Zeia Afrodita fusese dus de Zefir, dup ce se nscuse din spuma mrii, pe insula Cipru, din Elada.

Se spune c ntr-un ora din Cipru tria cndva, demult, pe vremea cnd zeii se mai coborau nc printre muritori, un artist, Pygmalion. Frumosul tnr sculpta din marmur sau filde, din piatr sau din lemn, chipuri de zei i de oameni. Pygmalion avea o cas mare i frumoas, grdini cu pomi roditori i flori nmiresmate. Avea i civa sclavi, dar nu avea soie. O mulime de fete ar fi vrut s se mrite cu el, o mulime de mame cu fete de mritat l pofteau mereu pe la petrecerile lor, dar el rmnea de o parte. Sculptorul visa o fiin pur, ginga, devotat, pe care s o iubeasc i care s l iubeasc pentru toat viaa. Fetele pe care le vedea Pygmalion puseser privirile ndrznee i vorba glgioas n locul graiei i sfielii. Ele nlocuiser virtutea i credina cu uurtatea i nestatornicia, modestia cu straie deucheate i dansuri zgomotoase. ntr-o zi artistul ncepu s ciopleasc din filde o copil aa cum visa el. Lucr i zi i noapte i rmase uimit cnd isprvi. Fata pe care o dltuise era mai frumoas dect n visul su. Pygmalion i cumpr veminte i giuvaere, o nconjur cu flori, ba chiar i puse i un nume, Galateea. De bucurie i de dragul ei, artistul fcea acum lucruri i mai frumoase, fr pereche de frumoase. La sosirea primverii ncepu srbtoarea zeiei Afrodita. Pygmalion se duse la altarul de marmur al zeiei, i aduse o jertf bogat i o rug s o nsufleeasc pe Galateea. Apoi o lu la fug ctre cas. Galateea era tot pe soclu, frumoas i nensufleit. Atunci artistul, cuprins de dor, o lu n brae i i opti vorbe de dragoste i credin. i spuse c vrea s fie soia lui, c numai pe ea o poart n suflet. n timp ce i spunea vorbe nflcrate, simi c inima ei ncepe s bat. Pielea ei se fcu mai moale ca mtasea, deschise ochii albatri ca floarea de cicoare , cosiele aurii i unduir cnd se mic i i cuprinse gtul cu braele. Pygmalion o ridic n brae i ncepu s strige din tot sufletul mulumiri ctre zeia Afrodita, care i dduse suflet statuii create de el. Au fcut o nunt mare, la care au venit mulimea din Cipru, artitii din toat Elada, ba chiar i Afrodita cu fiul ei, Eros. Si au trit mpreun ani muli i fericii, ocrotii de Afrodita, ocrotii de iubirea pe care i-au pstrat-o netirbit. Fiul lui Pygmalion i al Galateei, regele Pafos, a cldit oraul cu acelai nume. n el a construit cel mai frumos templu al zeiei, templu care ei i-a fost cel mai drag. Povestea de iubire dintre cele doua personaje mitologice - Orfeu si Euridice - i-a impresionat deopotriva pe zei si pe pamanteni. Este portretizarea iubirii pierdute, apoi regasite pentru a fi pierduta a doua oara. Orfeu (in limba greaca: - Orfeus) este un erou din mitologia greaca, fiul regelui trac Oeagrus si al muzei Calliope. Dupa Pindar, Orfeu a fost fiul maretului Apollo, zeul zilei, al luminii si al artelor, protectorul poeziei si al muzicii, mama sa fiind dulcea Calliope, muza muzicii, a dansului si a elocventei. Tatal sau, zeul Helios-Apollo i-a daruit lira, instrument creat de ingeniosul Hermes. Orfeu este considerat ca fiind cel mai de seama cantaret de imnuri din vechea Elada, vestit pentru puterea de a fermeca pe oricine cu maiestria sa. Cantaret desavarsit, personajul a devenit cu timpul arhetipul artistului. La nastere, Calliope i-a pus pe limba trei stropi de roua si l-a inzestrat cu darul de a alcatui stihuri minunate, iar tatal sau, la vremea potrivita i-a daruit o lira fermecata faurita de insusi Hefaistos, lira la sunetele careia, insisi zeii Olimpului gaseau o aleasa desfatare, muzica pe care dantuiau si suavele nimfe. Muzica lui fermeca orice fiinta, chiar si stancile erau clintite din loc de cantul lui. Nu este deci de mirare ca Orfeu a fost de mare ajutor argonautilor, la a caror expeditie a participat, domolind marea furtunoasa datorita puterii de a stapani prin arta lui elementele naturii. Conform

