tefan al III-lea, supranumit tefan cel Mare (n. 1433, Borzeti - d.

2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei ntre anii 1457 i 1504. Calitile umane, cele de om politic, de strateg i de diplomat, aciunile sale fr precedent pentru aprarea integritii rii, iniiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraia unor ilutri contemporani, iar, graie tradiiei populare, a fost transformat ntr-un erou legendar. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cntat n balade: tefan Vod, domn cel mare, seamn pe lume nu are, dect numai mndrul soare.

nceputul domniei lui tefan cel Mare

Dup uciderea tatlui su Bogdan, tefan vine cu oaste, ajutat de Vlad epe, domnul rii Romneti, i - dup nfrngerea lui Petru Aron n "tina de la Doljeti", la 12 aprilie si la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava i pe locul ce se chema cmpia Direptii, lng cetatea de scaun, ntreab pe toi de fa, dac le este cu voie s le fie domn. ntreaga adunare n frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, trgovei, ostai i "toat ara" proclamar pe tefan ca domn legiuit al Moldovei n scaunul prinilor i strmoilor acestuia.

[modific] Moldova n timpul domniei lui tefan cel Mare

n vremea lui tefan cel Mare, Moldova se ntindea peste toate inuturile de la Carpaii rsriteni pn la Nistru. ranii rzei, proprietari de pmnt, erau chemai la solicitarea domnului la "oaste" n schimbul unor privilegii. Alturi de ei, un rol important jucau cetele boierilor, care veneau cu oteni de pe moiile lor, i cetele trgurilor, alctuite din trgovei, care se puteau strnge mai repede n caz de nevoie. Oastea mare a lui tefan era deci o "oaste de ar", la vremea aceea puini fiind lefegii (mercenari). ara era aprat de ceti ca Soroca, Tighina i Cetatea Alb la Nistru, cetile Hotinului i Sucevei la Nord, spre Carpai Cetatea Neamului, iar pe Siret cetatea Romanului. ara era stabil politic i bogat. Incursiunile pretendenilor la domnie rare, opoziia boierilor slab i buna securitate a drumurilor mbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni, s treac prin Moldova de la Marea Neagr spre Liov (Lemberg) i invers, aducnd din Orient mirodenii, covoare, blnuri, metale i pietre preioase iar din Apus postavuri i arme. Vmile culese de la acetia aduceau multi bani n visteria domneasc. Astfel se explic cum a avut tefan mijloace materiale ca s lupte i s construiasc fr ncetare n lunga lui domnie. Cci el trebuia s se bizuie numai pe puterile Moldovei, pe sprijinul vecinilor - polonezi sau unguri - nu se putea bizui, i unii i alii voiau s aib sub suzeranitatea lor Moldova. Pericolul mare l reprezenta ns expansiunea Imperiului Otoman, care - dup cucerirea Constantinopolului la 1453 - de ctre sultanul Mehmed al II-lea Fatih i continua naintarea n inima Europei.

[modific] Relaiile cu Ungaria

Dup urmrirea lui Petru Aron, care se refugiase n Polonia, cade la nelegere cu regele Cazimir, restituindu-i-se cetatea Hotinului, ceea ce atrage dumnia regelui Ungariei, Matei Corvin. ntr-o lupt decisiv la Baia (1467), pe valea Moldovei, oastea ungureasc este nfrnt, regele fiind rnit de trei sgei i o lovitur de lance. tefan nvli n Ardeal pe urmele armatei ungureti n retragere i i asigur linitea la grania apusean a rii.

[modific] Relaiile cu ara Romneasc

Prevznd c va avea n curnd de luptat cu Turcii, tefan voia s aib n ara Romneasc un domn prieten, n locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos. n anul 1470 tefan ncepu ostilitile, prdnd Ialomia i arznd oraul Brilei (la 27 februarie, n "marea brnzei"), dar ndat Turcii au rspuns, trimind pe Ttari n Moldova. tefan se ndrept atunci mpotriva noului duman i-l nvinse n dumbrava de la Lipnic, pe Nistru. Dup alte ciocniri cu Radu cel Frumos, acesta fugi la Turci (n noiembrie 1473, tefan cucerete cetatea Dmboviei de la Bucureti), iar tefan puse n scaunul rii Romneti pe aliatul su, Laiot Basarab.

