Manipulatorul de azi si de maine

noștri.

Cuvântul editorului

În Agora ideilor și cărților Editurii Mica Valahie, am adus o lucrare cu titlul Manipulatorul de azi și de mâine – Puterea de a bulversa rostul oamenilor, autor Popa Ionelas, care cuprinde o analiză lucidă, clară și nu mai puțin dură a fenomenului manipulării. Tema abordată este mai mult decât binevenită și absolut necesară în contextul actual când despre starea de lucruri și despre acest fenomen vorbesc fără contenire sporovoitorii neamului de tot felul, și care, fără să aibă știință și plini, mai ales, de rea credință și ticăloșie, nu reușesc să facă altceva decât să bulverseze mintea oamenilor și să ne fericească norodul „cu chipul lor isteț de oaie creață, deformându-le astfel obârșia și modul de viață. Demn de reținut este faptul că toți aceștia nu pot fi calificați decât drept delatori, cu aere de a toate știutori, iar „menirea lor este să provoace o năucire și mai mare imensei majorități obidite a României, turnându-i otravă în urechi și aruncându-i valurile puturoase ale minciunii mizere și descompunătoare de suflete și inimi, pentru că sinceritatea, ne strigă domnul Popa, autorul cărții, „a devenit și ea atât de rară, încât se impune a fi protejată și arătată gratis celor care se îndoiesc de existența ei. Într-adevăr, privind la rădăcina și firescul existenței, dintotdeauna sinceritatea a fost și este o mare virtute a omului, cu rolul de a-i întări sufletul și să-l împiedice să se îndepărteze de la verticala adevărului nevăzut. Adevăr la care bietul om, cel „de sub vremi, nu poate avea acces decât pe cale revelată, prin smerenie și în respect și dragoste pentru poruncile divine. Și din acest considerent, volumul de față este mai mult decât necesar, după părerea mea, este vital pentru situația în care ne-au adus „binevoitorii" și în care ne zbatem aproape fără speranță, plini de nevoi, și doar dacă vom avea putința să vedem și să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat poate vom găsi și calea să ne salvăm.

Doar parcurgând cartea cu luciditate și cu mintea despuiată de manipulările abjecte, conștienți că trăim într-o lume discreționară, în declin, și trăind parcă „sfârșitul istoriei, veți găsi puterea de a pătrunde în profunzimea analizei autorului, care nu se reduce doar la o prezentare scolastică a fenomenului manipulării, cu metodele, tehnicile și mai ales calitatea umană a manipulatorilor, ci este o radiografie a efectelor acesteia asupra omului și a lumii românești. O lume care trăiește în această postmodernitate desființătoare „în care o țară nu se mai pierde prin luptă, ci prin impunerea unor lideri subjugați, validați prin manipulări succesive, care să lucreze în detrimentul intereselor țării lor, așa cum spune amar autorul. Crunt adevăr! Deoarece acum trăim vremurile apogeului dezumanizării noastre, cu țara distrusă și vândută aprigilor stăpâni, de aici și de aiurea, apogeu urmat de inevitabila prăbușire, în urma căreia poate nu va mai rămâne nici piatră pe piatră, dacă s-a reușit prin acest „război nevăzut" să fie spulberați stâlpii ziditori ai spiritualității și dăinuirii României peste timpuri. Vom vedea ! Iar cei care erau îndrituiți să apere țara, nu numai că n-au apărat-o, mai grav au încălcat legământul și n-au respectat învoiala dintre popor și ei, nesocotind grav și ticălos legile pământului străbun.

Sigur, nimeni nu este profet în țara lui ca știe dacă acum se apropie sfârșitul nostru și vom dispărea tot așa cum au dispărut în negura veacurilor neamuri și imperii. Cu toate acestea, în aceste timpuri care ne ucid, avem datoria și obligația morală să privim în primul rând către Dumnezeu, cu smerenie și credință, după care spre marile spirite și conștiințe, de care neamul nostru n-a dus lipsă, și care, prin forța lor, prin erudiția și dragostea lor de neam, ne-au lăsat moștenire o țară, care nu-i de lepădat, o cultură, chiar dacă astăzi suferă din cauza unei ticăloase conspirație a tăcerii, și o profunda speranță metafizică că vom trece și acum peste tot și toate relele pământului și ne vom găsi adevărata fire și libertate, cele pe care bunul Dumnezeu le-a sădit în noi, reușind astfel să ne rezidim sufletul și conștiința pentru a scoatem țara din mâinile hulpave ale străinilor și ale trădătorilor ridicați dintre noi.

