Discover millions of ebooks, audiobooks, and so much more with a free trial

Only $11.99/month after trial. Cancel anytime.

Mari minuni, mari mistere. 100 de martori și făptuitori de miracole din întreaga lume
Mari minuni, mari mistere. 100 de martori și făptuitori de miracole din întreaga lume
Mari minuni, mari mistere. 100 de martori și făptuitori de miracole din întreaga lume
Ebook267 pages6 hours

Mari minuni, mari mistere. 100 de martori și făptuitori de miracole din întreaga lume

Rating: 3 out of 5 stars

3/5

()

Read preview

About this ebook

Când primești un răspuns, te luminezi; când pui o întrebare, luminezi lucrurile, spune o veche învățătură ebraică. Și ce sunt miracolele și misterul care ne înconjoară dacă nu mari întrebări, în forma lor cea mai pură, menite să lumineze etern în bezna lumii? Nici nu ne dăm seama cât de lipsită de sens ar fi viața golită de întrebările răscolite în intimitatea ființei umane, de marile minuni. Din cele mai vechi timpuri nicio informație legată de tot ceea ce numim îndeobște miracol nu a trecut neobservată, iar oamenii s-au dovedit fascinați mai degrabă de ceea ce nu putea fi explicat, decât de răspunsurile științei. Nevoia noastră de miraculos este parte integrantă a spiritului uman, poate tocmai cea care ține vie speranța, alternativa noastră ca specie - acel e pur si mouve, fără de care am fi dispărut demult, probabil, striviți, sub povara Realității înconjuratoare. De aceea, o asemenea carte, cum e cea a Arinei Avram, o Enciclopedie, a miraculosului, a minunilor, a martorilor și făcătorilor de minuni este nu doar o inșiruire de I-realități cât mai ales un index spiritual, un manual de supraviețuire individuală menit să ne învețe tainele și miracolul unei lumi căreia îi putem fi mai mult decât niște simpli spectatori.>

LanguageRomână
PublisherALLFA
Release dateJun 14, 2016
ISBN9789737248527
Mari minuni, mari mistere. 100 de martori și făptuitori de miracole din întreaga lume

Related to Mari minuni, mari mistere. 100 de martori și făptuitori de miracole din întreaga lume

Related ebooks

Social Science For You

View More

Reviews for Mari minuni, mari mistere. 100 de martori și făptuitori de miracole din întreaga lume

Rating: 3 out of 5 stars
3/5

5 ratings0 reviews

What did you think?

Tap to rate

Review must be at least 10 words

    Book preview

    Mari minuni, mari mistere. 100 de martori și făptuitori de miracole din întreaga lume - Arina Avram

    Prefață

    Toate dicționarele de prestigiu definesc miracolul, sau minunea, drept un fapt extraordinar ori supranatural, atribuit unei puteri divine și îndeplinit direct, sau prin intermediul unui slujitor al divinității. Miracolele nu sunt explicabile științific și, în majoritate, sunt relatate de cărțile sfinte. Un miracol explicabil științific își pierde însăși calitatea de minune. Din cele mai vechi timpuri până astăzi, oamenii au fost fascinați de miracole și de misterele ce înconjoară faptele extraordinare ce transcend puterea lor de înțelegere. Nici nu ne-am putea da seama cât de lipsită de sens ar fi viața golită de întrebările și nedumeririle răscolite în intimitatea ființei umane de marile minuni. Chiar și cei mai inveterați sceptici față de supranatural tresaltă cu uimire, când sunt salvați „ca prin minune dintr-o catastrofă după ce și-au spus mecanic „Doamne!, sub imperiul spaimei. Uită repede o astfel de experiență, dar în conștiința lor miracolul dăinuie învăluit în mister, ieșind la iveală ori de câte ori rațiunea este pusă stringent la încercare.

    Orice informație legată de minuni nu trece niciodată neobservată. De aceea, nenumărate publicații speculează la maximum fascinația oamenilor pentru tot ceea ce se abate de la fenomenul explicabil. Acesta a fost principalul motiv pentru care am considerat ca esențială tentativa de a discerne miracolele de iluzii. O enciclopedie a marilor minuni din istorie slujește unui astfel de scop nobil și ne satisface setea nativă de absolut. M-am încumetat să o întocmesc și mărturisesc sincer că nu a fost prea ușor. Am pornit de la cercetarea Bibliei și am ajuns la ultimele cercetări ale științei. M-am străduit în tot acest timp să nu „mă înec în Marea Scriptură", cu gândul treaz la acel sublim avertisment adresat de părintele Ilie Cleopa profanilor care își propun să studieze scrierile sfinte.