[modific] Conflictul cu Imperiul Otoman

Moldova n timpul lui tefan cel Mare

Sabia lui tefan cel Mare Mohamed al II-lea nu putea lsa nepedepsit amestecul lui tefan n treburile domniei rii Romneti. De aceea n iarna anului 1474 trimise n Moldova pe beylerbeyi Hadm Suleiman Paa (Hadin Sleyman Paa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn i a-i nimici oastea. tefan i organizeaz tabra n faa Vasluiului n locul numit Podul nalt i n ziua de 10 ianuarie 1475, nainte de a se lumina de ziu, ddu atacul pe neateptate. Marea otire a Turcilor se cltin i se destrm ntr-o nvlmeal cumplit. Locul mltinos, ceaa, necunoaterea terenului, mri tulburarea Turcilor, care se risipir. Dup alungarea Turcilor, tefan trimise o scrisoare n limba latin ctre toi principii cretini din Europa, vestindu-le marea izbnd i cerndu-le sprijin pentru ncercrile viitoare. Dar n afar de felicitri din partea Papei i a Veneienilor, ajutor nu veni de nicieri. Turcii se pregteau din nou s porneasc asupra Moldovei. Mahomed II lu comanda otirii turceti, ndreptndu-se spre Suceava pe valea Siretului, iar dinspre Nistru se ivir cetele Ttarilor. n codrul de la Valea Alb sau Rzboieni, Turcii covrir puterile Moldovenilor n seara zilei de 26 iulie 1476. Mahomed II atac cetile Suceava, Neamul i Hotinul, dar nu le putu cuceri. Aflnd c tefan pregtete o nou oaste, c Ungurii i Polonezii se apropie de graniele Moldovei cu ajutor armat, vznd c hrana se mpuineaz, c se ivesc boli

n rndul otenilor, Mahomed II se hotr s se retrag. El prsi Moldova hruit de cetele lui tefan, fr ca izbnda lui s fi nsemnat supunerea rii i a domnului ei.

[modific] Relaiile cu Polonia

Stema lui tefan (1502) Vznd c este n pericol s fie rpus de turci, tefan se hotr s cear ajutor regelui Poloniei. Regele Cazimir i ceru lui tefan s se recunoasc vasalul lui i s-i depun jurmnt de credin n tabra militar de la Colomeia (La Colomeia, Stefan cel Mare a acceptat. Domnitorul Moldovei a ingenuncheat in fata regelui polonez). tefan accept aceast umilin, n sperana c va primi ajutorul aa de necesar mpotriva turcilor. Dar polonezii nu s-au inut de cuvnt. Lipsit de orice sprijin din partea vecinilor, tefan ncheie n anul 1503 un tratat cu sultanul Baiazid II, care asigur independena Moldovei n schimbul plii unui tribut sultanului. ntre timp reuise s resping o invazie a noului rege polonez, Ioan Albert, nimicind oastea polonez n btlia de la Codrii Cozminului din anul 1497. n vara anului urmtor tefan ntreprinde o expediie de pedeaps, ajungnd pn n apropierea Cracoviei, capitala de atunci a Poloniei. n cele din urm se ncheie pace n 1499 la Hrlu pe baza de egalitate.

