O Muiere Bisericoasa

153

CAPITOLUL I – O ZI OBIȘNUITĂ ÎN BISERICĂ

-Oh, nu din nou, Emily Logan murmură ș i , iritată, îndepărtă o ș uvi ță de păr blond care-i atârna pe fa ț ă.

Aruncă o privire la predicator. Acesta continua să bodogănească despre un păcat sau altul. Ru ș inată, Emily admise că a pierdut o bună parte din slujbă.

Emily î ș i propti mâinile în bra țe le scaunului ș i împinse cu putere. Se ridică ș i se clătină câteva secunde, ceea ce-i aduse o grimasă pe buze.

Trebuia să meargă la toaletă, din nou, ș i repede. Ei bine, pe cât de repede putea. Zilele acestea se părea că pruncul nenăscut îi dansa pe vezica biliară cu sârg.

Emily se întoarse să o pornească pe intervalul spre ie și re când întâlni ochii dispre ț uitori ai Lornei Carter. Lorna se strâmbă ș i, întorcându-se către femeia de lângă ea, îi ș opti ceva ș i- ș i scutură capul.

Emily ș tia ce fel de zvonuri împră ș tiase Lorna peste tot de mai bine de jumătate de an, dar nu avea tăria să se ocupe și de aceasta.

Emily fusese atacată în urmă cu opt luni când se întorcea spre casă. A fost lovită pe la spate ș i ș i-a pierdut cuno ș tin ț a. Când ș i-a revenit, fusese deja târâtă într-o alee din spatele unui magazin închis. Rochia îi atârna în zdren ț e, iar un bărbat imens încerca să o molesteze. S-a luptat cu el, dar el a lovit-o cu sălbăticie până ș i-a pierdut cuno ș tin ț a din nou. În noaptea aceea, Emily a fost violată. Abia implinise ș aisprezece ani.

O ma ș ină a poli ț iei a găsit-o în orele mici ale dimine ț ii ș i a dus-o la spitalul catolic din ț inut. I s-au făcut toate testele necesare pentru a putea condamna atacatorul ulterior, dar rezultatele au fost pierdute curând după aceea, iar poli ț ia nu a putut aresta pe nimeni.

La spital, maică-sa a cerut pilula de contracep ț ie de urgen ță pentru Emily, dar doctorii au refuzat-o. I-au spus că este posibil să găsească un spital sau o clinică dornică să i-o ofere într-unul din ț inuturile din jur.

S-au dus acolo după ce Emily a fost externată, dar era deja mult prea târziu. O lună după aceea, au aflat că era însărcinată cu pruncul violatorului.

Vestea a cople ș it-o ș i, timp de două luni, mama sa a păzit-o constant, fiindu-i teamă că Emily i ș i va face rău. După cele două luni, Emily a revenit aproape la normal.

Când în sfâr ș it a părăsit casa ș i s-a întors la ș coală, a auzit zvonurile oribile care erau ș optite peste tot. Mul ți oameni spuneau că primise ceea ce meritase.

Îi fusese teamă că oamenii o vor privi ca pe o victimă. Acum ș tia mai bine cum stăteau lucrurile: se uitau la ea ș i vedeau o târfă.

Curând, a aflat și cine era sursa acelor zvonuri oribile: bisericoasa Lorna Carter. Femeia umilea pe toată lumea ș i intimida cel pu țin trei sferturi din ora ș . Dacă Lorna decreta că nimeni nu trebuia să vorbească cu cineva anume, marea parte a oamenilor se supuneau decretului său pentru că le era teamă de ea.

Emily a învă ț at să trăiască ș i cu asta. Oricum, mai erau câ țiva oameni care o vizitau ș i încercau să o sus ț ină.

Emily trecu pe lângă strana Lornei ș i o ignoră, iar Lorna sim ț i că i se ridică sângele la cap. Nu era genul de om cu care se putea glumi ș i consideră că trebuia să îi dea o lec ție târfuli ț ei.