    Arina Avram

    Minunea creării lumii, misterul pomilor din Grădina Edenului

    Fără îndoială minunea cea mai grandioasă și mai greu de înțeles și explicat din istorie este crearea lumii care transcende misteriosul ocean primordial (numit în limba ebraică tehôn). Biblia descrie ceea ce știința a confirmat deja: Universul cuantic provine dintr-o sursă veșnic creatoare situată dincolo de timp și de spațiu.

    În prima carte a Vechiului Testament și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise descoperim originea ordinii și a complexității. Prima carte din Biblie, Facerea, este cartea începuturilor – cartea nașterii Universului și a lumii – dar și a căderilor – a păcatului originar și a greșelilor atât de mari ce aveau să justifice Potopul. Din iubire, Dumnezeu a creat Universul, lăsându-l să funcționeze mai departe după legile pe care i le-a dat.

    Creația propriu-zisă, adică organizarea „haosului, este efectuată prin puterea Cuvântului divin: „«Să fie lumină!» Și a fost lumină (Facerea 1,3). Tot prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu au fost create cerul și pământul, toate viețuitoarele. Divinitatea imanentă și ubicuă a creat o dualitate prin cuvintele „să fie lumină, deoarece existența luminii implică și existența întunericului. Prin dualitate s-au născut toate celelalte lucruri. Primul om s-a numit Adam, nume care se traduce prin „pământ roșu, sau „de pământ. El a fost „zidit în cea de-a șasea zi, din țărână, chiar de mâna lui Dumnezeu, nu a fost născut din femeie. A fost creat pentru a stăpâni toate vietățile de pe pământ: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!(Facerea 1, 26). Și în apocrife (cărți religioase nerecunoscute de canoane), cum ar fi Cartea Jubileelor și Cartea lui Enoh (nepot al lui Adam și tată al lui Matusalem), stă scris că Adam a fost creat de Elohim (unul din cei mai folosiți termeni care exprimă Dumnezeirea fiind ebraicul ‘El, cu derivațiile ‘Elim, ‘Elohim și ‘Eloah; termenul Elohim, care înseamnă „Cei puternici, a devenit cel mai utilizat ca nume propriu al Dumnezeului lui Israel, numele propriu Yahweh – YHWE – sau Iahve – Cel ce este – fiind considerat mult prea sfânt pentru a fi utilizat) „după asemănarea Noastră. Primul om a fost pus în Grădina Edenului (Gan-Eden înseamnă veșnica desfătare) și i s-a dat privilegiul de a pune nume tuturor animalelor. Grădina se afla „spre răsărit, în Eden(Facerea 2,8), prin urmare „Eden denotă un teritoriu mai mare în care se afla această grădină, nu grădina însăși. Grădina Raiului, cum mai este numită, avea o parte simțită și una gândită. Avea pomi din care se putea mânca și un pom interzis în mijloc. Omul a fost făcut de Dumnezeu Cel iubitor după chipul și asemănarea Lui și apoi chemat la viața veșnică. În chip minunat, Dumnezeu a făcut un „ajutor potrivit pentru Adam: a creat-o pe Eva (Havvah, în ebraică înseamnă „viața, care dă viață) din coasta primului bărbat. „Ea nu a fost făcută din același pământ din care a fost el plăsmuit, ca