UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

ANTITERORISMUL

SINDRILARU BOGDAN

INTRODUCERE Terorismul este cel mai periculos si mai nociv efect al puterii, in sensul ca se legitimeaza prin forta cea mai brutala si folosirea ei lipsita de orice scrupul, in conditiile in care singura regula este cea dictata de terorist, fie el un individ, grup sau stat (Virgil Magureanu 2003). Amenintarile teroriste din intreaga lume, din anii 80, 90 si 2000, au stimulat un val de cercetari despre violenta politica, ale caror concluzii sunt in pericol de a fi ignorate sau neglijate. Gruparile teroriste nu sunt compuse, de obicei, din oameni violenti, cu tulburari psihice sau de personalitate ci din indivizi care folosesc intimidarea civililor si violenta ca arma pentru asi atinge scopul ideologiei lor. Violenta poate sa reprezinte un obiectiv strategic, care sa implice costuri si beneficii calculabile si sa fie folosita ca parte a unui angajament moral pentru o anumita cauza. E posibil ca teroristii sa urmeze o atare cauza, ghidati fiind de sentimente de loialitate, altruism si dreptate, pe care, daca ar avea alte consecinte, le-am putea considera admirabile. Indivizii care aleg calea violentei sunt, de obicei, oameni obisnuiti, care fac parte din grupuri iesite din comun, iar pentru a le putea intelege comportamentul ar fi indicat sa urmarim nu atat psihologia individuala, cat pe ceade grup. Exista aspecte din antecedentele teroristilor care pot fi comparate cu acelea ale membrilor unor bande si culte religioase, la care cautarea identitatii prin aderarea la grup faciliteaza adoptarea unei gandiri radicale. Studierea felului in care oamenii adera la grupari violente scoate in evidenta, adesea, mai multe detalii mai degraba despre legaturile de prietenie si dragoste decat despre problemele politice. Ideologia poate deveni un teren de testare pentru aderare, demonstrand angajamentul fata de cauza gruparii. Transformarea cauzei lor intr-un razboi a fost importanta pentru teroristi, care cautau sa-si verifice credinta prin confruntarile militare. Cu toate ca sunt, de obicei, limitate, resursele de care dispun teroristii au un impact puternic, din cauza pagubelor fizice produse. Amenintarea poate fi transformata intr-o criza de catre mijloacele media, implicate profund in transmiterea pericolului unei audiente mai largi decat cea afectata in mod direct. Boala sociogenica de masa, declansata, in SUA, de frica de antrax, este un bun exemplu in acest sens. Specialistul in terorism de la Rand Corporation a definit terorismul ca un fenomen de observare a unei multimi de persoane care privesc, nu o multime de persoane care mor, desi a mai prezis, cu mai mult de 10 ani inainte, o crestere pe scara larga a violentei. Incercarile de a invinge terorismul prin forta militara pot fi mult mai periculoase pentru guverne decat pentru teroristi, deoarece legalitatea sa se deterioreaza. Restrictiile si represaliile impuse timp de un sfert de secol nu au atenuat amenintarea Israelului de catre gruparile palestiniene violente, iar indoielile organizatiilor drepturilor omului asupra legalitatii acestui raspuns au fost nocive. Adesea, o natiune reactioneaza la violenta gruparilor mici cel mult la fel ca in situatia in care ar fi fost vorba despre un act criminal fara rezonanta politica. Gruparile violente fac parte,