Lorna o urmări pe Emily avansând spre u ș ă cu ochi îngusta ți . Se întoarse către vechea sa prietenă, Annaliese, să plănuiască distrugerea socială totală a lui Emily. Mai avea câteva trucuri ascunse ș i abia a ș tepta ziua în care o va putea călca în picioare pe Emily, care provenea din partea săracă a ora ș ului.

Emily tot mai avea ceva distan ță de mers până la u șă . Sim ț ea ochii Lornei fixa ț i pe ea. Tânăra trecu pe lângă John Rand, care îi zâmbi, iar apoi se uită dincolo de Emily la Lorna Carter. Ura din ochii lui negri o șocă pe Lorna, dar numai pentru o clipă. Apoi, un zâmbet urât îi înflori pe buze.

John Rand lucrase în brutăria de pe Strada Principală până când Lorna l-a intimidat pe Jeremiah, proprietarul, iar acesta l-a concediat pe Rand, fără a-i oferi nici măcar o scrisoare de recomandare. Rand nu a putut găsi altă slujbă în ora ș sau în ora ș ul vecin ș i, în plus, o avea ș i pe mama sa în vârstă de între ț inut. Lornei nu i-a păsat, ci a considerat că bărbatul a cules ce a semănat.

Ochii ei s-au mutat cu indiferen ță la Emily. Mersul fetei îi amintea de o ra ță , iar zâmbetul hidos al Lornei se lă ț i.

Emily mai avea cam patru metri până la u șă . Se împiedică iar Aileen Edwards îi prinse bra ț ul ș i o ajută să î ș i recapete echilibrul.

Aileen î ș i clătină capul cu triste ț e, gândindu-se la starea bietei fete de ș aptesprezece ani. Apoi, ochii ei alba ș tri aruncară săge ț i otrăvite către Lorna Carter.

Lorna o privi cu mânie. Ș i Aileen a primit ce-a meritat pentru că a îndrăznit să o contrazică pe Lorna în fa ț a comitetului bisericii. Lorna nu putea uita sau ierta, a ș a că avut grijă să-i distrugă căsnicia lui Aileen.

Ochii Lornei luciră cu dispre ț ș i apoi se întoarseră înapoi la Emily. Adolescenta mai avea încă vreo doi metri ș i jumătate până la u șă . Lornei nu i-ar fi părut rău dacă adolescenta s-ar fi împiedicat din nou.

Emily trecu pe lângă o familie de cinci, iar copiii îi zâmbiră. Ochii Lornei deveniră două fante înguste, iar mama imediat îi admonestă pe copii.

A ș ezat într-o strană în cealaltă parte a bisericii, Matthew Jackson fu martor la schimbul de priviri ș i mânia îi jucă în ochii negri. O fixă cu privirea pe Lorna, dar ea doar se strâmbă la el ș i ridică din umeri. Matthew era un gândac, nimic mai mult, a ș a că nu avea de ce să-i fie teamă de el.

Ochii ei se întoarseră la Emily. Acum, fata trecu pe lângă fiul Lornei, Edward, care, cu un zâmbet trist, încercă să o ajute, dar Emily îl respinse. Fa ț a Lornei deveni o mască furioasă. Pu ștan idiot! Încă mai ofta dupa fata aceea.

Dan Hanson îi deschise u ș a lui Emily ș i îi ș opti ceva la ureche. Ea scutură din cap, dar î și îndulci respingerea mângâind bra ț ul bătrânului. Hanson zâmbi deasupra capului ei plecat, iar apoi închise u ș a în spatele ei. Ochii săi se încruci ș ară cu ochii Lornei ș i efectiv mârâi. Dacă ochii ar fi putut ucide, Lorna ar fi zăcut moartă acolo unde se afla.

CAPITOLUL 2 – VIAȚĂ ȘI MOARTE DUMINICĂ SEARA

Emily sim ți o durere puternică ascu ț ită în zona bazinului, scăpă co ș ul cu ro ș iile pe care abia le culesese ș i gemu. Se îndoi de mijloc când durerea tăioasă din spate se intensifică ș i lacrimile îi împăinjeniră ochii.