[modific] Sfritul domniei

Ultimii ani de domnie fur ani de pace. Cel care spunea n actele scrise c este din mila lui Dumnezeu domn al rii Moldovei a zidit 44 mnstiri i biserici, conform tradiiei, dup fiecare lupt o biseric. Btrn i bolnav de gut; i s-a amputat piciorul. Dup o domnie ndelungat de 47 de ani - neobinuit pentru acele vremuri - marele domnitor nchise ochii la 2 iulie 1504. Iar prea tefan Vod l-au ngropat ara cu mult jale i plngere n mnstire la Putna, care era zidit de dnsul, jale era, c plngea toi ca pe un printe al su...(Grigore Ureche) In cursul domniei sale Moldova a cunoscut o nflorire fr precedent. Luptnd de la egal cu vecini mult mai puternici, tefan cel Mare a reuit s impun Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Din nefericire, mrimea redus a populaiei i resursele limitate au fcut ca, o dat cu modificarea tehnologiei rzboiului (introducerea pe scar larg a armelor de foc, scumpe i greu de manufacturat) Moldova s nu mai poat ine pasul cu vecinii mult mai bogai.

[modific] Diverse

Popularitatea lui tefan cel Mare n rndul romnilor se poate vedea de exemplu n desemnarea sa la 21 octombrie 2006 ca fiind cel mai mare romn al tuturor timpurilor, n cadrul emisiunii Mari Romni de la TVR 1. 77 349 de telespectatori, reprezentnd 21.30% din totalul de voturi, au acordat votul lor lui tefan cel Mare. Rezultatul emisiunii este ns contestat de CNA.[1]

Bibliografie

Constantin C.Giurescu & Dinu C.Giurescu Istoria Romnilor volum II (1352-1606) p. 154192. Editura tintific si Enciclopedic Bucuresti (1976) A.D. Xenopol Histoire des Roumains de la Dacie trajane : Depuis les origines jusqu' l'union des principauts Tome I des origines 1633. Editeur Ernest Leroux Paris (1896) Binder Iijima, Edda und Dumbrava, Vasile (Hrsg.): Stefan der Groe Frst der Moldau. Symbolfunktion und Bedeutungswandel eines mittelalterlichen Herrschers. Leipziger Universittsverlag, Leipzig 2005, ISBN 3-86583-039-0

Stefan Cel Mare

Domnia lui Stefan cel Mare, de aproape o jumatate de veac, este cel mai frumos timp din istoria Moldovei. Niciodata tara n-a fost mai intinsa, mai bogata si mai respectata; niciodata faima domnului ei n-a strabatut atat de departe, provocand admiratia prietenilor si a dusmanilor; niciodata nu s-au ridicat atatea lacasuri civile si bisericesti. Evident, nu a fost numai lumina in cei patruzeci si sapte de ani de domnie. Pana sa-si asigure tronul ravnit de atatia, Stefan a trebuit sa faca si compromisuri. La inceputul lui aprilie 1457, intra in Moldova, pe valea Siretului, Stefan feciorul lui Bogdan, cel ucis de catre Petru Aron. Avea cu el o oaste de 6000 de oameni, dati de Vlad Tepes. Cu aceasta oaste a reusit sa razbune moartea parintelui sau si sa-si ia mostenirea. In lupta de la Dolhesti, pe Siret, armata lui Stefan a invins iar Petru Aron a fost silit sa ia calea pribegiei, in Polonia. Tronul castigat cu sabia trebuia insa intarit. Astfel ca la 4 aprilie 1459 Stefan incheie un tratat cu trimisii regelui polon Cazimir, prin care ii recunostea acestuia suzeranitatea si ii lasa stapanirea asupra Hotinului. In schimb, polonii se angajau sa nu-i permita lui Aron sa se apropie de hotarele Moldovei. Pentru a incerca sa-si recupereze tronul, Aron a trecut in Transilvania. Acesta este motivul pentru care Stefan se decide sa atace cetatea Chilia, aceasta poarta a Moldovei care era in mana ungurilor. Prin cucerirea cetatii, Stefan urmarea nu doar un scop politic (o lovitura data sustinatorilor lui Aron) ci si un scop militar si economic. Chilia era impreuna cu Cetatea Alba cea mai buna aparare impotriva turcilor. Ea reprezenta si un antrepozit comercial de prima mana pentru ca aici se concentrau marfuri romanesti, unguresti, polone si rasaritene, iar vama luata de pe aceste marfuri ar fi constituit un important venit pentru vistieria Moldovei. In 1465 Stefan va reusi sa cucereasca Chilia. Intre timp el reia de la poloni cetatea Hotinului.