noi să putem înțelege că firea trupească a bărbatului și a femeii este aceeași și că este o singură obârșie a înmulțirii neamului omenesc. Din această pricină nu s-a făcut bărbatul o dată cu femeia, nici nu s-au făcut la început doi bărbați și două femei, ci întâi un bărbat și apoi o femeie. Dumnezeu a vrut ca firea omenească să fie așezată ca una. Astfel, încă de la începerea stirpei omenești, El a alungat putința să se ivească mai multe firi osebite..., explică Sfântul Ambrozie al Milanului. „Dumnezeu a adus peste Adam atâta somn, un somn adânc, poruncind să fie cuprins ca de un fel de amorțire, ca să nu simtă deloc ce se întâmplă cu el (...) Ci, luând mică parte din plăsmuirea gata făcută, a făcut cu ea o ființă desăvârșită. Cât de mare e puterea lui Dumnezeu, Marele Meșter! Din partea aceea foarte mică a făcut atâtea mădulare, a creat atâtea simțuri și a făcut o ființă întreagă, deplină și desăvârșită, în stare să stea de vorbă cu Adam și, având cu el aceeași fire, să-i aducă și multă mângâiere, arată Sfântul Ioan Gură de Aur, care se întreabă: „Cum oare n-a simțit Adam?(...) Ba încă mai mult, un mădular așa de mare se scoate, o coastă se smulge și cel adormit nu se trezește? Ci fără silnicie a luat Dumnezeu coasta, nu smulgând-o, ca nu cumva să se trezească. Vrând să arate grăbirea lucrării ziditorilor, Sfânta Scriptură zice: „A luat. „Se poate ca Adam să fi văzut în somn ceea ce se întâmpla cu el. Iar după ce i s-a scos coasta într-o clipită de ochi și tot într-o clipită de ochi osul cel gol a luat înfățișarea deplină a unei femei în toată frumusețea ei – atunci Dumnezeu a adus-o și a înfățișat-o lui Adam, teoretizează Sfântul Efrem Sirul. Dumnezeu i-a îndemnat pe Adam și Eva să crească și să se înmulțească pentru a umple și a supune Pământul. Îi pune stăpâni peste animale și le oferă „iarba ce face sămânță ca hrană în afara roadelor din Pomul Cunoștinței Binelui și Răului, ce se ridica în mijlocul Raiului. În grădină exista o mare varietate de pomi „plăcuți la vedere și cu roade bune de mâncat. S-au făcut multe încercări de localizare a Grădinii Edenului în geografia actuală. Cei mai mulți cercetători susțin că s-a aflat undeva în Orientul Mijlociu, în apropiere de Mesopotamia. Sfânta Scriptură precizează că, din regiunea Eden, „ieșea un râu ce uda „Grădina Raiului, după care se împărțea în patru brațe: Pishon, Gihon, Tigru și Eufrat. Dacă Edenul a fost situat într-adevăr nu departe de izvoarele Tigrului și Eufratului, înseamnă că ar putea să se fi găsit în Asia Mică. Existența celorlalte două râuri este, în acest caz, confirmată de fotografiile din satelit care arată urme de albii de râuri, ale căror ape se îndreptau cândva spre Golful Persic – în apropiere de gurile de vărsare ale Tigrului și Eufratului. Astăzi, la 25 de kilometri depărtare de Golful Persic, se află localitatea Kurna, unde vin turiști din întreaga lume să vadă „Mărul lui Adam", un pom uscat introdus într-un soclu metalic acoperit de două-trei straturi de sticlă groasă.

