ACADEMIA DE ªTIINÞE A MOLDOVEI

Institutul Studiul Artelor

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 728.81(478)(043.3)

ªLAPAC Mariana

ARHITECTURA DE APÃRARE DIN MOLDOVA MEDIEVALÃ

(mijlocul secolului al XIV-lea – mijlocul secolului al XVI-lea)

17.00.04. – Arta plasticã, arta aplicatã

ºi decorativã ºi arhitectura

Tezã de doctor habilitat în studiul artelor

Autorul: ªLAPAC Mariana

Chiºinãu
2004
 2

CUPRINS

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4

1. Contribuþia înaintaºilor. Metodologie ºi izvoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4

2. Precizãri de naturã terminologicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10

Capitolul I. Tabloul general al apãrãrii în Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

I.1 Apãrarea Moldovei ºi determinantele ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

I.1.1. Etapele istorice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

I.1.2. Organizarea militarã a statului. Gîndirea ºi arta militarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24

I.1.3. Elemente, metode ºi sisteme defensive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30

I.1.4. Categorii de fortificaþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33

I.1.5. Tipuri de apãrare în arta fortificaþiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38

I.2. Date generale despre cele mai importante fortificaþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42

Capitolul II. Particularitãþile arhitecturale, tipologice ºi constructive ale fortificaþiilor –

puncte de sprijin militar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86

II.1. Construcþii de pãmînt ºi lemn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86

II.2. Construcþii de piatrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88

II.2.1. Caracteristicile tipologice ºi specificul arhitectural-planimetric . . . . . . . . . . . . . . .88

II.2.2. Specificul spaþial-compoziþional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .140

II.2.3. Materiale ºi tehnici de construcþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .144

II.2.4. Meºteri ºi responsabili de lucrãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .149

II.2.5. Inscripþii ºi reprezentãri oficiale ºi neoficiale, semne lapidare ºi apotropaice . . .156

 3

Capitolul III. Morfologia elementelor componente ale celor mai importante fortificaþii de
piatrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .170

III.1. Construcþiile exterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .170

III.1.1. Zidurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .171

III.1.2. Turnurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .175

III.1.3. „Turnurile pline“, „semiturnurile“, „turnurile de artilerie“ ºi basteile . . . . . . . .182

III.1.4. Porþile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .186

III.2. Construcþiile interioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .196

III.2.1. Palatele fortificate ºi locuinþele demnitarilor militari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .196

III.2.2. Lãcaºurile de cult . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .202

III.2.3. Dependinþele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .211

III.3. Amenajãrile speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .214

III.3.1. Subteranele secrete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .214

III.3.2. Tainiþele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .216

III.3.3. Capcanele subterane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .217

Încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .219

Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .232

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .262

Adnotãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .282

Cuvintele-cheie ale tezei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .286

Lista abrevierilor utilizate in tezã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .287

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .289

Materialul ilustrativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .316

 4

INTRODUCERE

1. Contribuþia înaintaºilor. Metodologia ºi izvoarele

Actualitatea temei investigate ºi contribuþiile înaintaºilor. Pãstrarea patrimoniului arhitectur-

al rãmîne o problemã de actualitate a societãþii contemporane. Monumentele de arhitecturã
beneficiazã în mod constant de dinamica experienþelor constructive ºi de puterea legãturilor
cu tradiþia, prin care ele îºi asigurã personalitatea proprie. Realizãrile ºtiinþelor istorice, arhe-
ologice ºi arhitecturale confirmã importanþa acestor obiective ca surse preþioase despre trecut.
Datoritã lor, specialiºtii au posibilitatea de a reconstitui atmosfera spiritualã ºi artisticã a unor
epoci îndepãrtate.
Meritã de menþionat cã distrugerea vechilor documente, precum ºi demolarea monu-
mentelor arhitecturale, duc la ruperea legãturilor temporale, la dispariþia simþului tradiþiei, la
falsificarea istoriei, ºi, ca rezultat, la sãrãcirea spiritualã a poporului. Monumentele culturii
materiale joacã un rol deosebit în cultivarea patriotismului li sentimentului mîndriei naþionale.
Ele contribuie la dezvoltatea gusturilor estetice ºi formarea universului emoþional uman.
Fiecare popor are „dreptul la patrimoniu“ – parte integrantã a culturii lui spirituale.
De pe aceste poziþii este explicabil actualul interes faþã de valorile arhitecturale din spaþi-
ul carpato-ponto-danubian, în special pentru cetãþile Moldovei istorice. În evul mediu ele au
fãcut faþã atacurilor Ungariei, Poloniei, Hoardei de Aur ºi Imperiului Otoman. În sistemul de
apãrare a þãrii au fost incluse fortificaþii voievodale de piatrã ºi lemn, incinte urbane, curþi
domneºti ºi boiereºti, mãnãstiri fortificate, pasuri întãrite, construcþii-baraje, amenajãri-cap-
cane º.a. Printre comanditarii lor se numãrã Petru I Muºat, Roman I Muºat, Alexandru cel
Bun, ªtefan cel Mare, Petru Rareº º.a. Parametrii constructivi, arhitecturali ºi artistici ai ce-
tãþilor de piatrã din Moldova pledeazã pentru înscrierea lor în rîndurile realizãrilor de marcã
ale arhitecturii militare medievale.
Aceste amenajãri fortificate au suscitat interesul mai multor cercetãtori. Primii le-au acor-
dat atenþie cronicarii moldoveni Grigore Ureche1, Miron Costin2 ºi Ion Neculce3, precum ºi
ilustrul cãrturar enciclopedist, domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir4. De la ei ne-au par-
venit informaþii sumare despre diferite fortãreþe.
În secolul al XIX-lea au apãrut lucrãrile lui A. Zaºciuk5, P.N. Batiuºkov6 ºi articolele memb-
rilor Societãþii Imperiale de Istorie ºi Antichitãþi din Odessa7 (A.L. Bertier-Delagarde, A.A. Ko-
ciubinski, N.N. Murzakevici º.a.), în care figureazã date de ordin istoric, arheologic ºi epigrafic.
 5

Preþioase pentru cercetarea cetãþilor au fost investigaþiile specialiºtilor din România. O

lucrare fundamentalã aparþine lui N. Iorga8. Bazîndu-se pe un vast material documentar,
descoperit în diverse arhive, acest savant reconstituie istoria celor mai însemnate oraºe-porturi
din Moldova medievalã: Chilia ºi Cetatea Albã. Amenajãrile întãrite au stat în atenþia lui Z.
Arbure9, I. Bogdan10, A. Lapedatu11, A. Tanoviceanu12, P. Constantinescu-Iaºi13, S. Panaitescu14,
ªt. Ciobanu15, Gh.I. Brãtianu16, N. Bãnescu17, F. Hann18, O.G. Lecca19, A.D. Culea20, N. Grigo-
raº21 º.a. O primã sintezã asupra fenomenului „apãrarea româneascã prin fortificaþii" a fost fã-
cutã de R. Rosetti – o încercare de a demonstra rolul major al sistemului defensiv românesc în
evul mediu22. Printre primele lucrãri de arheologie cele mai importante aparþin lui P. Nico-
rescu23 ºi Gr. Avakian24. Date interesante despre cetãþile Moldovei pot fi gãsite în publicaþiile
lui V. Vãtãºianu25, Gr. Ionescu26, Gh. Curinschi27, V. Florea28, C.C. Giurescu29 º.a. O sumã de
fapte legate de organizarea defensivei medievale se parcurge în lucrarea de sintezã dedicatã
istoriei militare a poporului român30.
Mersul ascendent al arheologiei româneºti a impulsionat elaborarea unor broºuri ºi mono-
grafii dedicate amenajãrilor fortificate din Moldova. Meritã menþionate lucrãrile lui R. Popa
despre cetatea Neamþ31, monografia lui K.A. Romstorfer despre Cetatea de Scaun de la
Suceava32, monografia lui Gh. Diaconu ºi N. Constantinescu despre cetatea ªcheia33, monogra-
fia lui M.D. Matei ºi Em.I. Emandi despre Cetatea de Scaun ºi Curtea domneascã din Su-
ceava34, precum ºi o serie de publicaþii semnate de aceiaºi autori35.
Este substaníal aportul lui L. Chiþescu în studierea fortificaþiilor domneºti ºi incintelor
orãºeneºti din Moldova36. Datoritã investigaþiilor acestui cercetãtor s-a schimbat esenþial imag-
inea noastrã despre istoria ºi arheologia mai multor cetãþi medievale.
Trebuie sã amintim aici ºi fundamentala monografie a lui T.O. Gheorghiu – cea mai amplã
în sensul cuprinderii temporale ºi spaþiale a arhitecturii militare româneºti37. Ea se remarcã
prin prezentarea globalã a fenomenului, o riguroasã selectare a datelor disponibile ºi un bogat
material ilustrativ selectat cu competenþã. O altã lucrare valoroasã a aceluiaºi cercetãtor
urmãreºte specificul apãrãrii urbane medievale, inclusiv pe teritoriul Transilvaniei, Þãrii
Româneºti ºi Moldovei38. Prezintã interes ºi cîteva articole cu acelaºi subiect publicate de T.O.
Gheorghiu39.
Printre lucrãrile mai importante elaborate de autorii români se cer menþionate ºi cele sem-
nate de V. Spinei40, ªt.S. Gorovei41, A. Husar42, P. Diaconu43, O. Iliescu44, ªt. Andreescu45, I.
Cândea46, A. Andronic47, Gh. Anghel48, A. Pippidi49, P.V. Batariuc50 º.a.
 6

Cetãþile din interfluviul Prut-Nistru au beneficiat, de asemenea, de atenþia specialiºtilor

din Republica Moldova (Republica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã). În legãturã cu origi-
nea ºi etapele lor de construcþie pot fi invocate lucrãrile lui A.H.Toramanian51, I. Chirtoagã52,
P.P. Bârnea ºi T.F. Reaboi53, V.A. Voiþehovski54, M. ªlapac55, T.Nesterov56 º.a. Cercetãrile arheo-
logice ºi istorice ale unor cetãþi sînt oglindite în articolele lui G.D. Smirnov57, G.F. Cebotaren-
co58, I. Hâncu59, A. Eºanu ºi V. Eºanu60 º.a. Prezintã interes teza de doctorat a lui V.A. Voiþe-
hovski despre cetatea Soroca61, monografia lui P.P. Bârnea º.a. despre Cetatea Albã ºi Chilia
(manuscris)62, monografia lui G. Astvaþaturov despre cetatea Bender63, monografiile Marianei
ªlapac despre Cetatea Albã64 ºi teza de doctorat ºi monografia Tamarei Nesterov despre monu-
mentele de arhitecturã de la Orheiul Vechi65. Toate aceste lucrãri au contribuit într-o mãsurã
sau alta la elucidarea anumitor aspecte referitoare la istoria ºi arhitectura cetãþilor din Moldova.
Nu pot fi trecute cu vederea nici publicaþiile specialiºtilor din Ucraina ºi Rusia. Date
preþioase de ordin arheologic ºi istoric conþin lucrãrile lui A.A. Kravcenko66, B.A. Timoºciuk67,
G.G. Mezenþeva68, A. Kuniþa69, I.G. Konovalova70 º.a. Unele aspecte privind arhitectura ce-
tãþilor Hotin, Cetatea Albã ºi Ismail au fost cercetate de G.N. Logvin71, G.G. Mezenþeva ºi I.A.
Ivanenko72 B. Kolosok73 º.a.
Printre lucrãrile autorilor din Franþa, Germania, Italia, Bulgaria, Polonia ºi Turcia cele mai
însemnate aparþin lui M. Balard74, M. Cazacu75, P. Nãsturel76, N. Beldiceanu77, G. Pistarino78, G.
Airaldi79, P. Stringa80, E. Todorova81, A. Kuzev82, M. Dobrovolski83, O.Gorka84, M. Milkowicz85, I.
Oz86, M. Erdogan87 º.a.
Dar marea¡ majoritate a tuturor publicaþiilor menþionate nu abordeazã de loc problemele
de arhitecturã, limitîndu-se doar la problemele istorice ºi arheologice. Constatãm cã pînã în
prezent n-a apãrut o lucrare de sintezã consacratã arhitecturii militare din Moldova. În acelaºi
timp, au rãmas neinvestigate cîteva cetãþi de piatrã care au avut o deosebitã însemnãtate în
sistemul de apãrare a þãrii.
Cele expuse fac evidentã utilitatea prezentei lucrãri dedicatã cetãþilor Moldovei medievale
– rodul unei practici multiseculare care a încorporat experienþa, mãiestria ºi talentul mai mul-
tor generaþii. Subiectul tezei este actual prin coroborarea totalitãþii informaþiilor existente cu
studii noi ºi prin încercarea de a reconstitui imaginea integrã a arhitecturii militare din Mol-
dova istoricã. Se completeazã considerabil cu date inedite fiºele individuale de monument. În
atenþia autorului este ºi nivelul morfologic, raportat la pãrþile componente ale celor mai însem-
nate complexe defensive din Moldova.
 7

Obiectul studiului îl constituie Cetatea de Scaun de la Suceava, Cetatea Nouã de lîngã Ro-
man, citadela de la Orheiul Vechi, Cetatea Albã, cetãþile Neamþ, Soroca, Chilia, Tatarbunar, Ho-
tin, Þeþina, Tighina (Bender) º.a.
Scopul principal al lucrãrii constã în analiza sistemului defensiv al Moldovei istorice sub aspect
arhitectural ºi urmãrirea constituirii ºi evoluþiei lui în timp în corespundere cu cerinþele vremii.
Pentru atingerea acestui scop se cer realizate urmãtoarele obiective:
1) sistematizarea datelor documentare despre cetãþile medievale din Moldova;
2) evidenþierea specificului lor arhitectural-planimetric ºi compoziþional;
3) studierea morfologiei elementelor constitutive;
4) analiza comparativã a cetãþilor din Moldova cu fortificaþiile altor þãri;
5) cercetarea procedeelor tehnico-constructive;
6) completarea „dosarului" arhitecturii militare din Moldova cu noi informaþii.
Limitele geografice ale studiului corespund teritoriilor Moldovei medievale dinainte de am-
putãrile iniþiale fãcute de otomani (astãzi Republica Moldova, partea de est a României ºi pãr-
þile de sud-vest ale Ucrainei).
Limitele cronologice sînt: mijlocul secolului al XIV-lea (constituirea statului de sine stãtã-
tor al Moldovei) ºi mijlocul secolului al XVI-lea (începutul apusului fortãreþelor de piatrã ºi
integrarea Moldovei în sistemul politic al Imperiului Otoman).
Baza ºtiinþificã a studiului o constituie lucrãrile în domeniul arhitecturii, arheologiei, isto-
riei ºi artei militare din Republica Moldova, România, Ucraina, Rusia, Turcia, Franþa, Polonia,
Italia, Lituania, Ungaria, Iugoslavia, Germania, Anglia ºi alte þãri. De asemenea, autorul a
folosit mai multe surse primare: arheologice (date arheologice din proiecte de restaurare,
rapoarte arheologice, desene ºi fotografii arheologice º.a.), iconografice, grafice ºi cartografice
(vederi, desene tehnice, relevee, hãrþi, desene artistice pãstrate în diferite colecþii sau publi-
cate), epigrafice (desene sau fotografii ale vechilor inscripþii, publicate sau pãstrate în diferite
colecþii), scrise (letopiseþe moldo-slavone, moldo-germane, moldoveneºti, cronici veneþiene,
poloneze º.a., note de cãlãtorie ale unor cãlãtori strãini, misionari ºi diplomaþi, acte – docu-
mente notariale, corespondenþã personalã ºi oficialã) º.a. ªi totuºi cercetarea cetãþilor în
perioada amintitã a întîmpinat dificultãþi generate de puþinãtatea izvoarelor de epocã, insufi-
cienþa probelor arheologice, dispersarea materialelor grafice prin diferite colecþii º.a.
Metodologia de abordare este bazatã pe cercetãrile de teren (mãsurãtori, lucrãri de fixare
graficã ºi fotograficã a monumentelor), precum ºi pe coroborarea diferitelor materiale inform-
 8

ative, publicate sau gãsite în fondurile arhivelor din Chiºinãu, Moscova, Bucureºti, Viena,
Istanbul, Varºovia, Sankt-Petersburg, în muzeele, bibliotecile ºi instituþiile de restaurare din
Republica Moldova, România, Ucraina ºi Rusia ºi din colecþii particulare.
Autorul a cercetat o cantitate impunãtoare de documente de arhivã: planuri, hãrþi, gravuri,
stampe, acuarele, desene tehnice º.a. realizate în secolele XVI-XIX de italieni, turci, francezi,
ruºi, germani, austrieci º.a.
Prezentul demers ºtiinþific se bazeazã pe o metodologie complexã, fiind utilizate diferite
metode de cercetare: descriptivã, comparatistã, contextualistã ºi de inducþie logicã. Sînt apli-
cate metodele analizei arhitecturale, metrologice, tipologice ºi grafice care contribuie la rele-
varea particularitãþilor arhitecturale ale cetãþilor din Moldova medievalã.
Noutatea ºtiinþificã a rezultatelor obþinute. În lucrare sînt puse în valoare o serie de materi-
ale documentare aflate în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, în Arhiva Actelor
Vechi a Rusiei din Moscova, în Arhivele Naþionale din Bucureºti, în Cabinetul de Hãrþi ºi
Cabinetul de Stampe ale Bibliotecii Academiei Române din Bucureºti, în Arhiva de Rãzboi din
Viena, în Muzeul Rus de Stat din Sankt-Petersburg, în Arhiva Flotei Militare-Maritime din
Sankt-Petersburg, în Muzeul Naþional din Varºovia, în Arhiva Naþionalã a Republicii Moldova
din Chiºinãu, în bibliotecile ºi muzeele din Republica Moldova, România, Ucraina ºi Rusia.
De asemenea, în circuitul ºtiinþific se introduc unele materiale grafice din fondurile Insti-
tutului „Ucrproiectrestavraþia" din Kiev, ale Direcþiei de Protecþie a Patrimoniului Cultural a
Administraþiei Þinutale de Stat din Odessa, ale Centrului de Proiectare pentru Patrimoniul
Naþional Cultural din Bucureºti, ale Combinatului „Restauratorul“ din Chiºinãu ºi din alte co-
lecþii. Toate aceste materiale contribuie la elucidarea unor aspecte nestudiate sau insuficient
explorate, legate de trecutul cetãþilor din Moldova.
Pentru prima datã arhitectura acestor amenajãri defensive este supusã unei cercetãri com-
plexe (sînt studiate particularitãþile arhitectural-planimetrice ºi conceptul spaþial, caracteristi-
cile tipologice ºi artistice, procedeele tehnico-constructive º.a.). În urma abordãrii din per-
spectivã interdisciplinarã a mai multor aspecte legate de trecutul cetãþilor s-a ajuns la rezultate
noi privitor la atribuirea ºi datarea unor fortãreþe, la restabilirea înfãþiºãrii unor construcþii
deja inexistente, la descifrarea unor inscripþii comemorative º.a. Sînt prezentate, în premierã,
ºirul evolutiv ºi ºirurile tipologice ale cetãþilor moldoveneºti, precum ºi grupurile vizuale ale
fortãreþelor-analogii. Pentru prima datã sînt determinate modelele de bazã, fiind urmãrite
cãile probabile de pãtrundere a acestor modele în Þara Moldovei.
 9

În tezã figureazã date inedite privitoare la planuri, secþiuni ºi faþade ale cetãþilor în cauzã,
la decorul interioarelor, la subterane ºi tainiþe, la semnele lapidare ºi apotropaice º.a. În cir-
cuitul ºtiinþific se introduc relevee ale unor amenajãri fortificate dispãrute încã în secolul al
XIX-lea ºi variante de reconstituire a unor cetãþi astãzi inexistente. Lucrarea conþine ºi noi
mãrturii vizînd meºterii ºi responsabilii de lucrãri.
Semnificaþia teoreticã. Studiul efectuat permite de a completa banca de date a „castelolo-
giei“ – ºtiinþã in statu nascendi pe plan mondial. În acest context se cere relevatã contribuþia
poporului nostru la evoluþia arhitecturii militare universale. Complexele defensive din spaþiul
investigat sînt, de fapt, un exemplu de asimilare creatoare a unor modele arhitectonice alo-
gene. Specificul arhitecturii de apãrare din Moldova medievalã e tratat în plan comparatist cu
realizãrile respective din alte formaþiuni statale fiind precizate sursele primare ºi secundare,
influenþele directe ºi indirecte, precum ºi replicile.
Anumite rezultate ale lucrãrii pot contribui la elucidarea unor aspecte controversate din
sfera altor ºtiinþe umanistice (istorie, arheologie, epigrafie, toponimie) º.a.
Valoarea aplicativã a investigaþiilor. Prezentul demers ºtiinþific va fi util pentru arhitecþi,
cercetãtori în domeniul artelor plastice, istorici, arheologi, urbaniºti ºi toþi acei care se intere-
seazã de trecutul medieval al Republicii Moldova, României, Ucrainei ºi Turciei. Rezultatele
cercetãrii pot fi folosite la pregãtirea publicaþiilor ºi cursurilor de arhitecturã ºi artã naþionalã,
otomanã ºi ucraineanã. Aceste rezultate vor oferi un ajutor real restauratorilor ºi colaborato-
rilor complexelor muzeale, contribuind, de asemenea, la dezvoltarea turismului.
Aprobarea rezultatelor tezei. Lucrarea a fost elaboratã în cadrul Institutului Studiul Artelor
al Academiei de ªtiinþe din Republica Moldova, discutatã la ºedinþele Consiliului ªtiinþific ºi
recomandatã pentru susþinere.
În baza unor rezultate ale cercetãrii au fost elaborate comunicãrile la conferinþe, sesiuni ºi
simpozioane naþionale ºi internaþionale, desfãºurate în Republica Moldova, România ºi
Ucraina, printre care:
1. Sesiunea Comisiei de Istoria Oraºelor din România „Meºteºugurile în viaþa oraºelor“,
Sighiºoara, iunie 1998 (comunicarea „Breslele meºteºugãreºti ºi topografia urbanã a unor
oraºe din Moldova“, coautor A. Tofan);
2. Simpozionul Internaþional „Ðåñòàâðàöèÿ, ðåêîíñòðóêöèÿ, óðáîýêîëîãèÿ“,
Sergheevka – Belgorod-Dnestrovski, septembrie 1998 (comunicarea „Cine a construit
Cetatea Albã“),
 10

3. Conferinþa ªtiinþificã dedicatã aniversãrii a 400 ani de la înfiinþarea Episcopiei Huºilor,

Huºi, octombrie 1998 (comunicarea „Lãcaºurile de cult ale unor cetãþi moldovene“),
4. Sesiunea Comisiei de Istoria Oraºelor din România „Imaginea oraºului în lumina
izvoarelor iconografice“, Sibiu, septembrie 1999 (comunicarea „Imaginea oraºului medieval
Chilia în lumina izvoarelor iconografice ºi cartografice din secolele XVI-XIX“);
5. Sesiunea Naþionalã de Comunicãri ªtiinþifice „85 de ani de la unirea Bucovinei cu Româ-
nia“, Suceava, noiembrie 2003 (comunicarea „O cetate construitã integral de ªtefan cel Mare“) º.a.
Rezultatele cercetãrii au fost expuse în 3 monografii ºi mai multe articole ºtiinþifice pub-
licate în Republica Moldova, România ºi Ucraina în decursul anilor 1994-2004.

2. Precizãri de naturã terminologicã

Pluralitatea modului de explicare a diferiþilor termeni de arhitecturã militarã a determinat

necesitatea unor precizãri de naturã terminologicã.
Sintagma arhitectura de apãrare (sau arhitectura fortificatã) desemneazã totalitatea con-
strucþiilor militare ºi civile menite de a asigura securitatea apãrãtorilor ºi a împiedica înainta-
rea invadatorilor într-o situaþie conflictualã armatã. Conþinutul semantic al sintagmei arhitec-
tura militarã pare a fi mai restrîns, definind apartenenþa (în exclusivitate) la realitãþile de rãz-
boi. În primul caz, funcþia de apãrare poate fi atît preponderentã, cît ºi complementarã (châ-
teau-fort, curte domneascã, mãnãstire fortificatã, bisericã întãritã, turn-donjon, casã de tip culã
etc.), iar în cazul al doilea – numai preponderentã (cetate voievodalã, incintã urbanã, tabãrã
întãritã etc.). ªi totuºi pledãm pentru o congruenþã terminologicã reieºitã din faptul cã orice
apãrare sau fortificare presupune o probabilã implicare într-o situaþie sau acþiune cu caracter
militar.
Remarcãm cã atît prima sintagmã utilizatã în þãrile slave (rus. îáîðîííîå çîä÷åñòâî, ucr.
îáîðîííå áóäiâíèöòâî º.a.), cît ºi cea de-a doua, folositã în þãrile latine (fr. architecture militai-
re, it. architettura militare, sp. arquitectura militar º.a.) s-au încetãþenit în limbajul ºtiinþific ro-
mân. O ilustrare perfectã a echivalenþei semantice a sintagmelor menþionate oferã limba bul-
garã: îòáðàíèòåëíî ñòðîèòåëñòâî, unde cuvîntul îòáðàía înseamn㠄apãrare“ (bg.), îòú –
„de“ (sl. v.), iar áðàíü – „rãzboi“ (sl. v.) (deci sintagma ar însemna: „de apãrare“ = „de rãzboi“).
În literatura de specialitate existã accepþiuni largi pentru astfel de termeni ca cetate, forti-
ficaþie, fort, citadelã, castru, castel, bastion º.a., izvorîte din polisemia lor medievalã. Se remar-
 11

cã diverse variante de explicare a acestor cuvinte în Grande Larousse encyclopédique88, în Dic-

þionar explicativ al limbii române89, în Dicþionar de artã90, în „Marea Enciclopedie Sovieticã“91, în
„Dicþionar al termenilor de arhitecturã ºi restaurare“92 º.a. Varietatea semanticã a aceloraºi
termeni arhitecturali în diferite limbi e un fapt bine cunoscut.
O simplã incursiune în etimologia termenilor în discuþie permite depistarea semnificaþiei
lor originare: cetate, citadelã de la lat. civitas ºi it. civitadella – „aºezare fortificatã“, fort de la
lat. fortis – „puternic“, fortificaþie de la lat. med. fortariccia – „loc întãrit“, castru de la lat. cas-
trum – „aºezare fortificatã“, castel de la lat. castellum – „loc întãrit“, bastion de la it. (dialect
genovez) bastire – „a construi“ º.a.
În evul mediu ascensiunea arhitecturii militare s-a repercutat asupra repertoriului termi-
nologiei uzuale (asimilarea rapidã a unor termeni strãini împrumutaþi, îmbogãþirea sau defor-
marea semanticã a unor concepte deja uzitate, apariþia unor echivalente locale etc.). Astfel, în
secolul al XII-lea, vechiul cuvînt mediteranean castrum strãbate ambianþa continentalã cu sem-
nificaþia modificatã în château-fort, redobîndindu-ºi sensul primar doar cu un veac mai tîrziu ºi
depãºindu-l în cele trei urmãtoare („oraº“, „castel“, „cetate“ ºi „reºedinþã fortificatã“). Astãzi,
monopolizat de istoriografie ºi arheologie, acest termen se întrebuinþeazã de cele mai dese ori
ca „lagãr“, „tabãrã romanã întãritã“.
Literatura ºtiinþificã românã nu face o strictã delimitare între fortificaþie ºi cetate (nume
generice care includ totalitatea formelor constructive defensive), spre deosebire de cea
francezã (fortification – „artã de a construi piese de apãrare“, iar cité – „oraº“, „aºezare“)
ºi cea rusã (ôîðòèôèêàöèÿ – „produs al ingineriei militare din secolele XVII-XX“, iar
óêðåïëåíèå – „orice întãriturã“). ªi totuºi, în unele cazuri se face o diferenþiere a acestor
programe de arhitecturã: cetate – „o construcþie ridicatã cu scop prevalent militar, de con-
trol al unui teritoriu, drum de acces sau punct de atac în strategia rãzboiului“93, iar fortifi-
caþie urban㠖 „o incintã destinatã protecþiei comunitãþii“. Aceeaºi semnificaþie pãstreazã
termenii fortãreaþã (rom.), forteresse (fr.), fortezza (it.) ºi êðåïîñòü (rus.) – „punct întãrit,
înzestrat cu garnizoanã, organizat în vederea apãrãrii unui oraº, unui drum strategic etc.“.
Se ajunge la comun acord în privinþa explicãrii termenilor citadelã (rom.) – citadelle (fr.) –
cittadella (it.) – öèäàòåëü (rus.) ºi castel (rom.) – château-fort (fr.) – castello (it.) – çàìîê
(rus.), primul folosit actualmente pentru o cetate – nucleul fortificat al unei alte cetãþi sau
aºezãri (în extensie – orice loc bine apãrat), iar al doilea pentru o locuinþã feudalã
întãritã.
 12

Dar se cer a fi precizate actualele subtilitãþi semantice ale cuvîntului fort, înþeles ºi ca
„punct întãrit“94, „amenajare de apãrare prezentînd un oarecare numãr de fronturi“95, „lucrare
de fortificare construitã din zidãrie cu contur poligonal“96, „construcþie militarã solidã ce apare
în jurul cetãþii ºi în afara ei cu scopul de a apãra cetatea, nucleul, de focul artileriei inamice“97.
În cazul de faþã am insista sã diferenþiem:
1) fort – punct întãrit;
2) fort interior (sin. citadelã) – construcþie militarã cu maxime capacitãþi defensive, plasatã
în interiorul unui complex fortificat;
3) fort de artilerie – aici sînt valabile ultimele trei explicaþii citate.
Persistã neclaritãþi în legãturã cu utilizarea cuvîntului bastion – „amenajare defensivã (des-
tinatã pieselor de artilerie), plasatã în unghiul unei fortificaþii pentru întãrirea acesteia sau în
preajma unei intrãri pentru supravegherea ei ºi a curtinelor adiacente“98, „fortificaþie cilindricã
sau poligonalã, construitã de obicei la colþurile unei fortãreþe“99, „dispozitiv ce descrie un unghi
ieºit pe un traseu fortificat; element principal al unui dispozitiv de apãrare“100, „turn poligonal,
alãturat unei incinte; ieºiturã a unei cetãþi“101 º.a.
Se ºtie cã în secolul al XV-lea acest termen se foloseºte pentru indicarea lucrãrilor de for-
tificare exterioarã, nepermanentã, executate din pãmînt ºi fascine de lemn. Mai tîrziu îi core-
spund agger (lat.), bastione (it.), bestion, reparo (sp.), rampier, sconce, bastion (engl.) º.a. care
desemneazã construcþii defensive din pãmînt. În secolele XVII-XVIII mai multe dicþionare
reputate îl prezintã deja ca pe un sinonim al fortului.
Pentru evitarea eventualelor confuzii, propunem urmãtoarea ordonare semanticã:
1) bastion de tip „turn“ (bastion-turn, turn plin) – turn fãrã gol, decroºat în exteriorul inc-
intei de zid, existent la romani ºi bizantini, adaptat în secolele XV-XVI la artilerie;
2) bastion de tip „semiturn“ (bastion-semiturn, semiturn) – ieºiturã a unui zid fortificat,
avînd o formã rectangularã, semicircularã etc. în plan ºi un gol îndreptat cãtre intra muros.
Acestui termen îi corespunde engl. shell tower, fr. tour ouverte à la gorge, germ. Schalenturm, it.
torre aperta alla gola ºi rus. ïîëóáàøíÿ sau îòêðûòàÿ áàøíÿ;
3) bastion de tip „bastee“ (bastion-bastee, bastee) – dispozitiv de apãrare, intermediar
între turn ºi bastion „clasic“, prezentînd un turn masiv scund de plan circular, semicircular,
rectangular etc., în multe cazuri cu baza evazatã. Acestui termen îi corespund engl. boule-
vard ºi round bastion, fr. boulevard ºi bastion rond, germ. Bastei ºi Bollwerk; it. baluardo ºi pol.
basteja;
 13

4) bastion „clasic“ (bastion-platformã, bastion) – dispozitiv defensiv, alãturat incintei sau

plasat în unghiul cetãþii, pentru întãrirea acesteia ºi destinat pieselor de artilerie. Acestui ter-
men îi corespund engl. bastion, fr. bastion, germ. Bastion, it. bastione ºi rus. áàñòèîí;
5) bastion – în extensie ceva foarte puternic, inexpugnabil.
Confuzia terminologicã nu atinge cuvintele: val (vallo – lat.), ºanþ (Schanze – germ.), turn
(turris – lat.), zid (çüäú – sl. v.), mâchicoulis (mâcher + col – fr. v.), hourd (hurd – fr. v.), curte
(cohors, cohortis – lat.), pont-levis (pons levator – lat.), arsenal (ar.) º.a. Dar astãzi nu se
pãstreazã identitatea semanticã a cuvintelor merlon (merlone – it.) ºi crenel (crena – lat. tîrzie),
existentã pînã la sfîrºitul secolului al XVII-lea. Potrivit terminologiei contemporane, primul
se referã la plinuri, iar celãlalt la goluri ce alterneazã, constituind terminaþia superioarã a zi-
durilor unei fortificaþii.
Existã termeni de arhitecturã militarã ce nu au echivalent în limba românã. De aceea, vom
folosi cuvinte ca: bastee (de la germ. Bastei, explicat mai sus), antiteihisma (gr. „primul zid al
incintei duble“), proteihisma (gr. „incintã exterioarã“), Kugelturm (germ. „turn decorat cu ghiu-
lele“), lice (fr. „spaþiu între douã ziduri exterioare“) º.a.
În ceea ce priveºte vocabularul oficial al Moldovei medievale el include termeni de arhi-
tecturã militarã latini ºi slavoni:
1. Castrum (aici „cetate“, „reºedinþã fortificatã“) – „castro e oppido Bielgorod“102, „castro
nostra Zuchaviense“103, „castra nostra Chozin, Czeczun et Chmyelow“104, „castrum Chutin“105;
2. Arx (aici „cetate“, „reºedinþã fortificatã“) – „arx solitae residentiae“106, „arce nostra
Suchawiensi“107, „arcem unam nomine Sorokam“108;
3. Urbs (aici „aºezare fortificatã“) – „Killiam urbs“109, „urbem intrat“110;
4. Ãîðîäú, ãðàäú (aici „cetate“, „aºezare fortificatã“) – „„òûè ãîðîäû Öåöóíü è
Õìåëîâú““111
“ , „„q ãîðîäh Ñî÷àâh““112, „„ãäå áûë ãîðîäú Äóìû ×îðúíîã113, „„q íàøåìü
ãîðîäh q Ðîìàíà âîåâîäh““114, „„âûøå Íåìåöêîãî ãîðîäà““115, „„u íîâîì ãðàäh wò Ðîìàíîâà
òðúãà““116, „„Íîâîãðàäú“117, „„ê íàøåìq ãðàäu ê Ñîðîöh““118
“ ;
5. Ãîðîäîêú (aici „cetãþuie“, „arie fortificatã micã“) – „ãîðîäîêú íà ×åðåìîøå“119;
6. Çàìîêú (aici „cetate“) – „ïðîòèâú íàøåãî çàìêó Ñîðîöêîãî“120.
Termenii menþionaþi se impun în limbajul de cancelarie, diplomatic ºi cronicãresc al Þãrii
Moldovei.
Pentru elementele constitutive ale fortificaþiilor din Moldova se folosesc cuvintele latine
murus ºi turris (vezi scrisoarea lui I. Ursina cãtre Gh. Montano despre asediul Chiliei din
 14

1484)121, cuvintele slavone ìóðü ºi âðàòà (vezi inscripþiile medievale de la Cetatea Albã)122. În
relatãrile cãlãtorilor strãini din secolele XV-XVI întîlnim cuvintele franceze châstel, muraille,
porte º.a. Termenii utilizaþi de otomani sînt palanka, kale, ºaranpo, kule º.a.
La sfîrºitul lucrãrii anexãm Glosarul de termeni de arhitecturã militarã (pînã la sfîrºitul
perioadei investigate) care oferã clarificãri terminologice.
 15

CAPITOLUL I. TABLOUL GENERAL AL APÃRÃRII ÎN MOLDOVA

I.1. Apãrarea ºi determinantele ei

I.1.1. Etapele istorice

În apãrarea Þãrii Moldovei un rol deosebit îl joacã arta fortificaþiilor – expresia lucrãrilor
specifice ale arhitecturii militare. Dezvoltarea ei din a doua jumãtate a secolului al XIV-lea
pînã în prima jumãtate a secolului al XVI-lea cunoaºte urmãtoarele etape istorice:
1. Perioada de la Bogdan I pînã la Petru I Muºat (1363-1375). Tradiþia leagã întemeierea
Þãrii Moldovei (terra Moldaviensis) de „descãlecatul“ lui Dragoº, voievodul românilor din Ma-
ramureº1. Dar nici Dragoº (1347-1354), nici fiul sãu Sas (1354-1363), care îl urmeazã în scau-
nul noii formaþiuni, n-au stãpînit decît o micã parte a Moldovei de mai tîrziu. Ambii fiind în
slujba Coroanei Ungare, erau obligaþi sã apere de incursiunile tãtãreºti „marca regal㓠ce inter-
zicea principalele direcþii de pãtrundere înspre Transilvania. Forþele lor se concentrau pe un te-
ritoriu ce cuprindea versantul de est al Carpaþilor între Cîmpulung ºi Vrancea, pînã la rîul Prut.
La constituirea statului moldovenesc de sine stãtãtor a contribuit substanþial Bogdan I
(1363-1367), un alt voievod al românilor din Maramureº. În 1342 el pornit o rãscoalã împotri-
va regelui Ungariei Ludovic I de Anjou, conducînd lupta localnicilor pentru pãstrarea auto-
nomiei. Bogdan I a respins de repetate ori expediþiile armatelor regale ºi l-a izgonit pe Balc,
succesorul lui Sas. Sprijinit de o parte însemnatã a populaþiei bãºtinaºe, el a asigurat indepen-
denþa noii alcãtuiri statale. Reºedinþa domneascã ºi capitala þãrii a devenit oraºul Baia (Civitas
Moldaviae), vechiul tîrg anterior statului feudal, aºezat pe rîul Moldova. Este posibil ca Dragoº
sã fi ridicat aici o fortificaþie de pãmînt ºi lemn, cunoscutã în secolul al XVIII-lea sub denu-
mirea de „Cetate“, iar în prezent sub aceea de „Cetãþuie“2.
Mai tîrziu Bogdan I ºi urmaºii sãi au izbutit sã reuneascã treptat sub conducerea lor tot te-
ritoriul cuprins între Carpaþii Orientali, Nistru, Dunãre ºi Marea Neagrã. În cele mai impor-
tante aºezãri au existat construcþii autohtone dotate defensiv. Astfel, la Iaºi, pentru prima
jumãtate a secolului al XIV-lea se presupune existenþa unei curþi feudale sau cneziale, legatã
de vamã. O curte voievodalã este posibil sã fi funcþionat la Botoºani, iar la Vorniceii Mari ºi
Dolheºtii Mari dovezile arheologice atestã reºedinþe ale unor conducãtori locali ai formaþiu-
nilor prestatale. Suceava, încã din prima jumãtate a secolului al XIV-lea, era apãratã de val ºi
ºanþ3. Nu este exclus ca Moldova sã fi moºtenit ºi cîteva cetãþi de piatrã.
 16

Totuºi, crearea Moldovei nu poate fi interpretatã doar ca o simplã consecinþã a „descãle-

catului“ maramureºan, cu aportul personal al primilor domnitori. Geneza statului a fost un
proces îndelungat ºi complex, la care au concurat mai mulþi factori ca: maturizarea politicã a
societãþii locale, creºterea demograficã cu predominarea colectivitãþilor româneºti, existenþa
unui anumit nivel economic ºi cultural, numãrul mare de aºezãri rurale, progresul marcant în
meºteºuguri ºi comerþ, adoptarea unor forme avansate de organizare instituþionalã, conjunctu-
ra internaþionalã favorabilã º.a.4.
Laþco (1367-1375), fiul lui Bogdan I, a cãutat sã se apropie de papa de la Roma, favorizînd
catolicismul ºi înfiinþînd Episcopia în capitala sa de la Siret. În aºa fel el încerca sã se opunã
regatului unit al Poloniei ºi Ungariei, condus din 1370 de acelaºi monarh, Ludovic I de Anjou.
Se poate ca Laþco sã fi construit la Siret o fortificaþie urbanã de pãmînt ºi lemn. Tot aici se pre-
supune cã era reºedinþa voievodului Sas, în legãturã cu care sînt menþionate douã cetãþi: cea
de pe dealul Sasca ºi cea de pe dealul Ruina, dar nesurprinse încã arheologic5.
Constatãm, deci, cã în aceastã etapã statul moldovenesc a cunoscut amenajãri de apãrare
diferite, unele ridicate din iniþiativa domneascã, iar altele moºtenite de la cnezate ºi voievodate
anterioare. Dar este prematur de vorbit despre un sistem de fortificaþii unitar, capabil sã asi-
gure protecþia hotarelor tînãrului stat de incursiunile din afarã.
2. Perioada de la începutul domniei lui Petru I Muºat pînã la domnia lui ªtefan cel Mare
(1375-1457). Din 1375, domn al Moldovei a devenit Petru I Muºat (1375-1391), nepotul lui
Laþco ºi fiul Margaretei. În 1377 el a înfrînt campania lituanianã consolidînd astfel poziþia ex-
ternã a þãrii. Dar aceastã acþiune a demonstrat cã moldovenii nu vor putea þine piept un timp
îndelungat atacurilor din afarã dacã nu vor lua mãsuri urgente de fortificare a graniþelor ºi
dacã nu vor avea sprijinul uneia din marile puteri.
Pericolul din partea Hoardei de Aur ºi din partea Ungariei a determinat apropierea politicã
a statului faþã de Polonia, care, dupã anexarea Haliciului, a atins frontiera de nord a Moldovei.
Actul omagiului de vasalitate depus în 1387 la Liov de Petru I Muºat în faþa regelui Vladislav al
II-lea Iagiello a însemnat, de fapt, asigurarea independenþei statale. În Þara Moldovei au apãrut
mai multe fortificaþii: la nord ºi nord-est – cetãþile de piatrã de la Suceava (Cetatea de Scaun ºi
ªcheia), Neamþ, Hotin, Þeþina ºi Hmielov (cetãþuia de pe Ceremoº), iar la extremitatea sud-
estic㠖 Cetatea Albã. Un rol important au avut ºi întãriturile urbane de pãmînt ºi lemn de la
Baia, Siret ºi Suceava. A treia capitalã a statului moldovenesc a devenit oraºul Suceava, care be-
neficia de o poziþie geograficã mai favorabilã decît Siretul ºi de multiple posibilitãþi de apãrare.
 17

În acest timp relaþiile moldo-polone erau înlesnite de interesele comune în domeniul co-
merþului internaþional. O mare importanþã a cãpãtat drumul transcontinental de negoþ Marea
Balticã–Liov–Marea Neagrã, al cãrui ultim segment („drumul moldovenesc“ – via walachien-
sis) trecea pe teritoriul Moldovei. În acest sens, noile cetãþi au jucat un rol strategic de prim
ordin, deoarece blocau cãile probabile de invazie spre centre importante din punct de vedere
economic ºi militar. Totodatã ele garantau transportarea ºi desfacerea mãrfurilor, de care erau
interesate cele douã state vecine, Moldova ºi Polonia.
Astfel, la sfîrºitul secolului al XIV-lea a fost constituit nucleul al unui sistem de fortificaþii,
format din obiective puternice, durabile, menite sã impunã autoritatea domneascã pe întregul
teritoriu al þãrii ºi sã asigure integritatea statalã.
Urmaºul la domnie al lui Petru I Muºat, fratele sãu Roman I (1391-1394), purta titulatura
de „voievod stãpînind Þara Moldovei de la munte pînã la mare“. Acum a devenit posibil con-
trolul puterii centrale asupra þãrmului maritim al Moldovei – aºa-numita Parathalassia (Pomo-
rie). Roman I a continuat politica predecesorului sãu, înnoind în 1393 jurãmîntul de vasalitate
faþã de regele Poloniei. De acþiunile de fortificare ale acestui domnitor trebuie legatã edifi-
carea cetãþii de pãmînt ºi lemn din tîrgul Roman, atestatã în 1392. Ea va fi abandonatã în tim-
pul domniei fiului lui Roman I, Alexandru cel Bun (1399-1432), atunci cînd controlul asupra
acestei regiuni era realizat pe deplin.
Deºi a rãmas în istoria Moldovei ca un domnitor preocupat mai mult de organizarea þãrii
din punct de vedere economic, politic, cultural ºi religios, Alexandru cel Bun a desfãºurat ºi o
remarcabilã activitate militarã. De altfel, aceasta era o necesitate stringentã atunci, cînd Euro-
pa Centralã a devenit teatrul unor conflicte armate, care opuneau Polonia, pe de o parte, Co-
roanei Ungare, iar pe de altã parte, cavalerilor teutoni. Alexandru cel Bun îºi achita conºtiin-
cios datoriile asumate faþã de Regatul Polon: oºtenii lui sînt amintiþi în luptele cu teutonii în
anii 1410, 1412, 1414 ºi 1422. Dar pericolul grav, reprezentat de expansiunea otomanã, a dus
la încheierea în 1412 a tratatului de la Lublau, unde s-a încercat soluþionarea mai multor diver-
genþe polono-ungare. Astfel, regele maghiar Sigismund de Luxemburg a renunþat la pretenþi-
ile sale asupra Moldovei cerînd în schimb ajutor de la Alexandru cel Bun în lupta antiotoma-
nã. O clauzã secretã a tratatului prevedea, în cazul nerespectãrii acestei obligaþiuni, împãrþirea
Þãrii Moldovei între cele douã mari puteri vecine. ªi totuºi, nu toþi semnatarii acestui act ºi-au
respectat strict obligaþiunile: astfel, cneazul Lituaniei Vitovt pregãtea un rãzboi împotriva Mol-
dovei în anii 1421-1422 ºi numai confruntarea cu cavalerii teutoni a îndepãrtat pericolul agre-
 18

siunii lituaniene. În 1420 oastea moldoveneascã a respins incursiunea otomanã asupra Cetãþii
Albe, care a fost reconstruitã cu un an mai tîrziu sub supravegherea lui Giedigold, voievodul
Podoliei. Sub Alexandru cel Bun de la munteni a fost luatã cetatea Chilia.
În general, timpului domniei lui Alexandru cel Bun îi corespunde întreþinerea ºi per-
fecþionarea sistemului de fortificaþii care includea cetãþile de piatrã de la Suceava ºi Neamþ, în
interior, Hotin, Orheiul Vechi ºi Cetatea Albã, pe fîºia nistrianã ºi Chilia pe Dunãre. De re-
amenajarea ºi amplificarea Cetãþii de Scaun ºi a curþii domneºti de la Suceava se leagã ºi deza-
fectarea cetãþii ªcheia, edificatã la sfîrºitul secolului al XIV-lea la o margine a oraºului6.
Fortificaþii din pãmînt ºi lemn au existat la Baia, Siret, Suceava, Roman, Iaºi, Tighina ºi
Orheiul Vechi7. În aceastã perioadã continuã construcþia ºi refacerea unor mãnãstiri dotate de-
fensiv: mãnãstirea Neamþ, Probota Veche, Moldoviþa, Bistriþa, Horodnic, Humor, Voroneþ,
Putna, Boiºte în Neamþ, Pîngãraþi, Ordeºti-Þuþora, mãnãstirea de la Gura Dieneþului º.a.8. Alte
obiective fortificate erau reºedinþele boiereºti pe lîngã mãnãstirea Putna, cele de la Dolheºtii
Mari ale familiei ªendrea, un ºir de clãdiri ridicate în complex cu Mitropolia de la Suceava ºi
cu Episcopia din Roman9. Reþeaua de amenajãri de apãrare din timpul domniei lui Alexandru
cel Bun era foarte puternicã.
Urmãtorii 25 de ani dupã moartea acestui domnitor se caracterizeazã prin conflicte ºi
rãzboaie între pretendenþii la tron. Acum se observã o stagnare pe toate planurile vieþii pub-
lice ºi un amestec brutal din exterior – toate conducînd la slãbirea sistemului de fortificaþii al
Moldovei. ªi totuºi, existã ºtiri despre unele lucrãri de construcþie, executate la Cetatea Albã
sub ªtefan al II-lea (în 1440)10 ºi sub Alexãndrel (în 1454)11. Pe la 1443-1447 la cel mai sudic
vad al Nistrului, Iurghici, pîrcãlabul Cetãþii Albe, a ridicat o cetate de piatrã12. În perioada
moldoveneascã fortãreaþa în cauzã poartã denumirea de „cetatea lui Iurghici“ (în versiune tc.
Ürgeç Kermen), iar în perioada otomanã ea este cunoscutã ºi ca Yanîk-Hisar ºi Palanca.
3. Perioada de la începutul domniei lui ªtefan cel Mare pînã la prima domnie a lui Petru
Rareº (1457-1527). Epoca lui ªtefan cel Mare (1457-1504), nepotul lui Alexandru cel Bun,
poate fi consideratã moment culminant al efortului militar moldovenesc în apãrarea indepen-
denþei. E o epocã de înflorire ºi glorie a Þãrii Moldovei. De fapt, e cea mai prolificã perioadã
în domeniul construcþiilor defensive.
În momentul înscãunãrii lui ªtefan cel Mare, statul moldovenesc – vasal al Regatului Polon
ºi tributar al Imperiului Otoman – era lipsit de importantele fortificaþii de la Hotin ºi Chilia. O
primã dovadã cã noua domnie nu accepta amestec din exterior a fost iniþierea unui atac în Ha-
 19

lici. Tratatul moldo-polon, încheiat în 1459, restabilea raporturile de bunã vecinãtate cu Po-
lonia, prevãzînd obligaþii reciproce ºi ajutor în cazul unor rãzboaie cu „pãgînii“.
În 1462 ªtefan cel Mare a încercat sã recupereze cetatea Chilia, izbutind puþin mai
devreme sã reîntregeascã Moldova cu fortificaþia de la Hotin. Cu experienþa primei expediþii
nereuºite, în 1465 el a realizat cu succes o nouã campanie militarã pentru reîntoarcerea Chiliei.
Prin integrarea ei, sistemul de fortificaþii al þãrii s-a completat, pe una dintre cele mai pericli-
tate direcþii, cu un obiectiv important, capabil sã stãvileascã forþele duºmane la gura Dunãrii.
Este firesc cã aceastã acþiune a stîrnit o reacþie negativã atît a Porþii Otomane, cît ºi a Coroanei
Ungare. Sultanul Mehmed al II-lea a manifestat în primul moment intenþia de a invada Mol-
dova, dar ªtefan cel Mare a evitat conflictul, mobilizînd practic întreaga populaþie a þãrii la
arme. În schimb, Ungaria a lansat în 1467 o agresiune de proporþii împotriva Moldovei. Astfel,
la periferia tîrgului Baia s-a încins o luptã crîncenã, care s-a încheiat cu o strãlucitã victorie a
moldovenilor (fig. 1).
În actul ce înnoia acordul Moldovei cu regatul Poloniei, semnat în 1468, printre potenþialii
duºmani ai Moldovei erau menþionaþi turcii, tãtarii ºi ungurii. De aceea, în urmãtorii cinci ani
ªtefan cel Mare ducea o politicã externã ce neutraliza ameninþãrile tãtarilor ºi ale Ungariei,
restabilind în acelaºi timp relaþiile de cooperare cu Þara Româneascã ºi Transilvania. În acest
sens, este semnificativã bãtãlia de la Lipnic din 1469, cînd domnitorul a înfrînt pe hanul
Mamak – unul dintre fiii fondatorului Hanatului Crimeii.
În anii urmãtori s-a conturat ameninþarea directã a Porþii asupra frontierei sud-estice a
Moldovei, pãzitã de Cetatea Albã ºi Chilia – singurele obstacole, alãturi de coloniile pontice
ale genovezilor, în calea transformãrii Mãrii Negre într-un „lac turcesc“. ªtefan cel Mare a pur-
tat mai multe rãzboaie cu cei care erau înclinaþi spre o colaborare cu Poarta. Ele s-au încu-
nunat cu strãlucita victorie de la Vaslui din 1475, cînd zdrobirea armatei trimise de sultanul
Mehmed al II-lea a fãcut sã renascã în întreaga Europã încrederea în posibilitatea neutralizãrii
acþiunilor expansioniste ale Semilunei. În acelaºi timp ªtefan cel Mare a cãutat sã realizeze un
front antiotoman al tuturor þãrilor interesate în contracararea eventualei agresiuni a
„pãgînilor“. Dar la iniþiativele lui a rãspuns doar regele Ungariei Matia Corvin, care a încheiat
în 1475 cu domnitorul Moldovei un tratat de alianþã împotriva Porþii.
Otomanii nu au reuºit sã cucereascã Moldova nici în 1476, deºi moldovenii nu i-au putut
opri în lupta de Valea Albã (Rãzboieni). În pofida unei concentrãri enorme de forþe otomano-
tãtare, ªtefan cel Mare a izbutit sã obþinã victoria ºi sã menþinã independenþa þãrii. Conºtient de
 20

rolul Moldovei în avangarda Europei creºtine voievodul a mai întreprins cîteva noi demersuri la
suveranii statelor europene în vederea organizãrii unei ofensive împotriva Porþii.
Concomitent, el s-a preocupat ºi de amplificarea sistemului de fortificaþii. Cetãþile moºte-
nite de la înaintaºi au fost desãvîrºite, altele fiind construite în timpul acestui voievod (fig. 2).
Cronicarul Miron Costin relateazã: „Dar toate cetãþile acestea erau la început mai mici ºi
aveau numai partea din mijloc ca niºte turnuri; zidurile de jur împrejur le-au fãcut domnii, cele
mai multe însã au fost fãcute de vestitul domn bãtrînul ªtefan Vodã“13. Organizat în funcþie de
generalizarea artileriei ºi de utilizarea pe scarã largã a armelor de foc, sistemul de fortificaþii
al lui ªtefan cel Mare prezenta o reþea de centre de rezistenþã, comparabile dupã eficienþa ºi
trãinicia lor cu cele ale oricãrui stat european. Este de remarcat cã cetãþile de piatrã erau ridi-
cate în regiuni geografice distincte: pe malul Nistrului sau în apropierea lui (Hotin, Orheiul
Vechi, Cetatea Albã, cetatea lui Iurghici), în vecinãtatea Prutului (Þeþina), în interiorul statu-
lui, spre Ardeal (Neamþ, Suceava, Roman, Iaºi) ºi la Dunãrea de Jos (Chilia). Se mai adãugau
incintele orãºeneºti (Suceava, Roman), curþile voievodale (Suceava, Iaºi, Bacãu, Vaslui, Piatra-
Neamt, Botoºani, Hîrlãu, Cotnari, Bîrlad, Huºi, Dorohoi, Dimãcheni), mãnãstirile fortificate
(Probota, Putna, Cãpriana, Moldoviþa, Neamþ, Tazlãu, Bistriþa, Pãtrãuþi, Voitin, Sîntilie-Su-
ceava, Voroneþ, Trestiana, Dobrovãþ), întãriturile de pãmînt ºi lemn (Orheiul Vechi, Tighina,
Soroca, Bîrlad, Bercheci, cetatea de la Valea Albã, Crãciuna), curþile boiereºti (reºedinþele hat-
manului Arbore de la ªipote ºi Arbore, curtea logofãtului Tãutu de la Bãlineºti) º.a.14.
În general, esenþa realizãrilor lui ªtefan cel Mare în domeniul fortificaþiilor de piatrã este
adaptarea lor la artilerie. Amintim cã în 1466 a apãrut Cetatea Nouã de lîngã Roman15, înainte
de 1476 a fost reamenajatã cetatea Neamþ16, între 1475 ºi 1497 a fost amplificatã Cetatea de
Scaun de la Suceava17, în 1476 a fost terminat㠄poarta cea mare“ a Cetãþii Albe18, în 1479 a
fost reconstruitã cetatea Chilia19 ºi au fost edificate zidurile „curþii civile“ a Cetãþii Albe20, prin
1483 a fost amplificatã Cetatea Nouã de lîngã Roman21, iar în jurul anului 1470 se presupun
lucrãri de fortificare la Orheiul Vechi22. În acelaºi timp, practica rãzboiului a arãtat însem-
nãtatea întãriturilor uºoare, amplasate în locuri de o deosebitã importanþã strategicã. De aceea
ªtefan cel Mare a luat o serie de mãsuri suplimentare pentru a întreþine sau a edifica fortifi-
caþii de pãmînt ºi lemn. Astfel, la 1476, în contextul invaziei otomane, au fost construite cîteva
întãrituri noi: în valea Bercheciului23, la Valea Albã24 ºi la Bîrlad25. Mai tîrziu, în 1482, a fost cu-
ceritã de la munteni cetatea de pãmînt ºi lemn Crãciuna26, iar pe la 1499 putea sã aparã prima
fortificaþie, cea de pãmînt ºi lemn, a Sorocii27.
 21

ªtefan cel Mare a trimis mai multe solii în Occident, pentru a interveni în organizarea unei
„cruciade“ generale a Europei împotriva otomanilor. Dar, apelul lui n-a fost auzit, domnitorul
moldovean rãmînînd singur în faþa primejdiei turceºti.
O nouã expediþie otomanã, organizatã de sultanul Bayezid al II-lea în vara anului 1484 avea
ca obiectiv cucerirea Cetãþii Albe ºi Chiliei. Poarta dispunea de mari forþe terestre ºi navale,
precum ºi de cea mai eficientã tehnicã de rãzboi. Dupã o rezistenþã eroicã, ambele cetãþi mol-
doveneºti au fost nevoite sã capituleze. Pierderea Chiliei ºi Cetãþii Albe, ultimele mari porturi
pontice necontrolate de otomani, a avut urmãri nefaste atît pentru Moldova, cît ºi pentru întrea-
ga Europã de Est ºi de Sud-Est. Acum Poarta putea declanºa oricînd intervenþii armate în inte-
riorul Moldovei.
ªi totuºi, în iarna anilor 1484-1485 ªtefan cel Mare a întreprins încercãri de a redobîndi
Cetatea Albã. Cu toate eforturile fãcute de el, ambele fortificaþii au rãmas în posesia sultanu-
lui, care ºi-a consolidat definitiv poziþiile în Marea Neagrã. În speranþa de a fi susþinut în lupta
sa cu turcii, ªtefan cel Mare a depus în 1485 la Colomeia un jurãmînt de credinþã regelui Po-
loniei Cazimir al IV-lea. Dar pînã la urmã el a rãmas lipsit de orice ajutor din partea marilor
puteri vecine. Doar Matia Corvin i-a oferit douã fortificaþii transilvãnene: Ciceul ºi Cetatea de
Baltã. În aceste circumstanþe domnitorul nu avea de ales decît o singurã cale pentru a restabili
pacea în þarã: înþelegerea cu Imperiul Otoman. Dupã lupta de la ªcheia, ªtefan cel Mare a în-
cheiat în 1486 un tratat de conciliere cu turcii, obligîndu-se sã le plãteascã un tribut anual. În
1497 el a cîºtigat lupta din Codrii Cosminului, cu toate cã adversarul lui, noul rege al Poloniei,
Ioan Albert, dispunea de efective impresionante. În 1498 ªtefan cel Mare a întreprins o expe-
diþie de rãzbunare în Polonia, dar intervenþia regelui Ungariei Vladislav al II-lea Iagiello a dus
la încheierea unui tratat de pace. Activitatea militarã a voievodului s-a terminat în 1502 cu ocupa-
rea Pocuþiei – obiectul neînþelegerilor teritoriale moldo-polone de mai mult de o sutã de ani.
ªtefan cel Mare s-a stins din viaþã în 1504. Lunga ºi glorioasa sa domnie a corespuns cu pe-
rioada de maximã afirmare a Moldovei ca forþã militarã ºi politicã în estul ºi sud-estul Europei.
În timpul acestui voievod a fost creat cel mai organizat ºi puternic sistem de fortificaþii din în-
treaga istorie a þãrii. Confruntarea Moldovei cu Polonia în problema Pocuþiei a continuat ºi
dupã moartea lui ªtefan cel Mare, aducînd ambelor pãrþi mari pierderi umane. Împãcarea a
survenit abia în 1510, cînd a fost încheiat tratatul de pace de la Cameniþa.
4. Perioada de la începutul primei domnii a lui Petru Rareº (1527) pînã la mijlocul se-
colului al XVI-lea. Între timp, raportul de forþe din zonã s-a schimbat în favoarea Imperiului
 22

Otoman. Sultanul Süleyman I Kanunι („Legiuitorul“, numit de europeni ºi Soliman Magni-

ficul) ducea o politicã de anexiuni teritoriale: astfel în 1521, dupã cucerirea Belgradului, o por-
þiune-cheie a Dunãrii de Mijloc a intrat în stãpînirea turcilor, iar în 1526 ei au cîºtigat bãtãlia
de la Móhacs.
În aceste condiþii s-a impus ca un mare strateg, politician ºi comandant de oºti fiul lui
ªtefan cel Mare, Petru Rareº (1527-1538, 1541-1546). La început el a urmãrit recuperarea
„porþilor“ Moldovei – Chilia ºi Cetatea Albã, dar fãrã succes. Concomitent a încercat sã men-
þinã cele douã fortificaþii moºtenite de la ªtefan cel Mare în Transilvania – Ciceul ºi Cetatea de
Baltã. În legãturã cu aceasta au fost semnate acorduri cu Polonia (1527) ºi cu Ferdinand de
Habsburg (1527). Petru Rareº a jucat un rol hotãrîtor în luptele celor doi pretendenþi la tronul
Ungariei: Ioan Zápolya, alesul nobilimii ungare, ºi Ferdinand de Habsburg. Astfel, în 1529
moldovenii au cîºtigat o mare bãtãlie la Feldioara, în Þara Bîrsei, în urma cãreia Moldovei
i-au fost cedate Bistriþa cu cetatea Unguraº, peste 100 de sate ºi valea Rodnei cu mine de aur
ºi argint.
În anii urmãtori au continuat luptele cu Polonia, pe de o parte ºi pe de alta a graniþei, mã-
rul discordiei fiind din nou Pocuþia. Petru Rareº a pierdut bãtãlia de la Obertyn (1531), dar a
respins trupele poloneze în lupta de la Tãrãsãuþi (1532). Totuºi Pocuþia a fost definitiv pier-
dutã. Evenimentele din Ardeal din 1534 – prinderea ºi uciderea protejatului otoman, italianul
Aloisio Gritti, au fost considerate de sultan ca un act de duºmãnie a Moldovei faþã de Poartã.
Ca rezultat, în 1538 Soliman Magnificul a pornit în persoanã cu o oaste de 200000 de oameni
împotriva Moldovei. Petru Rareº s-a pomenit într-o situaþie destul de dificilã: dinspre est
nãvãleau tãtarii, dinspre nord polonii, iar domnitorul Þãrii Româneºti era în alianþã cu sulta-
nul. Deºi în ultimul moment el a încheiat pacea cu polonii ºi i-a învins pe tãtari la ªtefãneºti,
Petru Rareº n-a putut þine piept sultanului din cauza cã a fost trãdat de marea boierime.
Pãrãsit practic de toþi, el a fost nevoit sã se refugieze în Transilvania.
În urma tratativelor de la Suceava (1538) Moldova ºi-a pãstrat autonomia, evitînd trans-
formarea în paºalîc, iar Poarta a obþinut angajamentul de a nu o avea în rîndurile vreunei coa-
liþii antiotomane. Mai mult, în schimbul unui tribut ºi ajutor militar, Imperiul Otoman s-a
obligat sã nu atace Moldova ºi chiar sã-i ofere ajutor în cazul unei nãvãliri din afarã. Amintim
cã relaþiile moldo-otomane erau reglementate în tratate de tip ahidname ce calificau pe dom-
nitorul Moldovei ca „prieten al prietenilor (Porþii – n.a.) ºi duºman al duºmanilor“ ei, garan-
tînd c㠄nici avutul sãu ºi nici þara sa, nu vor fi atacate de mine (sultan – n.a.), nici de
 23

sangeacbeii mei ºi nici de ceilalþi supuºi ai mei“28. Acum Þara Moldovei intra convenþional în
„Casa Pãcii“ (dar al-ahd), din punctul de vedere al Imperiului Otoman, spre deosebire de alte
state creºtine, care rãmîneau în „Casa Rãzboiului“ (dar al-harb)29.
ªi totuºi, la acea vreme potenþialul defensiv al Moldovei s-a diminuat: Soliman Magnificul
a smuls din teritoriul þãrii o porþiune ce pornea de la Prut, din dreptul Fãlciului, pînã la Nistru,
cu extremitatea sudicã la Dunãrea maritimã. În noul sangeac, cel de la Cetatea Albã (Akker-
man) au fost instalate garnizoane otomane. În 1538 la Tighina (Bender) a apãrut o fortificaþie
de piatrã30. Otomanii au mai construit cetãþi în Bugeac, care sînt menþionate în cronici ca
„Berudcin ºi Falcin“ sau „Cein ºi Celcein“31. Au fost, de asemenea, extinse fortificaþiile Chiliei
ºi ale Cetãþii Albe32. Totodatã era favorizatã instalarea de-a lungul noului hotar a tãtarilor de
dincolo de Nistru.
Noul domn al Moldovei, ªtefan Lãcustã (1538-1541) a încercat sã-ºi reafirme stãpînirea
asupra teritoriilor rãpite, încadrînd þara într-un sistem de alianþã european antiotoman. Dar în
1541 tronul a fost reluat de Petru Rareº. În acelaºi an a fost organizatã o expediþie comunã în
Transilvania a voievozilor Moldovei ºi Þãrii Româneºti care i-a adus lui Petru Rareº stãpînirea
asupra unei pãrþi din fostele sale feude. În 1542, voievodul moldovean, în alianþã cu domni-
torul muntean Radu Paisie, a întreprins o altã campanie militarã în Transilvania, dar ea s-a
încheiat fãrã a obþine rezultatele scontate.
În general, bilanþul celor douã domnii ale lui Petru Rareº, privit prin prisma apãrãrii, poate
fi apreciat ca fiind pozitiv. Voievodul a continuat efortul defensiv constructiv, început de iluºtrii
sãi predecesori. În anul 1543 a început reclãdirea în piatrã a cetãþii Soroca33 ºi amplificarea
cetãþii Hotin34. Sub Petru Rareº s-a reconstruit mãnãstirea Humor35. A fost începutã ºi termi-
natã mãnãstirea Coºula36 ºi construitã mãnãstirea Bisericani37. Voievodul a revitalizat curtea
domneascã de la Botoºani38 ºi a refacut-o pe cea de la Suceava39. Au fost executate lucrãri con-
structive la mãnãstirile Cãpriana ºi Bistriþa, iar la Roman s-a început ridicarea unei noi Epis-
copii40. În acelaºi timp a fost pornitã construcþia incintei mãnãstirii Probota, finalizatã mai tîr-
ziu de soþia domnitorului, Elena, împreunã cu copiii41.
Temîndu-se de o þarã bine dotatã defensiv, otomanii l-au obligat pe domnitorul Alexandru
Lãpuºneanu (1552-1561, 1564-1568), în cea de-a doua domnie, sã dãrîme cetãþile Moldovei ºi
sã mute capitala de la Suceava la Iaºi. Cronicarul Grigore Ureche relateazã cã acest voievod
„fãcundu pre cuvîntul împãratului (sultanului – n.a.), umplîndu toate cetãþile de lemne, le-au
aprinsu de au arsu ºi s-au risipit, numai Hotinul l-au lãsat…“42. Dar studiile recente ale istori-
 24

cilor au infirmat ideea sus-amintitã43. Urmele incendiilor ºi intervenþiilor în fortificaþii, depis-

tate prin sãpãturi arheologice, au fost cauzate de alte evenimente.
Începînd cu mijlocul secolului al XVI-lea Þara Moldovei nu mai construieºte cetãþi –
puncte de sprijin militar, cu toate cã nu existã interdicþii clare cu caracter general din partea
Porþii. Se prea poate cã Moldova renunþã la aceste obiective din motive politice, economice ºi
chiar militare. Dar sã nu uitãm cã prezenþa unor fortificaþii moldoveneºti puternice ar fi fost
supãrãtoare pentru Imperiul Otoman. ªi sã nu uitãm de relatãrile martorilor oculari la acea
vreme despre interdicþiile Porþii de a construi cetãþi în Þara Româneascã. Astfel, la mijlocul
secolului al XVI-lea, umanistul dalmat Anton Verancsics scrie c㠄potrivit cu decretele împã-
raþilor vechi ºi ale împãraþilor turceºti de acum, lor (domnitorilor din Þara Româneasc㠖 n.a.)
nici nu le este îngãduit sã-ºi întemeieze cetãþi ºi fortãreþe, nici sã-ºi împrejmuiascã oraºele cu
ziduri ºi întãriri, toatã puterea þãrii stînd numai în numãrul ºi vitejia ostaºilor 44.
Din mijlocul secolului al XVI-lea, se sfîrºeºte strãlucita epocã de apãrare a Þãrii Moldovei
printr-un sistem centralizat de fortificaþii.