Avusese dureri când ș i când de la amiază, dar crezuse că greutatea pruncului cauza dureri le pe care le sim țea în partea de jos a spatelui ș i încercase să nu le dea aten ț ie.

Brusc, se pomeni cu o baltă la picioare ș i ochii i se rotunjiră alarma ț i. Era în durerile facerii ș i asta o înspăimântă.

Emily era singură acasă, pentru că mama sa lucra în schimbul de după masă la fabrica din ora ș ul vecin, și fata știa ca aceasta nu va veni acasă înainte de ora zece.

Emily ș tia și că nu putea suna la spital ș i aceasta o speria ș i mai mult. Telefonul le fusese deconectat în urmă cu două zile ș i încă nu avuseseră banii să plătească factura. Cecul cu salariul mamei sale urma să vină abia peste trei zile.

Oricum, tot nu ar fi putut să cheme o ambulan ț ă. Asigurarea ei medicală abia dacă acoperea na ș terea, ș i asta numai dacă nu erau complica ții .

Emily privi în zare, dar nu văzu pe nimeni. Ele locuiau dincolo de marginea ora ș ului ș i cel mai apropiat vecin se găsea cam la doi kilometri ș i jumătate mai jos pe șosea .

Nici măcar nu ș tia dacă vecinii ar fi fost dornici să o ajute. O evitaseră în ultima vreme, dar nu putea să-i condamne. Trebuiau să se îngrijească de ei în șiși ș i să nu o calce pe bătături pe Lorna Carter.

Pe de altă parte, dacă a ș traversa câmpul din spatele casei, a ș ajunge la drumul spre spital , s-a gândit ea. Erau numai cinci kilometri de mers ș i poate că va trece vreo ma ș ină ș i o va lua ș i pe ea.

Acum că a decis ce să facă, Emily s-a dus în casă, uitând de ro ș iile împră ș tiate în iarbă. Ceasul bătu ora nouă.

I-ar fi plăcut să facă un du ș ș i să se schimbe înainte de a merge la spital, dar abia se ținea pe picioare, a ș a că î ș i luă geanta cu documente ș i plecă. Îi era jenă să se ducă la spital a ș a, dar era posibil să nu mai poată pleca deloc dacă ar fi încercat să facă du ș , ș i îi era mult prea teamă să rămână în casă singură.

Se clătină afară din casă ș i în jos pe scările din spatele casei. O durea spatele, dar porni cu hotărâre peste câmpul care se întindea până departe sub ochii ei înspăimânta ți . Ș i dacă nu voi reu ș i să ajung la spital?

Emily î ș i scutură capul. Trebuie să o fac . Agă ță cureaua de la geantă pe umăr. Cu mâna dreaptă apăsând în zona bazinului, continuă să meargă cu dificultate.

Durerea venea ș i trecea în valuri regulate. O lăsa fără respira ț ie ș i trebuia să se îndoaie de mijloc de fiecare dată când i se contracta abdomenul. Cum fiecare durere îi lua respira ț ia pentru mai mult de un minut , îi era din ce în ce mai dificil să avanseze. După vreo douăzeci de minute, o cuprinse o durere și mai puternică ș i ț ipă.

O dată cu durerea, veni ș i tendin ț a de a împinge. Căzu la pământ ț ipând. Încercă să se oprească, să nu mai împingă, dar nu reu ș i.

Cu mâini tremurânde, î ș i scoase chilo ț ii. Acum, contrac ț iile erau foarte aproape una de alta. Se contopiră într-o contrac ț ie imensă ș i Emily nu mai putu să respire deloc. Gâfâia ș i lacrimile îi curgeau pe obraji.

Corpul ei preluă ac țiu nea automat ș i Emily sim ț i copilul alunecând. Strânse din pumni cu putere, până ce încheieturile i se albiră.

Apoi valul de durere se opri câteva secunde. Încercă să respire normal, dar o altă contrac ți e o prinse pe nea ș teptate ș i, cu un urlet inuman, împinse din nou ș i sim ț i pruncul alunecând pe pământ.

Era 9:25, 6 noiembrie, 2016, duminică