    Grădina Edenului era un „rai al desfătării, al unei desfătări vrednice de Dumnezeu și potrivită sfinților. Dar „Grădina Raiului de la începuturi nu trebuie confundată cu Raiul unde stau drepții până la Judecata de Apoi. Acel Rai nu se poate descrie în cuvinte. „Ceea ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima de om nu s-a suit. Aceasta a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe Dânsul", ne-a dezvăluit apostolul Pavel.

    Dar să revenim la Grădina Edenului, în mijlocul căreia se aflau doi pomi de mare mister: Pomul Cunoștinței Binelui și Răului (tradus de unii Pomul Conștiinței) și Pomul Vieții. După cum spune Biblia, se poate închipui că Pomul Cunoștinței Binelui și Răului era într-adevăr un pom. Se chema așa pentru că două lucruri mari au fost dezvăluite după ce Eva și Adam au gustat dintr-însul: „A arătat binele și răul", subliniază sfântul Ioan Gură de Aur. Adam a stat în Rai 700 de ani și s-a desfătat. Auzea îngeri în ceruri și chiar îi vedea cum îl lăudau pe Dumnezeu. Șarpele – duhul viclean – a reușit să-i convingă pe protopărinții Adam și Eva că Dumnezeu le-ar fi ascuns Adevărul. A izbutit s-o convingă mai întâi pe ea că, dacă vor mânca din pomul interzis, vor fi precum Creatorul, vor cunoaște binele și răul. Femeia a mâncat și a dat și bărbatului, săvârșind păcatul originar. Prin păcatul mândriei și al neascultării, Adam și Eva au murit spiritual și au pierdut comuniunea cu Dumnezeu, care le-a dat libera alegere. Alegând nesupunerea, Creatorul le-a devenit străin. Așa și-au făcut intrarea în lume suferința și moartea. A fost prima dovadă că respingerea lui Dumnezeu este o nebunie distrugătoare. Cine se sustrage autorității divine își atrage răul asupra sa, haosul, ruina și durerea. Începând cu cedarea în fața ispitei originare, tragedia păcatului a devenit o constantă în viața umană.

    Înainte de a mânca din pomul oprit, Adam și Eva aveau o zilnică interacțiune pozitivă cu „Tatăl" lor. Mâncând din mărul interzis, L-au determinat pe Creator să transforme lumea perfectă, de la începuturi, în lumea imperfectă în care trăim astăzi. Înainte de cădere, lui Adam i se permitea orice, în afară de a gusta din pomul oprit. După păcat, oamenii nu mai pot decide, de exemplu, în privința legii gravitației, sau a oricărei legi dureroase din fizică (cum ar fi a doua lege a termodinamicii). Spre deosebire de ființele invizibile, cum ar fi îngerii sau demonii, oamenii nu pot decide împotriva unor astfel de legi. Potrivit apostolului Pavel, păcatul a intrat în lume prin Adam, iar Iisus Hristos a scăpat-o de pedeapsă.

    Dumnezeu a descoperit repede păcatul originar, pentru că Adam s-a rușinat să se înfățișeze gol. L-a blestemat pe șarpele ispititor să se târască pe pântece și să mânânce țărână „în toate zilele vieții. Lui Adam îi spune că va pune „dușmănie între el și femeie și îl osândește să își câștige existența cu „osteneală și sudoarea feței. Femeii îi hărăzește o viață cu „necazuri, mai ales în vremea sarcinii, să nască în dureri și să fie atrasă de bărbatul său, care o va „stăpâni. Creatorul îi izgonește pe Adam și pe Eva din Grădina Edenului și pune heruvimii și „sabie de flacără vâlvâitoare pentru a împiedica întoarcerea lor, ca să nu aibă acces la Pomul Vieții. Hotărăște ca Adam să se așeze în apropiere de grădină și să muncească pământul din care a fost „luat" și în care avea să se întoarcă după o viață de trudă.

    Cartea Facerii nu spune prea multe despre grădina în care se aflau Pomul Vieții și Pomul Cunoștinței Binelui și Răului. Rămâne un mare mister. Nu ni se dau multe amănunte despre abundența vegetației și desfătările ei. Sfânta Scriptură ne spune însă cu precizie că păcatul și neascultarea au făcut ca oamenii să piardă nemurirea. După ce au fost scoși din Grădină, Adam a fost obligat să muncească pentru prima oară. Eva i-a născut trei fii, pe nume: Cain, Abel și Seth, potrivit Bibliei (Cartea Facerii). Cartea Jubileelor mai numește două fiice: pe Azura, care s-a măritat cu fratele ei, Seth, și pe Awan, perechea lui Cain.

    Dumnezeu a creat la început numai un singur om pentru ca nici un om să nu poată spune „Eu sunt dintr-o spiță mai nobilă decât a ta. Cercetătorii au ajuns la concluzia că mitul Grădinii Edenului se ascunde în inconștientul colectiv, fapt ce dovedește implicit veridicitatea sa. Astfel, când experții s-au interesat de marile arhetipuri universale la aborigenii din Australia, la eschimoșii din nordul Canadei, la triburile africane, au constatat cu uimire întoarcerea la aceeași matrice a strămoșilor omenirii, obligați să părăsească „Grădina Edenului și să ia calea Exodului, ajungând până în colțurile cele mai îndepărtate ale planetei. Savanții au recunoscut că mitul originilor este extrem de vechi, datând dintr-o epocă în care oamenii trăiau concentrați într-o singură regiune, înainte de „marea lor răspândire. Omul a părăsit regiunea luxuriantă de origine, bogată în fructe și animale de toate speciile, migrând spre regiuni mai puțin ospitaliere. Așa a fost colonizat întreg globul pământesc. Experții în genetică au dat asigurări că nu trebuie să fie de mirare că aceiași strămoși au dat naștere mai multor rase". Și astăzi, de exemplu, părinți cu părul negru pot aduce pe lume copii cu părul blond. În realitate nu există decât o rasă – rasa umană – în sânul căreia se pot produce miriade de variații și permutări la nivel de gene.