Stefan a trebuit, in prima parte a domniei sale, sa plateasca tribut lui Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Primul lucru care se impunea, in campania impotriva turcilor, era scoaterea Munteniei din zona acestora de influenta. Din acest motiv indepartarea din scaun al lui Radu cel Frumos era inevitabila, si Stefan va urmari acest lucru timp de patru ani de zile, din 1470 pana in 1474. Conflictul a inceput prin pradarea si arderea Brailei, cel mai insemnat port muntean. Ca o replica, turcii au trecut Nistrul in acelas an si au pradat orasele din aceasta zona. Actiunea lor de cucerire nu a avut insa succes deoarece Stefan fusese avertizat. Pentru a rezolva problema pe care o avea cu Radu cel Frumos, Stefan a hotarat sa puna in locul acestuia un protejat de-al sau, Basarab cel Batran. Lupta sa dat langa paraul Vodnau si Stefan a iesit castigator. In schimb, protejatul sau nu a reusit sa pastreze tronul, astfel incat el a fugit din fata lui Radu care s-a intors o luna mai tarziu si a preluat tronul.

In primavara anului 1476, sultanul insusi a pornit din Adrianopol, cu 150000 de soldati, pentru a-l invinge pe acela care sfaramase oastea lui Soliman. In Muntenia, armata lui Basarab s-a aliat si ea cu turcii. Soarta lui Stefan parea pecetluita. Mehmed aducea cu sine si un pretendent la tronul Moldovei, un presupus frate de-al lui Stefan. De acesta data lupta s-a dat la Razboieni, iar sultanul a fost nevoit sa se retraga deoarece nu a reusit sa cucereasca nici una dintre cetatile importante ale Moldovei. Impreuna cu armata ungara (sosita prea tarziu), Stefan a intrat in Muntenia si l-a izgonit pe Basarab, punandu-l in locul acestuia pe Vlad Tepes (1476). Dupa nici o luna Basarab s-a intors cu ajutor turcesc si l-a omorat pe Tepes. In vara anului 1484, Baiazid a reusit sa cucereasca cele doua cetati atat de importante pentru Stefan: Chilia si Cetatea Alba. Din acest moment Moldova putea fi tinuta de turci sub o continua amenintare. Turcii vor ramane aici mai mult de trei veacuri facand sa se simta din ce in ce mai tare stapanirea lor. Dupa douazeci de ani de lupte, Stefan si-a dat seama ca nu poate sa mai duca singur politica de rezistenta in fata turcilor fara sa-si puna in primejdie tara. In 1492 Moldova platea tribut sultanului Baiazid al II-lea. In anul 1504 Stefan s-a stins din viata ca urmare a unei vechi rani din tinerete, rana care nu i s-a vindecat toata viata. Mormantul marelui voievod Stefan cel Mare se afla la manastirea Putna.

Viata lui Stefan cel Mare Sfantului STEFAN CEL MARE AL MOLDOVEI, voievodul de neam musatin, pentru taria credintei sale in Hristos, pentru multimea faptelor sale crestinesti, pentru maretia actelor sale de vitejie, de aparator al Bisericii stramosesti si al hotarelor patriei, poporul roman de pretutindeni i-a inaltat in adancul constiintei sale un altar de preamarire cuvenita, un monument mai trainic decat orice granit 1. Prin acest monument nepieritor, inchegata din virtutile stralucitului voievod, acesta este ridicat in cinstire si preaslavire, este privit asemenea sfintilor si asezat in randurile binecredinciosilor aparatori ai Bisericii si ocrotitori ai dreptei credinte. Peste ani si veacuri el a fost si este in constiinta poporului asemeni Sfantului Imparat Constantin cel Mare, asemeni lui Justinian cel Mare.