de regula, dintr-o retea cu legitimitate psihologica si ideologica care le furnizeaza sprijin material si moral. In miscarea ETA, de exemplu, din Spania, este inclusa si gruparea Basque ideal. Simpatizantii sai considera ca, pentru a-si apara legitimitatea, violenta grupare este nevoita sa infrunte rigorile impuse de lege si de autoritatea statului. Aflarea faptului ca guvernul Spaniei a sponsorizat, in anii 80, trupe de lupta impotriva membrilor ETA, a sporit valul de simpatie fata de respectiva miscare, in ciuda reactiilor negative starnite de caracterul nediscriminatoriu si salbatic al actiunilor ei. Violenta de ambele parti poate influenta judecata opiniei publice, si orice guvern ar trebui sa ia in calcul toate aspectele problemei inainte de a lua vreo masura brutala sau nedreapta, care ar putea sa-i slabeasca pozitia morala si sa-i diminueze sprijinul. Termenul de terorism provine din latinescul terror care inseamna violenta fizica, spaima, teroare provocate deliberat prin acte de violenta publica, folosirea cu intentie a unor mijloace capabile sa duca la un pericol comun. Caracteristicile terorii sunt: violenta si amenintarea cu violenta, folosirea sistematica si persistenta a violentei, intimidare si sensibilizare prin agresivitate si ura. Terorismul mai presupune organizare, planificare, finantare si echipamente de ultima ora precum si subiecti umani, selectati si pregatiti pentru realizarea actiunilor concrete de atac. Teroarea este elementul constitutiv al multor actiuni grupale semnalate inca din antichitate. Actul de terorism a avut intotdeauna un scop similar descurajarii generale, victima de moment este mai putin importanta decat efectul general asupra unui grup anume caruia ii este in realitate adresat actul exemplar. Simptomatica este butada celebrului ganditor militar chinez SUN TZU: omoara unul terorizeaza o mie. Terorismul reprezinta utilizarea deliberata a violentei impotriva civililor pentru obtinerea de avantaje politice sau de natura religioasa.

ANTITERORISMUL

Actiunea conjugata internationala antiterorista a fortelor destinate combaterii acestui flagel al mileniului III va presupune implementarea unor masuri imediate pe parcursul a trei faze distincte: a) adunarea datelor cu privire la inamicul terorist b) definirea inamicului, ceea ce este mai mult decat interpretarea datelor avute la dispoitie, fiind nevoie si de o proiectie politica, militara si culturala din perspectiva careia sa se traga concluzii in legatura cu datele de identitate ale inamicului c) combaterea sau lupta impotriv inamicului, potrivita limitarilor convenite si acceptate prin definirea acestuia Din eficienta discutabila cu care a fost combatut pana in prezent terorismul, rezulta ca in fiecare dintre cele trei faze este necesar sa se recurga la modificari de substanta, acestea sa fie abordate asimetric, astfel incat actiunile gruparilor/fortelor teroriste sa poata fi contracarata oportun si eficient. Fortele armate actuale, cu structurile, tehnica, strategia si doctrinele de care dispun, trebuie fie sa raspunda eficient la amenintarile asimetrice, fie sa si le adapteze/modifice rapid. Cu cat acestea vor fi mai sensibile si mai agile din puct de vedere strategic, cu atat vor putea raspunde mai eficient provocarilor si amenintarilor asimetrice viitoare. CONVENTIILE CU PRIVIRE LA ANTITERORISM Mijlocul principal de combatere, la nivel international, a terorismului il constituie numeroasele conventii incheiate si documente adoptate in acest scop. Prin Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului (Geneva 1937, adoptata in urma atentatului ucigas de la Marsilia), statele s-au angajat sa pedepseasca persoanele vinovate pentru: atentatele impotriva sefilor de stat si a altor persoane care ocupa functii in stat; faptele care pun in pericol mai multe vieti omenesti; acte diversioniste asupra bunurilor private si de stat; pastrarea sau aprovizionarea cu arme si alte mijloace teroriste; falsificarea si introducerea de pasapoarte si alte documente false; pregatirea de acte teroriste s.a. Dupa cel de al doilea razboi mondial, terorismul a cunoscut o extindere si o agravare mai ales din cauza tentei politice care i s-a dat si a implicarii unor state in asemenea actiuni. Drept urmare, au fost adoptate un numar de conventii, dintre care unele se refera la combaterea terorismului practicat contra sefilor de stat si a altor persoane oficiale, altele pentru a asigura securitatea in domeniul navigatiei aeriene si a navigatiei maritime.

