SILVOTERAPIE Copacul care alunga tristetea Arborii sezonului rece - PINUL "Un barbat purta povara unei mari

tristeti. S-a dus in padure. Acolo a vazut un pin. Iar pinul i-a vorbit omului: "Vino, aseaza-te langa mine si povesteste-mi". Omul s-a asezat langa el si i-a povestit despre necazurile sale. Pinul i-a simtit durerea si s-a intristat. Au plans impreuna, pana cand toata tristetea li s-a topit in lacrimi." Textul acesta este al unui minunat cantec spaniol, care celebreaza apropierea dintre om si natura, puterea arborilor de a intelege si vindeca durerile sufletesti. Iar intre ei, nimeni nu stie mai bine decat singuraticul pin sa potoleasca durerea. Leganarea domoala a coroanei lui rasfirate, caldura blanda a scoartei parfumate si rosietice trezesc din adormire lacrimile si le ajuta sa-si gaseasca drumul. Miscarea calma, egala si mangaietoare a ramurilor linisteste nelinistile si spaima. Retragerea in sine dispare, facand loc unei noi deschideri, iar glasul soptit al sufletului incepe iarasi sa vorbeasca. Tristetea adanca se risipeste treptat, alungata de ganduri si simtiri launtrice, care ne fac sa ne regasim bucuria. Astfel e pinul: un arbore gata mereu sa dea ajutor, mai ales oamenilor ale caror lacrimi interioare nu-si mai urmeaza calea fireasca, gasind, deseori, alt mod de evadare din corp, care duce la boala. Sub protectia pinului, omul isi poate marturisi cu deplina sinceritate vulnerabilitatea si melancolia. Atingerea prietenoasa a trunchiului de pin il invita s-o faca. Denumirea botanica - Pinus sylvestris. Familia - Pinaceae. Alte denumiri - Chifar, catuni, jolca, luciu, molete, pinel, silca, soseanca. Arealul - Pinul este un arbore conifer important, raspandit pe intregul continent european si in nordul Asiei. Creste in locuri foarte diferite. Se simte la fel de bine in paduri, ca si pe stanci. Perioada de inflorire - Luna mai. Descrierea - Pinul poate ajunge pana la inaltimea de 30 de metri si atrage atentia prin coroana sa, care are forma unei sfere turtite. De regula, jumatatea inferioara a trunchiului este lipsita de ramuri. O alta caracteristica o reprezinta scoarta de un rosu caramiziu. Acele verzi-albastrui se dezvolta cate doua intr-o teaca subtire, brun-cenusie. Mugurii apar iarna si sunt scurti, cu solzii lipiti. Conurile ovale si ascutite la varf, asezate pe un peduncul, se maturizeaza in toamna celui de-al doilea an, insa raman in continuare inchise pana in primavara urmatoare. Atunci, solzii alcatuiti dintr-o codita si o protuberanta se desfac, pentru a elibera samanta. Pinul infloreste pentru prima data abia dupa aproximativ treizeci de ani de viata! Un arbore care renunta greu la adolescenta. Cultura - Acolo unde alti arbori folositi ca lemn de constructie cresc cu mare greutate, pinului ii merge foarte bine. El indrageste solurile nisipoase, aride, eventual chiar calcaroase. Istoric - Alaturi de molid, pinul face parte dintre arborii stravechi ce au populat Europa Centrala, cu 10.000 de ani in urma. Desi apare destul de rar in basme si legende, el n-a fost lipsit de importanta, mai ales la triburile germanice si la alemani. De pilda, in Elvetia e cunoscuta padurea sfanta de la Mogelsberg, despre care se presupune ca ar fi fost plantata de alemani. Din pacate, arborii sunt pe moarte. Ca si cum timpul ce li s-a dat s-ar apropia de sfarsit. In ultimii ani, oamenii au luat prea mult din energia lor, dar n-au fost dispusi sa le dea in schimb o mana de ajutor. Uneori, auzim vorbindu-se despre sfintenia pinului. In Europa rasariteana se povesteste ca piroanele cu care Iisus a fost tintuit pe cruce erau cioplite din lemn de pin. Pinul este si un simbol al longevitatii, al statorniciei si al renasterii. Ca si al intristarii, dupa cum spunea sfanta Hildegard von Bingen. Totodata, el sugereaza si vigoarea erotica. In Evul Mediu, rumegusul din lemn de pin era foarte cautat, deoarece avea o anumita utilizare practica. Din el se confectionau facle. Rumegusul imbibat in rasina ori smoala ardea timp indelungat. Proprietatile terapeutice ale pinului