Rememorând fenomenul istoric românesc nu poți să nu constați cu amărăciune că niciodată noi n-am dus lipsă de trădători, de vânzători de frate și neam. Dar, de fiecare dată, forța noastră a scos din noosul acestui popor personalități care ne-au adunat și readus în matca și vatra noastră străbună. Doar așa nu am pierit! Am dăinuit! Cel puțin până acum! Și să nu uităm că întotdeauna, generațiile care vin și pleacă se întemeiază pe oasele martirilor neamului, sunt călăuzite de aceștia, li de dă vigoarea și dimensiunea spirituală, iar din „succesiunea și coexistența generațiilor" apar și cresc civilizații care, așa cum mărturisește memoria umanității, de cele mai multe ori supraviețuiesc statului care le-a creat, lăsând lumii o bogăție incomensurabilă.

Volumul de față este o analiză și o mărturie zguduitoare a tot ceea ce se întâmplă astăzi cu omul modern, de cât este de sărac și vulnerabil în fața intereselor forței răului. Rău, care în cazul României, se manifestă ca un balaur cu șapte capete, niciodată la vedere, ceea ce dă posibilitatea servilor manipulatorilor să nu se căznească prea mult pentru duce la îndeplinire planul stăpânilor de distru-gere a sufletului, a vieții omului și a cetății. A Țării! Pe care cei dedați la nelegiuiri n-au avut-o niciodată, au fost doar metecii (venetici) care au infestat corpul sănătos al țării, îmbolnăvindu-l..

Ideile și conținutul temei abordate în cartea domnului Popa curg limpede, într-o limbă română nesiluită și cu un umor la care a recurs ca formă de rezistență, inspirat din înțelepciunea populară și care, prin adevărul crud al realității dezvelite de autor, răscolește și ar trebui să trezească, să dezmeticească și, nu în ultimul rând, să dumirească. Pentru că intenția autorului nu este doar dezvăluirea manipulării cu metodele și tehnicile specifice, ci ceea ce este în spatele ei, pericolul care ne paște și ne amenință ființa. Iar imaginea sugestivă care-mi însoțește gândul referitor la subiect, desigur păstrând proporțiile, este aceea a unei picturi de mare valoare – România - pe care furii o acoperă cu vopsea de proastă calitate realizând și arătând oamenilor o imagine kitch, prin urâțenia și falsitatea ei, numai pentru a putea camufla autenticul și fura ceea ce este de fapt în spate, fără să întâmpine vreo opoziție. Și nu de puține ori vedem, plini de disperare și neputință, cum cei mințiți îi aplaudă la scenă deschisă pe cei care ne fură istoria, viața. Asta s-a întâmplat dintotdeauna cu România! A fost mai mult decât furată, a fost prăduită! Și tot așa se întâmplă și cu viața noastră! Pentru că furii moderni ne falsifică valorile și instituțiile, ne usucă rădăcinile prin otrava minciunilor care, pe mulți dintre noi, pe foarte mulți, ne distrug. Însă cel mai grav este că acest proces îi distruge și pe cei care vin după noi, pe cei care trebuie să împlinească mai departe destinul României.

Dar, după cum bine știm, putința noastră de a suferi și de a îndura mizerii și nedreptăți este aproape fără limite. Însă forța noastră a stat tocmai în această putere de a îndura și răbda, de a accepta cu smerenie toate vicisitudinile timpurilor și a împilărilor de tot felul, cu credința în Judecata Neamurilor, pe care o va face Dumnezeu la sfârșitul timpurilor.