In acest sens: - Conventia asupra prevenirii si pedepsirii crimelor impotriva persoanelor protejate pe plan international, inclusiv agentii diplomatici (adoptata de Adunarea generala O.N.U., in 1973). Statele-parti sunt tinute sa incrimineze, in dreptul lor intern, comiterea, cu intentie, a urmatoarelor fapte: uciderea, rapirea sau alt act asupra persoanei sau libertatii unei persoane protejate pe plan international; un atac violent asupra sediului oficial, locuintei private sau mijloacelor de transport ale unei persoane protejate pe plan international, de natura sa puna in pericol persoana sau libertatea sa. - Conventia impotriva luarii de ostatici (adoptata la O.N.U. in 1979) prevede ca, cel care sechestreaza o persoana sau o retine si o ameninta sa o omoare, o va rani sau continua sa o retina pentru a constrange un stat, o organizatie internationala, o persoana fizica sau morala, sa indeplineasca un act ori sa se abtina de la acesta, ca o conditie a punerii in libertate a ostaticului, comite infractiunea de luare de ostatici. Statele sunt obligate sa pedepseasca asemenea infractiuni, corespunzator gravitatii lor. Statul, pe teritoriul caruia, se afla prezumtivul infractor, il va retine si va lua masuri pentru urmarirea si finalizarea procedurilor penale impotriva lui; daca nu-l extradeaza, este obligat sa-l supuna urmaririi penale si sa-l judece, ca pentru o infractiune cu caracter grav - Conventia internationala impotriva recrutarii, folosirii, finantarii si instruirii de mercenari (adoptata in cadrul O.N.U., in 1989) defineste infractiunea ca, fiind fapta de a recruta, folosi, finanta sau instrui mercenari care participa direct la ostilitati sau la acte planuite de violenta. Statele vor sanctiona asemenea infractiuni si vor coopera intre ele, pentru prevenirea si pedepsirea lor. - Conventia privind securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat (New York, 1994) a fost adoptata din cauza atacurilor deliberate impotriva personalului si din preocuparea statelor de a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat. In conformitate cu prevederile acestei conventii, statele parti vor lua toate masurile necesare, pentru a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat, vor adopta masurile necesare pentru a-l proteja, in cazul in care acesta se va afla desfasurat pe teritoriul lor, impotriva urmatoarelor infractiuni, comise in mod intentionat: crima, rapire sau orice atac asupra persoanei sau libertatii vreunui membru al personalului Natiunilor Unite sau al personalului asociat; atac violent asupra localurilor oficiale, resedintei personale sau mijloacelor de transport ale unui membru al acestora, de natura a-i periclita persoana, sau libertatea sa; amenintarea cu efectuarea unui astfel de atac, pentru a constrange o persoana fizica sau juridica de a realiza,sau de a se abtine de la realizarea unui act oarecare; incercarea de a comite un astfel de atac, precum si participarea in calitate de complice, organizarea sau ordonarea comiterii unui asemenea atac. Asemenea actiune este considerata, de catre fiecare stat parte, ca o infractiune in raport cu propria sa legislatie interna, fiecare stat pedepsind, in mod adecvat, aceste infractiuni, cu luarea in considerare a gravitatii lor. Sunt prevazute si regulile, dupa care fiecare isi determina competentele sale asupra acestor infractiuni, precum si masuri pentru asigurarea urmaririi penale sau a extradarii autorilor prezumtivi . Pentru asigurarea securitatii in domeniul aviatiei civile, au fost adoptate: - Conventia referitoare la infractiuni si la anumite alte acte savarsite la bordul aeronavelor (Tokio, 1963), prin care se prevede obligatia statelor de a pedepsi infractiunile, precum si alte