I.1.2. Organizarea militarã a statului. Gîndirea ºi arta militarã

Sistemul militar al Moldovei poartã amprenta atît a tradiþiilor moºtenite de la predecesori,

cît ºi a particularitãþilor locale determinate de condiþiile social-economice ºi politice ale
perioadei investigate. Caracteristica predominantã a acestuia este non-agresivitatea, el deve-
nind operant doar în cazurile unor grave primejdii. Domnitorii Moldovei – comandanþii mili-
tari supremi organizeazã apãrarea þãrii utilizînd întregul potenþial mobilizabil.
Tabelul 1 prezintã ierarhia militarã în cadrul Þãrii Moldovei44.
Puterea militarã a Moldovei avea ca element de bazã oastea cea mare, principalul mijloc de
apãrare a independenþei statale, de respingere a agresiunilor din afarã. Temelia ei o constitu-
ia þãrãnimea liberã. În aceastã oaste puteau fi înrolaþi orãºenii, tîrgoveþii ºi þãranii dependenþi.
La paza frontierelor participau strãjerii (la graniþa cu Transilvania) ºi cãlãraºii (în zona Nis-
trului). Documentele istorice reliefeazã clar obligaþiile acestor categorii de populaþie de a se
prezenta la oaste în cazul cînd domnitorul declara ridicarea la arme. Astfel, la forþele populare
s-a apelat de mai multe ori în timpul domniei lui ªtefan cel Mare. Cronicarul polon Bernard
Wapowski menþioneazã cã înainte de bãtãlia din Codrii Cosminului voievodul „ºi-a întocmit o
oaste moldoveneascã cît a putut mai mare din boieri ºi din þãrani. A dat porunca sã ia fiecare
 25

Tabelul 1. Domnitorul – comandant militar suprem

vornicul portarul de Suceava

garda personalã boierii de sfat

pîrcãlabii, staroºtii

marii vãtafi

vornicii de oraº, ºoltuzii vatamanii, cnezii

orãºenii þãranii liberi

oastea cea mare
tîrgoveþii þãranii dependenþi

armele … ªi a adunat 40000 de oºteni“46. Matteo Muriano, medicul veneþian al lui ªtefan cel
Mare, scria cã Moldova putea strînge sub arme o oaste de circa 60000 de oºteni47. Informaþii
preþioase despre modalitãþile de mobilizare a populaþiei ne oferã Grigore Ureche: „În toatã
þara trimisã de sîrg sã iasã toþi la oaste“48, „de sîrg au trimis în toate pãrþile în þarã sã se strîngã la
Roman“49, „au dat veste ºi þãrii de sîrg sã se strîngã“50 ºi „strînse toatã þara“51 (aici „þara“ este
echivalentã cu „oastea cea mare“ a Moldovei – n.a.).
Urmaºii lui ªtefan cel Mare apelau, de asemenea, la efectivele populare. Dupã relatarea
cronicarului polon Martin Bielski, oastea lui Petru Rareº era compusã din ostaºi „bravi meºteri
în a mînui suliþa ºi pavãza, deºi sînt niºte þãrani proºti (aici „simpli“ – n.a.) luaþi de la plug“52.
Potrivit ºtirilor furnizate de diplomatul transilvãnean Georg Reicherstorffer ºi umanistul dalmat
Anton Verancsics, Moldova putea ridica la acea vreme la luptã o oaste de peste 60000 de ostaºi53.
Un instrument militar permanent, menit sã îndeplineascã unele funcþii administrativ-fis-
cale în timp de pace ºi sã þinã piept în faþa unor agresiuni neprevãzute în perioada pînã cînd se
strîngea „oastea cea mare“, era oastea cea micã. În componenþa ei intrau oastea domneascã,
unele detaºamente boiereºti, mercenarii º.a. „Oastea cea mic㓠numãra pînã la 10000 de ostaºi.
Fiecare unitate administrativã prezenta în acelaºi timp ºi o unitate militarã, capabilã sã
acþioneze fie în cadrul unor confruntãri armate de micã amploare, fie în cadrul „oºtii celei
mari“. Documentele medievale amintesc diverse categorii de ostaºi ai „oºtii celei mici“: slugi
(în infanterie ºi cavalerie), curteni sau cãlãraºi (în cavalerie), viteji (în infanterie ºi cavalerie),
hînsari (în cavalerie) ºi lefegii sau mercenari (în infanterie, cavalerie ºi artilerie). Se ºtie cã într-
 26

un timp în Moldova au existat oºtile Þãrii de Sus ºi oºtile Þãrii de Jos, conduse de vornici ca loc-
þiitori ai domnitorului. Din vremea lui ªtefan cel Mare un rol de frunte în cîrmuirea forþelor
armate îl avea portarul de Suceava, devenit ulterior hatman ºi pîrcãlab de cetate. Oastea dispu-
nea de mari unitãþi (pîlcuri), unitãþi (cete) ºi subunitãþi (steaguri) specializate, de regulã, pe ti-
puri de armament.
Instruirea ostaºilor ºi pregãtirea populaþiei pentru apãrarea þãrii erau mereu în atenþia
domnitorilor. Ca urmare, oastea moldoveneascã, puternicã ºi organizatã într-un mod exem-
plar, a fost capabilã sã asigure un timp îndelungat independenþa statalã, înfruntînd cu succes
forþele militare ale Ungariei, Poloniei ºi chiar ale Porþii Otomane.
În ceea ce priveºte armamentul, el era divers, corespunzãtor nivelului atins de tehnica mi-
litarã a epocii (fig. 5). Printre armele albe se evidenþiau spadele, securile, sãbiile, halebardele,
buzduganele, mãciucile, arcurile cu sãgeþi, arbaletele sau balistele, suliþele, lãncile º.a. Luptã-
torii moldoveni au cunoscut ºi armele de foc: tunuri, bombarde, archebuze, mortiere, culevrine
º.a. ªtefan cel Mare a folosit artileria la asediul Chiliei în 1465, iar în 1475, la bãtãlia de la Vas-
lui acelaºi domn a avut „foarte multe tunuri, mai mici ºi mai mari“54. Tunurile mici de fier ºi
cele de atac erau instalate pe cãruþe ºi puteau fi mînuite rapid în diferite direcþii. Inscripþia din
1454 menþioneazã amplificarea unui zid al Cetãþii Albe care „a fost înarmat cu tunuri“ sub pîr-
cãlabul Stanciul55. Oastea lui Petru Rareº era înzestratã ºi ea cu arme de foc de cea mai înaltã
calitate. Avansul tehnic constituia un factor determinant al puterii.
Nu poate fi ignoratã nici importanþa factorului psihologic. În evul mediu, teama de acþiunile
agresive ale duºmanilor se menþinea printre cele mai prezente stãri de spirit. Anume frica, unul
din cele „mai profunde ºi stabile sentimente ale trãirii umane“56, genera necesitatea unei apãrãri
eficiente. Amintim cã toate rãzboaiele duse de moldoveni în perioada investigatã erau conside-
rate de ei rãzboaie drepte, binecuvîntate de Dumnezeu. Duºmanii, însã, încãlcau „ordinea divi-
n㓠ºi urmau sã fie pedepsiþi. În oastea moldoveneascã domnea un moral exemplar. De o mare
autoritate se bucurau comandanþii supremi, despre al cãror curaj ºi bãrbãþie se compuneau cîn-
tece ºi legende. Luptãtorii moldoveni, convinºi în dreptatea cauzei pe care o apãrau, se angajau
în confruntãri militare, fiind gata, în numele unor idealuri, la orice sacrificii. Iatã ce scrie la mij-
locul secolului al XVI-lea învãþatul polon Stefan Orzechowski: „Vitejia lor (românilor – n.a.)
este atît de mare încît mereu s-au înfruntat în rãzboi cu toate neamurile cu care se învecineazã
ºi au ieºit învingãtori“57. Toate rãzboaiele duse de moldoveni în perioada investigatã erau cu ade-
vãrat populare.
 27

Din pãcate, nu cunoaºtem în Moldova acelor vremuri nici un tratat de teorie ºi practicã mi-
litarã. În schimb, în Þara Româneascã a existat o asemenea lucrare: Învãþãturile lui Neagoe Ba-
sarab cãtre fiul sãu Theodosie – „prima încercare de generalizare teoreticã a bogatei experienþe
acumulate de oºtile române în rãzboaiele de apãrare“58. S-a constatat cã aceastã scriere slavo-
românã a fost cunoscutã în Moldova încã din vremea lui ªtefãniþã Vodã (1517-1527) ºi, mai
ales, în timpul domniei lui Petru Rareº. Cãrturarul lituanian Ivan Peresvetov care a poposit la
curtea lui Petru Rareº timp de cinci luni, a cunoscut Învãþãturile lui Neagoe ºi le-a prezentat mai
tîrziu þarului Rusiei Ivan cel Groaznic ca fiind ideile lui Petru Rareº59. Deoarece el nu a trecut
prin Þara Româneascã, dar a stat la Suceava, ar reieºi cã numai aici cãrturarul a putut sã ia
cunoºtinþã de tratatul militar al domnitorului muntean.
Sînt de remarcat ºi alte opere strãlucite de acest gen, apãrute pe atunci în Europa: Despre
arta rãzboiului (1521) ºi Principele (1532) de Niccolò Machiavelli60, Îndreptar privind fortificarea
oraºelor, castelelor ºi trecãtorilor (1527) de Albrecht Dürer61 º.a. Credem cã domnitorii Moldo-
vei, care erau totodatã ºi comandanþi supremi de oºti, ar fi cunoscut cel puþin unele din aceste
lucrãri.
Apãrarea independenþei statale rãmîne scopul strategic fundamental al gîndirii ºi artei mi-
litare din Moldova. De cele mai multe ori oastea moldoveneascã era mai puþin numeroasã
decît cea a adversarului, dar se alegea corect obiectivul central – forþele principale ale inami-
cului, care trebuiau nimicite sau alungate din þarã. Dacã era imposibil de a atinge acest scop
dintr-o datã, campania se diviza în etape, cu obiective intermediare, care, în succesiunea lor,
asigurau victoria finalã.
Strategia aplicatã de comandanþii moldoveni a utilizat ca forme importante de acþiune
ofensiva ºi apãrarea, în dependenþã de raportul de forþe. Ofensiva prezenta avantajul de a muta
acþiunile militare pe teritorii ocupate de inamic, astfel fiind ferite de pierderi poziþiile proprii.
Contraofensiva era folositã dupã o defensivã strategicã reuºitã. Aplicarea apãrãrii strategic
flexibile, a hãrþuirii, îmbinarea diferitelor forme de rãzboi, alegerea cu pricepere a terenului ºi
amenajarea lui pentru lupt㠖 toate acestea erau caracteristice Moldovei în perioada de refe-
rinþã. În privinþa cîºtigãrii iniþiativei strategice sînt semnificative luptele lui ªtefan cel Mare din
1475 ºi 1497. Manevra prin obosire a apãrut atunci cînd inferioritatea forþelor militare trebuia
compensatã printr-o superioritate moralã. Sînt de remarcat aºteptarea strategicã (adoptatã de
ªtefan cel Mare în 1475, 1476 ºi 1497) ºi manevra strategicã pe linii interioare, menitã sã neutra-
lizeze pe unul din adversari ºi sã asigure libertatea de acþiune împotriva celui mai puternic (uti-
 28

lizatã de ªtefan cel Mare în 1475). Prin urmãrirea strategicã a forþelor inamice, domnitorii cãu-
tau sã-l ajungã pe duºman ºi sã-l distrugã în locul ales ºi în momentul stabilit (din acest punct
de vedere este exemplarã lupta lui ªtefan cel Mare din 1497).
Tactica era subordonatã scopurilor urmãrite de strategie. Aici erau importante atacul ºi
apãrarea. Atacul se plãnuia atunci cînd se conta pe forþe numeric superioare pe o direcþie alea-
sã. Se folosea atacul bruscat (direct) ºi cel sistematic. Primul era realizat prin surprindere: for-
tificaþia se înconjura rapid, fãcîndu-se spãrturi în ziduri. Cel de-al doilea se baza pe încercuiri
ale cetãþilor spre a bloca ieºirile garnizoanei ºi a opri ajutorul din afarã, fiind utilizate baterii-
le de tunuri, lucrãrile de fortificare speciale ºi asaltul. Comandanþii de oºti aveau în vedere dis-
pozitivele de luptã (aliniamentele, rezerva), asigurarea de luptã (cercetarea ºi siguranþa), catego-
riile de trupe intrate în compunerea armatei (infanteria, cavaleria, artileria), manevrele (învãlui-
rea, blocada, asediul) º.a.
Vom menþiona ºi unele metode de asediere. În timpul cuceririi unei cetãþi puteau fi utilizate
scãri speciale pentru escaladarea zidurilor, turnuri de lemn mobile ºi maºini pentru spargerea
porþilor ºi pereþilor º.a. În cazul amenajãrilor fortificate în construcþia cãrora lemnul ocupa un
loc însemnat, putea fi folositã incendierea. Aceastã metodã se întîlnea adesea la otomani, care
nu se angajau în asedii prelungite. Ei preferau raiduri rapide, în timpul cãrora încercau sã dea
foc fortificaþiilor. Artileria era utilizatã atît în cazuri de asediu, cît ºi în cele de apãrare.
Apãrarea înseamnã o reacþie de împotrivire unei acþiuni agresive. Un rol de frunte în întã-
rirea capacitãþii defensive a Moldovei au avut fortificaþiile – puncte de sprijin militar. Cetãþile
voievodale dispuneau de garnizoane permanente care fãceau parte din „oastea cea micã“, re-
prezentînd totodatã noduri de concentrare a efortului militar. Aceste cetãþi constituiau pentru
moldoveni mijloace de slãbire a efectivului inamicului, de creare a condiþiilor propice trecerii
la ofensivã. Un exemplu strãlucit de utilizare cu rezultat maxim a fortificaþiilor domneºti ne
oferã luptele din 1476. Atunci ªtefan cel Mare, în faþa superioritãþii covîrºitoare a adversaru-
lui, ºi-a retras armata spre nord, hãrþuind permanent pe otomani. Sultanul Mehmed al II-lea
a fost nevoit sã-ºi divizeze forþele pe trei direcþii pentru a ataca cele mai mari cetãþi voievodale
din partea de miazãnoapte a Moldovei. Aceastã dispersare a trupelor duºmane a uºurat con-
traofensiva moldovenilor, ducînd la înfrîngerea otomanilor.
Cetãþile Moldovei dispuneau de cele mai multe ori de un domeniu de sate, ai cãrui locui-
tori aveau datoria de a le întreþine ºi a le reface. În documentele vremii aceastã obligaþiune e
redatã prin formula munca la cetate. Încã din perioada uniunilor de obºti sãteºti s-au pãstrat
 29

legi nescrise care permiteau domnitorului sã adune în timp de varã forþe enorme de muncã
pentru construcþia sau reparaþia fortificaþiilor. Dispunem de 12 acte moldoveneºti, în care sînt
menþionate scutiri de la acest lucru, acordate unor comunitãþi între 1444 ºi 147962. Dupã 1479
nu se mai constatã nici o concesie fãcutã de puterea centralã în aceastã privinþã, ceea ce
dovedeºte realizãrile considerabile în domeniul construcþiei ºi întreþinerii cetãþilor, al cãror
nivel a atins spre sfîrºitul secolului al XV-lea cota maximã din întreaga istorie a Moldovei.
În rîndul prestaþiilor sau al dãrilor legate de apãrarea cetãþilor mai intra ºi posada.
Instituþia ei este pusã în evidenþã de un numãr de 15 documente, emise de cancelaria Moldovei
între 1407 ºi 150563. Posada poate include: darea în bani, prestaþia în muncã pentru amenajarea
ºi întreþinerea construcþiilor cu caracter militar, paza acestor puncte ºi a hotarelor þãrii. Dat
fiind cã cele mai importante ansambluri întãrite aparþineau domniei, cãpitanii garnizoanelor ºi
comandanþii cetãþilor erau numiþi direct de domnitor. Îi cunoaºtem ca „pîrcãlabi“ – „dregãtori
teritoriali care au îndeplinit în cetãþile ºi þinuturile ce li se încredinþau de cãtre domni atribuþii
militare (pînã la sfîrºitul secolului al XVI-lea), administrative ºi judecãtoreºti“64. Funcþia de
pîrcãlab este atestatã documentar în Moldova din 138765.
Comandanþii Cetãþii Albe sînt numiþi castelani ºi cãpitani66. Cei de la Hotin, Neamþ, Roman
ºi Soroca apar în hrisoave ca staroºti67. Se ºtie cã aceste posturi înalte erau ocupate adesea de
rudele domnitorului ºi de apropiaþii sãi. Astfel, pîrcãlabul Cetãþii Albe, Vlaicul, era unchiul lui
ªtefan cel Mare, iar Duma, pîrcãlabul aceleiaºi fortificaþii, era vãr cu ªtefan cel Mare. Stanciul,
pîrcãlabul Cetãþii Albe, era ginerele lui Alexandru cel Bun, iar mai tîrziu acest post a fost ocupat
de Mîrza, fiul lui Stanciul.
Între diferitele funcþii ale cetãþilor – puncte de sprijin militar ºi sedii de garnizoane, pre-
dominantã este, desigur, cea militarã. Aici se aflau centrele de adunare a steagurilor de curteni
ºi a oºtii din aºezãrile apropiate. În caz de asediu toate demonstrau un înalt potenþial militar.
Cetãþile voievodale aveau ºi atribuþii de caracter administrativ, de exercitare a autoritãþii dre-
gãtorilor domneºti. La acestea trebuie adãugate funcþiile economice, religioase, locative, de
depozitare º.a.
Sînt de remarcat ºi legãturile vizuale între fortificaþii asigurate de semnale optice speciale.
Ultimele se fãceau de pe terasele neacoperite ale turnurilor cu ajutorul fumului sau focului,
fiind utilizate pentru acest scop trunchiuri sau buºteni de arbori arzînzi. În acest fel, semnalele
de alarmã erau transmise din cetãþile de frontierã printr-o serie de posturi, dispuse în raza viz-
ibilitãþii de la unul la altul, ajungînd într-un scurt timp pînã în inima þãrii – capitala ei.
 30

Totalitatea amenajãrilor de apãrare, închegate într-un sistem unitar, constituia sistemul de

fortificaþii al Moldovei. Scopul lui principal era acela de a organiza rezistenþa zonalã capabilã
sã împiedice înaintarea duºmanului, sã-i reducã acestuia din potenþialul de luptã prin uzura
materialã ºi moralã, dînd posibilitate forþelor proprii de a realiza acþiunile militare plãnuite.
Dupã eficienþa ºi capacitãþile lui defensive el poate fi comparat la acea epocã cu cele mai
avansate sisteme de fortificaþii din þãrile Europei de Est.

I.1.3. Elemente, metode ºi sisteme defensive

Arta fortificaþiilor presupune atît pãstrarea ºi perfecþionarea modelelor deja încercate în

bãtãlii ºi asedii, cît ºi introducerea unor formule noi pentru a le verifica. Ca urmare, apare o
mare varietate de forme, opþiunea pentru un anumit tip fiind rezultatul experienþei militare,
modalitãþilor de luptã, nivelului tehnicii de rãzboi, tipului de armament º.a. În acelaºi timp,
apãrarea prin fortificaþii este direct determinatã de68:
– elemente defensive;
– metode defensive;
– sisteme defensive.
Elementele defensive, aplicate în combinaþii diverse conform anumitor metode defensive,
creeazã diferite sisteme defensive.
Aplicînd criteriul cronologic, propunem urmãtoarea succesiune a celor mai importante
elemente defensive în Moldova de la mijlocul secolului al XIV-lea pînã la mijlocul secolului al
XVI-lea (fig. 6):
– valul de pãmînt cu sau fãrã palisadã;
– zidul de piatrã;
– turnul izolat, protejat de terasa superioarã;
– turnul de flancare, înzestrat cu deschideri pentru tragere;
– bastea destinatã pieselor de artilerie.
Valurile de pãmînt protejate cu palisade ºi însoþite de ºanþuri constituiau osatura principalã
a apãrãrii Þãrii Moldovei pînã la venirea lui Petru I Muºat. Domnia acestui voievod marcheazã
sfîrºitul utilizãrii pe scarã largã a cetãþilor de pãmînt ºi lemn ºi începutul generalizãrii celor de
piatrã. Dar aceasta nu înseamnã cã fortificaþiile de pãmînt au încetat sã mai existe – mai multe
izvoare din secolul al XV-lea menþioneazã folosirea lor ca amenajãri de apãrare.
 31

Forma cea mai elementarã de fortificaþie medievalã din piatrã este turnul izolat (donjonul)
– nucleul principal de rezistenþã. Acest element defensiv, protejat de valuri ºi ºanþuri, îl gãsim
la cetatea Þeþina. Am putea menþiona ºi turnul izolat al cetãþii lui Iurghici.
Ziduri de piatrã de traseu rectiliniu constituie pãrþi componente ale cetãþilor lui Petru I
Muºat. Pînze de zid de configuraþie curbliniarã are cetatea Hotin, de traseu în arc de cerc –
cetatea Soroca, iar de traseu în linie frînt㠖 Cetatea Albã ºi Chilia.
Edificarea elementelor de flancare a fost o preocupare a constructorilor de cetãþi la sfîrºi-
tul secolului al XIV-lea. Raþiunea flancãrii consta în necesitatea de a înlãtura „unghiurile
moarte“ de tirul apãrãtorilor. Acest principiu a devenit strict obligatoriu în epoca artileriei.
Gh. Anghel susþine cã l-au descoperit cruciaþii, îmbinînd experienþa proprie cu tradiþia bizan-
tino-arabã: „Flancarea însemna eliminarea «unghiurilor moarte» de tragere prin stabilirea
unui traseu precis al zidurilor de incintã, format din porþiuni în linie dreaptã, întrerupte de tur-
nuri plasate în exterior, din care se putea controla lateral apropierea inamicului de incintã“69.
Flancarea orizontalã dãdea posibilitatea unui control în lungul zidului, mult mai eficace decît
cel frontal. Este evident cã apariþia turnului de flancare, dotat cu guri de tragere, a însemnat
un progres în arta construcþiei cetãþilor.
Micºorarea dimensiunilor verticale ale turnurilor ºi mãrirea puterii de rezistenþã a acesto-
ra a dus la invenþia basteilor. Perfecþionate continuu, ele ºi-au dovedit eficacitatea împotriva
artileriei în a doua jumãtate a secolului al XV-lea. Basteile puteau fi umplute cu pãmînt sau
zidite („bastei pline“) sau sã dispunã de niveluri nezidite destinate, ca ºi platforma superioarã,
pieselor de artilerie („bastei cu cazemate“). La fiecare din aceste tipuri de bastei bateriile de
artilerie erau plasate în mod diferit.
Un element defensiv intermediar între turnul de flancare ºi bastea este „turnul de arti-
lerie“. El pãstreazã forma ºi dispoziþia interioarã a unui turn obiºnuit, dar e mai jos ºi pereþii
îi sînt mai masivi, deseori îngroºaþi spre bazã, toate nivelurile fiind destinate tunurilor. Men-
þionãm c㠄turnul de artilerie“ se apropie la aspect de „bastea cu cazemate“, diferã doar rapor-
tul între dimnesiunile orizontale ºi cele verticale ºi puterea de rezistenþã la izbire. În Moldova
basteile flancau ºi sprijineau curtinele exterioare ale cetãþi Neamþ, Cetãþii de Scaun de la Su-
ceava ºi Cetãþii Noi de lîngã Roman.
În general, toate aceste elemente, fie mai simple ca valurile ºi zidurile, fie mai complicate
ca turnurile ºi basteile, constituie pãrþi componente ale sistemelor defensive, aparþinînd dife-
ritelor metode defensive.
 32

În intervalul de timp ce ne preocupã existã urmãtoarele metode de apãrare (fig. 7)70:

– frontalã orizontalã;
– frontalã verticalã (intermediarã);
– metoda „cleºtilor“ (încruciºatã);
– metoda „flancurilor“.
Prima metodã prevede apãrarea unei singure direcþii, tragerile fiind efectuate cu o armã în
sens orizontal (sau aproximativ orizontal), perpendicular pe linia de apãrare. Dar rãmîne nea-
coperit un amplu „spaþiu mort“ în apropierea piciorului curtinei. Astfel erau apãrate fortifi-
caþiile cu palisade din primele capitale ale Moldovei.
Metoda a doua contribuie ºi ea la protejarea unei singure direcþii, dar aici tragerilor în sens
orizontal li se adaugã cele în sens vertical (sau aproximativ vertical). Acum „spaþiul mort“
necontrolat de apãrãtori se micºoreazã considerabil. Întîlnim aceastã metodã la Cetatea Alba,
cetatea Chilia, Cetatea de Scaun de la Suceava, cetatea Neamþ ºi Cetatea Nouã de lîngã Ro-
man, unde forturile interioare sînt protejate de centuri mai joase de piatrã. Flancarea verticalã
poate fi realizatã cu succes prin dispozitive speciale agãþate de turnuri ºi ziduri – hourds, maºi-
culi, bovindouri º.a. Le putem întîlni la Cetatea Albã ºi la cetatea Chilia.
Cea de-a treia metodã presupune trageri în sens orizontal (sau aproximativ orizontal) în
douã direcþii diferite care se intersecteazã. Dar ºi aici rãmîne nerezolvatã problema „spaþiilor
moarte“ la baza zidãriei. Segmente de zid apãrate prin metoda „cleºtilor“ pot fi gãsite la ansam-
blul fortificat de la Cetatea Albã.
În cazul ultimei metode, care le însumeazã pe primele trei, se evitã practic toate „unghiu-
rile moarte“. Aici se deschide focul razant asupra exteriorului, cu eficacitate mult mai mare
decît cel plonjant. Flancarea orizontalã ºi verticalã sînt principalele cîºtiguri. În acelaºi timp
sînt þinute sub control trei ºi mai multe direcþii. Un exemplu care ilustreazã metoda „flan-
curilor“ este citadela de la Cetatea Albã.
De elemente ºi metode defensive depind sistemele defensive. În Moldova, în a doua
jumãtate a secolului al XIV-lea – prima jumãtate a secolului al XVI-lea putem separa (fig.
8)71:
– sistemul parietal, unde zidul (valul, palisada) constituie principalul element defensiv, iar
metoda utilizatã este cea frontalã orizontalã;
– sistemul sinuos, unde zidul (valul, palisada) constituie principalul element defensiv, iar
metodele utilizate sînt cea frontalã orizontalã ºi cea a „cleºtilor“;
 33

– sistemul de turnuri izolate, unde elementele defensive principale sînt turnurile izolate ºi
zidurile (valurile, palisadele), iar metodele utilizate sînt cea frontalã orizontalã ºi cea frontalã
verticalã;
– sistemul de turnuri de flancare, unde elementele defensive principale sînt turnurile ºi zi-
durile adiacente, iar metoda utilizatã este cea a „flancurilor“;
– sistemul de bastei, care se bazeazã pe aceleaºi principii ca ºi sistemul precedent, fiind
înzestrat cu un nou element defensiv – bastea.
Sisteme parietale ºi sinuoase adoptã fortificaþiile moldoveneºti de pãmînt ºi lemn. Sistem
cu turn izolat ºi val gãsim la cetatea Þeþina ºi, probabil, la cetatea lui Iurghici. Sisteme de tur-
nuri de flancare avem la Cetatea de Scaun de la Suceava, cetatea ªcheia, Cetatea Nouã de
lîngã Roman, cetatea Soroca, Cetatea Albã, cetatea Chilia º.a. Pe timpul lui ªtefan cel Mare
sînt completate cu sistem de bastei Cetatea de Scaun de la Suceava, cetatea Neamþ ºi Cetatea
Nouã de lîngã Roman.
Mai putem deosebi sisteme defensive liniare (valuri de pãmînt cu ºanþuri care fortificã
oraºele) ºi punctiforme (obiective întãrite izolate), continue ºi discontinue.
În dependenþã de sistemele de apãrare utilizate la cetãþile din Moldova, putem distinge
douã perioade principale în evoluþia artei de fortificare în a doua jumãtate a secolului al XIV-
lea – prima jumãtate a secolului al XVI-lea:
I. Mijlocul secolului al XIV-lea – sfîrºitul secolului al XIV-lea.
E o epocã în care mijloacele defensive ºi ofensive sînt destul de modeste. În fortificaþiile
de pãmînt ºi lemn sînt utilizate sistemele parietal ºi sinuos.
II. Sfîrºitul secolului al XIV-lea – mijlocul secolului al XVI-lea.
E perioada cetãþilor de piatrã, realizate în acord cu anumite reguli de construcþie. Acum
existã sisteme de turnuri izolate, de turnuri de flancare, iar din a doua jumãtate a secolului al
XV-lea – cele de bastei.

I.1.4. Categorii de fortificaþii

Toate amenajãrile fortificate, în dependenþã de „esenþa lor defensiv㓠se divizeazã în72:

– obstacole – piese de apãrare care bareazã accesul;
– refugii – construcþii care oferã adãpost în timp de pericol;
– posturi – baze de atac ºi sedii de garnizoanã, numite mai tîrziu poziþii de foc.
 34

Toate aceste categorii se impun în arhitectura militarã a Moldovei în perioada investigatã.

Astfel, în timpul retragerii planificate a trupelor au apãrut „obstacole“ de diversã naturã greu
de evitat pentru duºman: pasuri fortificate, construcþii-baraje, amenajãri-capcane, poduri în-
tãrite º.a. Drept „obstacole“ pot fi calificate ºi palisadele de lemn din primele capitale ale þãrii.
„Posturile“ – cetãþile voievodale – asigurau controlul unor puncte sau zone obligatorii de trece-
re terestre sau fluviale, constituind centre administrative ºi militare de o mare însemnãtate.
„Refugii“ pot fi considerate mãnãstirile fortificate, curþile domneºti ºi boiereºti, schiturile ru-
pestre, construcþiile subterane, tainiþele º.a. Un potenþial defensiv net superior celui al con-
strucþiilor de rînd îl aveau bisericile, casele sfatului, hanurile, vãmile º.a. În caz de pericol toate
contribuiau la apãrarea Moldovei.
În funcþie de gradul de durabilitate a cetãþilor distingem:
– fortificaþii permanente;
– fortificaþii ocazionale (uºoare).
Primele – construcþii trainice, solide, sînt destinate unei apãrãri stabile, pe cînd ultimele –
amenajãri uºoare, adesea improvizate, ridicate rapid din materiale perisabile, pot asigura doar
o securitate temporarã. Drept exemplu de fortificaþii permanente pot servi cetãþile voievodale
de piatrã Hotin, Þeþina, Soroca, Cetatea Albã, Chilia, Neamþ, Scheia, Cetatea de Scaun de la
Suceava ºi Cetatea Nouã de lîngã Roman. Printre cele ocazionale se numãrã cetãþile de pãmînt
ºi lemn de la Bîrlad, Bercheci ºi Crãciuna.
În dependenþã de scopurile defensive deosebim:
– punctul de sprijin militar (funcþia principalã fiind apãrarea efectivului militar ºi a zonei
aferente, funcþiile secundare fiind cea de locuire, administrativã, religioasã ºi economicã);
– reºedinþa fortificatã (funcþia principalã fiind cea de locuire sau religioasã, funcþiile secun-
dare fiind cea de apãrare, religioasã sau de locuire, economicã ºi uneori administrativã);
– fortificaþia aºezãrii (funcþia principalã fiind apãrarea comunitãþii).
Punctul de sprijin militar are un rol militar precis. Constituind un punct de atac în strate-
gia rãzboiului, el are menirea de a proteja un teritoriu, de a aduna trupele în scopul organizãrii
unor operaþiuni armate º.a. Aici îºi gãseºte adãpost garnizoana ºi este depozitat arsenalul. În
Moldova medievalã toate cetãþile voievodale pot fi calificate ca puncte de sprijin militar.
O categorie aparte de ansambluri defensive alcãtuiesc reºedinþele fortificate. În Occident
acestea sînt castelele care dominã teritoriul feudei, cuprinzînd, pe lîngã dispozitive de apãrare,
zona de locuire a proprietarului ºi a familiei sale, anexe gospodãreºti ºi, frecvent, spaþii pentru
 35

adãpostirea populaþiei locale în caz de primejdie. În perioada ce ne intereseazã au existat curþi

domneºti la Siret, Baia, Suceava, Roman, Hîrlãu, Bacãu, Botoºani, Iaºi, Piatra-Neamþ, Cotnari,
Bîrlad, Huºi, Dorohoi, Reuseni, Dimãcheni º.a. (fig. 9). Toate aveau un paraclis, o locuinþã-re-
ºedinþã cu anexe gospodãreºti ºi o incintã împrejmuitoare fie de piatrã, fie de lemn. Curþilor
voievodale din Moldova nu li se poate atribui doar o funcþie rezidenþialã. În timpul confruntã-
rilor militare desfãºurate în evul mediu ele dobîndesc o capacitare defensivã importantã. Înre-
gistrãm prezenþa la unele curþi a turnurilor de piatrã. Se pare cã relaþia dintre o cetate ºi o cur-
te domneascã din Moldova sã fi fost aceea dintre un castel ºi o curia din Occident. De remarcat
este faptul cã termenul de curia figureazã în unele documente moldoveneºti în secolele XIV-XVI.
Curþi boiereºti au fost atestate la Netezi-Neamþ, Volovãþ, Giuleºti, Fîntîna Mare-Suceava,
lîngã Putna, la ªipote, Arbore, Bãlineºti º.a. Se poate ca ele sã fi fost înconjurate cu incinte de
piatrã sau de lemn. „Sensul acestor «fortificaþii» este însã cel al apãrãrii locale faþã de atacurile
þãranilor în vremuri de rãscoalã, împotriva raziilor prãdalnice ale oºtirilor strãine ºi desigur ºi
ca apãrare împotriva tîlharilor mãrunþi ºi izolaþi“73.
Complexele monastice din Moldova presupun un rol de refugiu temporar, de popas în re-
tragerea cãtre alte locuri. Prezentîndu-se slab în faþa unor atacuri organizate, ele sînt, totuºi,
capabile de o rezistenþã de cîteva zile în faþa unor expediþii de pradã. Spre deosebire de Þara
Româneascã, aceste ansambluri monastice sînt mult mai apropiate de „cetãþi“. La cumpãna se-
colelor XV-XVI se definitiveazã modelul mãnãstirii fortificate moldoveneºti: o incintã de plan
rectangular flancatã de turnuri protejeazã clãdirile din intra muros. Aici, pe lîngã spaþii desti-
nate oficierii cultului ºi locuirii cãlugãrilor, se aflã locuinþele domneºti sau boiereºti. Reºedinþe
voievodale se presupun la mãnãstirile fortificate Neamþ, Moldoviþa, Humor, Voroneþ, Putna,
Bistriþa, Dobrovãþ, Rîºca, Coºula, Bisericani, Probota º.a. (fig. 10). T.O. Gheorghiu susþine cã
modelul moldovenesc e rezultatul influenþei arhitecturii militare promovate de ªtefan cel Ma-
re ºi predecesorii sãi ºi al unei influenþe transilvãnene74. Dupã 1500, cînd Renaºterea se mani-
festã din plin în Transilvania, cetãþile comunitãþilor rurale, sãseºti ºi secuieºti, recurg adesea la
rigoare spaþialã, forme carteziene ale incintelor ºi dispozitive de apãrare dispuse simetric.
Fortificaþiile aºezãrilor satisfac necesitãþile de apãrare ale orãºenilor sau sãtenilor. Încã din
vechime urbea ºi incinta împrejmuitoare erau strîns legate între ele. Nici Moldova nu este o
excepþie: arii urbane protejate de valuri, ºanþuri ºi palisade, au existat în secolul al XIV-lea la
Suceava ºi la sfîrºitul aceluiaºi secol la Roman. Fortificaþiile orãºeneºti de la Baia ºi Siret, am-
bele lucrate din pãmînt ºi lemn, au apãrut în secolul al XIV-lea. La cumpãna secolelor XIV-
 36

XV a fost construitã incinta urbanã la Iaºi. Toate aceste întãrituri sînt datorate domniei sau
cnejilor formaþiunilor statale incipiente.
În cronicile medievale din Moldova se face de obicei o deosebire între un punct de sprijin
militar (castrum) ºi o aºezare fortificatã (urbs). Diferenþele sînt confirmate ºi de dimensiunile
acestora: fortificaþiile urbane închid suprafeþe mult mai mari decît cetãþile voievodale.
Se poate propune o clasificare a amenajãrilor de apãrare dupã sistemele defensive folosite.
În condiþiile Moldovei în secolul al XIV-lea – mijlocul secolul al XVI-lea au existat:
– aºezãri fortificate;
– reºedinþe întãrite;
– cetãþi „clasice“.
Aºezãrile fortificate utilizeazã sistemele parietal ºi sinuos, reºedinþele întãrite – sistemele
parietal, sinuos ºi de turnuri de flancare, iar cetãþile „clasice“ – sistemele de turnuri izolate, de
turnuri de flancare ºi de bastei. Fortificaþii bastionate vor fi construite în Moldova începînd cu
sfîrºitul secolului al XVII-lea.
Reºedinþe întãrite, protejate de incinte, sînt edificate în decursul întregii perioadei investi-
gate. De la un anumit moment întãriturile de lemn sînt înlocuite cu ziduri solide de piatrã,
amplificate cu turnuri.
Cetãþi „clasice“ – fortificaþii voievodale de piatrã apar de la sfîrºitul secolului al XIV-lea.
Majoritatea din ele marcheazã o vizibilã orientare spre forme precise, cu ziduri puternice ºi
turnuri decroºate în interior sau exterior.
Din punct de vedere al atribuirii, Moldova a cunoscut urmãtoarele categorii de cetãþi:
– cetãþi moldoveneºti;
– cetãþi bizantino-genoveze;
– cetãþi otomane º.a.
În primul grup vor fi incluse atît întãriturile rudimentare ale cnejilor români din formaþiu-
nile statale incipiente, cît ºi fortificaþiile „clasice“ construite la comanda domnitorilor Moldo-
vei. Cetãþi bizantino-genoveze se bãnuiesc la Moncastro (?) (Cetatea Albã) ºi la Licostomo-
Chilia. Dar la momentul intrãrii în componenþa Moldovei, toate aceste cetãþi au trecut în stã-
pînirea domnitorilor. Numai ei aveau voie de a zidi fortificaþii – puncte de sprijin militar ºi în-
tãrituri urbane. Boierii puteau sã-ºi edifice doar conace ºi curþi întãrite, iar clerul – mãnãstiri
fortificate. Spre deosebire de alte þãri din Europa, Moldova n-a cunoscut niciodatã cetãþi aflate
în proprietatea comunitãþilor orãºeneºti sau rurale.
 37

Din a doua jumãtate a secolului al XVI-lea otomanii dispuneau de o adevãratã reþea de

avanposturi în partea de est ºi sud-est a Moldovei. Unele erau construite la comanda sultanilor
(Falcin, Berudcin º.a.), altele reprezentau cetãþi moldoveneºti refãcute sau reconstruite (Ce-
tatea lui Iurghici – Yanîk-Hisar, Tighina-Bender, Cetatea Albã-Akkerman, Chilia º.a.). Ele se
gãseau pe teritorii administrate direct de Poartã.
În dependenþã de locul amplasãrii deosebim cetãþi de cîmpie ºi cetãþi aºezate pe înãlþimi.
Primele tind spre o regularitate a planului, avînd posibilitãþi defensive egale din toate direcþi-
ile, pe cînd ultimele sînt subordonate particularitãþilor terenului. O planimetrie geometricã
relativ riguroasã gãsim la forturile Cetãþii Albe, cetãþilor Chilia ºi Neamþ, Cetãþii de Scaun de
la Suceava ºi Cetãþii Noi de lîngã Roman, precum ºi la cetatea ªcheia. În cazul cetãþii Soroca
se utilizeazã cele mai stricte reguli geometrice. Planuri neregulate, adaptate condiþiilor de
relief au cetãþile Þeþina ºi Hotin.
De asemenea, distingem fortificaþii de graniþã ºi fortificaþii din interiorul þãrii. Din primul
aliniament al apãrãrii teritoriale fac parte cetãþile voievodale de pe linia nistrianã sau din
apropierea ei (Hotin, Soroca, Orheiul Vechi, Tighina, Cetatea Albã), în vecinãtatea Prutului
(Þeþina) ºi pe Dunãre (Chilia), iar din cel interior – cetãþile Neamþ, ªcheia, Cetatea de Scaun
de la Suceava ºi Cetatea Nouã de lîngã Roman.
Dupã materialele de construcþie utilizate fortificaþiile Moldovei se pot grupa în:
– cetãþi de pãmînt ºi lemn;
– cetãþi de piatrã.
Lucrãri de întãrire a aºezãrilor medievale cu valuri ºi ºanþuri încep sã fie cunoscute pe teri-
toriul Moldovei încã din secolele VI-VII. Fortificaþii de pãmînt ºi lemn aparþinînd perioadei
prestatale au fost identificate la Udeºti, Rãciula, Lucaºeuca, Alcedar, Echimãuþi, Bîtca Doam-
nei, Arsura-Huºi, Hotin, Horodiºte, Baranca-Hudeºti, Cobila-Dorohoi º.a.75. În intervalul de timp
ce formeazã obiectul preocupãrilor noastre asemenea cetãþi au existat la Baia, Siret, Suceava, Iaºi,
Hmielov, Orheiul Vechi, Tighina, Soroca, Bîrlad, Bercheci, Crãciuna º.a. Chiar ºi în condiþiile
folosirii armelor de foc întãriturile din pãmînt ºi lemn aveau o anumitã importanþã militarã.
Mult mai rezistente sînt fortificaþiile de piatrã: majoritatea cetãþilor voievodale, unele curþi
domneºti ºi boiereºti, unele mãnãstiri fortificate º.a. Pe mãsurã ce s-a extins utilizarea artileriei,
s-a impus mãrirea ºi amplificarea incintelor.
Importanþa cetãþii depinde în mare mãsurã de cei care o apãrã. Dupã numãrul ostaºilor din
trupele permanente în timp de pace avem:
 38

– cetãþi cu garnizoane restrînse (pînã la 200-300 ostaºi);

– cetãþi cu garnizoane mari (mai mult de 300 ostaºi).
În prima categorie intrã cetãþile Neamþ, ªcheia, Cetatea Nouã de lîngã Roman, Soroca,
Þeþina, Hotin, Bender º.a. Garnizoana fortificaþiei Bender includea la 1570 106 ostaºi ai infan-
teriei uºoare76. De altfel, în alte þãri europene chiar unele fortificaþii mari erau apãrate de gar-
nizoane puþin numeroase. Astfel, în Transilvania garnizoanele permanente ale cetãþilor regale
ºi nobiliare ajungeau doar pînã la 50-100 luptãtori77. În Þara Româneascã, cetatea Giurgiu adã-
postea o garnizoanã de circa 300 de ostaºi78. În timp de rãzboi numãrul apãrãtorilor creºtea
considerabil. Cronicarul Ion Neculce consemneazã cã în cetatea Soroca se gãsea la 1692 o
oaste de 3000 luptãtori79.
În categoria a doua pot fi incluse Cetatea Albã, cetatea Chilia ºi Cetatea de Scaun de la
Suceava. Se ºtie cã numãrul ostaºilor ce pãzeau Cetatea Albã în 1659 era de 170080. Garnizoana
permanentã a cetãþii Chilia includea la 1570 31 ostaºi ai corpului auxiliar, 88 „oameni ai
cetãþii“, 10 canonieri ºi mai mulþi ostaºi ai infanteriei uºoare81. Izvoarele scrise dau amãnunte
asupra rezistenþei Cetãþii de Scaun de la Suceava în 1497 atacului oºtirilor polone, caracterizat
prin instalaþii ocazionale, baterii de tunuri, lucrãri de apropiere º.a., la care ar trebui sã par-
ticipe o garnizoanã numeroasã82.
Este clar cã fiecare categorie de fortificaþii avea un anumit rol ºi loc în sistemul de apãrare
a Moldovei.

I.1.5. Tipuri de apãrare în arta fortificaþiilor

În Moldova medievalã coexistã douã modalitãþi esenþiale de a înþelege defensiva: cea

pasivã determinatã de imposibilitatea implicãrii directe a apãrãtorilor în confruntãri armate,
succesive sau alternante ºi cea activã, opusã primei, atunci cînd sînt pregãtite acþiuni ofensive
cu un scop bine stabilit. În arta fortificaþiilor ele determinã urmãtoarele tipuri de apãrare83:
– apãrarea „activã“;
– apãrarea „pasivã“;
– apãrarea „elasticã“;
– apãrarea „mascatã“.
Înainte de a ne opri la fiecare din aceste tipuri, vom numi încã odatã principalii adversari
ai Moldovei în perioada investigatã84:
 39

a) „marii duºmani“: armatele regatelor rivale Polonia ºi Ungaria în confruntãri militare

pentru influenþã în zonã ºi ale Imperiului Otoman în expediþii de „pedepsire“ sau în „trecere“;
b) „micii duºmani“: cete de tãtari, turci, cazaci, poloni, bande de tîlhari sau grupuri de rãs-
culaþi.
Este de remarcat cã primii nu puteau fi opriþi practic de nici o cetate de piatrã, pe cînd
ultimilor li se fãcea faþã chiar în lipsa unor amenajãri defensive capitale. Aºadar, apãrarea
„activ㓠presupune existenþa unor puncte de rezistenþ㠖 obiective cu caracter „pur militar“:
cetãþi princiare – sedii de garnizoane permanente, tabere întãrite, avanposturi fortificate º.a.
Ele au rolul de a dispersa ºi a imobiliza efectivele inamicului, de a-i produce pierderi ºi a crea
condiþii pentru pregãtirea apãrãtorilor în vederea trecerii la contraatac. Scopul principal de-
vine distrugerea forþelor vii ale duºmanului. Este important cã funcþia defensivã a acestor ame-
najãri este completatã cu cea ofensivã: de aici se declanºeazã atacurile ºi raidurile. Apãrarea
„activ㓠este caracteristicã pentru epoca lui ªtefan cel Mare. Amintim cã acest domnitor n-a
comis niciodatã greºeala de a se închide cu oastea sa în vreo cetate, dînd astfel duºmanului po-
sibilitatea sã-l încercuiascã ºi sã-l sileascã sã capituleze. Fortificaþiile sînt folosite de el doar ca
puncte de sprijin ale operaþiunilor armatei, forþele principale fiind întotdeauna pãstrate în
afara zidurilor, pentru a putea lovi ºi înfrînge pe inamic.
Apãrarea „pasivã“, înþeleasã ca o închidere fermã în spaþiul intra muros, contribuie la
apariþia incintelor orãºeneºti. Acest tip de apãrare e rãspîndit în Occident, „unde cetãþilor li se
dãdea un rol mai mult pasiv, de retragere a armatei ce se închidea în spatele zidurilor, bizuin-
du-se pe rezistenþa acestora“85. Aici oraºele sînt, în esenþã, introvertite. „Apãrãtorii, odatã în-
chiºi, rupeau orice legãturã cu exteriorul sperînd sã fie salvaþi de vreo intervenþie din afarã sau
de retragerea asediatorului“86. Acest tip de apãrare are o importanþã redusã în Moldova, unde
majoritatea oraºelor sînt „deschise“, adicã lipsite de incinte împrejmuitoare. Fortificaþiile urba-
ne din pãmînt ºi lemn nu pot fi considerate amenajãri defensive puternice.
Apãrarea „elastic㓠duce la „încastelarea“ arhitecturilor preponderent civile: reºedinþe ale
puterii centrale ºi laice, edificii de cult, administrative, comerciale, de locuit º.a.87. Ea este disi-
patã printr-o mulþime de construcþii. Apãrarea „elastic㓠este specificã oraºelor moldoveneºti
în lipsa unor ziduri de incintã, în special din a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, atunci cînd
înceteazã practic funcþionarea reþelei de cetãþi voievodale ºi populaþia este constrînsã sã se
apere retrãgîndu-se. Acum are loc transferarea arhitecturii fortificate din domeniul „strict mi-
litar“ cãtre asigurarea unei protecþii „relative“, chiar „preventive“ faþã de evenimentele agresive
 40

posibile88. Astfel, în multe alcãtuiri urbane gãsim adevãrate reþele de apãrare, compuse din mã-
nãstiri întãrite, curþi boiereºti, biserici fortificate, locuinþe de piatrã º.a. Toate aceste categorii
de construcþii au apãrarea, fãrã excepþie, inclusã în temã. Complexele monastice ºi reºedinþele
feudale sînt înconjurate de ziduri, bisericile dispun de turnuri-clopotniþã masive cu deschideri
minime la primul nivel, iar hanurile ºi conacele au curþi cu garduri înalte ºi porþi solide. Ele
oferã adãpost populaþiei în caz de primejdie, avînd deci un rol protector, pasiv, dar se pot
grupa în complexe defensive orãºeneºti, participînd la o apãrare „activ㓠în timpul deplasã-
rilor trupelor, acoperirii retragerilor º.a. De la sfîrºitul secolului al XVI-lea „micii duºmani“
sînt þinuþi la distanþã prin acest tip de construcþii, fãrã a trezi suspiciuni din partea Imperiului
Otoman.
Apãrarea „mascat㓠e determinatã de prezenþa amenajãrilor defensive ascunse: galerii sub-
terane de legãturã, coridoare subterane de acces ºi evacuare, tainiþe, pivniþe suprapuse pe mai
multe niveluri, capcane, hrube, trape º.a.89 Nu pot fi neglijate nici reþelele subterane secrete ale
mãnãstirilor ºi vãmilor, care constituie cele mai eficace cãi de salvare în lipsa unor întãrituri
redutabile. Structurile subterane (multe fiind de o întindere ºi adîncime considerabilã) inter-
vin pentru a se asocia defensivei de suprafaþã. Apãrarea „mascatã“, pasivã în esenþã, e frecven-
tã în Moldova mai ales dupã intrarea ei în sfera de influenþã otomanã, atunci cînd începe
„descentralizarea“ apãrãrii teritoriale.
Cercetãtorul J. Bogdanowski susþine cã în decursul istoriei „modalitatea pasivã a suportat
mari perfecþiuni tehnice, pe cînd cea activã utilizeazã instalaþiile cele mai simple, bazate pe
oprirea eficientã a inamicului sau pe o rezistenþã îndîrjitã“90. Nu putem fi de acord întru totul
cu aceastã opinie: cetãþile voievodale din Moldova, destinate unei apãrãri „active“, nu pot fi
numite „instalaþii simple“. Toate se disting prin ingeniozitatea construcþiei ºi soluþii arhitec-
tonice originale.
În acelaºi timp, J. Bogdanowski afirmã c㠄apãrarea «activã» era legatã de fortificaþia de
campanie…, pe cînd cea «pasivã» era legatã de cea permanentã“91. ªi aici Moldova pare a fi o
excepþie: fortificaþiile permanente – cetãþile voievodale de piatrã reprezintã ele înseºi „arme
de lupt㓠ºi nu numai mijloace de apãrare.
În dependenþã de amplasarea fortificaþiilor în teritoriul statului distingem apãrarea de fron-
tierã (cetãþile Hotin, Þeþina, Soroca, Tighina ºi Cetatea Albã interceptau principalele cãi de
pãtrundere dinspre est) ºi cea din interiorul þãrii (un reduit puternic format din cetãþile Neamþ,
ªcheia, Cetatea de Scaun de la Suceava ºi Cetatea Nouã de lîngã Roman permitea realizarea
 41

manevrelor strategice, fiind folosit ºi drept centru de rezistenþã interioarã în cazul pãtrunderii
inamicului în þarã). Ambele tipuri se integreazã în apãrarea statalã. Pentru alte unitãþi teritori-
ale avem apãrarea zonalã, a unui oraº, a unui sat, a unui cartier orãºenesc º.a.
În funcþie de factorul temporal deosebim apãrarea temporarã ºi cea de lungã duratã.
Fortificaþiile permanente sînt destinate unei defensive prelungite, iar cele de campanie sînt
concepute, în general, pentru asigurarea unei securitãþi vremelnice.
În dependenþã de factorul cantitativ distingem apãrarea izolatã (autoapãrarea) ºi cea colec-
tivã. În primul caz nu are loc conlucrarea unei amenajãri de apãrare cu construcþii similare, pe
cînd în cazul al doilea avem o defensivã complexã care însumeazã eforturile mai multor obiec-
tive. Apãrarea izolatã poate fi înþeleasã ºi ca apãrare individualã (a unei persoane, familii sau
a unui numãr restrîns de oameni), pe cînd cea colectiv㠖 ca apãrarea unui grup mai numeros.
La apãrarea de grup concurã incintele mãnãstireºti ºi o parte a conacelor de la þarã care se aso-
ciazã fortificaþiilor voievodale.
Apãrarea comunã apare atunci cînd potenþialul defensiv al cetãþilor este conjugat cu efor-
tul militar al armatei ºi al întregii populaþii apte de a purta arma. Acest principiu este utilizat
în Moldova în timpul lui ªtefan cel Mare ºi Petru Rareº, cînd în faþa primejdiei se putea ridi-
ca o impresionantã putere defensivã.
În dependenþã de direcþiile apãrate de cetate ºi poziþia luptãtorilor în raport cu inamicul
distingem apãrarea frontalã (directã), din flancuri (lateralã) ºi circularã. Aici este greu de stabilit
o prioritate: tipul de apãrare se alege pentru fiecare caz concret. Sînt de menþionat ºi apãrarea
exterioarã ºi cea interioarã (a unei zone, alcãtuiri urbane sau rurale, cetãþi º.a.). Astfel, incintele
de zid din aºezãrile Transilvaniei reprezintã un element obligatoriu al defensivei exterioare, pe
cînd palisadele orãºeneºti din Moldova nu pot constitui obstacole serioase în calea „marilor
duºmani“. De aceea, începînd cu secolul al XVI-lea, nici un oraº moldovenesc nu va miza în
apãrare numai pe amenajãri defensive împrejmuitoare.
Apãrarea prin fortificaþii este însoþitã de cele mai multe ori de apãrarea naturalã, care poa-
te fi asiguratã de apã, înãlþimi greu accesibile, rîpe, vãi înguste, mlaºtini, pante abrupte sau te-
renuri împãdurite. În Moldova medievalã, caracteristicile defensive ale sitului sînt luate în con-
sideraþie, în mod sigur, de constructorii de cetãþi. Prin amplasarea obiectivului într-un loc anume
se urmãreºte exploatarea configuraþiei geografice locale. Sînt preferate poziþii cu vizibilitate
mare asupra împrejurimilor ºi cãilor de comunicaþie ºi cele care permit integrarea în apãrare
a unor obstacole naturale. În multe cazuri planul fortificaþiei urmãreºte configuraþia terenului.
 42

Importantã este apãrarea succesivã, care se concretizeazã în puncte de rezistenþã dispuse

consecutiv în spatele unor obstacole naturale sau artificiale. Acest tip de apãrare este ilustrat
de salba de cetãþi la frontiera de est a Moldovei, precedatã de apele nistriene.
Menþionãm ºi apãrarea urbanistic㠖 potenþialul defensiv înmagazinat de alcãtuirile
urbane92. T.O. Gheorghiu susþine cã nu existã oraºe medievale „în care problema apãrãrii sã nu
se fi pus ºi sã nu fi declanºat o reacþie din partea cadrului construit“93. De altfel, în mai multe
limbi existã o legãturã strînsã între termenii „oraº“ ºi „cetate“. „În englezã town derivã din
Zaun («gard»); gorod în rusã sau grad în bulgarã sau sîrbã («oraº» dar ºi «cetate») este în
relaþie cu gorodiºte sau horodiºte…; Burg în germanã, are dublu înþeles: de «oraº» ºi de «cetate»
sau «castel fortificat»; vár, în maghiarã («cetate», «castel») este în legãturã cu varos («oraº»)“94.
Despre capacitatea de apãrare a aºezãrii vorbesc caracterul sitului (dacã posedã capacitãþi
defensive sau nu), caracterul general al oraºului („deschis“ sau „închis“, adicã înconjurat de zi-
duri), prezenþa unor piese defensive (obiective militare, construcþii civile fortificate), caracte-
rul strãzilor („deschis“, „închis“ sau „semiînchis“), înãlþimea ºi conformaþia fronturilor, locul
ºi componenþa construcþiilor de interes comun º.a.95
În Moldova, în majoritatea cazurilor, oraºele ocupau situri destul de bine apãrate natural.
Iniþial, o parte a ariei construite putea fi protejatã de valuri ºi ºanþuri, dezafectate din secolul
al XVI-lea. Reþeaua stradalã era, de obicei, neregulatã, avînd importanþã defensivã în asociere
cu edificii de interes comun. Centrele se caracterizau prin fronturi joase, continue, fãrã însem-
nãtate deosebitã în apãrare. Aºezãrile urbane conþineau numeroase obiective dotate defensiv:
curþi domneºti ºi boiereºti, mãnãstiri, biserici, case ale sfatului, hanuri º.a. În perioada la care ne
referim, mai multe oraºe erau apãrate de fortificaþii de piatrã, situate la marginea suprafeþei con-
struite sau în apropiere. Ansamblurile defensive mari favorizau procesul general de urbanizare.
Toate tipurile de apãrare enumerate erau permanent verificate în practicã. Anume apãra-
rea a determinat diversitatea soluþiilor de arhitecturã militar㠄pornind de la detaliu sau tehni-
ca constructivã ºi pînã la concepþia de ansamblu“96.

I.2. Date generale despre cele mai importante fortificaþii

În subcapitolul ce urmeazã vom face o trecere în revistã a datelor istorice, arheologice, car-
tografice ºi iconografice referitoare la cele mai importante amenajãri defensive ale Moldovei
de la mijlocul secolului al XIV-lea pînã la mijlocul secolului al XVI-lea.
 43

Baia

La Baia – „oraºul de cãpetenie“ al statului moldovenesc, prima lui capitalã ºi reºedinþã a

voievozilor Dragoº ºi Bogdan I au existat, probabil, douã fortificaþii de pãmînt ºi lemn. Prima,
„Cetãþuia“ („Cetatea“), întãritura aºezatã pe un bot de deal peste apa Moldovei, este menþio-
natã de C.C. Giurescu97. Cea de-a doua era o palisadã împrejmuitoare ce proteja aria urbanã98.
Nu este exclus ca ambele sã fi apãrut în a doua jumãtate a secolului al XIV-lea din iniþiativa
primilor domnitori moldoveni. Dar mai existã pãreri despre fortificarea anterioarã a „burgu-
lui“ Stadt Molde de cãtre coloniºtii saºi, a cãror ocupaþie principalã era probabil mineritul99. O
datare precisã a cetãþilor, precum ºi localizarea lor, se va putea face numai dupã investigaþii
arheologice.
Istoricul italian Antonio Bonfinius consemneazã prezenþa sus-numitei palisade în timpul
conflictului lui ªtefan cel Mare cu Matia Corvin din 1467: „hostis advenit: ligneam urbem vimi-
neo muro circumseptam, a tribus repente immisso incentio adoritur…“100. Aceastã palisadã
delimita vatra aºezãrii.
Fortificaþiile Bãii au fost incendiate împreunã cu oraºul în douã rînduri: o datã în 1467, în
timpul rãzboiului cu Regatul Ungariei ºi a doua oarã în 1476, cu prilejul expediþiei lui Mehmed
al II-lea.

Bîrlad

Un tîrg cu numele Berlad e menþionat în cronica ruseascã a mãnãstirii lui Ipatie la mijlocul
secolului al XII-lea101. Mulþi cercetãtori, în special cei ruºi, îl identificã cu oraºul moldovenesc
Bîrlad, considerîndu-l fie un post avansat al Haliciului102, fie un centru al formaþiunii politice
prestatale a berladnicilor103. S-a presupus o legãturã între numele berladnicilor, acela al pre-
tendentului la tronul halician Ivan Rostislavovici zis Berladnic ºi acela al aºezãrii moldoveneºti
Bîrlad104. C.C. Giurescu crede cã Bîrladul „este al doilea oraº moldovenesc sub raportul
vechimii, primul fiind Cetatea Albã“105, dar V. Spinei nu este de acord cu aceastã pãrere, con-
siderînd cã Berladul din izvoarele ruseºti n-are nimic comun cu tîrgul moldovenesc ºi c㠄nu
existã nici un argument care sã se opunã situãrii Berladului într-unul din cnezatele ruseºti“106.
Sãpãturile metodice ºi ocazionale efectuate în limita oraºului actual n-au confirmat existenþa
unei reºedinþe cneziale sau a resturilor materiale specifice aºezãrilor vechi ruseºti.
S-ar putea pune în legãturã cu fundarea oraºului fortificaþia de pãmînt amplasatã în
apropierea lui, pe malul rîului Bîrlad. Misionarul catolic Marco Bandini o atribuie tãtarilor107,
 44

iar Dimitrie Cantemir bãºtinaºilor, care ar fi înãlþat-o „spre a respinge incursiunile tãtãreºti“108.
Dar s-a demonstrat cã cetatea dateazã din 1476109, fiind construitã de ªtefan cel Mare la înce-
putul campaniei antiotomane. Mai tîrziu ea a fost abandonatã ºi distrusã prin foc. L. Chiþescu
susþine c㠄cetatea n-a existat înainte de lupta de la Vaslui (1475), probabil ea apare în perioa-
da premergãtoare luptelor din vara anului 1476“110.
Într-adevãr, unele documente atestã aici prezenþa lui ªtefan cel Mare în vara anului 1476,
ceea ce poate fi pus în legãturã cu edificarea a douã cetãþi cu caracter vremelnic: cetatea de
pãmînt de la Bîrlad ºi fortificaþia din valea Bercheciului. „Situarea cetãþii Bîrladului anume pe
traseul urmat de armata otomanã în anul precedent ca ºi construcþia ei din materiale uºoare
conferã ipotezei caracterului ei temporar un avansat grad de probabilitate“111.
În ceea ce priveºte oraºul Bîrlad, el este atestat pentru prima data în privilegiul comercial
din 1408, acordat de Alexandru cel Bun negustorilor lioveni. Acest tîrg reprezintã un impor-
tant punct vamal pentru comerþul de tranzit112. În 1485, ªtefan cel Mare mãreºte ºi totodatã
delimiteaz㠄ocolul“ orãºenesc. Bîrladul figureazã ºi în tratatul de la Lublau din 1412, unde e
prevãzutã o posibilã divizare a Moldovei între Polonia ºi Ungaria. Primei i-ar fi revenit o
jumãtate de þarã, cu Iaºii ºi Cetatea Albã, iar celei de-a doua – cealaltã jumãtate, cu Bîrladul
ºi Chilia. Acest document confirmã încã odatã importanþa Bîrladului, în raport cu care se
trasa linia de delimitare între cele douã pãrþi ale Moldovei. Oraºul Bîrlad a avut ºi o curte
domneascã, probabil fortificatã, fapt confirmat de un hrisov din 1594, în care Aron Tiranul
menþioneaz㠄curtea noastrã din tîrgul Bîrlad“113. Teritoriile dependente de acest tîrg erau
considerabile.
Cetatea de pãmînt ºi lemn de la Bîrlad a fost cercetatã arheologic de specialiºtii din Româ-
nia, în special de M.D. Matei114 ºi L. Chiþescu115 (fig. 11).

Cetatea Albã

Cetatea Albã e cea mai veche alcãtuire urbanã ajunsã în stãpînirea Moldovei116. Amplasatã
la gura Nistrului pe un loc de importanþã strategicã deosebitã, ea este atestatã în sursele me-
dievale în diverse versiuni: Asprocastron, Albi Castri, Citta Alba, Belgorod, Akkerman º.a.
(toate ilustrînd sintagma „cetatea albã“) ºi Maurokastron, Maurocastrum, Malvocastro, Nig-
rumcastrum, Czarnigrad º.a. (toate ilustrînd sintagma „cetatea neagrã“)117. Mai mult de o sutã
de ani toate aceste toponime au fost utilizate de istorici pentru desemnarea aceluiaºi oraº, ac-
tualul Belgorod-Dnestrovski. Dar nu demult s-a presupus cã la vãrsarea Nistrului în Marea
 45

Neagrã au existat douã cetãþi diferite: una din partea dreaptã a rîului (Cetatea Albã) ºi cealaltã
pe stînga lui (Cetatea Neagrã), situatã la circa 40 km în amonte118. Acest fapt ar reieºi din re-
latarea istoricului polon Jan Dlugosz, la sfîrºitul secolului al XVI-lea: „Nistrul are gurile de
vãrsare în Marea cea Mare mai jos de Cetãþile Neagrã ºi Alb㓠(inferius Nigrum et Album
Castra)119. În lista oraºelor valahe ºi bulgare datatã în 1388-1394 sînt menþionate pe rînd urmã-
toarele localitãþi valahe (aici moldoveneºti – n.a.): „Belgorod, Cern“120. Totuºi, nu toþi cercetã-
torii considerã opoziþia între cele douã calificative (alb ºi negru) ca argument hotãrîtor în fa-
voarea existenþei a douã fortificaþii diferite121.
Se pare cã enigmatica Cetate Neagrã coincide cu Czarne din harta lui G. Le Vasseur de
Beauplan din 1650 (fig. 12), indicatã ºi pe harta lui I.M. Probst din 1628 ca „Czarne ruinée“
(fig. 13)122. Aceastã aºezare apare într-o serie de hãrþi poloneze întocmite în secolele XVII-
XVIII: „Czarnee ruinée“ – în harta fraþilor Sanson din 1674 ºi în harta lui G. de l’Isle din 1734;
„Czarne H“ („Czarne Horodok“) – în harta lui Cornelius Danckerts ºi cea a lui I. Hommano
(ambele nedatate); „Czarne“ – în harta lui Facius din 1789; „Cazarna“ – în harta nedatatã a lui
I. De Ram ºi în cea a lui M. Seutteri; „Cazarne H“ („Cazarne Horodok“) – în harta lui P.
Schenk din 1705 º.a.123. Cercetãtorul V. Kordt a observat cã greºeala „Cazarne“ în loc de
„Czarne“ apare pentru prima datã în documentul cartografic semnat de H. Jaillot, reprodus
dupã originalul lui G. Le Vasseur de Beauplan124.
Localitatea Czarne se gãsea între aºezãrile Olãneºti ºi Palanca, dar pe malul opus al Nis-
trului. Un timp ea era staþia-terminus a „drumului cumanilor“ care îºi avea începutul în oraºul
Lemberg (Liov). În hãrþile ruseºti datate dupã 1774 Czarne dispare (probabil în urma rãzboiu-
lui Rusiei împotriva Porþii ºi Confederaþiei Polone).
Se pare cã la gura Nistrului a existat un „tandem“ alcãtuit din douã oraºe portuare, Cetatea
Albã ºi Cetatea Neagrã, fenomen destul de rãspîndit în lumea bizantinilor ºi genovezilor. Aºe-
zarea principalã reprezenta o zonã administrativã, comercialã ºi militarã, iar cea secundar㠖
o zonã de depozitare ºi, de asemenea, militarã. Modul de desemnare a componentei nordice
cu calificativul „neagr㓠corespundea tradiþiei bizantine de a individualiza toponimele prin cu-
loare. Mai tîrziu în faþa Cetãþii Negre, pe celãlalt mal al rîului, a apãrut Cetatea lui Iurghici
(Yanîk-Hisar, Palanca).
Confruntarea hãrþilor medievale cu situaþia topograficã actualã ne permite sã constatãm
cã localitatea dispãrutã Czarne (Maurocastrum, Cern, Nigrum Castrum, Czarnigrad º.a.) ar
trebui sã fie cãutatã în imediata vecinãtate a aºezãrii ucrainene Maiaki, nu departe de centrul
 46

raional Beleaevka, dar concluziile definitive pot fi trase numai în urma unor serioase investi-
gaþii arheologice.
Cetatea Albã îºi are antecedentele în antichitate, atestate istoric ºi arheologic. Astãzi sînt
cunoscute etapele anterioare de dezvoltare a acestei urbe: greacã clasicã ºi elenisticã (secolul
VI a.Chr. – secolul I p.Chr.), romanã ºi anticã tîrzie (secolul I p.Chr. – secolul IV p.Chr.). În
secolul al VI-lea a.Chr. grecii din Milet au fundat pe malul drept al limanului nistrian o colonie
care ºi-a luat numele de la cel antic al fluviului – Tyras.
Trebuie remarcat cã astãzi nu avem date certe referitoare la istoria sa în perioada medie-
valã timpurie. Nu pot fi luate în consideraþie încercãrile de identificare a Cetãþii Albe cu fortifi-
caþia pãrãsitã Aspron, menþionatã la mijlocul secolului al X-lea de Constantin Porfiroge-
netul125. Dacã este vorba de o cetate pãrãsitã, atunci mai degrabã aceasta putea fi întãritura an-
ticã ruinatã a oraºului Tyras. Nici localitãþile Armucastru ºi Akliba, care figureazã în harta geo-
grafului arab Idrisi din 1154 nu pot fi raportate cu certitudine la Cetatea Albã126.
Dar se ºtie precis cã localitatea renãscutã pe ruinele vechiului Tyras a fost ocupatã de tã-
taro-mongoli dupã invazia din 1241. Hoarda de Aur a acceptat iniþiativele negustorilor italieni
de a întemeia ºi a întreþine emporii comerciale pe litoralul nord-pontic. În urma tratatului de
la Nymphaion din 1261 cu Mihail al VIII-lea Paleologul, ºi, probabil, în urma unor înþelegeri
cu hanii mongoli, genovezii au populat tot bazinul Mãrii Negre ºi regiunea Dunãrii Inferioare.
Fãrã îndoialã, comuna genovezã a contribuit la prosperitatea Cetãþii Albe, frecventatã adesea
ºi de comercianþii bizantini. Dar oficial acest oraº n-a avut niciodatã statut de colonie a
Genovei.
La sfîrºitul secolului al XIV-lea, moldovenii au ajuns în stãpînirea Cetãþii Albe în împre-
jurãri care nu sînt bine cunoscute. Se pare cã ei au preluat aºezarea (supranumitã clavis Litva-
niae) de la lituanieni pe la 1377-1378, în urma conflictului armat din 1377127.
Sub Alexandru cel Bun cetatea a cãpãtat o mare importanþã. În 1421, în previziunea
repetãrii atacului turcesc care a avut loc cu un an înainte, fortãreaþa a fost reparatã sau recon-
struitã sub supravegherea lui Giedigold, guvernatorului Podoliei, ºi cu ajutorul principelui
lituanian Vitovt128. În 1440 cetatea a fost refortificatã de pîrcãlabul Teodorca la porunca dom-
nitorului ªtefan al II-lea129, iar în 1454, sub Alexãndrel, pîrcãlabul Stanciul a înarmat-o cu
tunuri130.
Cetatea a cunoscut o adevãratã înflorire în timpul domniei lui ªtefan cel Mare: „În 1457
ea este apãratã de Vlaicul, unchiul lui ªtefan, apoi în acelaºi an de Stanciul, fostul duºman al
 47

tatãlui sãu, dar probabil un om de arme de o valoare deosebitã, rãmas singur pînã în 1466, cînd
va fi ajutat de Zbierea ºi apoi de Balco. Între 1471 ºi 1474 sînt pomeniþi acolo Luca ºi Balco,
în 1475-1476 Hîrman ºi Luca, iar ultimii înaintea cuceririi Gherman, Duma ºi Oanã. Ca ºi în
Ardeal, dubla conducere a cetãþii însemna implicit recunoaºterea importanþei ei“131. Dupã
atacul turcesc din 1475 domnitorul a întreprins o serie de lucrãri constructive în cetate. În 1476
a fost terminat㠄poarta cea mare“ cu contribuþia pîrcãlabilor Luca ºi Herman (Hîrman, Hãr-
man, Gherman)132, iar în 1479 a apãrut un nou zid cu stãruinþa pîrcãlabilor Duma ºi Hîrman133.
Istoria moldoveneascã a Cetãþii Albe se terminã la 5 august 1484. Otomanii se gîndeau
demult la cucerirea celor dou㠄porþi pontice“ ale Moldovei – Chilia ºi Cetatea Albã. Sultanul
Mehmed al II-lea spunea încã în 1462 c㠄atîta timp cît Chilia ºi Cetatea Albã sînt ale valahilor
ºi Belgradul sîrbesc e al ungurilor, noi nu vom putea învinge cu totul pe ghiauri“134.
Sultanul Bayezid al II-lea, însoþit de o puternicã oaste otomanã, cãreia i se adãugau ºi
tãtarii, a ocupat mai întîi Chilia, iar pe urmã a înconjurat Cetatea Albã. Asediul ei, început la
30 iulie 1484, s-a sfîrºit cu victoria otomanilor la 5 august 1484. Cãderea acestui bastion a în-
semnat cea mai grea loviturã care i se putea da lui ªtefan cel Mare. Prin cucerirea Chiliei ºi
Cetãþii Albe frontiera sudicã a þãrii a rãmas neapãratã, ambele cetãþi devenind baze militare
turceºti pentru efectuarea raidurilor în interiorul Moldovei. În acelaºi timp, se pierdea contro-
lul exclusiv asupra „drumului moldovenesc“, ceea ce a pricinuit mari daune economiei þãrii.
În anii 1484-1485 ªtefan cel Mare a fãcut încercãri de a redobîndi cetãþile pierdute, dar ele
au rãmas în posesia sultanului. Marea Neagrã s-a transformat într-un adevãrat „lac otoman“.
În secolul al XVI-lea Cetatea Albã a devenit martor al mai multor acþiuni armate – ale oto-
manilor, moldovenilor, polonilor ºi cazacilor. Sub Bayezid al II-lea a fost construit㠄moscheea
mare“ ºi au fost refãcute zidurile de incintã135.
ªi totuºi, cine a construit fortificaþia de la Cetatea Alb㠖 bizantinii, cumanii, slavii, ge-
novezii, moldovenii ori otomanii? Specialiºtii dau rãspunsuri diferite la aceastã întrebare. Ast-
fel, G.N. Logvin, G.G. Mezenþeva, I.A. Ivanenko, º.a. sînt convinºi cã fortãreaþa în cauzã e ridi-
catã de cneazul halician Daniil Romanovici la începutul secolului al XIII-lea136. În cronica
mãnãstirii lui Ipatie se spune cã acest cneaz „ducînd lupta contra tãtarilor a construit multe
goroduri (aici cetãþi – n.a.) pe Nistru“137. Dar graniþele Haliciului n-au ajuns niciodatã mai la
sud de oraºul Snyatin, trecînd doar pe Nistru prin oraºele Vasilev – Onut – Bakota – Uºiþa –
Cucelmin – Calius. Deci, cneazul Daniil Romanovici n-a putut construi vreo fortificaþie pe un
teritoriu strãin, controlat de cumani.
 48

O altã ipotezã este cea genovezã, susþinutã de N.N. Murzakevici, A.A. Kociubinski, Gr.
Ionescu, A.L. Maggiorotti º.a.138. Aici se are în vedere citadela din interiorul ansamblului for-
tificat. Dar nici un sondaj arheologic din citadelã ºi din zona aferentã ei nu confirmã existenþa
unor plãci comemorative genoveze. Analiza arhitectural-planimetricã a fortificaþiilor genoveze
din lucrãrile lui A.M. Degli Innocenti ºi P. Stringa dovedeºte lipsa oricãror urme de arhitecturã
genovezã la citadela Cetãþii Albe139. În acest timp este greu de închipuit construcþia unei întãri-
turi de o realã eficienþã într-un oraº administrat de tãtaro-mongoli. Ultimii erau claustrofobi
ºi întregul lor mod de viaþã, precum ºi activitatea militarã nu erau compatibile cu cetãþi-puncte
de sprijin militar.
Ipoteza otomanã pentru citadela interioarã e acceptatã de A.L. Bertier-Delagarde, N.
Repnikov, N.I. Veselovski º.a.140. Dar are perfectã dreptate I. Cândea care susþine cã paraclisul
din citadelã, contemporan cu ea, e anterior perioadei otomane141. Este clar vorba de un para-
clis deoarece el dispune de douã niºe – proscomidia ºi diaconiconul, care sînt atribute ale unui
edificiu de cult creºtin. Altarul este orientat spre est. Nu este posibil a atribui constructorilor
musulmani asemenea obiectiv religios: reiese cã citadela nu putea fi construitã de otomani.
Cei mai mulþi adepþi îi are ipoteza moldoveneascã. Aceºtia sînt Gr. Avakian, V. Vãtãºianu,
V. Spinei, L.L. Polevoi, V.A. Voiþehovski, A.H. Toramanian, P.P. Bârnea º.a142. ªi nouã aceastã
ipotezã ne pare cea mai verosimilã. Þinînd cont de o serie de particularitãþi ale fortificaþiei,
precum ºi de contextul general-istoric, noi am ajuns la concluzia cã citadela putea sã aparã în
ultimele decenii ale secolului al XIV-lea sau, cel tîrziu, în prima parte a domniei lui Alexandru
cel Bun143. Viitoarele cercetãri arheologice ºi istorice ne vor ajuta sã soluþionãm definitiv
aceastã problemã referitoare la atribuirea ºi datarea Cetãþii Albe.
În ceea ce priveºte cercetãrile arheologice în perimetrul oraºului medieval ºi al complexu-
lui sãu fortificat, meritã sã le menþionãm pe cele întreprinse de P. Nicorescu144, Gr. Avakian145,
L.D. Dmitrov146, A.I. Furmanskaia147, M.G. Rabinovici148, G.G. Mezenþeva149, S.D. Krîjiþki ºi I.B.
Kleiman150, T.L. Samoilova151, A.A. Kravcenko152, I. Cândea153, S.V. Beleaeva ºi B. Ersoy154 º.a. ªi
totuºi datele arheologice existente sînt insuficiente pentru cunoaºterea mai multor aspecte
istorice ºi arhitecturale ale Cetãþii Albe.
Lipsa documentelor interne privitoare la acest complex fortificat a determinat necesitatea
de a studia atent mãrturiile vizitatorilor strãini. Cea mai veche descriere a cetãþii ne-a lãsat-o
cãlãtorul francez Guillebert de Lannoy în 1421: „ªi am ajuns la o cetate întãritã ºi port la
Marea Neagrã numit Moncastro sau Belgrad, unde locuiesc genovezi, valahi ºi armeni. ªi a
 49

venit acolo pe o margine a rîului … Giedigold, guvernatorul Podoliei, pentru a face ºi a înte-
meia cu mare silinþã o cetãþuie (châstel) nouã care a ºi fost fãcutã în mai puþin de o lunã de
cãtre sus-numitul Vitovt (marele cneaz al Lituaniei – n.a.) într-un loc pustiu unde nu se gãseºte
nici lemn, nici piatrã. Dar acel guvernator adusese cu sine 12000 de oameni ºi 4000 de care
încãrcate cu piatrã ºi lemn“155.
Nu toþi istoricii au dat credibilitate acestui pasaj, considerînd cã cetatea nu putea fi edi-
ficatã într-un loc pustiu, prin forþã, împotriva voinþei lui Alexandru cel Bun. Unii au înþeles
prin înãlþarea castelului o refacere serioasã a vechii fortãreþe, iar alþii au ajuns la concluzia
cã este vorba de o confuzie onomasticã. Totuºi, cu unele excepþii, relatarea vizitatorului fran-
cez este destul de plauzibilã: reparaþia sau reconstrucþia citadelei în timp de o lunã dupã dis-
trugerile din 1420, ajutorul acordat domnitorului Alexandru cel Bun din partea lui Giedigold
ºi Vitovt º.a.
În prima jumãtate a secolului al XV-lea Cetatea Albã e menþionatã de cãlãtorul burgund
Walerand de Wavrin156, iar la sfîrºitul aceluiaºi veac e descrisã de cronicarul turc Tursun-bei157.
Cãlãtorul francez François de Pavie, baron de Fourquevaux, scrie în 1585 cã oraºul are „la
unul din capete o cetate cu nenumãrate turnuri, douã rînduri de ziduri ºi ºanþuri adînci, clãditã
dupã sistemul vechi, dar ticluitã cum nu se poate mai bine“158.
Informaþii interesante se aflã în notiþele de cãlãtorie ale cãlugãrului italian Niccolo Barsi
din Lucca (1632-1639): oraºul este „întãrit cu ziduri ºi ºanþuri de jur împrejur“, avînd „o
cetãþuie cu multã artilerie aºezatã pe malul acelui rîu… Sînt douã porþi, fiecare din ele îºi are
podul sãu care se ridicã ºi se lasã. Aici este schela de mãrfuri pe drumul spre Constantinopol,
þara tãtãreascã, Trapezunt ºi spre alte locuri“159.
Vom cita ºi pe Petru Stanislavov, episcop latin din Nicopole, care a fãcut în 1659 urmã-
toarele consemnãri: cetatea „de jur împrejurul zidului are ºanþuri atît de înalte ºi adînci, încît
abia sã poatã trece bãtaia sãgeþii peste zidul oraºului. Are douã porþi de fier ºi douã poduri
care se ridicã. Înãuntru sînt 200 de case de ostaºi aleºi turci ºi numãrul celor care pãzesc
aceastã cetate este de 1700. Au douã moschei, nu se vede nici o femeie printre ei“160.
Dar cele mai importante detalii ne sînt oferite de cãlãtorul turc Evliya Celebi în 1657:
„Aceastã cetate se aflã ca o perlã albã, tocmai pe malul sudic al Nistrului. Perimetrul acestei
cetãþi este de 3060 de paºi… Zidurile dinspre Nistru sînt joase, dar au ºi ele niºte turnuri solide
ºi întãrite. Spatele ei care dã spre uscat este o cetate puternicã, avînd trei rînduri de ziduri spre
rãsãrit, spre apa Nistrului, spre Marea Neagrã ºi spre Kumral-Kum. Sînt trei porþi dintre care
 50

douã, mai mici, se aflã spre apa Nistrului, iar una, ce se deschide spre rãsãrit, e fãcutã din trei
rînduri de porþi de fier, fiind ºi cea mai folositã… În fortãreaþa de jos existã o baie micã.
Cetatea din interior are patru turnuri minunate, ca ºi turnurile de la Galata, fiind construite cu
mãiestrie… Ele sînt mari ºi frumoase. În aceastã cetate interioarã se gãseºte un serai crãiesc
cu faþa spre Nistru, acolo locuieºte dizdarul“161. Nu lipsesc nici unele exagerãri: perimetrul
exterior al cetãþii de 5600 de paºi, „o sutã de turnuri solide“, „ºase rînduri de fortificaþii sepa-
rate“, un ºanþ sãpat în stînca de cremene „de 50 de arºini“, adîncime ce „stîrneºte uimirea“162.
Comparînd Cetatea Albã cu alte 7060 de fortificaþii vizitate, Evliya Celebi mãrturiseºte cã n-a
vãzut „un ºanþ atît de adînc ºi de grozav ca acesta“163.
În secolul al XVIII-lea Cetatea Albã a fost menþionatã de negustorul german N.E.
Kleemann (1768)164, de francezul Saint-Prist (1768)165 ºi de francezul Charles Peyssonnel
(1787)166.
Printre sursele iconografice referitoare la aceastã fortificaþie meritã sã le menþionãm pe
cele pãstrate în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova167, Arhiva de Rãzboi din Viena168,
Muzeul Rus din Sankt-Petersburg169, Muzeul Palatului Topkapι din Istanbul170 º.a. Aici avem
reprezentãri reale, cum ar fi cea a cetãþii din prospectul-perspectivã al oraºului Akkerman din
1770171 ºi din 1790172, acuarelele lui M.M. Ivanov din 1790173(fig. 14), desenele lui Carlo Bassoli
din 1838174 (fig. 15), litografiile fãcute dupã originalele lui M. Webel din 1848175, gravura repro-
dusã de P.N. Batiuºkov din secolul al XIX-lea176 (fig. 16), desenul lui G. Simotta de la începutul
secolului al XX-lea177 º.a.; reprezentãrile probabile, cum este desenul lui Nasuh Matrakci din
prima jumãtate a secolului al XVI-lea178 (fig. 17) ºi reprezentãrile fanteziste, precum sînt stam-
pa ºi harta executate de militarii ruºi în 1789179 (fig. 18, 19). Toate aceste surse contribuie la
reconstituirea în timp a imaginii fortificaþiei medievale de la Cetatea Albã.