Și, în contra tuturor ipochimenilor, delatorilor și șmecherilor de tot felul, care au invadat acum România, și pentru o dreaptă înțelegere a strădaniei domnului Popa pentru ca oamenii să ajungă la adevăr și să trăiască libertatea spiritului, vin cu un alt paragraf din paginile domniei sale: „…Pentru a înțelege cât de nocivă și distrugătoare este manipularea, care poate fi însoțită de o multitudine de agresiuni psihice, nu este de ajuns să citești tot ce se vorbește sau se scrie despre ea, după cum degeaba consideri că știi multe, dacă nu accepți că pot fi și mai bine cunoscute. De aceea, efectele ei nu le vei înțelege cu adevărat decât atunci când acestea ti-au brăzdat trupul și sufletul, când în urma rănilor provocate ai continuat să fii același, fără dorință de răzbunare…". Iar lipsa dorinței de răzbunare, domnilor care aruncați cu noroi în neamul românesc, este o calitate intrinsecă a noastră, a poporului român.

Paginile volumului trebuiesc citite „sine ira et studio", iar pentru a apropria adevărul spuselor este imperios necesar să știm că acest fenomen al manipulării nu este o invenție a omului modern sau postmodern, ci este cunoscut din vechime. Astfel, îl vedem manifestându-se încă din Antichitate, în Roma și în Atena, în perioadele de conducere democratică a cetăților, însă scopul în care erau folosite demagogia și manipularea plebeilor era de cele mai multe ori în beneficiul apărării, creșterii și gloriei cetăților. Numai că acum lucrurile stau taman pe dos, pentru că manipulările și demagogia găunoasă distrug popoarele rătăcite, oamenii sunt transformați în roboți imitatori, iar Adevărul și Dreptatea rătăcesc prin lume cu capul spart. Și, în loc ca virtuțile oamenilor să fie cultivate, sunt exploatate păcatele și tarele lor prin acest proces mizerabil și subuman al manipulării. Din acest motiv cartea reprezintă, din punctul meu de vedere, un îndemn la a căuta adevărul și, nu în ultimul rând, dreptatea neamului.

Pentru că doar așa vom putea rezista urgiilor, vom reuși să ridicăm România în picioare și vom putea ajunge să cunoaștem adevărata și singura libertate. Libertatea lăsată nouă, oamenilor, de Dumnezeu.

Mariana Heroiu

Introducere

În vremurile traversate, când nevoia de repere morale pare că a fost deja abandonată, când oamenii onești din această țară abia mai disting limita dintre moral și imoral, când decadența tinde să ne subjuge pe mulți dintre noi, manipulatorii care-și sporesc prestigiul în funcție de numărul și statusul victimelor sunt luați drept modele de către copiii noștri.

Înspăimântător mai este însă ceva. Că încă nu și-au atins apogeul, că cel mai probabil o vor face în curând, atunci când vor descoperi și vor învăța să folosească întregul arsenal existent unde manipularea reprezintă doar o rotiță dintr-un angrenaj diabolic. Or, dacă acum supun și contro-lează destine fără remușcări, fără regrete și fără apăsări, ceea ce ar trebui să ne frământe pe toți este ce vor mai pune la cale de acum înainte, fiindcă, într-o normalitate deliberat confuză, cu certitudine tuturor ne va fi tot mai greu să găsim pe cineva cu care să purtăm o discuție sinceră. Cu atât mai dificil să descoperim colegi sau prieteni pe care să ne putem baza, formatori de opinie onești sau chiar parteneri de viață care să nu mimeze sentimentele trăite.

Firește, manipulatori de tipologii diferite întâlnim peste tot. Pe stradă, în centrele comerciale, în mijloacele de transport, acolo unde cei mai mulți dintre ei sunt ușor de sesizat. Tocmai de aceea, ajuns la momentul retrospectivei, nu mi-am propus să mă refer la aceștia, ci la cei din avangarda lor care construiesc în timp relația personală cu victima, care excelează în arta prefăcătoriei și poartă în buzunarul din dos instrumente distrugătoare perfide. Cu cât sunt mai joviali și simpatici, cu atât sunt mai penetranți, cu cât sunt mai afectuoși și iubitori, cu atât sunt mai vătămători. Și atenție, după cum spuneam, încă nu s-au desăvârșit.