acte care pun in pericol securitatea aeronavelor sau a persoanelor si bunurilor aflate la bord, ordinea si disciplina pe o nava, aflata in zbor sau pe suprafata marii libere sau altei zone care nu face parte din teritoriul unui stat; competent sa sanctioneze asemenea fapte este statul de inmatriculare a navei. - Conventia pentru reprimarea capturarii ilicite a aeronavelor (Haga, 1970) prevede ca o persoana comite o infractiune daca, aflandu-se la bordul navei in zbor, pune stapanire pe nava ori exercita controlul asupra ei, intr-un mod ilicit si prin violenta sau amenintarea cu violenta; constituie infractiune, de asemenea, tentativa unor asemenea acte si complicitatea la ele. Statele s-au angajat sa pedepseasca asemenea acte in mod sever. - Conventia pentru reprimarea actelor ilicite indreptate contra securitatiei aviatiei civile (Montreal, 1971) prevede ca orice persoana comite o infractiune daca, in mod ilicit si cu intentie, savarseste un act de violenta impotriva unei persoane, aflate la bordul unei aeronave in zbor, distruge o aeronava in serviciu sau ii cauzeaza deteriorari, plaseaza, pe o asemenea aeronava, dispozitive sau substante care pot sa o distruga ori sa-i produca deteriorari, distruge sau deterioreaza instalatii ori servicii de navigatie aeriana ori tulbura lunctionalitatea lor, comunica informatii false, daca acestea ar putea sa faca aeronava inapta in zbor ori sa-i puna in pericol securitatea in zbor. Statele-parti s-au angajat sa sanctioneze, prin pedepse severe aceste infractiuni; fiecare stat trebuie sa ia masuri, pentru a ancheta si pedepsi infractorul, care se afla pe teritoriul sau, in cazul in care nu face extradarea catre alt stat (statului pe teritoriul caruia s-a comis fapta, statului in care este inmatriculata aeronava, statului pe teritoriul caruia aterizeaza aeronava s.a.m.d.) In baza Conventiei privind aviatia civila intemationala (Chicago, 1944), statele includ, in acordurile bilaterale pe care le incheie, clauza de securitate", recomandata in cadrul O.A.C.L, prevazand o serie de masuri pentru a asigura protectia navelor, a pasagerilor si a echipajelor. In cazul aparitiei unui incident de capturare sau pericol de capturare ilicita a navelor sau altor acte ilicite impotriva sigurantei navelor si calatorilor, partile se angajeaza sa-si acorde asistenta reciproca pentru combaterea unor asemenea fenomene. Masuri similare sunt prevazute si in conventiile incheiate in domeniul securitatii navigatiei maritime: - Conventia pentru reprimarea actelor ilicite impotriva sigurantei navigatiei maritime si - Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite impotriva sigurantei platformelor fixe situate pe platoul continental (adoptate la Roma, 1988). Si in cadrul organizatiilor si conferintelor internationale sau pe plan regional, problema combaterii si lichidarii terorismului se afla in atentia statelor. a) Comisia de Drept International a examinat aceasta problema, intr-un proiect de cod in 1954, considerand drept crima impotriva pacii si securitatii, intreprinderea sau incurajarea activitatii teroriste de catre un stat impotriva altui stat. b) Dintre rezolutiile Adunarii generale a O.N.U., adoptate in acest domeniu, mentionam pe aceea, prin care Adunarea Generala a condamnat terorismul international (Rezolutia nr. 3034/XXVII din 1972), atragand atentia asupra distinctiei care trebuie facuta intre actele