Cetatea lui Iurghici (Yanîk-Hisar, Palanca)

În anii 40 ai secolului al XV-lea a crescut pericolul tãtar pentru Þara Moldovei, în special
la frontiera ei de sud-est. Cu acest prilej, domnitorul ªtefan al II-lea a iniþiat lucrãri de
refacere la complexul defensiv al Cetãþii Albe. În acelaºi timp s-a acordat atenþie vadului cel
mai sudic de la gura Nistrului, pe unde tãtarii tindeau sã pãtrundã pe teritoriul Moldovei. Tot
pe aici trecea drumul de-a lungul litoralului Mãrii Negre de la Cetatea Albã pînã la
Cankerman (Oceakov, Özü, Vozia). Lîngã trecãtoare se afla un punct de control protejat de
 51

o micã întãriturã construitã sub supravegherea lui Iurghici (Iurgheci), pîrcãlab al Cetãþii Albe
din 1443 pînã în 1447180. Noua fortificaþie va figura în documente ca „cetatea lui Iurghici“ (în
versiunea tc. Ürgeç-Kermen“)181. În incinta ei era plasatã o garnizoanã permanentã de ostaºi
moldoveni aleºi.
Dupã cãderea Cetãþii Albe ºi Chiliei în 1484, numãrul populaþiei de la gura Nistrului s-a
redus simþitor. S-a pãstrat un act otoman de la sfîrºitul secolului al XV-lea despre delimitarea
zonei Cetãþii Albe rãmasã sub jurisdicþia Moldovei. Din partea osmanilor, la aceste lucrãri a
participat cadiul de Aidos, Mustafa, iar domnitorul Moldovei era reprezentat de o solie impu-
nãtoare. „Dintre toþi ostaºii sãi de gardã el (ªtefan cel Mare – n.a.) a trimis cu noi 700-800 de
oameni destoinici de-ai sãi, cîþi avea, ºi ne-am dus la hotarul de Akkerman“182. Au fost între-
baþi ºi creºtinii bãtrîni de la faþa locului, care au rãspuns c㠄hotarul Akkermanului este la Iur-
gheci-Kermen, care este o fortificaþie lîngã Akkerman. Dincoace de Iurgheci-Kermen (spre
vest – n.a.) el merge pînã la Kizil Bulak («Fîntîna Roºie» – n.a.). De la aceastã ultimã localitate
(hotarul Cetãþii Albe – n.a.) trece prin Dikili Taº ºi de acolo ajunge pînã la Kara Depe («Co-
lina Neagrã» – n.a.)“183. Dar fortãreaþa lui Iurghici a devenit mãrul discordiei între moldoveni
ºi otomani. Iatã ce scrie în continuare cadiul Mustafa: „(Moldovenilor – n.a.) li s-a spus: «În
orice caz cetatea amintitã mai sus trebuie sã rãmînã la Akkerman». De aceea a fost trecutã în
hotarele Akkermanului, dar ei nu au vrut sã se învoiascã. Atunci le-am zis: «Sã facem arz la
Poarta împãrãþiei. Dacã n-o sã vrea, nu vom avea ce face, iar dacã o sã vrea atunci se va milos-
tivi ºi o va dãrui»“184. Este evident cã miza disputei moldo-otomane în delimitarea hotarului nu
era fortificaþia lui Iurghici în sine ci controlul trecerii fluviului. Dacã ar fi cedat, otomanii ar fi
fost în imposibilitatea de a comunica pe uscat prin propriul teritoriu cu Oceakovul ºi Crimeea,
pierzînd ºi veniturile din taxele încasate la vad. Deci, în plan economic ºi militar, prezenþa
moldovenilor acolo ar fi fost foarte stînjenitoare pentru oraº ºi garnizoana otomanã, adicã
inacceptabile. Este interesant cã ªtefan cel Mare a încercat ºi prin negocieri de acest gen ºi prin
argumente juridice sã diminueze consecinþele instalãrii otomanilor în Cetatea Albã. În final
Poarta s-a pronunþat pentru alipirea cetãþii lui Iurghici Imperiului Otoman. La retragere, osta-
ºii moldoveni i-au distrus palanca.
În anii urmãtori osmanii au reconstruit-o substanþial. Poate de aceea cãlãtorul turc Evliya
Celebi este convins cã fortificaþia „a fost ziditã de sultanul Baiazid Veli“ (Bayezid al II-lea –
n.a.)185. În epoca otomanã aici se încasa dijma pentru „trunchiurile de copaci ºi altele“, adicã
plutele ºi încãrcãturile lor venite pe Nistru186.
 52

Din secolul al XVI-lea cetatea lui Iurghici figureazã în documente ca Yanîk-Hisar („ce-
tatea arsã, incendiat㓠– tc.), Palanca (Palanqa, Palanka). Potrivit registrului fiscal, în 1570 la
Yanîk-Hisar locuiau 57 capi de familie ºi 6 burlaci care prelucrau pãmîntul187.
La sfîrºitul secolului al XVI-lea locuitorii aºezãrii au devenit martori ai unor campanii de
eliberare a Moldovei de sub jugul otoman ºi ai unor operaþiuni militare ale cazacilor, în urma
cãrora cetatea în cauzã a fost invadatã ºi ruinatã. Dupã rãzboiul otomanilor cu Austria (1593-
1606), Poarta a întãrit sistemul de fortificaþii de pe cursul inferior al Nistrului. Evliya Celebi
menþioneazã o cetate de piatrã edificatã în 1616-1617 de guvernatorul Oceakovului, beiler-
beiul ªakºakι Ibrahim paºa la comanda sultanului Ahmed al III-lea. Cãlãtorul turc face urmã-
toarea descriere a fortificaþiei: „Yanîk-Hisar este un turn puternic, avînd forma circularã ºi în
prezent are acoperiº din scînduri subþiri, fiind aºezat într-un loc de trecere pe albia Nistrului
pe pãmîntul Akkermanului. În partea exterioarã, de jur-împrejur, are un fel de palancã fortifica-
tã, construitã din lemn. Acei care se duc de la Akkerman la Oceacov ºi în þara Crimeii trec apa
Nistrului pe la cetate. Fiind deci un loc trebuincios pentru trecere, are dizdar ºi douã sute de
oºteni înarmaþi. Mai are depozit de muniþii, precum ºi douãzeci de tunuri împãrãteºti vechi“188.
Evliya Celebi mai scrie despre ºanþul curãþat al cetãþii ºi despre „50 de puºti italieneºti“ pe care
le-a donat Melek Ahmed paºa (comandantul oºtilor otomane în trecere– n.a.) garnizoanei189.
În Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova s-au pãstrat cîteva planuri ºi o perspec-
tivã a sus-numitei cetãþi, realizate la sfîrºitul secolului al XVIII-lea190 (fig. 20). Fortãreaþa în dis-
cuþie ºi-a pierdut importanþa strategicã ºi militarã dupã 1812, cînd hotarul între cele douã
Imperii s-a mutat pe Prut. Ea s-a degradat cu încetul ºi în anii 20 ai secolului al XX-lea aici „a
rãmas numai fundamentul, iar pereþii au fost distruºi ºi împãrþiþi“191 între locuitori.
În prezent aceastã cetate a rãmas doar în memoria localnicilor.

Chilia-Licostomo

Apãrutã pentru prima datã într-o listã a castelelor patriarhale dependente de

Constantinopol sub Andronic al II-lea Paleologul, cetatea Chilia a fost încorporatã în sistemul
militar ºi administrativ al Bizanþului probabil din secolul al XI-lea, pe timpul amplificãrii
extremitãþilor nordice ale imperiului cu un lanþ de fortificaþii – sedii ale flotei bizantine pe linia
Dunãrii. Lista posesiunilor constantinopolitane datînd de prin 1318-1323 menþioneazã o
fortãreaþã numit㠄Chilia sau Licostomion“ (ôá Êåëëßá Þôïé ôo Ëõêïóôoìéïí)192. Amplasatã pe
o insulã formatã de un braþ al Dunãrii, Chilia a devenit un punct de tranzit, o bazã de aprovi-
 53

zionare pentru vasele comerciale ºi militare pe ruta fluvialã de o importanþã majorã, de la Ma-
rea Neagrã pînã la Vicina. Prosperitatea aºezãrii portuare, trecutã în posesia Genovei pe la
mijlocul secolului al XIV-lea e surprinsã în actele notarului italian Antonio de Podenzolo,
întocmite între anii 1360-1361193. Din documente se contureazã fizionomia Chiliei cu piaþa cen-
tralã publicã, biserica de rit ortodox cu hramul Sf. Ioan, cîteva edificii cu destinaþie specialã,
trei bãnci, loggia comunei genoveze, locuinþe, prãvãlii, o moarã, portul cu numeroase canale
pentru îmbarcare º.a.194.
Mai mulþi specialiºti pun problema localizãrii Chiliei. Iatã ce scrie C.C. Giurescu: „Existînd
în secolele XV-XX douã localitãþi cu numele de Chilia ºi anume una Chilia Veche, în Deltã, pe
un grind, de origine continentalã, nu aluvionarã ºi alta, Chilia Nouã, pe malul stîng, cercetã-
torii erau de acord cã prima reprezenta, aºa cum o aratã ºi numele, aºezarea cea mai veche, iar
cea de-a doua, aºezarea mai nouã, înfiinþatã ulterior“195. P.P. Panaitescu lanseazã ipoteza despre
existenþa Chiliei pe malul basarabean, unde ar fi fost o singurã aºezare ºi o „unicã cetate“,
Chilia Nouã fiind astfel identicã cu Chilia Veche196. Dar C.C. Giurescu este de pãrerea c㠄ori
de cîte ori avem dublete topice, dintre care primul însoþit de calificativul «vechi» ºi celãlalt de
calificativul «nou», întotdeauna primul desemneazã aºezarea cea mai veche, anterioarã celei-
lalte. Acesta e cazul cu Adjudul Vechi ºi Adjudul Nou, cu Orheiul Vechi ºi Orheiul Nou, cu Tîr-
gºorul Vechi ºi Tîrgºorul Nou, cu ªinca Veche ºi ªinca Nouã, cu Tohanul Vechi ºi Tohanul Nou,
cu Bucureºtii ºi Bucureºtii Noi. Tot acesta e cazul Chiliei Vechi ºi Chiliei Noi. Localnicii
n-aveau nici un motiv, nici un interes sã dea aceste douã denumiri în mod greºit, contrazicînd
realitatea istoricã“197.
Mai multe confuzii apar ºi în legãturã cu utilizarea dubletului toponimic Chilia-Licostomo
(de fapt ambele denumiri erau folosite ºi ca hidronime pentru desemnarea braþului nordic al
Dunãrii). Unele surse istorice par sã confirme identitatea acestor aºezãri. Dar existenþa dife-
renþierilor teritoriale se deduce din cartografia medievalã. Începînd din secolul al XIV-lea, în
delta Dunãrii gãsim diverse variante de indicare a sus-numitelor localitãþi: Licostomo-Licosto-
mo, Licostomo-Chieli, Licostomo-el Chielin, Licostomo-Chilia Veche-Chilia Nouã º.a.198.
Pentru a situa Chilia-Licostomo sînt luate în consideraþie în special urmãtoarele localitãþi ac-
tuale: oraºul ucrainean Chilia de pe malul stîng al rîului, satul românesc Chilia Veche, plasat
vizavi, pe o insulã din deltã, satul românesc Periprava, amplasat pe un grind din dreapta braþu-
lui nordic, la circa 20 km în aval de Chilia Veche ºi orãºelul ucrainean Vîlcov, aºezat pe conti-
nent, chiar în faþa Peripravei (fig. 21).
 54

Vom menþiona ºi principalele ipoteze referitoare la localizare:

1. Chilia ºi Licostomo sînt douã localitãþi diferite (adepþi: W. Heyd199, R.-H. Bautier200, G.
Pistarino201, G. Airaldi202, S. Raiteri203, O. Iliescu204 º.a.). În cazul de faþã Chilia Veche e loca-
lizatã în vecinãtatea satului Chilia Veche, iar Chilia Nou㠖 pe locul oraºului Chilia. Licostomul
Vechi e localizat în vecinãtatea satului Periprava, iar Licostomul Nou – pe locul orãºelului
Vîlcov. Sã ne aducem aminte c㠄Licostomo“ provine de la „Lycostoma“, însemnînd în greacã
„gura lupului“, iar în toponimul „Vîlcov“ se regãseºte vechea semnificaþie a „gurii lupu-
lui“(„lup“ – âúëê în pronunþia slavilor de sud) fiind o versiune a grecescului „Lycostoma“.
2. Chilia ºi Licostomo sînt douã denumiri ale aceleiaºi localitãþi (adepþi: Dimitrie Cantemir205,
N.E. Kleemann206, N. Iorga207, P. Constantinescu-Iaºi208, Gh. Pungã209, I. Chirtoagã210, P. Dia-
conu211 º.a.). În cazul de faþã Chilia Veche ºi Licostomul Vechi reprezintã o singurã aºezare,
localizatã în vecinãtatea satului Chilia Veche, iar Licostomul Nou e identic cu Chilia Nouã,
aflatã pe locul oraºului Chilia.
3. Chilia ºi Licostomo sînt douã apelative-echivalente ale aceleiaºi civilizaþii portuare, alcã-
tuitã din douã cupluri de aºezãri învecinate peste fluviu (adepþi: ªt. Andreescu212 º.a.). Acestea
sînt patru localitãþi diferite amplasate pe locul oraºului Chilia, în vecinãtatea satului Chilia
Veche, în vecinãtatea satului Periprava ºi pe locul orãºelului Vîlcov. Nu se poate vorbi de o
apariþie simultanã a tuturor acestor aºezãri: numai în decursul a trei secole aici au existat de la
una (vezi Il compasso di navigare din 1296)213 pînã la patru localitãþi (vezi harta lui Domenic
Custos din 1596)214.
ªi în prezent cercetãtorii din diferite þãri aduc dovezi de ordin istoric, toponimic, geogra-
fic ºi cartografic în sprijinul uneia din aceste ipoteze, deci discuþia privind localizarea Chiliei-
Licostomului continuã. Dar cert este faptul cã cel puþin douã din cele patru aºezãri danubiene
sus-numite au fost protejate de fortificaþii de piatrã.
Cetatea Chiliei Vechi e atestatã pentru prima datã în harta din Codex Latinus Parisinus-
7239 – document cartografic întocmit la porunca regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg,
pãstrat la Biblioteca Naþionalã din Paris215 (fig. 22). Fiind anterior luptei de la Nicopole (1396),
el reprezintã cele mai importante oraºe ale Europei de Sud-Est, marcate prin cetãþi ºi castele
de diferite mãrimi. O. Iliescu identificã Chilia Veche cu o cetate nenumitã de la gurile
Dunãrii216. Inscripþia din apropiere indicã: „baradigo locho dexerto in del qual abita solamente
peschadori“217. Într-adevãr, acest loc pustiu ºi mlãºtinos din dreapta fluviului putea fi preferat
de pescari. Ar fi incorectã afirmaþia cã desenul cetãþii pe hartã reproduce cu exactitate tipul ei
 55

real, dar, pornind de la redarea diferenþiatã ºi foarte detaliatã a semnelor convenþionale, pu-
tem exclude cu certitudine varianta cu totul imaginarã. Pe acest desen, cetatea Chilia Veche
apare ca o construcþie voluminoasã, patrulaterã în plan, cu ziduri masive, prevãzutã cu douã
porþi de intrare arcuite în partea lor superioarã (fig. 23). Cinci turnuri de flancare, de formã
paralelipipedicã, protejeazã cele douã curþi interioare. Toate turnurile sînt înzestrate cu des-
chideri pentru tragere. Anume aceastã cetate ar trebui sã figureze în cronica lui Antonio Bon-
finius, care o calificã drept „interamnis“, adic㠄între rîuri“, de fapt „între braþele Dunãrii“218.
Sîntem de acord cu C.C. Giurescu care susþine cã cetatea bizantino-genovezã de la Chilia
Veche, la un moment dat, n-a putut satisface necesitãþile militare ale aºezãrii219. Pe la jumãtatea
secolului al XIV-lea, cînd tranzacþiile comerciale au luat amploare, s-a simþit nevoia extinderii
oraºului, edificîndu-se mai multe locuinþe ºi depozite pe celãlalt mal al Dunãrii. Astfel s-a for-
mat o alcãtuire urbanã nouã ca o prelungire fireascã a celei vechi, din insulã. Observãm cã pe
harta din Codex Latinus Parisinus-7239 fortificaþia de la Chilia Nouã lipseºte (vezi fig. 22).
Reiese cã primele construcþii ale ei au putut fi înãlþate doar dupã lupta de la Nicopole, proba-
bil în perioada anilor 1396-1402. Acum genovezii puteau sã edifice partea cea mai veche a
complexului – citadela, sub protecþia cãreia se va dezvolta în continuare Chilia Nouã.
Cetatea Chilia Veche a fost refãcutã din ordinul sultanului Bayezid al II-lea220. Urmele ei
s-au pãstrat pînã în secolul al XIX-lea. În harta militarã rusã întocmitã în 1835 în dreptul
Chiliei Noi, pe celãlalt mal al Dunãrii, gãsim douã inscripþii: „Êð. Ñòàð. Êèëiÿ“ („fortãreaþa
Chilia Veche“ – rus. ) ºi „„ðàçâàëèíû Êèëiè“ („ruinele Chiliei“ – rus.)221. F. Brun menþioneazã
în 1866: „Chilia sau Licostomo, ale cãrei ruine se vãd în faþa oraºului de azi Chilia Nouã“222. În
acelaºi an 1866 în Ghidul Joanne apare urmãtoarea informaþie: „Chilia, în faþã, în insula Leti
ºi, în consecinþã, în delta danubianã, sînt ruinele vechiului castel moldovenesc Chilia care
supraveghea Dunãrea“223.
Chilia Veche bizantino-genovezã a ajuns în posesia Þãrii Româneºti sub Mircea cel Bãtrîn
prin 1402-1403. Pe urmã a stãpînit-o Alexandru cel Bun. Moldova a cedat-o în timpul luptelor
dinastice dintre feciorii acestuia ªtefan ºi Ilie. ªtefan cel Mare a fãcut o încercare nereuºitã de
a o recupera în 1462 ºi doar în 1465 oastea moldoveneascã a cucerit-o de la munteni. Dar acum
fortificaþia din insul㠖 extremitatea de sud a Moldovei, era izolatã oarecum de restul þãrii. De
aceea ªtefan cel Mare a poruncit sã se clãdeascã o nouã cetate pe malul basarabean, la Chilia
Nouã. Construcþia a avut loc în 1479, într-un timp record, de la 22 iunie pînã la 15 iulie, pe
ºantier fiind aduºi „800 de zidari ºi 16000 de ajutoare“224. Se pare cã o parte din material de
 56

construcþie servea piatra scoasã din fortificaþia bizantino-genovezã a Chiliei Vechi, iar cetatea
lui ªtefan cel Mare a înglobat fortul genovez al Chiliei Noi. „Cu zidirea noii cetãþi de pe ma-
lul stîng s-a dat o loviturã puternicã aºezãrii din insulã; ea a început sã decadã, transformîndu-
se acum într-o anexã a celei din faþã, invers de cum fusese pînã atunci“225.
Chilia moldoveneascã era consideratã, alãturi de Cetatea Albã, „poarta creºtinãtãþii“226,
„cheia a toatã Þara Moldovei, a Ungariei ºi a Þãrii de pe Dunãre“227 ºi „plãmînii Moldovei“228.
Acest bastion înaintat al þãrii a cãpãtat în evul mediu o deosebitã importanþã militarã, strate-
gicã ºi comercialã. Cetatea lui ªtefan cel Mare a devenit principalul centru de apãrare al locali-
tãþii prospere ºi loc de refugiu al orãºenilor în timpul numeroaselor atacuri inamice.
Astãzi localizarea precisã a acestui obiectiv militar e destul de dificilã. Lipsa investigaþiilor
arheologice la Chilia Nouã, precum ºi perturbãrile politice complicã elucidarea acestei prob-
leme. ªi totuºi unii specialiºti au încercat sã localizeze cetatea.
Conform versiunii generalului S. Panaitescu, vechea cetate moldoveneascã ar trebui cãu-
tatã pe malul stîng al Dunãrii „pe terenul cuprins la sud de biserica istoricã Sf. Nicolae“229. O
informaþie interesantã gãsim la P. Constantinescu-Iaºi: „În actuala Chilia Nouã, la 100 m de bi-
serica istoricã Sf. Nicolae... se aflã o ridicãturã de pãmînt, consideratã ca cetatea lui ªtefan cel
Mare“230. N. Iorga este de pãrere cã rãmãºiþele zidurilor dinspre localitatea de astãzi nu sînt
altceva decît vechea întãriturã moldoveneascã: aici lîngã rîu „piatra asprã e amestecatã cu
cãrãmizi de o structurã tare, pusã la repezealã, ca pentru ultima reparaþie pripitã a lui ªtefan
cel Mare înainte de atacul decisiv al turcilor; unele sînt în lat, altele în lung...“231. Arheologul
V. Cojocaru, în timpul unor cercetãri preliminare în zona actualului port fluvial ºi în cea a ele-
vatorului, a atras atenþia asupra unor resturi de zidãrie medievalã232.
Unde, totuºi, era amplasatã aceastã cetate vestitã, menitã sã reziste presiunii inamicului
dinspre uscat ºi dinspre mare?
Descoperirile noastre din diferite arhive, precum ºi cercetãrile pe teren, ne-au convins de
necesitatea investigaþiilor în zona de agrement a Chiliei, în zona portuarã, cea a elevatorului ºi
a spitalului orãºenesc. Anume aici vor putea fi gãsite rãmãºiþele cetãþii lui ªtefan cel Mare. În
zona de nord-est a elevatorului se aflã cea mai veche parte a fortificaþiei ºi ultima redutã a ei
– citadela, atribuitã genovezilor.
Cãutînd sã reconstituim imaginea Chiliei de odinioarã, vom apela la diverse menþiuni doc-
umentare. Din tabloul de ansamblu obþinut vom pune pe prim-plan cetatea moldoveneascã,
edificatã de ªtefan cel Mare. Martorii oculari ne oferã unele detalii privind înfãþiºarea ºi
 57

dimensiunile acestei fortãreþe. În acest sens sînt revelatoare informaþiile cronicarului turc
Tursun-bei: „Cetatea Chilia... este o cetate puternicã, ridicatã pe malul fluviului Dunãrea.
Adîncimea ºanþului ei era de neînchipuit, iar apa Dunãrii, fiind scursã în el, cetatea pãrea ca o
insulã. Zidurile ºi turnurile erau înalte ºi alcãtuiau piedici, iar urcarea duºmanului pe ele era
cu neputinþã“233.
Cetatea a fost cuceritã în vara anului 1484 în urma unui asediu din partea aliaþilor otomani
ºi tãtari conduºi de Bayezid al II-lea ºi Mengli Giray. ªtefan cel Mare, fiind cu oastea sa la
Obluciþa, n-a putut interveni fãrã a avea mari pierderi; prin urmare acest important bastion a
cãzut, trecînd în stãpînirea Porþii234.
Dupã cucerirea cetãþii, sultanul Bayezid al II-lea a ordonat sã se repare construcþiile darî-
mate235. În 1495, 90 de corãbii otomane au sosit la Chilia cu material de construcþie pentru re-
paraþia fortificaþiei236. M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru crede cã e vorba de cetatea Chiliei
Vechi „pe zidurile cãreia turcii au aºezat tunuri «veºnic încãrcate» spre a supraveghea trecerea
corãbiilor...“237. Cãlãtorul italian Giovanni Batista de Burgo, care viziteazã oraºul între anii
1681-1686, consemneazã cã la Chilia Veche (Eski Kili) era pus „un locotenent al agalei turce
care avea reºedinþã la Yeni Kili (Chilia Nou㠖 n.a.)“238 numitã de asemenea „fortezza di
Valachia“239.
Mai tîrziu, în 1794, autoritãþile otomane au construit la Chilia Nouã un alt complex de
apãrare în corespundere cu noile condiþii tehnice ºi metode de asediu240. Ruinele cetãþii bastio-
nate se aflã astãzi pe teritoriul portului, elevatorului, spitalului ºi parcului orãºenesc. Un mo-
ment de menþionat: fundamentarea tehnico-economicã a parcului naþional „Zaporojanul pe
Dunãre“ realizatã de cercetãtorul ucrainean S.V. Volkov nu face nici o deosebire între fortifi-
caþia moldoveneascã a Chiliei ºi cea otomanã241. Dar e inadmisibil de a pune semnul egalitãþii
între aceste obiective militare absolut diferite prin concepþie, material ºi tehnicã de con-
strucþie, anul clãdirii, precum ºi rolul pe care l-a jucat fiecare în istoria Dunãrii de Jos.
Dar sã revenim la mãrturiile vizitatorilor strãini care au descris vechea cetate de piatrã.
Arhidiaconul Paul de Alep menþioneaz㠄un castel mare ºi falnic, foarte vechi ºi bine apãrat,
fiind foarte trainic. Se spune cã a fost clãdit de genovezi, pe care i-au chemat grecii în ajutorul
lor, dîndu-le aceastã cetate…“242. Cãlugãrul italian Niccolo Barsi scrie despre zidurile impunã-
toare ºi turnurile puternice ale fortificaþiei243. Chilia e menþionatã ºi de Filip Stanislavov, epis-
cop catolic bulgar244. O descriere detaliatã a complexului defensiv e fãcutã de cãlãtorul turc
Evliya Celebi (1657)245. Din relatãrile acestuia aflãm despre cele trei rînduri de ziduri de pia-
 58

trã ºi despre un ºanþ adînc, de statura unui om care înconjurau aria fortificatã dinspre uscat246.
Dinspre rîu erau doar douã linii de ziduri, iar ºanþul lipsea247. Cele mai puternice turnuri erau
turnul lui Kedik Ahmed paºa, „Kιzιl Kule“ („turnul roºu“), „Dizdar Kulesi“ („turnul coman-
dantului“), „Zιndan Kulesi“ („turnul închisorii“), „Yassι Kule“ („turnul turtit“) ºi „Fener Ku-
lesi“ („turnul farului“)248. Un turn mare, reconstruit de Melek Ahmed paºa, unchiul lui Evliya
Celebi, îi purta numele249. Complexul defensiv avea patru porþi250. Poarta principalã, numitã
„poarta Varoºului“, realiza legãtura cu oraºul. Trei porþi auxiliare dãdeau înspre Dunãre251. În
interiorul fortificaþiei se gãsea moschea lui Bayezid al II-lea ºi alte ºapte (?) moschei252.
Evliya Celebi ne oferã informaþii preþioase referitoare la citadelã, aflatã într-un colþ al
cetãþii exterioare. Amplasatã foarte aproape de rîu, ea înscria în plan un pãtrat cu un peri-
metru de 500 de paºi253. Douã rînduri de ºanþuri protejau cetãþuia254. Aici, în cel mai ferit colþ
al ansamblului locuiau dizdarul, eminul, kethudaua, imamul, kadiul ºi unii ostaºi ai garnizoa-
nei255. În citadelã se mai gãseau depozite de armament ºi grînare256. Casele din cetate erau pla-
sate de-a lungul strãzilor perpendiculare una faþã de alta, podite cu bîrne, sub care se aflau ºan-
þuri adînci257. În cazul primejdiei bîrnele se ridicau, iar strãzile se transformau în canale258. La
capetele lor erau construite case bine fortificate, înzestrate cu metereze de unde se putea trage
cu tunuri259.
Cetatea de piatrã de la Chilia e amintitã ºi de cronicarul Miron Costin care face o deose-
bire între „Cetatea Mare“ ºi „Cetatea Micã“260.
Prima reprezentare iconograficã a acestei fortificaþii îi aparþine lui Nasuh Matrakci. Dese-
nul sãu, realizat la începutul secolului al XVI-lea, este pãstrat în Arhiva Palatului Topkapι din
Istanbul (fig. 24)261. Urmãtoarele sînt vederile riverane ale oraºului ºi cetãþii publicate la sfîr-
ºitul secolului al XVIII-lea de cãlãtorul german N.E. Kleemann (fig. 25)262, precum ºi vederile
cetãþii desenate în 1790 de consilierul rus M.M. Ivanov, care se pãstreazã astãzi în Muzeul Rus
de Stat din Sankt-Petersburg263. O vedere fantezistã a Chiliei Noi, realizatã la 1820, se gãseºte
în Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române (fig. 26)264.
Mai multe planuri ºi relevee aflate în arhivele Rusiei265, Austriei266 ºi României267 confirmã
asemãnarea izbitoare a Chiliei Noi cu Cetatea Albã. Un interes deosebit prezintã planul ingi-
nerului francez Kauffer din 1794268 ºi prospectul-perspectivã al Chiliei din 1770, descoperite de
noi în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova269.
Printre cercetãrile arheologice realizate în zona celor douã Chilii le vom menþiona pe cele
întreprinse de arheologii din România în apropierea Chiliei Vechi, cînd s-au gãsit cîteva mo-
 59

nede bizantine din secolele IX-XI270, precum ºi controalele sporadice întreprinse în ultimii ani
la Chilia Nouã de arheologul ucrainean V. Cojocaru271.
Dar rezultatele acestor investigaþii se cer a fi completate cu altele noi.

Costeºti

Aºezarea medievalã Costeºti, situatã în extremitatea sudicã a Codrilor, era amplasatã pe

cursul mijlociu al rîului Botna. Deoarece terenul nu i-a oferit condiþii propice pentru apãrarea
naturalã, aici au fost constituite douã cetãþi de pãmînt ºi lemn272 (fig. 27).
S-a presupus cã prima fortificaþie numitã de localnici „Cetate“ ºi situatã la 300 m în amon-
te pe cursul Botnei, este contemporanã cu aºezarea tãtaro-mongolilor, fundatã, probabil, la
cumpãna secolelor XIII ºi XIV ºi distrusã la sfîrºitul deceniului 7 al secolului al XIV-lea273.
Sãpãturile arheologice efectuate la Costeºti de T. Porucic, Gh.D. Smirnov, G.B. Fiodorov,
E.A. Rikman, L. Polevoi, P.P. Bârnea, E. Abîzova º.a.274 n-au adus rezultate edificatoare privind
datarea exactã a acestor amenajãri defensive. Dar s-a fãcut descrierea celei de-a doua fortifi-
caþii, numitã de localnici „Cetãþuie“ ºi aflatã pe un promotoriu, la nord de aºezare. Cetatea de
plan patrulater avea val ºi ºanþ. Arheologii au dezvelit ruinele porþii de acces. S-a presupus cã
colþurile fortãreþei erau apãrate de turnuri uºoare de lemn puþin avansate faþã de linia incin-
tei. E.A. Rikman afirmã cã cetãþi analoage puteau sã aparã în zonã nu mai devreme de secolul
al XIV-lea, iar „cea mai apropiatã analogie a «horodiºtei» Costeºti, conform planului ºi pro-
cedeelor de construcþie, prezintã cetatea situatã în apropierea satului Corlãteni în România, în
valea rîului Jijia, nu departe de oraºul Dorohoi, cercetatã de arheologii români în 1952“ 275
.
Cetatea de lîngã Corlãteni e datatã aproximativ din secolele XIV-XVII. Arheologul ajunge la
concluzia c㠄este puþin probabil ca constructorii cetãþii sã fi fost slavii ºi, cu atît mai mult,
tãtaro-mongolii. Sãpãturile viitoare ar trebui sã clarifice, dacã nu existã legãturã între apariþia
cetãþii de la Costeºti ºi activitatea statului moldovenesc în secolul al XIV-lea, care îºi extinde
autoritatea asupra pãmînturilor nistriene“276.
În schimb, T. Nesterov susþine cã fortificatorii cetãþilor sus-numite nu erau de aceeaºi
instruire: „Cetãþuia de la Costeºti este de 26 de ori mai mare decît cea de la Corlãteni (7,9 ha :
0,3 ha), este înzestratã cu «ieºinduri la colþurile pereþilor care se ridicã deasupra lor la 1 m
înãlþime»277, particularitare care lipseºte în releveul planului fortificaþiei de la Corlãteni…
Luînd în consideraþie forma rectangularã a construcþiei de pãmînt, prezenþa ieºindurilor de
mici dimensiuni de la colþuri (amintind turnurile decorative guldasta), materialul cultural spe-
 60

cific Hoardei de Aur, „Cetãþuia“, ca ºi „Cetatea“… erau reºedinþe aristocratice suburbane de

tipul locuinþelor feudalilor mongoli construite în oraºele de reºedinþã de pe Volga – în Saraiul
Nou ºi Saraiul Vechi“278. S-a mai constatat cã cea de-a doua fortificaþie a Costeºtilor nu era
intens locuitã cu toate cã în interior se gãseau conducte de apã din ceramicã279. Se pare cã
locuitorii aºezãrii nu aveau legãturi permanente cu „Cetãþuia“, folosind-o, doar, ca refugiu
temporar, care a avut o perioadã de funcþionare destul de scurtã.

Crãciuna

În literatura de specialitate gãsim mai multe ipoteze privind localizarea cetãþii Crãciuna.
Astfel, C. Cihodaru o aºeazã pe vechiul curs al Siretului280, iar N. Constantinescu-Mirceºti ºi I.
Dragomirescu – pe Siretul Inferior281. R. Rosetti crede cã cetatea Crãciuna e ridicatã pe ruinele
vechii Episcopii a Milcoviei282, iar N. Iorga susþine cã reºedinþa cãlugãrului dominican Teodo-
ric, prim titular al acestei Episcopii era „pe înãlþimile de lîngã Odobeºti, la Crãciuna“283.
Aceeaºi pãrere o au C.C. Giurescu, A. Carol º.a.284. Dar L. Chiþescu localizeazã cetatea Crã-
ciuna pe teritoriul actualei comune Independenþa, judeþul Galaþi, pe un vechi canal al Sire-
tului, altãdatã plin cu apã, la 150 m spre nord de malul rîului285.
Este interesant cã pe harta Principatelor Române întocmitã de militarii ruºi în 1835, forti-
ficaþia în cauzã apare în stînga Siretului, la est de confluenþa lui cu Buzãul. Apa Siretului e abã-
tutã de la vechiul curs, fiind format aºa-numitul „Colacul Crãciuna“.
Sondajele arheologice efectuate de arheologii din România în punctul „Cetãþuia“ pe „Co-
lacul Crãciunei“ au prilejuit descoperirea unei amenajãri de apãrare, lucratã din pãmînt ºi
lemn286. Ea a fost datatã în secolul al XV-lea, dupã ceramica gãsitã în aceste locuri.
Cea dintîi menþiune documentarã a fortificaþiei o întîlnim în Letopiseþul anonim al Moldo-
vei: „În anul 6990 (1482 – n.a.) martie 10, a luat ªtefan voievod cetatea de la Crãciuna ºi a aºe-
zat pe pîrcãlabii sãi Vîlcea ºi Ivanco“287. Forma germanã a numelui ei este „Kretzona“ ºi
„Ketzo“288.
Pe la 1471, domnitorul Þãrii Româneºti Radu cel Frumos a înãlþat o fortificaþie pe un teri-
toriu considerat ca aparþinînd Moldovei. ªtefan cel Mare a cucerit-o în 1482 ºi a ridicat o altã
cetate în faþa celei munteneºti. Într-o scrisoare trimisã regelui Poloniei Cazimir al IV-lea
Jagiello, voievodul Moldovei îi explicã cã a edificat-o în scopuri de apãrare289. Dar V. Vãtãºianu
nu exclude cã fortificaþia putea sã existe ºi înaintea lui Radu cel Frumos, „cãruia i se atribuie
o restaurare“290.
 61

Noua construcþie a lui ªtefan reprezintã o amenajare de apãrare uºoarã, realizatã în

vechea tehnicã a palisadelor, asemãnãtoare cu fortãreaþa de la Bîrlad. Ambele erau utilizate
ca fortificaþii de campanie.
Cetatea Crãciuna a funcþionat pînã în 1484, fiind distrusã de un puternic incendiu.

Falcin (Fãlciu)

Resturile acestei cetãþi medievale au fost descoperite de domnitorul Moldovei Dimitrie

Cantemir la începutul secolului al XVIII-lea291. Este vorba de o fortificaþie de piatrã, situatã
într-o zonã împãduritã pe malul rîului Prut. Aici, în apropierea oraºului Fãlciu puteau fi vãzute
fundaþiile unor ziduri ºi turnuri „clãdite din piatrã arsã“292. Planul cetãþii era apropiat de un
„cerc alungit“293.
Întîlnim tîrgul Falciului desemnat convenþional prin trei turnuri în harta lui Georg Rei-
cherstorffer din 1541294. Reprezentarea e însoþitã de toponimul „Falczyn“. C.C. Giurescu scrie
despre o schimonosire a denumirii Fãlciu, dar sã ne aducem aminte cã în acelaºi secol izvoarele
otomane menþioneazã lucrãrile de construcþie la cetãþile Falcin ºi Berudcin (întãritura pe Prut
/ Berud – n.a.)295. Prima pare a fi fortificaþia descoperitã de Dimitrie Cantemir, pe cînd cea de-a
doua nu este localizatã pînã în prezent.
Astãzi nu cunoaºtem alte dovezi documentare sau arheologice care sã ateste existenþa
fortãreþei Falcin.

Hmielov

Aceastã cetate însemnatã, situatã odinioarã la nord de rîul Prut în vecinãtatea aºezãrii ªe-
peniþ, a dat numele sãu unei formaþiuni politice prestatale. Fortificaþia controla un tronson al
cãii comerciale transcontinentale, care unea vadul de la Cernãuþi cu „Þara ªepeniþului“, con-
tinuînd spre Sniatyn, iar de acolo mai departe spre Liov ºi Marea Balticã.
Prima atestare a Hmielovului apare într-un act din 1395, prin care cîþiva boieri moldoveni
au fãgãduit regelui Poloniei Vladislav II Iagiello „sã nu mai vorbeascã nici un cuvînt despre
Colomeia ºi despre Sniatyn ºi despre Pocuþia de cãtre domnul nostru ªtefan; iar despre Þeþina
ºi despre Hmelev, cînd domnul nostru va fi la Domnul sãu ºi Craiul nostru, Vladislav al
Poloniei, se va ruga de acesta ºi se va tocmi dupã voia Craiului“296. Dacã dreptul moldovenilor
asupra Pocuþiei a decurs din faptul cã suveranul polon a zãlogit-o în 1388 lui Petru I Muºat
pentru un împrumut de 3000 de ruble de argint, pe care nu le-a restituit la timp, în privinþa
 62

Hotinului, Hmielovului ºi Þeþinei dreptul lor era mult mai vechi. Potrivit cronicii rutene a lui
Bychowiè, Teodor Coriatovici a lãsat aceste cetãþi românilor în 1354297.
O menþiune a Hmielovului gãsim în 1433, cînd acelaºi rege Vladislav al II-lea Iagiello a dat
voievodului ªtefan „aceste cetãþi Þeþin ºi Hmelov, cu aceste ocoale ºi sate care ascultã de ele,
care cetãþi sînt aºezate între þara noastrã a Rusiei ºi Moldova“298.
În 1436 Iliaº voievod a oferit drept compensaþie Poloniei pentru „pagubele pricinuite prin
foc“299 în Pocuþia de cãtre tatãl sãu, Alexandru cel Bun, Þara ªepeniþului cu ocoalele, oraºele
ºi satele sale, inclusiv cetãþile „Hotin, Þeþin ºi Hmielov“300.
Hmielovul este amintit în 1444, cînd doamna Marinca, soþia lui Iliaº, împreunã cu Manoil,
pîrcãlabul de Hotin, a încredinþat la doi nobili poloni „cetãþile noastre Hotin, Þeþin ºi
Hmielov“301. Într-un document din secolul al XV-lea figureazã ºi „drumul Hmielovului“, cãruia
îi corespunde mai tîrziu „drumul hameiului“302. De aici ar reieºi cã denumirea româneascã a
cetãþii putea fi Hameiu303.
C.C. Giurescu considerã cã aceastã fortificaþie este mai veche decît prima menþiune docu-
mentarã, din 1395: „Fiind citatã în mod obiºnuit împreunã cu Þeþina ºi cu Hotinul, ea pare a
data din aceeaºi vreme cu aceasta din urmã. Hotinul, ca aºezare ºi reºedinþã episcopalã, se con-
statã în mod sigur în 1310; e probabil ca ºi cetatea lui sã fi existat pe atunci. Pe de altã parte,
trebuie sã þinem seama de faptul cã Þara ªepeniþului, care cuprindea ºi Hotinul, ºi-a luat
numele nu de la acesta, ci de la aºezarea de la ªepeniþ, a cãrei cetate e Hmielovul“304. De unde
rezultã, dupã pãrerea lui C.C. Giurescu „cã atît aceastã aºezare, cît ºi cetatea ei sînt cel puþin
contemporane, dacã nu mai vechi decît Hotinul“305.
În lista oraºelor valahe ºi bulgare datatã în 1388-1394 sînt trecute ºi Þeþina, ºi cetãþuia de
pe Ceremoº (Hmielov). Atît C.C. Giurescu cît ºi L. Chiþescu bãnuiesc cã ultima putea sã re-
prezinte o fortificaþie uºoarã de pãmînt ºi lemn, de tipul Crãciunei din partea de sud a Mol-
dovei306. Rangul ei secundar rezulta din faptul cã numele pîrcãlabului ei n-a apãrut niciodatã
printre martorii hrisoavelor domneºti. Se presupune cã ea putea fi edificatã înaintea formãrii
statului medieval Moldova.
ªepeniþul, vechea reºedinþã a „Þãrii ªepeniþului“ cu fortificaþia ei Hmielovul dispunea de
un ocol cu o suprafaþã destul de mare307. Dar o construcþie de pãmînt ºi lemn nu putea fi pre-
vãzutã pentru o funcþionare îndelungatã.
Din timpul lui Petru Aron ea nu mai figureazã în documente, rolul ei fiind preluat de o altã
fortãreaþã din zon㠖 cea a Þeþinei.
 63

Hotin

Cetatea Hotin, aºezatã la un vechi vad al Nistrului, încheia la nord sistemul de fortificaþii
moldoveneºti plasate pe linia acestui fluviu. Aici trecea una din ramurile drumului transconti-
nental care lega Germania ºi Polonia cu þãrmul Mãrii Negre ºi Dunãrea de Jos.
Cronicarul polon Jan Dlugosz atribuie aceastã fortificaþie regelui Poloniei Cazimir cel
Mare, care putea s-o construiascã, ca ºi cetatea Þeþina ºi alte cetãþi, dupã alungarea tãtarilor
din zonã308. Aceeaºi pãrere are ºi Gh. Diaconu309, dar mai mulþi cercetãtori pãstreazã rezerve
asupra acestei ipoteze. Unii considerã cetatea mai veche, atribuind-o cneazului halician Daniil
Romanovici, care a înãlþat în secolul al XIII-lea mai multe „goroduri“ pe Nistru310. Alþii sînt de
pãrere cã fortificaþia a apãrut aici la începutul secolului al XIV-lea, edificatã de voievodul
român ªtefan, conducãtorul „Þãrii ªepeniþului“311. Mai sînt ipoteze de atribuire a cetãþii de pia-
trã genovezilor312, moldovenilor sub Petru Muºat313, moldovenilor sub ªtefan cel Mare314 º.a.
Potrivit cronicii rutene a lui Bychowiè, fortificaþia aparþine în 1354 „volohilor“315. Dupã
întemeierea statului moldovenesc Hotinul apare printre oraºele valahe în lista oraºelor valahe
ºi bulgare datatã în 1388-1394, iar în 1387 „Stephanus de Hotin“ este menþionat printre boierii
moldoveni316. N. Iorga susþine cã pe la 1400 fortificaþia a fost întãrit㠄de meºteri din Podolia
sau italieni“317. Chiar la începutul domniei sale, Alexandru cel Bun a instituit aici o vamã de
hotar între Polonia ºi Moldova, care figureazã în privilegiul comercial acordat negustorilor din
Liov în 1408. Dupã moartea lui Alexandru cel Bun, cetatea Hotin a devenit mãrul discordiei
în rivalitatea dintre feciorii sãi Ilie ºi ªtefan. Ca urmare, ea a fost cedatã de cîteva ori polonilor.
Doar prin tratatul de pace între Moldova ºi Polonia din 1459 cetatea a reintrat în componenþa
Moldovei. Ea a rezistat atacului otoman la 1476. Cronicarul polon Jan Dlugosz consemneazã
cã sultanul Mehmed al II-lea „a început apoi sã asedieze între timp cetãþile Suceava ºi Hotin,
dar suferind de un «dezastru cumplit» sub amîndouã cetãþile, a fost silit sã se retragã în mod
ruºinos“318.
În secolul al XVI-lea Petru Rareº a întreprins lucrãri de refacere în fortificaþie, apelînd
probabil la aceiaºi meºteri bistriþeni care i-au zidit ºi cetatea de piatrã de la Soroca319. Lor li se
atribuie ºi anumite intervenþii constructive în paraclisul fortãreþei. În 1538, Hotinul a fost ase-
diat de trupele polone, care timp de cîteva sãptãmîni „au bãtut cetatea, au pus iarbã de puºcã
sub zidurile ei, le-au aruncat în aer dar mîinile harnice ale moldovenilor au dres cetatea“320. În
acelaºi timp sultanul Soliman Magnificul a nãvãlit ºi el în Moldova. Petru Rareº s-a îndreptat
spre Hotin, dar a fost respins de oºtile polone. Pînã la urmã el a pãrãsit Moldova ºi s-a ascuns
 64

în cetatea Ciceului, în Ardeal. Otomanii l-au pus domnitor pe ªtefan Lãcustã, care chiar la
Hotin a încheiat pacea cu Polonia. Astfel, fortificaþia a ajuns din nou în stãpînirea moldove-
nilor. În 1561, Hotinul a fost dãruit de Despot Vodã polonului Albert Laski, dar, potrivit unei
cronici, în 1563 s-a pornit „Despot Vodã cu oastea sã ia cetatea Hotinului de sub ascultarea lui
Laski, care i-au fost dat mai înainte… ºi au luat cetatea în seama lui“321.
Mai mulþi martori oculari au lãsat descrieri ale oraºului ºi ale cetãþii. „Hotin este o fru-
moasã ºi puternicã cetate, aºezatã pe o stîncã, avînd aspectul fortãreþei Kockenhauzen din
Liflanda“ relateazã în 1574 cronicarul polon Matei Stryjkowski322. În 1585 cãlãtorul francez
François de Pavie baron de Fourquevaux face o altã descriere a fortificaþiei: „Pe malul lui
(Nistrului – n.a.) este aºezat un castel mic, încins cu ziduri înalte de cãrãmidã, clãdit dupã sis-
temul vechi ºi dominînd în toate pãrþile“323. Cetatea e menþionatã într-o descriere anonimã a
Moldovei pãstratã în Arhivele Vaticanului: „Pe malul Nistrului, în faþa Cameniþei, oraº al
Poloniei, se aflã Hotinul, o cetate foarte frumoasã“324. O altã menþiune a fortificaþiei, din 1593,
aparþine unui cãlãtor rus: „Cetãtuia de piatrã Hotin nu este mare, mai micã decît bãtaia puºtii;
e aºezatã pe un deal înalt de piatrã, pe malul fluviului Nistru“325. Cetatea Hotin atrage atenþia
lui Gian Lorenzo D’Anania (1596)326, Joris van de Does (Georgius Donsa) (1597, 1598)327 º.a.
Una dintre cele mai ample prezentãri a cetãþii o datorãm cãlãtorului turc Evliya Celebi
(1657): „Este o cetate micã, ziditã din piatrã rezistentã ºi aºezatã pe malul fluviului Nistru. De
jur-împrejur are o mie cinci sute de paºi, iar ºanþul este foarte trainic. Sînt douã porþi, dintre
care una se deschide spre malul Nistrului. Înãuntrul ei se aflã o mãnãstire mare, asemenea unei
cetãþi, ºi este numitã ªtefania. Cetatea este foarte solidã, avînd optzeci de turnuri acoperite cu
scînduri. Înãuntrul cetãþii sînt numai ºaizeci sau ºaptezeci de case acoperite cu scînduri, fãrã
grãdini ºi fãrã vii. De asemenea, se gãsesc ºi vreo cincizeci de dughene…“328.
O altã descriere a fortificaþiei a lãsat poetul polon S. Twardowski (1622): „Aproape chiar
pe malul moldovenesc este castelul frumos al Hotinului, care se vede pe o stîncã uriaºã, de care
se sparg valurile Nistrului, rîul care se coboarã repede din munþii Carpaþi…“329. Informaþii
interesante oferã cãlugãrul italian Niccolo Barsi (1639): „rîul Nistru desparte þara panilor
poloni de aceea a sultanului ºi de fiecare parte se gãseºte cîte o cetãþuie bine întãritã. De
cealaltã parte, adicã dinspre turci, e dominat de un castel puternic, construit de italieni. Acesta
este înconjurat de ºanþuri cu apã, ºi fiind într-o insulã nu se poate ajunge în el decît printr-un
pod ce se ridicã ºi se lasã. În faþa acestui castel este un deal pe a cãrui coastã se aflã un orãºel
numit Hotin“330. Importanþa cetãþii e menþionatã de un anonim în 1636: „Cetatea însã, ziditã
 65

pe o stîncã înaltã pe malul Nistrului, nu este de dispreþuit, deºi stã între dealuri de pe care ar
putea fi vãtãmatã. În cetate se poate intra dintr-o singurã parte pe un pod înalt de lemn“331. Din
secolul al XVIII-lea ne-au mai rãmas încã cîteva impresii despre oraº ºi cetate, care com-
pleteazã tabloul de ansamblu despre aspectul Hotinului în perioada medievalã.
Fortificaþia de piatrã a fost controlatã arheologic de specialiºtii ucraineni B.A. Ti-
moºciuk332, G.N. Logvin333, L.G. Kulinicenko334 º.a. În urma expediþiilor arheologice au apãrut
o serie de articole ºtiinþifice. ªi totuºi, situaþia la Hotin rãmîne în mai multe privinþe neclarã,
din cauza insuficienþei informaþiilor arheologice.
Printre materialele iconografice reprezentînd cetatea Hotin pot fi menþionate cele pãstrate
la Biblioteca Academiei Române din Bucureºti335 (fig. 28), la Muzeul Naþional din Varºovia336 (fig.
29), la Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova337 la Arhiva de Stat a Actelor Vechi a Rusiei
din Moscova (fig. 30), la Arhiva de Rãzboi din Viena338 (fig. 31), la Institutul „Ucrproiect-
restavraþia“ din Kiev º.a. Majoritatea acestor surse n-au fost încã publicate ºi valorificate.

Iaºi

Iaºii, întemeiaþi pe un platou situat pe cursul inferior al rîului Bahlui, au cunoscut o locuire
intensã încã din epoca premergãtoare statului moldovenesc. Existenþa unei reºedinþe feudale
întãrite este doveditã aici pe cale arheologicã. În perimetrul oraºului actual s-a aflat centrul
unui cnezat sau voievodat dintre Siret ºi Prut339. La cumpãna secolelor XIV ºi XV la Iaºi se bã-
nuieºte o fortificaþie de pãmînt ºi lemn, care închide spre nord ºi est aria locuitã (fig. 32)340.
Dupã secolul al XV-lea, oraºul se extinde mult ºi aceastã cetate înceteazã sã funcþioneze.
La sfîrºitul secolului al XIV-lea, o curte ºi o bisericã domneascã, puternic fortificate cu
ziduri de piatrã, devin repere principale ale centrului urban341. Este cunoscut ºi un document
din 1434, emis de ªtefan al II-lea la curtea voievodalã de aici: „ªi alt judecãtor sã nu aibã ci sã
þie numai de curtea noastrã din Iaºi“342. Planul acestei curþi, datînd de la sfîrºitul secolului al
XVIII-lea, a fost descoperit de noi în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova343 (fig. 33).
Pînã acum erau cunoscute doar douã planuri realizate de cartografii militari ruºi, publicate de
A. Andronic344. Meritul arheologilor din România este acela de a fi efectuat sãpãturi sistema-
tice în cuprinsul vechii curþi voievodale ºi de a realiza o descriere a ei (fig. 34)345.
Informaþii sumare despre alte amenajãri defensive ale Iaºilor în perioada de referinþã se gãs-
esc în lucrãrile lui C.C. Giurescu346, A. Andronic347, O. Tafrali348, T.O. Gheorghiu349 º.a. Totuºi aces-
te obiective fortificate sînt încã insuficient cunoscute din punct de vedere istoric ºi arheologic.
 66

Ismail (Smil)

Oraºul Ismail (Izmail) este situat la un punct de trecere a Dunãrii pe un loc bine ales atît
în privinþa posibilitãþilor de locuire, cît ºi a comunicaþiilor. Izvoarele documentare pãstreazã
tãcerea despre începuturile sale. Se ºtie doar cã aici a existat o aºezare moldoveneascã Smil,
ocupatã la 1484 de otomani350.
Cronicile turceºti ne informeazã despre edificarea unor cetãþi noi dupã 1538: Berudcin ºi
Falcin, Cein ºi Celcein351. Dupã un izvor din 1588, o micã întãriturã (palanka) a apãrut la Ismail
în acest an352. La lucrãrile de construcþie au participat muncitori din Moldova ºi Þara Româ-
neascã353.
În 1590 domnitorul Aron Tiranul a fãcut o încercare nereuºitã de a întoarce oraºul354. În
1595, în timpul rãzboiului care opunea Imperiul Otoman cu Austria, Ismailul a ajuns în pose-
sia armatei unite compuse din transilvãneni, munteni ºi moldoveni.
ªtiri contradictorii despre cetatea Ismailului ne propune cãlãtorul turc Evliya Celebi
(1657). Vorbind despre oraº, el consemneazã cã: „este o creaþiune a lui Salsal. Acest oraº e
cucerit în 1484 de Ismail, capudanul sultanului Baiazid, de aceea el se numeºte Ismail… Aici
este un ºef de vamã, dar deoarece nu existã cetate, nu este nici comandant“355. În acelaºi timp,
scriind despre cetatea Chiliei, cãlãtorul turc menþioneazã cã ea „are forma unui sector de cerc,
ca ºi Ismail, ºi Akkerman“356. Dar cum poate fi comparatã o cetate cu alta inexistentã? Este evi-
dent cã Evliya Celebi comite undeva o eroare. De aceea este greu de înþeles dacã existã ori nu
cetatea Ismailului la 1657. Cercetãtorul B. Kolosok susþine cã fortificaþia Ismailului apare doar
dupã 1670 pentru apãrarea avanpostului otoman de incursiunile cazacilor357. În acelaºi timp i
se pare cã Evliya Celebi „a arãtat foarte clar cã în 1657 la Ismail nu era cetate“358.
În 1768 negustorul german N.E. Kleemann scrie despre o fortificaþie „neînsemnatã“359. Dar
este vorba de cetatea bastionatã, construitã la Ismail la începutul secolului al XVIII-lea la
comanda Porþii360 (fig. 35).
Cîteva controale arheologice au fost realizate recent în perimetrul cetãþii bastionate de
arheologii ucraineni A. Dobroliubski ºi V. Beilekci361. Totuºi toate problemele fortificaþiei
medievale n-au fost dezlegate pînã în prezent.
Materialul iconografic pãstrat în Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române362,
în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova361 ºi Arhiva de Rãzboi din Viena364 se referã
la cetatea bastionatã.
 67

Neamþ

Cetatea Neamþ e aºezatã pe Culmea Pleºului – unul din piscurile masivului Þiful, pe malul
stîng al rîului Ozana, la 1,5 km nord-vest de oraºul Tîrgu-Neamþ (fig. 36). Prin poziþia sa natu-
ralã ea beneficiazã de mari posibilitãþi defensive: pe de o parte e protejatã de viroage adînci,
iar pe de altã parte de coasta abruptã a muntelui. Spre nord, cetatea e legatã printr-o ºa cu
muntele Cerdacului, unde se presupune cã a existat un important post de observaþie.
Numele cetãþii intrã în istorie în 1395365 . Cu prilejul confruntãrii cu Polonia, regele
Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a venit la începutul acestui an în Moldova. El a ajuns,
împreunã cu oºtenii sãi, în faþa cetãþii Neamþ, încercînd, probabil, s-o asedieze. Despre acest
fapt ne mãrturiseºte un act emis de cancelaria regalã, iscãlit „ante castrum Nempch“366. Refe-
ritor la evenimentul în cauzã, Cronica veche moldoveneascã relateazã cã ªtefan Muºat a învins
pe monarhul Ungariei la Hindãu – Ghindãoanii de azi, în apropierea Neamþului367. Faptul este
confirmat de inscripþia de pe mormîntul lui ªtefan I de la Rãdãuþi368.
În privinþa originii cetãþii Neamþ au existat patru opinii369:
1) fortãreaþa a fost înãlþatã de cavalerii teutoni în secolul al XIII-lea (adepþi: B.P. Hasdeu,
D. Onciul, A.D. Xenopol º.a.);
2) cetatea a apãrut înaintea formãrii statului moldovenesc, fiind construitã de saºii din
Bistriþa ardeleanã (adept: C.C. Giurescu);
3) cetatea a fost ridicatã de un boier moldovean înainte de epoca lui Petru I Muºat (adept:
N. Grigoraº);
4) cetatea a fost înãlþatã de Petru I Muºat (adepþi: A. Lapedatu, N. Iorga, I. Minea º.a.).
Rezolvarea problemei originii ºi datãrii acestei fortificaþii a devenit posibilã numai cu con-
cursul descoperirilor arheologice ale specialiºtilor din România: N. Constantinescu, R. Popa
º.a. 370
. A fost utilizatã ºi metoda comparatistã. În urma investigaþiilor complexe ale cercetã-
torilor români s-a ajuns la concluzia cã cetatea Neamþ a apãrut în timpul domniei lui Petru I
Muºat înainte de 1387.
Aceastã întãriturã a fost refãcutã în cadrul programului constructiv al lui ªtefan cel Mare,
probabil înaintea luptelor antiotomane din 1475-1476371. În vara anului 1476 sultanul Mehmed
al II-lea ºi-a adus oastea sub zidurile cetãþii. Iatã ce scrie Angiollelo, secretarul sultanului, care
a însoþit expediþia turceascã în calitate de cronicar: „Fãcînd încercarea de a cuceri fortãreaþa
amintitã, s-au aºezat ºapte bombarde ºi în decurs de opt zile s-a fãcut încercarea de a o
cuprinde, dar douã din acele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortãreaþã nu voiau
 68

sã stea de vorbã ºi toþi se apãrau cu artilerie ºi nu le pãsa de noi“372. O cronicã internã con-
temporanã cu evenimentele descrise dã unele amãnunte în plus: „atunci au tras din castel în
tunul cel mare ºi au împuºcat ºi pe comandantul artileriei“373. Unele precizãri face mai tîrziu
cronicarul Ion Neculce: „Iarã împãratul turcescu au venit cu toatã puterea lui la Cetatea
Neamþului. ªi au suit puºcile deasupra unui munte pre despre Moldova. ªi au început a bate
Cetatea Neamþului foarte tare“, dar moldovenii „au îndreptat puºcile din cetate asupra tur-
cilor, unde sta acolo în munte, de ave nevoie cetatea. ªi au lovit în gura unii puºci turceºti de
au sfãrîmat-o ºi au început a bate în corturile turcilor, cît ºi boldul de la cortul împãratului l-au
sfãrmat. Deci n-au mai putut sta turcii întru acel vîrfu de munte, de unde ave cetatea nevoie,
ce numai le-au cãutat a sã dea în lãturi de la acel locu“374.
În Cronica moldo-germanã se scrie c㠄împãratul a asediat o cetate cu numele de Neamþ:
cei din cetate dãdurã în tunul cel mare ºi împuºcarã ºi pe comandantul artileriei. Atunci
împãratul se retrase“375.
Printr-o scrisoare din 1529, expediatã de Petru Rareº la Bistriþa, se solicitã trimiterea unui
meºter priceput pentru efectuarea unor lucrãri la cetatea Neamþ376, dar specificul acestora nu
este precizat. Se pare cã este vorba de unele refaceri din curtea interioarã. În 1538 cetatea
Neamþ a fost predatã de boierii trãdãtori sultanului Soliman Magnificul. Din a doua jumãtate
a secolului al XVI-lea ea este disputatã de cãtre diferiþi pretendenþi la scaunul domnesc, fiind
un loc de refugiu în faþa unor cete de tîlhari. În vremea lui Despot Vodã (1561-1563) cetatea
a fost apãratã de o garnizoanã formatã din mercenari germani, avînd în frunte pe Ioachim
Prudentius. Ea a fost renovatã din ordinul lui Vasile Lupu (1634-1653). De operaþiile militare
de la sfîrºitul secolului al XVII-lea se leagã cîteva ocupaþii ale cetãþii Neamþ. Distrugerea for-
tificaþiei din porunca lui Dumitraºcu Cantacuzino (1674-1675) nu era prea gravã. Fortãreaþa
a fost utilizatã de domnie pînã în 1718 cînd Mihai Racoviþã i-a aruncat în aer o parte din
ziduri.
Printre vizitatorii strãini care ne-au lãsat reprezentãri reale ale cetãþii Neamþ se numãrã M.
Bouquet (fig. 37)377. Primul desen a fost realizat în 1840, iar cel de-al doilea a apãrut la Paris în
1848 printre ilustraþiile Albumului moldo-valah editat de A. Billecoq. Menþionãm ºi litografia
lui R. Kauffman din 1845378 (fig. 38). Toate aceste surse iconografice sînt de un real interes doc-
umentar. O reproducere picturalã a fortificaþiei a încercat ºi Gh. Asachi dupã vizita din 1838
la ruinele cetãþii Neamþ (fig. 39)379. Dar lucrãrile lui, reprezentînd întãritura în timpul lui ªtefan
cel Mare, sînt de naturã fantezistã.
 69

Orhei (Orheiul Vechi)

Oraºul medieval Orhei, numit în literaturã Orheiul Vechi, pentru a-l deosebi de aºezarea
omonimã întemeiatã în secolul al XVI-lea, care existã ºi astãzi, ocupa un promontoriu ovoidal,
greu accesibil, cu întindere de circa 2,8 km, situat între actualele sate Trebujeni ºi Butuceni.
Din trei pãrþi promontoriul Peºtera era înconjurat de stînci înalte ºi de meandrele rîului Rãut
la numai circa 20 km de confluenþa sa cu Nistrul (fig. 40).
Atît poziþia sa geograficã, cît ºi condiþiile de relief, deosebit de avantajoase din punct de
vedere al defensivei au fost sesizate ºi utilizate de oameni încã din cele mai vechi timpuri. Aici
a existat o aºezare urbanã în epoca Hoardei de Aur, identificatã cu Oraºul Nou (Yangi-ºehr /
ªehr al-cedid) atestat de inscripþiile emisiunilor monetare din anii 1364-1369 ºi datat de spe-
cialiºti în anii 60 ai secolului al XIV-lea380.
Cercetãrile arheologice din deceniile postbelice au fost încununate cu rezultate de certã
relevanþã privind oraºul tãtaro-mongol care includea diverse construcþii cu destinaþie publicã
ºi administrativã, anexe gospodãreºti, ateliere, prãvãlii, locuinþe, cimitire º.a. Aceastã alcãtuire
urbanã orientalã n-a dispus de un serios suport militar ºi s-a dovedit a fi incapabilã sã supra-
vieþuiascã prãbuºirii dominaþiei Hoardei de Aur în zonã.
Orheiul Vechi moldovenesc îºi are începuturile dupã 1370, dar capãtã calitatea de centru
urban doar în prima jumãtate a secolului al XV-lea. Pe cale arheologicã s-a constatat cã sis-
temul de apãrare a oraºului era alcãtuit din cîteva fortificaþii de pãmînt ºi lemn cu ºanþuri de
apãrare ºi o cetãþuie de piatrã. I se asociau ºi cavitãþile sãpate în stîncile împrejmuitoare care,
în anumite circumstanþe, puteau servi ca puncte de adãpostire a arcaºilor ºi locuri de refugiu
pentru populaþie. Fortificaþiile de pãmînt ºi lemn ale Orheiului Vechi erau dispuse pe douã
terase în partea de vest ºi nord-vest a aºezãrii, unde se gãsea un loc destul de îngust în formã
de istm. Ele au fost dezvelite ºi cercetate de arheologul G.D. Smirnov cu colaboratorii381. Mai
tîrziu Orheiul Vechi devine obiectul de studiu al arheologilor basarabeni P.P. Bârnea, E.
Abîzova, A. Nudelman, T.F. Reaboi, I. Hâncu, Gh. Posticã º.a.382.
Controverse aprinse s-au ivit în legãturã cu datarea ºi atribuirea cetãþii de piatrã, numitã
adesea de specialiºti ºi „citadelã“. Ea se gãsea în extrema de vest a vetrei oraºului, pe prima
terasã, în interiorul cetãþii de pãmînt ºi lemn de plan apropiat de cel semicircular. Astfel, unii
cercetãtori sînt convinºi cã aproape toate fortificaþiile orheiene au fost înãlþate în perioada
moldoveneascã383: în timpul lui Alexandru cel Bun sau chiar mai timpuriu a apãrut palisada de
lemn cu turnuri semicirculare în plan pe terasa a doua ºi cetatea de pãmînt ºi lemn de pe prima
 70

terasã, iar sub ªtefan cel Mare au fost construite douã fortificaþii din pãmînt ºi lemn de pe
terasa a doua. Citadela putea sã aparã sub Alexandru cel Bun sau puþin mai înainte.
Alþi cercetãtori considerã cã cetãþuia de piatrã si clãdirea din interiorul ei au fost construi-
te la comanda tãtaro-mongolilor384. Discuþiile pe marginea acestor probleme continuã pînã în
prezent.
Prima atestare certã a Orheiului Vechi moldovenesc este din 1470, cînd într-un act al can-
celariei domneºti este menþionat pîrcãlabul cetãþii boierul Radu Gangur385. În alte documente
din vremea lui ªtefan cel Mare gãsim numele dregãtorilor Vlaicu, unchiul lui ªtefan cel Mare
ºi Duma, feciorul lui Vlaicu (1480-1482), Grozea Micotici (1486-1490), Ivanco ºi Alexa
(1499)386. P.P. Bârnea presupune cã cele mai importante lucrãri defensive au fost întreprinse
aici în anii 1466-1470387. A. ºi V. Eºanu indicã pentru aceleaºi lucrãri anii 70-80 ai secolului al
XV-lea388.
Dar pustiirea Orheiului Vechi în 1499 de cãtre tãtari a împiedicat dezvoltarea procesului
de fortificare urbanã. Altã invazie care a provocat mari pierderi cetãþii a fost cea din 1513. În
anii de domnie a lui ªtefãniþã (1517-1527) incursiunile de jaf ale tãtarilor s-au repetat389. Se
pare cã în 1538, ca urmare a atacului otoman în Moldova, aºezarea a fost distrusã din nou390.
Mai mulþi cercetãtori sînt de pãrere cã Orheiul Vechi ºi-a schimbat vatra înainte de 1574391.
Cauzele ºi împrejurãrile în care are loc aceastã transferare la 18 km în amonte de locul iniþial
a vetrei încã nu sînt cunoscute. C.C. Giurescu aminteºte cã Alexandru Lãpuºneanu „în prima
sa domnie, în 1554, întreprinde lucrãri în apropiere de vatra Orheiului Nou ºi anume face un
iaz mare, construind iezãtura necesarã“392. Toponimul Orheiul Vechi e menþionat ºi în docu-
mente moldoveneºti din anii 70 ai secolului al XVI-lea393.
O altã pãrere în legãturã cu continuitatea Orheiului Vechi este exprimatã de T. Nesterov
care susþine c㠄oraºul actual Orhei ºi Orheiul Vechi sînt localitãþi independente legate numai
prin identitatea toponimului, la Orheiul Vechi aflîndu-se cetatea Orhei“394.
Se pare cã citadela de piatrã a Orheiului Vechi ºi-a terminat existenþa prin anii 40 ai secolului
al XVII-lea, ca urmare a unei incursiuni a tãtarilor.

Roman

În sistemul de apãrare a oraºului medieval Roman au intrat o fortificaþie de pãmînt ºi

lemn, o întãriturã urbanã împrejmuitoare, lucratã de asemenea din pãmînt ºi lemn, ºi o cetate
de piatrã, amplasatã la circa 5 km spre sud-est de aºezare.
 71

Prima menþiune documentarã a fortificaþiei de pãmînt ºi lemn apare în „cartea“ domneas-

cã din 1392 datã de Roman I Muºat: „cetatea noastrã a lui Roman voievod“395. În ceea ce pri-
veºte tîrgul Roman, el figureazã în lista oraºelor valahe ºi bulgare datatã în 1388-1394396.
Prima fortificaþie romaºcanã era construitã dupã principiul palisadelor pe malul stîng al ve-
chiului curs al rîului Moldova397 (fig. 42). Forma planului, adaptatã condiþiilor de relief, amin-
tea o potcoavã. Ea a avut o perioadã de funcþionare destul de scurtã, fiind demantelatã ºi pã-
rãsitã în prima parte a domniei lui Alexandru cel Bun. L. Chiþescu susþine c㠄fortificaþia mu-
ºatinã de la Roman a fost creatã nu pentru sprijinirea apãrãrii împotriva atacurilor externe, ci
exclusiv pentru impunerea autoritãþii voievodale asupra regiunii de sud a Moldovei în acþiunea
de unificare a întregului teritoriu est-carpatic într-un singur stat feudal“398. Dar la sfîrºitul sec-
olului al XIV-lea acþiunea unificatoare era deja terminatã, deci la începutul secolului al XV-
lea rolul fortificaþiei muºatine era practic încheiat.
Cea de-a doua amenajare defensivã a oraºului Roman e atribuitã ºi ea lui Roman I Mu-
ºat399. Prezenþa voievodului ºi a curþii sale în cetatea muºatinã a condiþionat apariþia ºi extin-
derea unei arii locuite în imediata vecinãtate, care a pus bazele unei alcãtuiri urbane. Ultima
a fost fortificatã cu o palisadã de lemn ºi un ºanþ de apãrare, concepute ca o continuare a pri-
mei întãrituri. Cea de-a doua cetate, amplificatã cu turnuri de lemn, a existat cel puþin pînã la
mijlocul secolului al XVI-lea (fig. 43). În timpul campaniei militare a lui Matia Corvin în 1467
fortificaþia a fost incendiatã. Dupã relatãrile istoricul italian Antonio Bonfinius, în acest an aici
se gãsea o cetate de lemn, iar oraºul avea „ziduri“ de lemn ºi ºanþuri400. În 1541 Georg Rei-
cherstorffer consemneazã prezenþa la Roman a unei întãrituri cu numele de Tîrgul Roman401,
identificatã de L. Chiþescu cu fortificaþia a doua. Este important cã oraºul Roman, unul dintre
puþinele centre urbane din Moldova, nu fãcea parte din categoria oraºelor „deschise“, fãrã in-
cintã, fiind constituit ºi dezvoltat sub protecþia celor douã cetãþi.
Cea de-a treia fortãreaþã, lucratã în piatrã, a fost înãlþatã dupã un plan prestabilit pe un
teren liber aflat între aºezarea Roman ºi actuala comunã Gîdinþi402 (fig. 44). Ea era destinatã
sã controleze accesul dinspre nord pe valea Siretului ºi sã blocheze drumul strategic ce trecea
pe aici din stînga rîului Siret. În Cronicile slave vechi ºi în Cronica moldo-germanã cetatea nu
poartã un nume deosebit, dar în cronica lui Grigore Ureche-Simion Dascãlul ea este numitã
Smedorova (de la Sîmedru sau Sf. Dumitru)403. În spaþiul românesc întîlnim ºi alte cazuri simi-
lare, cînd cetãþile poartã numele unor sfinþi (fortãreaþa Sf. Petru de lîngã Turnu Severin)404. În
documentele interne scrise în limba slavonã i s-a mai spus Novograd (Cetatea Nouã), astfel, unii
 72

pîrcãlabi de Roman sînt numiþi în actele lui ªtefan cel Mare „pîrcãlabi de Cetatea Nouã“405.
Cetatea Nouã de lîngã Roman e cunoscutã din 1466, cînd într-un document e menþionat pîr-
cãlabul ei Oancea406.
S-a constatat cã fortificaþia de piatrã a fost ziditã de ªtefan cel Mare în douã etape: în
prima, la 1466, a fost ridicat un fort rectangular protejat de un ºanþ de apãrare, iar la 1483
i s-a adãugat o centurã exterioarã cu bastei407. Amintim cã Cronica lui ªtefan cel Mare con-
semneazã incendierea Romanului la 1467 ºi refacerea cetãþii la 1483408. Acum complexul
fortificat a cãpãtat un nou ºanþ de apãrare, în care a fost abãtutã apa Siretului. În 1541
Georg Reicherstorffer menþioneaz㠄cetatea nouã a Romanului aºezatã pe un ºes lîngã
Siret“409. Tot în secolul al XVI-lea avem mãrturia episcopului Macarie despre o cetate cu
„turnuri puternice“410. Mai tîrziu, la începutul secolului al XVIII-lea, cetatea Smedorova e
menþionatã în Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir411. Se pare cã Cetatea Nouã de
lîngã Roman ºi-a încheiat perioada de funcþionare pe la 1675, fiind distrusã de Dumitraºco
Cantacuzino412.
Ar mai fi de menþionat cã cele mai importante descoperiri referitoare la sistemul de apã-
rare al Romanului au fost obþinute pe cale arheologicã de specialiºtii din România L. Chi-
þescu413 ºi M.D. Matei414. Lor li se datoreazã ºi principalele lucrãri ºtiinþifice dedicate fortifi-
caþiilor romaºcane.

Siret

Centrul urban Siret, aºezat la un vechi vad al rîului cu acelaºi nume, era protejat de o cetate
construitã chiar în vatra oraºului, pe locul numit „Horodiºte“415. Aici arheologii români au des-
coperit resturi de fortificaþie medievalã de pãmînt ºi lemn „de felul celor care caracterizeazã
«horodiºtele» slave ºi româno-slave“416 (fig. 45). O altã cetate de pãmînt ºi lemn se bãnuia pe
dealul Sasca din marginea aºezãrii417. Tradiþia localã o atribuie lui Sas voievod, fiul lui Dragoº418,
dar unii cercetãtori o considerã operã a cavalerilor teutoni419. C.C. Giurescu este convins cã
„avem de-a face cu douã fortificaþii datorate, una din ele vechilor coloniºti germani, cealaltã
stãpînitorilor locali, adicã primilor voievozi ai Moldovei care au refãcut, poate, o mai veche
întãriturã româno-slavã“420. Cercetãrile arheologice din anii 60 ai secolului al XX-lea, între-
prinse de specialiºtii din România, au infirmat existenþa fortificaþiei pe dealul Sasca421.
Potrivit tradiþiei consemnate de cronicarul Ion Neculce în O samã de cuvinte voievodul
Dragoº ºi-a aºezat scaunul domnesc la Siret construind o „zamcã“, adicã cetate de pãmînt ºi
 73

„case domneºti“422. Cea de-a treia fortificaþie a aºezãrii se bãnuieºte pe dealul Ruina, de lîngã
Siret, unde pînã nu demult se mai vedeau niºte ruine medievale423.
Numai viitoarele sãpãturi arheologice vor ajuta în obþinerea informaþiei certe privind ame-
najãrile de apãrare ale acestui centru urban de la nordul Moldovei.