În curând vom avea de-a face cu acest tip de manipulator, de departe cel mai perfid și periculos dintre toți, pe cât de eficient pe atât de nociv, care ne va lua pe nepregătite. Doar în carcasa lui embrionară, sub măști atrăgătoare și convingătoare, unii dintre noi l-au întâlnit deja printre amici, colegi, parteneri sentimentali, decidenți și așa mai departe.

Toate acestea, dar și încercarea de a le anticipa mutările, sunt motivele pentru care m-am hazardat la o abordare tranșantă, sub îndemnul desprinde-te de ei, recâștigă-te pe tine, plecând, dacă vreți, de la o comparație între manipulatorii de azi și cei de mâine, care tind să se nască. Ce instrumente folosesc sau pot folosi, cum anume se insinuează și seduc interlocutorul, cum își camuflează interesul față de persoana vizată, cum preiau sub control captura și cum am putea să-i contracarăm sunt întrebări la care am să încerc să ofer răspunsurile așteptate dintr-o perspectivă personală, bazată pe acumulările dintr-o viață de om greu încercat.

I.

INSINUAREA ȘI SEDUCEREA VICTIMEI

Manipulatorul va încerca să găsească un fir comun de discuție

Cursiv, coerent și convingător, dar în egală măsură subtil sau direct, după cum decide să-și joace rolul, stilat și rafinat uneori, săritor și generos alteori, manipulatorul de tip nou captivează prin tot ceea ce spune și face. Cucerește inimi sau se strecoară către vârful piramidei profesionale, după cum la fel de bine poate să-și facă loc în orice elită. Fie că se arată, fie că se folosește de intermediari rămânând în anonimat, rareori este atins de rigorile legii fiindcă știe să facă slalom printre ele. Din nefericire pentru noi, din fericire pentru el.

Acoperindu-și caracteristicile dominant perfide și vătămătoare, în cele mai multe dintre situații va încerca să se insinueze în discuție cu victima recurgând la un motiv real sau imaginar care să-i ofere, într-o primă etapă, posibilitatea unui dialog. O clarificare, o invitație, o îndrumare, o consultație, o antamare, o negociere, o colaborare, un sprijin, un mesaj sau orice alt subterfugiu reprezintă modalități de justificare la care manipulatorul poate recurge în funcție de strategia de acțiune selectată, dar și de mediul în care operează. Acolo unde mulți dintre noi am fost deja martorii unor solicitări care acoperă o plajă diversificată, de la întrebări intempestive („Aveți câteva secunde la dispoziție?, „Pot să vă rețin puțin într-o problemă importantă pentru compania pe care o reprezint? etc.), până la abordări pretențioase consumate în cadrul unor întâlniri interpersonale sau întruniri planificate cu participare selectă, inclusiv dezbateri cu audiență largă.

Fără îndoială, dintre motivele sub care manipulatorul de azi își abordează victima ponderea cea mai mare o reprezintă solicitările tranșante, la vedere, urmate de cele în câțiva pași unde, cu unele excepții, interesul acestuia transpare cu ușurință. Așa că, reiterez, în cuprinsul cărții pe care tocmai o răsfoiți, nu mă voi referi la acestea, ci la manipulările progresive, extinse ca durată, cu atât mai greu de depistat și, implicit, de contracarat.

Din perspectiva propusă, dacă manipulatorul de azi încearcă să ajungă pe căi cât mai scurte și cât mai bătătorite la scopul vizat, este de așteptat ca în viitorul apropiat să se producă unele modificări în limitele și caracteristicile sale acționale. Nimic surprinzător, după cum scurgerea anilor aduce reconsiderări în toate domeniile, așa și în materie de manevrare a deciziilor oamenilor. Nimic neobișnuit, atât prefacerile care abia se întrevăd, cât și cele care tind să se contureze sunt generate de nevoia de adaptare a manipulatorului care își propune obiective mult mai îndrăznețe, fără a ignora cunoștințele acumulate de către victimele care-i recunosc deja unele dintre instrumentele și tehnicile utilizate.