condamnabile de terorism international si lupta popoarelor pentru autodeterminare (lupta indreptata impotriva unor agresori sau cotropitori, pentru independenta si libertate). O alta rezolutie, in acelasi sens, a fost aceea din 1991 (Rezolutia nr. 46/51), prin care statele au fost chemate sa previna pregatirea si organizarea, pe teritoriul lor, de acte teroriste, sa asigure arestarea si judecarea sau extradarea celor care le comit, sa incheie acorduri de cooperare in acest domeniu, sa devina parti la acordurile multilaterale incheiate, sa se abtina de la or-ganizarea, instigarea, asistenta si participarea la acte teroriste savarsite pe teritoriul altor state, sa le incurajeze ori sa accepte, pe teritoriul lor, activitati care vizeaza comiterea de acte teroriste. c) Majoritatea statelor lumii sunt, in favoarea unei conventii internationale si acest subiect se afla pe agenda Adunarii generale O.N.U. de mai multi ani; atingerea acestui scop este insa ingreunata, din cauza conotatiei politice pe care unele grupuri de state o dau notiunii de terorism. d) Si prin documentul, adoptat la Conferinta de la Stokholm din 1984, a statelor participante la Conferinta pentru Securitaie si Cooperare in Europa, referitoare la masurile de incredere, securitate si dezarmare in Europa, a fost consacrata hotararea statelor participante de a lua masuri efective, la nivel national si prin cooperare internationala, pentru prevenirea si respingerea actelor de terorism. Statele coopereaza, la nivel regional si in cadru bilateral, pentru combaterea terorismului; printr-o serie de acorduri si aranjamente, statele au stabilit un mod de colaborare, intre organele lor de specialitate, pentru a preveni (prin informatiile pe care si le pun la dispozitie) si reprima (acordandu-si concurs si conlucrand, in cazul unor asemenea actiuni) actele de terorism. Un asemenea exemplu il constituie Conventia europeana pentru reprimarea terorismului (Strasbourg, 1977), ratificata si de Romania in 1996. Conventia are in vedere infractiunile cuprinse in reglementarile din Conventia pentru reprimarea capturarii ilicite a aeronavelor (Haga, 1970) si Conventia pentru reprimarea de acte ilicite indreptate contra sigurantei aviatiei civile (Montreal, 1977), precum si infractiunile grave, constand intr-un atac asupra vietii, integritatii corporale sau libertatii persoanelor care se bucura de protectie internationala, inclusiv a agentilor diplomatici, cele care au ca obiect rapirea, luarea de ostatici sau sechestrarea ilegala, cele care au ca obiect bombe, grenade, scrisori bomba si tentative la cele de mai sus. Cu privire la aceasta categorie de infractiuni, s-a stabilit, pentru state, obligatia de a extrada (eventualele dispozitii incompatibile din acordurile dintre state, modificandu-se). Conventia prevede, de asemenea, ca statul pe al carui teritoriu se afla autorul prezumtiv al unei infractiuni la care se refera art. 1 si care a primit o cerere de extradare, in cazul in care nu-l extradeaza, desi a primit o cerere in acest sens, va dispune, fara nici o exceptie si fara intarziere nejustificata, autoritatilor sale competente sa exercite actiunea penala, iar acestea hotarasc in aceleasi conditii, ca si pentru orice alta infractiune cu caracter grav, potrivit legilor acestui stat. Romania este parte la toate conventiile mentionate mai sus cu privire la combaterea terorismului, are incheiate o serie de acorduri si aranjamente pe plan regional si in cadru bilateral, participa efectiv la actiunile care se organizeaza pe plan international pentru prevenirea si combaterea terorismului.

Principalele amenintari de natura terorista, in cadrul razboiului mondial terorismantiterorism care s-a declansat, se configureaza a fi, in continuare, urmatoarele: - posibilitatea folosirii de catre grupari, organizatii sau persoane teroriste a armelor de distrugere in masa - pregatirea si efectuarea unor posibile atacuri asupra bazelor nucleare ale tarilor care poseda asemenea mijloace, precum si a intreprinderilor chimice, laboratoarelor biologice etc., pentru procurarea de armament nuclear, chimic sau biologic si pentru a detona astfel de arme la fata loclui, in spatii deschise/inchise, in zone aglomerate sau oriunde s-ar gasi ele (pe mijloace de transport feroviar si rutier, in reactoare nucleare, la bordul unor nave sau aeronave, in stationare, etc.) si a produce catastrofe spectaculoase in numele unor ideologii, unor principii considerate sacre sau pur si simplu din asumarea vocatiei de a pedepsi. - proliferarea actiunilor punitive sau de razbunare impotriva celor care au declansat campania antiterorista si a tarilor care fac parte din cualitia antiterorista - continuare a actiunilor de natura terorista - individuale, de mica amploare sau organizate de amploare - impotriva democratiilor occidentale - continuarea asasinatelor si a actiunilor de lovire a tuturor celor care, intr-o forma sau alta, se opun starii de haos favorabile proliferarii crimei organizate, traficului de droguri si de carne vie, castigului ilicit - efectuarea unor atacuri asupra sistemelor de protectie a mediului, barajelor si folosirea deseurilor toxice si radioactive pentru a produce catastrofe ecologice - continuarea si diversificarea asasinatelor politice - atacarea scolilor, a institutelor de cercetare, a laboratoarelor si unitatilor economice de importanta nationala si internationala, pentru a produce panica si teroare - atacarea sistemelor de valori si a institutiilor de cultura - crearea de diversiuni pentru a provoca nesiguranta, tensiuni, instabilitati si chiar riposte violente si a adanci starea de anomie a sistemelor sociale - continuarea si chiar itensificarea atacurilor cu bombe, explozivi plastici si alte mijloace artizanale asupra populatiei si, pe cat posibil, in prezenta mass media - degradarea, in continuare, a conditiei umane si, din aceasta cauza, proliferarea terorismului psihopat - mentinerea si chiar crestera actiunilor teroriste de sorginte etnica pentru distrugerea ideii de convietuire si cultivarea individualismului feroce, a agresivitatii in purificare etnica, a separatismului etnic - actiuni de natura terorista in ciberspatiu in vederea creerii unor perturbatii grave in sistemele de comunicatii, distrugerea sistemeor de comanda si control, a sisemelor bancare, virusarea bazelor de date, crearea unui stari de haos generalizat in sistemele de informatii.