Sunt cunoscute inca din antichitate. Hipocrate folosea rasina pentru a face tumorile sa se inmoaie, iar coaja pentru fumigatii contra bolilor femeiesti. Mai tarziu, alti vindecatori gasesc si posibilitati de utilizare a acelor. Scoarta, rasina si acele au servit la fumigatii, frectii, bai si prepararea unor alifii. Asa, de exemplu, sfanta Hildegard von Bingen ne recomanda o alifie despre care afirma ca ar intari vederea. Interesanta din punct de vedere istoric este si introducerea pinului in tratamentul afectiunilor reumatismale si al bolilor de plamani. Eficienta sa ca leac impotriva tusei si a suferintelor aparatului urinar era cunoscuta inca din secolul XII. Egiptenii stiau deja sa prepare din rasina terebentina - valorificata astazi industrial, ca solvent pentru lacuri - si isi imbalsamau cu ea mortii. In prezent, domeniile de intrebuintare ale pinului au ramas in linii mari aceleasi ca acum cinci sau sase sute de ani. Intre timp, multe dintre ele au fost confirmate stiintific. Utilizarea in fitoterapie

Partile folosite - lastari (turiones pini), rasina (resina pini). Perioada de recoltare - lastarii: aprilie-mai; rasina: tot timpul anului. Principalele substante active - uleiuri eterice (pinen, caren, acetat de bornil), acizi rezinici. Substante active secundare - vitamina C, tananti, substante amarui, ceara, glicozide. Actiunea principala - expectorant, diuretic, antiseptic, efect de activare a circulatiei. Actiunea secundara - tonic general, tonic nervos, remediu pentru stimularea digestiei, laxativ usor, sudorific, analgezic, cicatrizant, antispastic. Administrare interna * Boli pulmonare, bronsite, tuse. * Infuzie din 2 linguri de ace proaspete, zdrobite, oparite cu o cana de apa clocotita. Se lasa la infuzat cu capac 15 minute. Se strecoara si se poate indulci cu putina miere. Se bea o cana pe zi. * Sirop de muguri: se iau 2-3 lingurite pe zi. * Tinctura (se gaseste la farmacii): se pun 5 picaturi intr-o jumatate de pahar cu apa fierbinte. * Cistite, litiaza urinara, reumatism. * Infuzie dintr-o lingura de muguri de pin peste care se toarna o cana cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15 minute. Se beau 2-3 cani pe zi. * Tinctura: 5 picaturi la un pahar de apa. Administrare externa * Reumatism, nevroze cardiace, cicatrizarea ranilor. * Baie cu decoct de pin - In 3 litri de apa se pun la fiert 1 kg ace de pin. Se lasa pe foc 30 de minute, cu vasul acoperit. Se strecoara si se toarna in apa din baie la temperatura de 36-37gr.C. Baia dureaza 15 minute. Se fac in total 20 de bai. * Dermatoze, eczeme, psoriazis, raie. Se ung locurile bolnave cu alifie de pin. * Alt leac pentru rani. Se spala ranile cu o fiertura preparata dintr-o lingura de ace de pin la o cana cu apa. Se fierbe 5 minute. Se lasa la infuzat 15 minute. Se strecoara. Se fac bai locale. * Ranile se pot unge si cu alifie de pin. * Psoriazis. Se ung locurile bolnave cu ulei aromat de pin (farmacie). Preparate din pin * Infuzia: se prepara din una sau doua linguri ace zdrobite, oparite cu 250 ml apa. Se lasa la infuzat cu capac, 15 minute. * Sirop de muguri de pin: 100 g muguri de pin se pun la macerat in 100 ml alcool de 70 de grade, 12 ore. Se adauga 1 litru de apa clocotita si se lasa acoperit 6 ore. Se strecoara, se adauga 200 g zahar la 100 ml solutie. Se fierbe din nou pana se topeste zaharul si capata o consistenta siropoasa. Se strecoara si se pune in sticle. * Alifie 1: se pun intr-un vas cantitati egale de gudron de pin (obtinut prin distilarea uscata a lemnului si radacinilor), sulf si untura ranceda. Amestecul se incalzeste usor, pe baie de aburi, pentru omogenizare. * Alifie 2: parti egale de rasina de pin si untura se fierb pe baia de apa, pana ce se