Soroca

Printre fortificaþiile Moldovei medievale un loc de seamã îl ocupã cetatea de piatrã de la So-
roca, situatã pe malul Nistrului. Existã mai multe ipoteze privind vechimea fortãreþei, precum
ºi originea etnicã a meºterilor constructori. Unii cercetãtori identificã cetatea Soroca cu for-
tificaþia genovezã Olchionia / Alhionia, clãditã pe locul fostei colonii greceºti sau al unui orãºel
dacic Serghidava / Sergus sau al unui oraº slav Krakikata. Adepþi ai acestor ipoteze (în diferite
variante) sînt Dimitrie Cantemir424, C. Stamati425, O.G. Lecca426, S. Panaitescu427, A. Nakko428, P.N.
Batiuºkov430, Z. Arbure429 º.a. O litografie ruseascã de la începutul secolului al XIX-lea reprez-
intã faþada ºi planul cetãþii cu inscripþia „vechea citadelã genovezã din oraºul Soroca“431 (fig. 46).
Sursele italiene infirmã existenþa unui asemenea emporiu pe Nistru. Doar tradiþia istoricã
atribuie genovezilor cele mai reprezentative cetãþi din Moldova, Dobrogea ºi Bulgaria, iar
cuvîntul „ginaviz“ devine la otomani un sinonim al „voinicului“ ºi „uriaºului“ din legende432.
N. Iorga, I. Nistor, ªt. Ciobanu, K. Rodnin, Gh. Diaconu º.a. sînt de pãrere cã cetatea de
piatrã de la Soroca apare ca o strajã de hotar la sfîrºitul secolului al XV-lea într-o regiune
expusã incursiunilor ºi jafurilor tãtãreºti433. Aceeaºi datare propune ºi T. Nesterov434. În 1499
este menþionat primul pîrcãlab al Sorocii – Costea Posadnicul (Êîñòå ïúðêàëàá cîðîöêèé,
„Coztha, parcolab Sorociensis“)435, iar în 1512 avem primele ºtiri despre cetate – „castrum
Sorocianum contra paganos tutelam habet“436.
În schimb, A. Lapedatu, V. Vãtãºianu, V. Drãguþ, V.A. Voiþehovski, G.F. Cebotarenco, Gh.
Curinschi º.a. atribuie fortificaþia în discuþie lui Petru Rareº437. Aici se iau în consideraþie con-
semnãrile lui Miron Costin cã Soroca a fost zidit㠄de Pãtru-vodã în descãlecatul al doilea“438
ºi „cetatea Sorocii sã fie fãcutã de un Pãtru-vodã“439. V.A. Voiþehovski ajunge la concluzia cã
fortificaþia de piatr㠖 creaþia unui meºter transilvãnean, probabil italian de origine, înlocuieºte
vechea strajã de pãmânt ºi lemn a lui ªtefan cel Mare în timpul celei de-a doua domnii a lui
Petru Rareº440.
Existã ºi un reper documentar: la 23 aprilie 1543 domnitorul s-a adresat unui anonim din
oraºul transilvãnean Bistriþa cu rugãmintea de a conduce lucrãrile de fortificare a cetãþii
 74

Soroca. De altfel, acest oraº îi aparþinea lui Petru Rareº din 1528. În arhivele Bistriþei s-a pãs-
trat scrisoarea cu text latin: „Petrus, Dei gracia Waywoda, dominus et heres verus terre
Moldavie, et cetera. Prudens et fidelis nobis, sincere dilecte. Plurimum admiramur ob quam
causam eadem sese huc ad sua non revenit. Bona fide nostra eidem pollicemir omnia sua bona
e converso restituere, vineam et cetera omnia que tibi constant et tua sunt; quia Fidelitas Tua
maxime opus esset in labore et magisterio tuo circa arcem unam nomine Sorokam. Secus ne
facias, sed quam cito revenias. Datum Bachlovie, die Divi Georgii Militis et Martiris, 1543“
(„Petru, din mila lui Dumnezeu, Voievod, domn ºi adevãratul moºtenitor al pãmîntului
Moldovei etc. Înþeleptului ºi credinciosului nouã, iubitului cu adevãrat. Ne mirãm foarte mult,
din care cauzã nu a fost restituitã averea. Cu onestitatea noastrã promitem iarãºi cã averea va
fi întoarsã cu recompensã, via ºi toate celelalte ce îþi aparþin, ale tale sînt, fiindcã ne este de
mare nevoie Fidelitatea Ta la conducerea ºi munca ta în jurul unei cetãþi anume, numitã
Soroca. Altfel sã nu faci, revii cît mai repede. Datã de noi la Bahlui, de ziua Sfîntului Gheorghe
Militar ºi Martir“)441. Puþin mai tîrziu, la 24 iunie 1543 domnitorul a expediat la Bistriþa o altã
scrisoare cãtre acelaºi adresant cu rugãmintea de a vorbi despre fortificarea cetãþii Soroca cu
„Ioan pietrarul“442. Amintim cã în secolele XV-XVI în Transilvania au activat mai mulþi meºteri
italieni de origine, precum ºi cei cu ucenicie în Italia, buni cunoscãtori ai arhitecturii militare
apusene443.
În Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova ºi în Arhiva Naþionalã a Republicii
Moldova s-au pãstrat cîteva relevee ale acestei întãrituri, executate de inginerii ruºi la sfîrºitul
secolului al XVIII-lea – secolul al XIX-lea444. Au fost publicate ºi unele surse iconografice
datînd din aceeaºi perioadã445.
Cetatea de piatrã a Sorocii a fost cercetatã de arheologul G.F. Cebotarenco446, de arhitecþii
V.A. Voiþehovski447 ºi T. Nesterov448 º.a.
În ceea ce priveºte prima fortificaþie, cea de pãmînt ºi lemn, ea a avut un caracter provizo-
riu. Aici putea sã se adune oastea înainte de vreo campanie militarã. G.F. Cebotarenco a
dezvelit resturile unui ºanþ în interiorul cetãþii de piatrã449. În umplutura lui au fost gãsite ghi-
ulele de piatrã, fapt ce confirmã atacarea primei fortificaþii cu artileria. Este foarte probabil cã
anume aceastã întãriturã a Sorocii sã fi apãrut pe la 1499 din dispoziþia lui ªtefan cel Mare,
poate ºi ca urmare a constatãrii ineficienþei fortificaþiilor Orheiului Vechi în oprirea atacurilor
tãtãreºti.
 75

Suceava

Punctele majore ale sistemului defensiv interior din oraºul medieval Suceava au fost
Cetatea de Scaun (fig. 47) ºi curtea domneascã fortificatã (fig. 48).
Cetatea de Scaun de la Suceava, aflatã în partea de est a aºezãrii, e înãlþatã pe un bot de
deal izolat artificial, prin tãierea unui ºanþ de apãrare. De aici, utilizînd numeroase posturi de
observare ºi semnalizare din împrejurimi, se putea controla atît Valea Sucevei, cît ºi întreaga
arie locuitã. Astãzi nu s-au pãstrat documente despre începuturile acestei cetãþi. Dar e firesc
cã odatã cu aºezarea domniei la Suceava a apãrut necesitatea construcþiei unei fortãreþe de
piatrã, capabilã sã apere noua capitalã a þãrii. Alcãtuirea urbanã premergãtoare statului
moldovenesc a avut ca punct de rezistenþã o fortificaþie, constînd dintr-un val, o palisadã ºi un
ºanþ (fig. 49a)450. Din pãcate, condiþiile precare locale n-au permis reconstituirea întregului
traseu al întãriturii sus-numite, dar se ºtie precis cã aceastã amenajare defensivã a încetat sã
funcþioneze din momentul cînd Petru I Muºat ºi-a mutat reºedinþa de la Siret la Suceava. Nu
este exclus ca ea sã fi apãrat centrul unei formaþiuni politice premuºatine, existentã în secolul
al XIII-lea pe locul actualului oraº451. În a doua jumãtate a secolului al XIV-lea la Suceava a
apãrut o altã fortificaþie de pãmînt ºi lemn, care proteja urbea, probabil, pînã la sfîrºitul se-
colului al XVI-lea (fig. 49b)452. În acelaºi timp un ansamblu defensiv redutabil a devenit curtea
domneascã, ale cãrei etape constructive sînt legate de activitatea domnitorilor Petru I Muºat,
Alexandru cel Bun, ªtefan cel Mare º.a.453.
Prima menþiune a Cetãþii de Scaun apare într-un act din 1388 dat de Petru I Muºat în
„Cetatea Sucevei“ în legãturã cu împrumutul pe care i l-a cerut regele Poloniei Vladislav al II-lea
Iagiello454. În lista oraºelor valahe ºi bulgare datatã în 1388-1394 întîlnim de asemenea oraºul
Suceava455. În 1403 Alexandru cel Bun a emis un document în Cetatea de Scaun a Sucevei456.
Cîteva surse de la sfîrºitul secolului al XIV-lea – secolul al XVI-lea ne înºtiinþeazã despre
„gorodul“ Suceava457, „castrum Zuchiave locus residentiae voievode“458 ºi „arx solitae residen-
tiaie“459. În ceea ce priveºte curtea domneascã, ea este menþionatã pentru prima datã într-un
document din 1397460. Cetatea Sucevei figureazã în 1449 ºi 1450 în legãturã cu luptele
înverºunate dintre urmaºii lui Alexandru cel Bun, purtate cu amestecul Poloniei461.
S-a constatat cã fortul de piatrã a fost edificat de Petru I Muºat înainte de 1388462. Dar cele
mai însemnate refaceri au fost întreprinse aici de ªtefan cel Mare la sfîrºitul secolului al XV-
lea463. Lucrãrile s-au desfãºurat în douã faze constructive. În prima fazã, anterioarã anului
1476, a apãrut o nouã incintã de zid cu bastei rectangulare în plan464. Aici ar trebui sã ne
 76

amintim de expediþia de represiune a sultanului Mehmed al II-lea împotriva lui ªtefan cel
Mare. Cuceritorul Bizanþului nu se putea împãca cu înfrîngerea zdrobitoare a armatei sale la
Vaslui în 1475. Cum era de aºteptat, sultanul a pregãtit într-un an o expediþie, foarte puternicã,
cu scopul pedepsirii voievodului moldovean. Cucerirea Sucevei ar fi echivalat cu supunerea
Þãrii Moldovei. Dar ªtefan cel Mare a prevãzut aceastã acþiune luînd din timp mãsuri pentru
apãrarea cetãþii. Fortul muºatin nu se putea opune celei mai înaintate tehnici de rãzboi, a cãrei
eficienþã a fost demonstratã relativ recent la Constantinopol. Domnitorul Moldovei a ordonat
fortificarea vechii întãrituri. Cea de-a doua fazã constructivã e anterioarã anului 1497, constînd
din „îngroºarea“ incintei exterioare de zid. Basteile rectangulare au fost „rotunjite“, devenind
mult mai rezistente la asedii465.
Cronicarul Grigore Ureche relateazã cã otomanii, dupã biruinþa de la Rãzboieni „…s-au
întorsu spre Suceava ºi au arsu tîrgul…“466. Angiolello, secretarul sultanului Mehmed al II-lea,
scrie c㠄cetatea a rezistat ºi era întãritã“467. Un nou atac otoman asupra Cetãþii de Scaun a avut
loc dupã pierderea Cetãþii Albe ºi Chiliei. În 1485, turcii au profitat de faptul cã ªtefan cel
Mare a plecat la Colomeia pentru a presta personal jurãmîntul de credinþã regelui Poloniei
Cazimir al IV-lea Jagiello. Ajungînd la Suceava, ei au ars tîrgul ºi au atacat cetatea. Dar ºi
aceastã incursiune a otomanilor s-a terminat cu o nereuºitã.
În 1497, sub zidurile cetãþii a venit oastea regelui polon Ioan Albert. Ea era compusã din
80000 de luptãtori ºi 40000 de oameni de serviciu. 30000 de care au fost aºezate în jurul forti-
ficaþiei în patru lagãre deosebite. Asediul a þinut trei sãptãmîni. Letopiseþul de la Bistriþa con-
semneazã cã polonii „o bãturã cu tunurile trei sãptãmîni, ziua ºi noaptea, dar nu isprãvirã
nimic“468. Analele de la Putna adaugã cã monarhul polon „cu ruºine se duse îndãrãt“469. Grigore
Ureche scrie c㠄… din cetate, cît putea sã apãra ºi se rãsipea leºii zioa cu puºcile, noaptea
stupa gãurile ºi le întãrea, de le era munca lor în zadar“470. În cele din urmã, oastea polonã s-a
retras. Dar deoarece n-au fost respectate condiþiile puse de domnitorul Moldovei, ºi anume ca
retragerea sã fie pe acelaºi traseu pe care au venit la Suceava, trupele polone au fost atacate ºi
zdrobite la Codrii Cosminului.
În continuare vom apela la mãrturiile vizitatorilor strãini. Cronicarul german Johann
Schieltberger scrie înainte de 1428 despre „Cetatea de Scaun a Valahiei Mici (a Moldovei –
n.a.)“471. O altã consemnare face în 1476 secretarul sultanului Mehmed al II-lea Angiolello:
„castelul Sucevei era clãdit din piatrã ºi tencuialã, pe coastã în afara oraºului“472. Diplomatul
transilvãnean Georg Reicherstorffer relateazã c㠄cetatea era înconjuratã de ziduri“473. O
 77

descriere detaliatã a fortificaþiei ne oferã în 1538 cronicarul turc Gelalzade Mustafa: „Cetatea
este înaltã, turnurile sînt solide, porþile înguste, ºanþurile largi, deci cu neputinþã de pãtruns
chiar pentru zborul unei pãsãri. În turnurile sale se gãsesc aºezate tunuri de toate mãrimile,
muniþii ºi provizii din belºug. În ºanþurile cetãþii sînt înfipte þepuºe de fier ºi de lemn, care alcã-
tuiesc alte piedici. Cetatea este aºa de bine întãritã, încît foarte greu poate fi cuceritã“474. Alþi
cronicari turci (Mustafa Ali ºi Nasuh Matrakci) observã în prima jumãtate a secolului al XVI-
lea „turnurile mari ºi mici, de formã concavã, înãlþîndu-se spre cer“475, „ºanþul lat ºi adînc …
pentru apãrarea cetãþii“476 ºi „ziduri numeroase ºi puternice … care dintr-un capãt în altul [au]
trei rînduri de turnuri ce se înalþã la cer“477. Date interesante despre structura fortificaþiei
includ mãrturiile capilor rãscoalei din cetate din 1563: „Martin Farkas ºi cu tovarãºii lui mutarã
pe toþi oamenii (lui Despot Vod㠖 n.a.) din cetãþuia dinãuntru în cea dinafarã ca nu cumva
Despot sã ia putere asupra lor“478. Existã ºtiri despre pãrãsirea ºi dãrîmarea cetãþii pe la jumã-
tatea secolului al XVI-lea. Astfel, dintr-o descriere din 1587 aflãm c㠄cetatea Sucevei, vechea
reºedinþã a principilor, a fost dãrîmatã pe jumãtate de voievodul Alexandru (Lãpuºneanu –
n.a.), în anul 1564, pentru ca duºmanii sãi sã nu poatã pune din nou stãpînire pe ea; poate fi
uºor refãcutã“479.
Alte informaþii despre Cetatea de Scaun ºi curtea domneascã gãsim în notiþele de cãlãto-
rie ale lui Ioan Czimor Decsi din 1587: „am ajuns a doua zi la Suceava, oraºul de scaun al
Moldovei, unde am vãzut prea frumosul palat (curtea domneasc㠖 n.a.) ºi cetatea distrusã“480.
Urmãtoare descrieri ale cetãþii aparþin cãlãtorilor strãini din secolul al XVII-lea. Astfel, Paolo
Bonnicio menþioneazã la 1632 „cetatea întãritã cu turnuri pentru apãrarea domnului ºi a curþii
sale“481, iar Petru Bakšiè relateazã la 1641 cã cetatea cuprinde „trei-patru turnuri mari ºi altele
mai mici ºi deasupra porþii au sãpat un cap de bour care este stema þãrii… E bine pãzitã, înzes-
tratã cu arme ºi este þinutã totdeauna ferecatã“482. Mai tîrziu se observã o degradare a obiec-
tivelor de apãrare a Sucevei. Acum cãlãtorii strãini menþioneaz㠄ziduri goale“ ºi o „cetate dis-
trusã de turci“, „complet minatã“483.
La începutul secolului al XVIII-lea ruinele cetãþii de la Suceava atrag atenþia lui Dimitrie
Cantemir: „Numai cetatea Suceava are în zidurile ei o piatrã mare pe care sînt sãpate ºapte
turnuri …“484. Cetatea de Scaun a devenit obiectul de studiu al mai multor istorici, arheologi ºi
arhitecþi din România, ca A. Lapedatu485, D. Tudor486, N. Stoicescu487, Rosetti488, Gr. Ionescu489,
V. Vãtãºianu490, M.D. Matei ºi Em.I. Emandi491, P.V. Batariuc492 º.a. Nu pot fi neglijate nici
cercetãrile arhitectului austriac K.A. Romstorfer493.
 78

În ceea ce priveºte vechile izvoare iconografice, meritã de menþionat o reprezentare realã

a fortificaþiei domneºti pe o gravurã de sticlã din secolul al XIX-lea, publicatã de M.D. Matei
ºi Em.I. Emandi494 (fig. 50) ºi imaginea oraºului de pe o gravurã, reprodusã de Sommer495 (fig.
51). Sînt cunoscute ºi cîteva reprezentãri fanteziste: aspect de cetate pe o broderie de la Putna
(1510)496, aspect de cetate în miniatura lui Anastasie Crimca (1609)497 (fig. 52), vederea oraºului
pe o gravurã din Cazania lui Varlaam (1643)498 ºi vederea cetãþii pe gravura lui Iacob Haarewjn
(1688)499.
Astãzi, atît Cetatea de Scaun restauratã, cît ºi vestigiile curþii domneºti, amintesc de trecu-
tul glorios al Moldovei ºi de istoria multisecularã a capitalei sale Suceava.

ªcheia

Aceastã cetate era situatã la circa 2,5 km spre nord-vest de oraºul Suceava, pe botul dealu-
lui ªeptilici, lîngã pîrîul ºi satul ªcheia ºi la circa 800 m spre nord de la mãnãstirea armeneascã
Zamca (fig. 53). În evul mediu, de aici se puteau supraveghea douã accese înspre Suceava: cel
dinspre pãrþile Poloniei ºi cel dinspre Gura Humorului.
Astãzi nu s-au pãstrat documente de epocã în care sã fi fost menþionatã aceastã piesã
defensivã. Nu se cunosc nici numele pîrcãlabilor de ªcheia. Fortificaþia a fost cercetatã exclu-
siv pe baza arheologiei de K.A. Romstorfer500, Gh. Diaconu ºi N. Constantinescu501. În urma
unor investigaþii serioase s-a ajuns la concluzia cã aceastã cetate a fost edificatã de voievodul
Petru I Muºat în timpul consolidãrii bazelor sistemului de apãrare a þãrii502. Gh. Diaconu, N.
Constantinescu, V. Vãtãºianu º.a. o considerã cea mai veche cetate de piatrã din epoca
medievalã cunoscutã pînã acum în Moldova503.
În timpul primilor ani de domnie a lui Alexandru cel Bun fortificaþia a fost demantelatã.
Nu se cunosc exact scopurile demantelãrii: ori fortãreaþa a suferit degradãri din cauza insta-
bilitãþii solului, fiind afectatã, în special, latura ei de sud-vest, ori ea nu mai corespundea ce-
rinþelor de apãrare a capitalei Moldovei, fiind aºezatã la o distanþã considerabilã de vechea
vatrã a Sucevei. Zidurile groase au fost scoase pînã la nivelul platformelor, dar a rãmas întreg
parterul unui turn. Toate acestea dovedesc cã scopul demantelãrii n-a fost obþinerea pietrei de
construcþie.
Descoperirea cetãþii ªcheia este revelatoare ºi pentru alte cercetãri arheologice întreprinse
în limita oraºului medieval. Importanþa deosebitã a fortificaþiei reiese din faptul cã ea repre-
zintã cea mai veche amenajare de apãrare din piatrã înregistratã pînã în prezent la Suceava.
 79

Tatarbunar

Aceastã cetate dispãrutã, aºezatã pe malul drept al Cogîlnicului în apropierea lacului Sasîc,
este menþionatã de cîteva ori în izvoare.
Cea mai detaliatã descriere a fortificaþiei se gãseºte în notiþele de cãlãtorie ale lui Evliya
Celebi (1657): „…cetatea Tatar Bunar <Tatar Pinar>… este un cadiat cu rangul de 150 aspri
din eialetul Oceakov al Silistrei. În anul 1046 (5 iunie 1636 – 25 mai 1637 p. Chr. – n.a.) cînd
Kenan paºa era guvernator în eialetul Oceakov, el a clãdit din nou aceastã cetate. Este o cetate
micã, ziditã solid, în formã de patrulater, avînd de jur împrejur o mie de paºi. Are o poartã ce
se deschide în partea de sud, iar în cele patru colþuri se gãsesc patru turnuri înalte. Pe locul
unde se afla aceastã cetate, se gãsea mai înainte un loc mlãºtinos ºi plin de trestii, din care pri-
cinã haraminii moldoveni ºi tãtarii atacau în aceste locuri caravanele. De aceea ea este o casã
de salvare, ziditã într-un loc minunat. În prezent, înãuntrul cetãþii se aflã o geamie, un hambar
de grîu, locuinþe mici, dar utile, pentru 150 de ostaºi, precum ºi un dizdar. Dar în interiorul
cetãþii nu existã nici un fel de edificii de binefacere“504.
În a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, cronicarul Miron Costin o identificã cu cetatea
dispãrutã Turris, fiind convins cã ultima, aºezatã pe apa Cogîlnicului, este înãlþatã dupã Constan-
tin cel Mare505. Fiul sãu, Nicolae Costin, exclude amplasamentul Turnului Neoptolemi pe malul
Cogîlnicului presupunînd cã cetatea Tatarbunar este opera constructorilor genovezi506.
Alte informaþii interesante aflãm de la Dimitrie Cantemir, din Descrierea Moldovei: „Cã
aceastã regiune sã fi avut pe vremuri tîrguri destul de frumoase, stau mãrturie ruinele vechilor
ziduri, care se mai gãsesc ici-colo; printre altele, zidurile pãrãginite ale unei cetãþii foarte vechi
de pe malul Nistrului, numitã azi Tatar-Punar, adicã fîntîna tãtarilor. Aceasta se aflã pe o stîncã
înaltã, de la poalele cãreia þîºneºte un izvor cu apã foarte limpede. Nu s-a putut însã gãsi nimi-
ca sãpat în piatrã sau vreun semn din care sã putem afla de cine a fost înãlþatã“507.
Aceastã cetate figureazã ºi în unele surse cartografice. Astfel, în harta generalului rus F.
Bawr, editatã în 1783 la Amsterdam, este reprezentatã schematic aºezarea Tatar-Bunar508. Mai
aproape de centrul ei, pe malul rîului Cogîlnic se poate vedea o micã cetãþuie, de plan rectan-
gular, cu patru bastioane (fig. 54). Documentul în cauzã demonstreazã existenþa întãriturii Ta-
tar-Bunar la sfîrºitul secolului al XVIII-lea.
La începutul secolului urmãtor, cetatea e menþionatã în lucrarea Basarabia redactatã de
P.A. Cruºevan: „Despre vremea dominaþiei tãtarilor în Bugeac mãrturisesc urmele unei mici
întãrituri de pãmînt «Tatar-Bunar» (adicã fîntîna tãtarilor). Cetatea se gãsea pe o înãlþime ce
 80

domina aºezarea ºi la poalele ei curgea un izvor abundent de apã“509. Observãm cã aici, pentru
prima datã, fortificaþia Tatarbunar este pomenitã la timpul trecut. Nu mai existã nici zidurile,
nici turnurile de piatrã, se vãd doar urmele unei mici întãrituri de pãmînt. Nu este exclus ca
aceastã amenajare defensivã sã fi dispãrut în timpul rãzboaielor ruso-turce de la sfîrºitul se-
colului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea.
Din pãcate, astãzi nu s-a pãtrat la Tatarbunar nici o urmã de cetate. Nici localnicii nu-ºi aduc
aminte de fortificaþia oraºului. Arheologul ucrainean V. Cojocaru a întreprins recent o încercare
preliminarã de a o identifica în teren, descoperind resturi materiale medievale în perimetrul
aºezãrii actuale510. Dar investigaþiile arheologice de proporþii þin de viitor.
În Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova noi am descoperit un releveu al acestei
cetãþi dispãrute, realizat de inginerii militari ruºi în 1770511 (vezi fig. 97). Constatãm o mare
asemãnare a „castelului“ desenat de ruºi cu fortul interior al Cetãþii Albe.
ªi totuºi, cînd a putut sã aparã aceastã fortificaþie ºi din porunca cui ea a fost construitã?
În capitolul II al prezentei lucrãri vor fi aduse argumente în sprijinul ipotezei noastre, conform
cãreia fortãreaþa de la Tatarbunar a fost ridicatã de ªtefan cel Mare împotriva tãtarilor.

Tighina (Bender)

Originea acestei însemnate cetãþi, amplasatã la un vechi vad al Nistrului, a dat naºtere la
mai multe ipoteze. Astfel, unii cercetãtori, printre care A. Nakko512, N. Iorga513 º.a. preferã ipo-
teza genovezã, afirmînd cã citadela de piatrã este de arhitecturã occidentalã. În schimb, P.N.
Batiuºkov susþine cã fortificaþia a fost edificatã de cneazul lituanian Vitovt în 1395514. G.-B.
Montalbani ºi G. Astvaþaturov considerã Tighina o fostã cetate a tãtarilor stãpînitã mai tîrziu
de turci515, iar V.A. Voiþehovski crede cã ea este o întãriturã moldoveneascã, refãcutã de oto-
mani516. Dar cea mai verosimilã ipotezã este aceea exprimatã de ªt. Ciobanu, C.C. Giurescu
º.a., cã la Tighina a existat o strajã moldoveneascã de pãmînt ºi lemn, pe care otomanii au în-
locuit-o mai tîrziu cu o fortãreaþã puternicã de piatrã517.
Sãpãturile arheologice efectuate de arheologul basarabean I. Hâncu au dovedit cã pe teri-
toriul actualului oraº Bender „s-a aflat o aºezare moldoveneascã cu un ºanþ de pãmînt“518 da-
tatã în secolele XV-XVI. Fortificaþia avea menirea de a interzice pãtrunderea în þarã a cetelor
tãtãreºti.
Pentru prima datã Tighina e atestatã ca vamã sub forma „T¤Ã¤Í¤Ê¤×Þ în 1408 în
privilegiul comercial dat de Alexandru cel Bun negustorilor lioveni519. Ea figureazã ºi în alte
 81

documente din secolul al XV-lea ca „ÒÅÃÅÍÅÊÅ×Þ, „ÒÈÃÈ͌Œhʤ×ÎÓ ºi

TÅÃÅͤÊÈ×Îӓ520. Amintim cã pe aici trecea una din ramificaþiile drumului comercial
transcontinental Marea Baltic㠖 Marea Neagrã.
Dupã expediþia lui Soliman Magnificul în Moldova, Tighina a cãzut în stãpînirea Porþii.
Potrivit relatãrilor cãlãtorului turc Evliya Celebi, desprinderea acestui punct vamal ºi oraº de
frontierã de la þarã s-a fãcut la rugãmintea tãtarilor521. Cronica moldo-polonã ne informeazã cã
sultanul a luat în posesie „un castel moldovenesc, Tighina“522.
Existã mai multe dovezi despre construcþia cetãþii de piatrã de cãtre Soliman Magnificul la
1538. Astfel, într-un raport din 1541 trimis la Viena se spune cã sultanul „a fãcut fortãreaþa la
nordul Moldovei, dinspre Polonia“523. Cronicarul polon Martin Bronovius (Broniowski) men-
þioneazã în 1593 „orãºelul Techina ºi o cetate turceascã nu demult construitã, tocmai la gura
Nistrului“524. Evliya Celebi scrie cã fortificaþia de piatrã a fost edificatã de Sinan ibn Abdul-
mennan, arhitectul principal al Imperiului Otoman, care a participat la expediþia din 1538 în
Moldova în calitate de inginer de poduri525. Anul cuceririi oraºului apare în textul inscripþiei
instalate pe zidul citadelei (aici este menþionat anul 945 dupã hegirã care corespunde anilor
1538-1539 p.Chr.)526.
Dupã pierderea Tighinei vama moldoveneascã a fost transferatã la Lãpuºna. Autoritãþile
otomane au schimbat denumirea localitãþii în Bender fãcînd-o centrul noului sangeac. Ei au
dat cetãþii o mare importanþã instalînd aici o garnizoanã numeroasã cu un dizdar în frunte527.
Pînã la sfîrºitul secolului al XVI-lea erau frecvente atacurile cazacilor asupra acestui avanpost
otoman de pe malul Nistrului528.
Fortificaþiile Benderului sînt descrise de mai mulþi martori oculari în secolele XVII-XIX.
Din însemnãrile de cãlãtorie ale lui Evliya Celebi aflãm cã: „cetatea e o minunatã fortificaþie
de formã pãtratã ziditã din piatrã… ªanþul din partea uscatului e foarte adînc, iar pe malul
Nistrului ºanþ nu este. Cetatea are numai douã porþi. Una, mare ºi trainicã, e din fier, îndrep-
tatã fiind în direcþia cîblei ºi deschizîndu-se spre tîrg. În fiece noapte cu ajutorul scripetelui ºi
lanþului e ridicat podul suspendat deasupra ºanþului, barîndu-se cu el poarta cetãþii. Deoarece
aceastã cetate e din douã rînduri de pereþi, apoi spre interiorul ei de la poarta principalã se mai
aflã încã o poartã de fier. Ea e îndreptatã spre cîbla ºi deasupra ei, pe o lespede pãtratã din
marmorã albã se gãseºte tarihul (aici este vorba de inscripþia lui Soliman Magnificul – n.a.)…
Între aceste porþi de fier suspendate sub o arcã înaltã e încã o poartã (în formã de grilã). În
timpul luptelor aceastã grilã e lãsatã în jos ºi se închide cu ea accesul spre poarta din faþã.
 82

Deasupra acestei porþi se aflã geamia hanului Soliman, ea însã nu e atît de splendidã ºi
impozantã“529.
La sfîrºitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea complexul fortificat,
în special cetatea bastionatã construitã de otomani în primii ani ai secolului al XVIII-lea,
sînt descrise de cãlãtorul rus P. Sumarokov530, generalul rus contele Langeron531, scriitorul rus
P. Sviniin532, cãlãtorul rus D. Bantîº-Kamenski533, generalul rus Kornilovici534 º.a. Coman-
dantul cetãþii, general-maiorul Emmel consemneazã în 1837: „citadela… este destul de pu-
ternicã, înainte era înconjuratã cu un ºanþ de cinci stînjeni lãþime … Cînd e construit㠖 nu
se ºtie“535.
Cetãþii Tighina (Bender) îi este dedicat un bogat material iconografic. Reprezentãri ale
oraºului datînd din secolele XVIII-XIX se aflã în Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Acade-
miei Române536 (fig. 55, 56), în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova537 (fig. 57), Mu-
zeul Rus din Sankt-Petersburg538 ºi Arhiva de Rãzboi din Viena539. Multe din ele n-au fost va-
lorificate pînã în prezent. Primul plan cunoscut al fortificaþiei, datînd de la începutul secolului
al XVIII-lea, se pãstreazã în Cabinetul de Hãrþi al Bibliotecii Academiei Române (fig. 58)540.
Cetatea în cauzã a atras atenþia arheologilor, istoricilor ºi arhitecþilor din Republica Mol-
dova ºi România. Este meritul arheologului basarabean I. Hâncu de a fi realizat sãpãturi în
zona extramuranã a citadelei de piatrã541. Prezintã interes publicaþiile semnate de ªt. Cio-
banu542, C.C. Giurescu543, V.A. Voiþehovski544, M. Guboglu545, I. Chirtoagã546, D. Poºtarencu547,
Gh. Gonþa548, G. Astvaþaturov549 º.a. Toate oferã informaþii preþioase referitoare la trecutul
cetãþii Tighina (Bender).

Tintul (Tobac)

Cetatea medievalã Tintul (Tobac) este amintitã de Dimitrie Cantemir în Descrierea

Moldovei: „Pe rîul Ialpuh, în apropierea de gura lui, se mai gãsesc urmele unei cetãþi ºi mai
vechi (decît cetatea Tatarbunarului – n.a.), numitã îndeobºte Tint. ªtefan cel Mare a înãlþat-o
iar din ruine, dar turcii au fãcut-o una cu pãmîntul, încît acuma abia i se mai cunoaºte locul.
Din dãrîmãturile ei s-a zidit deasupra cetãþii vechi un alt tîrguºor, care înfloreºte încã ºi azi,
numit îndeobºte Tobac“550. Dupã cum se vede, Dimitrie Cantemir se referã la o fortificaþie de
piatrã, ale cãrei resturi s-au pãstrat pînã la începutul secolului al XVIII-lea. Mai este de adãu-
gat cã unii istorici sînt de pãrere cã dupã 1538 otomanii se ocupã de reconstrucþia acestei
cetãþi, odatã cu Tighina (Bender), cetatea lui Iurghici (Yanîk-Hisar) º.a.551.
 83

Existenþa aºezãrii Tintul este confirmatã documentar, dar se pare cã de la sfîrºitul secolu-
lui al XVI-lea tîrgul moldovenesc nu mai existã552. Ori el a fost distrus pînã la temelie în
rãzboiul din 1574 dus de otomani ºi tãtari împotriva lui Ioan Viteazul, ori el a dispãrut dupã
expediþia lui Soliman Magnificul împotriva lui Petru Rareº553.
Rãspunsurile la aceste întrebãri, precum ºi localizarea cetãþii Tintul, depind de viitoarele
descoperiri în domeniul istoriei ºi arheologiei.

Þeþina

Pe un deal împãdurit, la nord-vest de oraºul Cernãuþi se gãsea cetatea Þeþina, care pro-
teja un vad al Prutului, pe unde trecea un tronson al marelui drum comercial transcontinen-
tal care lega Marea Balticã cu Marea Neagrã. La începutul secolului al XX-lea aici se mai
puteau distinge niºte ruine ale fortificaþiei. V. Vãtãºianu menþioneazã în 1959 „fundamentele
unui turn pãtrat ºi un fragment de zid cu un contrafort“ ºi „urma unei scãri de piatrã“554, iar
C.C. Giurescu scrie în 1960 despre „resturi de ziduri, foarte groase, ale unui turn de
veghe“555.
Prima menþiune sigurã a Þeþinei este în lista oraºelor valahe ºi bulgare datatã din 1388-
1394556. Ea apare în varianta ×å÷þíü, îndatã dupã Baia ºi înainte de Colomeia. Un act din 1395
menþioneazã Þeþina în legãturã cu faptul cã patru boieri din Moldova garantau faþã de regele
Poloniei Vladislav al II-lea Iagiello credinþa lui ªtefan voievod557. Într-un document din 1404
Alexandru cel Bun ºi cîþiva boieri ai sãi au depus jurãmîntul de credinþã aceluiaºi rege558. Al
ºaselea din listã este „pan Hotco de la Þeaþin“ (ïàíú Õîòüêî ö#öèíñêû) – pîrcãlabul cetãþii559.
În 1433, un alt act care confirmã relaþiile între Moldova ºi Polonia ne informeazã cã regele
Vladislav al II-lea Iagiello a dat domnului ªtefan, fiul lui Alexandru cel Bun, „aceste cetãþi
Þeþiun ºi Hmielov, cu aceste ocoale ºi sate care ascultã de ele, care cetãþi sînt aºezate între þara
noastrã a Rusiei ºi Moldova“560.
Majoritatea istoricilor sînt de pãrere cã cetatea Þeþina e mult mai veche decît prima menþi-
une documentarã. Cu privire la originea ei, existã mai multe opinii. Unii specialiºti o dateazã
în prima jumãtate a secolului al XIII-lea atribuind-o cavalerilor teutoni sau ospitalieri561, alþii
o socot ca fiind construitã de regele Poloniei Cazimir cel Mare pe la jumãtatea secolului al
XIV-lea562 sau o atribuie voievodului moldovean Iurg Coriatovici (1372-1377)563. Dupã pãrerea
lui C.C. Giurescu cetatea Þeþina „face parte din cetãþile pe care, potrivit cronicii rutene a lui
Bychowiè, Teodor Coriatovici le-a lãsat românilor în 1354“564. V. Vãtãºianu scrie c㠄ar trebui
 84

sã ne gîndim eventual ºi la Petru I Muºat, care ar fi avut interes sã o ridice dupã achiziþionarea
Pocuþiei de la regele polon în 1391“565. Îl susþine ºi L. Chiþescu: „credem cã cetatea de piatrã a
Þeþinei a fost construitã în timpul lui Petru Muºat odatã cu celelalte cetãþi de acest fel înãlþate
de acelaºi voievod“566. Dar B.A. Timoºciuk considerã c㠄cetatea Þeþina a fost construitã sau
de cnejii halicieni, care în a doua jumãtate a secolului al XIII-lea au promovat aici politica de
edificare a cetãþilor de frontierã, sau de domnitorii moldoveni care în a doua jumãtate a se-
colului al XIV-lea fortificau graniþele tînãrului stat, în componenþa cãruia intrau pãmînturile
bucovinene vechi ruseºti“567.
Cetatea Þeþina a dispus de un ocol, alcãtuit din mai multe sate568. În 1435 ea a constituit
centrul unui þinut ce se întindea la nord de Prut, ajungînd, probabil, pînã la Nistru569. Pe tim-
pul lui ªtefan cel Mare cetatea nu mai avea însemnãtatea de odinioarã, cînd „pan Hotco de la
Þeþina“ era citat alãturi de alþi mari boieri ai lui Alexandru cel Bun570. Dupã 1481 nu mai întîl-
nim atestaþi documentar „staroºti de Þeþina“571. Astfel, în tratatul de pace din 1499 dintre po-
loni ºi moldoveni erau menþionaþi doar „staroºti de Hotin ºi de Cernãuþi“572. Acum nu figureazã
nici „þinutul Þeþinei“, în locul lui apãrînd, din 1476, „þinutul Cernãuþilor“573.
Resturile fortificaþiei Þeþina au fost examinate în 1908 de arhitectul polon W. Milkowisz,
care a ajuns la concluzia cã pe vîrful muntelui a existat un turn de veghe cu diametrul de circa
20 m574. W. Milkowisz îl dateazã în secolul al XIV-lea. Ruinele cetãþii Þeþina au fost cercetate
în detaliu de arheologul ucrainean B.A. Timoºciuk575. Astfel au fost completate considerabil
informaþiile furnizate anterior de arhitectul polon W. Milkowisz, de arhitectul austriac K.A.
Romstorfer576 ºi de istoricii români V. Vãtãºianu577 ºi C.C. Giurescu578.

Alte cetãþi

Informaþii succinte despre trei fortificaþii dispãrute întîlnim în Descrierea Moldovei la Di-
mitrie Cantemir: „la gura dinspre rãsãrit a Siretului, se vãd ruinele unei cetãþi foarte vechi, nu-
mitã astãzi de locuitori Gherghina. Cã aceastã cetate a fost ziditã pe vremea lui Traian se poate
dovedi cu monedele dezgropate din dãrîmãturi, ca ºi cu o lespede de marmorㅓ579. Este
vorba de ansamblul fortificat de la Barboºi (Bãrboºi) de pe înãlþimea Tirighina (denumirea ei
medievalã era Ghertina)580. Aici se gãsea o cetãþuie dacicã ºi un „castellum“ roman581. Astãzi
nu existã dovezi de funcþionare a întãriturii de la Barboºi în perioada medievalã.
Alte douã fortificaþii dispãrute sînt cetatea Cartal (Cartari, Cãrtal) aºezatã pe Dunãre, la
vãrsarea Ialpugului582, ºi cetatea Reni (Tomarova, Timarova), situatã în apropiere de vãrsarea
 85

Prutului în Dunãre583. Se pare cã e vorba de niºte întãrituri de pãmînt ºi lemn edificate de

otomani dupã ocuparea acestor teritorii de Poartã.
În Arhiva Flotei Militare-Maritime din Sankt-Petersburg s-a pãstrat planul cetãþii Reni de
la sfîrºitul secolului al XVIII-lea (fig. 59)584. Dar aici este reprezentatã fortãreaþa bastionatã
care putea sã aparã cel mai devreme la sfîrºitul secolului al XVII-lea. O vedere a Renilor de la
începutul secolului al XIX-lea se aflã la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române
(fig. 60).
 86

CAPITOLUL II. PARTICULARITÃÞILE ARHITECTURALE, TIPOLOGICE

ªI CONSTRUCTIVE ALE FORTIFICAÞIILOR – PUNCTE DE SPRIJIN MILITAR

II.1. Construcþii de pãmînt ºi lemn

În continuare în centrul atenþiei noastre se vor afla cetãþile Moldovei cu funcþie de puncte
de sprijin militar, lucrate fie din pãmânt ºi lemn, fie din piatrã, menite sã ofere loc de concen-
trare pentru luptãtori, posturi de supraveghere ale unor eventuale atacuri ºi posibilitatea de a
opune rezistenþã. Ele aveau misiunea sã atragã trupele inamicului ºi sã le angajeze într-o
bãtãlie prelungitã. Toate erau datorate puterii centrale, de care depindea potenþialul de
apãrare al întregii þãri. Este important cã din toate amenajãrile defensive, aceste construcþii
erau cele mai receptive la cerinþele vremii ºi cele mai reprezentative din punct de vedere al
arhitecturii.
Cetãþile de pãmânt ºi lemn – puncte de sprijin militar se divizeazã în fortificaþii ale unor
locuri strategice ºi fortificaþii de campanie. Elementele lor componente sînt ºanþurile de apãrare
ºi valurile de pãmânt, completate adesea cu palisade cu sau fãrã turnuri de lemn, rezistente atît
la izbire, cît ºi la intemperii, principalul lor duºman fiind focul. În perioada de referinþã forti-
ficaþii ale unor locuri strategice au fost construite la Tighina ºi Soroca.
Arheologul I. Hâncu a stabilit cã la Tighina „pe locul citadelei de piatrã ce se pãstreazã
pînã-n zilele noastre, în secolele XV-XVI s-a aflat o aºezare moldoveneascã“1. Aici au fost des-
coperite douã ºanþuri de apãrare care au rãmas parþial nedezvelite. Unul din ele aparþine pe-
rioadei moldoveneºti, iar celãlalt este contemporan cu cetãþuia de piatrã. Este de remarcat cã
documentele din secolul al XV-lea ne comunicã despre existenþa unui punct fortificat la vadul
Tighinei. În privilegiul comercial acordat tîrgoveþilor lioveni în 1408 este menþionatã o strajã
la vama Tighinei. Dar nici o sursã de epocã nu aminteºte numele vreunui pîrcãlab al cetãþii.
O altã fortãreaþã de pãmînt ºi lemn destinatã a strãjui un loc important putea fi construitã
la Soroca pe la 1499 din iniþiativa lui ªtefan cel Mare. Aceastã fortificaþie era menitã sã apere
localitatea de cetele tãtãreºti care veneau din stînga Nistrului ºi jefuiau pãmînturile Moldovei.
Arheologul G.F. Cebotarenco a descoperit în interiorul cetãþii de piatrã rãmãºiþele unui ºanþ2.
Materialul arheologic din acest ºanþ a fost datat la sfîrºitul secolului al XV-lea – începutul se-
colului al XVI-lea. Cercetãtorul considerã cã prima fortificaþie de la Soroca a avut un plan
pãtrat sau dreptunghiular3, dar nu existã dovezi certe ale acestui fapt, fiind dezvelit doar un
fragment al ºanþului.
 87

Cetãþi de pãmînt ºi lemn cu rol de fortificaþii de campanie au fost construite în zone extra-
vilane. Ele erau concepute ca amenajãri temporare în timpul unor acþiuni militare concrete,
servind ca puncte de rezistenþã ºi centre de concentrare a oºtilor. Construcþii de acest tip au
fost ridicate conform deciziei domneºti la Bîrlad, Crãciuna, Bercheci ºi Valea Albã (ultima for-
tificaþie încã n-a fost cercetatã arheologic).
Cetatea de la Bîrlad apare pe la 1476, fiind construitã de ªtefan cel Mare la începutul cam-
paniei sale antiotomane (fig. 61)4. Fortificaþia urma configuraþia terenului, iar sistemul defen-
siv utilizat era cel cu val, ºanþ ºi palisadã. În ºanþuri paralele au fost îngropate bîrne groase la
o distanþã de 0,6-0,8 m una de alta. Pe urmã ele au fost unite cu alte bîrne, dispuse orizontal,
fiind realizaþi astfel doi pereþi paraleli de lemn. Între ei s-a depus pãmînt. Pentru prevenirea
deplasãrii întregii construcþii, pereþii erau legaþi între ei cu loazbe de stejar. Înãlþimea palisadei
întrecea 3 m, iar în partea ei superioarã se desfãºura drumul de strajã. Palisada avea orificii
pentru tragere. La exterior era sãpat un ºanþ de apãrare, adînc de 4 m. Un alt ºanþ, cu val, se
gãsea pe latura de est a cetãþii. Accesul principal era protejat de douã turnuri paralelipipedice
de lemn. În faþa turnurilor se gãsea o groapã-„capcan㓠de plan romboidal, iar peste ea era
aºezat un pod de lemn. În spaþiul intramuran se aflau locuinþele garnizoanei, dependinþele º.a.
Cetatea de campanie de la Bercheci a fost construitã din iniþiativa lui ªtefan cel Mare în
14765. Ea bara unul din drumurile probabile de pãtrundere a otomanilor în Þara Moldovei.
Edificatã pe o înãlþime, ea închidea o suprafaþã de circa 2,25 ha. Planul cetãþii avea forma unui
oval alungit care urmãrea configuraþia terenului. Pe laturile de nord-vest, est ºi sud-est s-au
pãstrat urmele unui ºanþ cu o adîncime pînã la 1,2 m, lat de 4-5 m. El era suplimentat cu un val
de pãmînt ºi o palisadã din lemn. Se pare cã ultima a fost alcãtuitã din douã rînduri de pari
aºezaþi la o distanþã de 1,5 m. Spaþiul între cei doi pereþi formaþi din douã rînduri de pari era
umplut cu pãmînt bãtãtorit, exteriorul palisadei fiind uns cu lut amestecat cu paie. Stîlpii
susþinãtori aveau un diametru de 0,15-0,20 m. În cazul de faþã întîlnim vechea tehnicã de con-
strucþie a palisadelor, asemãnãtoare cu cea de la Bîrlad. Nu este exclus cã aceleaºi principii
constructive au fost folosite ºi la cetatea de la Valea Albã.
În ceea ce priveºte fortãreaþa de pãmînt ºi lemn de la Crãciuna, ea apare în izvoare pentru
prima datã în 14826. Fortificaþia a fost înãlþatã la comanda lui ªtefan cel Mare în replicã la
cetatea munteneascã edificatã în apropiere de Radu cel Frumos7. Cetatea Crãciuna era
amplasatã pe teritoriul actualei comune Independenþa, lîngã un vechi canal al rîului Siret (fig.
62). Dupã concept ºi tehnica constructivã ea se aseamãnã mult cu fortificaþiile de la Bîrlad ºi
 88

Bercheci: aceleaºi ºanþuri sãpate paralel, în care au fost îngropaþi stîlpi groºi de lemn legaþi
între ei cu loazbe, spaþiul între pereþi fiind umplut cu pãmînt. Întãritura era apãratã de val ºi
ºanþ, în care a fost abãtuta apa Siretului. S-au gãsit resturile unui turn de lemn, de plan pãtrat,
cu latura de 4 m. Turnul, decroºat mai mult în interiorul decît în exteriorul palisadei, avea un
acces original: douã porþi pe latura de nord. O asemenea intrare nu mai gãsim în alte cetãþi
ocazionale din Moldova. În curtea fortãreþei au fost descoperite locuinþe de tip bordei avînd
stîlpi susþinãtori de colþ ºi bîrne dispuse orizontal8.
Este de remarcat cã fortificaþiile de pãmînt ºi lemn se utilizau în Moldova ca puncte de
sprijin militar pînã la aplicarea pe scarã largã a artileriei.

II.2. Construcþii de piatrã

II.2.1. Caracteristicile tipologice ºi specificul arhitectural-planimetric

În funcþie de sorgintea cetãþilor de piatrã construite în Moldova în perioada investigatã se

poate stabili o anumitã tipologie, în cadrul cãreia distingem:
– cetãþi de sursã nord-europeanã;
– cetãþi de sursã vest-europeanã;
– cetãþi de sursã bizantinã;
– cetãþi de model bizantino-oriental;
– cetãþi de model oriental;
– cetãþi de model renascentist.
Sub raport arhitectural, cel mai simplu tip de fortificaþie de piatrã este cel alcãtuit dintr-un
donjon de piatrã împrejmuit de un val de pãmânt cu ºanþ exterior sec (cetatea Þeþina). Mai
avansat este tipul cu donjonul integrat în incinta de zid (cetatea Hotin, fortul Cetãþii de Scaun
de la Suceava, fortul Cetãþii Albe, fortul cetãþii Chilia). Urmãtorul este cel cu ziduri de piatrã
amplificate cu turnuri de flancare (forturile cetãþilor Neamþ, Chilia, Cetatea Albã ºi Bender,
precum ºi cetãþile Tatarbunar ºi Soroca). Fortificaþiile cu „turnuri de artilerie“ ºi bastei consti-
tuie o inovaþie faþã de ultimele douã tipuri, fiind adaptate deja la arme de foc perfecþionate
(cetatea Neamþ, Cetatea de Scaun de la Suceava ºi Cetatea Nouã de lîngã Roman).
În dependenþã de compactitatea planului pot fi evidenþiate urmãtoarele tipuri de cetãþi:
cele de plan compact, de dimensiuni nu prea mari, cu latura sau diametrul mai mic decît o
bãtaie de sãgeatã (60 m) (forturile cetãþilor Neamþ, Chilia, Cetatea Albã, Cetatea de Scaun de
 89

la Suceava, Cetatea Nouã de lîngã Roman º.a.) ºi cele de plan dezvoltat, de dimensiuni mai
mari, cu configuraþia planului mai complicatã, deseori cu spaþiul intramuran secþionat
(ansamblul defensiv al Cetãþii Albe ºi cel al cetãþii Chilia). Între ele pot fi plasate fortificaþiile
de plan intermediar (citadela de la Bender, citadela de la Orheiul Vechi).
În acelaºi timp, în dependenþã de forma planimetricã, existã cetãþi – modele de planºetã ºi
cetãþi – modele spontane. Primele dispun de un plan regulat sau apropiat de cel regulat (rec-
tangular, romboidal, trapezoidal ºi circular), iar ultimele au un plan neregulat, subordonat par-
ticularitãþilor terenului. Între ele pot fi plasate modele intermediare.

Cetãþi de plan apropiat de cel regulat

Cetãþi de sursã nord- ºi vest-europeanã

În arhitectura militarã a Moldovei medievale existã trei fortificaþii de piatrã de plan presta-
bilit care derivã din concepþia arhitectonicã de tip castel nordic: forturile cetãþii Neamþ ºi Cetã-
þii de Scaun de la Suceava ºi cetatea ªcheia.
În secolele XIII-XIV, polonii, lituanienii ºi membrii ordinului teutonic construiau în regiuni
de ºes cetãþi rectangulare în plan, de piatrã sau cãrãmidã, cu turnuri de colþ, înconjurate cu ºan-
þuri umplute de apã9. Se presupune cã Petru I Muºat, ctitorul fortificaþiilor sus-numite din Mol-
dova, a fãcut apel la arhitecþii din zona de sud a Mãrii Baltice, fie direct, fie prin intermediul Po-
loniei sau Lituaniei. V. Vãtãºianu este de pãrere cã aceste cetãþi „sã fi fost fãcute sub influenþa ºi
poate cu ajutorul polonilor… Ajutorul putea consta în trimiterea unui sfetnic, eventual unui meº-
ter pietrar“10. O altã pãrere este aceea cã fortãreþele în discuþie puteau suferi o influenþã polono-
lituanianã prin fortificaþiile Coriatovicilor din Podolia11.
Cetãþile de tip castel cavaleresc nordic se caracterizeazã prin ziduri înalte, dispuse în patru-
later regulat ºi întãrite cu turnuri12. În perioada legãturilor strînse dintre Moldova ºi Polonia
asemenea construcþii apar în Regatul Poloniei (Lubin, Leczyca, Mir, Swobnica, Drzewica,
Bytow, Szymbark º.a.) (fig. 63)13, Marele Ducat al Lituaniei (Kaunas, Krevos, Lida, Medinin-
kai, Trakai º.a.) (fig. 64)14, Regatul Ungariei (Tata, Diósgyör) (fig. 65)15, în special în Transil-
vania (cetatea ªtremþ)16 º.a.
Precizãm cã sursa fortificaþiei de tip castel cu sau fãrã turnuri de colþ este în varianta cetãþii
romano-bizantine, apãrutã ºi rãspînditã în secolele IV-VII. Ultima are ca prototip vestitul cas-
tru roman din epoca imperialã, de plan rectangular. Un plan similar al castrului are castellum-
 90

ul – fortificaþie de proporþii mici de formã dreptunghiularã sau pãtratã. Quadrburgium-ul este

o fortificaþie de dimensiuni relativ mici de formã dreptunghiularã sau pãtratã, cu turnuri de
colþ proeminente, paralelipidice sau în mod excepþional, cilindrice (fig. 66). Aceste cetãþi erau
utilizate de romani ºi bizantini pentru paza frontierelor, podurilor, vadurilor, locurilor de apro-
vizionare a trupelor, avînd ca scop preîntîmpinarea atacurilor inamice ºi asigurarea circulaþiei
militarilor pe cãile de comunicaþie. Este de remarcat cã în arhitectura militarã europeanã gã-
sim aceastã variantã de cetate începînd cu secolul al XIII-lea, în urma cruciadelor. Dupã ce au
traversat Imperiul Bizantin, Asia Micã ºi Palestina, cruciaþii s-au confruntat cu sisteme de forti-
ficaþii mai avansate ºi mai sofisticate decît cele din þãrile lor de baºtinã. Experienþele acumula-
te în timpul cruciadelor au modificat concepþia generalã de apãrare în Europa, astfel fiind edi-
ficate fortificaþii mai puternice care însumau practica europeanã cu tradiþia bizantinã ºi arabã.

Cetatea Neamþ

Nucleul iniþial al cetãþii Neamþ, aºezat pe vîrful cel mai înalt al Culmii Pleºului din imedi-
ata vecinãtate a oraºului Tîrgu Neamþ, dateazã înainte de 1387 (fig. 67)17. Ctitorul fortificaþiei
este considerat domnitorul Petru I Muºat.
În prima fazã constructivã au apãrut curtinele de piatrã formînd un plan patrulater cu la-
turile de 38,5 m, 37,5 m, 47 m ºi 40 m. Cu toate cã pînzele de est ºi de vest sînt uºor frînte pe
traseu, impresia generalã de plan regulat nu se schimbã. Acest „careu“ de ziduri e sprijinit de
14 contraforturi, unele fiind cu o faþã oblicã, iar altele în trepte. Ele sînt acoperite cu o coperti-
nã din blocuri de piatrã de carierã cioplitã. La cele patru colþuri ale fortului se înalþã cîte un
turn. Toate sînt decroºate în interior, probabil din cauza particularitãþilor reliefului. Adoptarea
unui plan cu turnuri ieºite, mult mai avansate din punct de vedere al defensivei, ar fi redus cu
mult suprafaþa curþii interioare. R. Popa menþioneazã cã: „un calcul sumar aratã cã fortul mu-
ºatin care cuprinde acum aproximativ 1760 m2, ar fi avut în a doua variantã, cu turnuri exterioa-
re, doar cu puþin peste 1000 m2, putînd adãposti o garnizoanã mai micã ºi provizii mai puþine“18.
Fiecare turn dispunea de trei niveluri: parterul ºi douã etaje, despãrþite prin planºee de
lemn. Legãtura între niveluri se fãcea cu ajutorul scãrilor de lemn. Doar la turnul de nord-est,
comunicaþia dintre primul ºi al doilea etaj se realiza printr-o scarã de piatrã, inclusã în
grosimea zidului de sud. Încãlzirea încãperilor se fãcea cu ajutorul sobelor.
Pe latura de nord se gãsea „poarta muºatinã“, protejatã de un ºanþ de apãrare sec. În curte
era sãpatã o fîntînã, pentru alimentarea garnizoanei cu apã. În prima fazã constructivã, forti-
 91

ficaþia Neamþului nu avea alte construcþii auxiliare, decît cele din interiorul turnurilor. Nu-i cu-
noaºtem la acea epocã nici elementele decorative.
Este foarte probabil cã la edificarea fortului muºatin au luat parte meºteri din regiunile
polono-baltice (în sens larg între Brandenburg ºi Minsk). Acest fapt ne sugereazã zidãria „nor-
dic㓠a fortificaþiei (fig. 68). Aici cîteva rînduri de piatrã spartã de dimensiuni mai mari alter-
neazã cu un rînd de pietre mult mai subþiri, astfel paramentul zidãriei fiind divizat în fîºii ori-
zontale de 50-70 cm. Amintim cã meºterii nordici utilizau ºi zidãria „baltic㓠(succesiune a
douã cãrãmizi puse pe lat ºi a unei puse pe lung), ºi zidãria „în dung㓠(succesiune a cîtorva
rînduri de anrocament ºi a unui rînd de cãrãmidã). Zidãria primei faze a cetãþii Neamþ era rea-
lizatã din ºist verde.
Perfecþionarea tehnicilor militare ºi a armamentului a condiþionat adaptarea fortificaþiei la
noile condiþii. Lucrãri de refacere s-au efectuat aici sub ªtefan cel Mare (fig. 69), probabil în
timpul rãgazului între lupta de la Vaslui ºi lupta de la Rãzboieni-Valea Albã19 (ianuarie 1475 –
26 iulie 1476). Acum ºanþul iniþial a fost astupat, iar vechea construcþie a fost încadratã parþial
într-o nouã linie fortificatã, întãritã cu patru „bastei pline“ „rotunjite“ cu diametrul de circa 10
m. Suprafeþele lor fãrã muchii puteau sã reziste mai bine la izbire, producînd ricoºarea ghiu-
lelelor. Anume latura cu bastei era expusã tirului artileriei care putea fi instalatã pe platoul
vecin. Noua curte a fost alãturatã fortului muºatin dupã principiul basse-cour. Avînd o întin-
dere de circa 80 m ºi o lãþime de circa 20 m, ea putea adãposti o garnizoanã numeroasã. Por-
þiunea între zidul nou ºi cel vechi a fost umplutã cu moloz ºi pãmînt. „Basteile pline“, minuna-
tele invenþii ale Occidentului, erau destinate pieselor de artilerie. Aceste elemente defensive
puteau sã ajungã în Moldova prin intermediul meºterilor italieni invitaþi de ªtefan cel Mare20.
Noul ºanþ, larg pînã la 35 m, alcãtuia un obstacol serios.
Curtina „muºatinã“, cu înãlþimea de circa 12-15 m, a fost supraînãlþatã cu circa 6-7 m
astupîndu-se vechile creneluri, iar în interior au apãrut mai multe construcþii. Majoritatea
dintre ele erau destinate nevoilor garnizoanei ºi comandantului militar. Vechea intrare în
cetate a devenit acum o poartã de legãturã între cele douã curþi. Accesul principal a fost trans-
ferat la parterul turnului de nord-est. În faza ªtefan cel Mare aici au existat douã porþi sepa-
rate, una pentru care ºi cealalta pentru pietoni21. Accesul se fãcea prin douã poduri mobile
aºezate deasupra unei gropi situate în faþa turnului de nord-est. La intrarea în curtea exte-
rioarã au fost sãpate alte douã gropi-„capcane“, ambele de plan rectangular. Aici, între douã
bastei, se gãsea „cursa de ºoareci“. În interiorul fortificaþiei se aflau paraclisul, probabil
 92

închisoarea ºi baia, „neagra temniþ㓠pentru cei condamnaþi la moarte, locuinþele, o salã
reprezentativã mare, pivniþele, depozitele º.a. O micã poternã era amenajatã în curtina de
vest.
O realizare remarcabilã a fazei ªtefan cel Mare era noul pod de lemn de traseu curbliniar,
sprijinit de 11 piloni de piatrã. Atît forma cît ºi lungimea lui considerabilã (circa 80 m) îi obli-
gau pe atacanþi sã se expunã un timp îndelungat loviturilor garnizoanei din cetate. Porþiunea
podului între ultimul pilon ºi linia cu bastei putea fi ridicatã cu ajutorul unui sistem de scripeþi.
Astfel perfecþionatã în a doua jumãtate a secolului al XV-lea, cetatea Neamþ a devenit una din
cele mai puternice fortificaþii din Moldova.
Cea mai apropiatã analogie a cetãþii Neamþ în timp ºi în spaþiu geografic este palatul forti-
ficat Diósgyör din nord-estul Ungariei (fig. 71)22. El a fost construit pe o înãlþime în apropie-
rea oraºului Miskolc de regele Ungariei Ludovic I între 1364 ºi 138123. Se ºtie cã în 1370-1382
regele Ludovic I era monarhul Ungariei ºi Poloniei, deci nu este exclus ca conceptul palatului
Diósgyör sã fi fost preluat din acelaºi spaþiu polono-baltic. L. Chiþescu admite cã atît „maghia-
rii pentru Diósgyör, cît ºi moldovenii pentru ªcheia, Cetatea de Scaun de la Suceava ºi cetatea
Neamþ, au preluat planul acesta rectangular ºi poate chiar ºi unii meºteri din Polonia“24. Într-
adevãr, planul palatului Diósgyör este o aplicare a modelului de tip „castel“. Aici curtea cen-
tralã e înconjuratã de o serie de construcþii dispuse în careu. Cele patru unghiuri sînt rezervate
turnurilor de plan pãtrat care nu avanseazã dupã linia incintei. Iniþial, aceste turnuri depãºeau
cu un etaj curtinele crenelate. Un drum de strajã trecea prin hourds de lemn susþinute de con-
sole. Un alt drum de strajã se gãsea la nivelul etajelor superioare ale turnurilor. Vestigiile con-
strucþiilor interioare mãrturisesc despre atmosfera ºi aspectul luxos care domneau odinioarã în
acest castel regal din Ungaria. Cele mai multe detalii arhitecturale sînt din repertoriul goticu-
lui.
Vocabularul plastic ºi decorativ utilizat la fortãreaþa Neamþ în faza ªtefan cel Mare apar-
þine de asemenea stilului gotic: ancadramente de uºi ºi ferestre, profiluri, console, deschideri
în arc frînt º.a. Sînt ºi împrumuturi din arhitectura bizantinã: cu ocazia sãpãturilor la cetate s-au
gãsit plãci ºi discuri de ceramicã smãlþuitã decorate cu stema Moldovei, animale fantastice,
motive geometrice º.a. Încãperile interioare aveau bolþi din cãrãmidã.
Materialul folosit în cea de-a doua fazã constructivã include piatra de carierã, bolovanii de
rîu ºi cãrãmida. Unele refaceri au fost realizate în interiorul cetãþii de Vasile Lupu în secolul
al XVII-lea25.
 93

Din cele relatate se vede cã fortul cetãþii Neamþ continuã tradiþia arhitectural-planimetricã
a cetãþilor nordice de tip „castel“, iar amenajarea defensivã cu bastei se datoreazã invenþiilor
Occidentului.

Cetatea ªcheia

Una dintre cele mai vechi cetãþi de piatrã din Moldova era ªcheia – „cetatea de apus“ a
Sucevei, situatã la 2,5 km spre nord-vest de aºezare26. Fortificaþia avea un plan romboidal cu
dimensiunile de circa 39 × 37 m, fiind prevãzutã în cele patru colþuri cu cîte un turn prismatic
cu baza patrulaterã decroºat în exterior (fig. 73). Din zidul de pe latura de nord-est a cetãþii por-
neau trei contraforturi, iar turnul de nord era amplificat cu un contrafort de colþ. Dimensiunile
bazelor turnurilor mãsurate din interior erau urmãtoarele: turnul de nord, circa 6 m, 6 m, 7 m,
7 m; turnul de est, circa 6 × 7 m, turnul de sud, circa 5 × 5 m ºi turnul de vest, circa 5 × 5 m.
S-a constatat cã abaterea de la planul rectangular a fost impusã de particularitãþile reliefu-
lui: meºterii, obiºnuiþi cu cetãþi elaborate pentru zone de ºes, au rezolvat problema amplasãrii
unei asemenea cetãþi pe o coamã de deal27. Gãsim aici aceeaºi cetate de tip „castel“ nordic ca
ºi în cazul cetãþii Neamþ.
În baza lucrãrilor arheologice s-au ajuns la concluzia cã fortificaþia ªcheia dateazã din vre-
mea lui Petru I Muºat28. Zidurile ei, construite din bolovani de carierã nefasonaþi, erau prote-
jate de un ºanþ sec cu val. Adîncimea ºanþului de apãrare era de 6-8 m faþã de val. Deoarece
nu s-au gãsit pilonii de pod, s-a presupus cã intrarea se fãcea dinspre sud-est de pe o platformã
de pãmînt cu lãþimea de 7-8 m. Fundaþiile urmãreau în trepte configuraþia terenului. Ca ºi la
cetatea Neamþ, în faza muºatinã, în interiorul cetãþii ªcheia n-au fost edificate dependinþe,
toate locuinþele garnizoanei ºi ale comandantului militar aflîndu-se în cele patru turnuri. Te-
renul din curte nu era supus nivelãrii, ceea ce a dus la apariþia ipotezei cã fortificaþia n-a fost
terminatã29.
Se pare cã întãritura în discuþie a fost demantelatã în primii ani de domnie a lui Alexandru
cel Bun30. Este important cã apariþia cetãþii ªcheia a mãrit cu mult capacitatea de apãrare a
Sucevei la sfîrºitul secolului al XIV-lea.

Cetatea de Scaun de la Suceava

Cea mai puternicã fortificaþie a Moldovei medievale era cetatea de Scaun de la Suceava31
(fig. 75, 76).
 94

Amplasatã în partea de est a localitãþii, pe un bot de deal izolat artificial, ea dispune de un

fort interior edificat de Petru I Muºat înainte de 138832. Ca ºi cetãþile Neamþ ºi ªcheia, Cetatea
de Scaun se integreazã în categoria fortificaþiilor de tip „castel“ nordic, de dimensiuni mijlocii,
înzestrate cu turnuri paralelipipedice. Fortul ei mãsoarã circa 36 × 40 m, iar curtinele sînt
amplificate de patru turnuri de colþ de plan rectangular ºi patru turnuri intermediare de acelaºi
plan. Unul din turnuri, cel din colþul de sud-est era iniþial aºezat ca ºi turnul din colþul de sud-
vest, dar într-o fazã constructivã ulterioarã el a cãpãtat o poziþie diagonalã. Toate turnurile au
dimensiunile interioare ale bazei în jur de 4 × 4 m ºi sînt sprijinite cu cîte douã contraforturi
exterioare. Grosimea curtinelor este sub 2 m. Amenajãrile interioare se grupau pe toate latu-
rile fortului, cu excepþia celei de sud, o bunã parte a cãreia nu era ocupatã de construcþii. Aici
se gãsea intrarea iniþialã, terminatã în arc în plin cintru. Construcþia muºatinã era protejatã din
trei pãrþi de un ºanþ de apãrare sec, latura de nord fiind inaccesibilã din cauza reliefului abrupt.
M.D. Matei ºi Em.I. Emandi susþin c㠄originea acestui plan de fortificaþie trebuie cãutatã în
þinuturile plate dinspre nord (Polonia, Lituania), unde nu erau necesare adaptãri la forma
terenului“33.
În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, în dreptul accesului, la exterior, cetãþii muºatine
i-a fost adãugat un „zid-scut“34.
Înainte de campania otomanã din vara anului 1476, ªtefan cel Mare a întreprins la Suceava
lucrãri de fortificare de proporþii impresionante, adãugînd vechii cetãþi o nouã incintã întãritã
(fig. 76)35. Zidul ridicat, gros de 1,5-2,0 m, împrejmuia din trei pãrþi nucleul iniþial. În locul ve-
chiului ºanþ astupat a apãrut o a doua curte apãratã de o linie fortificatã cu trei bastei rectan-
gulare în plan. La exterior, zidul era susþinut de zece contraforturi masive, patru pe latura de
est ºi ºase pe latura de sud. În partea superioarã, el era dantelat cu creneluri plasate la inter-
vale egale, de aproximativ 4 m. Aceleiaºi faze constructive aparþine ºi un zid de secþionare care
uneºte turnul de sud-vest al fortului muºatin cu o bastee prismaticã pe latura de sud. Dupã
1476, basteile au fost „cãmaºuite“ cilindric. Acum cetatea dispunea de mai multe bastei de plan
semicircular ºi apropiat de cel semicircular, precum ºi de un bastion semicilindric de tip „turn“,
toate avînd baze evazate. Diametrele basteilor variazã între 10 m ºi 14 m. Ele avantajau flan-
carea centurii exterioare, îngroºatã pînã la 4-6 m. Crenelurile din faza precedentã au fost astu-
pate, în locul lor apãrînd guri de tragere pentru diferite tipuri de arme. A. Andronic este de
pãrere cã aici au lucrat constructori de origine italianã, deoarece genovezii au fost acei care au
încastrat bastei rectangulare în cele semicirculare36. Astfel de dispozitive de apãrare erau frec-
 95

vente în cetãþile lor din Crimeea. Sã ne amintim cã în vara anului 1475 otomanii au cucerit
cetatea genovezã Caffa, impunînd suzeranitatea Porþii asupra Hanatului Crimeii, iar la sfîrºitul
aceluiaºi an a cãzut Mangupul. Refugiaþii italieni, printre care puteau fi meºteri calificaþi în
domeniul artei fortificaþiilor au ajuns ºi în Þara Moldovei.
Intervenþiile lui ªtefan cel Mare au dus la extinderea spaþiului fortificat ºi la adaptarea
întãriturii la artilerie. Cel mai înalt turn al fortului, probabil cel de sud-est, era numit de locui-
torii Sucevei ne boisea (sl. „nu te teme“). De aici se puteau efectua observaþiile ºi se conduceau
operaþiunile militare. Astfel de elemente defensive erau rãspîndite în Þara Româneascã ºi
Transilvania în decursul întregului ev mediu37.
Sub ªtefan cel Mare s-a modificat ºi accesul în cetate. A apãrut un pod cu partea fixã, spri-
jinitã pe contraescarpã, ºi partea mobilã, pentru care au fost construiþi doi piloni de zid la
mijlocul noului ºanþ de apãrare. Ultimul împrejmuia din trei pãrþi fortificaþia ºi avea secþiunea
în formã de pîlnie cu lãþimea de circa 20 m la bazã ºi peste 30 m la deschidere. Pe latura de sud
ºi sud-vest, în continuarea contraescarpei, s-a ridicat un val de pãmînt. În însemnãrile croni-
carilor turci care l-au însoþit pe Soliman Magnificul în 1538 se spune c㠄în ºanþurile cetãþii sînt
înfipte þepuºe de fier ºi de lemn“38, acesta fiind deosebit de „lat ºi adînc“39.
Accesul principal era flancat de douã bastei de mãrimi diferite. Culoarul întunecat ºi îngust
prezenta o adevãratã capcanã pentru duºmani („gurã de lup“ sau „cursã de ºoareci“), prevã-
zutã cu o groapã adîncã de plan dreptunghiular. Interesant este faptul cã basteii din colþul de
nord-est al cetãþii i se alãtura un turnuleþ semicilindric cu diametrul exterior de circa 3 m. Se
pare cã aici, la intrare, a existat un turn-lucarnã, a cãrui funcþie principalã era cea de strajã.
Acum accesul în fort se realiza printr-o succesiune de porþi situate pe latura lui de est. Pi-
cioarele acestor porþi erau prevãzute cu apãrãtori pentru roþi avînd forma unor mici ban-
chete40. În faþa porþii ce dãdea în curtea exterioarã s-a descoperit o altã groapã-„capcanã“.
Menþionãm cã T.O. Gheorghiu este de pãrere cã linia exterioarã defensivã a cetãþii a fost
compusã din „bastioane închise“ cu cîteva niveluri41 (fig. 78). În schimb, Gh. Anghel conside-
rã cã aici au existat turnuri joase, fãrã cazemate, cu terase superioare prevãzute cu parapete ºi
creneluri ºi cã pînã la nivelul de cãlcare turnurile erau umplute cu moloz ºi pãmînt42. Dupã pã-
rerea noastrã, fortul Cetãþii de Scaun de la Suceava era protejat de opt „bastei cu cazemate“
ºi un bastion de tip „turn“, toate de plan semicircular sau apropiat de cel semicircular. Înãl-
þimea lor era mai joasã decît cea a turnurilor muºatine. Nivelurile inferioare ale basteilor
puteau fi umplute cu moloz ºi pãmînt. Aici este cazul sã ne amintim de relatãrile vizitatorilor
 96

strãini care menþioneazã turnurile de formã concavã ce se înalþã la cer, dar nu construcþii joase
pentru artilerie43.
Printre amenajãrile interioare ale Cetãþii de Scaun menþionãm încãperea corpului de
gardã, cripta, închisoarea, baia, paraclisul, camerele cu destinaþie gospodãreascã, camerele
personalului auxiliar, cazãrmile, pivniþele ºi depozitele44. Se presupune cã aici mai erau dormi-
torul domnitorului, spãtãria micã, sala sfatului domnesc, camera de arme, cancelaria ºi came-
rele de locuit ale boierilor45. Mai tîrziu, în exteriorul laturii de est a fortului a apãrut „mone-
tãria“46, iar liniei cu bastei i s-a alãturat pulberãria. ªi totuºi, astãzi este greu de precizat desti-
naþia unui ºir de încãperi din fortificaþie. În multe cazuri nu se cunoaºte cu certitudine nici mo-
mentul amenajãrii acestora.
Refaceri în cetate s-au petrecut sub Ieremia Movilã (1595-1600)47 ºi Vasile Lupu (1634-
1653)48. Se bãnuiesc ºi unele reparaþii sub Alexandru Lãpuºneanu (1557-1561)49. În ceea ce pri-
veºte materialul constructiv, aici întîlnim blocuri de gresie nisipoasã, piatrã spartã, cãrãmidã,
lemn º.a.
Ornamentaþia arhitecturalã interioarã ºi exterioarã reprezintã un exemplu de coexistenþã
armonioasã a elementelor de facturã goticã, bizantinã ºi renascentistã (fig. 79). Numeroase de-
talii – chei de boltã cu diferite compoziþii sculpturale, capiteluri de coloanã, fragmente de por-
taluri, cu muluri în retragere, baze de portaluri avînd caneluri oblice, cadre de uºi ºi ferestre
decorate cu baghete încruciºate – aparþin stilului gotic tîrziu. Astfel de elemente se întîlnesc în
secolul al XV-lea în Transilvania, Polonia, Slovacia º.a.50. Detaliile sculpturale, descoperite de
arheologi în „cursa de ºoareci“ provin de la o balustradã asemãnãtoare cu cea a capelei
castelului de la Hunedoara din Transilvania ºi cu cea a pridvorului de la Bãlineºti51.
În interior apar ºi elemente renascentiste: motive alegorice, decoraþii cu rozete, fragmente
de portaluri º.a.52. Cahlele de sobã prezintã motive vegetale, geometrice, zoomorfe ºi heral-
dice53. Unele teme întîlnite aici (cavalerul ºi doamna, cavalerul în armurã cãlare º.a.) sînt iden-
tice cu cele de la castelul de la Hunedoara sau cu cele din Ungaria de pe timpul lui Matia Cor-
vin54. Din arsenalul arhitecturii bizantine sînt cãrãmizile ºi discurile smãlþuite de diferite culori.
Ele intrau în componenþa frizelor despãrþite între ele de butoni ornamentali.
Din cele menþionate mai sus se vede cã o serie de trãsãturi comune unesc forturile cetãþii
Neamþ ºi Cetãþii de Scaun de la Suceava ºi cetatea ªcheia55:
– Dispun de un plan patrulater, apropiat de cel regulat cu turnuri prismatice la colþuri.
Diferenþele în dispoziþia turnurilor se datoreazã particularitãþilor terenului: dacã cetatea
 97

Neamþ ar avea turnuri ieºite în afara incintelor, atunci suprafaþa utilã de apãrare s-ar fi redus
simþitor.
– Sînt aproape de aceeaºi mãrime în plan ºi la toate se folosesc materiale de construcþie
locale.
– Analiza materialului arheologic permite datarea începutului construcþiei în timpul lui
Petru I Muºat.
– Se constatã o adaptare a planului de cîmpie la forme de teren accidentate, fiind pãstratã,
pe cît e posibil, configuraþia planului regulat.
– Sînt variante ale aceleiaºi serii tipologice.
Pe un spaþiu ce se întinde între Vistula ºi Narva se cunosc destul de multe fortificaþii me-
dievale care aparþin tipului de „castel“ nordic. Þara Moldovei n-a trãit izolatã de restul lumii
civilizate, ci a avut contact permanent cu statele învecinate. Astfel se explicã legãturile gene-
tice dintre cetãþile Neamþ, ªcheia ºi Cetatea de Scaun de la Suceava cu cetãþile de tip „castel“
nordic care au aparþinut Regatului Poloniei ºi Marelui Ducat al Lituaniei. Pe de altã parte, for-
tificaþii de piatrã de plan rectangular cu turnuri paralelipipedice la colþuri se cunosc ºi în spaþi-
ul balcanic. Este vorba de castelul de tradiþie bizantinã Baba Vida din Bulgaria, construit pe la
sfîrºitul secolului al XIV-lea (fig. 80)56. Observãm o mare asemãnare a castelului bulgar cu for-
tul Cetãþii de Scaun de la Suceava. Chiar ºi un turn de colþ are o poziþie diagonalã. Poate de
aceea Gh. Diaconu ºi N. Constantinescu, care nu exclud, în principiu, originea polono-balticã
a fortificaþiilor în discuþie, susþin totuºi cã planul lor trebuie cãutat ºi în spaþiul dunãrean ºi în
cel nord-pontic57.
La sfîrºitul secolului al XV-lea, cînd ªtefan cel Mare a edificat deja liniile cu bastei la
Neamþ ºi Suceava, în nordul Rusiei, la Ivangorod, în faþa Narvei, a fost ridicatã o cetate per-
fect rectangularã cu turnuri paralelipipedice la colþuri (fig. 81)58. Aceastã fortificaþie utilizeazã
însã cu siguranþã un model importat din spaþiul baltic ºi e construitã precis cu ajutorul meºte-
rilor nordici. De aceea, mult mai plauzibil este faptul cã Moldova medievalã, antrenatã la
sfîrºitul secolului al XIV-lea în sfera de influenþã a Poloniei, apeleazã prin intermediul ei la
meºterii nordici, pentru construcþia unor cetãþi puternice înspre Ardeal, probabil împotriva
tendinþei de expansiune a Ungariei.
Interesant este faptul cã aceeaºi dispoziþie în „castel“ a predominat în secolele XIII-XV ºi
în alte locuri. Multe obiective de apãrare, rectangulare în plan, au apãrut în sudul Italiei, patria
viitoarei Renaºteri, în prima jumãtate a secolului al XIII-lea, edificate de regele Frederic al II-
 98

lea59. Acest monarh prefera modele prestabilite care reflectau experienþele lui acumulate în
Orient în timpul Cruciadelor. Astfel a fost elaborat un tip original de fortificaþii care s-a rãspîn-
dit rapid în întreaga Italie. Anume acum începe strãlucita epocã a amenajãrilor defensive
italiene care însumeazã trãsãturi ale forturilor arabe din Sicilia ºi ale cetãþilor orientale cuce-
rite de cruciaþi. Prin intermediul constructorilor italieni, cetatea de tip „castel“ pãtrunde în
arhitectura militarã a mai multor þãri.