Stefan cel Mare

Stefan cel Mare a domnit aproape o jumatate de secol in Moldova, timp in care tara a cunoscut o inflorire fara precedent si s-a facut respectata de toate marile puteri din jur: Ungaria, Polonia si Imperiul otoman. Voievodul - pe care cronicarii il descriu ca pe un barbat nu prea inalt, blond, cu o privire patrunzatoare si o vointa puternica - a fost un razboinic viteaz si hotarat, un priceput conducator de osti, dar si un om credincios, cu frica lui Dumnezeu, care a zidit multe biserici si manastiri pe tot cuprinsul Moldovei si a ramas in amintirea romanilor ca Stefan cel Mare si Sfant. Stefan cel Mare, domn al Moldovei intre 1457 si 1504, de la a carui moarte se implinesc anul acesta 500 de ani, a fost, fara indoiala, una dintre cele mai mari personalitati din istoria romanilor. El era nepotul unui alt mare voievod moldovean, Alexandru cel Bun, apartinand dinastiei Musatinilor. Stefan a avut o domnie foarte lunga, de 47 de ani, timp in care a reusit sa tina piept Imperiului otoman si celorlalti vecini puternici, uneori vrajmasi. In epoca sa, Moldova a cunoscut cea mai mare intindere, intre Carpati, Nistru si Marea Neagra. Capitala era in cetatea Sucevei, pe care domnitorul a intarit-o cu ziduri puternice din piatra, pentru a rezista oricarui atac. Stefan a fost proclamat domn in 1457, pe campia Dreptatii de langa cetatea de scaun, de catre o mare adunare de boieri, targoveti (locuitori ai orasului) si chiar tarani, in frunte cu mitropolitul tarii. Primele lupte le-a purtat cu fostul domn, Petru Aron - care era chiar unchiul lui - pe care l-a invins si l-a alungat. Acesta s-a refugiat in Transilvania, aflata sub stapanirea regelui Ungariei, Matei Corvin. Stefan a intrat astfel in conflict cu acesta, care a si navalit cu o oaste puternica in Moldova. Dar voievodul l-a infrant la Baia si i-a risipit armata, regele insusi fiind ranit in lupta. Au urmat apoi batalii sangeroase cu tatarii, pe care domnul Moldovei i-a biruit. Chiar fiul hanului (conducatorul) tatar cazand prizonier in mainile sale si, in ciuda darurilor trimise de tatal sau pentru rascumparare, Stefan nu a avut mila de el. Acesta a fost un raspuns la nesfarsitele faradelegi pe care le savarseau tatarii, ori de cate ori treceau hotarele Moldovei. Dar cea mai stralucita victorie a avut-o Stefan cel Mare asupra turcilor, in 1475, la Vaslui. Sultanul Mahomed al II-lea, vestitul cuceritor al Constantino-polului, care desfiintase pentru totdeauna Imperiul bizantin, a hotarat sa supuna si micul principat al Moldovei. In acest scop l-a trimis pe Soliman-Pasa, cu o mare armata, care numara 120.000 de oameni, mult mai numeroasa decat ostirea lui Stefan. Domnul Moldovei pustiise totul in calea turcilor, astfel incat acestia au suferit de foame si de sete, fiindca in calea lor recoltele fusesera arse, iar fantanile otravite. In ziua bataliei decisive era o ceata deasa. In locul ales de Stefan, mlastinos si necunoscut turcilor, voievodul a obtinut o victorie rasunatoare. Armata lui Soliman-Pasa a fost risipita. Insa, in anul urmator, pentru a-l pedepsi pe principele roman, insusi sultanul Mahomed a navalit in Moldova cu o oaste uriasa, coplesindu-i pe moldoveni, care au fost infranti la Valea Alba. Dar turcii nu au putut profita pe deplin de aceasta victorie, caci nu au reusit sa cucereasca nici o cetate dintre cele pe care le-au asediat (Suceava, Neamt, Hotin), iar pana la urma s-au vazut nevoiti sa se retraga. Dupa cativa ani de pace, turcii l-au atacat din nou pe Stefan, cucerind doua cetati-cheie ale Moldovei: Chilia si Cetatea Alba. Putem spune ca de acum inainte, oricate incercari vitejesti a facut domnitorul, turcii nu au mai putut fi scosi din tara, ei ramanand stapani pe aceste doua cetati. Multa vreme, Stefan a mai sperat la un ajutor din partea regelui Poloniei, promis de acesta in

