Preocuprile internaionale recente privind violena n societate au inclus i

problematica violenei n coal, subliniindu-se faptul c coala este o parte integranta a comunitaii. n societatea romneasc, violena n scoli este un aspect neglijat, lipsind statistici i cercetri la nivel naional. Ea a fost tangenial identificat, n special, n legatur cu violena adultilor fata de copii, facndu-se asocierea ntre familia disfunctionala si comportamentul potential violent al copiilor provenind din acest tip de familie. Astfel, violenta nvatata, violenta ca mod de relationare, reprodus n relatiile ntre copii n contexte diferite inclusiv n scoala s-a impus n discursul public despre violenta att n investigatiile de anvergura redusa a unor organizatii neguvernamentale, ct si n mass-media. n acceptiunea prezentei cercetari, violenta n scoala cuprinde orice forma de manifestare a unor comportamente precum: violenta verbala si psihologica (poreclire, tachinare, amenintare, hartuire); violenta fizica; comportamente care intra sub incidenta legii (viol, consum/comercializare de droguri, furt); ofensa adusa statutului/autoritatii cadrului didactic; alte tipuri de comportament deviant n relatie cu scoala. Violenta scolara se impune din ce n ce mai mult n atentia societatii contemporane si mai ales n cea a unor institutii specializate si a unor organizatii neguvernamentale, sensibilizate de amploarea de necontestat pe care acest fenomen o capata, chiar n absenta unor statistici riguroase si comparabile, la diferite nivele de globalizare. O diversitate de forme de violenta usoara sau moderata, dar si evenimente tragice, aduse la cunostinta publicului, reprezinta expresia vizibila a unui stil de relationare si a unui comportament social care valorizeaza pozitiv violenta, n detrimentul unor strategii de gestionare si rezolvare a conflictelor. Societatea, n ansamblul ei, dar n mod diferentiat, percepe cu neliniste cresterea acestui fenomen, incluzndu-l n problemtica complexa a violentei tinerilor, considerndu-l ca un factor care fragilizeaza sau mpiedica o societate care se doreste democratica. Violenta scolara nu este un fenomen nou, dar, n trecut, ea s-a manifestat mai degraba n spatiul relativ autonom al scolii; actualmente, lumea scolii a capatat permeabilitate crescuta, ca si transparenta institutionala, asimilnd tensiunile si dificultatile cu care se confrunta societatile contemporane. n contextul cultural si politic european s accepta si se promoveaza ideea ca scoala trebuie sa fie un spatiu privilegiat, al securitatii, liber de conflicte si de manifestari ale violentei societale.

Interesul i preocuparea fa de violena scolar se afl astzi pe agenda politic a unor instituii i organisme naionale si internaionale, dar i n centrul ateniei unor structuri ale societatii civile si ale specialistilor din domeniul universitar si academic. Faptul ca multe scoli se confrunta cu problema violentei este bine cunoscut la nivel global si national. Abordarea violentei n scoli (sau violentei scolare), ca forma particulara de violenta, trebuie sa ia n consideratie trei concepte-cheie: violenta, scoala si vrsta. Ca atare, din aceasta abordare se exclud copiii necuprinsi n vreo forma de educatie, desi ei pot fi la vrsta scolarizarii. De asemenea, desi vrsta este o variabila importanta, violenta scolara nu este asociata cu delincventa juvenila, dect n masura n care faptele penale ale tinerilor au loc n perimetrul scolii sau cel mult n vecinatatea acesteia, infractorii avnd statut de elev. n acest ultim caz, violenta n scoli poate fi considerata violenta juvenila institutionala, iar fenomenul violentei scolare poate fi integrat n criminalitatea minorilor. Violenta scolara poate fi considerata drept o parte a delincventei juvenile, ea urmnd si contribuind la aceasta: astfel, se poate vorbi despre criminalitatea minorilor. Fara ndoiala, violenta n scoala nu este o inventie a contemporaneitatii. Ea a existat nca din cele mai vechi timpuri n toate sistemele de educatie, dar formele si intensitatea cu care aceasta s-a manifestat au suferit modificari de-a lungul istoriei, variind desigur de la un tip de cultura si societate la alta, dar si n functie de teoria si practica pedagogica mpartasita la un moment dat. Lund ca reper nceputurile institutionale ale scolii publice n spatiul romnesc, att violenta fizica, ct si cea verbala si gasesc ilustrari literare celebre. Numai rememornd amintirile din anii de nvatatura ai lui Ion Creanga cu ai sai nelipsiti Calul Balan si Sfntul Nicolai sau renumitele metode pedagogice asa-zis intuitive si formele de adresare deloc ortodoxe (Mai, prostovane!) ale Unui pedagog de scoala noua a lui I.L. Caragiale, putem constata cu usurinta ca pedepsele fizice, cele verbale sau umilintele nu i-au ocolit pe elevii care nu prea aveau drag de nvatatura, pe cei fara aplicatie sau pur si simplu pe cei neastmparati. ntr-o ipostaza mai apropiata n timp, Eugen Ionescu dedica una din scrierile sale (Lectia) exclusiv problemei autoritatii absolute a profesorului, care, n viziunea dramaturgului, reprezinta n sens metaforic o crima asupra interesului pentru nvatatura al elevilor. Ironiile, tachinarile si chiar violentele ntre elevi n scoala au existat dintotdeauna, aspectele psihosociale ale vietii de grup incluznd fara ndoiala 2