RAZBOIUL CONTRA TERORII In urma celui mai mare atentat terorist 9/11 din SUA, alianta condusa de Statele Unite a declarat razboi impotriva terorismului, accentul cazand mai mult pe ideea de prevenire. Obiectivele cualitiei sunt sa elimine pericolul reprezentat de terorismul international si sa descurajeze statele in acordarea de sprijin sau adapost gruparilor teroriste internationale. Lumea lupta impotriva terorismului pe cinci fronturi: diplomatic, informativ, de aplicare a legii, financiar si militar. Pe plan diplomatic, progresele obtinute in razboiul global contra terorismlui nu ar fi fost posibile fara un astfel de angajament intens in intreaga lume. Diplomatia este coloana vertebrala a campaniei, construind vointa politica, sprijinul si mecanismele care permit organelor de aplicare a legii, serviciilor de informatii si fortelor armate sa actioneze concret. Pe plan informativ se are in vedere largirea schimbului de informatii si a colaborarii dintre tari cu scopul clar de a impiedica atentatele, a da in vicleag ascunzatorile teroristilor si bine inteles, de a salva vieti. Din punct de vedere al aplicarii legii, accentul cade pe intensificarea colaborarii dintre organele impicate. Astfel, celule intregi au fost desfiintate in tari precum Singapore si Italia dar si in alte parti. Pe plan finaciar, 166 de tari au emis ordonante de inghetare a activelor financiare legate de activitatile teroriste, in cuantumul a peste 121 milioane dolari SUA. Grupul Operativ de Actiune Financiara FATF, un grup de experti reprezentanti ai 29 de tari, dedicat instituirii de norme juridice si de reglementare precum si de politici de combatere a spalarii banilor, are ca scop al activitatii sale impiedicarea accesului teroristilor la sistemul financiar mondial. Rezultatul actiunilor pe acest plan este ca la ora actuala teroristilor le este tot mai greu sa stranga si sa transfere bani. Multi dintre cei care au ofetit sprijin financiar pentru terorism in trecut par sa se fi retras din aceasta activitate. Unii intermediari au fost capturati si arestati. Teroristii nu mai pot folosi in siguranta sistemul international bancar. Pe plan militar, in data de 7 octombrie 2001 a fost lansata operatiunea Enduring Freedom. In aceasta operatiune sunt angajate peste 90 de tari, fiind cea mai mare cualitie militara din istorie. Cea mai mare parte a teritoriului Afganistanului a fost eliberata de controlul Talibanilor in doar cateva saptamani. In continuare cualitia ajuta la pregatirea noii armate afgane pentru a putea sa-si asigure in curand propria securitate. Actiunile militare impotriva terorismului continua in Afganistan si in alte parti ale lumii. Dar, in ciuda marilor progrese inregistrate pana acum, pericolul continua sa existe. Succesul final al acestei campanii va depinde in mare parte de doi factori: vointa politica internationala pe termen lung si construirea unor capacitati eficace. In acest razaboi contra terorismului, SUA reprezinta factoriul determinant si a impus urmatoarele principii durabile: Nu faceti nici un fel de concesii teroristilor si nu incheiati nici un targ cu ei. Aduceti teroristii in fata justitiei pentru infractiunile lor. Izolati si exercitati presiuni asupra statelor care sponsorizeaza terorismul pentru a le forta sa-si schimbe comportamentul. Sprijiniti capacitatile de combatere a terorismului ale tarilor care coopereaza cu Statele Unite si care au nevoie de ajutor.