schimbul acceptarii protectiei poloneze asupra Moldovei. Ca sa consfinteasca aceasta intelegere, Stefan a mers personal la Colomeea, unde a ingenuncheat in fata regelui, jurandu-i credinta. Din pacate, acest lucru nu l-a ajutat cu nimic, deoarece polonezii nu i-au dat sprijinul promis. Dimpotriva, dupa moartea regelui Cazimir, fiul sau, Ioan Albert, a navalit cu o puternica oaste in Moldova, incercand sa o cucereasca. Stefan l-a infrant insa in Codrii Cosminului, in 1497, punandu-l pe fuga. Legenda spune ca prizonierii luati atunci au fost pusi sa are un camp pe care s-a semanat ghinda, pentru a creste o mare padure de stejar. Datorita suferintei indurate de prizonieri, care trageau singuri plugurile, acest loc a fost numit mai tarziu Dumbrava Rosie. In cele din urma, Stefan a acceptat, spre sfarsitul domniei sale, sa plateasca un tribut turcilor, in schimbul pacii. Marele si gloriosul domn s-a stins din viata la 2 iulie 1504 si a fost inmormantat la manastirea Putna, pe care chiar el o zidise. De-a lungul intregii sale domnii, Stefan a fost un protector al credintei crestine, un neobosit ctitor de manastiri - nu mai putin de 44 de lacasuri de inchinaciune fiind ridicate din porunca sa. Printre cele mai cunoscute si mai frumoase se numara manastirile Putna, Voronet (cu fresce exterioare minunate, unice in Europa), Tazlau si altele. A construit de asemenea biserici la Piatra Neamt, Borzesti, Husi, Iasi si in alte orase sau targuri ale Moldovei. Stefan a fost un om credincios, un bun fiu duhovnicesc al Bisericii noastre Ortodoxe. Dupa victoria de la Vaslui, in scrisoarea pe care a trimis-o marilor monarhi europeni, el scria: Am luat sabia in mana si, cu ajutorul Domnului nostru Dumnezeu Atotputernic, am mers impotriva dusmanilor crestinatatii, i-am biruit (...), pentru care lucru fie laudat Domnul Dumnezeul nostru. Insusi Papa de la Roma l-a laudat, numindu-l Atletul lui Hristos. Chiar si dupa infrangerea de la Valea Alba (sau Razboieni), Stefan a ridicat in acel loc o mica biserica pentru sufletele celor morti in lupta, pe care sta scris Noi, Stefan Voievod si cu fiul nostru Alexandru, am iesit inaintea turcilor si am facut cu dansii mare razboi in luna iulie 26 si cu voia lui Dumnezeu fura biruiti crestinii de catre pagani si au cazut acolo o mare multime din ostasii moldoveni. In timpul sau a luat nastere stilul moldovenesc in constructia bisericilor, s-au scris primele letopisete (cronici) si s-au facut daruri catre manastiri din afara tarii. Se spune ca Stefan purta intotdeauna asupra sa un triptic, adica o icoana tripla, reprezentand pe Mantuitorul Hristos, pe Maica Domnului si pe Sfantul Ioan Botezatorul. Unul dintre marii sai duhovnici a fost Daniil Sihastrul, caruia i-a cerut adesea sfatul si care, dupa infrangerea de la Valea Alba, l-a indemnat sa continue lupta impotriva paganilor. Biserica Ortodoxa Romana l-a trecut in randul sfintilor, impreuna cu Daniil Sihastrul, in anul 1992, cinstindu-l cu numele de binecredinciosul voievod Stefan cel Mare si Sfant.