Fortul cetãþii Chilia

O altã fortificaþie din Moldova istoricã ce ilustreazã modelul de tip „castel“ este fortul inte-
rior al cetãþii Chilia (ultima e alcãtuitã din fort interior-citadelã ºi ansamblu fortificat care o
apãrã dinspre uscat) (fig. 82). La aceastã concluzie ne-a adus planul fortului ºi dispoziþia celor
patru turnuri de colþ faþã de curtine: douã sînt construite în prelungirea zidului de sud-est ºi nu
participã la flancarea lui orizontalã, unul este proeminent ºi unul este decroºat în interior mai
mult decît în exterior (fig. 83). Amintim cã în secolul al XIV-lea la Chilia a existat o colonie
genovezã administratã de consul61.
C.C. Giurescu susþine cã Chilia Nouã, unde a fost construit fortul în cauzã, „nu era însã de-
cît prelungirea celei vechi, din insulã. Sediul administraþiei civile ºi al garnizoanei a rãmas în
insulã, la adãpostul cetãþii sau fortãreþei, unde, în vreme de primejdie, se refugiau ºi orãºenii.
În felul acesta s-a alcãtuit noua Chilie, în faþa celei vechi“62. Este normal cã noua aºezare sã fi
avut o pazã pentru protecþia magaziilor, saivanelor de vite ºi caselor de locuit ale negustorilor
genovezi. Chilia a ajuns în posesia Moldovei lui ªtefan cel Mare în 1465, iar în 1479 aici a fost
construitã o nouã fortificaþie63. Dar ce fel de cetate putea fi edificatã împotriva turcilor în acest
loc de o deosebitã însemnãtate strategicã? Amintim cã dupã 1475-1476 în Moldova se con-
struiesc deja obiective adaptate la artilerie, cu turnuri proeminente ºi chiar bastei. Turnurile de
colþ, decroºate în interior, construite în prelungirea curtinelor, constituie deja o etapã depãºitã.
Deci, ar reieºi cã ªtefan cel Mare a împrejmuit vechiul fort genovez cu o nouã centurã de zid,
înzestratã cu turnuri obiºnuite, „semiturnuri“ ºi „turnuri pline“, toate proeminente faþã de linia
incintei.
În literatura de specialitate nu existã nici o descriere a fortului interior al Chiliei. Planurile
lui, gãsite de noi în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, au fost întocmite la sfîrºitul
secolului al XVIII-lea de inginerii militari ruºi ºi de inginerul francez Kauffer aflat în slujba
sultanului Selim al III-lea64. Pentru descriere am ales cel mai exact releveu dintre toate, înfã-
 99

þiºînd proiectul viitoarei refaceri ºi modernizãri a cetãþii de piatrã. El aparþine inginerului

Kauffer ºi este realizat cu acurateþe, la o scarã destul de mare, în 1794 (fig. 84)65.
Aºadar, fortul interior al Chiliei înscrie un patrulater apropiat de cel regulat, laturile lui
mãsurînd aproximativ între 28 m ºi 38 m. Toate turnurile sînt de plan rectangular.
Turnul de est joacã rolul unui donjon, fiind evidenþiat prin dimensiuni mai mari. Din de-
senul consilierului de stat rus M.M. Ivanov din 179066 se vede cã acest turn este cu un etaj mai
înalt decît cel de sud, cu jumãtate de etaj mai înalt decît cel de nord ºi cu douã etaje mai înalt
decît cel de vest (fig. 85). Un alt desen tehnic din 1790 executat de militarii ruºi prezintã ºi
secþiunea turnului de nord (fig. 86, sus). Acesta dispune de un parter ºi trei etaje, toate avînd
deschideri pentru tragere. Ultimul nivel este de douã ori mai scund decît primul. Din cele men-
þionate se poate conchide cã donjonul avea un parter ºi trei etaje, toate de aceeaºi înãlþime;
turnul de sud – un parter ºi douã etaje, toate de aceeaºi înãlþime, iar cel de vest – un parter ºi
douã etaje, cel superior fiind de douã ori mai scund decît celelalte niveluri. Din desenul lui
M.M. Ivanov se observã cã turnurile fortului au fost mai înalte decît curtinele. În partea supe-
rioarã a zidurilor era amenajat drumul de strajã. Intrãrile în turnuri se fãceau din curtea cita-
delei. În interiorul turnurilor se aflau cazãrmile soldaþilor, iar locuinþa comandantului cetãþii
era, probabil, în donjon. În curtea citadelei, se gãseau arsenalul, depozitul de provizie ºi o micã
construcþie cu funcþie neprecizatã. Toate aceste informaþii ne oferã planul rus întocmit în 1790
ºi prospectul-perspectivã al cetãþii Chilia, desenat de militarii ruºi în 1770 (fig. 87).
Dinspre nord-est ºi nord-vest fortul se învecina cu un Zwinger asemãnãtor cu litera L în
plan, iar dinspre sud-est ºi sud-vest – cu o curte de configuraþie neregulatã. Trei platforme
mari, construite dinspre rîu, erau rezervate pieselor de artilerie. Dinspre uscat, citadela era
protejatã de douã ziduri suplimentate cu ºanþuri umplute cu apã. Primul zid dispunea de o
poartã obiºnuitã, iar celãlalt – de un turn-poartã de plan dreptunghiular. Peste ºanþuri erau
aºezate poduri de lemn.
În citadelã se accedea pe latura de sud-est printr-o poartã arcuitã. Curtinele fortãreþei
aveau terminaþii crenelate, iar turnurile dispuneau de acoperiºuri piramidale, sub streºinile cã-
rora se ascundeau meterezele. Drept analogii planimetrice putem propune castelele italiene
Trani, Vicenza, Spolète, Cologna Veneta (fig. 88), Castello de Basso la Marostica, Pondino,
Cervia, Narni – toate de contur rectangular, cu turnuri paralelipipedice la colþuri69.
Cele menþionate demonstreazã cã fortul cetãþii Chilia a fost edificat într-o epocã ante-
rioarã utilizãrii pe scarã largã a artileriei, cînd flancarea orizontalã a unor curtine putea fi
 100

neglijatã. Atît planimetria cît ºi aspectul acestui obiectiv defensiv pot fi puse în legãturã cu
obiectivele fortificate de tip „castel“. Fortul cetãþii Chilia pare a fi opera constructorilor gen-
ovezi de la sfîrºitul secolului al XIV-lea.

Cetãþi de model bizantino-oriental

În Moldova istoricã gãsim patru fortificaþii de piatrã de model bizantino-oriental: fortul

Cetãþii Albe, cetatea Tatarbunar, fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman ºi fortul cetãþii Bender.
Primele trei sînt atribuite moldovenilor, iar ultima – otomanilor. Planurile lor „în careu“ sînt
planuri ale fortificaþiilor de cîmpie, cu aceleaºi posibilitãþi de apãrare din toate direcþiile.
Tipul originar al cetãþilor enumerate poate fi gãsit în lumea romano-bizantinã, precum ºi
în Orient, unde în secolele VII-XI are loc multiplicarea cetãþilor de ºes. Toate au drept sursã
„castellum“-ul romano-bizantin. Amintim c㠄castellum“-ul romano-bizantin este o cetate de
proporþii mici, alcãtuitã dupã un plan ce respectã un traseu geometric riguros, de obicei rec-
tangular70 (fig. 89). Denumirea putea fi aplicatã unor fortificaþii ocazionale, de scurtã duratã,
edificate pentru ocuparea în luptã a unor puncte situate pe înãlþimi, a unor locuri strategic
importante, pentru paza vadurilor, podurilor sau drumurilor de comunicaþie. Cele construite
din pãmînt se numeau castella temere munita. În cazul fortificaþiilor permanente, clãdite din
piatrã, destinate apãrãrii hotarelor, aºezãrilor sau podurilor fixe se utiliza denumirea de castel-
la murata.
Un alt element important care trebuie luat în seamã sînt turnurile. La colþurile cetãþilor
noastre sînt plasate turnuri cu suprafeþe convexe. Încã grecii antici au observat dezavantajele
turnurilor paralelipipedice. În cazul cînd ele erau situate izolat, în faþa muchiilor apãreau
„unghiurile moarte“ care nu puteau fi controlate de apãrãtori, iar atunci cînd turnurile partic-
ipau la flancare „unghiurile moarte“ se formau în faþa curtinelor. Acest fapt oferea duºmanu-
lui posibilitatea de a înainta ºi a instala maºinile de asediere în apropierea cetãþilor. Unele
ameliorãri a adus aºezarea oblicã a laturii exterioare a turnurilor, dar problema n-a fost so-
luþionatã. Au rezolvat-o romanii introducînd în arhitectura militarã turnuri cu suprafeþe con-
vexe (turris obrotundae) care dãdeau posibilitatea de a evita „zonele moarte“. Constructorii
rãsãriteni cunoºteau ºi ei „punctele slabe“ ale turnurilor prismatice. ªi în Orient gãsim turnuri
ºi „turnuri pline“ de plan circular ºi semicircular. Mai tîrziu le-au utilizat bizantinii (fortificaþi-
ile de la Niceea, Angora º.a.)71 ºi musulmanii (ribatele, palatele Omeyazilor ºi Abbasizilor
º.a.)72. În lumea balcanicã le întîlnim în secolele XI-XIV în cetãþile bizantine sau în cele de
 101

tradiþie bizantinã (Mezek, Oustra, Svrljig, Rudnic, Zemun º.a.)73. În Europa Occidentalã tur-
nurile cilindrice au apãrut numai în ultimii ani ai secolului al XII-lea – secolul al XIII-lea74.

Fortul Cetãþii Albe

Cetatea Albã e alcãtuitã din fort interior-citadelã, amplasat pe malul limanului nistrian ºi
din centura exterioarã de zid75 (vezi fig. 138). Fortul închide o suprafaþã de circa 0,04 ha,
lungimea zidurilor variind în interior între 22,5 m (pe latura de vest) ºi 18,05 m (pe latura de
nord) (fig. 90). Colþurile patrulaterului format de curtine sînt amplificate de patru turnuri cilin-
drice decroºate în exterior.
Turnul de sud-est al citadelei juca rolul de donjon. El mai era denumit „turnul coman-
danþilor“ ºi, probabil, ne boisea. Iniþial înãlþimea lui putea sã ajungã pînã la 25-27 m, diametrul
exterior fiind de 14,2 m. Astãzi el dispune de patru niveluri. În partea superioarã a turnului se
gãseau maºiculi de piatrã, de unde se puteau arunca bolovani ºi lemne ºi turna lichide fierbinþi
asupra inamicului. Drept terminaþie servea un turnuleþ cu un singur nivel, cu diametrul mai
mic decît cel al donjonului (vezi fig. 95). Un astfel de element nu mai întîlnim la fortificaþiile
din Moldova, dar el era utilizat frecvent de bizantini. Sã ne aducem aminte de relatãrile cãlã-
torului turc Evliya Celebi, care a fost impresionat de turnurile citadelei „incluse unul în altul“76.
El comparã donjonul Cetãþii Albe cu turnul Galata construit într-un vechi cartier al capitalei
Imperiului Otoman77. Douã donjoane enorme de aceeaºi formã au apãrat cetatea otomanã
Rumeli-Hisar78.
Este adevãrat cã donjonul Cetãþii Albe aminteºte de „ultimul strigãt“ al arhitecturii mili-
tare apusene din secolul al XIII-lea, cînd donjoanele centrale cu funcþie preponderent defen-
sivã încep sã fie înlocuite cu cele încorporate în ziduri, cãpãtînd un evident rol ofensiv. Aceastã
formulã este reprodusã în castelul Dourdan, cetãþile Aigues-Mortes ºi Nesles de Tardenois,
toate din Franþa79, castelul Pioz din Spania80 º.a. (fig. 91). Aici donjoanele participã activ la flan-
carea orizontalã a curtinelor. Donjonul (keep) al castelului Flint-Castle din Anglia chiar
avanseazã puþin de la intersecþia curtinelor, formînd o fortificaþie exterioarã autonomã în zona
cea mai expusã atacurilor (fig. 92)81. Donjoanele (kemka) plasate în colþul cel mai vulnerabil al
cetãþii existau ºi în Orient (cetatea Toprakkale-Tall Hamdun în Cilicia82, citadela din Damasc în
Siria º.a.83).
Mãsurãtorile efectuate de arhitecþii ucraineni semnaleazã existenþa unui rost vertical între
donjonul Cetãþii Albe ºi peretele sudic al fortului – o dovadã certã cã ele n-au fost ridicate
 102

simultan (vezi fig. 96 g). Se pare cã acest turn al citadelei a suferit o refacere substanþialã în
legãturã cu adaptarea la artilerie ºi amplificarea colþului cel mai vulnerabil.
Zidul de est al fortului, gros de 4,6 m, delimiteazã fostul palat al pîrcãlabilor ºi pãstreazã
urmele unui paraclis ortodox (o absidã-concã adîncitã în zid cu o ambrazurã în axã, flancatã de
douã niºe-anexe). La parter, trei încãperi alãturate peretelui de nord erau rezervate garnizoa-
nei, o încãpere alipitã zidului de est servea drept arsenal, iar o camerã cu o dependinþã, alãtu-
ratã aceluiaºi zid, putea adãposti pe pîrcãlabii Cetãþii Albe (fig. 93).
Materialele grafice de la începutul secolului al XIX-lea ne informeazã despre componenþa
celorlaltor douã niveluri (fig. 94). Aici se gãseau cîteva încãperi înzestrate cu ambrazuri ºi niºe,
precum ºi douã latrine suspendate.
Privind înspre nord din curtea interioarã, putem vedea astãzi un zid, gros în medie de 3,6
m, divizat în trei registre, primul avînd douã ferestre de tragere cu niºe, cel de-al doilea cu douã
ferestre de tragere cu niºe ºi cel de-al treilea cu trei ferestre de tragere cu niºe, douã niºe obiº-
nuite ºi o intrare în latrinã (fig. 96 a). Forma unor elemente, precum ºi dispoziþia lor denotã o
pregnantã influenþã rãsãriteanã. Este vorba de niºe de artilerie adînci boltite în arc puþin frînt
sau semicilindric, de banchete pentru puºcaºi amplasate simetric faþã de axa niºei, de dis-
punerea deschiderilor pentru tragere „în tablã de ºah“ º.a. Se vede cã constructorii citadelei
erau familiarizaþi cu arhitectura Orientului.
Turnul de nord-est, cu o înãlþime de circa 12 m ºi un diametru exterior de 10,4 m, includea
locuinþele garnizoanei. El dispune de trei niveluri, legate între ele printr-un sistem de scãri de
piatrã. La ultimul nivel, dinspre exterior, se mai pãstreazã goluri pentru fixarea unor hourds de
lemn, care îi protejau altãdatã baza (vezi fig. 95).
Se presupune cã în turnul de nord-vest, astãzi parþial deteriorat, se pãstra vistieria oraºului.
El se numea „turnul tezaurului“ ºi dispunea de un parter ºi douã etaje. Partea lui interioarã,
rectangularã în plan, cu parament de piatrã fãþuitã, are o deschidere oarbã încheiatã în arc
puþin frînt ºi o niºã cu ancadrament ornamentat. Motivul sculptural cu douã frînghii paralele
împletite denotã prezenþa unui meºter de ºcoalã bizantino-orientalã, poate armean, georgian
sau grec de origine.
Curtina de vest, cu o grosime medie de 5,5 m, era individualizatã printr-o deschidere alun-
gitã, încheiatã în arc frînt. Din exterior, nu departe de ea, se gãsea stema Moldovei. Astãzi
deschiderea este ziditã, iar stemei înscrise într-un cvadrilob gotic i-a rãmas doar locul. Aici a
existat un acces în citadelã, orientat spre palatul pîrcãlabilor.
 103

Turnul de sud-vest („turnul-închisoare“), înalt de circa 13,5 m, dispune de trei niveluri. La

parter se afla temniþa, iar cele douã etaje erau rezervate garnizoanei. Temniþa e boltitã sferic,
în arc puþin frînt. Se pare cã aici un tavan simplu de lemn a fost înlocuit cu o boltã sfericã într-
o fazã constructivã ulterioarã.
Zidul de sud, gros în medie de 4,8 m, este strãbãtut de o poartã în apropierea turnului de
sud-vest. Înãlþimea accesului arcuit în partea superioarã este suficientã pentru trecerea unui
cãlãreþ. În faþa intrãrii se gãsea un „zid-scut“ – obstacol suplimentar care îngreuna accesul duº-
manului în citadelã.
Zidãria parapetului fortului este întreruptã de alternanþa gurilor de tragere de plan drep-
tunghiular, iar în spatele lor se desfãºoarã drumul de strajã. Iniþial toate zidurile cetãþuiei pur-
tau un coronament crenelat.
Mai mulþi specialiºti sînt de pãrere cã citadela Cetãþii Albe apare din iniþiativa domniei la
sfîrºitul secolului al XIV-lea – începutul secolului al XV-lea84. Aproape toþi atribuie particula-
ritãþile ei mediului bizantin. În continuare vom aduce argumente adãugãtoare în sprijinul ver-
siunii cã fortul Cetãþii Albe a fost construit de meºterii de ºcoalã bizantinã. Analiza metrolo-
gicã efectuatã de noi permite a constata: dimensiunile planului turnului de sud-vest al cita-
delei, cel mai bine pãstrat faþã de celelalte, se înscriu ideal în sistemul de mãsuri bizantine (un
picior bizantin echivaleazã cu 0,315 m dupã P. Underwood ºi 0,312 m dupã M. Antoniades);
diametrul exterior 11,3 m = 36 picioare, diametrul interior 6,3 m = 20 picioare, iar grosimea
medie a zidului de sud 2,5 m = 8 picioare bizantine. În acelaºi sistem de mãsuri poate fi înscrisã
ºi lãþimea vechiului gang de intrare (astãzi zidit) ce strãpungea curtina de vest a citadelei (1,25 m
= 4 picioare bizantine). Ce-i drept, dimensiunile planului donjonului Cetãþii Albe nu se înscriu
în acest sistem de mãsuri, dar, dupã cum am menþionat mai înainte, el putea fi refãcut mai tîr-
ziu în legãturã cu adaptarea la artilerie.
Interesant este faptul cã fortul Cetãþii Albe apare ca un obiectiv de tranziþie între forturile
„în careu“ flancate de turnuri paralelipipedice ºi cele „în careu“ flancate de turnuri cilindrice
ºi semicilindrice. Aici douã fundaþii de configuraþie aproape pãtratã (un început de cetate
nordicã de tip „castel“?) au ca suprastructurã turnuri rotunde în plan (o minunatã realizare
orientalã), iar douã turnuri circulare în exterior au un gol interior rectangular. În cazul de faþã
nu se exclude varianta schimbãrii comanditarului (domnitorul era forþa diriguitoare a pro-
gramelor de apãrare) sau a meºterului principal, nici varianta unei „anomalii“ programate din
capriciul proprietarului – în Europa Occidentalã întîlnim mai multe reºedinþe senioriale cu tur-
 104

nuri cilindrice ce adãposteau încãperi rectangulare în plan (Sully-sur-Loire, Bussy Rabutin

º.a.). P.P. Bârnea considerã cã forma turnurilor citadelei, iniþial rectangularã în plan, putea fi
modificatã mai tîrziu – caz analogic celui de la Cetatea de Scaun de la Suceava, unde vechile
bastei prismatice au fost „îmbrãcate“ în altele noi, semicilindrice85. Examinarea atentã a
zidului semiruinat al turnului de nord-vest al citadelei ne permite sã nu fim de acord cu
aceastã pãrere: în secþiune zidul este omogen pe toatã grosimea lui ºi nu are „adãugiri“ ulte-
rioare.
În orice caz, fortul Cetãþii Albe deschide seria de cetãþi din Moldova de model bizantino-
oriental.

Cetatea Tatarbunar

O altã cetate de model bizantino-oriental este cea de la Tatarbunar. Situatã pe malul rîu-
lui Cogîlnic, ea pãzea hotarele de sud ale Moldovei. Pînã nu demult, nu era cunoscut nici un
plan al acestei cetãþi dispãrute. În Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova noi am
descoperit Planul castelului Tatar-Bunar aflat în apropierea golfului Dunãrii pe un drum ce duce
din Akkerman spre Chilia, întocmit de militarii ruºi în 1770 (fig. 97)86. Pe acest desen se vede cã
cetãþuia înscrie în plan un dreptunghi de circa 45 × 40 m, avînd la colþuri patru turnuri cilin-
drice proeminente cu diametrul interior de 6,3 m ºi cel exterior de 9,45 m. Aceste dimensiuni
se înscriu ideal în sistemul de mãsuri bizantine: 9,45 m = 30 picioare, iar 6,3 m = 20 picioare
bizantine. Grosimea medie a zidurilor este de circa 1,9 m = 6 picioare. Pe acelaºi releveu este
reprezentat un fragment al secþiunii turnului de nord-est, care dispunea de cel puþin douã, dar
mai degrabã de trei niveluri dotate cu guri de tragere ºi niºe de artilerie. Celelalte trei turnuri
ar trebui sã aibã, de asemenea, orificii pentru arme de foc. O altã secþiune, cea a curtinei de
sud, ne informeazã despre existenþa parapetului în partea superioarã a zidului ºi a drumului de
strajã. Izvoarele istorice ne înºtiinþeazã despre construcþiile intramurane, care lipsesc pe
releveul din 1770: locuinþe, hambare, edificiu de cult º.a.87. În încãperile interioare ale tur-
nurilor era adãpostitã garnizoana permanentã.
ªi totuºi, cine a construit aceastã fortificaþie? Sã ne amintim de consemnãrile cãlãtorului
turc Evliya Celebi, care menþioneazã cã guvernatorul eialetului Oceacov Kenan paºa „a clãdit
din nou“ cetatea Tatarbunar88. Înseamnã cã administratorul otoman a reclãdit, de fapt, una mai
veche în anii 1636-1637. Nu este exclus cã anume în aceastã fazã constructivã sã fi apãrut pe
latura de nord a cetãþii o poartã cu doi piloni rectangulari amplasaþi în intra muros. O aseme-
 105

nea construcþie întîlnim adesea în amenajãrile fortificate orientale. Acelaºi tip de poartã, dar
cu piloni exteriori, e presupus de G.D. Smirnov la citadela de la Orheiul Vechi89.
Avînd în vedere cele menþionate anterior, am elaborat varianta noastrã de reconstituire a
cetãþii Tatarbunar înainte de refacerea porþii (fig. 98). Ne pare puþin probabil ca voievozii
moldoveni sã nu fi fortificat acest loc de o mare importanþã strategicã, situat în partea de sud
a þãrii cam la aceeaºi distanþã de la Dunãre ºi Nistru, mai ales cã aceastã zonã era expusã per-
manent pericolului tãtãresc.
Pe de altã parte, în 1664, domnitorul Moldovei Gheorghe ªtefan, adresîndu-se Curþii Sue-
deze, descrie condiþiile tratatului cu Rusia, convenite cu marele duce al Moscovei. Ruºii au
promis c㠄teritoriile ºi cetãþile pe care turcul le-a despãrþit de Moldova (Cetatea Albã, Ti-
ghina, Chilia ºi Turnul Bugeacului)“90 le vor recuceri ºi le vor restitui moldovenilor, cu drept
ereditar. Credem c㠄Turnul Bugeacului“ este cetatea Tatarbunar, construitã într-un loc im-
portant al Bugeacului. În acelaºi timp ni se pare absolut normal cã domnitorul Gheorghe ªte-
fan doreºte sã recupereze vechile fortificaþii de frontierã, ridicate de înaintaºii sãi ºi înstrãinate
de Þara Moldovei.
Deºi n-avem confirmãri documentare directe, considerãm cã cetatea Tatarbunar putea
fi înãlþatã de ªtefan cel Mare înainte de edificarea fortului Cetãþii Noi de lîngã Roman.
Ambele dispun de plan „în careu“ ºi turnuri cu suprafeþe convexe. Ambele au cîte douã
curtine de aceeaºi lungime (circa 45 m) (dimensiunile fortului Cetãþii Noi de lîngã Roman
sînt de circa 55 × 45 m). Dar cetatea romaºcanã este mult mai puternic㠖 numãrul tur-
nurilor „rotunjite“ creºte aici de la patru pînã la ºapte, mãsurînd în diametru de la 11 m
pînã la 18 m.
Este evident cã fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman reprezintã pasul urmãtor în evoluþia
arhitecturii de apãrare a Moldovei în condiþiile utilizãrii artileriei.

Cetatea Nouã de lîngã Roman

Cetatea Nouã de lîngã Roman a fost ridicatã pe malul rîului Siret, la 5 km de oraºul Ro-
man, în apropierea aºezãrii Gîdinþi (fig. 99). Investigaþiile arheologice au dovedit cã aceastã
fortificaþie era unica amenajare defensivã ziditã în întregime de ªtefan cel Mare, pe un teren
gol, dupã un plan prestabilit91. L. Chiþescu a determinat aici douã faze constructive: prima, în
1466, cînd a fost ridicat fortul patrulater, ºi cea de-a doua datînd din 1483, cînd ªtefan cel Mare
i-a adãugat o incintã exterioarã de zid92.
 106

Planul nucleului iniþial înfãþiºeazã un dreptunghi cu laturile de circa 55 × 45 m. Curtinele,

groase în medie de 2 m, erau apãrate la colþuri de trei turnuri cilindrice ºi un „semiturn“ masiv
„rotunjit“, iar pe laturile de nord, de sud ºi de vest erau plasate turnuri intermediare de plan
circular. Diametrele lor variazã între 11 ºi 18 m.
ªi turnurile „rotunjite“, ºi zidurile fortului aveau la bazã dinspre extra muros o zidãrie aºe-
zatã oblic. Aceste turnuri cu dimensiuni remarcabile ºi baze evazate sînt numite în literatura
de specialitate în mod diferit: „bastioane“ (L. Chiþescu)93, „turnuri de artilerie“ (Gh. Anghel)94
ºi „bastioane închise“ (T.O. Gheorghiu)95. Dupã pãrerea noastrã, cel mai exact termen în cazul
de faþã este „turnul de artilerie“. Gh. Anghel, considerã cã ele puteau sã dispunã de cel puþin
trei niveluri96. Presupunerea cercetãtorului ni se pare corectã, deoarece construcþia intramu-
ranã alãturatã incintei putea putea sã aibã cel puþin douã niveluri.
„Semiturnul“ din colþul de sud-est al fortului e numit ºi el în mod diferit: „bastion“ (L.
Chiþescu)97, „platform㓠sau „bastion deschis“ (T.O. Gheorghiu)98 ºi „turn“ (Gr. Ionescu)99. În
cazul de faþã pledãm pentru termenul „semiturnul de artilerie“ sau „turnul de artilerie“ de
plan semicircular. Înãlþimea acestui dispozitiv de flancare trebuia sã coincidã cu înalþimea
curtinelor – o scãderea sau creºtere bruscã a înalþimii zidurilor în colþul de sud-est al fortului
ne pare puþin verosimilã. Asemenea construcþii erau reprezentative pentru a doua jumãtate a
secolului al XV-lea – prima jumãtate a secolului al XVI-lea. Avantajul lor incontestabil consta
în uºurarea introducerii pe latura neziditã a tunurilor la toate nivelurile ºi în economisirea
materialelor de construcþie.
Gh. Anghel crede cã intrarea în fort a fost amenajatã la parterul turnului rectangular
decroºat în exteriorul laturii de est, care includea „o capcanã de felul celor de la Suceava ºi
Neamþu“100. În schimb, L. Chiþescu susþine cã la mijlocul zidului de est se afla „un bastion rec-
tangular prevãzut în interior cu o «cursã de ºoareci» care avea menirea de a adãposti intrarea
în cetate“101. Dupã pãrerea noastrã, aici era construit un turn de acces intrat, de plan drep-
tunghiular, protejat dinspre extra muros de o amenajare defensivã avansatã, de plan aproape
pãtrat. La concluzia datã ne-a condus grosimea zidurilor dispozitivului decroºat în exterior ºi
a celui decroºat în interior. Aceastã grosime e mult mai mare decît cea a altor încãperi din ce-
tate. Remarcãm cã pereþii dependinþelor erau clãdiþi din cãrãmidã, iar pereþii nodului de acces
din piatrã. Credem cã turnul de intrare depãºea în înalþime curtinele alãturate. La parter se
gãsea pasajul, cu douã încãperi plasate succesiv. La etaj putea fi instalat mecanismul de ridi-
care a hersei, iar urmãtorul nivel putea servi pentru apãrare ºi observare. Iniþial, amenajarea
 107

decroºatã în exterior putea fi prevãzutã cu o groapã-„capcanã“, umplutã integral într-o altã

fazã constructivã. În interiorul cetãþii au fost descoperite fragmente de ancadramente gotice,
cahle ºi resturi de picturã muralã102. Ar reieºi cã fortul a avut un paraclis care putea fi amplasat
deasupra pasajului intrãrii, orientat, cu puþinã deviere, pe direcþia est-vest.
L. Chiþescu scrie cã spaþiul întramuran a fost apãrat de un Zwinger interior, amplasat
perimetral, secþionat prin mai multe ziduri dispuse perpendicular pe curtine103. Astfel erau
obþinute diferite încãperi auxiliare (locuinþe, depozite º.a.) care nu comunicau între ele ºi
aveau intrãri proprii. L. Chiþescu subliniazã cã Cetatea Nouã de lîngã Roman este singurul loc
în Moldova unde gãsim Zwingerul „în forma lui clasicã“104.
ªi totuºi, acest fapt este discutabil. Ultimul releveu arheologic al Cetãþii Noi de lîngã
Roman înfãþiºazã fortificaþia cu încãperi auxiliare obiºnuite, alãturate incintei (vezi fig. 98).
Din turnul de acces se nimerea direct în curte, dar nu într-un coridor perimetral, secþionat de
ziduri. Probabil ideea despre existenþa unui Zwinger a apãrut la L. Chiþescu în prima fazã a
investigaþiilor arheologice, cînd încã n-a fost controlat în detaliu accesul în cetate. În încãpe-
rile de la parter se intra de asemenea din curte. În încãperile de la etaj, dacã acestea existau,
s-ar putea intra de pe o galerie de lemn, sprijinitã de ieºiturile zidurilor primului nivel. Aceste
ziduri, ca niºte contraforturi interioare, confereau trãinicie suplimentarã curtinelor fortului.
Un astfel de „schelet interior“ a cãpãtat cetatea Soroca sub poloni, în anii 1692-1699105.
Iniþial, fortul lui ªtefan cel Mare avea un ºanþ de apãrare, lat între 9 ºi 13 m ºi, probabil,
un pod mobil. Materialul principal de construcþie era piatra brutã de rîu ºi carierã.
Avînd în vedere cele menþionate anterior, am elaborat varianta noastrã de reconstituire a
Cetãþii Noi de lîngã Roman în prima fazã constructivã (fig. 100).
Cu toate cã în cazul cetãþii în discuþie sînt utilizate diferite tipuri de dispozitive de flancare,
conceptul planimetric general aparþine unui model bizantino-oriental. Menþionãm cã la Ceta-
tea Nouã de lîngã Roman a fost descoperitã ceramicã smalþuitã de caracter bizantin106. Bizan-
tinii au fost cei care au edificat turnuri ºi ziduri, cu înclinaþie spre extra muros în partea infe-
rioarã. În acelaºi timp, tehnica de construcþie aplicatã la fundaþii ºi ziduri, cu utilizarea plat-
formei ingenioase de lemn ºi a tiranþilor de lemn, denotã, de asemenea, experienþe din cuprin-
sul provinciilor fostului Imperiu Bizantin107.
Perfecþionarea armelor de foc a impus amplificarea potenþialului defensiv al Cetãþii Noi de
lîngã Roman. În cea de-a doua fazã, fortului patrulater i s-a alãturat, pe latura de est, o curte
exterioarã de plan neregulat108. Noua incintã de zid, cu o grosime de circa 2,5-4 m, era prote-
 108

jatã, dupã pãrerea noastrã, de o bastee de plan circular, douã de plan semicircular, toate cu
diametrul de circa 12-13 m ºi una de plan rectangular. Se pare cã aici au fost utilizate „basteile
pline“ pentru baterii de artilerie. La concluzia datã ne-a condus planul acestora: zidurile sînt
extrem de groase, iar spaþiul interior prea mic pentru amenajarea cazematelor. Mai aproape de
fort, în punctele extreme ale noii curþi, au fost ridicate douã turnuri obiºnuite de plan circular.
Aici grosimea zidurilor este considerabil mai micã, iar golul interior mai mare. Zidurile nu sînt
înclinate spre bazã. Se pare cã funcþia principalã a acestor turnuri era cea de observare. Acum
la Cetatea Nouã de lîngã Roman e folosit un sistem de apãrare mixt cu urmãtoarele elemente
defensive: ziduri, turnuri obiºnuite, intrate ºi ieºite, „turnuri de artilerie“, „semiturnuri de arti-
lerie“, bastei ºi amenajãri defensive avansate.
S-a presupus cã intrarea în curtea exterioarã a Cetãþii Noi de lîngã Roman se fãcea pe latu-
ra de est între douã bastei semicirculare109. Vechiul ºanþ a fost astupat, apãrînd un alt ºanþ de
apãrare, lat de 30-50 m, în care era abãtutã apa Siretului. Ar fi logic cã în aceastã fazã con-
structivã intrarea în amenajarea defensivã avansatã s-ar fi realizat pe latura ei de nord. Ampla-
sarea mai multor porþi pe aceeaºi axã ar diminua cu mult potenþialul defensiv al fortificaþiei.
În cazul intrãrii dinspre nord, duºmanul ar fi expus din dreapta, pe flancul neacoperit, tirului
apãrãtorilor din „turnul de artilerie“ aflat în imediata vecinãtate.
A. Andronic susþine c㠄în a doua jumãtate a secolului al XV-lea, deci în vremea lui ªtefan
cel Mare… unele izvoare scrise menþioneazã în mod expres cã mulþi italieni refugiaþi din Kaffa
din cauza cotropirii turceºti s-au stabilit la Suceava, unii din ei intrînd, probabil, în serviciul
voievodului Moldovei. Rãmîne însã îndeobºte cunoscut faptul cã la curtea lui ªtefan cel Mare
au fost reþinuþi diverºi meºteri italieni, printre care ºi constructori de cetãþi, aflaþi în trecere
prin Moldova în cãlãtoria lor spre Moscova…“110. Arhitecþii italieni Aristotele Fioravanti, An-
tonio Marco Ruffo, Petro Antonio Solari, Jacoppo di Cristoforo º.a. lucrau la curtea þarului rus
Ivan al III-lea, iar hanul Crimeii Mengli Giray l-a chemat pe italianul Fioravanti pentru con-
strucþia palatului sãu din Baccisaray111. În multe cazuri meºterii invitaþi au realizat opere de
compromis, care însumau tradiþii locale cu ultimele realizãri ale arhitecturii militare. Gh.
Anghel este convins cã ºi ªtefan cel Mare a avut la dispoziþie „arhitecþi ºi meºteri proveniþi din
Italia sau din alte centre europene“. Sînt importante legãturile domnitorului cu „cetãþile geno-
veze de la Marea Neagrã, cu lumea creºtinã din Orient, cu bazinul Mãrii Egee ºi cu Italia pro-
priu-zisã, prin schimburi de ambasadori, dar ºi prezenþa pe lîngã domn a unor specialiºti ita-
lieni în finanþe, medici ºi cãrturari, ce reprezintã dovezi grãitoare cã viteazul voievod român a
 109

recepþionat ºi a pus în practicã ideile cele mai avansate din Europa secolului al XV-lea în ceea
ce priveºte ridicarea sistemului de fortificaþii al Moldovei“113. Amintim cã misionarul catolic
Marco Bandini, italian de origine, era frapat de aspectul „italian“ al unor construcþii din Mol-
dova114. De aceea este foarte probabil cã la edificarea incintei exterioare a Cetãþii Noi de lîngã
Roman au participat meºterii italieni invitaþi de ªtefan cel Mare. Aceeaºi meºteri puteau con-
strui mai înainte liniile cu bastei la cetatea Neamþ ºi Cetatea de Scaun de la Suceava.
Cele menþionate anterior confirmã cã Cetatea Nouã de lîngã Roman reprezintã un exem-
plu remarcabil de arhitecturã militarã medievalã înainte de proliferarea bastioanelor „clasice“
în întreaga Europã.

Cetatea Bender

O altã cetate de model bizantino-oriental este cetatea Bender apãrutã pe locul Tighinei, o
veche întãriturã moldoveneascã de pãmînt ºi lemn. În cazul de faþã sîntem de acord cu acei
specialiºti care susþin cã fortificaþia de piatrã putea fi edificatã aici la 1538 de vestitul con-
structor otoman Sinan ibn Abdulmennan. Acest arhitect l-a însoþit pe sultanul Soliman Magni-
ficul în Moldova în calitate de constructor de poduri în timpul campaniei de pedepsire a lui
Petru Rareº.
Fortificaþia se gãseºte pe malul Nistrului, pe terasa superioarã. În componenþa ei deosebim
citadela interioarã ºi centura exterioarã de zid care o înconjoarã din toate pãrþile. Din trei pãrþi
ea este apãratã de un ºanþ sec. Dintre cetãþile Moldovei ce aparþin tipului bizantino-oriental,
fortul în cauzã ocupã suprafaþa cea mai mare – circa 0,5 ha (fig. 101). El are un plan patrulater,
apropiat de cel regulat, flancat la cele patru colþuri cu turnuri de configuraþie planimetricã
diferitã (în colþurile de nord-vest, sud-vest ºi sud-est sînt amplasate turnuri cilindrice, iar în cel
de nord-est este ridicat un turn prismatic cu baza octogonalã). Patru turnuri intermediare de
plan rectangular, situate la mijlocul celor patru ziduri, participã la flancarea lor orizontalã. Di-
mensiunile laturilor fortului sînt mai mari decît o bãtaie de sãgeatã (circa 64 m, 82 m, 61 m ºi
74 m). Incinta exterioarã de plan patrulater e punctatã din distanþã în distanþã de terase pentru
artilerie, iar dinspre Nistru zidul e secþionat de douã turnuri masive. Unul are un plan apropiat
de cel circular, iar celãlalt un plan poligonal.
Curtea cetãþii se divizeazã în „curtea de sus“ („curtea citadelei“) ºi „curtea de jos“, aflatã în
vecinãtatea rîului, unde se gãseºte „poarta dinspre apã“. Evliya Celebi scrie c㠄ºanþul de apãrare
este împrejmuit la margini cu stîlpi groºi ºi traverse ºi dupã aceastã palisadã nu poate trece nici
 110

un cal, nici un catîr, nici un alt animal. Din aceastã pricinã nimeni nu poate arunca gunoi în
ºanþ“115.
Prezintã interes accesul principal al complexului fortificat de la Bender. Prima poartã se
gãsea la parterul turnului avansat, de plan rectangular, aflat pe latura de sud a centurii exte-
rioare de zid. Dupã descrierea lui Evliya Celebi aici era „o poartã de fier mare ºi rezistentã…
care se deschidea spre posad“116. A doua poartã se afla la parterul turnului intermediar de sud
pe latura incintei interioare.
Turnurile citadelei, dotate cu deschideri pentru tragere, au cîte trei niveluri. Dupã Evliya
Celebi, diametrul turnurilor de colþ este de 25 aiakuri (1 aiak = 38 cm – n.a.)117. Grosimea
curtinelor este de 2-5 m, înãlþimea de 12-13 m, iar înãlþimea turnurilor de 19-21 m. Turnul prin-
cipal de intrare în fort are la parter un culoar, iar la etaj o încãpere pentru oficierea cultului.
Celelalte turnuri adãposteau efectivul garnizoanei. În interiorul citadelei se gãseau pivniþe,
depozite de pulbere ºi muniþii, cazãrmi º.a. Prospectul-perspectivã al cetãþii din 1774 ne oferã
informaþii despre faþadele ei: turnurile aveau acoperiºuri conice ºi piramidale, iar curtinele
erau cu creneluri118. În partea superioarã a zidurilor era amenajat un drum de rond.
Recunoaºtem diverse împrumuturi bizantino-orientale în arhitectura cetãþii: planul
patrulater asemãnãtor cu cel al cetãþilor rãsãritene pe care cruciaþii l-au adus în Europa, pro-
porþiile elementelor componente (lungimea laturii de vest = lungimea laturii de sud × √2),
formele în arc puþin frînt care provin din arhitectura arabã-sirianã º.a. Drept elemente de de-
coraþie au fost utilizate plãcile comemorative cu inscripþii în limba turco-osmanã, reprezen-
tãrile în relief º.a.
Aducem ºi alte argumente în sprijinul ipotezei otomane:
– Zidãria cetãþii e tipicã pentru construcþiile defensive otomane în Moldova, fiind utilizate
blocuri de piatrã de calcar fãþuitã. Asemenea blocuri gãsim în perioada post-moldoveneascã la
Cetatea Albã, cetatea Chilia º.a.
– La porþile de intrare în „curtea de jos“ apare o deschidere în arc subînãlþat avînd o cheie
de arc cu diagonalele intersectate ieºite. O asemãnãtoare poartã a fost construitã de otomani
dupã 1484 în „curtea portuar㓠a Cetãþii Albe.
– Lãcaºul de cult aflat la etajul turnului de acces al fortului e orientat înspre Mecca, nu spre
rãsãrit.
– Prezenþa aici a mihrabului, care nu pare a fi o intervenþie ulterioarã conduce, de aseme-
nea, la concluzia cã citadela de la Bender a fost construitã la comanda Porþii.
 111

– La aceste argumente se adaugã ºtirile de epocã cã cetatea a fost edificatã de turci, rela-
tarea lui Evliya Celebi despre arhitectul acesteia ºi inscripþia lui Soliman Magnificul despre
construcþia ansamblului în anul 945 dupã hegirã.
O anumitã asemãnare cu citadela de la Bender prezintã cetatea bizantinã Timgad, dar aici
turnurile de colþ sînt paralilepipedice(fig. 104)119. Un plan interesant propune kremlinul din Tula
(Rusia) care e construit dupã aceleaºi principii planimetrice ca ºi cetatea noastrã, dar îi lipseºte
turnul cu opt feþe (fig. 105)120.
A.H. Toramanian acordã o deosebitã importanþã turnurilor octogonale, amplasate pe latu-
ra de est a fortificaþiilor. Cercetãtorul susþine cã iniþial parterele turnurilor cu opt feþe de la ce-
tatea Bender ºi Cetatea Albã puteau servi pentru celebrarea cultului121. Ca analogie se propune
cetatea Lambron din Armenia Cilicianã, al cãrei turn octogonal, cu aceeaºi orientare, avea la
parter un paraclis122.
Nu trebuie sã uitãm cã mai mulþi specialiºti pledeazã pentru originea armeanã a arhitec-
tului otoman Sinan ibn Abdulmennan123. Dar turnuri în opt feþe erau cunoscute încã de romani,
iar în evul mediu ele prolifereazã în Bulgaria, Serbia, Rusia º.a. Un turn octogonal amplifica
colþul de nord-est al cetãþii Sultan-Hisar din Anatolia. În timpul refacerii cetãþii Smederevo din
Serbia, otomanii au ridicat în colþurile ei trei turnuri octogonale124.
Semnificativ este faptul cã atît moldovenii, pentru fortul Cetãþii Albe, cetatea Tatarbunar
ºi fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman, cît ºi otomanii, pentru cetatea Bender, au ales acelaºi
model verificat bizantino-oriental.

Cetãþi de model oriental

Cetatea de la Orheiul Vechi

O fortificaþie originalã care nu are analogii printre cetãþile Moldovei este cetatea de piatrã
de la Orheiul Vechi, numitã în literatura de specialitate ºi „citadelã“, deoarece ea a fost inclusã
în interiorul unei alte întãrituri, de pãmînt ºi lemn, construitã anterior125. Aceastã citadelã se
gãseºte pe malul abrupt al Rãutului, în partea de nord-vest a aºezãrii. Fortificaþia ocupã o
suprafaþã de circa 1,0 ha ºi are o configuraþie patrulaterã în plan, în formã de trapez cu douã
unghiuri la bazã ce tind spre 90o (fig. 105). Laturile cetãþii mãsoarã 124,5 m (cea de nord),
119,1 m (cea de sud), 88,6 m (cea de est) ºi 102,9 m (cea de vest). Curtinele laterale sînt per-
pendiculare pe curbele de nivel, iar curtina de nord e amplasatã chiar pe marginea promon-
 112

toriului. Din exterior, zidul riveran e amplificat de douã contraforturi de colþ de plan trape-
zoidal ºi de douã contraforturi intermediare, de asemenea de plan trapezoidal. Curtinele sînt
clãdite din piatrã spartã de calcar, legatã cu mortar, grosimea lor variind între 1,7 m ºi 1,85 m.
Zidul de sud e apãrat din flancuri de dou㠄turnuri pline“ de plan circular (diametrul celui de
est fiind de 2,3 m, iar al celui de vest de 2,95 m) ºi la mijloc de un „turn plin“ intermediar de
plan semicircular (diametrul lui fiind de 2,9 m). Cîte un „turn plin“ intermediar semicilindric
existã pe curtina de est (diametrul lui fiind de 3,05 m) ºi pe cea de vest (diametrul lui fiind de
2,70 m). Asemenea „turnuri pline“ de plan circular ºi semicircular erau utilizate frecvent în ri-
bate (fig. 106). Accesul în citadela de la Orheiul Vechi se gãsea pe latura de sud. Dupã pãrerea
noastrã, aici putea fi construitã o poartã de acces cu schimbarea direcþiei (vezi fig. 225)126.
Astfel de porþi „cotite“, numite de arabi atf sau mirfaq, se întîlnesc adesea în arhitectura mili-
tarã medievalã a Orientului127. În Europa ele sînt cunoscute mai tîrziu, doar dupã cruciade. În
componenþa porþii noastre deosebim un culoar orientat cu partea posterioarã spre Mecca ºi un
bastion prismatic cu o tainiþã (vezi fig. 223). Deschiderea intrãrii, parcã ascunsã de inamic,
strãpungea partea de vest a bastionului.
Laturii de nord a cetãþii de piatrã de la Orheiul Vechi i se alãturã, din interior, o con-
strucþie de cãrãmidã, trapezoidalã în plan, cu suprafaþa de circa 200 m2. Colþurile de sud-est ºi
sud-vest ale clãdirii sînt individualizate prin dou㠄turnuleþe pline“ cilindrice cu diametrul de
circa 1,7 m. „Turnuri pline“ de plan circular ºi semicircular se întîlnesc ºi în complexele pala-
tine ale Omeyazilor ºi Abbasizilor (palatele Mshatta128, Hirbet al-Mafjar129, Ukhaidyr130 (fig.
107) º.a. Ele pot fi utilizate cu scop preponderent decorativ ºi la alte construcþii orientale:
moschei, mausolee, madrasale, caravanseraiuri, locuinþe ale aristocraþilor, amenajãri edilitare
º.a. În Rãsãrit aceste turnuri poartã denumirea de guldasta.
În perioada moldoveneascã clãdirea din interiorul citadelei de la Orheiul Vechi servea ca
palat pentru pîrcãlabi (fig. 108). Remarcãm cã acesta s-a dezvoltat dintr-un nucleu iniþial cu
plan în formã de cruce incompletã, cu trei braþe, puþin asimetricã, orientat spre Mecca. S-a
constatat cã aici a existat un mausoleu musulman, probabil în douã niveluri, de la care s-a pãs-
trat doar partea subteranã compusã dintr-o încãpere centralã cu dimensiunile de 7,6 m ×
6,5 m, flancatã din trei pãrþi de trei încãperi mai mici cu dimensiuni diferite: 3,3 m × 2,2 m (cea
de est), 4 m × 2,5 m (cea de sud) ºi 3 m × 1,9 m (cea de vest)131. Pereþii încãperii centrale cu
o grosime de 0,9-1 m au fost realizaþi din exterior din douã rînduri de cãrãmidã arsã oxidant,
legatã cu mortar (în dreptul încãperilor alãturate se aflã doar un rînd de cãrãmidã), iar din
 113

interior din douã rînduri de cãrãmidã crudã, prinsã cu lut. Intrarea în cripta mausoleului se
fãcea dinspre vest, pe o scarã de traseu rectiliniu, iar în spaþiul suprateran se intra probabil din-
spre sud. P.P. Bârnea ºi T.F. Reaboi susþin cã mausoleul de la Orheiul Vechi avea trei camere
alãturate pereþilor încãperii centrale (exceptînd peretele de nord)132 (fig. 110 b). Drept analo-
gie se propune mausoleul lui Abu-Saiyd din Mehna (Turkestan), construit în secolul al XI-
lea133. „Aceastã realitate poate fi urmãritã de prin veacurile X-XI în Iran, Asia Mijlocie, iar
odatã cu apariþia centrelor urbane ale Hoardei de Aur ºi în regiunile din preajma cursului infe-
rior al Volgãi“134.
Dar T. Nesterov are o altã pãrere despre planul iniþial al mausoleului135 (fig. 110 a). Cer-
cetãtoarea pledeazã pentru o structurã spaþialã centralã, cu cripta cruciformã, frecventã în
Azerbaidjanul de sud începînd cu secolul al XII-lea, ºi în Asia Mijlocie de la sfîrºitul secolu-
lui al XIV-lea. T. Nesterov susþine cã partea subteranã era alcãtuitã dintr-o încãpere centralã
cu patru camere colaterale. Mai tîrziu, în timpul unor intervenþii constructive, camera subtera-
nã de nord ºi partea terestrã a mausoleului ar fi fost demolate.
Avînd în vedere caracteristicile orientale ale clãdirii de cãrãmidã ºi citadelei de piatrã ºi
faptul cã musulmanii nu distrugeau niciodatã lãcaºurile morþilor lor, T. Nesterov lanseazã ipo-
teza despre construcþia simultanã a acestor obiective de un principe tãtar creºtin la sfîrºitul
anilor 60 ai secolului al XIV-lea136. Nobilul a fost identificat ca emirul Dimitrie („Demetrius,
princeps Tartarorum“), probabil unul din cei trei „cneji“ tãtari învinºi în 1362/1363 de litua-
nieni la Sinie Vodî, care putea sã aibã reºedinþa la Orheiul Vechi137. El este atestat într-un do-
cument unguresc la 1368138. Principele, dupã pãrerea cercetãtoarei, „distrugînd mausoleul ºi
moscheea, ºi-a anunþat renunþarea la religia islamic㓠ºi a edificat deasupra mausoleului
complexul sãu locativ139. T. Nesterov ajunge la concluzia cã palatul în discuþie are tangenþe cu
complexul locativ asiatic hauli: „Tehnica de construcþie folositã, principiul planimetric utilizat
ºi cel decorativ, denotã perpetuarea tradiþiilor specifice arhitecturii popoarelor din Asia
Centralã“140. În acelaºi timp îi pare plauzibil㠄folosirea soluþiei planimetrice a tipului hanaka
(«mãnãstire» a derviºilor – n.a.), antecedente similare fiind cunoscute în timpul Hoardei de
Aur“ 141.
Dar în cazul de faþã apar mai multe momente confuze. În primul rînd, nu existã dovezi
despre renegarea islamului de Dimitrie. Nu existã dovezi nici despre stabilirea lui anume la Or-
heiul Vechi. Istoricii propun ºi alte aºezãri pentru reºedinþa principelui: Dobrogea, Cetatea
Albã, Brãila, Enisala º.a.142 .
 114

Chiar dacã admitem cã Dimitrie a locuit un anumit timp la Orheiul Vechi, este greu de ex-
plicat de ce el ºi-a ridicat palatul pe un loc deschis la marginea oraºului, acolo unde putea fi
atacat cu uºurinþã. ªi de ce a preferat ca „punct de pornire“ în construcþie un mausoleu mai
vechi, cãruia a trebuit sã-i distrugã nu numai partea terestrã, dar ºi o camerã subteranã? Prin
demolarea ultimei, palatul n-a cîºtigat absolut nimic. În spaþiul aferent presupusei camere de
nord a criptei a apãrut o încãpere întunecoasã, de formã ºi proporþii bizare (vezi fig. 110). Dar
oare merita aceastã încãpere auxiliarã eforturile constructive depuse? ªi nu i-ar fi fost mai uºor
lui Dimitrie sã-ºi edifice palatul pe un teren liber, mai departe de mausoleu? ªi de ce a fãcut
principele aceste acþiuni provocatoare într-un oraº tãtaro-mongol, în care, de altfel, la acea
vreme a existat comunitatea musulmanã? Sã ne amintim de o insripþie arabã dãltuitã în piatrã,
gãsitã la Orheiul Vechi: „Cucernicul binefãcãtor i-a poruncit sã ridice aceastã moschee lui
Alih…san“143. Ce-i drept, T. Nesterov este convinsã c㠄înlocuirea unui edificiu memorial de
cult islamic printr-o casã de locuit de origine orientalã, eveniment produs în timpul dominaþiei
Hoardei de Aur, este un act ce probeazã un declin total al spiritualitãþii islamice...“ 144. Dar cît de
mare n-ar fi „declinul islamului“ la Orheiul Vechi, activitãþile principelui profanator al mor-
mintelor ºi distrugãtor al moscheilor ar fi stîrnit precis nemulþumirea tuturor orãºenilor. Pe de
altã parte, dacã el nu stãtea bine cu islamul, de ce ºi-a ales pentru palat soluþia planimetricã a
unui obiectiv musulman? ªi de ce a preferat pentru întregul complex procedee arhitecturale ºi
decorative orientale?
Remarcãm cã T. Nesterov propune pentru Orheiul Vechi în perioada tãtaro-mongolã (limi-
ta cronologicã de sus fiind anul 1369) ºi alte fapte greu explicabile:
– Principele Dimitrie, dupã renegarea islamului ºi convertirea la creºtinism, devine ctitor
al unei biserici de piatrã din localitate, „poate cu hramul Sf. Dumitru“145.
– Acelaºi principe e înmormîntat ulterior în aceastã bisericã145a. (Dar în mormînt se gãseau
podoabe ºi veºminte confecþionate cu cel putin douã secole mai tîrziu145b).
– Lîngã Rãut începe edificarea unei bãi cu un ºemineu „pentru pregãtirea cafelei“146. (De
altfel, cafeaua devine cunoscutã în aceste locuri mult mai tîrziu. Ea este rãspînditã în tot Ori-
entul Apropiat pe la sfîrºitul secolului al XV-lea, ajungînd la tãtaro-mongoli la începutul seco-
lului al XVI-lea, iar la Istanbul la 1550. De aici bãutura ajunge în secolul al XVII-lea la Veneþia,
iar apoi în întreaga Europã. În Þara Româneascã, prima cafenea e atestatã la Bucureºti, în 1693).
– La Orheiul Vechi întîlnim un fenomen unic de divizare a caravanseraiului dublu în douã
construcþii separate, de aceeaºi orientare: caravanseraiul de varã ºi caravanseraiul de iarnã.
 115

Astfel se realizeazã tendinþa „de a imita un caravanserai dublu dupã modelele cunoscute în
timpul de dominaþie a Hoardei de Aur din Anatolia selgiucidã“146a. (Fenomenul bizar dispare
dacã acceptãm ipoteze deja existente, mult mai verosimile, cã caravanseraiul de varã nu este
altceva decît o moschee cu minaret ºi mihrab147, iar caravanseraiul de iarnã un bazar oriental
cu douã intrãri înguste cu praguri de piatrã fãrã fãgaºe ale roþilor de car147a).
Dar sã revenim la citadela de la Orheiul Vechi. Cea de-a doua ipotezã, mult mai plauzibilã,
aparþine lui P.P. Bârnea ºi E. Nicolae148. Ea separã temporal citadela de piatrã ºi clãdirea de
cãrãmidã din intra muros. P.P. Bârnea ºi E. Nicolae susþin cã în anii 60 ai secolului al XIV-lea
mausoleul cu trei camere laterale a fost integrat într-o hanaka („mãnãstire“ musulmanã) (fig.
111). Locuitorii ei erau derviºii – sufii rãtãcitori. Astfel de instituþii religioase jucau un rol
deosebit în viaþa oraºelor musulmane. Confrerii ale sufiilor asceþi ºi mistici sînt atestate în
Orient încã din secolele VII-VIII, în secolul al XII-lea ele se unesc în ordine religioase, iar spre
sfîrºitul secolului al XIV-lea – secolul al XV-lea capãtã o influenþã politicã considerabilã. Lã-
caºurile lor sînt niºte construcþii originale, frumos decorate, în care se alãturã practicilor de
cult ºi alte funcþii, în special cele publice.
Mormîntul descoperit în încãperea centralã subteranã a mausoleului de la Orheiul Vechi
ar trebui sã aparþinã unei personalitãþi spirituale musulmane. În cinstea acesteia a fost edifi-
cat㠄mãnãstirea“ musulmanã la Orheiul Vechi (khanqah în persanã, de la care provin hanaka
ºi hanega; tekke în turco-osmanã, de la care provine tekie; zauiyah în arabã de la care provine
zavia). Astfel, mausoleul în cauzã a devenit partea centralã, cea mai importantã a noului
ansamblu, structurat pe douã axe cardinale. În jurul vechiului nucleu se grupau asimetric
încãperile cu funcþii rituale, locative, gospodãreºti º.a. Trei culoare, a cãror lãþime era determi-
natã de dimensiunile camerelor subterane colaterale, iar lungimea de configuraþia reliefului ºi
conceptul general, duceau, de asemenea, spre încãperea centralã destinatã oficierii cultului. S-a
observat cã aceastã clãdire se aseamãnã planimetric cu hanaka Kîrk-Kîz, lipsindu-i doar cu-
loarul în partea de nord, celelalte trei culoare fiind de lungimi diferite (fig. 112)148. Este foarte
probabil cã hanaka de la Orheiul Vechi a fost decoratã cu cãrãmizi traforate ºi smãlþuite (fig.
113). Ea avea instalaþii de încãlzire de tip oriental. Întreaga construcþie, edificatã din cãrãmidã
crudã cu incluziuni din cãrãmidã arsã, era aºezatã pe un soclu înalt.
Menþionãm cã primul care a lansat ipoteza cã clãdirea din interiorul citadelei ar core-
spunde unei hanaka a fost L.R. Kîzlasov149. Puþin mai tîrziu, P.P. Bârnea ºi E. Nicolae au con-
statat prezenþa la Orheiul Vechi în perioada tãtaro-mongolã a unei confrerii de mistici atraºi
 116

„de zonele de contact cu lumea neislamicã, locuri de trãire intensã, efectivã, a rãzboiului sfînt,
aºa cum se întîmplã în epocã în Asia Micã, mai ales în statul otoman, la a cãrui ascensiune
ordinele de derviºi au contribuit esenþial“150. În Orient, evoluþia unui obiectiv funerar într-un
lãcaº al sufilor era un lucru obiºnuit. În ceea ce priveºte mausoleul, el putea fi ridicat de tura-
nicii tîrzii încã înainte de anii 60 ai secolului al XIV-lea, dar nu se exclude edificarea acestuia
atunci cînd Orheiul Vechi era un oraº al Hoardei de Aur. În cazul dacã mausoleul ar fi fost con-
struit înaintea perioadei tãtaro-mongole, el ar fi trebuit sã sufere de puternicul cutremur de
pãmînt din anul 1346 (8,5 grade dupã scara Richter). Atunci în hanaka ar fi putut nimeri doar
partea subteranã a mausoleului. Dar nici în primul caz, nici în al doilea, nu se poate vorbi de
nerespectarea islamului.
Arheologii au descoperit douã ºanþuri cu valuri cu traseu uºor curbliniar, construite în
relaþie cu clãdirea de cãrãmidã: primul situat la est ºi al doilea la vest de aceasta (fig. 114). „În
partea de vest, ºanþul de apãrare începe de la malul rîului, unde are în secþiune forma unei pîl-
nii, cu adîncimea de 3 m ºi lãþimea de 7 m. Aflat la 14-9 m de zidul apusean al citadelei, a fost
urmãrit spre sud pe o distanþã de circa 85 m, de unde coteºte lin spre zidul de vest al citadelei
unde se întrerupe. Celãlalt ºanþ începe din mal, la circa 50 m spre est de citadelã, ºi a fost
urmãrit spre sud (cu o uºoarã deviere spre vest) pe o lungime de 65 m, dupã care se întrerupe.
Are aceeaºi formã în secþiune cu lãþimea de 7,3 m ºi adîncimea 3,15 m. Este de subliniat cã ºan-
þurile sînt asemãnãtoare prin adîncime ºi lãþime, formã în secþiune, stratigrafie culturalã ºi ma-
terial arheologic. Dispunerea lor sugereazã cã se uneau spre sud, dar aici, unde terenul este în
pantã, se afla probabil doar o palisadã care continua valurile de pãmînt... În mantaua valului
estic, ca ºi în umplutura ºanþului, au fost practicate înmormîntãri în a doua jumãtate a secolu-
lui al XV-lea, iar în umplutura ambelor ºanþuri s-a gãsit ceramicã cenuºie moldoveneascã ºi un
strat de piatrã de calcar reflectînd momentul construirii citadelei. Din aceste observaþii rezultã
cã fortificaþia de pãmînt este posterioarã epocii Hoardei de Aur ºi precede citadela...“151. Ea
poate fi datatã în perioada moldoveneascã: între 1370 ºi primii ani de domnie a lui Alexandru
cel Bun. Este foarte probabil cã cetatea de pãmînt ºi lemn sã fi fost construitã cu scopul de a
proteja hanaka transformatã în sediu al pîrcãlabilor.
Urmãtoarea fazã constructivã este datatã în primii ani de domnie a lui Alexandru cel Bun.
Anume acum ar trebui sã fie astupate cele douã ºanþuri de traseu curbliniar, nivelate valurile
ºi demantelatã palisada. În locul lor se construieºte citadela patrulaterã de piatrã. „Planul
citadelei de piatrã apare ca adaptat la situaþia existentã anterior. Astfel, constructorii au evitat
 117

ca zidurile de vest ºi de est sã se suprapunã fostelor ºanþuri... De asemenea, construcþia de pia-

trã pare sã fi preluat în esenþã compartimentarea spaþiului interior, fiindcã intrarea în citadelã
este doar în aparenþã practicatã aleatoriu, spre est de mijlocul laturii de sud“ 152. Se observã cã
distanþele între intrarea în palat ºi pornirile din mal ale ºanþurilor cetãþii de pãmînt sînt
aproape egale (vezi fig. 111). Aproximativ aceeaºi lungime mãsoarã ºi distanþa între intrarea
în palat ºi presupusa poartã a palisadei. Noua cetate de piatrã are acelaºi scop ca ºi întãritura
anterioarã de pãmînt ºi lemn: de a apãra palatul. Concomitent, accesul dinspre vest în promon-
toriu e barat de un sistem defensiv cu ºanþ, val ºi palisadã.
Acum încãperea centralã a criptei capãtã o boltire în leagãn cu arce dublouri ºi este
cãptuºitã cu blocuri de calcar. Grosimea peretelui ajunge la 1,3 m. G.D. Smirnov presupune
aici existenþa unui bazin pentru pãstrarea apei, dar mai degrabã acest spaþiu era utilizat de pîr-
cãlabi ca o tainiþã153. Deasupra ei se afla o încãpere mare, de plan aproape pãtrat, poate sala
pentru audienþe. Legãtura între cele douã niveluri se fãcea probabil cu ajutorul unei scãri
mobile de lemn. Pereþii transversali ai vechii hanaka au fost prelungiþi pînã la intersecþia cu
zidul citadelei, astfel fiind obþinute cîteva încãperi noi. Remarcãm cã în Moldova medievalã
era cunoscutã tehnica construcþiei din cãrãmidã crudã. Din pãcate, acest material perisabil n-
a permis fixarea precisã a tuturor legãturilor între ziduri. În clãdire se bãnuiesc ºi alte refaceri
ºi adãugiri. P.P. Bârnea este convins cã faþadei principale moldovenii i-au alãturat un antreu-
foiºor cu scarã154. Aceeaºi construcþie, numitã kioºk, e datatã de T. Nesterov în perioada tãtaro-
mongolã155. Sub moldoveni încãperile interioare ale „mãnãstirii“ musulmane au devenit
camere de locuit, ateliere, depozite º.a.
Se vede clar cã pentru citadelã a fost ales un model oriental. La intrare putea fi construitã
o poart㠄cotitã“. Turnurile guldasta, prezente la hanaka au fost suplimentate cu „turnurile
pline“ „rotunjite“ ale citadelei. Poate astfel se fãcea încercarea de a obþine o anumitã unitate
stilisticã dintre ansamblul interior ºi cetãþuie? Este de subliniat cã fazele constructive diferite
sînt confirmate ºi de orientarea diferitã a obiectivelor: clãdirea de cãrãmidã fiind orientatã, ca
ºi mausoleul, spre Mecca, pe cînd fortificaþia de piatrã respectã topografia locului. Fazele con-
structive diferite sînt confirmate ºi de planimetria palatului în partea de nord-est: aici la o dis-
tanþã de circa 1 m de incinta citadelei apare un zid de cãrãmidã aproape paralel acesteia, ast-
fel fiind obþinut un spaþiu alungit disproporþionat. Ce funcþie putea sã îndeplineascã încãperea
de plan apropiat de cel paralelogramic cu dimensiunile de circa 1 m × 6 m? ªi ce arhitect
extravagant putea s-o proiecteze? Varianta unei încãperi cu instalaþii de încãlzire a culoarului
 118

nu ne pare plauzibilã. Aici este cazul adaptãrii unui edificiu vechi la un concept nou, cînd nu
sînt excluse anumite „noduri“ ºi joncþiuni inestetice. ªi „nodul“ straniu din partea de nord-est
a palatului nu poate fi explicat decît prin faptul apartenenþei zidului de cãrãmidã ºi a zidului
de piatrã la faze constructive diferite. Prelungirile zidurilor transversale ale „mãnãstirii“
musulmane ar trebui sã dateze din acelaºi timp cu citadela.
Dar de unde a apãrut în perioada moldoveneascã un model oriental de fortificaþie? Sã nu
uitãm cã sfîrºitul secolului al XIV-lea este marcat de o migraþie masivã a populaþiei din
Orientul Apropiat, Caucaz ºi Asia Mijlocie provocatã de acþiunile militare ale „restauratoru-
lui Imperiului mongol“ Timur Lenk156. Nu este exclus ca unii arhitecþi de ºcoalã orientalã,
ajunºi în Moldova, sã fi fost utilizaþi de Alexandru cel Bun la edificarea citadelei de la Orheiul
Vechi. Interesant este faptul cã în Þara Româneascã, la cetatea Turnu, vechiul donjon cilindric
a fost împrejmuit cu o incintã de piatrã, avînd aceleaºi „turnuri pline“ semicilindrice ca ºi cita-
dela de la Orheiul Vechi (fig. 115)157. Se aseamãnã mult ºi dimensiunile acestora: diametrul de
circa 3 m la cetatea Turnu ºi diametrul de 2,7-3,05 m la citadela de la Orheiul Vechi. Se presu-
pune cã incinta cu „turnuri pline“ a apãrut la Turnu dupã 1396 din ordinul lui Bayezid I158. Con-
siderãm cã sultanul putea sã apeleze la aceiaºi arhitecþi rãsãriteni refugiaþi. Deci pentru
datarea citadelei de la Orheiul Vechi în primii ani ai secolului al XV-lea existã suficiente argu-
mente.
Adepþii variantei moldoveneºti vorbesc de un complex întãrit al pîrcãlabilor de tipul
curþilor domneºti sau boiereºti, care juca un rol secundar în sistemul de fortificaþii al aºezãrii159.
Principalele linii de apãrare a oraºului erau fortificaþiile urbane de pãmînt ºi lemn care stãbã-
teau transversal promontoriul. În primii ani de domnie a lui Alexandru cel Bun parametrii de-
fensivi ai citadelei încã nu erau atît de învechiþi. Dar ºi mai tîrziu, sub ªtefan cel Mare, cînd
artileria se utilizeazã pe scarã largã, cetãþuia n-a fost modernizatã deoarece cei mari duºmani
din zonã nu utilizau cel mai perfect armament sau îl foloseau în cazuri foarte rare. Totuºi, s-a
luat mãsura evitãrii ca inamicul sã poatã lovi cetãþuia cu artileria: porþiunea terasei înalte de
la vest de citadelã, se afla în spatele liniei defensive cu val, ºanþ ºi palisadã.
Remarcãm cã unii specialiºti atribuie cetatea de piatrã de la Orheiul Vechi meºterilor de
ºcoalã bizantinã, gãsind „asemãnãri“ între ea ºi forturile Cetãþii Albe ºi Cetãþii Noi de lîngã
Roman. L. Chiþescu scrie c㠄planul cetãþii e asemãnãtor cu fortul de la Cetatea Nouã de lîngã
Roman ºi cu citadela de la Cetatea Albã, ceea ce sugereazã cã ªtefan cel Mare a folosit la zidi-
rea cetãþii de la Orhei aceiaºi constructori din sudul Moldovei care lucreazã cu puþin înainte la
 119

construcþia Cetãþii Noi sau la întãrirea Cetãþii Albe“160. Aceeaºi pãrere o are ºi V. Vãtãºianu161.
Totuºi, în cazul de faþã, nu putem vorbi despre o singurã ºcoalã: la citadela Cetãþii Albe ºi la
fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman sînt utilizate turnuri masive neumplute cu un diametru
destul de mare (de la 10,4 m pînã la 18 m), iar la cetãþuia de la Orheiul Vechi diametrul maxim
al „turnurilor pline“ este de 3,05 m. Primele puteau fi folosite atît pentru armele albe, cît ºi
pentru artilerie, pe cînd turnuleþele orheiene erau bune doar pentru arcaºi. Diferã sensibil ra-
portul între diametrul turnurilor ºi lungimea curtinelor, care este mult mai mare în cazul fortu-
rilor de la Cetatea Albã ºi Cetatea Nouã de lîngã Roman. Diferã mult grosimea zidurilor la ba-
zã (3,6-5,5 m la Cetatea Albã, 4,0-4,5 m la Cetatea Nouã de lîngã Roman ºi 1,7-1,85 m la ceta-
tea de la Orheiul Vechi). Primele puteau opune rezistenþã armelor de foc, iar ultima era inefi-
cientã în faþa acestora.
Meritã de menþionat cã forturile romano-bizantine, întîlnite de arabi în secolul al VIII-lea
în timpul rãzboaielor cu bizantinii au devenit prototipuri ale ribatelor ºi palatelor Omeyazilor
ºi Abbasizilor (Kasr al-Megna, Kasr al-Tiuba º.a.)162. Ultimele au servit ca sursã directã pentru
reºedinþele întãrite din Asia Mijlocie. Ele se caracterizeazã prin incinte de plan apropiat de cel
regulat ºi „turnuri pline“ „rotunjite“ plasate ritmic la distanþe mai mici decît o bãtaie de sã-
geatã (60 m). Dupã pãrerea arhitectei T. Nesterov, acest tip de fortificaþii a fost adus în Balcani
de protobulgari, care puteau sã cunoascã realizãrile arhitecturii orientale163 (fig. 116).
Din pãcate, rezultatele investigaþiilor arheologice ºi istorice nu ne permit astãzi sã tragem
concluzii definitive privind împrejurãrile construcþiei complexului întãrit de la Orheiul Vechi.
Cercetarea e îngreunatã ºi de faptul cã desenele arheologice conþin mai multe imprecizii ºi
greºeli (lipsesc legãturile între unele ziduri, dimensiunile aceloraºi construcþii variazã în dife-
rite relevee, sãgeata orientãrii „oscileazã“, legenda poate sã nu corespundã semnelor conven-
þionale º.a.)164. Cîºtigurile serioase în aceastã direcþie þin de viitor.
Dar cert este faptul cã clãdirea de cãrãmidã din intra muros reprezintã un exemplu remar-
cabil de arhitecturã orientalã. Sub moldoveni ea este supusã unor refaceri ºi reparaþii.
ªi tot cert este faptul cã citadela de piatrã e unica cetate din Moldova adaptatã unui pro-
gram anterior. Ea aparþine unui model de întãriturã orientalã, ridicatã împotriva duºmanului
ce utiliza doar armele albe ºi nu artileria. Domnitorii Moldovei o folosesc în secolul al XV-lea
ca punct de sprijin militar cu potenþial defensiv redus pentru protecþia reºedinþei pîrcãlabilor
de Orhei.
 120

Cetãþi de model renascentist

Cetatea Soroca

Cetatea de piatrã de la Soroca înlocuieºte vechea fortificaþie de pãmânt ºi lemn care putea
fi construitã împotriva tãtarilor pe malul Nistrului de ªtefan cel Mare (fig. 117)165. În 1543 dom-
nitorul Petru Rareº scrie în Bistriþa transilvãneanã unei persoane pe care doreºte s-o vadã în
fruntea lucrãrilor de fortificare a cetãþii Soroca166.
Amintim cã în secolele XV-XVI în Transilvania au lucrat mai mulþi constructori italieni. L.
Gerö a constatat cã arhitecþii italieni de formaþie renascentistã, aºa-numiþii fundatores, au
ajuns în Ungaria mai înainte decît în alte þãri europene167. La Buda au activat Aristotele
Fioravanti ºi Benedetto da Majano168. Muratores bone din Bistriþa, printre care ºi Petru Italus
Lugano, au zidit cetãþi, biserici ºi locuinþe169. Domenico da Bologna, arhitector et edificiorum
reglium fundator, a participat la lucrãrile de fortificare la Gherla170, Ottavio Boldigara – la Satu
Mare171, iar Francesco Pozzo, Sforza Palavicini ºi Antonio Bufalo la Alba Iulia172. Meºterii ital-
ieni au fost invitaþi în secolul al XVI-lea în diferite centre europene.
În cazul cetãþii Soroca, un pentagon regulat imaginar, ale cãrui vârfuri sunt marcate de tur-
nuri de apãrare, este prins într-o incintã de plan circular. Patru turnuri din cinci (exceptînd cel
de acces) au la baza planului un cerc. Cercul e o figurã geometricã cu valoare misticã încã din
antichitate (prototipuri – soarele ºi luna plinã). El e simbolul veºnicei perfecþiuni ºi reînceperi,
al miºcãrii imuabile ºi eterne fãrã început ºi sfârºit. Nu întâmplãtor multe popoare ale lumii
atribuie cercului funcþia de protecþie de forþele malefice – de aici provin formele circulare ale
locuinþelor, stînelor, taberelor militare ºi brazdelor magice ce înconjoarã aºezãrile în cazuri de
primejdie. În acelaºi timp, incintele circulare propun cel mai mic perimetru pentru cea mai
mare arie apãratã.
Numãrul 5 este ºi el un numãr sacru ce figureazã des în astrologie ºi în cosmologia mito-
logicã: cinci zile în timpul cãrora egiptenii sãrbãtoreau naºterea zeilor ºi cinci elemente esen-
þiale ale lumii în budismul esoteric (pãmîntul, apa, focul, aerul, vîntul). Regãsim acest numãr
în simbolistica alchimistã ºi masonicã. Dacã unim între ele toate vîrfurile pentagonului regu-
lat, obþinem varianta stelatã numitã pentagramã. Este important cã steaua cu cinci raze conþi-
ne „numãrul de aur“ – mãrime aritmeticã bogatã în proprietãþi estetice, utilizatã pentru obþi-
nerea „secþiunii de aur“173. Ea simbolizeazã mîna ocrotitoare a Zeiþei-mamã în Orientul Apro-
piat ºi este semn de recunoaºtere la pitagoreici174. În epoca Renaºterii ea simbolizeazã însuºi
 121

omul, cu braþele ridicate orizontal ºi picioarele depãrtate. Desenul corpului uman înscris într-o
stea cu cinci raze apare în secolul al XVI-lea în lucrãrile lui Heinrich Cornelius Agrippa ºi
Michele Cataneo175. Pentagramei i se confereau, de asemenea, proprietãþi apotropaice. Se cre-
dea c㠄pentagrama dreaptã“, cu o razã orientatã în sus, proteja de nenorociri ºi rãutãþi. „Pen-
tagrama rãsturnat㓠numitã ºi „pentagrama inversã“, cu o razã orientatã în jos, era socotitã
aducãtoare de rele duºmanilor. În cazul cetãþii Soroca, ne pare corectã observaþia arhitectei T.
Nesterov cã fortificaþia era amplasat㠄pe malul Nistrului cu vîrful magic orientat spre pãgîni-
tate care venea de dincolo de rîu“, fiind „beneficã faþã de locuitorii tîrgului de alãturi“176. Este
adevãrat c㠄mentalitatea omului în evul mediu era dominatã de reminiscenþe pãgîne. În arhi-
tectura medievalã forma are o semnificaþie deosebitã, dar va fi înzestratã nu numai cu calitãþi
virtuale, ci ºi reale, cu dotaþii tehnice pentru urmãrirea forþei de rezistenþã contra armelor de
distrugere“177.
În perioada de la sfîrºitul secolului al XV-lea – secolul al XVI-lea arhitecþii europeni pro-
pun pentru cetãþi poligoane pentagonale obiºnuite ºi stelate. Gh. ºi B. Sebestyen menþioneazã
cã, spre sfîrºitul secolului al XVI-lea, tipul de cetate de plan pentagonal constituie cel mai
evoluat tip de fortificaþii din Europa178. Remarcãm cã traseul pentagonal propune cel mai mic
perimetru, dupã cel circular, cu cea mai mare arie apãratã, iar elementele sinuoase neutrali-
zeazã destul de bine „unghiurile moarte“. Întîlnim asemenea cetãþi în nordul Italiei. Arhitecþii
italieni difuzeazã soluþia cetãþilor stelate cu cinci raze în Franþa, Polonia, Ungaria º.a.179. În
Transilvania cunoaºtem cetãþi stelate cu cinci bastioane construite în stil italian nou la Sibiu ºi
la Oradea181.
În general, caracteristica fortificaþiilor din secolele XV-XVI este adaptarea la artilerie.
Cetatea Soroca ilustreazã un tip avansat al amenajãrii de apãrare înainte de proliferarea „tur-
nurilor de artilerie“, basteilor ºi bastioanelor italieneºti în întreaga Europã. Turnurile cilindrice
ieºite controleazã împrejurimile. Planul circular contribuie la repartizarea eforturilor defen-
sive în mod unitar pe toate direcþiile, iar proiectilele ricoºeazã de la suprafeþele convexe fãrã a
le pricinui mari daune. Curtinele ºi turnurile cetãþii au o grosime de 3,05-3,10 m, doar turnul
de acces are dinspre curte o grosime mai micã. Înãlþimea zidurilor de la nivelul soclului est de
18 m, iar înãlþimea soclului, înclinat înspre extra muros, ajunge la 3 m. În partea superioarã
curtinele au creneluri, în spatele cãrora se gãseºte drumul de strajã.
Curtea cetãþii mãsoarã în diametru 30,5 m. Turnurile cilindrice se înalþã deasupra pînzelor
de zid cu circa 4 m. Ele au un diametru interior de 4,65-4,85 m ºi dispun de mai multe niveluri.
 122

Iniþial subsolul ºi parterul lor serveau drept depozite, iar mai tîrziu ele au fost umplute cu pã-
mînt. Urmãtoarele douã niveluri adãposteau artileria ºi locuinþele militarilor. Unele locuinþe
din cetate erau mai confortabile, avînd ºemineuri ºi latrine. Ultimul nivel era destinat apãrã-
torilor. Intrãrile în aceste turnuri erau ridicate cu circa 4 m deasupra nivelului de cãlcare ºi se
fãceau de pe galerii de lemn, alãturate din interior incintei principale (vezi fig. 119 b). ªi astãzi
putem vedea pe zidurile cetãþii orificii de la grinzile susþinãtoare ale galeriilor. Turnurile cilin-
drice dispun de guri de tragere de plan circular, avînd din interior niºe boltite pentru artilerie.
În centrul curþii se gãsea fîntîna cetãþii.
Turnul de intrare are un plan dreptunghiular. În cetate se pãtrunde printr-un culoar boltit
în leagãn, divizat în douã tronsoane egale de trei arce dublouri. Materialele grafice din secolul
al XVIII-lea informeazã despre existenþa unei capcane subterane în tronsonul mai apropiat de
extra muros. Iniþial golul accesului era terminat în arc frînt, iar în faþa intrãrii se gãsea un ºanþ
ºi un pod mobil. Dupã umplerea ºanþului ºi dispariþia podului, podeaua pasajului a devenit
înclinatã. Deschiderea intrãrii a primit mai tîrziu terminaþia în arc de cerc. La etaj se afla pa-
raclisul cetãþii, compartimentat în naos ºi altar. Intrarea în paraclis era individualizatã printr-
un portal gotic, terminat în arc frînt, cu baghete paralele, încruciºate în partea superioarã.
Ultimul nivel al turnului de acces, care comunica cu drumul de strajã, putea servi drept terasã
de observare ºi semnalizare (vezi fig. 119 b) 182.
În anii 1692-1699 interiorul cetãþii a fost modificat de poloni183. Pe douã niveluri s-au con-
struit mai multe încãperi de piatrã, toate de plan trapezoidal. Curtea a obþinut astfel o formã
hexagonalã. Din interior, incintei hexagonale în plan i s-au adãugat 12 contraforturi. La parter,
13 încãperi boltite în leagãn, cu intrãri din curte, serveau ca depozite pentru praf de puºcã ºi
muniþii, precum ºi pentru magazii unde se pãstra provizia. La etaj au fost amenajate cazãrmi
pentru soldaþi. Nivelul urmãtor îl constituia galeria de lemn, pãstratã de la faza constructivã
precedentã. Comunicarea verticalã între noile cazãrmi, galeria de lemn ºi drumul de rond se
realiza cu ajutorul unei scãri în formã de melc, situatã în partea opusã paraclisului. Totuºi ca-
litatea noilor construcþii era mult mai proastã decît a cetãþii originare. În curte s-a mai sãpat o
fîntînã.
Printre materialele de construcþie utilizate figureazã piatra de calcar, tuful silicios, cãrãmi-
da ºi lemnul. Depozitele, magaziile ºi cazãrmile poloneze sunt clãdite din gresie calcaroasã.
Elementele de decoraþie ale portalului þin de goticul moldovenesc tîrziu (fig. 122). Para-
mentul turnului de acces aminteºte cel al turnului de intrare al cetãþii Hotin184.
 123

Dar ce monumente ar putea fi incluse în seria de precursori arhitecturali ai cetãþii Soroca?