istoriografului Diodor nu cantul, ci ruga fierbinte a fost cea care-i aduse izbavirea. In versiunile mai vechi, Orfeu este recrutat de argonauti pentru a acoperi ademenirile sirenelor cu propriul sau cant. Dupa despartirea de ortacii lui Iason, Orfeu s-a indragostit de frumoasa nimfa Euridice, in ochii careia, fericirea sa se oglindea zile si nopti in sir, si s-a casatorit cu aceasta. Din pacate, aceasta minunata poveste de dragoste a fost de scurta durata. Exista doua versiuni ale mortii nimfei, din cauza muscaturii unui sarpe veninos. Dupa Vergiliu, Euridice era ravnita de Aristaeus. Aristaeus, zeul grec al pamantului si agriculturii, a fost atras de frumusetea nimfei si a inceput sa o urmareasca. In timp ce fugea de zeu, Euridice a pasit intr-un cuib de serpi veninosi si a fost muscata, murind la scurt timp. Ovidiu povesteste ca nenorocirea si moartea Euridicei ar fi avut loc pe cand nimfa culegea flori cu suratele ei, naiadele. Distrus de durere, Orfeu cere zeilor ajutor, pentru a-i reda iubita. Dar, cerul tace. Atunci, Orfeu se hotaraste sa mearga el insusi pe taramul umbrelor si dupa mai multe peripetii, depasind cu lira sa fermecata toate obstacolele din cale, ajunge in fata temutului Hades. Acesta, fermecat de frumusetea muzicii si a versurilor sale, se lasa induplecat si promite sa o lase pe Euridice sa-l urmeze in lumea celor vii, cu singura conditie ca el, Orfeu, sa mearga in fata ei si sa nu intoarca privirea catre Euridice, pana nu vor parasi lumea umbrelor. Aproape de iesire, Orfeu se teme ca nu cumva Euridice sa se fi ratacit si intoarce capul, dar tot ce mai vede este cum iubita sa, cu bratele intinse catre el, aluneca inapoi in Infern. In nerabdarea lui, Orfeu a uitat ca amandoi trebuie sa fie in lumea de sus iar in momentul cand a pasit in lumea de sus, s-a intors spre ea pentru a o vedea. Euridice a disparut a doua oara, de data aceasta pentru totdeauna. In pofida rugamintilor eroului, care a ramas indelung timp (la Vergiliu sapte luni, la Ovidiu sapte zile) in preajma raului Styx, induiosand cu lira lui toate animalele salbatice, Hades nu a mai eliberat-o pe Euridice. Revenit pe pamant, Orfeu nu mai vrea nimic. Rataceste trist si abatut, singura sa consolare, fiind muzica si poezia sa. Nu mai vrea sa iubeasca nicio femeie, ramanand fidel iubitei sale, chiar dincolo de moarte. In zadar il ispitesc bacantele, preotesele lui Bacchus, el ramane neinduplecat. Furioase, acestea, razbunatoare si ametite de vin, il ucid. Dar Orfeu primeste moartea cu seninatate, pentru ca numai asa isi mai poate reintalni iubita. Legendele istorisesc in mod diferit moartea lui Orfeu. Unele versiuni mentioneaza ca dupa disparitia definitiva a Euridicei, Orfeu si-ar fi luat viata. Alte variante spun ca el a fost lovit de un trasnet, drept pedeapsa pentru ca a dezvaluit profanilor tainele lumii de dincolo. Conform celor mai cunoscute istorii, Orfeu s-a retras, dupa pierderea sotiei sale, in muntii Traciei si nu a mai dorit sa vada nici o femeie. O alta legenda spune ca singur si indurerat pentru tot restul vietii, Orfeu si-a gasit, pana la urma, pe meleagurile natale sfarsitul, fiind sfasiat in bucati de menade, preotesele trace ale lui Dionis. Acestea erau manioase pe el pentru ca nu a participat la cultul lor orgiastic. Dupa moartea sa, muzele lui Apollo au pus lira lui Orfeu pe cer, unde o vedem si noi: Constelatia Lirei, care ne reaminteste de una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste eterna, petrecuta in cer sau pe pamant. Dupa Ovidiu, capul si lira sa au fost aruncate in raul Hebrus si purtate pe marea Egee pana pe tarmul insulei Lesbos. Acolo, capul fu cat pe ce sa fie inghitit de un dragon, impietrit pana la urma de catre Apollo. Deoarece capul nu incetase sa cante, i se inalta acolo un oracol. Insula deveni in acest fel leaganul poeziei lirice. Lira insa, a fost ridicata de zeii olimpieni la cer, unde formeaza constelatia cu acelasi nume. Dragostea lui Orfeu pentru Euridice semnifica limita pana la care poate ajunge devotamentul in casatorie si existenta unei iubiri mai presus de moarte. Prsit fiind de Zeus, Europa se cstori cu regele din Creta, Asterios. Cnd acesta muri, Minos dori s i ia locul pe tron, ns, cretanii i-au cerut dovada c este fiul lui Zeus, fcndu-l pe