si situatii de conflict, soldate cu violenta fizica sau verbala. E drept, violenta elevilor fata de profesori pare a fi de data mai recenta, autoritatea profesorului fiind, n mod traditional, subnteleasa si de necontestat. Recunoasterea neconditionata a autoritatii profesorului este un rezultat al practicilor pedagogice bazate pe magistrocentrism, adnc nradacinate si ndelung persistente n sistemul educational din Romnia. De la I. Creanga, I.L. Caragiale sau E. Ionescu pna astazi, vremurile, dar si scoala, au suferit transformari importante. Schimbarile din sistemul social si politic au avut ecouri n modul n care populatia a privit importanta educatiei, de la opinii care vedeau n scoala o cale sigura spre reusita sociala, pna la cele conform carora educatia nu este o conditie necesara a modelului social de succes. Progresele n domeniul psihologiei nvatarii, dar si viziunile moderne asupra educatiei au redefinit scoala ca un spatiu de viata sociala, democratic si deschis catre alte sisteme. Astfel de viziuni moderne asupra educatiei s-au lovit n perioada regimului comunist romnesc de o serie de bariere importante, cum ar fi ideologizarea nvatamntului, cenzura, accesul limitat la sursele de informare, bariere care au determinat, n sine, tensiuni interne ale sistemului educational. Dupa anii 90, Romnia a optat pentru democratizarea sistemelor economice si sociale, scoala fiind unul dintre pilonii importanti ai schimbarii. Accesul larg la mijloacele de informare, introducerea unei relative autonomii a scolii n raport cu oferta educationala, largirea participarii la decizii privind educatia prin contributia tuturor actorilor educationali (parinti, autoritati locale, biserica, societate civila) sunt doar cteva dintre schimbarile care au condus la transformarea culturii scolare dupa anii 90. Totodata, acumularea tensiunilor sociale inerente perioadelor de schimbare economica si politica au adus transformari ale peisajului social, spatiu n care fenomenele de violenta si-au facut simtita mai acut prezenta, difuznd si la nivelul altor institutii sociale, ntre care familia, dar si scoala ocupa un loc important. n ceea ce privete violena n coli, aceasta capt diferite forme: o ntre elevi o A elevilor fa de profesori Chiar daca violenta ntre elevi a fost recunoscuta ca fenomen general prezent n toate unitatile de nvatamnt, intensitatea si formele n care aceasta se manifesta difera de la o scoala la alta, fiind determinate de un complex de factori: climatul scolar si cultura