Tot SUA a lansat Programul de Asistenta Antiterorism in 1983 care are in obiective imbunatatirea capacitatilor antiteroriste ale tarilor prietene si intarirea legaturilor bilaterale prin oferirea de asistenta concrete. Un alt puternic instrument al SUA in combaterea terorismului reprezinta programul Recompensa pentru Justitie prin care Ministerul de Externe SUA poate oferi recompense de pana la 5 milioane USD pentru informatii care previn sau rezolva favorabil acte de terorism.

ACTIUNEA ANTITERORISTA O posibila configurare a fortelor armate pentru astfel de actiuni ar fi urmatoarea: - Structuri de conducere specifice (in cadrul celor obisnuite) - Forte (structuri) de informare, supraveghere si avertizare - Forte speciale - Forte de actiune preventiva - Forte principale de actiune si reactie STRUCTURI DE CONDUCERE actiunea preventiva asupra crizelor actiunea violenta de distrugere asupra efectelor TERORISM Forte de actiune preventiva FORTE PRINCIPALE DE ACTIUNE SI REACTIE Forte speciale Alianta NordAtlantica la summit-ul de la Praga 2003 a adoptat o strategie de proiectare a unei forte specializate, dotate si echipate modern care sa poata preveni, elimina si combate orice actiune terorista indreptata catre securitatea globala si regionala sau care poate produce dezordine sociala. Forta NATO de raspuns (NRF) se va crea din disponibilizarea de forte speciale puse la dispozitia aliantei de statele membre si va avea urmatoarele caracteristici si capabilitati: - Tehnologiile militare cele mai a vansate - 21.000 de militari dislocabili in 5 zile oriunde in lume - Structura foarte flexibila, grupari de forte ad-hoc, pe obiective punctuale - Complet operativa in octombrie 2006 - Gama larga de operatiuni militare inclusiv antiteroriste - Acopera toate amenintarile de securitate - Autosustinerea fortelor NRF inTO 30 de zile - Alcatuire si instruire: - Contributii nationale, prin rotatie dupa instruire si certificare tip JOINT - 6 luni stare STAND BY - Coordonator NRF comandamentul NATO ACT, Norfolk, SUA - Consolidarea activelor regionale - Prima forta NRF constituita s-a declarat activa in octombrie 2003 cu 9500 militari - La reuniunea de la Brasov din 2004, valoarea fortei NRF ajunsese la 17.000 militari. Moto-ul NRF: Profil permanent de FORTA CREDIBILA Principalele capacitati de lupta ale fortei NRF: - Avioane de vanatoare ultramoderne - Nave de lupta foarte rapide cu putere mare de foc - Diverse autovehicule multiscop - Servicii logistice eficiente - Sisteme Up Grade de comunicatii in informatica - Mijloace noi de cercetare si informatii militare

BIBLIOGRAFIE

1. Pierre Chouvy, Drugs and Financing the Terrorism, Terrorism Monitor, vol 2 2004, -www.jamestown.org 2. Jean Servier, Terorismul, Institutul European, Bucuresti 2002 3. Terrorim research center: http://www.terrorism.com 4. Terrorism knowledge base: http://www.tkb.org 5. US Department of State: http://www.state.gov 6. BBC: www.bbc.com 7. CNN: www.cnn.com 8. www.scribd.com