De aceea, este bine de știut că fiecare generație se concentrează pe un anumit calup de subiecte și preocupări de care se folosesc și manipulatorii pentru a-și înlesni abordările. Aceasta fiindcă ceea ce este de actualitate pentru tineri este de neînțeles pentru oamenii maturi, dar și ceea ce este de actualitate pentru oamenii maturi este de neînțeles pentru oamenii în vârstă. În definitiv, poate nici ultimii nu sunt altceva decât niște bătrâni adolescenți care între timp au aflat multe, inclusiv cum să răspundă la întrebarea: Ce ar face cu viața lor dacă ar fi tineri și ar avea mintea de acum? După cum, tot ei sunt gata să accepte că idealul lor de odinioară de a schimba lumea s-a transformat între timp într-o dorință minimală, una care are legătură cu teama de neprevăzut, de boală și de decese în familie.

Asta e, vrem sau nu, timpul pășește neostoit peste fiecare lăsându-și greutatea urmei nu doar pe chip și trup, ci și pe modul de a percepe realitatea. Dacă în adolescență nu-mi explicam de ce dialogurile legate de ploaie aveau ponderea cea mai însemnată în discuțiile purtate de părinții și bunicii noștri, odată cu trecerea anilor am început să dau un alt sens subiectului. După cum abia acum reușesc să înțeleg de ce oamenii în vârstă și-au limitat strict dialogurile la câteva subiecte legate de cost și facturi de întreținere, de medicamente, vreme și nenorociții care ne-au distrus economia și ne-au vândut țara.

Ei, cei mai lucizi și pragmatici dintre noi, ei, depozitari de experiențe nefericite cărora mai nou li se reproșează și ridurile de pe față, încă mai știu să pună punctul pe „i" chiar dacă nu mai văd nici cuvintele și nici frazele imprimate cu caractere noi de alții. Ei, acești huliți stingheri, care, simțindu-se inutili într-o națiune dezbinată din toate încheieturile, tărâm propice manifestațiilor și manipulărilor, au început din păcate să se irosească în reproșuri și încruntări cu alții mai tineri. De parcă nu ar avea destule pe cap, din aceleași motive, mai nou și unele cupluri par să fi uitat sărmanele că odată se alintau și se țineau de mână.

Plecând de la subiectele de discuție și preocupările caracteristice generației din care face parte victima, eventual de la cele circumscrise profesiei sau orizontului ideatic, din dorința de a-și ascunde scopul urmărit, manipulatorul de mâine va recurge cel mai probabil la un subterfugiu sau motiv care să-i justifice și mai bine insinuarea și dezvoltarea dialogului cu aceasta. În prealabil, poate chiar își va asambla o stratagemă bine chibzuită prin care să-și justifice abordarea țintei („Un singur plan iscusit biruie multe mâini")¹, condiție care, odată îndeplinită, îi va înlesni parcursul către dezideratul final, de vătămare emoțională sau prejudiciere materială a acesteia. De aceea, poate ar fi bine să ne reamintim din când în când că, dacă noi nu avem un plan cu noi, asta nu înseamnă că nu se găsesc alții să ne cuprindă în planul lor.

Sub un alt parcurs, poate că nici nu va exista un pretext propriu-zis, ci numai un fir comun de dialog unde va pune accent pe o construcție subtil etapizată, din aproape în aproape, cu priorități consensuale migăloase și subiecte noi care să-i permită extinderea plajei de discuție. Odată descoperite, deșirarea lor o va face progresiv, folosindu-se de imaginație, dublată de încercările de captivare și convingere, ca etape intermediare fără de care nu poate ajunge la o manipulare pe termen lung.

Și cum timpul îi va permite să se revadă cu victima, cel mai probabil nici nu se va grăbi să impresioneze de la început cu atuurile sale. Le va devoala pe parcurs, nu întâmplător, ci atunci când discuția îi va oferi un prilej favorabil, conștient că acestea pot reprezenta așii ascunși în dublura mânecii sale. După ce-i epuizează, ar putea deveni un oarecare.

Pe măsură ce își va cunoaște