Ca antecedent proto-renascentist, prezintã interes castelul Queenborough, edificat în Anglia
în anii 1361-1377185 (fig. 123). Pãrþile lui constitutive – incinta-nucleu înzestratã cu ºase turnuri,
incinta exterioarã de zid ºi ºanþul împrejmuitor – toate sînt dispuse în cercuri concentrice.
Castelul Queenborough prefigureazã organizarea arhitecturalã specificã Renaºterii, cînd con-
strucþia de tip central era consideratã cea mai adecvatã idealului umanist.
V.A. Voiþehovski propune ca antecedent castelul Farnese din Caprarola – o minunatã
realizare a meºterilor italieni din secolul al XVI-lea186 (fig. 124). Aici o fortãreaþã pentagonalã
în plan cu bastioane de colþ a fost reconstruitã într-un palat suburban. Castelul italian se
aseamãnã cu fortificaþia de la Soroca dupã utilizarea numãrului 5 ºi a formelor planimetrice
circulare pentru anumite elemente constitutive. La baza ambelor curþi interioare stã acelaºi
diametru de 30,5 m, echivalent cu 100 picioare bizantine vechi. S-a constatat cã aceastã dimen-
siune se înscrie în ºirul mãrimilor sacre, utilizate la cele mai diverse construcþii medievale187.
Vom menþiona ºi douã cetãþi din Anglia, edificate de meºterii italieni pe la 1540, castelele
Walmer188 ºi Deal189, care se aseamãnã cu Soroca dupã planul circular al incintei principale ºi
plasarea echidistantã a elementelor de flancare orizontalã (fig. 125). Dar aici apare un sistem
mai avansat din punct de vedere al apãrãrii, cel cu rondele, ºi este utilizat nu numãrul 5, dar
numãrul 4 în primul caz ºi numãrul 6 în al doilea.
O anumitã apropiere planimetricã existã între cetatea Soroca ºi castelul italian Castel del
Monte (fig. 126)190. Este vorba de reºedinþa de vînãtoare a regelui Frederic al II-lea, edificatã
pe la 1230. Forma originalã a castelului impulsioneazã timp de trei secole experimentãrile în-
drãzneþe în domeniul modelãrii fortificaþiilor de tip „central“: apar obiective de plan circular,
pentagonal, hexagonal, octogonal ºi poligonal. Transferul acestor soluþii se face prin construc-
tori italieni.
Rãmîne de precizat dacã cetatea Soroca poate fi consideratã drept o replicã a faimosului
castel italian, adaptatã la armele de foc ºi apãrutã mai tîrziu, atunci cînd în Europa sunt difu-
zate pe scarã largã modele arhitecturale renascentiste. În cazul de faþã, ambele adoptã formule
planimetrice de tip „central“, dar la baza planului Castelului del Monte stã octogonul, pe cînd
la cetatea Soroca – cercul ºi pentagonul. În cazul cetãþii Soroca ºi al Castelului del Monte
observãm o asemãnare dupã modul de alãturare a turnurilor incintei principale. Ambele con-
strucþii utilizeazã experienþe asemãnãtoare cuprinzînd elemente elaborate în cadrul unor etape
premergãtoare: fiecare turn reprezintã un nod defensiv puternic, independent, capabil sã asi-
 124

gure rezistenþã în timpul unor atacuri inamice. Dar turnurile Castelului del Monte adãpostesc
doar scãrile spiralice de piatrã, pe cînd turnurile cilindrice ale cetãþii Soroca includ locuinþele
(în faza iniþialã ºi depozitele). Cetatea Soroca, cu suprafeþele ei convexe ºi bazele turnurilor
puþin evazate, ilustreazã o evidentã evoluþie arhitectonicã sub aspect militar – în epoca arti-
leriei, muchiile Castelului del Monte devin extrem de vulnerabile pentru ghiulelele metalice.
Comune ambelor construcþii sunt formele definite geometric. Rigoarea simetriei le imprimã
expresivitate pe linia monumentalizãrii – ambele se remarcã prin masivitate ºi sobrietate. Atît
prima, cît ºi cea de-a doua, au aspectul unui château-fort, dar la cetatea Soroca lipsesc în faza
iniþialã dependinþele din curte.
În ambele cazuri se aplicã dimensionarea pornind de la un modul stabilit: piciorul bizan-
tin vechi de 30,5 cm la cetatea Soroca ºi palma italianã de 28,6 cm la Castel del Monte. V.A.
Voiþehovski a observat ºi alte relaþii matematice între dimensiunile pãrþilor constitutive ale
cetãþii, dependente de raza circumferinþei înscrise în pentagon, de raza circumferinþei circum-
scrise pentagonului ºi de „pãtratul de mãsurã“191. Ultimul era utilizat adesea de constructorii
medievali.
ªi totuºi nu putem depista o legãturã directã între aceste douã obiective. Cert este faptul
cã renumitul Castel del Monte prevesteºte Renaºterea în arhitectura militarã mondialã, iar
cetatea Soroca este un monument remarcabil al arhitecturii fortificate renascentiste.
Nu suntem de acord cu acei cercetãtori care dateazã fortãreaþa în cauzã în timpul lui
ªtefan cel Mare. Astfel, T. Nesterov susþine: „…analiza arhitecturalã aratã cã ea (cetatea So-
roca – n.a.) a fost construitã în piatrã la începutul anilor 70 ai secolului al XV-lea, dupã concep-
þia strategicã fiind anterioarã castelului fortificat de la Cetatea Nouã de lîngã Roman“192. Într-
adevãr, concepþia strategicã a fortului Cetãþii Noi de lîngã Roman e superioarã celei a cetãþii
Soroca la care lipsesc amenajarea defensivã avansatã ºi „turnurile de artilerie“, închise ºi des-
chise, de dimensiuni impunãtoare. T. Nesterov scrie cã Petru Rareº ar fi utilizat la Soroca tur-
nuri ieºite – „forme arhaice, apuse deja de cel puþin o jumãtate de secol în urmã“193 ºi cã cetatea
Soroca a fost construitã în momentul de cotiturã a utilizãrii artileriei („se pãstreazã încã multe
elemente din perioada luptei cu armele albe, cum ar fi înãlþimea mare a zidurilor pentru a îm-
piedica escaladarea lor ºi pãstrarea frontului luptei în partea superioarã a curtinelor“194, „încã
nu sînt cunoscute consecinþele utilizãrii prafului de puºcã: turnurile sunt închise, împiedicînd
evacuarea fumului“195, „cînd efectele vor fi cunoscute, cetãþile vor fi dotate cu turnuri cu o la-
turã deschisã ºi cu rondele pentru amplasarea lor“196). T. Nesterov explicã scrisoarea lui Petru
 125

Rareº cãtre meºterul bistriþean prin intenþia domnitorului de a edifica o centurã bastionatã în
jurul cetãþii circulare a lui ªtefan cel Mare – bastioanele erau deja cunoscute în Transilvania197.
Dupã pãrerea cercetãtoarei, construcþia cetãþii bastionate ar face parte din planul de acþiuni
antiotomane198. Dar „necesitatea întãriturilor de la Soroca decade odatã cu schimbarea situ-
aþiei politice, în urma cãreia Petru Rareº pare sã se resemneze ºi interesele domnitorului se vor
orienta spre ridicarea de lãcaºuri sfinte“199.
Amintim cã citadela de piatrã de la Bender dispune de acelaºi sistem de apãrare ca ºi ce-
tatea Soroca. Dar poate servi acest fapt drept probã hotãrîtoare în favoarea atribuirii ambelor
fortificaþii epocii lui ªtefan cel Mare? ªi e posibil de a include mecanic ambele cetãþi în ºirul
evolutiv al amenajãrilor defensive moldoveneºti imediat dupã realizãrile predecesorilor mare-
lui domnitor? Rãspunsul este categoric negativ. Oare nu se construiau în Europa în secolele
XVI-XVII obiective întãrite fãrã bastei ºi bastioane, adicã dup㠄metode vechi“ de fortificare?
D. Líbal a ajuns la concluzia cã amenajãrile defensive cu turnuri de flancare erau cele mai rãs-
pîndite în Europa Centralã în prima treime a secolului al XVI-lea200. Castele ºi fortificaþii cu
turnuri proeminente se construiau la acea vreme în Polonia, Germania, Franþa º.a.201. În Rusia,
în anii 1507-1520, a fost edificat kremlinul din Tula – o cetate rectangularã în plan cu turnuri
ieºite, cilindrice ºi paralelipipedice202. Mai tîrziu, în anii 1528-1531, a apãrut kremlinul din Za-
raisk, la baza cãruia stã un dreptunghi, iar colþurile sînt amplificate cu turnuri de plan circu-
lar203. J. Bogdanowski a realizat un studiu privind aplicarea diverselor sisteme defensive în dife-
rite þãri ale Europei în secolele XVI-XVII204. Este interesant cã în secolul al XVI-lea întãrituri
cu bastei ºi bastioane nu întîlnim în Spania, Portugalia ºi Danemarca; ele erau puþine la numãr
în Germania, Anglia º.a.205. În schimb, în Italia ºi Ungaria aceste dispozitive de apãrare s-au
folosit pe scarã largã206.
Apare întrebarea: de ce atîtea þãri construiesc la acea vreme cetãþi ºi castele dup㠄metode
vechi“? ªi de ce acelaºi ªtefan cel Mare ridicã în a doua jumãtate a secolului al XV-lea întãri-
turi din pãmînt ºi lemn, adicã dupã o concepþie demult depãºitã?
Important este faptul cu ce scop concret ºi împotriva cui era construitã fortificaþia. Remar-
cãm cã fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman a fost gîndit ca un baraj puternic în faþa „marelui
duºman“, Regatul Ungariei. Acest obiectiv defensiv a apãrut în 1466, iar în 1467 ªtefan cel
Mare era deja în rãzboi cu Ungaria. Cetatea Soroca, însã, a fost conceputã ca o strajã de hotar
în faþa „micilor duºmani“. În timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareº aceºtia erau cete
rãzleþe de tãtari, detaºamente de cazaci, þãrani rãsculaþi ºi tot felul de tîlhari de drum mare
 126

care veneau din stînga Nistrului. Oare împotriva acestor inamici „mãrunþi“, care nu utilizau
cele mai perfecte arme de luptã, trebuia edificat un obiectiv militar cu bastei sau bastioane? În
acelaºi grup de duºmani nu putem include la acea vreme Regatul Poloniei, cu care din 1542 s-a
început o apropiere ºi nici Imperiul Otoman, pe atunci „protectorul“ oficial al Þãrii Moldovei.
Nu ne pare convingãtoare nici ideea realizãrii „planului antiotoman“ al lui Petru Rareº prin
construcþia cetãþii. De altfel, fãrã învoirea Porþii, domnitorul n-ar fi redobîndit a doua oarã
scaunul domnesc ºi l-ar fi pierdut imediat dupã vreo demonstraþie deschisã de forþã. De aceea
nu putem considera nicidecum cetatea moldoveneascã Soroca drept o „contraforþ㓠a vreunei
fortãreþe otomane – cetatea Bender, construitã cu cîþiva ani mai înainte la comanda lui
Soliman Magnificul sau o altã fortificaþie despre care se vorbea începînd cu anul 1540 cã va fi
edificat㠄ori în faþa Orheiului, ori în faþa Sorocii“207.
Deci, cetatea Soroca, în forma ei de astãzi, rãspundea din plin exigenþelor timpului în cir-
cumstanþe concrete. Petru Rareº, numit pe dreptate „cel Minunat“ ºi „Om al Renaºterii“ s-a
arãtat în cazul de faþã ca un politician priceput ºi stãpîn economicos care n-a irosit banii sta-
tului, construind fortãreþe dup㠄metode noi“ numai de dragul acestor metode. El a ales pen-
tru paza Sorocii modelul unui castel cu turnuri de flancare ºi apãrare circularã.
ªi de ce n-ar fi putut meºterii veniþi din Transilvania, cu ucenicie în Italia, sã proiecteze
dupã principiile Renaºterii italiene timpurii o fortãreaþã cu turnuri proeminente? La acea vre-
me mai multe construcþii din Europa pãstreazã tradiþia medievalã ºi specificul local, îmbogã-
þindu-se cu elementele Renaºterii italiene. Este evident cã rezolvarea spaþial-planimetricã a
Sorocii respectã tradiþiile arhitecturii renascentiste (organizarea spaþiului pe baza unor relaþii
matematice, perfecþiunea geometricã, simetria riguroasã, utilizarea formelor rotunde ºi a so-
luþiei de tip „central“, evidenþierea numãrului 5, aplicarea modulului constructiv º.a.). În ace-
laºi timp, în epoca lui ªtefan cel Mare nu gãsim în Moldova o altã fortificaþie cu forme geo-
metrice atît de armonioase ºi precise.
De aceea considerãm cã au absolutã dreptate acei cercetãtori care atribuie fortãreaþa în
cauzã lui Petru Rareº. Cetatea de piatrã de la Soroca – monument de unicat – rãmîne prima ºi
ultima manifestare a Renaºterii în arhitectura militarã a Moldovei.

Cetãþi de plan neregulat

La cetãþi medievale de plan neregulat, care prezintã caracteristica folosirii maxime a par-
ticularitãþilor terenului, este greu, uneori chiar imposibil, de fãcut o tipologizare ºi de precizat
 127

sursa. La modele spontane factorul determinant al conceptului planimetric este relieful. La

cele intermediare concurã atît condiþiile topografice, cît ºi unele rezolvãri, fragmente sau no-
duri deja cunoscute ºi verificate în practicã. De aceea trebuie privitã cu circumspecþie încerca-
rea de a cãuta, în mod formal, diferite analogii.
În spaþiul românesc gãsim cetãþi de plan neregulat – construcþii de tranziþie de la faza de
lemn la cea de piatrã, compuse dintr-un donjon izolat ºi o linie de apãrare formatã din val de
pãmînt cu ºanþ exterior sec. Cele mai vechi exemple cunoscute sînt din Transilvania (Cetatea
de Baltã, Tãuþi, Cheresig, Mehadia º.a.)208.
Dimensiunile donjonului ºi amplasarea lui sînt determinate de conformaþia terenului. De
multe ori el este situat în centrul ariei fortificate, avînd un evident rol defensiv. Pasul urmãtor
este donjonul încorporat în incinta de zid. Acum el ocupã cel mai ridicat loc al cetãþii, cãpãtînd
deja o funcþie ofensivã. În acelaºi timp el mai are rol de observare, de locuire ºi de conducere
a operaþiunilor militare.
În Moldova istoricã sînt cunoscute douã fortificaþii de piatrã de plan neregulat cu donjon.
Prima, cu donjon izolat, este cetatea Þeþina ºi cea de-a doua, cu donjonul inclus în zid, este
cetatea Hotin. Prima aparþine modelului spontan, ales pentru un sit cu capacitãþi defensive
deosebite. Cea de-a doua ilustreazã situaþia intermediarã, cu dirijare parþialã. Menþionãm cã
întãrituri de plan neregulat cu donjon acoperã întreaga Europã în secolele XIII-XIV, de aceea
nu putem preciza locul lor de genezã. Aceste cetãþi ar trebui cã ajungã în Moldova prin filiera
central-europeanã, probabil prin intermediul constructorilor din Regatul Poloniei.

Cetãþi cu donjon izolat

Cetatea Þeþina

O cetate de plan neregulat „fusiform“ cu un donjon cilindric interior era fortificaþia Þeþina,
amplasatã pe o înãlþime în apropierea oraºului Cernãuþi209 (fig. 127). Nu este exclus ca întãritu-
ra în cauzã sã fi apãrut din ordinul domnitorilor moldoveni la sfîrºitul secolului al XIV-lea,
dupã intrarea teritoriilor bucovinene în componenþa Moldovei.
Elementul principal – donjonul cu diametrul de 20 m – era edificat pe o fundaþie circularã
în plan cu diametrul de 50 m210. Toate nivelurile turnului au fost locuite – în zidurile lui se
gãseau canale pentru evacuarea fumului de la sobe. Donjonul prezenta un nod destul de bine
apãrat: dinspre nord ºi sud platoul se mãrginea cu douã pante abrupte, iar dinspre est ºi vest îl
 128

protejau cîte douã ºanþuri seci cu valuri între ele. Alte douã ºanþuri seci suplimentate cu cîte
un val barau dinspre est accesul înspre cetate.
Fortificaþiile alcãtuite din donjon izolat ºi val de pãmînt cu ºanþ au avut o largã rãspîndire
în Europa în faza romanicã. Cetãþi de acelaºi tip gãsim în Polonia, Ungaria ºi alte þãri ale
Europei Centrale211.
Este evident cã la construcþia fortificaþiei de la Þeþina au participat meºteri familiarizaþi cu
realizãri asemãnãtoare ale arhitecturii militare.

Cetãþi cu donjon inclus în zid

Cetatea Hotin

O cetate de plan neregulat cu donjon inclus în zid este fortificaþia de la Hotin (fig. 128).
Ea a fost edificatã din piatrã brutã în fundul unei viroage prin care curge un pîrîu. Traseul ei
are forma unui segment cu partea liniarã pe malul escarpat al Nistrului, iar partea curbliniarã
înconjoarã stînca (fig. 129). Dinspre uscat fortificaþia era protejatã de un ºanþ. Suprafaþa cetãþii
ajunge la 0,7 ha, iar dimensiunile extreme ale spaþiului apãrat sînt 145 m ºi 60 m. Nu este exclus
cã cea dintîi zidire a fortificaþiei de piatrã se datoreazã domnitorilor moldoveni, care puteau s-o
edifice la sfîrºitul secolului al XIV-lea. Potrivit documentelor, Hotinul aparþinea deja în 1354
„volohilor“212. Cert este faptul cã cetatea a apãrut într-o epocã anterioarã utilizãrii pe scarã
largã a armelor de foc: curtinele ºi turnurile foarte înalte prezintã þinte ideale pentru puºcaºi,
constituind în acelaºi timp obstacole serioase pentru cei care au avut doar armele clasice ºi tre-
buiau sã escaladeze zidurile.
Planul cetãþii Hotin urmãreºte configuraþia terenului (fig. 130). Curtina vesticã, de traseu
curbliniar este amplificatã cu un turn de plan circular cu diametrul de circa 15 m ºi un „turn
plin“, de asemenea de plan circular cu diametrul între 9 ºi 10 m. Dinspre nord, întãritura e pro-
tejatã de un turn-donjon paralelipipedic cu douã muchii teºite în partea superioarã (fig. 131 a).
El are mai multe niveluri. Dimensiunile planului sînt de 19,25 × 15,28 m, iar înãlþimea de circa
36 m. Trei niveluri ale acestui turn erau destinate locuinþelor garnizoanei ºi artileriei. Ultimul
nivel înzestrat cu creneluri servea pentru apãrare ºi observare. Printre deschiderile de tragere
se evidenþiazã cele circulare ºi în formã de cheie inversatã, specifice pentru armele de foc. În
epoca artileriei subsolul ºi parterul donjonului au fost umplute cu pãmînt. Se pare cã tot atun-
ci au fost teºite ºi cele douã muchii exterioare.
 129

„Turnului plin“ circular („turnul comandantului“), aflat în partea de vest a cetãþii, i se alã-
turã palatul comandantului militar care comunica cu nivelul superior, neumplut, al turnului.
Un alt „turn plin“, dar de plan dreptunghiular, se alãturã dinspre fluviu zidului de est. O serie
de construcþii auxiliare ale cetãþii (paraclisul, cazãrmile, depozitele de arme º.a.) se alipesc din-
spre intra muros aceluiaºi zid. În curte se gãsesc pivniþe adînci boltite în leagãn. Mai mulþi spe-
cialiºti sînt de pãrere cã toate construcþiile interioare au apãrut în cetate sub ªtefan cel Mare213.
Pe timpul acestui domnitor fortificaþia era mai micã, existînd un zid exterior care unea turnul
cilindric ºi zidul riveran. Ultimul era secþionat în tronsoane de un „turn plin“ de plan rectan-
gular ºi de o ieºiturã a zidului aflatã în apropierea donjonului. Tot atunci spaþiul era divizat în
douã curþi interioare de un alt perete despãrþitor („curtea palatului“, mai micã, ºi „curtea
garnizoanei“, mai mare). Un bloc-anexã cu funcþii gospodãreºti se alãtura dinspre est palatu-
lui comandantului militar, ajungînd pînã la clãdirile aripei riverane. Arheologii ucraineni au
descoperit aici o intrare auxiliarã cu un turn de veghe (fig. 132)214. Acest turn de piatrã de plan
hexagonal neregulat avea în interior o scarã spiralicã. În curtea micã, de-a lungul zidurilor erau
amenajate galerii cu arcade.
Într-o urmãtoare fazã constructivã, atribuitã lui Petru Rareº, spaþiul interior a fost extins,
apãrînd în partea de sud un turn de acces paralelipipedic. Primul nivel era destinat circulaþiei,
urmãtoarele douã soldaþilor garnizoanei, iar ultimul nivel aflat sub acoperiº servea pentru
observare. Paramentul acestui turn ºi al curtinelor învecinate se deosebeºte mult de paramen-
tul celorlaltor turnuri ºi curtine. În faþa accesului principal se gãsea un pod. Paraclisul cetãþii,
de o mare valoare artisticã, a apãrut, probabil, sub ªtefan cel Mare. El putea fi supus unor
refaceri în timpul lui Petru Rareº. Evliya Celebi numeºte acest edificiu de cult „ªtefania“215.
Zidurile cetãþii au o grosime de 1,8-5,0 m, iar înãlþimea lor este de 25-32 m. Ele sînt prevãzute
cu creneluri ºi cu drum de rond. În curte a fost sãpatã o fîntînã.
Decorul arhitectural al fortificaþiei de la Hotin rezultã din prelucrarea unui vocabular plas-
tic de sintezã. Pe de o parte, procedeul de ornamentare cu cãrãmidã a unor suprafeþe mari de
piatrã aparþine atît arhitecturii nord-europene, cît ºi celei bizantine. Cele mai apropiate ana-
logii în acest sens se gãsesc în Polonia: castelul nobiliar Ciechanov, al cãrui turn cilindric e
împodobit cu romburi de cãrãmizi ºi cãrãmizi dispuse „în tablã de ºah“ (secolele XIV-XV)216,
castelul cruciaþilor Radzyn Chelminski, decorat ºi el cu romburi de cãrãmizi (începutul se-
colului al XIV-lea)217, castelul episcopal Lidzbark Warminski, ornamentat cu romburi de
cãrãmizi la colþuri (a doua jumãtate a secolului al XIV-lea) º.a.218. La cetatea Hotin ornamen-
 130

tul faþadelor exterioare e mult mai complicat: ºiruri de piramide încununate cu cruci alterneazã
cu ºiruri de „triple incinte druidice“ (fig. 133). Este interesant cã acest motiv decorativ are ºi o
încãrcãturã apotropaicã. Remarcãm cã donjonul este împodobit dinspre extra muros cu ºase
asize de cãrãmizi, douã rînduri de piramide încununate cu cruci ºi o asizã de cãrãmizi, ultima
aflatã în partea superioarã a turnului. Faþada posterioarã este decoratã cu o fîºie de piatrã ºi
cãrãmidã dispus㠄în tablã de ºah“, aflatã, de asemenea, în partea superioarã a turnului. Acest
decor s-a pãstrat parþial ºi pe una din faþadele laterale. Dar ornamentul în cauzã este strãpuns
foarte straniu de ambrazurile ultimului nivel. Credem cã înãlþimea iniþialã a donjonului era cu
cel puþin un nivel mai mare decît cea actualã, iar ambrazurile, pe care le vedem astãzi, au
apãrut mai tîrziu ºi au strãpuns fîºia „în tablã de ºah“. Nu este exclus cã aceste refaceri au fost
fãcute odatã cu teºirea muchiilor exterioare ale donjonului ºi umplerea cu pãmînt a subsolului
ºi a etajului.
Curtinele originare ale cetãþii sînt înfrumuseþate cu o asizã de cãrãmizi, patru rînduri de
„triple incinte druidice“ ºi douã sau patru rînduri de piramide încununate de cruci. Turnurile
cilindrice au pe faþada dinspre extra muros o asizã de cãrãmizi, patru rînduri de „triple incinte
druidice“ ºi patru rînduri de piramide încununate cu cruci.
Remarcãm cã suprafeþe ornamentate cu cãrãmizi se întîlnesc în secolele XIV-XV la
diferite construcþii în partea de nord a Europei. Un rol decorativ are ºi cãrãmida smãlþuitã,
frecventã în zonele din jurul Mãrii Baltice219. În secolul al XIV-lea apare aºa-numitul „gotic de
cãrãmid㓠(Backstein-Gotik)220. Un decor realizat din jocuri de cãrãmidã au castelele
Esquelbecq, Byink º.a.221. Credem cã, în cazul nostru, acest procedeu ar fi ajuns în Moldova
prin intermediul meºterilor din spaþiul polono-baltic.
În interiorul cetãþii Hotin portalul bisericii, cadrele de uºi ºi ferestre, ramplajele ferestrelor
ºi diferite detalii sculpturale provin din vocabularul goticului tîrziu (fig. 134, 135). Aici sînt uti-
lizate modele transilvãnene de la sfîrºitul secolului al XV-lea – prima jumãtate a secolului al
XVI-lea. Elemente asemãnãtoare gãsim în bisericile ºi mãnãstirile Moldovei de pe timpul lui
ªtefan cel Mare ºi Petru Rareº222.
Pe de altã parte, fîºiile decorative de pe faþadele palatului comandantului sînt realizate din
piatrã albã ºi cãrãmidã roºie în spiritul tradiþiilor bizantine. Aici au putut lucra meºterii invi-
taþi de ªtefan cel Mare, cunoscãtori ai arhitecturii bizantine. Unele fîºii conþin cîte trei rînduri
de asize, altele cîte douã, iar altele cîte una. La douã fîºii cãrãmizile alcãtuiesc un ornament
original cu elementul de bazã înclinat, la trei – un ornament asemãnãtor cu opus spicatum, la
 131

una – un ornament „în tablã de ºah“ ºi la trei – un ornament liniar simplu – succesiune de pia-
trã ºi cãrãmidã. Este probabil cã motivele decorative de pe paramentul palatului sînt inspirate
din fîºia „în tabla de ºah“ apãrutã anterior în partea superioarã a donjonului. Dar, fîºia de pe
donjon este realizatã de meºterii de ºcoalã nordicã, pe cînd cele de pe palat par a fi realizate
de meºterii de ºcoalã sudicã.
Ansamblul defensiv de la Hotin – rezultat al mai multor faze de construcþie reprezintã o
adevãratã sintezã bizantino-goticã. El este surprinzãtor prin frumuseþea ºi originalitatea arhi-
tecturii sale.

Cetãþi de sursã bizantinã

În arhitectura de apãrare a Moldovei existã douã fortificaþii ce imitã forma întãriturii

Constantinopolului – „oraº cu vocaþie de capitalã eternã“223. Este vorba de centura exterioarã
de zid a Cetãþii Albe ºi cea a cetãþii Chilia. Ambele aparþin modelului intermediar între cel de
planºetã ºi cel spontan. Ambele protejeazã o suprafaþã destul de mare. ªi ambele includ, în
afara construcþiilor destinate garnizoanei ºi comandanþilor, case de locuit menite de a adãposti
temporar orãºenii în timp de primejdie. Spre deosebire de alte fortificaþii din Moldova –
puncte de sprijin militar, aceste douã cetãþi pot fi asemãnate cu mici aºezãri fortificate.
Ideea oraºului exemplar construit în secolul al IV-lea de Constantin cel Mare „pe trei
unghiuri“ în cinstea Sfintei Treimi este recepþionatã într-un larg spaþiu geografic, mai ales
acolo unde condiþiile de relief creeazã o limitã naturalã de configuraþie triunghiularã (promon-
toriu, loc într-o buclã a rîului sau la confluenþa a douã fluvii) (fig. 136). Printre replicile con-
stantinopolitane se numãrã cetatea Smederevo (Serbia)224, cetatea Golubac (Serbia)225, întãrit-
ura din Pskov (Rusia)226, kremlinul din Moscova (Rusia)227, cetatea de la Caliacra (Bulgaria)228
º.a (fig. 137). Dar aici forþa modelului nu impune o rigoare deosebitã: în toate cazurile avem
cetãþi – modele intermediare între cele dirijate ºi spontane. Toate au incinte de plan apropiat
de cel triunghiular cu ziduri interioare dispuse transversal care amintesc de liniile fortificate
ale lui Constantin cel Mare ºi Theodosius al II-lea din Constantinopol229. Toate au zone cu
maxim potenþial defensiv în imediata vecinãtate a vîrfului triunghiului, opus pereþilor-obsta-
cole. Unele cetãþi capãt㠄turnuri fãrã spate“ utilizate la fortificaþia capitalei Bizanþului, altele
dispun de ziduri duble pe laturile cele mai expuse atacurilor.
ªi totuºi nici o fortãreaþã de tip constantinopolitan nu poate concura cu originalul în plan
dimensional – cetatea Constantinopolului, care închide o suprafaþã de circa 150 ha, rãmîne cea
 132

mai grandioasã cetate de promontoriu din Bizanþ ºi din întregul spaþiu de influenþã a culturii
bizantine.

Ansamblul fortificat al Cetãþii Albe

Amintim cã Cetatea Albã e alcãtuitã din fort interior-citadelã ºi ansamblu fortificat exte-
rior, compus din prima incintã de zid (ea delimiteaz㠄curtea garnizoanei“), cea de-a doua cen-
turã întãritã racordatã celei dintîi pe latura de sud (ea delimiteaz㠄curtea civilã“) ºi din a treia
incintã de zid alãturatã primelor douã dinspre vest (ea delimiteaz㠄curtea portuarã“) (fig.
138). Suprafaþa totalã ocupatã este de circa 9 ha. Grosimea zidurilor variazã între 0,8 m ºi
5,5 m, iar înalþimea este între 6 m ºi 8 m.
„Curtea garnizoanei“ adãpostea efectivul permanent al cetãþii, „curtea civil㓠era pusã în
slujba comunitãþii în caz de pericol, iar „curtea portuarã“, care poate fi asemãnatã cu un
Zwinger riveran, era destinatã funcþiilor de serviciu. Impresioneazã înaltele capacitãþi defen-
sive ale ansamblului: dinspre uscat apãrarea lui a fost asiguratã de ziduri duble ºi un ºanþ
umplut cu apã cu o lãþime de circa 14 m, iar dinspre Nistru complexul era protejat de o stîncã
abruptã, de ziduri duble ºi de „curtea portuar㓠precedatã de o barbacanã.
Prima incintã, atribuitã ipotetic în diferite faze constructive lui Alexandru cel Bun, ªtefan
al II-lea ºi Alexãndrel, schiþeazã un plan apropiat de un trapez cu o suprafaþã de circa 2,5 ha.
Antiteihisma e protejatã dinspre nord, sud ºi est de o proteihismã care, din exterior, îi
urmãreºte traseul (grosimea antiteihismei variazã între 1,9 m ºi 3,5 m, cea a proteihismei –
între 0,8 m ºi 1 m, iar dimensiunile spaþiului lice între cele douã ziduri ajung pînã la 9 m).
Înãlþimea proteihismei este mai micã decît cea a antiteihismei. Fiecare din aceste douã ziduri
alcãtuia o linie de apãrare de sine stãtãtoare. Unsprezece turnuri ºi „turnuri pline“, inclusiv
cele douã turnuri ale citadelei, realizau cu succes flancarea orizontalã a curtinelor „curþii gar-
nizoanei“. Deosebim „turnuri pline“ de plan rectangular ºi octogonal ºi turnuri obiºnuite de
plan rectangular, octogonal ºi circular. Documentele topografice de la sfîrºitul secolului al
XVIII-lea atestã prezenþa în colþul de nord-est al curþii a unui turn prismatic în opt feþe, avînd
o gorjã230. Mai mulþi specialiºti atribuie „turnurile pline“ de pe latura de est meºterilor invitaþi
de Alexãndrel în 1454, atunci cînd Cetatea Albã a fost pentru prima datã înarmatã cu tunuri231.
ªtefan cel Mare a contribuit la extinderea fortificaþiei moºtenite de la predecesori, ridicînd
în 1476-1479 centura de zid a „curþii civile“. Noua incintã înfãþiºeazã în plan o formã aproxi-
mativ trapezoidalã cu o laturã frîntã, ocupînd o suprafaþã de circa 5 ha. Ar fi logic ca prin grija
 133

voievodului sã aparã ºi proteihisma cu terasele de artilerie. Prospectul-perspectivã al oraºului

Akkerman din 1770, pãstrat în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, ne furnizeazã
informaþii preþioase cu privire la planimetria ei232 (fig. 140). Casele sînt plasate de-a lungul strã-
zilor ce îºi desfãºoarã traseele între trei puncte marcante: „poarta cea mare“, „poarta de
mijloc“ ºi „poarta Ovidiopolului“ (aceastã denumire apare în secolul al XIX-lea, indicînd di-
recþia de orientare a porþii înspre localitatea Ovidiopol, aflatã pe celãlalt mal al limanului nis-
trian). În „curtea civil㓠locuiau orãºenii în timpul unor incursiuni inamice.
Spre nord-est, în apropierea zidului median, se afla un paraclis ortodox de plan dreptun-
ghiular cu o absidã semicircularã. Specialiºtii ucraineni înclinã sã-l dateze în secolul al XIII-
lea233. El ºi-a încetat existenþa dupã 1484, cînd pe acelaºi loc a fost construitã o moschee. Mai
tîrziu, în „curtea civil㓠au mai apãrut douã edificii de cult musulman. Incinta de zid a curþii în
discuþie este punctatã din distanþã în distanþã de 20 turnuri, „semiturnuri“ ºi „turnuri pline“.
Turnurile sînt de plan dreptunghiular, octogonal ºi circular, „semiturnurile“ – de plan triunghiu-
lar, poligonal ºi complex, iar „turnurile pline“ – de plan pentagonal, hexagonal ºi rectangular.
O atenþie deosebitã meritã turnul principal de acces situat pe latura de est (fig. 141). El are
un plan dreptunghiular cu dimensiunile de 10,4 × 6,2 m. L-au zidit meºterii lui ªtefan cel Mare
în 1476. Aici se gãsea „poarta cea mare“ („poarta de sus“ sau „poarta Chiliei“), care avea în
faþã o amenajare defensivã avansatã ºi un pont-levis legat cu lanþuri de o hersã (fig. 142). Ma-
terialele de arhivã confirmã existenþa a trei porþi de lemn ºi a douã herse în acest turn. Apãra-
rea intrãrii era asiguratã de ultimele douã niveluri, unde se gãseau mai multe deschideri pen-
tru tragere. Parterul ºi etajul nu comunicau între ele, iar pe ambele pãrþi ale culoarului boltit
exista cîte o ieºire în spaþiul lice. Fiecare din aceste ieºiri auxiliare era protejatã din exterior de
un bovindou. Un alt bovindou apãra accesul principal. Prin deschizãturile amenajate în plan-
ºeul lui se putea arunca pietre ºi lemne sau deversa materiale inflamabile asupra duºmanilor
ajunºi sub ziduri.
„Poarta Ovidiopolului“ strãpunge parterul unui turn paralelipipedic, situat pe latura de
vest a „curþii civile“, în apropierea zidului median. Dimensiunile bazei sînt de 2,5 × 7,5 m. Ar-
cele culoarului boltit semicilindric se sprijinã pe mici console. Odinioarã aici a existat o deschi-
dere cu grilã. Otomanii i-au adãugat dupã 1790 douã contraforturi oblice, lungi de 12,2 m ºi 12
m, care serveau drept elemente de sprijin al porþii, dinspre „curtea civilã“. Se pare cã tot atun-
ci au apãrut aici cele douã contraforturi oblice dinspre „curtea portuarã“. În aceastã variantã,
„poarta Ovidiopolului“ se înscrie în grupul porþilor medievale ºicanate.
 134

„Poarta de mijloc“ perforeazã zidul median al cetãþii în partea lui de vest. Ea e situatã la
parterul unui turn paralelipipedic cu dimensiunile planului de 8,1 × 7,4 m. Culoarul are o boltã
în leagãn în arc puþin frînt, sprijinitã pe arce dublouri, care se descarcã pe console profilate.
Aceastã formã a deschiderii este caracteristicã pentru arhitectura arabã-sirianã ºi stã la baza
renumitelor arce gotice.
„Curtea portuar㓠ocupã o suprafaþã de circa 1,5 ha. Îndeplinind altãdatã funcþia unui
Zwinger, ea era apãratã din trei pãrþi de turnuri circulare. Dinspre rîu o proteja barbacana flu-
vialã. Ultima apare ca un spaþiu închis, delimitat de curtine, alcãtuind în plan un patrulater
neregulat. O completeazã turnul cilindric ºi „poarta barbacanei“ – un acces terminat în arc în
plin cintru (fig. 144). Meritã de menþionat ºi „poarta dinspre mal“ a cãrei deschidere este în-
cheiatã în partea superioarã în arc subînãlþat (fig. 145).
Toate incintele de zid pãstreazã orificii pentru tragere ºi porþiuni ale drumului de strajã.
Iniþial curtinele aveau creneluri, din care multe au fost zidite mai tîrziu. Cîteva poterne mici
serveau ca ieºiri auxiliare în spaþiul extra muros. Drept materiale de construcþie sînt utilizate
piatra de calcar, gresia calcaroasã, cãrãmida ºi lemnul.
Faþadele turnurilor sînt tratate în conformitate cu metodele ºi procedeele arhitecturii mi-
litare bizantine: asize de cãrãmizi alternate cu ºiruri orizontale de piatrã, divizate prin cãrãmizi
dispuse vertical, paramentul de piatrã înviorat cu cîteva asize de cãrãmizi, fîºia de cãrãmizi în
opus spicatum, arhivolte din cãrãmizi pe fundalul zidãriei de piatrã º.a. Nu poate fi neglijatã
valoarea decorativã a unor elemente de flancare verticalã, în special a maºiculilor ce se pre-
zintã ca niºte corniºe alcãtuite din mici rezalituri arcuite în partea de jos. Ele încoroneazã douã
turnuri ºi protejeazã baza amenajãrii defensive avansate. Alte elemente ce participã într-o mã-
surã oarecare la decoraþia faþadelor sînt plãcile de piatrã sau marmorã cu diferite inscripþii ºi
reprezentãri. Pe cîmpul continuu al zidurilor se detaºeazã reliefurile lor de influenþã bizanti-
no-orientalã, goticã sau renascentistã. Meritã de menþionat elementele de ornamentaþie care
reflectã experienþe din provinciile Imperiului Bizantin. Acestea sînt fragmente ale ancadra-
mentelor de uºi ºi ferestre, decorate cu motive florale ºi vegetale ºi cu motivul frînghiilor para-
lele împletite (fig. 146). Diferã doar intervalul împletiturilor ºi tratarea cîmpului de mijloc
unde apar cerculeþe, palmete, flori de crin sau rozete. Brîiele de piatrã formate din ciubuce rã-
sucite sau împletite ca niºte frînghii, separã frecvent registrele unor clãdiri monumentale din
Moldova ºi Þara Româneascã. Provenienþa lor caucazianã este indiscutabilã234. ªi în cazul de
faþã prototipul ar trebui sã aparþinã arhitecturii armeano-georgiene. La crearea unei atmosfere
 135

confortabile în încãperile interioare ale fortificaþiei concurã ºemineurile ºi sobele. La Cetatea

Albã au fost descoperite fragmente de cahle utilizate la sobele gotice tîrzii asemãnãtoare cu
cele gãsite la Suceava ºi Baia235. Atestãm ºi prezenþa cîtorva straturi de picturã muralã în inte-
riorul paraclisului din „curtea civilã“.
În continuare am dori sã atragem atenþia la asemãnarea cu totul frapantã a ansamblului
nostru cu cetatea Coron din Morea236 (fig. 148). Impresioneazã aproape aceeaºi compoziþie
planimetricã ºi aceleaºi proporþii de-a lungul axei longitudinale. Praful de puºcã, apãrut în a
doua jumãtate a secolului al XIV-lea, n-a putut sã revoluþioneze dintr-o datã metodele de con-
strucþie a cetãþilor – se vede cã aceste proporþii sînt datorate încã armelor clasice ºi artileriei
uºoare. Observãm cã ambele cetãþi au absolut aceeaºi orientare faþã de punctele cardinale, cu
toate cã fortul Cetãþii Albe ocupã vîrful promontoriului, iar fortul cetãþii Coron apãrã fortifi-
caþia dinspre uscat. Se vede cã în cazul fortãreþei din Morea modelul constantinopolitan a fost
adaptat nu atît condiþiilor de relief cît la vechiul castel bizantin de plan triunghiular. Ambele
cetãþi au ultima redutã (citadela patrulaterã cu donjonul-ne boisea la Cetatea Albã ºi donjonul-
torione la cetatea Coron) într-un vîrf al triunghiului pe care îl înscriu în plan incintele de zid.
Ambele au acelaºi numãr de curþi: „curtea fortului“, „curtea garnizoanei“, „curtea civil㓠ºi
„curtea auxiliar㓠(dinspre Nistru în cazul Cetãþii Albe ºi dinspre golful Coron în cazul cetãþii
Coron). Zidul median al fortificaþiilor este divizat în douã tronsoane de un turn de observare
de plan rectangular. Curtinele exterioare sînt amplificate de turnuri, „semiturnuri“ ºi „turnuri
pline“ de plan rectangular ºi circular. Dar Cetatea Albã ocupã o suprafaþã mai mare dispunînd
de 34 turnuri, pe cînd cetatea Coron are doar 19 turnuri ºi trei bastei. Ultimei îi lipseºte pro-
teihisma existentã la fortificaþia nistrianã.
ªi totuºi, cum se explicã o asemãnare atît de izbitoare a unei cetãþi construite în Moldova
ºi uneia construite tocmai în sudul Greciei? Ar fi aici vorba de un paralelism istoric, de aceeaºi
sursã de inspiraþie sau de variaþii ale unui singur proiect?
Se ºtie cã vechiul castel al cetãþii Coron a fost construit de bizantini în secolul al XIII-lea237.
Mai tîrziu i s-au adãugat zidurile împrejmuitoare. La sfîrºitul secolului al XV-lea – începutul
secolului al XVI-lea cetatea a fost completatã cu bastei pentru piese de artilerie238.
În cazul Moldovei, putem sã ne aducem aminte de renumitul arhitect greco-genovez Ioan
Privana (Provana), menþionat de N. Iorga în legãturã cu înãlþarea bisericii Sf. Nicolae la Chilia
în 1482239. Poate ªtefan cel Mare l-a invitat cu trei ani mai înainte ºi pentru efectuarea unor
lucrãri defensive la Cetatea Albã ºi Chilia? Amintim cã aceste lucrãri s-au încheiat în 1479. ªi
 136

poate anume Ioan Privana a adus în Þara Moldovei modelul de cetate de tip constantinopoli-
tan? Rãspunsurile la aceste întrebãri þin de viitor ºi depind de noile descoperiri în domeniul
„castelologiei“.

Ansamblul fortificat al cetãþii Chilia

O fortificaþie „geamãn㓠cu ansamblul fortificat al Cetãþii Albe este ansamblul fortificat al

cetãþii Chilia (fig. 149, 150), care putea fi construit de ªtefan cel Mare în 1479. Pentru des-
crierea acestui obiectiv defensiv vom folosi materialele grafice descoperite în Arhiva Militarã-
Istoricã a Rusiei din Moscova, Muzeul Rus din Sankt-Petersburg, Arhiva de Rãzboi din Viena
ºi Arhiva Palatului Topkapι din Istanbul. Cele mai importante sînt releveele ºi desenele mili-
tarilor ruºi din 1770-1790240 ºi desenul tehnic al inginerului francez Kauffer din 1794241.
Componenþa ºi forma ansamblului defensiv al Chiliei sînt aproape identice cu cele ale
Cetãþii Albe: centura de zid are o configuraþie în sector de cerc, divizatã transversal în douã
pãrþi de un zid despãrþitor. Suprafaþa totalã ocupatã ajunge la circa 7,5 ha. În faþa zidului medi-
an de traseu frînt era amenajat un ºanþ de apãrare umplut cu apã. Întîlnim aici aceeaºi „curte
a citadelei“, aceeaºi „curte a garnizoanei“ ºi aceeaºi „curte civil㓠ca ºi la Cetatea Albã ºi ce-
tatea Coron. Dar în cazul de faþã în „curtea garnizoanei“ mai apare un zid suplimentat cu un
ºanþ umplut cu apã. Aceastã curte era apãratã perimetral de platforme pentru tunuri am-
plasate chiar în vîrful promotoriului, un turn cilindric, un turn paralelipipedic ºi un „semiturn“
de plan rectangular. Turnul paralelipipedic se alãturã zidului median ca ºi la Cetatea Albã ºi la
cetatea Coron. Dar aici, funcþiei de apãrare ºi observare i se mai adãuga ºi cea de circulaþie.
„Poarta de mijloc“ a cetãþii Chilia avea la parter un culoar de trecere, etajele fiind rezervate
apãrãtorilor.
„Curtea civil㓠închidea o suprafaþã de circa 4 ha fiind protejatã dinspre rîu de o linie de
ziduri, iar dinspre uscat de ziduri duble ºi un ºanþ umplut cu apã. În toate ºanþurile cetãþii era
abãtutã apa Dunãrii. Incinta de zid a acestei curþi era secþionatã de turnuri, „turnuri pline“ ºi
„semiturnuri“ în patru, ºase sau opt feþe. Pe latura de est se gãsea „poarta mare“ – un turn-
poartã de plan rectangular cu schimbarea direcþiei cu 90o. Aceastã intrare era dublatã dinspre
nord-est de un turn-poartã avansat în trei niveluri, de asemenea de plan rectangular. Parterul
lui avea douã compartimente, probabil boltite. Turnul era precedat de un pont-levis. Înregis-
trãm aici al doilea caz de utilizare a turnului avansat în fortificaþiile Moldovei, – un asemenea
turn avansat a fost construit în faþa porþii de intrare a citadelei de la Bender. Dacã dãm crezare
 137

desenului lui Nasuh Matrakci, realizat în prima jumãtate a secolului al XVI-lea, pãstrat în
Arhiva Palatului Topkapι din Istanbul, atunci trebuie sã considerãm cã accesul se fãcea iniþial
printr-o poartã în curtinã242 (vezi fig. 124). În ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, oto-
manii au edificat între turnul avansat ºi turnul de acces o construcþie îngustã cu plan în forma
literei L, care poate fi asemãnatã cu o barbacanã cu schimbarea direcþiei.
Atît extremitatea de nord, cît ºi cea de sud ale ansamblului erau marcate de turnuri pris-
matice masive în patru feþe. Ele se uneau printr-o antiteihismã ºi o proteihismã înzestratã cu
terase pentru artilerie. Pe zidul de sud-vest al „curþii civile“ se afla „poarta micã“, iar pe zidul
de nord-vest al aceleiaºi curþi „poarta greceascã“. O altã poartã auxiliarã („poarta dinspre
apã“) se gãsea în „curtea garnizoanei“ pe aceeaºi axã cu „poarta de mijloc“.
Un material grafic de la sfîrºitul secolului al XVIII-lea ne înfãþiºeazã cîteva secþiuni ale tur-
nurilor (fig. 151). Toate erau scunde ºi aveau deschideri pentru tragere.
„Curtea civil㓠a cetãþii Chilia se prezenta ca o adevãratã aºezare fortificatã. Aici existau
case de locuit cu unul sau douã niveluri. Ele erau dispuse de-a lungul uliþelor, alcãtuind îm-
preunã cu gardurile de lemn sau de piatrã fronturi continue. În interiorul cartierelor se aflau
curþi cu grãdini. Prospectul-perspectivã din 1770 înfãþiºeazã moscheea cetãþii, numitã în pla-
nul lui Kauffer „Sultan Beazit dj[ami]“ (moscheea sultanului Bayezid al II-lea – n.a.)243. În
apropierea „porþii de mijloc“ turcii au construit o baie, numitã în planul lui Kauffer „hadji
Saly hamman“ (baia lui hadji Saly – n.a.)244. Pe locul moscheii în perioada moldoveneascã a
existat o bisericã.
Informaþii preþioase despre aspectul exterior al ansamblului ne oferã acuarelele consilie-
rului de stat rus M.M. Ivanov din 1790245 (fig. 152 a, b, c) ºi gravura negustorului german N.E.
Kleemann de la sfîrºitul secolului al XVIII-lea (vezi fig. 25)246. De aici aflãm cã turnul cilindric
din „curtea garnizoanei“ dispunea dinspre mal de douã eperoane. „Poarta mic㓠avea o niºã
arcuitã în partea superioarã ºi o deschidere la parter terminatã în arc în plin cintru. Turnul din
colþul de nord al fortificaþiei avea feþe oblice în partea inferioarã. Toate curtinele erau pre-
vãzute cu creneluri, iar turnurile dispuneau de acoperiºuri piramidale ºi conice. Ansamblul
defensiv exterior al Chiliei a fost construit din piatrã spartã de calcar. Grosimea zidurilor era
de 1,8-4,0 m, iar înãlþimea lor de 6-8 m.
Releveul inginerului Kauffer din Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova constituie
o dovadã sigurã cã cetatea medievalã de piatrã a Chiliei a dispãrut în 1794, fiind înlocuitã cu o
cetate bastionatã (vezi fig. 84)247.
 138

Planimetria ºi arhitectura întregului ansamblu defensiv vãdesc sursa lui bizantinã. ªi ipo-
teza, lansatã de N. Iorga, despre participarea arhitectului greco-genovez Ioan Privana la con-
strucþia cetãþii Chilia nu este lipsitã de temei248.
În cazul cetãþii Chilia, ca ºi în cazul Cetãþii Albe, sînt confirmate autoritatea ºi vitalitatea
modelului constantinopolitan, aplicat într-o þarã din arealul culturii bizantine atunci cînd Im-
periul Bizantin nu mai exista. Cetatea Chilia ºi Cetatea Albã constituie douã exemple remar-
cabile de ilustrare a fenomenului „Bizanþ dupã Bizanþ“ în architectura militaris a Moldovei, douã
exemple fericite de asimilare a principiilor, metodelor ºi elementelor arhitecturale bizantine.

Tipuri ºi modele

Evoluþia arhitecturi fortificate în Moldova reprezintã un lanþ întreg de eforturi tehnice ºi

perfecþiuni artistice. Sursa ei primarã se gãseºte în arhitectura romano-bizantinã. Castrul ro-
man ºi „castellum“-ul romano-bizantin sînt prototipurile cetãþilor de plan apropiat de cel rec-
tangular din Orient ºi Europa. Sursele cele mai apropiate în timp pentru fortificaþiile de acelaºi
plan din Moldova devin cetãþile nordice ºi occidentale de tip „castel“, precum ºi forturile „în
careu“ din lumea bizantino-orientalã.
În continuare vom construi douã ºiruri tipologice (genetice) ale cetãþilor moldoveneºti de
plan patrulater compact (fig. 153, 154):
1. Forturile cetãþilor Neamþ ºi Chilia, cetatea ªcheia, fortul Cetãþii de Scaun de la Suceava.
2. Fortul Cetãþii Albe, cetatea Tatarbunar, fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman.
Primul ºir tipologic cuprinde fortificaþii de sorginte nordicã ºi occidentalã. Aici capul de
serie este fortul cetãþii Neamþ, iar punctul culminant fortul Cetãþii de Scaun de la Suceava. Cel
de-al doilea ºir include fortificaþii de sorginte bizantino-orientalã. Aici capul de serie este for-
tul Cetãþii Albe, iar punctul culminant fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman. În primul caz, mo-
delul de bazã este cetatea de tip „castel“ nordic sau occidental, iar în al doilea fortul „în careu“
din lumea bizantino-orientalã.
Pentru comparaþie, prezentãm în continuare douã grupuri vizuale, primul constînd din
cetãþi ºi castele de plan patrulater compact cu turnuri paralelipipedice (fig. 155) ºi cel de-al
doilea din cetãþi ºi castele de plan patrulater compact cu turnuri cilindrice (fig. 156). Ambele
formeazã tablouri selective, de facturã structuralistã, tipologicã.
Cele douã ºiruri genetice sus-numite pot fi considerate etape ale unui proces unic de evo-
luþie a arhitecturii militare în Moldova. Dezvoltarea cetãþii de plan regulat cu turnuri de colþ
 139

se desfãºoarã în sensul perfecþionãrii unor elemente componente în funcþie de progresul mili-

tar: înlocuirea turnurilor intrate cu cele ieºite, a celor paralelipipedice cu cele cilindrice, întã-
rirea acceselor, mãrirea numãrului de turnuri, apariþia „tunurilor de artilerie“ etc. În interiorul
seriei nu înregistrãm momente de rupturã bruscã.
Dupã cum am menþionat mai înainte, fortul Cetãþii Albe poate fi privit ca un element de
tranziþie între cetãþile muºatine flancate de turnuri prismatice ºi cetãþile lui ªtefan cel Mare
amplificate cu turnuri cilindrice. Amintim cã douã turnuri circulare în plan ale fortului Cetãþii
Albe au un gol interior de plan rectangular. Un alt element de tranziþie poate fi considerat for-
tul cetãþii Chilia, care demonstreazã trecerea de la fortificaþii cu turnuri decroºate în interior
la cele cu turnuri decroºate în exterior.
ªirul evolutiv al cetãþilor moldoveneºti de plan patrulater compact se compune din urmãtoarele
obiective: forturile cetãþilor Neamþ ºi Chilia, cetatea ªcheia, fortul Cetãþii de Scaun de la Suceava,
fortul Cetãþii Albe, cetatea Tatarbunar ºi fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman (fig. 157). Aici capul de
serie este fortul cetãþii Neamþ, iar punctul culminant fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman.
Cetatea Soroca prezintã un model de construcþie renascentistã care utilizeazã sistemul
defensiv cu turnuri de flancare. Aici sînt „rotunjite“ nu numai turnurile, dar ºi incinta princi-
palã de zid. Fortificaþia demonstreazã o perfectã adaptare la artilerie înainte de utilizarea pe
scarã largã a „turnurilor de artilerie“, a basteilor ºi a bastioanelor „clasice“. Ca model, cetatea
Soroca este o cetate-„unicat“ în Moldova.
Pentru comparaþie, prezentãm un grup vizual al obiectivelor fortificate de tip „central“ cu
structuri concentrice inelare ºi poligonale, flancate de turnuri, bastei sau bastioane de diferite
forme (fig. 158).
În arhitectura militarã a Moldovei medievale mai reþinem o sursã de caracter extern. Este
renumita fortificaþie din capitala Imperiului Bizantin – model exemplar în cadrul unei nume-
roase familii tipologice. În grupul tipologic al cetãþilor de plan neregulat de tip constantinopo-
litan pot fi incluse ansamblul fortificat al cetãþii Chilia ºi cel al Cetãþii Albe
(fig. 159). Ambele reprezintã practic aceeaºi treaptã în procesul de evoluþie a arhitecturii mili-
tare din Moldova.
Ultimul grup vizual include obiective întãrite de plan apropiat de cel regulat – analogii ale
citadelei de piatrã de la Orheiul Vechi (fig. 160). Toate aparþin aceluiaºi tip de „reºedinþã for-
tificatã orientalã“. Ca model, citadela de la Orheiul Vechi este, de asemenea, o fortificaþie-
„unicat“ în Moldova.
 140

II.2.2. Specificul spaþial-compoziþional

Concepþiile spaþiale ale cetãþilor din Moldova s-au constituit ca rezultat al acþiunii mai
multor factori: condiþiile oferite de relief ºi climã, nivelul general al tehnicii de rãzboi, cerinþele
concrete ale comanditarilor, contactele Moldovei cu alte state care favorizau importuri ale
unor modele arhitecturale, experienþa ºi mãiestria constructorilor invitaþi ºi ale celor locali,
cuplul „materiale – tehnici de construcþie“ ºi resursele forþelor de muncã care puteau fi antre-
nate în construcþie º.a.
Comanda socialã situeazã obiectivele de apãrare în centrul preocupãrilor constructive ale
puterii centrale. În Moldova medievalã, domnitorul, unicul stãpîn al þãrii ºi al oraºelor, era ºi
principalul iniþiator al lucrãrilor de fortificare.
Toate amenajãrile defensive de aici sînt în contact cu mediul înconjurãtor. Amplasarea lor
pe o înãlþime sau pe malul unei ape asigurã un prim element de protecþie. De obicei, se re-
nunþã la prelucrãri artificiale de teren. În toate cazurile se sugereazã ideea puterii ºi invinci-
bilitãþii: ºi atunci cînd cetãþile ocupã o poziþie dominantã faþã de împrejurimi (cetatea Neamþ,
cetatea ªcheia, Cetatea de Scaun de la Suceava º.a.), ºi atunci cînd ele sînt situate pe un teren
plan (cetatea Chilia, cetatea Soroca º.a.).
În organizarea spaþialã primeazã criteriul funcþional. Printre cele mai însemnate funcþii
se numãrã cea de apãrare, de locuire, religioasã, economicã º.a. O serie de dispozitive defen-
sive, exterioare ºi interioare, asigurã protecþia apãrãtorilor cetãþii. Pentru locuire li se con-
struiesc palate, apartamente, case ºi cazãrmi, iar pentru oficierea cultului lãcaºuri de cult. În
toate fortificaþiile Moldovei existã diverse construcþii cu funcþie gospodãreascã ºi de depo-
zitare. Gruparea spaþiilor pe criterii funcþionale se efectueazã, de obicei, în jurul curþilor
interioare.
Concepþiile spaþiale depind ºi de criteriul constructiv. Cetatea este perceputã ca o expresie
a forþei ºi de aceea devin extrem de importante preocupãrile faþã de indestructibilitatea ei, care
depinde de trãinicia ºi puterea de rezistenþã la lovituri a elementelor constitutive. Aici sînt uti-
lizate diverse soluþii inginereºti, generate de gîndirea militarã a vremii. Compoziþia spaþialã
poate materializa forme de cetãþi-modele, împrumutate din spaþii culturale diferite. Astfel, în
Moldova gãsim replici ale unor fortãreþe inspirate din modelele nordice ºi occidentale, bizan-
tine, bizantino-orientale, orientale ºi renascentiste. Dar nu este cazul unei imitaþii obiºnuite,
fiecare tip de cetate dispune de concept spaþial propriu, creat pentru anumite modalitãþi de
apãrare ºi un anumit tip de armament. Constructorii bãºtinaºi pot introduce anumite corective
 141

ºi completãri creative în conceptul-„canon”: aici se iau în consideraþie tradiþiile ºi experienþa

localã în construcþie.
Distingem forme compoziþionale simple cu un spaþiu compact de formã geometricã precisã
(dreptunghi, romb, cerc, trapez) ºi forme compoziþionale complexe. Primele sînt ilustrate de
forturile cetãþii Neamþ, Cetãþii de Scaun de la Suceava, Cetãþii Noi de lîngã Roman, Cetãþii
Albe, cetãþii Chilia º.a. Ultimele sînt caracteristice pentru ansamblurile fortificate ale Cetãþii
Albe ºi cetãþii Chilia.
În acelaºi timp se desprinde un ºir de procedee compoziþionale.
În primul rînd, existã o strictã ordonare logicã. În cazul nostru ideile, fundamentate logic,
stau la baza oricãrui concept arhitectural. Fortificaþia reprezintã un organism complicat, ale
cãrui componente sînt subordonate întregului ansamblu. În mod normal, aici funcþioneazã
toate elementele constitutive, dar, în caz de excepþie, e posibilã funcþionarea temporarã auto-
nomã a unor pãrþi componente. Acestea pot fi donjoanele, curþile, citadelele º.a.
Compoziþiile tuturor cetãþilor din Moldova urmãresc accentuarea statutului de bastion inex-
pugnabil. Toate elementele defensive ale fortificaþiilor se trateazã în conformitate cu acest
principiu. Efectele estetice generate sînt cu adresa directã cãtre potenþialul duºman: copleºirea
prin forþã ºi þinerea la anumitã distanþã. Aici „ecranul protector“ îl constituie pînzele de zid
amplificate cu turnuri.
Compoziþiile cetãþilor din Moldova acceptã principiul ierarhizãrii dimensionale. Elementele
de importanþã majorã sînt evidenþiate prin dimensiuni mai mari. Astfel, donjoanele, cele mai
puternice turnuri ale cetãþilor, sînt ºi cele mai spaþioase, ºi cele mai înalte. Nu degeaba ele au
cãpãtat denumirea ne boisea (sl. „nu te teme“) – într-un asemenea turn apãrãtorii uitau de
fricã. Cele mai importante curtine erau ºi cele mai groase. Unele au fost „îngroºate“ supli-
mentar în epoca artileriei.
La cetãþile Moldovei se observã un anumit tip de expresivitate spaþialã. Imaginile generate
transmit mesaje diferite pentru apãrãtori ºi atacanþi. În intra muros se accentueazã senzaþia
de protecþie ºi anumit confort, iar în extra muros apare un bastion invincibil care deprimã pe
cei care intenþioneazã sã-l asedieze. Groaza ºi nesiguranþa sînt sentimentele inspirate ata-
canþilor.
Compoziþiile cetãþilor din Moldova prezintã efecte de monumentalitate. Preocupãrile
constructorilor se concentreazã asupra elaborãrii unor adevãrate „maºini de rãzboi“ îm-
pietrite.
 142

Repetatele agresiuni externe nu favorizeazã apariþia unor tratãri arhitecturale ºi decora-

tive deosebite. Singurele accente le constituie turnurile, bastioanele ºi porþile. Soliditatea ºi
sobrietatea construcþiei caracterizeazã arhitectura fortificatã din Moldova.
Se iau în consideraþie efectele de perspectivã. De multe ori, se fac abateri premeditate de la
scara umanã. Astfel, ea este depãºitã considerabil în cazul unor turnuri de acces, care copleºesc
privitorul prin masã ºi grandoare. În momentul intrãrii se creeazã o perspectivã ascendentã
care accentueazã monumentalitatea cetãþii. În intra muros, unde apãrãtorilor li se conferã un
sentiment de securitate, existã o relaþie optimã între scara „funcþional㓠ºi cea „esteticã“. Aici
volumele sînt percepute din unghiuri de vedere diferite. Pot fi evidenþiate ºi cîteva niveluri
compoziþionale. Primului îi aparþin clãdirile joase care sînt concepute prin raportarea lor la
scara umanã, celui de-al doilea – curtinele ºi celui de-al treilea – turnurile. Se obþine astfel o
gradare a efectelor de perspectivã pe verticalã. Controlul vizual asupra împrejurimilor se face
din cele mai înalte puncte ale ansamblurilor.
În cetãþi cu forme compoziþionale complexe, cel mai bine apãrat este spaþiul cel mai înde-
pãrtat de intrarea principalã. Aici senzaþia de protecþie devine mai puternicã în mãsura în care
apãrãtorul înainteazã în interiorul fortificaþiei. Ultima redutã devine citadela interioarã.
Compoziþia cetãþilor cu forturi însumeazã mai multe nuclee compoziþionale. Astfel, cetatea
Neamþ, Cetatea de Scaun de la Suceava ºi Cetatea Nouã de lîngã Roman juxtapun cîte douã
nuclee – obiective fortificate, alãturate dupã principiul basse-cour. La cetatea Bender avem
douã nuclee – obiective fortificate, dispuse dupã principiul duplicibus muris. Trei nuclee com-
poziþionale – obiective fortificate sînt prezente la cetatea Chilia ºi patru la complexul defensiv
de la Cetatea Albã, unde înlãnþuirea nucleelor se face dupã principiul constantinopolitan. În
toate cazurile enumerate elementul principal este fortul, conceput ca o ultimã redutã a cetãþii.
Vom menþiona aici ºi cîteva procedee de transformare evolutivã a structurilor spaþiale.
Alãturarea obiºnuitã pe o singurã laturã ne înfãþiºeazã Cetatea Nouã de lîngã Roman, cînd for-
tului iniþial i se adaugã o curte fortificatã. Alãturarea obiºnuitã pe douã laturi gãsim la cetatea
Neamþ, iar pe trei laturi – la Cetatea de Scaun de la Suceava. Aici vechile nuclee muºatine
capãtã incinte exterioare cu bastei. Împrejmuirea e ilustratã de cetatea Bender, unde fortul e
înconjurat cu o altã linie de apãrare. Extinderea succesivã o gãsim la complexele fortificate de
la Cetatea Albã ºi Chilia.
La cetãþile de plan complex cu mai multe nuclee compoziþionale e folosit principiul orien-
tãrii ºi cel al „apariþiei neaºteptate“. Astfel, forturile Cetãþii Albe ºi cetãþii Chilia, ascunse într-o
 143

ultimã curte interioarã în care se ajunge pe un traseu cu schimbarea direcþiei, devin aproape
inaccesibile pentru inamic. De fapt, compoziþiile acestor cetãþi sînt orientate înspre citadelã.
Aici se urmãreºte pregãtirea, prin diferite imagini, a celei finale, care apare brusc, pe neaº-
teptate, atunci cînd duºmanul ajunge în „curtea garnizoanei“. Citadela constituie, totodatã,
punctul culminant al întregii compoziþii.
Putem vorbi despre principiul orientãrii ºi în cazul cetãþilor de plan fusiform (cetatea
Þeþina), ºi în cazul celor cu plan în formã de segment (cetatea Hotin). Ambele sînt dezvoltate
de-a lungul axei longitudinale, configuraþia planului fiind determinatã de particularitãþile
reliefului.
Compoziþiile cetãþilor cu apãrare circularã cer o percepere dinamicã a desfãºuratelor exte-
rioare. Aici totalitatea de imagini propuse poate fi perceputã doar prin parcurgerea unui traseu
inelar în extra muros. În cazul cetãþilor cu apãrare frontalã, cele mai importante imagini sînt
percepute static dintr-o singurã direcþie.
Cetãþile cu mai multe nuclee compoziþionale au o compoziþie dezvoltatã în sens orizontal.
Fortificaþiile compacte, cu un singur nucleu compoziþional, se caracterizeazã printr-o compo-
ziþie dezvoltatã atît vertical, cît ºi orizontal. Aici se pãstreazã echilibrul între cele douã sensuri.
Dar în toate cazurile se pot obþine imagini stabile, armonioase.
În multe cetãþi din Moldova sînt utilizate repetãrile ritmice. Drept exemplu putem propune
succesiunea turnurilor, „semiturnurilor“, „turnurilor pline“, „turnurilor de artilerie“ ºi bastei-
lor care secþioneazã incintele fortificaþiilor. Aici intervalul ritmului, adicã distanþa între dispo-
zitivele verticale depinde de tipul de armament folosit. În cazul armelor clasice ea nu depãºeºte
o bãtaie de sãgeatã, iar în cazul armelor de foc ea poate fi mult mai mare. Un alt exemplu ne
oferã succesiunea contraforturilor care sprijinã unele curtine. Dar aici distanþa între elemen-
tele verticale este determinatã de indicii constructivi concreþi. Ritmul arhitectural unificã
faþadele cetãþilor, contribuind la obþinerea unor imagini integre.
Compoziþiile fortificaþilor de plan neregulat întruchipeazã principiul echilibrului maselor
arhitecturale asimetrice. Geometria riguroasã a unor elemente ºi spaþii componente con-
trasteazã cu caracterul organic, pitoresc al dispunerii lor în ansamblu. Configuraþia incintelor
e determinatã de condiþiile de relief.
La majoritatea cetãþilor de plan regulat, se remarcã opþiunea pentru claritate ºi anumitã
geometrie a formelor, cu toate cã mai multe elemente pot cãpãta o tratare de detaliu asimetricã.
Aceste fortificaþii sînt concepute sculptural: volumele lor sînt compacte ºi pot fi percepute din
 144

puncte diferite. Aici construcþiile auxiliare se alãturã incintelor ºi sînt ordonate de curþile inte-
rioare. Spaþiile cu care se opereazã sînt limitate, de obicei, de linii ºi suprafeþe drepte. În epoca
artileriei devine raþional㠄rotunjirea“ turnurilor ºi zidurilor. În cazul cetãþii Soroca sînt uti-
lizate principiile Renaºterii italiene timpurii, bazate pe o geometrie riguroasã.
La unele cetãþi din Moldova se urmãreºte consecvent ideea de axialitate. Astfel, axa pre-
dominantã a cetãþii Þeþina, de plan fusiform, este cea longitudinalã. La fortificaþiile cu incinte
carteziene axa longitudinalã are aceeaºi importanþã ca ºi cea transversalã. La cele de tip cen-
tral axa principalã este cea verticalã.
Toate amenajãrile de apãrare din Moldova sînt concepute pentru protecþia unui teritoriu
limitrof. În toate cazurile ele au un caracter dominant în raport cu zona înconjurãtoare.