    Potopul și Arca lui Noe: minuni și mistere

    Minunea diluviului universal simbolizează esențialmente necesitatea de a distruge o lume degenerată pentru a o recrea, sau a-i restitui integritatea inițială. Marele potop a fost continuu reinterpretat și revalorizat din diferite perspective.

    Să pornim în evocarea acestui cataclism mondial de la Matusalem, patriarh biblic care a trăit 969 de ani, devenind simbolul longevității pe Pământ. Puțină lume știe că el a fost tatăl lui Lameh și bunicul lui Noe. Încă de la nașterea fiului său, Lameh avea să spună despre Noe: „Acesta ne va mângâia în lucrul nostru și în munca mâinilor noastre, la lucrarea pământului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!(Facerea 5,29) Pe măsură ce oamenii s-au înmulțit și s-au răspândit în cele patru zări ale lumii, au început să devină tot mai răi. Nelegiuirile pe care le săvârșeau l-au determinat pe Dumnezeu să limiteze vârsta lor: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani! (Facerea 6,3) Ajuns la vârsta de 500 de ani, Noe avea trei feciori: Sem (fiul cel mare, strămoșul popoarelor semitice), Ham (din care descind amoriții, cananeenii, etiopienii ș.a.) și Iafet (strămoșul rasei albe-aurice). Experții biblici cred că întâmplările miraculoase prin care au trecut Noe și fiii săi au avut loc în urmă cu circa 5000-10000 de ani.

    În acele vremuri tulburi, când „răutatea oamenilor s-a mărit și „toate cugetele și dorințele inimii lor erau îndreptate la rău în toate zilele, Dumnezeu a regretat că i-a zămislit. S-a supărat atât de rău, încât le-a hotărât pieirea. Un singur om a căpătat îndurarea: Noe. El era un „om drept și neprihănit și „mergea pe calea Domnului. Dumnezeu îi vorbește și îi dezvăluie că îi va pedepsi pe oameni, din cauza nelegiuirilor lor. Îl sfătuiește să construiască o mare corabie din lemn de gofer (tradus uneori chiparos, alteori salcâm, dar în realitate specia acestui copac rămâne un mister). Apoi s-o smolească pe dinăuntru și pe dinafară. Îi dă și dimensiunile pentru ambarcațiune: lățimea de cinzeci de coți și înălțimea de treizeci de coți. Arăta ca o ladă (tebah) paralelipedică, asemănătoare cu vasul „Titanic" (naufragiat în 1912), ca formă. Luând în calcul valoarea minimă pentru un cot, ajungem la concluzia că arca era mai înaltă decât o clădire obișnuită cu trei etaje și avea o lungime de aproape două ori mai mare decât a unui teren de fotbal. Capacitatea ei era echivalentă cu suma capacităților a 526 de vagoane de marfă. Era concepută primordial pe criterii de stabilitate, nu de deplasare.