scolii, tipul de management scolar, coeziunea si sintalitatea claselor, calitatea activitatii educationale, mediul de proveniente al elevilor etc. Cele mai frecvente forme de violenta elev-elev tin de domeniul violentei verbale: certuri, conflicte, injurii. Aceste forme de comportamente neadecvate au fost mentionate n majoritatea unitatilor de nvatamnt cuprinse n investigatie, fiind incluse n categoria manifestarilor obisnuite, a violentei ascunse, tolerate n mediul scolar. Poate tocmai de aceea att profesorii, ct si parintii apreciaza ca elevii cu astfel de manifestari nu constientizeaza comportamentul propriu si nici consecintele asupra altor elevi si asupra climatului scolar. Violenta elevilor fata de profesori este un fenomen real n scolile romnesti, fapt recunoscut si declarat de catre toate categoriile de actori cuprinsi n cercetarea de fata. Este important sa evidentiem faptul ca ponderea n care au fost semnalate astfel de situatii este diferita de la o categorie la alta a populatiei investigate (facem aceasta observatie amintind totusi faptul ca cele trei esantioane investigate directori, elevi, consilieri scolari nu sunt comparabile). Violenta profesorilor fata de elevi este un aspect important n analiza vietii scolare, cu implicatii multiple si pe termen lung asupra elevului si asupra calitatii activitatii educative. Studiile si cercetarile care au abordat tema violentei n general sau a violentei n scoala au propus diferite clasificari ale cauzelor sau factorilor de risc n aparitia fenomenului, uneori considerndule identice, alteori opernd o distinctie ntre cauze si factori de risc. Una dintre clasificarile propuse specialistii n domeniu grupeaza cauzele violentei n: cauze biologice (factori genetici probleme neurobiologice, leziuni cerebrale, factori de nutritie, efecte ale consumului de alcool si droguri s.a.), sociologice (conditiile socio-economice, factori privind comunitatea si structura acesteia etc.) si psihologice (afectiuni psihice asociate si cu un nivel mai redus de dezvoltare psihointelectuala, dar, n special efectele, n plan psihologic, ale conditiilor de mediu familial n care se dezvolta copilul). Alte abordari considera ca principale cauze ale violentei sunt cele generate de: - violenta n familie (copiii care apartin unor familii n care se manifesta relatii de violenta preiau aceste modele de relationare); - conditiile economice (saracia extrema n care traiesc unele familii, inclusiv copiii, i mpinge pe unii dintre ei la comiterea unor acte de violenta); mediul instabil (anumite 4

evenimente intervenite n familie, de genul divortului sau decesului unui parinte, precum si climatul psihoafectiv instabil si insecurizant n care se dezvolta copiii n familie sau n afara acesteia pot conduce la manifestari de violenta ale acestora); - lipsa stimei de sine (indivizii cu o imagine de sine defavorabila se implica n acte de violenta pentru a compensa sentimentele negative cu privire la propria persoana si pentru ca astfel obtin acceptarea grupului cu care comit actele de violenta); - imaginea violentei n mass-media (expunerea ndelungata la violenta propagata de catre media i desensibilizeaza pe copii, ajungnd astfel sa o accepte si sa o practice; aceasta cu att mai mult cu ct imaginea violentei n media nu insista pe consecintele asupra agresorului penale, sociale etc. si nici pe efectele asupra victimei); - sistemul legal (cadrul legal permisiv, n unele tari, privind violenta tinerilor, situatie care un descurajeaza recidivarea); - alienarea (lipsa comunicarii si a unor puncte de conexiune cu comunitatea, a sentimentului de apartenenta la aceasta a tinerilor, precum si lipsa sperantei de reusita n viata; violenta si aderarea la un grup violent creeaza acestora sentimentul de apartenenta la o anume comunitate si de ncredere n viitor); - rasismul, sexismul, homofobia, stratificarea sociala, etnocentrismul (discriminarea centrata pe diferentele ntre indivizi sau grupuri este o sursa de tensiune care poate genera violenta; institutiile pot legitima violenta prin politici si practici institutionale, dnd dreptul indivizilor sa practice discriminarea la nivel individual, cu consecinte minime). Orict de mult ne-am dori poate sa nu vedem tocmai n scoala o scena de acumulare, manifestare si producere a violentei, analiza informatiilor prezentate mai sus este n masura sa zugraveasca un tablou plin de contradictii, tensiuni, frustrari datorate poate, asa cum sunt gata sa explice toti cei intervievati, lipsei de comunicare ntre personajele principale. Mai mult, lipsa de coeziune a valorilor, asteptarilor si practicilor diferitilor actori care interactioneaza zilnic n spatiul scolar semnaleaza un potential ridicat de acumulare si producere a violentei. Fara ndoiala, o strategie de ameliorare a fenomenelor de violenta n scoala nu poate ignora masuri care sa permita reglarea tensiunilor si conflictelor interne, mai subtile, mai putin vizibile si de multe ori neconstientizate la nivelul actorilor. Tocmai de aceea, Dardel Jaouadi spunea ca a

lupta contra violentei scolare nseamna a ameliora calitatea relatiilor si a comunicarii ntre toate persoanele angrenate n actul educational.

Bibliografie
o Jigu, Mihaela, Violena n coal, Institutul de tiine ale Educaiei UNICEF, Bucureti, 2005. o Pun, Emil, coala o abordare sociopedagogic, Iai, Editura Polirom, 1999.