II.2.3. Materiale ºi tehnici de construcþie

Ceea ce caracterizeazã tehnicile de construcþie utilizate la fortificaþiile din Moldova este

un efort constant de a conferi obiectivelor de apãrare durabilitate, soliditate, trãinicie ºi, ca
urmare, invincibilitate. Un rol important în alegerea procedeelor constructive l-au jucat fac-
torii fizico-geografici, conceptul general arhitectonic, resursele materiale ºi umane existente,
cunoºtinþele ºi experienþele în domeniul artei construcþiei º.a.
Particularitãþile reliefului au impus soluþii originale ale fundaþiilor, construite pe terenuri
accidentate sau în locuri mlãºtinoase. Astfel, la cetatea Neamþ, cetatea ªcheia ºi Cetatea de
Scaun de la Suceava întîlnim fundaþii „în trepte“ care asigurau o mai bunã prizã a masei de
zidãrie de sol ºi micºorau pericolul de alunecare.
Terenul ales pentru construcþia cetãþii Neamþ nu era la origine plat, dar nivelarea lui ar fi
dus la coborîrea poziþiei dominante a fortãreþei ºi de aceea s-a recurs la soluþia fundaþiilor „în
trepte“249. O rezolvare optimã în acest sens a fost gãsitã ºi pentru cetatea ªcheia250. Întîlnim aici
fundaþii „în trepte“ construite de la piciorul pantei pînã la creastã. Vîrful de deal, din consi-
derente de economie a spaþiului fortificat, n-a fost decapitat ºi o parte din fundaþii au fost
adosate direct la creastã. Spaþiul între trepte era umplut cu pãmînt.
În cazul Cetãþii de Scaun de la Suceava s-a trasat un ºanþ pentru fundaþii care urma con-
turul planului prestabilit. ªi aici pentru asigurarea stabilitãþii construcþiei s-a recurs la aceleaºi
fundaþii „în trepte“251. O asemenea metodã de edificare a fost utilizatã încã de romani ºi bizan-
tini, dar o cunoºtea destul de bine ºi Europa medievalã.
 145

Cetatea Nouã de lîngã Roman a fost construitã pe un teren nisipos. S-a sãpat un ºanþ pen-
tru fundaþii, mai larg la gurã ºi mai îngust spre fund. În el s-au bãtut pari ascuþiþi peste care s-au
aºezat orizontal loazbe de stejar. Pe aceste „reþele“ de lemn s-au edificat zidurile fortificaþiei.
Ele se rezemau pe dou㠄picioare“ originale: primul, vertical, fãcut în ºanþul de fundaþie pînã
la nivelul bermei, iar al doilea oblic, care urma traseul pantei interioare a ºanþului de apãrare.
L. Chiþescu îl aseamãnã cu un contrafort continuu care amplifica curtinele cetãþii252. La nivelul
bermei ambele „picioare“ se uneau, formînd baza zidului propriu-zis, care la suprafaþã deve-
nea strict vertical. În locul intersectãrii celor dou㠄picioare“ au fost aºezate alte loazbe de ste-
jar.
În cazul Cetãþii Noi de lîngã Roman avem o tehnicã de construcþie deosebitã de cea fo-
lositã la Neamþ, ªcheia ºi Suceava, unde lipsea platforma ingenioasã de lemn253. Dar substruc-
þiile de lemn la fundaþii construite pe terenuri accidentate ºi instabile se foloseau adesea în
spaþiul bizantin, spre exemplu la cetatea bizantinã de la Pãcuiul lui Soare (secolul al X-lea).
Deci meºterii invitaþi de ªtefan cel Mare erau foarte bine familiarizaþi cu tehnica de con-
strucþie a bizantinilor.
Douã turnuri ale fortului Cetãþii Albe au cãpãtat fundaþii obiºnuite, foarte masive, adîncite
în sol, iar douã turnuri au fost aºezate direct pe stîncã. Stabilitatea citadelei era asiguratã
datoritã deplasãrii centrului de greutate înspre sud-est, mai departe de malurile abrupte ale
limanului nistrian. O astfel de repartizare a încãrcãrilor asupra solului a împiedicat prãbuºirea
întregii construcþii. O altã problemã rezolvatã în mod strãlucit la Cetatea Albã priveºte rapor-
tul între incinta dublã ºi escarpa ºanþului de apãrare. Escarpa supraînãlþatã prin proteihismã
era legatã de antiteihismã printr-un sistem de bîrne de stejar, aºezate transversal la anumite
distanþe. Aceast㠄reþea“ avea menirea de a asigura stabilitatea incintei duble a ansamblului
fortificat. Pavimentul spaþiului lice era alcãtuit din spãrturi de calcar în plãci legate cu mortar
de var, aºezate deasupra a douã straturi de grinzi: în primul bîrnele fiind amplasate paralel cu
zidurile cetãþii, iar în cel de-al doilea grinzile fiind perpendiculare. ªi în acest caz tehnica de
construcþie era influenþatã de cea bizantinã.
Înãlþimea fundaþiilor cetãþii Soroca a depins de nivelul apelor subterane în sol. Soclul for-
tificaþiei a cãpãtat o înclinaþie uºoarã înspre bazã254. Aceeaºi înclinaþie, dar mai pronunþatã, au
avut-o feþele exterioare ale unor curtine ºi turnuri ale ansamblului fortificat de la Chilia255.
Baze evazate au „turnurile de artilerie“ ºi basteile Cetãþii Noi de lîngã Roman ºi basteile
Cetãþii de Scaun de la Suceava ºi cetãþii Neamþ.
 146

Masa de zidãrie defineºte esenþial conþinutul tehnicii de construcþie, exprimînd opþiunea

pentru anumite procedee ºi materiale. Astfel, la Cetatea de Scaun de la Suceava, feþele curti-
nelor sînt lucrate din gresie nisipoasã nefasonatã, iar la cetatea Neamþ, zidul e realizat din ºist
verde avînd la partea inferioarã fîºii înguste de piatrã de rîu256. Aici alterneazã fîºii din piatrã
mai mare cu pietre foarte subþiri, alcãtuind aºa-numita „zidãrie nordic㓠utilizatã în spaþiul po-
lono-baltic. Curtinele Cetãþii Noi de lîngã Roman sînt construite din piatrã brutã de rîu ºi ca-
rierã. Zidurile cetãþii ªcheia sînt executate din bolovani de carierã nefasonaþi cu dimensiuni de
circa 0,4 × 0,5 m257. La Cetatea Albã întîlnim piatrã de calcar brutã ºi prelucratã, gresie nisi-
poasã ºi cãrãmidã258. În citadelã, piatra necioplitã de calcar e clãditã mai ordonat înspre mar-
gini, miezul fiind alcãtuit din aceeaºi piatrã, dar mai mãruntã, dispusã mai anarhic, legatã cu
mortar. Aici grosimea zidurilor variazã de la 0,8 m pînã la 5,5 m. Zidãria turceascã se caracteri-
zeazã prin blocuri mai mari, prismatice, avînd o faþã mai bine prelucratã. Piatra de calcar este
principalul material de construcþie la cetãþile Chilia259, Bender260 ºi Soroca261, unde unele ele-
mente sînt realizate din gresie calcaroasã sau tuf silicios. Piatra brutã tare apare la cetatea Ho-
tin. În majoritatea fortificaþiilor din Moldova gãsim incluziuni de cãrãmidã.
Componenþa zidurilor este destul de uniformã. De cele mai multe ori ele sînt alcãtuite din
douã paramente de piatrã spartã, avînd o umpluturã din aceeaºi piatrã cu dimensiuni mult mai
mici legatã cu mortar.
Pentru o mai bunã coeziune ºi rezistenþã la deformare, meºterii îneacã în miezul zidãriei
tiranþi de lemn, dispuºi orizontal în formã de „centuri“ sau „grile“. Ele permit de a evita
eventualele fisuri ºi deplasãri în perioada întãririi mortarului. Acest procedeu bizantin se
întîlneºte la cetatea Neamþ, Cetatea de Scaun de la Suceava, cetatea ªcheia ºi Cetatea Nouã
de lîngã Roman, confirmînd ipoteza participãrii la construcþie a unor specialiºti familia-
rizaþi cu arhitectura militarã a Bizanþului. Asemenea tiranþi au fost folosiþi ºi la Cetatea
Albã.
Un alt procedeu utilizat atît în spaþiul bizantin cît ºi în cel nordic este includerea asizelor
de cãrãmidã în zidãria de piatrã cu scopul de a asigura solidarizarea paramentului de umplu-
turã ºi a conferi elasticitate zidurilor. El se întîlneºte la ansamblul fortificat de la Cetatea Albã
ºi la cetatea Hotin.
Acolo, unde zidurile au o lungime considerabilã, în unele locuri apar rosturi de tasare în
vederea contracarãrii fenomenului de distrugere. Rosturi asemãnãtoare existã la ansamblul
fortificat de la Cetatea Albã.
 147

În ceea ce priveºte materialele ºi tehnica de construcþie a „turnurilor pline“, ele sînt ace-
leaºi ca ºi la turnurile obiºnuite. Doar pereþii devin mai groºi ºi se adaugã umplutura: sfãrîmã-
turi de piatrã dispuse în neorînduialã, legate cu mortar (Orheiul Vechi, Cetatea Albã º.a.) sau
pãmînt bãtut (Cetatea Albã, Chilia º.a.). „Basteile pline“ pot fi umplute cu pãmînt bãtut ºi
moloz (cetatea Neamþ).
În cetãþile Moldovei pot fi evidenþiate mai multe feluri de mortar. Astfel, la Cetatea Albã
avem mortare conþinînd var, nisip, cãrãmidã pisatã ºi mei; var, nisip, cãrãmidã pisatã, bucãþi
mici de cãrbuni; var, nisip, cãrãmidã pisatã; var, puzzolane; var ºi un procent ridicat de nisip ºi
pietriº º.a.262. La cetatea Neamþ, legãtura între pietre e realizatã cu ajutorul unui mortar, alcã-
tuit din var hidraulic, nisip, microprundiºuri, cãrãmidã sfãrîmatã sau pãmînt ars la roºu ºi praf
de mangal263. La cetatea ªcheia a fost utilizat un mortar în componenþa cãruia distingem var,
nisip (40-50%), un mic procent de cãrãmidã pisatã ºi bucãþi mici de cãrbuni264, iar la Cetatea
de Scaun de la Suceava mortarul hidraulic, preparat din mult var ºi nisip cu granule mari, pre-
cum ºi mortarul „cald“265. La cetatea Soroca întîlnim un mortar rezistent, în compoziþia cãruia
prevaleazã varul ºi nisipul266. Rosturile între pietre sînt aici netezite cu ajutorul mistriei. Un
mortar asemãnãtor gãsim în acea parte a cetãþii Hotin care se presupune cã a fost adãugatã pe
la mijlocul secolului al XVI-lea de Petru Rareº. În partea veche a fortificaþiei, arheologul
ucrainean B.A. Timoºciuk a descoperit un fragment de zid cu o lungime de 14,5 m ºi o lãþime
de 7,5 m, unde a fost utilizat un mortar de var cu cãrãmidã pisatã267. Cercetãtorul este con-
vins cã avem aici „o «þemiankã» tipic㠖 mortarul de var, care era folosit la construcþiile
vechi ruseºti… «Þemianka» cu care e legat cel mai vechi zid de apãrare al Hotinului permite
de a-l atribui la perioada ruseascã veche… Cei mai favorabili ani pentru construcþie erau anii
40-50 ai secolului al XIII-lea, cînd dupã relatãrile letopiseþelor, au fost edificate multe în-
tãrituri de cneazul Daniil Romanovici (1245-1264) pentru apãrarea pãmînturilor ruseºti
împotriva tãtarilor“268. Totuºi, o cetate nu poate fi datatã precis numai dupã componenþa
mortarului, luat la suprafaþa unei „plombe“ de zid, cu atît mai mult cã mortarul de var cu cã-
rãmidã pisatã („þemianka“) era utilizat în evul mediu pe întreaga arie de influenþã bizanti-
nã.
La construcþia cetãþilor moldoveneºti un rol important l-au avut cuptoarele de ars piatrã
de var. Prezenþa acestor cuptoare a fost semnalatã la ªcheia269 (fig. 161 a), Suceava270, Cetatea
Albã271 (fig. 161 b) º.a. De producþia lor depindea calitatea mortarului necesar pentru edifi-
carea cetãþilor.
 148

Pentru acoperirea spaþiilor s-au folosit bolþile de cãrãmidã (în leagãn semicilindrice, în
leagãn în arc puþin frînt ºi sferice) ºi planºeele de lemn. Problema aerisirii ºi evacuãrii apelor
era rezolvatã cu ajutorul unor canale.
La construcþia cetãþilor era utilizat ºi materialul lemnos. În multe ziduri au fost descoperite
urmele unor dulapi de lemn cu rol de grinzi sau console pentru hourds, galerii sau schele. Lem-
nul era utilizat pentru tiranþi, planºee, poduri, uºi, rame de ferestre º.a. Cu ajutorul bîrnelor
erau consolidate unele fundaþii ºi ºanþuri de apãrare ale fortificaþiilor.
Turnurile cetãþilor puteau fi neacoperite, cu terase pentru observare ºi semnalizare, sau
aveau acoperiºuri piramidale sau conice. Alte construcþii aveau acoperiºuri obiºnuite cu pantã
în douã sau patru ape. Multe clãdiri ºi încãperi interioare au fost tencuite ºi date cu var. Unele
paraclise erau împodobite cu picturã muralã (Cetatea Albã, cetatea Hotin, Cetatea de Scaun
de la Suceava, Cetatea Nouã de lîngã Roman º.a.).
Planurile prestabilite ale multor fortificaþii din Moldova dovedesc cã meºterii erau famil-
iarizaþi nu numai cu tehnicile avansate de construcþie, dar ºi cu ºtiinþa trasãrii pe teren. Un anu-
mit raþionament geometric se simte în planimetria cetãþilor de tip constantinopolitan. Analiza
graficã fãcutã de noi a permis sã evidenþieze douã module principale, la care sînt multiple toate
dimensiunile incintei „curþii civile“ a Cetãþii Albe (fig. 162). Ele puteau fi fixate uºor pe sol cu
ajutorul unei frînghii ºi al unui vîrf ascuþit. Interesant este faptul cã trasarea planului pe teren
devenea deseori un ritual solemn mistic, iar metodele de asamblare a elementare componente
se þineau în secret. Constructorii, buni cunoscãtori ai geometriei aplicate, nu întocmeau desene
tehnice pe hîrtie.
Principiile proporþionãrii stricte au fost utilizate de constructorii cetãþii renascentiste So-
roca. V.A. Voiþehovski a stabilit succesiunea trasãrii planului ei pe teren (fig. 163)272. Cerce-
tãtorul a observat cã aici a fost utilizat „pãtratul de mãsur㓠pentru elaborarea faþadelor (fig.
164)273. Aceastã metodã era folositã frecvent de constructorii germani, olandezi ºi italieni274.
V.A. Voiþehovski a calculat numãrul aproximativ al muncitorilor angajaþi le edificarea
cetãþii Soroca, utilizînd normele Regulamentului stabilit pentru construcþia edificiilor medie-
vale275. Astfel, pentru clãdirea unui volum de zidãrie de 25000 m3 = 2575 stînjeni3 erau nece-
sari 150000 oameni × zile276. Folosind aceeaºi metodã putem calcula numãrul de oameni × zile
necesare pentru construcþia forturilor de la Cetatea Albã, Cetatea de Scaun de la Suceava ºi
cetatea Neamþ. Astfel, volumul zidãriei citadelei Cetãþii Albe este de 12000 m3 = 1235 stînjeni3
ºi aici erau necesari 72000 oameni × zile. Volumul zidãriei fortului Cetãþii de Scaun de la
 149

Suceava este de 18000 m3 = 1851 stînjeni3 ºi aici erau necesari 108000 oameni × zile. Volumul
zidãriei fortului cetãþii Neamþ este de 17000 m3 = 1760 stînjeni3 ºi aici erau necesari 102000
oameni × zile. În lucrarea noastrã despre Cetatea Albã am dedus numãrul aproximativ al
resurselor de muncã necesare pentru construcþia incintei de zid a „curþii civile“ de la Cetatea
Albã, atribuitã lui ªtefan cel Mare277. La un volum de 58000 m3 = 5974 stînjeni3 erau necesari
345000 oameni × zile. Pentru calcularea numãrului total de muncitori de pe ºantier trebuie de
avut în vedere cã frontul de acþiune a unui zidar era de un stînjen, iar lucrãrile de construcþie
puteau fi începute în aprilie ºi terminate la sfîrºitul lui octombrie. Atunci reiese cã la edificarea
cetãþii Soroca au participat circa 1000 de oameni, la citadela Cetãþii Albe 480 de oameni, la
fortul Cetãþii de Scaun de la Suceava 720 de oameni ºi la fortul cetãþii Neamþ 680 de oameni.
Dar cei mai mulþi constructori au fost angajaþi la înãlþarea ansamblului fortificat de la Chilia:
se ºtie cã în 1479 aici au lucrat timp de o lunã 800 de zidari ºi 17000 ajutoare278.
Toate lucrãrile de zidãrie erau realizate de pietrarii (lapicidae) autohtoni, iar lucrãrile auxi-
liare de salahori, de asemenea de la faþa locului. Arhitecþii principali invitaþi (fundatores, ma-
gisteri) ar fi trebuit sã participe, cel puþin, la edificarea cetãþilor-„capete de serie“ ºi a cetãþilor-
„unicate“. Celelalte cetãþi – elemente ale seriei puteau fi realizate de corpul local de con-
structori.
Toate lucrãrile de ºantier erau supravegheate de reprezentanþii puterii centrale – pîrcãlabii
cetãþilor ºi vãtavii domneºti. În perioada otomanã aceºtia erau dizdarii, paºalele ºi intendenþii
ºantierelor de construcþii (eminii).

II.2.4. Meºterii ºi responsabilii de lucrãri

Astãzi existã foarte puþine informaþii despre meºterii medievali care au contribuit la
proiectarea ºi realizarea cetãþilor din Moldova. Se ºtie mai mult despre cei care aveau iniþiati-
va finanþãrii acestor obiective sau rãspundeau în faþa puterii centrale de lucrãrile constructive.
Dar amenajãrile fortificate prezintã realizãri de marcã ale unor constructori talentaþi, mãrturii
ale priceperii, mãiestriei ºi puterii de creaþie ale acestora.
În literatura de specialitate s-au fãcut mai multe încercãri de a identifica primii meºteri-
constructori ai Cetãþii Albe. În unele publicaþii putem citi despre aºa-numitul „meºter (arhi-
tect)“ Fedorca (Feodor, Fedorko, Fedorok, Teodor, Teodorachi, Tudorakis ºi Teodorcea) care
a edificat fortificaþia279. Din pãcate, aceastã informaþie imprecisã a intrat deja în manuale,
 150

ghiduri ºi enciclopedii. Astfel, din lucrarea cu caracter didactic „Cultura ucraineanã: istoria ºi
contemporaneitatea“ aflãm despre cetatea din Belgorod-Dnestrovski ca despre „una din cele
mai mari construcþii edificate de meºterul Fedorko în anii 1438-1452“280. În compendiul
„Monumente de urbanism ºi arhitecturã ale RSS Ucrainene“ este scris c㠄principalele lucrãri
de construcþie au fost realizate în perioada anilor 1438-1454 cu mîinile miilor de muncitori sim-
pli sub conducerea meºterului Fedorca“281. Variaþii ale aceleiaºi legende întîlnim în „Marea
Enciclopedie Sovietic㓠ºi în ghidul „Cetatea Veche“: „la Belgorod-Dnestrovski s-a pãstrat
foarte bine una din cele mai mari cetãþi (1438-1454, meºter Fedorko) cu 26 turnuri, 4 porþi ºi
o citadelã“282 ºi „cetatea a fost construitã de meºterul Fedorko pe timpul preacuviosului gos-
podar ªtefan“283. Tot aici vom reproduce ºi concluzia publicistului A. Kliucinik: „Studiul scrupu-
los ºi analiza diferitelor «autografe» fãcute în diferite perioade de timp pe pietrele cetãþii per-
mit a afirma cã fortãreaþa din Belgorod a fost ridicatã pe timpul domniei voievozilor moldo-
veni cu mîinile meºterilor ruºi ºi ucraineni. Numele unuia dintre ei este întipãrit pe «turnul-
refugiu», unde se spune cã cetatea a fost construitã de meºterul Fedorko“284.
Dar în prezent este cunoscutã doar o singurã sursã epigraficã unde figureazã numele sus-
numit în legãturã cu vestita fortificaþie (fig. 165). Este inscripþia greceascã din 1440, care po-
meneºte pe un oarecare Fedorca ºi pe voievodul moldovean ªtefan al II-lea (vezi comparti-
mentul II.2.5 al lucrãrii de faþã). Cine a fost acest personaj enigmatic care ºi-a lãsat numele pe
un zid al cetãþii? Aceeaºi întrebare îºi puneau mai mulþi cercetãtori reputaþi încã de la mijlocul
secolului al XIX-lea.
Unii îi atribuiau funcþia de meºter de lucrãri. Dar aici existã mai multe argumente contra:
1) Cum ar putea sã aparã numele unui meseriaº angajat înaintea numelui voievodului Mol-
dovei – comanditarul fortificaþiei?
2) Oare ºi-ar putea permite un oarecare meºter instalarea unei proprii plãci comemorative
pe un complex fortificat domnesc?
3) Cît de realã ar fi comandarea acestei lespezi de marmurã, destul de costisitoare, din
„onorariul“ meºterului invitat?
4) De ce nu gãsim „autografe“ asemãnãtoare ale meºterilor pe celelalte amenajãri de
apãrare ale Moldovei istorice?
Alþi cercetãtori vedeau în Fedorca pe pîrcãlabul Cetãþii Albe. Dacã admitem cã el ocupa
postul comandantului militar al fortificaþiei, atunci este explicabil de ce numele acestui repre-
zentant domnesc figureazã înaintea numelui lui ªtefan al II-lea, dar pe chenar, în partea supe-
 151

rioarã a lespezii. În textul de bazã al inscripþiei apare numai funcþia de pîrcãlab, deºi era obli-
gatoriu sã figureze ºi numele, cãci altfel intenþia de pomenire nu se putea realiza. Numele pîr-
cãlabului n-a fost trecut în textul de bazã deoarece era sãpat sus, iar numele Fedorca n-a fost
însoþit de precizarea funcþiei fiindcã ea apãrea mai jos. Astfel, concluzia cã Fedorca era pîr-
cãlabul cetãþii se impune fãrã dificultate, mai ales cã este greu de acceptat prezenþa în aceeaºi
inscripþie a douã situaþii neobiºnuite: un Fedorca care nu spune cine este ºi un pîrcãlab care
nu-ºi spune numele, deºi „amîndoi“ doreau sã fie pomeniþi.
Totuºi pînã la un anumit timp n-au fost gãsite dovezi directe în sprijinul uneia din aceste
douã versiuni, pe cînd cele indirecte erau în favoarea lui Fedorca-pîrcãlabul.
La sfîrºitul secolului al XIX-lea, N. Iorga atrage atenþia asupra unui document publicat în
colecþia lui A. Vigna285. Este un salv-conduct, emis în 1455 la Genova, de cãtre protectorii Bãn-
cii San Giorgio pentru „Theodorus cha de Thelica velachus“. Într-un alt document din aceeaºi
colecþie, emis în 1471, este menþionat „cavalerul“ „Teodorus cha“286. Desigur, N. Iorga a þinut
cont de faptul cã grecescul Θεδωρκα poate fi citit ºi Fedorca, ºi Tedorca, ºi Teodorca
(Θεωδωρκα). Savantul român a fost primul care a identificat pe Fedorca din Belgorod cu Teo-
dorca de Telica, al cãrui nume figureazã în a doua jumãtate a secolului al XV-lea în mai multe
izvoare genoveze. Particula „de Telica“ indicã moºia de baºtinã a cavalerului valah (adicã a
boierului moldovean).
N. Bãnescu examineazã în 1931 mai multe registre ale Massariei din Caffa datînd din
perioada 1455-1472287. Cercetãtorul observã c㠄mai însemnat decît toþi“ a fost tocmai „Teo-
dorcha de Telicha“, al cãrui nume este menþionat în raport cu sume impunãtoare de bani288. În
documentele din 1455 ºi 1457 el figureazã ca „Dominus Theodorca de Telicha Vellachus“289. N.
Bãnescu ajunge le concluzia cã Fedorca a fost un moldovean, originar din Telica (Telicha, Te-
liþa): „Un sat, Teliþa, existã ºi azi pe Nistru, mai sus de gura Bîcului, unde-l însemneazã încã
Dimitrie Cantemir, pe cunoscuta lui hartã a Moldovei“290.
În 1961, J. Heers examineazã un document inedit din Arhivele din Genova, emis în 1448.
Aici se vorbeºte de un negustor valah care a obþinut de la duce un salv-conduct pentru plecarea
la Caffa, Pera ºi Chios291. Astfel, întîlnim din nou acelaºi personaj „Theodorocha de Telicha ve-
lachus“, care figureazã în documentul din 1455. Dar dacã actul din 1455 îl menþioneazã pe
Teodorca ca pe un locuitor al Soldaiei (habitator Soldaya), atunci în cel din 1448 nu gãsim nimic
despre locul lui de trai. ªt. Andreescu ajunge la concluzia cã în 1448 valahul Teodorca de Telica
a pãrãsit Moldova ºi a plecat în Crimeea, în oraºul Soldaia292.
 152

Un document ce menþioneazã pe acelaºi Teodorca a fost publicat în 1982 de A. Roccata-

gliata293. Este un act notarial din 1490, alcãtuit pentru Primaflos (Prima floare), fiica lui De-
metrius de Telicha ºi nepoata lui Teodorocha de Telicha, locuitorul Soldaiei. Din document se
vede cã valahul Teodorca era înrudit deja cu genovezii.
În 1987, M. Balard publicã cîteva documente inedite din arhivele din Genova294. Aici întîl-
nim din nou pe „Demetrius de Telica“ ºi pe tatãl sãu „Teodorca de Telica“. M. Balard susþine
cã Demetrius de Telica fãcea parte din comunitatea greceascã din Caffa.
G. Pistarino, studiind raporturile între Genova ºi Orient în planul legãturilor personale,
menþioneazã, de asemenea, pe negustorii „Teodoroca de Telicha“ ºi fiul sãu Demetrius295. Dar
cercetãtorul nu-ºi spune opinia din care comunitate erau comercianþii.
ªt. Andreescu evidenþiazã în mod deosebit documentul din 1455 din colecþia lui A.
Vigna296. Este scrisoarea locuitorilor din Soldaia, „latini ºi greci“, care îºi exprimau bucuria pro-
tectorilor Bãncii San Giorgio în legãturã cu faptul cã aceºtia au preluat stãpînirea asupra
coloniilor pontice. Semnãturile din josul acestui act se grupeazã în douã coloane: în stînga cele
ale „latinilor“ (probabil catolicii – n.a.), iar în dreapta cele ale „grecilor“ (probabil ortodocºii
– n.a.). Pe coloana „latinilor“, printre primele iscãlituri, gãsim ºi pe cea a lui „Tedorocha de
Telica“. Nu este exclus cã valahul, fiind iniþial ortodox, mai tîrziu a trecut la catolicism.
Dar de unde a apãrut la el un nume cu o terminaþie slavã? Sã ne aducem aminte cã A.A.
Kociubinski pledeazã pentru originea bizantinã a lui Fedorca297, iar N.N. Murzakevici îl con-
siderã rus, originar din Halici: „forma numelui – un diminutiv, permite sã presupunã cã el a
fost rus. Dacã el ar fi fost român, atunci numele lui putea sã fie Toader, iar dacã el ar proveni
din slavii de sud, atunci mai degrabã Todor“298.
O explicaþie interesantã propune ªt. Andreescu, care susþine cã forma „Teodorca“ („Fe-
dorca“) este de certã influenþã ruteanã. „Satul Teliþa, din þinutul istoric al Orheiului, se aflã
aproape de Nistru… într-o zonã în chip firesc expusã unor asemenea înrîuriri lingvistice“299. În
acelaºi timp, gãsim ºi alte nume de influenþã ucraineanã printre numele pîrcãlabilor moldo-
veni: Ivaºco, pîrcãlab de Chilia, Paºco, pîrcãlab de Chilia, Balco, pîrcãlab de Cetatea Albã º.a.
Aºadar, în 1440, boierul moldovean Teodorca (Fedorca) a reclãdit sau a reparat fortificaþia de
la Cetatea Albã la porunca domnitorului ªtefan al II-lea. La aceastã datã el era pîrcãlab al
cetãþii. Mai tîrziu, în 1447, a fost ucis ªtefan al II-lea. Luptele dinastice îi impun lui Teodorca
de Teliþa sã pãrãseascã Moldova ºi sã plece în Crimeea, la Soldaia. Aici fostul pîrcãlab al
Cetãþii Albe a început sã se ocupe cu comerþul, participînd la cele mai însemnate tranzacþii
 153

comerciale din Soldaia. Probabil tot atunci el a trecut la catolicism. El s-a înrudit cu genovezii
ºi pînã la sfîrºitul vieþii a jucat un rol important în viaþa economicã ºi spiritualã a coloniei ital-
iene.
Amintim cã în perioada investigatã, printre responsabilii de lucrãri constructive la Cetatea
Albã, se numãrã pîrcãlabii Teodorca (1440), Stanciul (1454), Duma (1479), Luca (1476) ºi
Hîrman (Herman, Gherman) (1476, 1479), iar printre comanditari, domnitorii Alexandru cel
Bun, ªtefan al II-lea, Alexandru al II-lea (Alexãndrel) ºi ªtefan cel Mare, precum ºi sultanul
Bayezid al II-lea.
Un alt presupus meºter de lucrãri este menþionat de N. Iorga. Este vorba de arhitectul
greco-genovez Ioan Privana, care a edificat în 1482 biserica Sf. Nicolae la Chilia300. Acelaºi
meºter a putut sã participe la construcþia cetãþii Chilia în 1479 ºi la construcþia incintei „curþii
civile“ a Cetãþii Albe în 1476 ºi 1479. Pîrcãlabul Chiliei ºi responsabilul de lucrãri în iunie-iulie
1479 a fost ªandru Bora, iar comanditarul ªtefan cel Mare301.
Cercetãtorii A. ºi V. Eºanu sînt de pãrere cã refacerea cetãþii de la Orheiul Vechi a avut loc
de asemenea sub ªtefan cel Mare302. Dupã opinia lor, în anii 70-80 ai aceluiaºi secol „pe cînd
se ajunsese la maximã încordare ºi confruntare între Imperiul Otoman ºi Þara Moldovei ºi pe
cînd la Orhei erau pîrcãlabi Radul Gangur sau chiar Vlaicul, se întreprind importante mãsuri
de ridicare a capacitãþii de apãrare a cetãþii Orhei“303.
La cetatea Soroca principalele lucrãri constructive au fost realizate începînd cu anul
1543304. G.F. Cebotarenco a descoperit aici un grafit care menþioneazã pe un oarecare Toader
(fig. 166 b)305. Cercetãtorul îi atribuie funcþia de pîrcãlab306, responsabil de construcþia cetãþii,
dar izvoarele istorice nu confirmã acest fapt. Menþionãm ºi pe „Ioan pietrarul“, cerut de Petru
Rareº ca sã lucreze la cetatea Soroca307. V.A. Voiþehovski a descoperit aici o inscripþie care
menþioneazã pe Iacop, un constructor al „castelului“308 (vezi fig. 166 a). Poate e numele vre-
unui meºter de lucrãri sau al unui zidar de rînd, participant la zidirea fortãreþei de la
Soroca?
În ceea ce priveºte cetãþile Neamþ ºi ªcheia, ele au fost edificate cu sprijinul financiar al lui
Petru Muºat. Prima fortificaþie a fost amplificatã sub ªtefan cel Mare imediat înainte de 1475-
1476, responsabilul de lucrãri putînd fi pîrcãlabul Cîrstea Arbure309, iar cea de-a doua a fost
demantelatã sub Alexandru cel Bun. Principalii ctitori ai Cetãþii de Scaun de la Suceava au fost
Petru I Muºat ºi ªtefan cel Mare. Nu este exclus ca italianul Baptisto di Vesentino, „magister
în diversis artibus“, înmormîntat la Suceava la începutul secolului al XVI-lea, sã fi fost un arhi-
 154

tect invitat de ªtefan cel Mare pentru „modernizarea“ cetãþii310, deoarece aºa erau menþionaþi
arhitecþii în documentele din secolul al XV-lea. Amintim cã ºi vestitul Fioravanti era numit
„magister“ în scrisoarea lui Matia Corvin expediatã la Bologna311. Gh. Anghel susþine c㠄acest
Vesentino a lucrat în Moldova încã de la sfîrºitul secolului al XV-lea“312.
Cetatea Nouã de lîngã Roman este ºi ea o realizare a lui ªtefan cel Mare. Credem cã ºi
cetatea de la Tatarbunar a fost ctitoritã, de asemenea, de acelaºi voievod.
Interesant este faptul cã secretele în domeniul artei fortificaþiilor se pãstrau foarte strict.
Unii arhitecþi militari chiar puteau sã facã parte din agentura secretã de informaþii a puterii
centrale. Astfel, inginerul francez Kauffer, angajat de Poartã la sfîrºitul secolului al XVIII-lea
întreþinea relaþii secrete cu ruºii, oferindu-le informaþii utile ºi planuri ale cetãþilor otomane312a.
Nu este exclus ca ºi în slujbele secrete ale lui ªtefan cel Mare ºi Petru Rareº sã fi fost arhitecþi-
constructori de cetãþi.
Pe baza parametrilor arhitecturali ai cetãþilor de piatrã din Moldova, se poate afirma cã la
edificarea lor au participat cîteva categorii de constructori. Veriga superioarã o alcãtuiau
arhitecþii invitaþi de puterea centralã care promovau anumite modele de arhitecturã militarã.
Acestea reprezentau, de obicei, „capete de serie“ ºi cetãþi-„unicate“. Astfel se explicã faptul cã
cetãþile din Moldova erau comparabile cu cele mai diferite realizãri ale arhitecturii militare
medievale. Astfel se explicã numeroasele analogii din Europa, Bizanþ ºi Orient. În cazul de faþã
pledãm pentru teoria „purtãtorilor de modele“ ºi excludem existenþa unor arhitecþi-proiectanþi
de cetãþi-„capete de serie“ ºi cetãþi-„unicate“, formaþi pe ºantierele de construcþie ale Moldo-
vei. Dar realizarea modelelor se fãcea de veriga urmãtoare constituitã din constructori califi-
caþi. Aceºtia puteau fi de la faþa locului sau, în unele cazuri, invitaþi din þãrile apropiate. Ei rãs-
pundeau de edificarea unor elemente componente concrete: fundaþii, ziduri, turnuri, construc-
þii intramurane º.a. Astfel se explicã faptul cã aceeaºi tehnicã de construcþie era aplicatã la mo-
dele de provenienþã diferitã. Constructorilor locali li se datoreazã ºi marea parte a decorului
arhitectural. Astfel se explicã faptul cã aceleaºi motive decorative se regãsesc ºi la alte edificii
monumentale din Moldova. Credem cã dupã edificarea unei cetãþi – „cap de serie“ dupã
proiectul vreunui arhitect invitat, constructorii locali puteau realiza de sine stãtãtor alte forti-
ficaþii de acelaºi tip. Sîntem de acord cu Gh. Anghel care susþine cã ar fi o eroare „sã credem
cã ªtefan cel Mare a adus specialiºti strãini pentru construcþia tuturor cetãþilor, dar a fost sufi-
cient ca unul sau mai mulþi dintre aceºtia sã aplice în practicã ideile noi, ca ele sã fie apoi con-
tinuate de meºterii locali de care Moldova nu ducea lipsã...“313.
 155

Amintim cã ªtefan cel Mare ºi Petru Rareº s-au adresat de mai multe ori bistriþenilor,
cerîndu-le ajutor în clãdirea fortificaþiilor. Un meºter-zidar italian era menþionat la curtea lui
ªtefan cel Mare, în 1484314. Este interesant cã ºi mai tîrziu, în timpul domniei lui Vasile Lupu,
în ajutorul meºterilor locali erau chemaþi constructorii bistriþeni, nu pentru a realiza diferite
construcþii, „ci numai sã arate acestor meºteri ce sînt aicea“315. M.D. Matei ºi Em.I. Emandi au
ajuns la concluzia c㠄progresele înregistrate în domeniul construcþiei de piatrã, la sfîrºitul
secolului al XIV-lea ºi în cursul celui urmãtor, au adus la formarea unor meºteri specializaþi, a
cãror tehnicã deosebitã se învedereazã ºi în materialele arheologice. Arhitectura moldove-
neascã din aceastã perioadã, mai ales din timpul domniei lui ªtefan cel Mare, reflectã real-
izãrile ºantierelor locale“316.
În ceea ce priveºte veriga inferioarã, ea era reprezentatã de salahori, de asemenea din
partea locului, care executau lucrãrile auxiliare: transportau pietre ºi lemne, pregãteau mortar,
sãpau ºanþuri pentru fundaþii º.a. Majoritatea puteau fi din þãrani aduºi la „munca la cetate“.
Cu ocazia sãpãturilor arheologice la cetatea ªcheia au fost dezvelite sãlaºele în care trãiau
oamenii veniþi pentru îndeplinirea acestei prestaþii317.
Cãlãtorul turc Evliya Celebi ne informeazã despre constructorul cetãþii Bender: „Arhitec-
tul principal al lui Süleyman Sinan-aga ibn Abdulmennan a construit cetatea“318. Este vorba de
celebrul arhitect otoman Mimar Sinan, nãscut în apropiere de Kayseri la 1489(?) ºi decedat la
Istanbul la 1588. El a fost un copil creºtin recrutat în sistemul devºirme în scopul de a fi instru-
it pentru diferite funcþii în palatul imperial, în administraþie sau în corpurile militare. Sinan ºi-a
însuºit toatã pregãtirea profesionalã prin activitatea de mulþi ani în armatã, unde a devenit
ienicer, ºi în biroul arhitecþilor de la Palat. Pînã la urmã, el a ajuns arhitect-ºef al sultanului.
Creaþia sa cuprinde mai mult de 300 de lucrãri militare, religioase ºi civile în Imperiul Otoman,
inclusiv în Peninsula Balcanicã. Începutul carierei sale strãlucite dateazã din campania sulta-
nului Selim I în Þara Româneascã, cînd arhitectul s-a ocupat de construcþia unui pod peste Du-
nãre319. Mai tîrziu el a lucrat pentru sultanul Soliman Magnificul, însoþindu-l în mai multe cam-
panii militare. Lucrãrile de construcþie la cetatea Bender s-au petrecut, cel mai plauzibil, în
1538. Printre cele mai vestite capodopere ale acestui arhitect se numãrã moscheea Süleyma-
niye de la Istanbul ºi moscheea de la Edirne (Adrianopol)320. Sinan este considerat cel mai
mare arhitect al Imperiului Otoman.
 156

II.2.5. Inscripþii ºi reprezentãri oficiale ºi neoficiale,

semne lapidare ºi apotropaice

În fortificaþiile Moldovei au fost identificate diferite inscripþii ºi reprezentãri oficiale ºi

neoficiale, precum ºi semne lapidare ºi apotropaice.
Cele mai multe pisanii oficiale, legate de o anumitã fazã constructivã, gãsim la complexul
defensiv de la Cetatea Albã. Primele cinci au fost fãcute pe lespezi de piatrã sau marmorã din
iniþiativa domneascã, fie în limba greac㠖 principala limbã a spaþiului bizantin, fie în cea
slavon㠖 limba de cancelarie a statului moldovenesc.
Ele au fost studiate de mai mulþi cercetãtori. Dupã o lungã polemicã s-a ajuns la consens
în ceea ce priveºte descifrarea ºi datarea a patru inscripþii: prima, greceascã, din 1440; a doua,
slavonã, din 1454; a treia, slavonã, din 1476 (nu din 1438, cum se credea în secolul al XIX-lea)
ºi a patra, slavonã, din 1479 (nu din 1482, cum se credea în secolul al XIX-lea)321. Cea de-a
cincea pisanie a rãmas nedatatã pînã în prezent.
Reproducem textele primelor patru inscripþii:
’óÕ
– † Äå’ ÕÛ ôo’
’ äoÑ
Ñ[ëoÜ
Ü] èåo’
’ Èå[ù]äùÙ
Ùêá/ IÓ ×Ó/ NI KA/ ÃÌ
Ìãoíåí ô§
§
¸Ùoí ê¸
𸠸óôñoí/ žð¦
¦ ôo’
’ åŠ
Šóåâåóô¸
¸ôoÜ
Ü áŠ
ŠöÌ
Ìí-/ ôoÛ
Û Ÿð¸
¸ôoÜ
Ü ’Iù Óôåö¸
¸íoÜ
Ü
¦
âoåâoäá/ êᦠw
äéw ’
ôo’ ÙoÜ
ìáãßóôÙ Ü ηÛ
ôη ™öåíôßáÛ
Û êá¦
¦ ’
ôo’ ¸óôñoÜ
ê¸ Ü/
žðéóô¸
¸ôoÜ
Ü. Sè
èìÔ
Ô žôoÜ
ÜÛ † Äé™
™óo-/ óoÜ
Ü ™ð§
§ êéíäÑ
Ñíùí ôo’
’ äoÑ
ÑëoÜ
Ü óoÜ
Ü.
È[åoôo]êå †/ Ìöáí
ÓôÌ Í[oÜ
N[oåì]âñÍ Ü]Î
Î („Rugãciunea robului lui Dumnezeu
Teodorca, Iisus Hristos biruieºte. Fãcutu-s-a aceastã cetate în vremea prea evlaviosului domn
gospodar Io ªtefan Voievod ºi de cãtre magistrul principatului ºi supraveghetor al cetãþii, în
anul 6948 (1440 – n.a.). Mîntuieºte de primejdie pe robul tãu, Nãscãtoare de Dumnezeu.
ªtefan, 10 noiembrie“)322 (vezi fig. 165).
~ñ
– † Cúâðüø¿ ñ# ñ¿è [//ì]uðü,/// è îðuæåíü [áüI w//]òü ïàíà/// Ñòàí÷uëà, â[ú] ëhòî/
~ñ
SÖKB, ì[öà ì]àðò¿à („S-a sãvîrºit acest zid ºi a fost înarmat cu tunuri de Dumnealui Stanciul
în anul 6962 (1454 – n.a.), luna lui martie“)323 (fig. 167).
– † Ïwä 뒴åòè/ âúïëúùåí³à ãè~ ½ÖÏÄ ñúâåðøè ñ# âåëèêà/// âðàòà, âú äíüû/
áëàãî÷åñòèâàãî È//[w]/ Ñòåôàíà âîåâwäh è â äíå/// ïàíq Ëqöè è ïàíq Õåðìàq”” („În
anii de la întruparea Domnului 6984 (cifra indicã însã anul „de la facerea lumii“, deci 1476 –
n.a.) s-a sãvîrºit marea poartã în zilele cuviosului Io ªtefan Voievod ºi în zilele panului Luca ºi
panului Herman“)324 (fig. 168).
 157

~
– †  äíè áë÷âàãî/ è õîëþáûâàãî è Á[ãîä]-/ àðîâàííàãî/ è âúñhêîè õâàë-// è
äîñòîèíü ²wàíü Ñòåôàíü âîå.,// ã[îñ]ï[îäà]ðü âúñåè Çåìëè Ìîëäàâ/ñêîè, ñíü Áîãäàíà
âîåâî.,/// ïî÷# è ñúâðúøè ñü ìuð,// ïðè/ ïðúêàëàáû Äuìà è Õð-/// úìàíü („În zilele cuvio-
sului ºi de Hristos iubitorul ºi de Dumnezeu dãruitul ºi de toatã lauda vrednicul Ioan ªtefan
voievod, domn a toatã Þara Moldovei, fiu al lui Bogdan Voievod, s-a început ºi s-a sfîrºit acest
zid pe vremea pîrcãlabilor Duma ºi Hârman“)325 (fig. 169).
Toate aceste inscripþii nu sînt lipsite de decor, fiind prezente atît elemente ornamentale de
provenienþã bizantino-orientalã, cît ºi cele renascentiste. Primele sînt aduse, probabil, prin
intermediul meºterilor invitaþi din Armenia ºi Georgia, iar ultimele sînt importate din
Occident, prin medierea Poloniei ºi Transilvaniei.
Ar mai fi de menþionat ºi o stemã a Moldovei, înziditã în curtina de vest a citadelei326 (fig.
170). Chenarul ei cvadrilobat, asemãnãtor cu cele ale stemelor þãrii din mãnãstirile Putna ºi
Bistriþa, este de provenienþã goticã327. ªi aici sursa poate fi cãutatã în Transilvania sau în
Polonia.
Dar cea mai enigmaticã inscripþie a Cetãþii Albe se gãsea odinioarã pe turnul zidului medi-
an ce despãrþea „curtea garnizoanei“ de „curtea civilã“328 (fig. 171). Pe o lespede de piatrã cu
dimensiuni neprecizate erau incizate patru rînduri de litere, precum ºi douã scuturi. Cãlãtorul
polon Jozef I. Kraszewski menþioneazã în 1843 aceastã inscripþie aflatã în curtea civilã a Cetãþii
Albe printre alte „inscripþii armeneºti sau greceºti“, avînd o stemã cu un „delta grecesc“329.
Puþin mai înainte, în 1838, pictorul Carlo Bassoli executã la faþa locului un desen al cetãþii (fig.
172)330. Pe o scarã lungã, rezematã de turnul zidului median putem vedea un bãrbat care se uitã
la inscripþia instalatã la aceeaºi înãlþime cu crenelurile curtinelor. Pe lespede era sculptat un
scut triunghiular, tãiat în douã cîmpuri, în cel superior aflîndu-se un ºevron (cãprior) – însemn
heraldic rãspîndit în evul mediu în Franþa, Anglia, Germania, Italia º.a. Restabilirea celorlal-
tor reprezentãri de pe aceeaºi placã este astãzi imposibilã.
Aceastã inscripþie nu e necunoscutã. Dimpotrivã, ea a fost cercetatã de mai mulþi spe-
cialiºti reputaþi, ca: N.N. Murzakevici331, V.V. Latîºev332, N. Iorga333, I. Bogdan334, V.A.
Voiþehovski335, ªt.S. Gorovei336, A. Pippidi337 º.a. ªi totuºi toate problemele sale n-au fost dezle-
gate pînã în prezent.
Prima lecturã a inscripþiei o datorãm lui N.N. Murzakevici338. În 1848 el publicã în
ÌëoÛ
Memoriile Societãþii Imperiale de Istorie ºi Antichitãþi din Odessa urmãtorul text: ôÌ Û
Ì
’
Îa ô§
ëáâåí èåÎ § ôå•
•÷oÛ
Û, Ì
’
› ÷¸
ëèç (› ¸ñéÛ
Û] IÛ
Û. X¤
¤ ôî
î ðåðoéçêÏ
Ïôé... („S-a
 158

isprãvit zidirea zidului cu ajutorul lui Dumnezeu, vie binecuvîntarea ta, Iisuse Hristoase,
asupra celui ce l-a fãcut...“)339.
În 1898, V.V. Latîºev încearcã sã interpreteze puþin altfel acelaºi text, bazîndu-se pe rezul-
tatele lui N.N. Murzakevici: [’Eí Ì
’
ÌëoÛ
ôåé...] ôÌ Û Ì
’
Ïä]å [ô§
ëáâ[å ôÏ § ôå•
•]÷oÛ
Û.
’) X(ñéóô)Ì
[BoÞ]èç,/ ’I(ç)ó(o’ Ì, ôî
î ðåð(o)éçêÏ
Ïôé... („În anul... s-a sfîrºit acest
zid. Ajutã, Iisuse Hristoase, pe ziditor (pe cel care l-a zidit)...“)340. Dupã relatarea lui V.V.
Latîºev, inscripþia originalã deja „pare sã se fi pierdut“341.
Urmãtoarea traducere a pisaniei a fost fãcutã în 1899 de N. Iorga: „A luat capãt dum-
nezeiescul zid; vie Iisus Christos în ajutorul celui care l-a fãcut…“342.
Aproape aceeaºi lecturã propune în 1907 I. Bogdan: ÌëoÛ
TÌ Û Ì’ ëáâ(å)í › Îa
èåÎ
Û, Ì
èç÷oÛ
~ ’
Û,/ (ç)ó[o’
ëèçÛ ’] X(ñéóô)Ì
Ì, ôî
î ðåðéçêÏ
Ïôç... („A luat sfîrºit dum-
’
nezeescul zid, vino, o Iisuse Hristoase, în ajutorul celui care l-a fãcut…“343. Cercetãtorul susþine
cã inscripþia noastrã poate fi contemporanã cu cea din 1440, deoarece ambele au fost gãsite în
acelaºi loc al cetãþii344.
O altã interpretare a textului face V.A. Voiþehovski. În 1972 el publicã desenul pisaniei des-
coperit în Arhiva Militarã-Istoricã a Uniunii Sovietice, realizat de militarii ruºi în 1819 (fig.
173). V.A. Voiþehovski traduce inscripþia în felul urmãtor: „Distrugãtorul duºmanilor Io Iuga.
Sfîrºit a cãpãtat Cetatea Albã. Vino, Iisuse Hristoase Dumnezeule, în ajutorul b/oierului ?/
Costea. În anul 6907 (1399 – n.a.)“345. Dupã pãrerea cercetãtorului, „aceastã inscripþie elu-
cideazã activitatea constructivã a domnitorului Iuga ºi, probabil, a pîrcãlabului cetãþii Costea,
al cãrui nume îl gãsim în documente printre boierii sfatului domnesc cu titlul de «viteaz»“346.
Dar V.A. Voiþehovski mai propune ºi a doua soluþie de descifrare, în care dispare titlul de „dis-
trugãtor al duºmanilor“: „Luna lui septembrie 7. Io Iuga am sfîrºit clãdirea acestei cetãþi pãzite
de Dumnezeu. Vino în ajutor, Hristoase, b[oierului?] Costea, anul 6907 (1399 – n.a.)“347. Din
pãcate, în ambele cazuri, textul grecesc nu este reprodus.
Ultima variantã a lui V.A. Voiþehovski a fost întîmpinatã cu mare entuziasm de mai mulþi
istorici medieviºti, deoarece aici apare pentru prima oarã data întreagã, numele voievodului ºi
cel al pîrcãlabului cetãþii. L. Chiþescu declarã c㠄descoperirea“ lui V.A. Voiþehovski are „o
excepþionalã importanþã“, fiind o dovadã cã Cetatea Alb㠄este opera poporului moldovean de
la sfîrºitul secolului al XIV-lea“348. ª. Papacostea interpreteazã aceeaºi „descoperire“ în
favoarea atestãrii faimosului Costea, voievod al Þãrii de Jos în 1386, dregãtor al domnitorului
Iuga în 1393349. Mulþi îºi aduc aminte de misteriosul Costea din pomelnicul mãnãstirii Bistriþa,
 159

presupusul pãrinte al domnitorilor Petru ºi Roman Muºat, guvernator al oraºului Moncastro350.

Astfel, Costea de la Cetatea Albã ajunge „unificatorul“ Þãrii de Jos ºi Þãrii de Sus, iar voievo-
dul Iuga vine la domnie la 7 septembrie 1399 (de altfel, data precisã a urcãrii lui la tron pînã
astãzi nu este cunoscutã)351.
Unele îndoieli faþã de aceste soluþii de descifrare au fost exprimate în 1982 de ªt.S.
Gorovei352. De ce numele voievodului moldovean nu este însoþit de nici un titlu? De ce numele
„Iuga“ apare într-o prescurtare atît de bizarã? ªi de ce literele care îl compun sînt mult mai
mari decît celelalte? ªt.S. Gorovei ajunge la concluzia cã primele trei semne ale pisaniei pot fi
„resturi ale unor ornamente“353. Cercetãtorul revine din nou la aceastã inscripþie în 1994. Acum
el scrie despre o falsificare neintenþionatã a unui izvor epigrafic cunoscut, considerînd cã V.A.
Voiþehovski „pusese serios la contribuþie propria sa fantezie: inscripþia nu are datã, nu conþine
numele «Iuga», iar literele care ar forma numele «Costea» se regãsesc în componenþa unui
cuvînt grecesc!“354 ªt.S. Gorovei consemneazã cã pe lespede e indicat un an „scris numai cu trei
semne (litere cu valoare de cifre), ceea ce permite mai multe soluþii cronologice, plasînd data
între 1392 ºi 1482. În lipsa inscripþiei, nimic nu poate fi precizat“355. Cercetãtorul îºi aduce
aminte de vestitul colecþionar rus, contele A.S. Uvarov356. Pe urmele lui N.N. Murzakevici, con-
tele a mers la Cetatea Albã sã vadã enigmatica inscripþie. ªi iatã ce scrie colecþionarul în 1855:
„La o mare înãlþime se afla o piatrã încastratã, purtînd o inscripþie. Poziþia ºi legãturile între
litere m-au împiedicat foarte tare sã iau un desen, cu atît mai mult cu cît în tot oraºul Akker-
man n-am putut sã-mi procur scara care sã ajungã pînã la inscripþie“357. Se impune concluzia cã
din cauza înãlþimii mari ºi dimensiunilor modeste ale plãcii (51 × 62 cm, conform scãrii indi-
cate pe desenul publicat de V.A. Voiþehovski) militarii puteau sã reproducã pisania foarte
aproximativ.
ÌëoÛ
Ultima lecturã a inscripþiei a fost propusã de A. Pippidi în 1998: † ôÌ Û lëáâåí èåßá
§ ôÞ÷oÛ
ô§ Û/ Ì
’
ëè[oí œ]Œ
ŒåñoÛ
Û íá§
§Û X[ñÕ
Õ]óôo’
’ ðåíôçêoóô¥
¥ lôåÕ
Õ Sè
èK („S-a în-
cheiat prin mila lui dumnezeu clãdirea, fiind sãvîrºitã sfînta bisericã a lui Hristos în ziua de Ru-
salii în anul 6960 (1452 – n.a.)“358. Dupã cum se vede, aici este vorba de o bisericã din secolul
al XV-lea. Cercetãtorul are o pãrere specialã privind conþinutul primelor douã rînduri: Â [ëò]
ÇK/// ¿w//[àíí/] ¿ã[/uìåíü]// („În anul 7060 (1552 – n.a.). Ioan igumenul“)359. Deci, ar fi un exem-
plu destul de rar de inscripþie parþial greceascã, parþial slavonã, unde partea inferioarã, gre-
ceascã, se referã la terminarea construcþiei unui lãcaº de cult, iar cea superioarã, slavonã, apare
mai tîrziu, fiind adãugatã de Ioan igumenul „poate pentru a pãstra amintirea unei reparaþii“360.
 160

Dar aceastã variantã pare puþin probabilã. V.A. Voiþehovski interpreteazã semnele IwIÃ ca
„Io Iuga“, iar A. Pippidi vede tot aici pe „Ioan igumenul“. Fantezia bogatã a lui A. Pippidi este
confirmatã de descrierea stemei, „observat㓠de el într-un colþ al lespezii. De asemenea, este
greu de înþeles de ce primul sculptor a lãsat între douã steme un spaþiu liber atît de mare. Sau
meºterul era cu totul lipsit de simþul compoziþiei, sau el a prevãzut cã peste o sutã de ani va fi
ajutat de „Ioan igumenul“, care va umple acest gol compoziþional.
În legãturã cu înzidirea lespezii într-un turn al cetãþii în perioada otomanã, A. Pippidi scrie
despre „refolosirea materialului de construcþie, la o datã la care edificiul religios fusese dãrî-
mat“361. Dar poate fi utilizatã oare placa comemorativã ca material de construcþie în epoca arti-
leriei? ªi unde se gãsea sus-numita bisericã? Precis în afara fortificaþiei, dacã e reparatã în
1552. ªi de ce le-a trebuit osmanilor sã aducã din oraº ºi sã înzideascã într-un turn reparat al
cetãþii o placã comemorativã ce se referã la un lãcaº de cult creºtin? În concluzie, varianta lui
A. Pippidi nu este de loc convingãtoare.
În Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova noi am descoperit un desen realizat de
militarii ruºi în acelaºi an 1819, ca ºi documentul gãsit de V.A. Voiþehovski (fig. 174). El se inti-
tuleazã: Steme, inscripþii º.a. fãcute pe pietrele zidurilor bastioanelor cetãþii Bender362. Pe foaie
gãsim 55 reprezentãri diferite, inclusiv desenul unui ceasornic cu mai multe pendule ºi cadran
rotund (fig. 175 a). Pe marginea lui sînt plasate cifre arabe de la 1 pînã la 12; este vorba de
cifrele folosite în scrierea arabã ºi nu de cifrele noastre care sînt numite adesea „arabe“, dar
diferã de ele destul de mult (fig. 176). O sãgeatã a ceasornicului aratã numãrul (8), iar
cealalt㠖 numãrul (12). Deasupra cadranului se gãseºte încã un numãr, compus din ace-
leaºi cifre . Este uºor de înþeles cã aici e indicat într-un mod original un an remarcabil
• = 1208 dupã hegirã, adicã anul 1793 p.Chr. Acelaºi an în ambele variante • ºi
, mai apare de douã ori în documentul rusesc: o datã inclus într-un dreptunghi ºi altã
datã sub desenul unei moschei (vezi fig. 175 b, c). În varianta erei creºtine, 1793, el se întîlneºte
de douã ori sub desenul unei rozete, o datã înscris într-un dreptunghi ºi o datã deasupra
desenului unei acvile. Se ºtie cã anume în acest an inginerii otomani ºi francezi întreprind
lucrãri constructive de amploare în fortificaþia de la Bender364. Atragem atenþia cã jos, lîngã
ceasornic, se gãsesc douã litere reliefate, BK, care par a fi niºte iniþiale. Autorul proiectului
cetãþii bastionate de la Bender, principalul ºef al ºantierului în 1793, este constructorul Kauffer
– bâtisseur Kauffer (fr.), inginer francez aflat în slujba sultanului Selim al III-lea365. De la el ar
putea sã provinã literele latine BK. Litera K, însoþitã de diferite cifre arabe, se întîlneºte de
 161

mai multe ori în acest document din arhivã. Se pare cã avem aici aceeaºi prima literã a numelui
inginerului francez. De fapt, nu este exclus cã iniþialele BK ar putea sã provinã ºi de la Bender
kale (tc. „cetatea Bender“). Toate aceste reprezentãri confirmã cã otomanii comemorau
sfîrºitul unor lucrãri capitale de refacere în cetãþile nistriene incizînd pe pietre anii terminãrii
unor anumitor faze constructive.
Întorcîndu-ne la inscripþia de la Cetatea Albã, ne întrebãm dacã în misterioasele semne
IwIà putem vedea, în loc de litere slavone sau greceºti, cifre arabe. I – ar fi unu ( ), à – doi
( ), iar micul w, alipit în partea de sus a primului simbol, nu ar fi altceva decît un zero arab,
dar puþin deteriorat de vreme (•)323. În rezultat, ar fi vorba de numãrul 1012, adicã anul 1012
dupã hegirã sau anul 1603 p.Chr. Recunoaºtem cã a avut parþial dreptate istoricul A. Pippidi,
cînd a presupus realizarea inscripþiei în douã etape. Dar la început apare textul grecesc ºi doar
pe urmã, dupã sfîrºitul unor refaceri constructive serioase, otomanii comemoreazã anul 1603.
Garnizoana turceascã, aflatã în cetate, nu putea citi de loc literele greceºti, observînd însã
foarte bine anul scris cu cifre mai mari, bine cunoscute de otomani. Nu este exclus ca reparaþi-
ile în fortificaþie sã fi fost impuse de rãzboiul Imperiului Otoman cu þãrile creºtine, în timpul
cãruia Cetatea Albã a fost asediatã de mai multe ori, iar împrejurimile ei au fost pustiite. În
acelaºi timp, este cunoscut faptul cã la începutul secolului al XVII-lea au avut loc lucrãrile de
refacere la cetatea Bender366. Aºadar, evenimentele reale confirmã anul 1603, indicat pe
inscripþia de la Cetatea Albã. Dar cum rãmîne cu golul compoziþional în centrul plãcii în cazul
scrierii textului în douã etape? Totuºi în cazul nostru spaþiul liber între scuturi nu este atît de
mare ca în cel presupus de A. Pippidi. Între cele douã steme existã o legãturã orizontal㠖
primul rînd, iar partea inferioarã a compoziþiei e susþinutã de alte douã orizontale – ultimele
douã rînduri. Se desprinde concluzia cã aceastã inscripþie a fost realizatã în douã etape: în
prima, de moldoveni, poate în 1452 (6960 de la „facerea lumii“ – n.a.), iar în cea de-a doua, de
è K) apare de douã ori pe
otomani, în 1603. Se pare cã anul 1452 (de la „facerea lumii“ – Sè
placa noastrã: prima datã sus, între reprezintãrile din colþuri, ºi a doua oarã jos, la sfîrºitul tex-
tului. Amintim cã în 1454 Cetatea Albã a cãpãtat dispozitive pentru artilerie din ordinul lui
Alexãndrel. Deci, nu se exclude faptul cã doi ani mai înainte aici a fost edificat sau reclãdit un
zid la cererea aceluiaºi domnitor.
Literatura de specialitate semnaleazã existenþa cîtorva monumente epigrafice otomane la
Cetatea Albã. Perioadei investigate îi aparþine doar inscripþia despre cucerirea oraºului de sul-
tanul Bayezid al II-lea (vezi notiþele de cãlãtorie ale lui Evliya Celebi)367. O inscripþie despre
 162

cucerirea oraºului de acelaºi sultan se afla în cetatea Chilia (vezi notiþele de cãlãtorie ale
aceluiaºi cãlãtor)368. Alte izvoare epigrafice de la Cetatea Albã datînd din secolele XVII-XVIII
sînt: trei turale ale sultanului Mustafa al III-lea (1757-1774), o inscripþie ornamentat㠖
„Osana. Dumnezeul meu slãvit“ (descifratã de M. al-Bashtawi)369, o inscripþie care purta anul
hegirei de început de domnie a lui Mustafa al III-lea (1171 = 1757, descifrat de E. Nicolae), o
inscripþie amintitã de A.L. Bertier-Delagarde – „Abu-Bekr aga a refãcut în (?)85“ (descifratã
de N.I. Veselovski)370, inscripþia „Orice grijã se va uita sub ocrotirea ta, o Ali“ (descifratã de
N.I. Veselovski)371 ºi inscripþia din 1756, menþionatã în lucrarea redactatã de P.A. Cruºevan,
instalatã pe depozitul de pulbere din citadelã372. În prezent toate lespezile cu inscripþiile ºi
reprezentãrile sus-numite, atît cele moldoveneºti, cît ºi cele otomane nu se mai gãsesc la
Cetatea Albã.
În ceea ce priveºte fortificaþia de la Bender, aici perioadei de referinþã îi pot aparþine doar
unele inscripþii ºi reprezentãri din cele 55 desenate de militarii ruºi în 1819. Douã din ele,
fãcute pe plãci de marmorã ºi aflate de asupra porþii citadelei, sînt descrise deja în literaturã.
Prima este inscripþia sultanului Soliman Magnificului din 1538 (fig. 178): Ben allahιn kuluyum
bu cihan mülkünde sultanιm / Beni kιldι Muhammed emini mahbub-ι rahmanιm / Huda-yι
fadla Muhammed-i mua’cizatι cun rιfιkιmdιr / Haremlerde okundu adιma hutbe Süleymanιm
/ Gemiler yürüden bahr-ι firenk ve magreb ve hinde / ªah-ι Bagdad ve Irak Kaysar-ι Rum Mιsιra
sultanιm / Kιral üngürüsün altιn tahtι ile tacιn / Mürevvetden bir adιma bendeme bahºιmda
sultanιm / Evzen-i merd bu fisa [ir]ad Pitir voyvoda emma / Atιm na’lι tozιdι ben fatιh-ι
biladan-ι Bugdanιm / Sene 945 / Hasan bey bendere nev kadι memmer-i bahr-ι beyler müyed
/ Yapub kal’ayι yazan tarih Süleyman ibni Osmanιm („Eu sînt robul lui Allah [iar] în stãpînirea
acestei lumi sînt sultan / El m-a fãcut credincios al profetului Mahomed, sînt iubitor al celui
preamilostiv / Bunãtatea lui Allah ºi puterea fãcãtoare de minuni ale lui Mahomed sînt
cãlãuzele mele / În lãcaºurile sfinte s-a citit în numele meu hutbe cã sînt Süleyman. / Sînt cel
care conduc navele în marea francilor, în Magreb ºi în India / Sînt ºah de Bagdad ºi Irak, cezar
de Rum ºi sultan al Egiptului / Tronul ºi coroana de aur ale craiului unguresc / Sînt un dar din
mila ºi generozitatea mea, sînt sultanul acestui umil sclav al meu. / Dar cînd însuºi tulburãtorul
Petru voievod, un rãzboinic, a fost alungat / Potcoava calului meu a ridicat pulbere, sînt cuce-
ritorul þãrii Bogdan (Moldova – n.a.). / Anul 945 (1538-1539 – n.a.) / Hasan bei, noul cadiu de
Bender, stînd la vad ajutã pe beii de mare. / Sînt Süleyman, urmaºul lui Osman, cel care a con-
struit cetatea ºi a scris cronograma“)373.
 163

Dupã reprezentarea unor elemente din inscripþie, M. Guboglu a ajuns la concluzia cã ea a

fost realizatã de un meºter-pietrar tãtar din Baccisaray, Caffa sau o altã localitate din Hanatul
Crimeii374.
Alãturi de inscripþia lui Soliman Magnificul se gãsea o alta: Ah! Canιm Rükiye hanιm.
Aºιk Macar Mustafa („Ah! Domniºoara Rükiye. Îndrãgostitul Madjar Mustafa“)376. Se pare cã
acest mesaj de dragoste, menþionat încã de Evliya Celebi, a fost alcãtuit de vreun dizdar al
cetãþii în cinstea prinþesei Rükiye, fiica sultanului Murad al IV-lea377. Puþin mai jos, pe acelaºi
perete, se gãseau douã plãci mult mai mici, una conþinînd litere arabe, iar cealaltã niºte semne.
Secolului al XVIII-lea îi aparþine turaua sultanului Mustafa al III-lea.
Reprezentãri oficiale interesante se aflau odinioarã la Cetatea de Scaun de la Suceava.
Una din ele e menþionatã de Dimitrie Cantemir: „La temelia turnurilor se vede o piatrã cu doi
peºti solzoºi, ce stau cu capul în jos ºi cozile în sus, iar sub aceºtia capul unui zimbru, între coar-
nele cãruia se aflã o stea cu ºase raze“378.
O altã pisanie domneascã a fost gãsitã în pilonul de zid situat la vest de intrarea în com-
plex. Lucratã din gresie nisipoasã, ea constituia „miezul“ pilonului în cauzã, care a apãrut,
probabil, în timpul lucrãrilor de refacere a cetãþii sub Vasile Lupu. A fost reconstituit urmã-
torul text: [²]w Ñò[åôàíü âîåâîäà. Áîæ³åþ ìèëîñò¿þ ãîñïîäàðü Çåìëè Ìîëäàâñêî]è.
Ñ[û]íü Áîãäàíà âîeâîäû. Cúòâîðè... â[ú] ë[å]òî SÖÏÅ. Ì[h]ñ[å]öà ñåïòå[ìáð¿å]è
(„Io ªtefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Þãrii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod,
am fãcut în anul 6985 (1477 – n.a.). Luna septembrie 8“)379 (fig. 179). Toatã compoziþia e inclusã
într-un cvadrilob gotic de tipul celui de la Cetatea Albã. Aici este reprezentatã stema Moldovei
plasatã deasupra unui scut dinastic. Textul inscripþiei se desfãºoarã pe o bandã în relief care
repetã exact conturul cvadrilobului.
În literatura de specialitate s-a mai scris despre o pisanie voievodalã de la Cetatea de
Scaun. Ea înfãþiºeazã stema dezvoltatã a Moldovei situatã deasupra unui scut dinastic. Pe
banda cvadrilobatã ce încadreazã capul bourului s-a pãstrat doar începutul ºi sfîrºitul textului:
„Io ªtefan“ ºi „septembrie 14“380. Fig. 180 publicatã de M.D. Matei ºi Em.I. Emandi prezintã
varianta ipoteticã a textului. În urma studierii elementelor heraldice ºi a textului, specialiºtii au
datat aceastã inscripþie în anul 1492381. Ea a fost încastratã într-un zid al cetãþii pentru a marca
sfîrºitul unor lucrãri de refacere înaintea luptelor moldovenilor cu regele polon din 1497.
Potrivit unei cronici ruseºti anume atunci ªtefan cel Mare „ºi-a adunat oastea lui ºi a aºezat cu
oameni ºi a întãrit puternic Cetatea de Scaun Suceava ºi toate celelalte cetãþi ale lui“382. Alte
 164

informaþii despre pisaniile cetãþii ne oferã cronicarul Miron Costin: „la turnul Cetãþii Sucevei
dinspre amiadzãdzi, unde scrie sus cã ieste tocmit de Irimie Vodã ºi la poarta Cetãþii vei afla
urmele lui Despot Vodã, care slove pe lîngã bour le-am cetit eu singur“383.
Din perimetrul Cetãþii de Scaun mai provin cîteva inscripþii otomane sãpate pe pietre de
alabastru. Una din ele a fost descifratã de A. Saadeddin. Îi reproducem traducerea: „Numai
Dumnezeu existã pe veci ºi neschimbat“384 (fig. 181). Aceastã inscripþie era pusã de sultanul Soli-
man Magnificul în timpul ºederii sale la Suceava între 15 ºi 22 septembrie 1538.
ªtiri despre monumentele epigrafice din interiorul cetãþii Hotin gãsim la Z. Basarab: „în
acest loc se aflau resturile donjonului, cu multe plãci de piatrã, pe jumãtate îngropate de
veacuri în pãmînt, pline de inscripþii româneºti cu litere slave“385. Dar aceste pisanii (dacã este
vorba de text românesc redat cu litere chirilice) ar trebui sã aparþinã unei perioade mai tîrzii.
Ele erau instalate deasupra „porþii Benderului“, „porþii Nistrului“ ºi „porþii Ismailului“ (fig.
182). În ultimul caz este indicat anul 1125 dupã hegirã, adicã anul 1713 p.Chr. (descifrat de E.
Nicolae). Cîteva copii ale plãcilor comemorative otomane am mai descoperit ºi noi la Arhiva
Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova386.
Anului 1646 îi aparþine inscripþia slavonã, pusã de Vasile Lupu la terminarea lucrãrilor
constructive la cetatea Neamþ. Îi reproducem traducerea: „Cu voia Tatãlui ºi cu ajutorul Fiului
ºi cu sãvîrºirea Sfîntului Duh, Io Vasile Voievod, domn al Þãrii Moldovei am vãzut lucrarea
bunã la cetatea Neamþ în anul 7154 (1646 – n.a.)“387 (fig. 183). Pisania are stema Moldovei
plasatã deasupra unui scut, ambele încadrate într-un cvadrilob gotic. ªi aici textul, ca la
Cetatea de Scaun de la Suceava, se desfãºoarã pe o bandã în relief.
La cetatea Soroca, deasupra porþii de intrare s-a mai pãstrat o niºã, unde putea fi instalatã
vreo placã cu inscripþie. În secolul al XIX-lea T. Codrescu scrie cã aceastã inscipþie „ar fi în lim-
ba latinã“388. Se mai cunoaºte urmãtoarea inscripþie-grafit: Ñëàäèë ñèé çàìwê... ßêîï („A con-
struit acest castel… Iacop“)389 (fig. 184). Dupã cum se vede, aici nu este vorba de o pisanie ofi-
cialã a autoritãþilor, ci de un text scris de vreun constructor al „castelului“ Soroca. Se mai pot
vedea numele Ãëèãîð („Gligor“), Âàñèëý („Vasile“), Ïàíèø („Paniº“), cuvintele çè („zi“ – va-
rianta noastrã), ùå äàêü („ºi ce dacã“), ñå øèå („sã ºie“), anii 1657, ÇÐÇà („7173, adicã 1695
p. Chr.“ – varianta noastrã), litere, cruci º.a.390. Reproducem traducerea unei frînturi de frazã
scrisã în slavã veche: „robului lui Hristos... 68 luna septembrie ziua...“ (varianta noastrã).
Dar ºi alþi zidari din Moldova îºi lãsau „autografele“ din diferite considerente pe zidurile
fortificaþiilor. La Cetatea Albã am descoperit cîteva semne de cioplitori, primul înfãþiºînd o
 165

compoziþie din douã cruci latine, o barã oblicã frîntã ºi o sãgeatã, altul reprezentat de litera K
ºi un al treilea format dintr-o barã orizontalã ºi douã puncte. Tot aici am depistat douã mãrci
ale pietrarilor în formã de sãgeþi (limbi de vipere) (fig. 185).
Variate semne cioplite au fost descoperite la Cetatea de Scaun de la Suceava de K.A.
Romstorfer (cerculeþe, sãgeþi, spirale, semicercuri, litere, unghiuri, zigzaguri, steluþe º.a.) (fig.
186)391. Mãrci individuale ale pietrarilor sînt ºi la cetatea Soroca (triunghiuri, litere, sãgeþi º.a.)
gãsite de V.A. Voiþehovski392, ºi la cetatea Neamþ gãsite de N. Creþulescu393. O asemenea prac-
ticã de marcare era rãspînditã atît pe ºantierele gotice ale Europei, cît ºi în Chersones,
Armenia º.a. Gh. Balº considerã cã mãrcile gotice au supravieþuit însuºi stilului gotic394.
Prezintã interes desenele de pe zidurile cetãþilor. Multe grafite au fost descoperite la
cetatea Soroca. V.A. Voiþehovski a reprodus variate reprezentãri: corãbii cu pînze ºi vîsle,
bardã, mistrie, suliþe, unelte de pescuit, albinã, cal, pãsãri, plante, ornamente, flori, ramuri
º.a.395 (fig. 187). Locuitorii Cetãþii de Scaun de la Suceava au zgîriat pe zid un cãlãreþ cu pãlãrie
ºi, alãturi, un al doilea cal (fig. 188). Acest grafit a fost descoperit de K.A. Romstorfer396. E.
Bîzgu a descoperit recent mai multe inscripþii ºi semne pe zidurile cetãþii Hotin, printre care
imagini ale ºarpelui, figuri antropomorfe, detalii ale construcþiilor arhitecturale, însemn al bi-
sericii, puncte în cercuri, puncte în pãtrate º.a.397 (fig. 189). Mai multe petroglife au existat în
complexul fortificat de la Bender: vaze cu flori sau fructe, moschei cu minarete, nave cu pînze,
corpuri cereºti, ancorã, instrumente de mãsurare ºi construcþie, animale, pãsãri, dragoni º.a.
Unele din ele au fost fotografiate ºi publicate de G. Astvaþaturov398, iar altele au fost des-
coperite de noi în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova399 (vezi fig. 174). Tot aici am
gãsit releveul „porþii Benderului“ a cetãþii bastionate de la Hotin400. Aici sînt reprezentate mai
multe desene ºi semne, realizate de otomani în decursul secolului al XVIII-lea: copaci,
steaguri, inimioare, triunghiuri, ancore, tun, arc cu sãgeatã, cort cu sãgeatã, douã cercuri con-
centrice, tigru, ramurã, diferite litere, sãgeþi º.a.
Fragmente de fraze sau cuvinte în diferite limbi, precum ºi diferite nume proprii avem la
Cetatea de Scaun de la Suceava, Cetatea Albã, cetatea Soroca, cetatea Hotin ºi cetatea
Bender.
În capitolul precedent am remarcat deja forþa ºi stabilitatea fricii resimþite în evul mediu
de locuitorii cetãþilor. Ca urmare, creºtea însemnãtatea ritualurilor, obiectelor ºi simbolurilor
considerate ca protectoare. În fortificaþiile Moldovei erau prezente numeroase semne cãrora
li se atribuia un rol magic ºi ocrotitor. Ele diferau prin dimensiuni (de la cîþiva centimetri pînã
 166

la cîþiva metri), precum ºi prin modul de realizare (grafite, crestãturi, reliefuri, compoziþii din
cãrãmizi sau ghiulele de piatrã º.a.).
Întîlnim foarte des semnul crucii. Avînd semnificaþia simbolicã ºi sacrã încã din preistorie,
crucea devine, începînd cu vremea lui Constantin cel Mare, principalul simbol al creºtinismu-
lui. Crucea latinã apare la Cetatea de Scaun de la Suceava, cetatea Hotin ºi cetatea Soroca, iar
crucea greacã la Cetatea Albã ºi la cetatea Soroca. Aceeaºi cruce greacã, dar alcãtuitã din cã-
rãmizi, se repetã pe faþadele exterioare ale cetãþii Hotin. Cruci de invocaþie sînt incluse în cîte-
va pisanii ale Cetãþii Albe. Ele au rolul de întãrire a rugãciunii ºi de aceea însoþesc anumite
cuvinte (nume), deci au un rost apotropaic. Trei cruci georgiene sînt sculptate pe o placã
comemorativã a aceleiaºi cetãþi.
Crucea înscrisã în cerc e utilizatã ca o emblemã magicã încã din vechime, fiind asociatã cu
o barcã care transportã soarele. Crucea ca ideogramã solarã putea sã provinã ºi de la silueta
pãsãrii în zbor, soarele fiind comparat în vechile mitologii cu o pasãre de foc care parcurgea
zilnic aceeaºi rutã pe bolta cereascã. Frecventã în iconografia creºtinã, crucea înscrisã în cerc
era uzitatã ºi de popoarele Europei medievale pentru presupusele capacitãþi apotropaice. În
noaptea de Crãciun, orãºenii desenau semne solare pe uºile de intrare, pentru a-ºi proteja
casele de rãutãþi ºi nenorocire. Din aceleaºi considerente au apãrut cruci înscrise în cercuri în
citadela Cetãþii Albe ºi la cetatea Soroca (fig. 190).
Calitãþi apotropaice erau atribuite ºi altor semne din registrul simbolurilor solare. Acestea
sînt rozetele solare cu ºase ºi douãsprezece raze (cetatea Soroca, cetatea Bender, cetatea
Hotin), imaginea naturalistã a soarelui (cetatea Bender), vîrtelniþe (Cetatea de Scaun de la
Suceava, cetatea Bender) ºi rozete cu motive geometrice ºi florale (Cetatea Albã º.a.) (fig 191).
O rozetã originalã cu ºapte raze se gãsea în cetatea Bender. Semnul infinitului plasat în poziþie
verticalã chiar în centrul ei a determinat înlãturarea celei de-a opta raze din partea superioarã.
Un alt semn-talisman este steaua lui David numit ºi sigiliul lui Solomon, scutul lui David sau
hexagram㠖 o stea cu ºase colþuri sau suprapunere a douã triunghiuri cu acelaºi centru. Se
crede cã steaua lui David, avînd o putere magicã, respinge tot ce este malefic. În cetãþile
Moldovei întîlnim acest motiv protector de trei ori: la Cetatea Albã pe o inscripþie comemo-
rativã ºi pe un ancadrament, precum ºi la cetatea Bender, flancat de douã triunghiuri ºi douã
rozete (fig. 192).
Un simbol-amuletã aducãtor de rele duºmanilor este pentagrama rãsturnatã (pentagramã
inversã, steaua cu cinci raze cu un vîrf îndreptat în jos). Ea beneficiazã de multiple valenþe sim-
 167

bolice. O pentagramã inversã se aflã în rozasa de nord a catedralei din Amiens (Franþa). În
Moldova o descoperim la Cetatea de Scaun de la Suceava, zgîriatã pe tencuiala unui pilon.
Triunghiul – figura fundamentalã în lumea simbolicului geometric semnificã divinitatea,
proporþia ºi armonia. Triunghiul sublim sau delta luminoasã e un simbol important în francma-
sonerie. Mai mulþi specialiºti îi atribuie ºi proprietãþi apotropaice. Îl întîlnim în diverse formule
în cetãþile Soroca, Bender ºi Hotin. Discul cu trei triunghiuri cu un vîrf comun împodobeºte o
inscripþie a citadelei Bender. Un fragment de triunghi e zgîriat pe un zid al Cetãþii de Scaun
de la Suceava.
Rombul clasic este unealta misterioasã a mai multor popoare, în special a grecilor antici.
Ca semn ancestral al dragostei, armoniei, fecunditãþii ºi fertilitãþii el apare adesea în orna-
mentica arhitecturalã. Crucea transpusã în interiorul rombului simbolizeazã cununia dintre
soare ºi pãmînt. V.A. Voiþehovski a identificat un grafit în formã de cruce înscrisã într-un romb
în fortificaþia de la Soroca.
Urmãtorul semn apotropaic este labirintul care simbolizeazã atît vîltoarea vieþii, cît ºi ideea
miºcãrii ascendente a fiinþei umane spre adevãr. În Europa medievalã îl vedem reprezentat pe
pavimentul bisericilor catolice, fiind denumit ºi drumul Ierusalimului. Aceastã emblemã pro-
tectoare în variantã asemãnãtoare cu ierogliful egiptean „cas㓠apare pe un zid al cetãþii
Bender.
Existã o legãturã semanticã între labirint ºi un alt simbol apotropaic, denumit tripla incintã
druidicã (pãtratul de mãsurã, babilon). Ultimul e compus din trei pãtrate concentrice, uneori
legate între ele prin patru, trei sau douã segmente rectilinii. Acest simbol al triplei incinte sacre
poate fi vãzut în Franþa, Bulgaria, Rusia, Caucazul de Nord º.a. (fig. 193)401. Unii îl atribuie
celþilor, iar alþii asiaticilor402. Aici se subînþelege gradarea iniþierii pe trei niveluri succesive,
aflate în jurul unui punct central – fîntîna învãþãturilor. Segmentele de legãturã ar fi canalele
prin care învãþãtura divinã se transmite de sus în jos, pornind de la pol ºi rãspîndindu-se ierar-
hic spre celelalte niveluri. În acest caz desenul s-ar referi la simbolismul Ierusalimului ceresc.
Mai mulþi cercetãtori sînt de pãrere cã tripla incintã druidicã era utilizatã de constructorii
medievali pentru calcule matematice. V.A. Voiþehovski propune o schemã de proporþionare a
faþadei cetãþii Soroca cu ajutorul triplei incinte druidice – pãtratul de mãsurã403. Dar acest semn
apare ºi pe plãci funerare, pe stînci, pe stîlpi, pe oale ºi pe pietre de hotar. Credem cã princi-
pala lui funcþie era, totuºi, cea apotropaicã. Îl întîlnim zgîriat de douã ori pe pereþii Cetãþii de
Scaun de la Suceava ºi o datã pe zidul cetãþii Soroca (fig. 194). K.A. Romstorfer ºi V.A. Voiþe-
 168

hovski îl mai numesc „þintar“ dupã denumirea unui vechi joc popular404. „Þintarul“ era jucat fie
de soldaþii aflaþi în pazã, fie de zidarii care aveau de aºteptat periodic pe schele sã li se aducã
mortar. Ei zgîriau tripla incintã druidicã cu patru canale ºi douã diagonale pe pereþi ºi jucau cu
miezuri de pîine muiatã.
Un adevãrat „ornament apotropaic“ compus din patru ºiruri de triple incinte druidice exe-
cutate din cãrãmizi proteja turnurile ºi curtinele exterioare ale cetãþii Hotin. Aici tripla incintã
druidicã apare fãrã canale divine (fig. 195).
Se observã asemãnarea acestui simbol cu planul unei piramide în trepte, numitã ºi turnul
lui Babel. Cunoscutã la popoarele Americii precolumbiene, piramida etajatã se înscrie în sim-
bolismul Axei Lumii, fiind comparatã cu o scarã enormã, graþie cãreia muritorul se ridicã în
ceruri. În evul mediu piramida în trepte e utilizatã drept un semn magic, ocrotitor. Întîlnim
mici piramide de piatrã (perron-uri / perrun-uri) la rãscrucea drumurilor în Germania ºi Franþa,
iar reprezentãrile lor se gãsesc pe zidurile construcþiilor monumentale din Osetia ºi Rusia405.
„Ornamentul apotropaic“ al cetãþii Hotin conþine patru ºiruri de asemenea piramide (vezi
fig. 195). Remarcãm cã toate servesc drept suport pentru cruci greceºti, iar crucea pe posta-
ment mai este numitã ºi Golgota. Golgote incluse în ziduri de piatrã se întîlnesc în Armenia,
Georgia, Rusia º.a. (fig. 196). Motivul Golgotei e frecvent pe plãcile ºi monumentele fune-
rare medievale. Unii cercetãtori susþin cã aceste compoziþii protectoare apar înaintea
creºtinismului, deoarece sînt interzise de cler în evul mediu în Lituania, ca fiind pãgîne406. În
cetatea Soroca existã un grafit în formã de Golgotã simplificat㠖 un triunghi încununat cu o
cruce.
Elementul constitutiv al piramidei din cetatea Hotin este un dreptunghi delimitat de
cãrãmizi care se repetã în felul urmãtor: la bazã patru dreptunghiuri, la cel de-al doilea nivel
trei dreptunghiuri, la cel de-al treilea nivel douã dreptunghiuri ºi la ultimul nivel un singur
dreptunghi. Arborele sephirot-urilor din doctrina esotericã Kabbala include 10 componente
caracteristice unui om ideal407. La ebraici existã o reprezentare originalã a numelui Iahweh
(Iahve), înscrisã în triunghi. Aici litera Iod apare de patru ori, He de trei ori, Waw de douã ori
ºi ultimul He o singurã datã (fig. 197). Egiptenii ºi grecii venerau de asemenea numãrul 10,
privit ca „formula omului însuºi“408, ca „paznicul cheilor totului care seamãnã pe de-a întregul
cu numãrul originar (unitatea)“409 sau ca o tetradã sacr㠖 suma primelor patru numere natu-
rale (1+2+3+4=10). Pitagoricienii jurau „pe sfîntul Tetraktys“, care avea o semnificaþie cu
totul deosebitã410:
 169