omogenizeaza. Nota speciala: Foarte interesanta este si intrebuintarea pinului ca remediu intaritor pentru persoanele ce sufera de halucinatii. In prezent, chiar medicina clasica recomanda diverse preparate din pin pentru administrarea interna si externa contra unor tulburari de natura psihica. De exemplu: vulnerabilitatea la stres, aritmiile cardiace de provenienta nervoasa si nevrotica sau hiperactivitatea. Se folosesc inhalatii, infuzii si fumigatii cu ace de pin. Gemoterapie Esenta obtinuta din lujerii proaspeti se administreaza intern, ca si extern. Extern se foloseste ca frectie, in bolile reumatismale. Intern, se recomanda in rahitism, dar si in reumatism si sciatica. Dozele variaza intre 6 si 10 picaturi glicerinate, amestecate cu miere, de 3-4 ori pe zi pentru adulti, si 3 sau 4 picaturi amestecate cu miere de doua ori pe zi pentru copii. Cine doreste sa intrebuinteze esentele pentru aromoterapie ar trebui sa inceapa totdeauna cu o doza minima. Produsele se gasesc in farmacii, sub licenta PlantExtrakt Cluj. Psihoterapie Cand folosim uleiul eteric de pin dupa principiul aromoterapiei (osmoterapiei), mai intai se bucura sufletul. Tristetea acumulata si ascunsa, lacrimile stranse in noi de-a lungul anilor pot fi eliberate si preschimbate cu ajutorul miresmei pinului. Isi fac loc calmul, voiosia si increderea, iar sufletul se desprinde din captivitatea tristetilor launtrice. Fumigatii Rasina, lemnul, conurile, scoarta si acele de pin au proprietati similare, dar mai discrete decat cele ale molidului. Simtim cum ne patrunde in trup o caldura blanda si placuta, care curata si dezinfecteaza, desface si deschide. Daca molidul alunga din incaperi dispozitiile sumbre si manioase, fumigatiile cu pin fac ca tristetea si melancolia sa se transforme intr-o bucurie calma, impaciuitoare, in doar cateva clipe. Trezindu-se treptat din somnul tristetii, sufletul isi gaseste din nou calea spre trup, pentru a-si exprima prin intermediul lui bucuria si increderea. Perne cu pin Esenta de pin aduce pace si echilibru Acele de pin adunate se pun in apa calduta si se lasa acolo, pana cand apa incepe sa fermenteze, iar pielita rigida a acelor plesneste. Atunci se strecoara, si pielita plesnita se indeparteaza, apoi se usuca la soare. Cand s-a uscat, o bagam in perna pe care dormim sau umplem un mic saculet din panza de in si il punem sub cap. Astfel vom inhala toata noaptea aroma subtila a pinului, ce ne echilibreaza starea de spirit. Pielita acelor de pin este supranumita "lana de padure". In bucatarie Lastarii fragezi si proaspeti pot fi consumati fie ca adaos in salate, fie simpli, asa cum i-am luat din copac. Daca ii folosim ca ingredient in salata, acele vor trebui putin taiate. Gustul e astringent, dulce-acrisor si putin rasinos. Din lastari se mai poate prepara si un sirop gros. Un lucru nu trebuie sa uitam insa: culesul mugurilor de pin se face numai cu permisiunea padurarului si in orice caz fara a vandaliza arborii! Utilizarea in cosmetica Cu decoctul din ace de pin ne putem spala, mai ales cand avem pielea iritata si tensionata. Spalarea produce in acelasi timp si un efect dezinfectant. In timpul baii, simtim cu placere

actiunea ei tonifianta, stimulatoare, calmanta si relaxanta.