Poseidon, zeul mrii, s scoat din valuri un taur fermecat. Poseidon i ndeplini rugmintea, cu condiia ca acest taur sa-i fie adus ca jertf. Anjungng rege, Minos uit de promisiune, duse frumosul taur n pdure i sacrific n cinstea lui Poseidon, pe unul din herghelia lui. Poseidon hotr s se rzbune i cnd Minos se cstori cu Pasifae, acesta o vrji, astfel nct s vad n soul su o fiar iar pe taurul cel alb un tnr frumos. Tot prin vraj, acesta fcu ca Pasifae s dea natere unui monstru: o fiin cu corp de om i cap de taur ce se hrnea numai cu carne de om. Minos l-a rugat pe Dedal, un mare artist atenian, s-i construiasc un palat n care oricine va intra s nu mai poat iei avnd de gnd s-l nchid pe Minotaur i s-l hrneasc cu prizonierii din rzboi i cu cei condamnai. Atenienii au pltit de cteva ori la rnd tributul, dar cnd Tezeu a fost hrzit ca hran a monstrului, buna Ariadna, la sfatul lui Dedal i-a ajutat iubitul care a ucis fiara i cu ajutorul firului Ariadnei a reuit s ias din labirint. Vznd acestea i dorind s-l pedepseasc, Minos hotr s-l nchid n labirint pe Dedal mpreun cu fiul su, Icar. Dedal era un meter desvrit. Se spune c inventase securea, ferstrul, burghiul, cletele i ciocanul. Vznd c drumul pe uscat i pe ape i este nchis, hotr s cucereasc vzduhul. Meteri din oase, pene i fire din haina lui patru aripi. Dou aripi lipi cu cear de haina lui, iar celelalte dou de haina lui Icar. i art lui Icar cum zboar vulturul i i spuse s nu se nale prea sus, ca soarele s nu-i topeasc aripile, dar nici prea aproape de mare, s nu cad n valuri. Icar, ns, prins de dorina de a zbura ct mai sus, uit de sfatul printelui su. Se apropie tot mai tare de Helios, care-i topi aripile i cu un ipt disperat, se prbui n mare. Singur, Dedal i continu zborul i ajunse n Sicilia, la regele Cocalos. Minos afl de acest lucru i pornete spre Sicilia, cu gndul de a-l aduce napoi pe Dedal. Minos i ntinde o curs regelui Cocalos: l ntreab dac tie cum se poate introduce un fir de mtase n cochilia unui melc fr ca aceasta s fie distrus. Rspunsul l tia numai Dedal: legnd o furnic de captul firului i dndu-i drumul n cochilie. Legenda mai spunea c nainte de a prsi curtea regelui, Minos a fost poftit s se mbieze iar Dedal a nlocuit apa cu smoal fierbinte, uncigndu-l. Aa a scpat lumea de regele Minos, pe care tatl su, Zeus, l-a cobort apoi n infern. mpreun cu tatl su Daedalus, au construit labirintul din Creta, n care regele Cretei, Minos, l-a inchis pe Minotaur. Bnuii c ar fi contribuit la fuga lui Tezeu, care venise s ucid Minotaurul, dup ncheierea lucrrii, au fost nchii n labirint de ctre Minos. Pentru a scpa, au furit nite aripi din pene i cear i au zburat din labirint. Fascinat de frumuseea nlimilor , Icar s-a apropiat prea mult de Soare, n ciuda sfatului tatlui su. Helios, invidios c oamenii zboar, a dat o caldur puternic, ceara topindu-se, iar Icar a czut n apele mrii Egee, n apropierea unei insule, lovindu-se de stnci i murind. De atunci acea parte a mrii i insula i poarta numele. Legenda spune c odat, Zeus se ndrgosti de copila unui rege fenician, pe nume Europa. Transformat n taur, Zeus o rpi i o duse pe continetul care acum i poart numele. Din dragostea celor doi s-au nscut doi fii: Minos i Randamente.