    Dumnezeu îl vestește pe Noe să construiască uriașa corabie în vederea unui potop pe care avea să-l abată asupra pământului pentru a îneca omenirea, fiindcă se înrăise. Îi cere să se îmbarce, în termen de șapte zile, împreună cu propria familie și câte o pereche din toate animalele existente. Pentru multă lume sunt greu de înțeles aceste minuni. Dar pentru Creator nu a fost nici o greutate să îndrepte toate vietățile spre corabia salvatoare. Căci animalele au venit singure pe arcă, la porunca lui Dumnezeu, nu a alergat Noe după ele. Nu a existat pericolul să se mănânce unele pe altele, pentru că puterea divină le veghea (sunt atâtea exemple în care animalele pot avea un cu totul alt compartament decât cel obișnuit, ca de exemplu leul care vine din deșert la înmormântarea Mariei Egipteanca). Mulți cârtitori nu își pot imagina cum a adunat Noe la un loc animalele Europei, Africii și Australiei etc. Cercetătorii adevărați știu că, la început, Pământul – Pangeea – avea altă formă, nu era despărțit în continente. Se poate observa și astăzi, pe harta globului, că Europa s-ar putea uni aproape perfect cu America de Nord, dacă ar dispărea Oceanul Atlantic, în timp ce Insula Madagascar pare „tăiată din trupul continentului african. Platon vorbește, de asemenea, în Dialogurile sale, de existența, întru începuturi, a unui singur pământ înconjurat de ape. Răspândirea animalelor și clima, în acele vremuri, puteau de asemenea să fie altfel. În consecință, îmbarcarea tuturor animalelor nu ar fi fost o imposibilitate. Nici ca spațiu nu ar fi existat probleme! Având în vedere că arca avea o capacitate echivalentă cu însumarea capacităților a 526 de vagoane de marfă, înseamnă că loc exista din belșug. Dacă un vagon de marfă poate transporta 240 de oi, corabia lui Noe ar fi putut transporta 126.240 de oi. Este de presupus, desigur, că au fost chemate spre salvare animale tinere, fertile, nu de dimensiuni foarte mari. Estimând mărimea medie a tuturor animalelor, putem să considerăm că este inferioară dimensiunilor unei oi. Având în vedere că trebuiau salvate numai animalele de uscat și că astăzi nu există mai mult de 18.000 de specii terestre, este logic că vietățile și proviziile pentru hrană au încăput în ambarcațiune. Există experți care susțin că în Biblie – mai precis în Cartea lui Iov – se vorbește despre dinozauri, un astfel de animal fiind denumit „behemot: „Iată behemotul și el ca și tine este făptura Mea; el paște iarbă ca boul. Vezi ce putere au coapsele lui și ce tărie are în mușchii de pe pântece. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului și vinele de pe pulpele lui stau ca niște noduri. Oasele lui sunt ca niște țevi de aramă și mădularele ca niște drugi de fier. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu și făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace"(Iov 40,15). S-a pus, astfel, problema dacă Noe a luat și dinozauri în arcă. Fiind menționați în Cartea lui Iov – care este una din cele mai vechi cărți din Bible, dar nu se știe exact perioada în care a fost scrisă – se presupune că dinozaurii au existat și după potop, având în vedere că – în aceeași carte – se vorbește despre râul Iordan (care face parte din geografia deluviană). Deci Noe a luat în arcă și dinozauri. Pentru că animalele mature ar fi avut nevoie de un spațiu prea mare, specialiștii cred că patriarhul ar fi îmbarcat numai pui și ouă. Se mai crede că, după potop, animalele uriașe nu au mai beneficiat de condiții de viață prielnice și au dispărut cu timpul. Experții consideră că aceasta este cea mai plauzibilă explicație a extincției dinozaurilor, excluzând invențiile produse pentru negarea constatărilor biblice.

    Noe a făcut tot ce i-a spus Dumnezeu. Apoi s-a pornit potopul, care a durat patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Apele au crescut atât de mult încât au acoperit dealurile și munții. Apoi Dumnezeu și-a amintit de corabia lui Noe. Ploaia s-a oprit și a început să bată, puternic, vântul. Cu timpul rafalele au încetat, iar apa a început să scadă. Corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat. De-a lungul timpului, multe expediții au pornit spre masivul vulcanic cu acest nume din Anatolia (Turcia de astăzi). Au depus mărturie despre existența resturilor din străvechea corabie preotul babilonian Berossos (475 î.Hr.), Jan Struys în Evul Mediu, un tânăr armean și trimiși ai țarului Nicolae al II-lea, la începutul secolului XX. Există însă mistere pe care nimeni nu le-a putut elucida până acum. Textele care povestesc despre potop datează de cel mult 5000 de ani, fiindcă mai înainte nu exista scriere. Însă datările cu carbon ale relicvelor descoperite pe Muntele Ararat arată că marele cataclism s-a produs în urmă cu 7500 de ani. Înseamnă că tradiția

    Enjoying the preview?
    Page 1 of 1