Foc O spiritul creator

Aer OO materia
Apã OOO uniunea dintre spirit ºi materie
Pãmînt OOOO forma creatã
Tetraktys era invocat ca o forþã divinã care vegheazã la naºterea oricãrei fiinþe:
„Binecuvînteazã-ne, numãr divin, tu care i-ai zãmislit pe zei ºi pe oameni. O sfîntul, sfîntul
Tetraktys, în care sãlãºluieºte rãdãcina ºi izvorul veºnicului ºuvoi al creaþiei. Cãci numãrul divin
începe cu unitatea purã ºi adîncã ºi ajunge apoi la sacrul patru: apoi el dã naºtere mumei a
toate cîte sînt, care toate le leagã, întîiul nãscut, acela ce niciodatã nu rãtãceºte, Zecele sacru,
în care se aflã cheia tuturor lucrurilor“411.
Este interesant cã la cetatea Hotin avem un exemplu remarcabil al piramidei cu tripla
funcþie apotropaicã: Tetraktys-ul pitagoreic, turnul lui Babel ºi Golgota. Un Tetraktys încununat
cu o cruce gãsim ºi pe emisiunile monetare de Friesach (fig. 198)412. Dar aici reprezentarea cen-
tralã e flancatã de douã turnuleþe.
Mai tîrziu, la sfîrºitul secolului al XVIII-lea, pe un bastion-Kugelturm al complexului defen-
siv de la Cetatea Albã mai apare un alt Tetraktys413 (fig. 199). Dimensiunile lui întrec cu mult pe
cele ale piramidei de la Hotin. Dar aici elementul constitutiv este ghiuleaua de piatrã care, se
crede, cã fiind încastratã în zid garanteazã protecþie suplimentarã fortificaþiei în epoca arti-
leriei.
 170

CAPITOLUL III. MORFOLOGIA ELEMENTELOR COMPONENTE

ALE CELOR MAI IMPORTANTE FORTIFICAÞII DE PIATRÃ

Aceste fortificaþii permit o defensivã eficientã atît în epoca armelor clasice, cît ºi în epoca
artileriei. Ele asigurã strãmutarea rapidã a forþelor de ºoc în cele mai periclitate direcþii,
aprovizionînd garnizoana cu hranã ºi apã. Avînd relaþii strînse cu aºezãrile din jur, ele repre-
zintã puncte de sprijin ale apãrãrii statale ºi poziþii iniþiale pentru declanºarea unor atacuri de
amploare. Calitãþilor defensive li se adaugã ºi cele ofensive.
Funcþiile acestor fortificaþii sînt expresia cerinþelor specifice unei lumi permanent agitate,
aflatã în perpetuã stare de rãzboi.
Din punct de vedere funcþional, elementele componente ale cetãþilor de piatrã din
Moldova pot fi clasificate în felul urmãtor1 (tabelul 2) :
– dispozitive de observare (terase de observare ºi semnalizare, turnuri, „turnuri-lucarnã“);
– dispozitive de apãrare (turnuri, „turnuri de artilerie“, bastioane de tip „turn“, „semiturn“
ºi „bastee“, terase ºi platforme pentru artilerie, ziduri, ºanþuri, linii de apãrare exterioare, dis-
pozitive de blocare, dispozitive speciale);
– dispozitive auxiliare (locuinþe, spaþii administrative ºi reprezentative, lãcaºuri de cult,
anexe cu funcþie gospodãreascã, economicã, amenajãri edilitare, alte dependinþe).
În dependenþã de amplasarea elementelor constitutive faþã de spaþiul apãrat, ele pot fi gru-
pate în:
1) construcþii exterioare (ziduri, turnuri, bastioane, porþi);
2) construcþii interioare (palate fortificate ºi locuinþe ale demnitarilor militari, lãcaºuri de
cult, dependinþe º.a.);
3) elemente de tranziþie între spaþiul intramuran ºi cel extramuran (unele amenajãri speciale
ca subterane secrete ºi tainiþe).
În continuare, în centrul atenþiei noastre se vor afla principalele dispozitive constitutive ale
celor mai importante fortificaþii de piatrã din Moldova.

III.1. Construcþiile exterioare

Construcþiile exterioare ale cetãþilor au rolul de a bara drumul inamicului, îngreunîndu-i

înaintarea spre spaþiul apãrat. Delimitînd spaþiul intramuran de cel extramuran, ele constituie
obstacole serioase pentru asediatori. Incintele întãrite îºi definesc formele în strînsã legãturã
 171

cu condiþiile de amplasare în teren ºi cu progresul tehnicii militare. Curtinele ºi porþile, tur-

nurile ºi bastioanele adoptã formule ce diferã de la caz la caz, de la regiune la regiune, toate
aducînd mãrturii pentru capacitãþile creatoare ale realizatorilor.
Evul mediu este perioada prosperãrii maxime a acestui tip de dispozitive, ca rezultat al
unor eforturi extraordinare în domeniul apãrãrii.

III.1.1. Zidurile

Zidurile fortificate constituie componente importante ale obiectivelor de apãrare. Prote-

jînd atît spaþiul, cît ºi teritoriul limitrof cetãþii, ele sînt menite de a rezista loviturilor maºinilor
de spargere – catapulte, berbeci, baliste, „scorpioane“, iar în epoca artileriei ºi ghiulelelor de
piatrã sau metalice. Apariþia ºi perfecþionarea armelor de foc condiþioneaz㠄îngroºarea“
curtinelor ºi chiar multiplicarea zidurilor paralele. Se renunþã treptat la incintele de zid înalte
care reprezintã þinte ideale pentru tunurile inamicului. Particularitãþile constructive ale aces-
tor elemente sînt subordonate ideii respingerii unor eventuale atacuri. În cele mai vulnerabile
locuri zidurile sînt amplificate cu turnuri sau bastei puternice.
În componenþa curtinelor intrã fundaþia, însãºi masa de zidãrie ºi coronamentul. Forma lor
depinde în mare mãsurã de conceptul iniþial, de specificitatea reliefului ºi de indicii calitativi
ai solului. Astfel, pentru consolidarea terenului nisipos constructorii Cetãþii Noi de lîngã
Roman au utilizat o platformã ingenioasã de lemn2. Fundaþiile Cetãþii de Scaun de la Suceava,
ale cetãþii Neamþ ºi ale cetãþii ªcheia au la bazã un sistem „în trepte“, spaþiul între „treptele“
de piatrã fiind umplut cu pãmînt3. Aceastã tehnicã constructivã uzitatã des în Moldova vãdeºte
experienþe provenite din spaþiul bizantin. În general, adîncimea fundaþiilor variazã de la 10-12
m (citadela Cetãþii Albe) pînã la 1,5-2 m (cetatea Chilia), toate fiind realizate din piatrã legatã
cu mortar de calitate.
Faþa exterioarã a zidului poate fi perpendicularã pe teren (Cetatea Albã, Cetatea de Scaun
de la Suceava, cetatea Neamþ) sau parþial oblicã, înclinatã înspre spaþiul extra muros în partea
ei inferioarã (cetatea Chilia, Cetatea Nouã de lîngã Roman). Pentru preîntîmpinarea efectelor
provenite din tasarea inegalã a terenului zidurile de mari lungimi sînt secþionate cu ajutorul
rosturilor de tasare (Cetatea Albã). Se recurge ºi la formula frîngerii incintelor fortificate pen-
tru evitarea unor eventuale fisuri verticale. Curtinele au configuraþie rectilinie (cetatea ªcheia),
în linie frîntã (cetatea Neamþ), curbliniarã (cetatea Hotin) ºi în formã de arc de cerc (cetatea
Soroca). Ele sînt strãpunse de un numãr neînsemnat de goluri.
 172

Zidurile cetãþilor pot fi amplificate cu contraforturi. Contraforturi drepte, de plan rectan-

gular, dispuse perpendicular pe curtine, au Cetatea de Scaun de la Suceava ºi cetatea Hotin.
Contraforturi drepte de plan trapezoidal apar pe latura de nord a citadelei de la Orheiul Vechi.
Contraforturi oblice de plan complex asigurã stabilitatea zidului în partea de nord-est a ansam-
blului fortificat de la Cetatea Albã, iar contraforturi oblice de plan rectangular sprijinã cîteva
curtine ale cetãþii Neamþ. Unele se leagã organic de ziduri, fiind construite odatã cu acestea,
iar altele apar într-o etapã constructivã ulterioarã. Existã ºi contraforturi în trepte, de facturã
goticã (porþile principale de acces ale Cetãþii Albe ºi cetatea Neamþ).
La ridicarea zidurilor se utilizeazã schele de lemn, care sînt demontate dupã finalizarea
obiectivului. La multe cetãþi din Moldova s-au pãstrat urme ale grinzilor de lemn, aparþinînd
unor vechi sisteme de schelãrie. În unele cazuri aceste orificii sînt astupate cu pietre (cetatea
Hotin) sau dulapi de lemn (Cetatea Albã), iar uneori sînt lãsate intacte (cetatea Neamþ). Dupã
dispoziþia lor putem aprecia mãrimea ºi intervalul elementelor de sprijin ale schelãriei. Lun-
gimea ºi înãlþimea curtinelor depind de capacitãþile defensive concrete ale terenului ales ºi de
proiectul general al fortificaþiei. Astfel, înãlþimea zidurilor Cetãþii Albe este de 6-8 m (fig. 200),
a cetãþii Soroca de 18 m, a cetãþii Neamþ de 12-15 m ºi a Cetãþii de Scaun de la Suceava de
10 m. Cele mai înalte sînt pînzele de zid ale cetãþii Hotin, mãsurînd în unele locuri pînã la
32 m.
Odatã cu perfecþionarea tehnicii de luptã se observã creºterea grosimii curtinelor. În aºa
fel se mãreºte puterea de rezistenþã a pînzelor de zid în faþa loviturilor artileriei. „Îngroºãri“
ulterioare gãsim la curtinele Cetãþii Albe ºi Cetãþii de Scaun de la Suceava, grosimea totalã
ajungînd pînã la 3,0-5,5 m. Acest procedeu de fortificare denotã capacitatea rapidã de
adaptare a zidurilor la noile tehnici de rãzboi.
Coronamentul unui zid de apãrare este alcãtuit din parapet, în spatele cãruia se desfãºoarã
drumul de strajã. Parapetul prezintã o succesiune de merloane ºi creneluri sau o zidãrie perfo-
ratã cu goluri de tragere. Meterezele pot fi plasate frontal sau lateral, în dependenþã de
configuraþia curtinei. La început ele se gãseau în niºe practicate în grosimea zidãriei, deschi-
derea lor verticalã fiind destul de mare (cetatea Hotin). Astfel apãrãtorii puteau executa tra-
geri în unghiuri foarte mici, protejînd baza exterioarã a zidurilor ºi escarpa. Mai tîrziu se obser-
vã scãderea verticalitãþii crenelurilor, noile deschideri fiind folosite atît pentru armele albe, cît
ºi pentru cele de foc (cetatea Soroca). Epoca artileriei se caracterizeazã deja prin orizon-
talizarea mai mare a meterezelor. De obicei, grosimea parapetului este de 0,6-1,0 m, iar dis-
 173

tanþa dintre merloane de 0,5-0,7 m. La Cetatea Albã existã creneluri ce depãºesc în lungime
1,0 m. Ele au fost construite în secolul al XVIII-lea de otomani.
În fortificaþiile Moldovei distingem mai multe tipuri de merloane (fig. 203):
– simple dreptunghiulare, cu lungimea aproximativ egalã cu cea a crenelului (cetatea
Neamþ);
– simple dreptunghiulare, cu lungimea mai micã decît cea a crenelului (Cetatea Albã,
cetatea Hotin);
– dreptunghiulare, cu niºe interioare (cetatea Hotin în faza Petru Rareº, Cetatea Albã);
– dreptunghiulare duble (cetatea Hotin în faza iniþialã).
Partea lor superioarã poate fi platã (Cetatea Albã), terminatã într-o singurã pantã (cetatea
Hotin), în douã pante cu coamã (cetatea Hotin) sau în patru pante cu coamã (Cetatea Albã).
Parapetul depãºeºte cu puþin înãlþimea unui om, asigurînd posibilitatea circulaþiei în douã
direcþii pe drumul de strajã. Ultimul poate fi sprijinit în consolã sau amenajat în grosimea zidu-
lui. Lãþimea drumului de strajã variazã între 1,30 m pînã la 2,20 m, asigurînd condiþii favora-
bile pentru manevrarea luptãtorilor ºi depozitarea armamentului ºi muniþiilor.
Legãtura verticalã cu coronamentul zidului se realizeazã cu ajutorul scãrilor:
– de piatrã, alãturate sau adosate cutinelor de zid (Cetatea Albã, cetatea Chilia, cetatea
Hotin, cetatea Bender);
– de piatrã, avînd forme diverse (rectilinii, cu schimbarea direcþiei º.a.), pornind de la
parterul dependinþelor (Cetatea de Scaun de la Suceava, cetatea Neamþ);
– de lemn, obiºnuite sau mobile, utilizate în special pe ultimele niveluri ale galeriilor de
lemn (cetatea Hotin).
Pentru evacuarea zãpezii ºi a apelor de ploaie, drumurile de strajã sînt prevãzute cu lãrgiri
speciale – rampe sau terase.
Zidurilor pot sã li se alãture galeriile de lemn (cetatea Soroca, cetatea Hotin).
Din punct de vedere funcþional, zidurile cetãþilor se împart în cele despãrþitoare, încon-
jurãtoare, de blocare, de acces ºi duble. Drept exemplu de ziduri despãrþitoare pot servi zidul
median al Cetãþii Albe ºi cel al cetãþii Chilia, ambele delimitînd douã curþi interioare ale
obiectivelor de apãrare. Linii fortificate de secþionare apar la cetãþile Golubac (Serbia)4, Co-
ron (Morea)5, Caliacra (Bulgaria)6, Pskov (Rusia)7 º.a. Este vorba de fortificaþii de model con-
stantinopolitan. Un zid de secþionare a existat în curtea exterioarã a Cetãþii de Scaun de la
Suceava.
 174

Zidurile înconjurãtoare închid un teritoriu de o deosebitã importanþã strategic㠖 loc de

concentrare a forþelor militare ºi a celor mai avansate tehnici de rãzboi.
Zidurile de acces sînt strãpunse de porþi sau poterne, protejate de turnurile învecinate.
Drept exemplu de ziduri de acces pot servi zidul de nord al cetãþii Neamþ, în faza Petru I Muºat
zidul de sud al citadelei de la Cetatea Albã, zidul de sud al Cetãþii de Scaun în faza Petru I
Muºat º.a.
Zidurile de blocare nu participã direct la fortificare, menirea lor fiind de a bara drumul ata-
canþilor spre o zonã interioarã de importanþã majorã. De obicei, ele au o înãlþime ºi o grosime
mai micã decît celelalte curtine ºi nu influenþeazã silueta generalã. Aici menþionãm zidul-scut
(fig. 204) ºi Zwingerul. „Zidurile-scut“ protejau odinioar㠄poarta de mijloc“ ºi „poarta cita-
delei“ de la Cetatea Albã. Se pare cã aceste dispozitive de apãrare au fost ridicate într-o fazã
constructivã mai tîrzie. Zwingerul îºi are originea în Rãsãrit, fiind preluat de europeni cu
ocazia cruciadelor8. El este utilizat pe scarã largã din momentul apariþiei armelor de foc. Dis-
punînd de un zid de o înãlþime redusã ºi situat în faþa sau în spatele unui zid de incintã, el are
rostul de a proteja cetatea la nivelul inferior. „În condiþiile epocii respective, Zwingerul era
foarte practic, deoarece în cazul cînd inamicul ar fi reuºit sã strãpungã zidul exterior, se gãsea
în faþa unui obstacol ºi mai puternic, închis la un loc strîmt, unde n-avea posibilitatea sã-ºi
desfãºoare rîndurile ºi sã-ºi foloseascã din plin forþele, pe cînd apãrãtorii puteau sã-i împiedice
cu uºurinþã înaintarea, izolînd locul de joncþiune“9. Dispozitive de acest gen din apusul ºi cen-
trul Europei se gãsesc la Carcassone (Franþa)10, Harlech (Anglia)11, Landeck (Tirol)12, Zolyom
(Cehia)13 º.a. În Rusia, Zwingerul era cunoscut din secolul al XIV-lea ºi era numit zahab.
Zahaburile protejau întrãrile cetãþilor din Pskov, Izborsk ºi Porhovsk14. În Transilvania, Zwin-
gerul era utilizat mai tîrziu, de la mijlocul secolului al XV-lea, odatã cu fortificarea Braºovului
ºi a unor biserici-cetãþi din Þara Bîrsei. Zwingere gãsim la fortificaþiile transilvãnene din Sibiu,
Cluj, Cristian, Hãrman, Dealul Frumos º.a.15.
În Moldova, Zwingerul apare în a doua jumãtate a secolului al XV-lea. Zwingerul Cetãþii
Albe este delimitat dinspre liman de pereþii curþii portuare, avînd o lungime de circa 200 m ºi
lãþimea maximã de circa 30 m. Zwingerul Cetãþii Chilia avea în plan forma literei L. Aceste
„coridoare ale morþii“ cu un numãr minim de accese erau înzestrate la nivelul superior cu
metereze.
La unele fortificaþii importante curtinele exterioare þin sã se multiplice, apãrînd astfel
zidurile duble, alcãtuite din antiteihismã ºi proteihismã. Distanþa între ele nu este mare. Ziduri
 175

duble, triple etc. erau bine cunoscute încã de grecii antici. Mai tîrziu ele au fost utilizate de
bizantini. Cetatea Turnu din Þara Româneascã era împrejmuitã cu trei ziduri concentrice16
(vezi fig. 115). Cîteva ziduri înconjurãtoare avea ºi cetatea dunãreanã Giurgiu17 (fig. 205). În
Moldova gãsim ziduri duble la Cetatea Albã ºi la cetatea Chilia. Aici proteihisma e construitã
în prelungirea escarpei, avînd o înãlþime mai micã decît antiteihisma. Între ziduri se aflã spaþi-
ul lice. Pe proteihismã, se gãsesc terasele pentru artilerie dotate cu guri de tragere dreptunghiu-
lare ºi circulare. Trei platforme pentru artilerie apãrau citadela Chiliei dinspre Dunãre.
La exterior, zidurile pot fi protejate de ºanþuri (seci sau umplute cu apã), poduri (obiºnuite
sau mobile) (fig. 206) ºi valuri.
În arhitectura militarã a Moldovei se recurge la diferite procedee pentru a evita monoto-
nia zidurilor. Ca elemente componente ale expresivitãþii pot fi diferite construcþii ºi detalii,
dezvoltate pe verticalã: contraforturi, rezalituri, pile angajate etc. Modul de distribuire a lor e
dictat de conceptul iniþial. Tratarea decorativã a faþadelor se caracterizeazã prin economie de
mijloace – în general arhitectura zidurilor e sobrã ºi monumentalã. La Cetatea Albã para-
mentul capãtã anumite valenþe estetice graþie materialelor de construcþie cu texturã ºi cro-
maticã diferitã: cîteva poterne sînt marcate cu arhivolte de cãrãmidã. Un adevãrat covor orna-
mental din cãrãmidã împodobeºte curtinele cetãþii Hotin.
Drept inserþii decorative pot fi considerate plãcile comemorative oficiale, instalate pe
unele pînze de zid ale Cetãþii Albe, Cetãþii de Scaun de la Suceava, cetãþii Bender º.a.
Ornamentele lor reliefate cu motive gotice, bizantine, renascentiste sau musulmane învioreazã
suprafeþele continui ale zidurilor. Faþadele principale ale curtinelor sînt perceptibile de-a lun-
gul unui traseu ce înconjoarã întregul ansamblu.
Este de remarcat cã zidurile cetãþilor voievodale sînt incluse în sistemul defensiv al spaþi-
ului construit aferent, constituind o verigã importantã în apãrarea alcãtuirilor urbane.

III.1.2. Turnurile

Turnurile de apãrare stau alãturi de primele dispozitive defensive, ale cãror urme se pierd
în mituri ºi legende. Biblia pãstreazã mai multe subiecte ºi mãrturii privind vechea artã a con-
strucþiei turnurilor. Ziguratele monumentale sînt menþionate de autorii antici Herodot,
Strabo, Arrian º.a.18. Turnurile fortificate sînt cunoscute în Mesopotamia, Egipt ºi Grecia19. Un
monument funerar roman, cel al lui Jamblichos din Palmyra imitã un turn puternic de o rarã
 176

eleganþã, iar donjonul din mãnãstirea Mar Saba oferã un exemplu remarcabil al artei de
apãrare la bizantini20. Se ºtie cã primele minarete musulmane erau concepute ca turnuri defen-
sive izolate21. Evul mediu cunoaºte o mare varietate de construcþii de acest tip.
Principiul flancãrii cetãþilor cu dispozitive dezvoltate în sens vertical este aplicat ºi el din
cele mai vechi timpuri. Astfel, luptãtorii puteau controla de pe înãlþime un spaþiu mai întins,
menþinînd inamicul la distanþã considerabilã. În acest caz, apãrarea se muta de pe curtinele de
zid dincolo de ºanþurile ºi valurile împrejmuitoare. În contextul fortificaþiei, fiecare turn era
conceput ca un punct defensiv de sine stãtãtor, capabil sã permitã conducerea operaþiunilor
militare ºi sã asigure rezistenþa prelungitã ºi independentã de restul cetãþii. Flancarea verticalã
viza acoperirea „unghiurilor moarte” create la baza zidãriei, iar cea orizontalã dãdea posibili-
tatea de a neutraliza eforturile duºmanului la escaladarea pînzelor de zid.
Din punct de vedere al amplasamentului, turnurile pot fi izolate (donjoane interioare, tur-
nuri avansate) ºi prinse de ziduri (de colþ, intermediare, de acces). În Moldova medievalã gãsim
turnuri decroºate în exterior (Cetatea de Scaun de la Suceava, cetatea ªcheia, Cetatea Albã,
cetatea Chilia, cetatea Hotin, cetatea Bender º.a.) ºi cele decroºate în interior (cetatea Neamþ,
Cetatea Nouã de lîngã Roman). Ultimele nu realizeazã flancarea orizontalã a curtinelor. For-
tul cetãþii Chilia avea douã turnuri decroºate în exterior pe o laturã, cealaltã laturã fiind în pre-
lungirea curtinei.
Donjonul interior, numit de englezi keep, de germani Hauptturm, de italieni torrione ºi de
orientali kemka cunoaºte o rãspîndire largã în Europa în secolele XI-XIII22. Mai mulþi cercetã-
tori considerã cã el este preluat din Rãsãrit cu ocazia cruciadelor (cetatea Toprakkale-Tall
Hamdun din Armenia Cilicianã23, citadela Damasc din Siria24 º.a.). Totuºi, predecesorul lui –
turnul-locuinþã era cunoscut încã de celþi ºi daci. Funcþii apropiate aveau unele turnuri con-
struite de bizantini (turnurile mãnãstirilor Athosului, turnurile caselor senioriale din Mistra,
turnurile de pazã ridicate la hotarele Imperiului Bizantin º.a.)25.
Alþi cercetãtori pun apariþia donjoanelor în Europa Occidentalã pe seama influenþelor
normande; este de amintit cã primul donjon din Franþa, Langeais, este datat în anul 99526. Aici
sîntem de acord cu T.O. Gheorghiu: „nu ni se pare improbabil cã aceºtia (normanzii – n.a.),
luînd contact cu Bizanþul ºi în general cu civilizaþiile mediteraneene, sã fi împrumutat tehnici
ºi principii noi constructive, înainte fiindu-le propriu «ringul» din lemn ºi pãmînt“27.
Vom mai menþiona donjoanele cetãþilor Coucy28, Château Gaillard (Franþa)29, Vityálvár30,
turnul din Buda (Ungaria)31 º.a. Pe teritoriul Transilvaniei, aceste turnuri independente se con-
 177

struiesc abia în secolul al XIII-lea, la cetãþile Rimetea Trascãului, Hãlciu, Turia, Bicsadul
Oltului º.a.32. Aici pare fireascã filiera Occident – Centrul Europei – Orient. În Þara Româ-
neascã, cele mai vestite donjoane aparþin fortificaþiilor danubiene Turnu ºi Giurgiu33 (vezi fig.
115 ºi fig. 205). Am menþionat mai înainte cã în spaþiul românesc unele donjoane capãtã den-
umirea slavonã ne boisea, care se datoreazã înaltului potenþial defensiv.
În Moldova istoricã cunoaºtem un singur donjon interior, cercetat arheologic. El aparþine
cetãþii bucovinene Þeþina, construitã în apropierea oraºului Cernãuþi. Acest donjon, cu dia-
metrul de 20 m, era plasat pe o platformã circularã cu un diametru de 50 m. În ziduri se aflau
canale pentru evacuarea fumului de la sobe – o dovadã grãitoare a faptului cã toate încãperile
turnului erau locuite. Un alt donjon interior aparþinea cetãþii lui Iurghici.
Un turn avansat, de plan dreptunghiular, a existat în faþa porþii principale de acces a cetãþii
Chilia (fig. 207). Se pare cã cel de-al doilea nivel al lui a fost înzestrat cu galerii exterioare de
lemn, dispuse lateral ºi sprijinite în console, ale cãror resturi se vãd în acuarela consilierului rus
M.M. Ivanov din 179034. Acest turn din spaþiul extramuran era precedat de un ºanþ umplut cu
apã. Un alt turn avansat, de plan rectangular, strãjuia intrarea în citadela de la Bender. Acest
turn era precedat de un ºanþ sec.
O amenajare defensivã avansatã, de plan aproape pãtrat, era alãturatã dinspre extra muros
turnului de acces al fortului Cetãþii Noi de lîngã Roman. O altã amenajare defensivã avansatã,
de plan, dreptunghiular, proteja poarta principalã de intrare a Cetãþii Albe. Ambele aveau în
faþã ºanþuri de apãrare.
Turnurile de colþ, intermediare ºi de acces, cunosc o largã rãspîndire în fortificaþiile Mol-
dovei. Cele de colþ au scopul de a sprijini ºi a întãri intersecþia curtinelor exterioare, cele inter-
mediare realizeazã o bunã flancare lateralã, iar cele de acces protejeazã intrãrile. În majori-
tatea cazurilor, primele ºi ultimele se caracterizeazã prin dimensiuni mai mari.
Turnurile de colþ au o deosebitã importanþã strategicã în contextul ansamblului de apãrare.
Ele amplificã potenþialul defensiv al colþurilor, care prezintã cele mai vulnerabile noduri din
cetate. Forma lor depinde de particularitãþile terenului, de locul concret în cadrul fortificaþiei,
de conceptul militar ºi de posibilitãþile tehnicii de construcþie.
Un donjon de colþ, de plan circular, aparþine citadelei de la Cetatea Albã. El aminteºte de
„moda“ vest-europeanã din secolul al XIII-lea, cînd donjoanele interioare erau înlocutie cu
cele încorporate în ziduri. Asemenea dispozitive gãsim în castelul Dourdan35, în cetãþile
Aigues-Mortes ºi Nesles de Tardenois, toate din Franþa36, în castelul Pioz din Spania37 º.a.
 178

Donjonul castelului Flint Castle din Anglia chiar se deplaseazã în extra muros de la colþul con-
strucþiei38. La Cetatea Albã donjonul însumeazã urmãtoarele funcþii: de apãrare, de adãpostire
a militarilor ºi de observare. Cîte un alt donjon de colþ, de plan rectangular, au avut citadela
cetãþii Chilia ºi fortul Cetãþii de Scaun de la Suceava. În ultimul caz, nu se ºtie precis locul don-
jonului, numit de locuitorii oraºului „ne boisea“. Acesta putea fi atît turnul din colþul de nord-
est al fortului, cît ºi turnul din colþul lui de sud-est. Cea de-a doua variantã ne pare mai plau-
zibilã: în faza ªtefan cel Mare numai acest turn din cetate capãtã o poziþie diagonalã. El este
dispus la o depãrtare mai mare de nodul accesului principal. În acelaºi timp, din turnul
amplasat pieziº se poate observa mai bine curtea exterioarã ºi cãile de acces înspre cetate.
Turnurile intermediare sînt subordonate ideii organizãrii apãrãrii pe nivelurile superioare
ale cetãþii. Forma turnurilor ºi distanþa între ele definesc trãinicia curtinelor. Încã Vitruviu
(Marcus Vitruvius Pollio), celebrul arhitect roman, scria în secolul I a.Chr. cã distanþa între
douã turnuri învecinate nu trebuie sã depãºeascã o bãtaie de sãgeatã (60 m). Atunci apãrãtorii
cetãþii ar putea uºor sã opreascã înaintarea duºmanului executînd trageri cu armele albe de pe
aceste turnuri. În cele mai periclitate locuri, lungimea curtinelor poate fi micºoratã pînã la 12-
16 m. În epoca armelor de foc apar tronsoane de zid mult mai lungi, dependente deja de raza
de acþiune a pieselor de artilerie. Drept exemplu de donjon intermediar putem propune turnul
de nord al fortificaþiei de la Hotin, care însumeazã urmãtoarele funcþii: de observare, de locui-
re a soldaþilor din garnizoanã ºi de apãrare. El are forma unui paralelipiped cu douã muchii teºite.
Turnurile de acces sînt strãpunse la primul nivel de treceri pietonale sau pentru care. For-
tificaþia de la Cetatea Albã dispunea de trei turnuri de acces, fortificaþia de la Chilia – de patru,
iar cetãþile Hotin ºi Soroca – de unul singur.
Sub aspectul configuraþiei planului, turnurile cetãþilor din Moldova pot fi rectangulare
(pãtrate, dreptunghiulare), romboidale, circulare ºi poligonale (fig. 208).
Turnurile rectangulare, proeminente faþã de linia curtinelor, determinã posibilitatea schim-
bãrii unghiului de tragere ºi acoperirea „zonelor moarte“ de la piciorul zidului. De fapt, este
cea mai rãspînditã soluþie a acestor elemente defensive din Europa în secolele XI-XIII. În
Moldova, turnuri paralelipipedice gãsim la Cetatea Albã, Cetatea de Scaun de la Suceava, ce-
tatea Bender º.a. Nu sînt importante formele ºi dimensiunile concrete, ci locul ºi rolul în sis-
temul fortificaþiei. Constructorii cetãþii ªcheia au recurs la o formulã mai puþin obiºnuitã. Ast-
fel, colþul de nord al acestei fortificaþii era amplificat cu un turn aproape romboidal în plan cu
suprafaþa interioarã de circa 37 m2. Încã grecii antici ºi-au dat seama cã turnurile cu bazã rec-
 179

tangularã ºi romboidalã în plan au un mare dezavantaj: în faþa zidurilor exterioare apare o

zonã necontrolatã de apãrãtori. Aici inamicul putea sã-ºi instaleze maºinile de rãzboi ºi astfel
sã se apropie de cetate, sã sape tuneluri subterane ºi sã pãtrundã în interiorul ei. Acest incon-
venient a fost remediat doar parþial prin aºezarea oblicã a feþei exterioare. Romanii ºi orien-
talii au soluþionat problema în cauzã prin adoptarea turnurilor circulare ºi semicirculare (turris
obrotundae)39. Astfel au fost evitate „unghiurile moarte“, iar suprafeþele convexe favorizau
ricoºarea. În Europa medievalã, turnuri cilindrice apar prin secolul al XIII-lea, fiind importate
din Orient prin intermediul cruciaþilor40. Apariþia ºi generalizarea armelor de foc accelereazã
„rotunjirea“ vechilor turnuri prismatice din cauza vulnerabilitãþii muchiilor verticale: se cerea
o adaptare grabnicã a dispozitivelor de apãrare la artilerie.
„Curtea portuar㓠a Cetãþii Albe dispunea de trei turnuri cilindrice, dintre care douã mar-
cau extremitãþile ei în sens longitudinal, iar cel de-al treilea era parte integrantã a barbacanei.
Menþionãm ºi cele patru turnuri cilindrice ale cetãþii Soroca, douã ale cetãþii Hotin, trei ale for-
tului cetãþii Bender ºi patru ale cetãþii Tatarbunar. Sîntem de acord cu B. Géza care susþine cã
aceste turnuri „sînt mãrturii ale unor influenþe venite direct dinspre rãsãrit“41. Dar trebuie
amintitã ºi vechea tradiþie bizantinã (cazurile cetãþilor Argeº din Þara Româneascã, Rãºinari
ºi Sibiel din Transilvania º.a.)42. Consemnãm experienþa de sorginte bizantinã la turnul de sud-
vest al citadelei de la Cetatea Albã. Am arãtat mai înainte cã dimensiunile planului acestui
turn se înscriu ideal în sistemul de mãsuri bizantine. În acelaºi sistem de mãsuri se înscriu ºi
dimensiunile cetãþii Tatarbunar.
Cetãþile Moldovei cuprind ºi turnuri poligonale. Gh. Anghel crede cã ele sînt mult supe-
rioare celor circulare, avantajul lor incontestabil constînd în înlãturarea aproape totalã a „un-
ghiurilor moarte“43. ªi totuºi, turnurile cilindrice, lipsite de muchii verticale, suportã mai bine
loviturile proiectilelor ºi izbiturile berbecilor, provocînd în acelaºi timp ricoºeul ghiulelelor de
tun. Trei turnuri hexagonale existau la fortificaþia de la Chilia. Un turn octogonal cu „gît“ flan-
ca odinioarã extremitatea de nord-est a Cetãþii Albe. Alt turn de acelaºi tip dar fãr㠄gît“ se
gãsea, în colþul ei de sud-est. Construcþii de plan similar apar încã în arhitectura romanilor:
douã turnuri octogonale interpretate ca simboluri împãrãteºti protejau Poarta de Aur a palat-
ului lui Diocletianus din Split (Dalmaþia)44. Mai multe baptisterii ale primilor creºtini adoptã
ºi ele formula octogonalã45. De aceea, A.H. Toramanian atribuie un rol aparte turnurilor octo-
gonale, aflate pe latura de est a unor fortificaþii (la cetãþile Bender, Cetatea Albã, Lambron
º.a.), fiind de pãrere cã parterul lor era destinat iniþial oficierii cultului46.
 180

Legãturile verticale între diferite niveluri ale acestor dispozitive erau asigurate de scãri de
piatrã (obiºnuite, cu schimbarea direcþiei, curbliniare, în melc) ºi de lemn (prinse de zid,
mobile).
Tragerile se efectuau prin metereze. Iniþial, forma cea mai rãspînditã era cea dreptunghiu-
larã, foarte îngustã, dar odatã cu generalizarea armelor de foc apar guri de tragere mult mai
mari: circulare, dreptunghiulare ºi în formã de gaurã de cheie inversatã. P. Rappoport scrie cã,
în epoca artileriei, meterezele turnurilor „trebuie sã fie mai largi, pentru a lãsa sã treacã prin
ele þeava puºtii“47. Un tablou interesant privind modificarea deschiderilor pentru tragere ni-l
prezintã B. Rathgen48. Arcul cerea mortiere alungite în sens vertical, arbaleta – niºe spaþioase,
iar tunul – deschideri mari de tragere însoþite de niºe spaþioase. În cetãþile Moldovei sînt uti-
lizate mai multe tipuri de metereze cu niºe. Ele pot avea boltiri în leagãn, în con ranversat ºi
sferice. Cele mai voluminoase niºe, amenajate în grosimea zidului, are citadela de la Cetatea
Albã. Fãcute în curtina de nord, ele sînt înzestrate cu banchete simetrice pentru puºcaºi. Niºe
adînci gãsim la cetatea Hotin ºi la cetatea Soroca. În Moldova feþele laterale ale meterezelor
pot fi paralele, în formã de X, V (normal sau inversat) ºi trapezoidale. La Cetatea Albã existã
cele mai multe tipuri de deschideri pentru tragere. În pereþii niºelor pot fi amplasate alte niºe
mai mici cu funcþii diverse (cetatea Soroca, cetatea Hotin). Pentru a nu fi prea vulnerabile, me-
terezele sînt plasate de cele mai multe ori într-o poziþie lateralã, mai rar frontalã, iar în unele
cazuri ºi „în tablã de ºah“ pentru a nu diminua rezistenþa construcþiei. Deseori ele sînt dispuse
gradat: partea de jos a turnului este rezervatã pentru piesele de artilerie, iar nivelurile supe-
rioare pentru armele uºoare. Aici pereþii subsolului ºi parterului sînt mult mai groºi în com-
paraþie cu pereþii celorlaltor niveluri, astfel fiind asiguratã soliditatea ºi trãinicia întregii con-
strucþii.
Etajele pot fi acoperite cu bolþi de cãrãmidã (sferice obiºnuite ºi în arc puþin frînt, semi-
cilindrice) ºi planºee simple de lemn sprijinite pe bîrne groase. Principalul material de con-
strucþie al zidurilor ºi fundaþiilor este piatra. Paramentul este alcãtuit din blocuri mai mari, iar
umplutura conþine aceeaºi piatrã, de dimensiuni mult mai mici, toatã legatã cu mortar. În
unele cazuri, în miezul zidãriei se introduc tiranþii de lemn. Partea terminalã a turnurilor fãrã
acoperiº o constituie parapetul obiºnuit sau crenelat, în spatele cãruia se aflã terase de obser-
vare ºi apãrare. Acoperiºurile pot fi în formã de pupitru (Cetatea Albã), piramidale (Cetatea
Albã, cetatea Chilia), piramidale cu coamã (Cetatea Albã), conice (cetatea Hotin, cetatea
Bender) º.a.
 181

Drept elemente de flancare verticalã a turnurilor s-au utilizat maºiculi, hourds ºi bovin-
douri. În podeaua lor se gãseau orificii speciale, prin care se putea arunca bolovani, lemne ºi
turna lichide fierbinþi asupra atacanþilor. Douã turnuri ale Cetãþii Albe (donjonul ºi turnul
cilindric de la extremitatea ei de sud-vest), precum ºi baza amenajãrii avansate, erau dotate cu
maºiculi arcuiþi (astãzi inexistenþi). Hourds de lemn se gãseau pe turnul de nord-est al citadelei
de la Cetatea Albã ºi probabil la turnul avansat al cetãþii Chilia. Cîte douã bovindouri de lemn
protejau feþele laterale ale turnului principal de acces de la Cetatea Albã ºi ale turnului din col-
þul de sud-vest al aceleiaºi fortificaþii. Un alt bovindou, de piatrã, îi apãra intrarea princi-
palã. Drept elemente de consolidare a turnurilor se foloseau contraforturile: de colþ, dispuse
perpendicular faþã de ziduri (cetatea Neamþ, Cetatea de Scaun de la Suceava, Cetatea
Albã), de colþ dispuse sub un unghi faþã de ziduri (cetatea ªcheia, cetatea Neamþ). La
cetatea Hotin gãsim eperoane la baza turnului cilindric. Un turn al cetãþii Chilia avea, de
asemenea, pinteni.
Douã contraforturi oblice de o lungime considerabilã delimiteazã o adevãratã capcanã
pentru duºmani pe lîngã turnul „porþii Ovidiopolului“ de la Cetatea Albã.
Din punct de vedere funcþional, turnurile Moldovei se divizeazã în cele de apãrare, de
observare ºi de serviciu. Ultimele includ locuinþe, spaþii pentru oficierea cultului, depozite, arse-
nale, trezorerii º.a. Existã turnuri de barbacanã, turnuri ale farului, turnuri-închisori º.a.
În Moldova, în cele mai multe cazuri, turnurile cumuleazã mai multe funcþii. Astfel, la
Cetatea Albã, turnul principal de observare servea concomitent drept grînar ºi arsenal.
Parterul turnurilor de intrare ale cetãþilor Soroca ºi Bender erau destinate apãrãrii ºi circu-
laþiei, dar etajul le-a fost rezervat pentru ceremonii religioase. Un turn al farului, bine dotat
defensiv, a existat la fortificaþia Chilia. La Cetatea de Scaun de la Suceava, cetãþile Neamþ,
ªcheia ºi Hotin erau mai multe turnuri ce însumau funcþia de apãrare cu cea de locuire. Un
singur turn de barbacanã se afla în fortificaþia de la Cetatea Albã. Turnuri-închisori cu par-
terul „orb“ se cunosc la Cetatea Albã, cetatea Chilia, cetatea Neamþ ºi cetatea de Scaun de
la Suceava.
Decoraþia turnurilor este destul de modestã: alternanþa asizelor de cãrãmizi ºi a fîºiilor de
piatrã (Cetatea Albã), precum ºi înviorarea masei de zidãrie cu ornamente de cãrãmizi
(cetatea Hotin) sau cãrãmizi dispuse orizontal ºi vertical pe paramentul de piatrã (Cetatea
Albã). Pe unele turnuri erau instalate plãcile de piatrã sau marmorã cu inscripþii oficiale în
scopul marcãrii anumitor faze constructive. Nu poate fi neglijatã nici valoarea decorativã a
 182

anumitor detalii arhitecturale: corniºe, arhivolte, ancadramente de uºi ºi ferestre º.a. Aici pot
fi observate influenþe bizantine, gotice ºi musulmane.
În general, mesajul transmis de arhitectura turnurilor este cel de forþã.

III.1.3. „Turnurile pline“, „semiturnurile“,

„turnurile de artilerie“ ºi basteile

Toate aceste dispozitive, intermediare între turnurile obiºnuite ºi bastioanele „clasice“ con-
stituie o replicã reuºitã pe care constructorii de cetãþi au dat-o evoluþiei armelor de foc (fig.
209). Astfel a fost restabilit pentru un timp oarecare echilibrul între „tun ºi cuiras㓠– între pu-
terea de distrugere a artileriei ºi rezistenþa amenajãrilor defensive. Se observã tendinþa de uti-
lizare a liniilor simetrice, a formelor geometrice precise, fiind folosite atît soluþiile tradiþionale,
cît ºi cele individuale, condiþionate de specificul local. Ca ºi turnurile obiºnuite, ele protejeazã
curtinele ºi supravegheazã accesele, realizînd cu succes flancarea.
„Turnul plin“ (bastionul de tip „turn“) reprezintã un turn fãrã gol, umplut în întregime sau
în mare parte cu pãmînt, decroºat în exteriorul incintei. Un asemenea dispozitiv defensiv, dar
cu umpluturã din piatrã, era cunoscut încã din antichitate (puntoni la romani, turn monolit la
orientali ºi bizantini). Ele pot fi gãsite ºi în ribatele arabilor. „Turnuleþe pline“ de plan semicir-
cular ºi circular erau preferate de Omeyazi ºi Abbasizi (palatele Mshatta, Hirbet al-Mafjar,
Ukhaidyr, Kufa, Kasr al-Ashik ºi Jausak din Samarra º.a.)49. Le întîlnim în varianta decorativã
la mai multe construcþii din lumea arabã (moscheea din Rakka, moscheea mare din Samarra,
apeductul din Kairuan º.a.)50. De aici ele s-au rãspîndit în special în imensul imperiu al Hoardei
de Aur. „Turnurile pline“ „rotunjite“ erau cunoscute ºi de turcii selgiukizi.
În Moldova gãsim asemenea turnuri de facturã orientalã incluse în complexul defensiv de
la Orheiul Vechi: cinci destinate arcaºilor aparþinînd citadelei (diametrul lor fiind de 2,3-3,05
m) ºi douã decorative, aparþinînd clãdirii interioare (diametrul lor fiind de circa 1,7 m).
Toate celelalte „turnuri pline“ ale cetãþilor din Moldova sînt destinate stãvilirii forþei de ºoc
a armelor de foc. Din aceste considerente ele devin mai joase decît turnurile obiºnuite ºi nu
depãºesc mult curtinele alãturate. Terminaþiile lor superioare – terasele îngrãdite cu parapete
simple sau crenelate, constituie zone de concentrare a luptãtorilor ºi locuri pentru instalarea
tunurilor.
Cele mai multe „turnuri pline“ întîlnim în complexul fortificat de la Cetatea Albã. Trei, de
formã prismaticã ºi de plan rectangular îi protejau altãdatã spaþiul intra muros. Unul din ele,
 183

Kugelturm, decorat cu ghiulele de piatrã, este integral umplut cu pãmînt. Cel de-al doilea are
nivelul superior neumplut cu pãmînt destinat puºcaºilor ºi tunurilor. El este dotat cu guri de
tragere ºi canale pentru evacuarea fumului. Cel de-al treilea protejeaz㠄curtea portuar㓠în
partea de sud-vest a fortificaþiei. „Turnurile pline“ de plan rectangular gãsim la cetatea Chilia
ºi cetatea Hotin.
Latura de est a „curþii garnizoanei“ de la Cetatea Albã era controlatã de trei „turnuri
pline“ de plan octogonal. Ultimul nivel al primelor douã conþine o trecere boltitã în leagãn, fã-
cutã în continuarea drumului de strajã. Turnul al treilea dispunea de douã niveluri, neumplute
cu pãmînt, care comunicau între ele cu ajutorul unei scãri de piatrã cu schimbarea direcþiei sub
un unghi de 900. Astãzi acest dispozitiv de apãrare existã într-o variantã modificatã.
Drept „turn plin“ de plan circular poate fi considerat „turnul comandantului“ din cetatea
Hotin. Aici doar nivelul superior nu este umplut cu pãmînt. Acest „turn plin“ cilindric a deve-
nit garantul securitãþii palatului comandantului militar.
Contactele Þãrii Moldovei cu lumea bizantinã au favorizat apariþia unor „turnuri pline“ de
plan pentagonal cu douã laturi perpendiculare pe frontul de apãrare, alte douã alcãtuind un
unghi obtuz orientat înspre extra muros (prorã de navã). La Cetatea Albã sînt prezente cinci
dispozitive de plan similar, toate de dimensiuni apropiate (fig. 210). Construcþii analoage gã-
sim în fortificaþiile de la Pliska ºi ªumen (Bulgaria)51, precum ºi la Korikos (Armenia Cilicia-
nã)52. Acest model, perfecþionat ºi modernizat de specialiºtii ºcolii franceze, va supravieþui pînã
în secolele XVII-XVIII, servind ca prototip pentru bastioanele „clasice“.
Un element defensiv original este semiturnul (bastionul de tip „semiturn“). Îl putem ase-
mãna cu un decroº al curtinei sau cu un turn obiºnuit cu latura interioarã neziditã. Astfel de
„turnuri fãrã spate“ („turnuri-coaj㓠sau „turnuri-incintã“) deschise cãtre spaþiul apãrat sînt
prezente la fortificaþiile Constantinopolului ºi în cetãþile pontice genoveze. Mai tîrziu, ele
ajung ºi în Europa. Aceste construcþii nu sînt destinate apãrãrii circulare: atunci cînd inamicul
pãtrunde în cetate, ele îºi pierd însemnãtatea. În Occident, edificarea lor putea fi pusã în legã-
turã cu nesiguranþa seniorului în garnizoana proprie, alcãtuitã, de cele mai multe ori, din trupe
de mercenari. În cazul trãdãrii, ostaºii aflaþi în „semiturnuri“ puteau fi uºor împuºcaþi din inte-
riorul cetãþii sau din donjonul central.
Reprezentativ pentru perioada medievalã rãmîne „semiturnul“ de plan triunghiular. Îl gã-
sim în complexul fortificat de la Cetatea Albã (fig. 211). Formula turnului triunghiular, poli-
gonal sau circular cu „cioc“ cu ascuþiºul îndreptat spre inamic, s-a perpetuat o perioadã destul
 184

de lungã. Pe de o parte, erau înspãimîntaþi atacanþii (în faþa lor apãrea o adevãrat㠄corabie
de rãzboi“ împietritã), iar pe de altã parte erau eliminate „unghiurile moarte“. Exemple de
bastioane cu plan triunghiular de sursã bizantinã ne oferã cetãþile balcanice Giurgiu53 ºi ªu-
men54. În Occident acest model este recepþionat dupã cea de-a treia cruciadã (La Roche Gyon
ºi Château Gaillard din Franþa55, Grenzau ºi Hersberg din Germania56, Castellote din Spania57
º.a.). Îl gãsim ºi în arhitectura militarã otomanã (cetatea Kilitbahir58 º.a.). Deºi în epoca arti-
leriei muchia ascuþiºului devine destul de vulnerabilã, acest tip are o rãspîndire largã ºi în se-
colul al XV-lea.
Mai multe „semiturnuri“ de plan rectangular gãsim la aceeaºi Cetatea Albã ºi la Chilia
(douã la prima fortificaþie ºi cinci la cealaltã). Predilecþia pentru acest tip nu poate fi consi-
deratã o noutate. Este cea mai frecventã soluþie ajunsã în Moldova prin intermediul meºterilor
bizantini ºi genovezi. Construcþii similare are cetatea sîrbeascã Smederevo59, cetatea genovezã
Sudak60 º.a. Antecedentele lor sînt renumitele „turnuri-incint㓠ale fortificaþiei din Constanti-
nopol.
Un alt „semiturn“ original marcheazã frîngerea curtinei de sud-vest a Cetãþii Albe. Prins
iniþial într-un contur circular, el capãtã mai tîrziu o „cãmãºuire“ prismaticã (fig. 212). Aceste
intervenþii constructive îl duc la o formã destul de bizarã: parþial cilindricã, parþial prismaticã.
Se pare cã otomanii care au recurs la modificarea radicalã a dispozitivului erau convinºi cã
forma poligonalã e mult superioarã celei circulare.
Cetatea Albã pãstreazã dou㠄semiturnuri“ de plan poligonal cu goluri interioare rectan-
gulare. De asemenea, pãstreazã un „semiturn“ de plan complex, care constituie o lucrare de
excepþie (fig. 213). El are configuraþia exterioarã de forma unei piramide cu douã trepte ºi un
gol interior trapezoidal. În evul mediu, piramida – simbolul depãºirii deºertãciunii lumeºti ºi
apropierii de valorile absolutului divin – devine un semn ocrotitor recunoscut. În cazul „semi-
turnului“ de la Cetatea Albã, dominaþia evidentã a componentei simbolice faþã de cea
funcþionalã poate fi o dovadã a fenomenului apotropaic.
Remarcãm cã unul din primele efecte ale artileriei a fost micºorarea înãlþimii turnurilor,
care reprezentau þinte ideale pentru asediatori. Din a doua jumãtate al XV-lea au început sã
apar㠄turnurile de artilerie“. Ele pãstrau aspectul ºi dispoziþia interioarã a vechilor turnuri de
flancare, dar toate nivelurile lor erau destinate numai apãrãrii. Aceste dispozitive puteau avea
baze evazate. „Turnurile de artilerie“ erau mai solide ºi mai scunde decît turnurile obiºnuite,
doar ele suportau tunurile ºi vibraþiile produse de acestea în timpul tragerilor. Fumul de la
 185

piesele de artilerie se evacua prin metereze ºi orificii speciale pentru ventilaþie aflate în partea
superioarã a fiecãrui nivel.
ªase „turnuri de artilerie“ de plan circular cu diametrul de circa 11 m au fost construite la
fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman. Un „turn de artilerie“ de plan semicircular („semiturn de
artilerie“) cu diamentrul de circa 18 m amplifica colþul de sud-est al aceleiaºi fortificaþii. Aici
forma cilindricã contribuia la eliminarea „unghiurilor moarte“, iar spaþiul interior mare permi-
tea plasarea mai multor tunuri la fiecare nivel.
În a doua jumãtate a secolului al XV-lea fortificaþiile Moldovei au fost amplificate, de
asemenea, cu bastei (bastioane de tip „bastee“). Este vorba de dispozitive de apãrare mai joase
decît „turnurile de artilerie“, cu ziduri groase ºi baze evazate. Deosebim „bastei pline“ (um-
plute cu pãmînt ºi moloz) ºi „bastei cu cazemate“. Parametrii lor principali au fost deduºi din
scrierile teoreticienilor militari Albrecht Dürer61, Francesco di Giorgio Martini62, Michele San
Micheli63 º.a. Aceste elemente defensive au fost generalizate în a doua jumãtate a secolului al
XV-lea de arhitecþii italieni în Marea Egee ºi în bazinul de est al Mãrii Mediterane. Procesul
s-a accelerat dupã 1453 cînd a cãzut Constantinopolul“64.
ªtefan cel Mare a „modernizat“ vechile forturi muºatine: Cetatea de Scaun de la Suceava
ºi cetatea Neamþ. Într-o primã etapã, domnitorul a ordonat ca Cetatea de Scaun sã fie încon-
juratã cu o centurã de zid amplificatã cu bastei de plan rectangular. Într-o altã etapã aceste dis-
pozitive de apãrare au fost reconstruite în „bastei cu cazemate“ de plan semicircular ºi apropi-
at de cel semicircular (semirondele) (vezi fig. 78). Avantajul lor incontestabil faþã de basteile
precedente consta în evitarea aproape totalã a „unghiurilor moarte“. În acelaºi timp lipseau
muchiile verticale, care puteau fi uºor sparte de ghiulelele metalice. La cetatea Neamþ, ªtefan
cel Mare a amenajat o nouã curte prevãzutã cu patru „bastei pline“ „rotunjite“ (vezi fig. 72).
Cetatea Nouã de lîngã Roman, ridicatã de acelaºi voievod, a fost protejatã din cea mai pericli-
tatã direcþie de o curte înzestratã cu „bastei pline“ de plan circular (rondele), semicircular (se-
mirondele) ºi rectangular. Fortul interior dispunea de o amenajare defensivã avansatã, de plan
aproape pãtrat, alãturatã turnului de intrare.
Ar mai fi de menþionat ºi numeroase terase pentru artilerie, incluse în proteihismele Cetãþii
Albe ºi cetãþii Chilia, precum ºi în zidurile curþii exterioare a cetãþii Bender. Trei platforme pen-
tru artilerie realizau apãrarea riveranã a citadelei de la Chilia.
Ca elemente decorative servesc incluziunile de cãrãmizi: fîºiile (Cetatea Albã), brîiele (Ce-
tatea Albã), ornamentele geometrice (cetatea Hotin) º.a. Mai tîrziu apar compoziþiile mai sim-
ple sau mai complicate din ghiulele de piatrã (Cetatea Albã).
 186

Toate dispozitivele sus-numite, cu excepþia celor de la Orheiul Vechi, sînt concepute în

funcþie de necesitãþile de apãrare legate de utilizarea armelor de foc. Toate sînt de o execuþie
remarcabilã ºi dovedesc înalta mãiestrie a constructorilor medievali.

III.1.4. Porþile

Securitatea cetãþilor medievale depinde, în mare mãsurã, de capacitãþile defensive ale

porþilor de intrare care însumeazã urmãtoarele funcþii:
a) funcþia de circulaþie – poarta este un punct de trecere fix, obligatoriu, cu un flux perma-
nent;
b) funcþia de supraveghere ºi oprire – poarta e un nod nevralgic, un risc, dar bine calculat, un
filtru pentru fluxul continuu între zona extramuranã ºi cea intramuranã. În cazuri de primej-
die, blocarea ei se poate face cu ajutorul mijloacelor externe – avansate (poduri ridicãtoare, tur-
nuri avansate etc.) ºi apropiate (maºiculi, bovindouri etc.), sau a celor interne – pasive (canaturi
ºi tãblii de lemn, herse metalice etc.) ºi active (guri de pãcurã, tainiþe cu ambrazuri etc.). Cãu-
tãrile medievale în acest sens multiplicã diverse obstacole orizontale ºi verticale, ajungînd la
formulele complicate ale culoarelor-tuneluri de intrare cu porþi duble/triple/cvadriple, ale „gu-
rilor de lup“-„curse de ºoareci“, ale zidurilor-baraj sau ale barbacanelor;
c) funcþia de apãrare – apãrarea frontalã este caracteristicã acestor puncte strategice. Fac-
torii tactico-militari cer soluþii eficiente, combinaþii ingenioase, pornind de la formulele simple
la cele complexe, costisitoare în execuþie.
În simbolismul arhitectural al porþilor primeazã elementul sacru (ideologia medievalã
sacralizeazã zona de acces ºi însãºi poarta, plasînd-o adesea sub protecþia Domnului, a unui
sfînt sau a Fecioarei Maria). Aceastã sacralizare conferã un sentiment de liniºte apãrãtorilor
ºi-i îngrozeºte pe potenþialii agresori, descurajîndu-i de a ataca un astfel de dispozitiv, cu preþul
unor mari sacrilegii.
Elementul profan derivã din utilitas-ul porþii – semn al puterii ºi bogãþiei ctitorului sau a
orãºenilor. Ea este destinatã sã-i impresioneze pe vizitatori, demonstrînd forþa militarã a pose-
sorului cetãþii. Pentru colectivitatea urbanã, poarta constituie o imagine de identitate ºi de
mîndrie, o „carte de vizit㓠a fortificaþiei.
Porþile cetãþilor din Moldova pot sã primeascã denumiri de localitãþi („poarta Chiliei“ ºi
„poarta Ovidiopolului“ de la Cetatea Albã), nume de persoane („poarta lui Ahmed paºa“ de
 187

la cetatea Chilia), sã aibã în vedere anumite calificative („poarta mare“ ºi „poarta mic㓠de la
cetatea Chilia) sau fenomene („poarta dinspre ap㓠de la cetatea Chilia).
Totuºi, intrãrile în aceeaºi incintã nu au o valoare identicã. Poarta impozantã, monumen-
talã, care comandã accesul principal, este întotdeauna privilegiatã.
În Moldova medievalã se disting cîteva grupuri de porþi fortificate ale cetãþilor:
1) turn-poartã de plan rectangular;
2) poartã în curtinã;
3) poartã între douã turnuri;
4) poartã ºicanatã.
Turnul-poartã de plan rectangular este cel mai rãspîndit tip de acces în fortificaþiile din
Moldova. Îl întîlnim într-o formulã intratã la cetatea Neamþ ºi la fortul Cetãþii Noi de lîngã Ro-
man, iar într-o formulã ieºitã la Cetatea Albã, cetatea Hotin, cetatea Bender ºi cetatea Soroca
(fig. 214). Incontestabilul avantaj al variantei ieºite constã în asigurarea unui control asupra
împrejurimilor, dar nu-i lipsesc nici neajunsurile – „unghiurile moarte“ necontrolabile de apã-
rãtori. Accesul propriu-zis se aflã la parter. Drumul de strajã comunicã doar cu etajele turnu-
lui. Aici nu se poate vorbi de o rapiditate excepþionalã a acþiunilor defensive. Mai este ºi un alt
inconvenient: în epoca artileriei duºmanii pot ataca poarta din front cu un tir în anfiladã.
Trei turnuri-porþi de plan rectangular are complexul întãrit de la Cetatea Albã: cea princi-
palã („poarta cea mare“) ºi douã interioare („poarta Ovidiopolului“ ºi „poarta de mijloc“).
Circulaþia prin „poarta cea mare“ se realiza printr-o trecere carosabilã boltitã în arc puþin
frînt. Anul construcþiei (1476) era indicat într-o inscripþie slavonã, instalatã altãdatã pe faþada
principalã. Apãrarea era asiguratã de ultimele douã etaje ale turnului, strãpunse de ambrazuri
ºi guri de tragere de diferite configuraþii ºi dimensiuni. Primele douã niveluri nu comunicau în-
tre ele (pentru a se evita deschiderea porþii de vreo strajã mituitã). Din ambele pãrþi ale pasaju-
lui exista cîte o ieºire auxiliarã în spaþiul lice. Arhitectura acestui turn-poartã impresioneazã
prin expresia de forþã. Mijloacele arhitecturale ºi plastice sînt destul de modeste: douã contra-
forturi în trepte, asemãnãtoare cu cele de la turnul Primãriei din Sibiu65, o adînciturã mare
dreptunghiularã în partea de mijloc a zidului exterior ºi douã niºe pentru lespezi cu inscripþii,
dintre care una de marmurã instalatã din ordinul lui ªtefan cel Mare (astãzi dispãrutã). Ele-
mentele decorative gotice ºi renascentiste (contraforturile în trepte, ornamentul vegetal stilizat
de pe inscripþie) atestã prezenþa unor meºteri transilvãneni sau poloni66. Dominã principiul asi-
metriei: contraforturile nu sînt identice, deschiderea accesului e puþin dezaxatã, iar niºele ºi
 188

meterezele par, la prima vedere, a fi dispuse în mod arbitrar. ªi totuºi faþada principalã este
expresivã ºi echilibratã. În cazul în care asediatorii forþau amenajãrile externe ale porþii, ei
pãtrundeau într-un tunel cu arce dublouri unde puteau fi loviþi cu arma. Forþînd acest obsta-
col, ei ajungeau într-un spaþiu delimitat de douã construcþii monoetajate: una servind drept
post de gardã ºi cealaltã avînd funcþia de depozitare. Se ºtie c㠄poarta cea mare“ a Cetãþii
Albe a fost supusã mai multor refaceri în decursul secolelor XVIII-XIX.
„Poarta de mijloc“, situatã la parterul unui alt turn paralelipipedic alãturat zidului median al
Cetãþii Albe, repetã principiul de apãrare de la accesul principal. Pasajul are o boltã în leagãn în
arc puþin frînt sprijinit pe arce dublouri. Arcele dublourilor sînt susþinute de console profilate.
Configuraþia deschiderii accesului – în arc puþin frînt – ne aminteºte de arhitectura arabã-sirianã.
Un acces înspre curtea portuarã este „poarta Ovidiopolului“. Ea se gãseºte la parterul unui
turn paralelipipedic, oferind spaþiu pentru trecere din zona locuitã în cea gospodãreascã.
Arcele bolþii semicilindrice ale culoarului se reazemã pe console profilate. O niºã semicircu-
larã aflatã deasupra intrãrii se evidenþiazã pe faþada dinspre liman. Nu este exclus ca odinioarã
aici sã fi fost o deschidere cu grilã.
Ar mai fi de menþionat turnurile de acces de plan rectangular, aparþinînd cetãþilor Hotin
ºi Soroca. Dupã pãrerea lui G.F. Cebotarenco, ambele puteau fi edificate de acelaºi meºter din
Transilvania67. Culoarul accesului în cetatea Hotin este acoperit cu un planºeu de lemn. Etajele
adãposteau straja domneascã. El este strãpuns de ambrazuri ºi guri de tragere, dispuse frontal
ºi lateral. Ultimul nivel are un acoperiº piramidal pe ºarpantã. Se pare cã turnul-poartã în
cauzã a fost construit din iniþiativa lui Petru Rareº în cea de-a doua domnie, odatã cu fortifi-
carea întregii cetãþi. Iniþial întãritura de la Hotin avea o altã intrare (astãzi inexistentã)68.
Prezintã interes turnul de acces al cetãþii Soroca. Aici parterul boltit semicilindric e divizat
în douã tronsoane de trei arce-dublouri. Faþada principalã se remarcã printr-un aspect sobru
ºi monumental. O învioreazã o adînciturã mare, terminatã în partea superioarã cu arc în plin
cintru. Într-o niºã mult mai micã, aflatã deasupra intrãrii, era instalatã odinioarã o placã come-
morativã. La cel de-al doilea nivel al turnului se gãsea paraclisul cetãþii. Deasupra lui, dupã
pãrerea lui G.F. Cebotarenco, se afla terasa pentru observare ºi semnalizare69.
La Cetatea Neamþ, deschiderea accesului principal în fort e plasatã într-o niºã mare, în-
cheiatã în partea superioarã în arc asimetric, alcãtuit din douã arcuri de cerc diferite (fig. 215).
Niºa putea adãposti hersa ºi podul mobil cînd acesta era ridicat în poziþie verticalã. Mai greu
se explicã apariþia arcului asimetric. Doar pentru realizarea acestuia trebuia executat un cofraj
 189

special de lemn avînd o faþã rezultatã din racordarea a douã suprafeþe cilindrice cu raze ine-
gale. R. Popa observã c㠄partea stîngã a acestui arc, pare a face parte din acelaºi masiv de zi-
dãrie cu crenelurile muºatine, înfundate deasupra lui“.70 În acelaºi timp, dacã translãm în oglin-
dã partea veche a arcului, obþinem o altã curburã, cu traseu de arc în plin centru. Axa noului
arc trece exact printr-un orificiu aflat în partea superioarã a niºei ºi prin terminaþia lateralã a
unui crenel muºatin. Se vede cã axa deschiderii actuale a intrãrii nu coincide cu axa arcului de
cerc obþinut. Toate acestea ne conduc la concluzia cã poarta în discuþie a avut cel puþin douã
faze constructive. Mai întîi a fost construitã o niºã terminatã în arcul de cerc obþinut, avînd la
parter o deschidere a intrãrii plasatã pe aceeaºi axã. O intrare asemãnãtoare existã la cetatea
Visby din Suedia, edificatã în prima jumãtate a secolului al XIV-lea pe insula Gotland din
Marea Balticã.71 Într-o urmãtoare fazã constructivã nodul de acces a fost modificat. Acum în
turnul de intrare al cetãþii Neamþ, au apãrut douã porþi diferite: una mai mare, terminatã în
arc frînt, pentru care cu provizii ºi armament, ºi alta, mai micã pentru pietoni, terminatã în arc
de cerc sau în arc frînt. O astfel de separare a zonelor de acces era caracteristicã cetãþilor occi-
dentale, în special celor orãºeneºti. Întîlnim porþi cu douã deschideri plasate alãturi în fortifica-
þiile urbane de la Sibiu, Braºov, Sighiºoara º.a. Interesant este faptul cã ambele porþi de la Ce-
tatea Neamþ se închideau cu cîte un pod „cumpãnã“. Podul intrãrii principale era ridicat cu
ajutorul a douã braþe, iar podul intrãrii secundare avea un singur braþ.
O dovadã sigurã a existenþei acestor braþe este un lãcaº vertical, lung ºi îngust, aflat în zidul
turnului, care se vede clar în toate materialele grafice ºi fotografice executate înainte de restau-
rarea cetãþii (vezi fig. 70 ºi fig. 215).
O altã dovadã sigurã, constituie douã lãcaºuri de cãrãmidã descoperite de arheologi la
nivelul de cãlcare al parterului turnului (vezi fig. 215). Aici intrau capetele braþelor care
serveau drept contragreutãþi.
Braþele se miºcau în balans în jurul unor axe de fier fixate în zidãrie. Cînd braþele ajungeau
în poziþie verticalã, miºcarea în balans era opritã de lãcaºuri lungi ºi înguste, aflate în zid.
Aceste lãcaºuri erau consolidate lateral cu blocuri paralelipipedice de piatrã albã care se evi-
denþia pe fundalul pietrei verzi mai mãrunte. Amintim cã ºi muchia de nord-est a turnului în
discuþie, supraînãlþat în faza ªtefan cel Mare, a fost consolidatã cu aceleaºi blocuri (fig. 216).
Reiese cã în faza muºatinã la cetatea Neamþ, a existat o poartã simplã arcuitã în curtina de
nord a fortãreþei; într-o fazã post-muºatinã, poate chiar sub ªtefan cel Mare, a apãrut o poartã
cu un singur pod mobil în turnul de nord-est (fig. 217 b); iar în urmãtoarea fazã, precis sub
 190

ªtefan cel Mare, aceastã poartã a fost transformatã într-un acces cu douã intrãri ºi douã poduri
„cumpãn㓠(fig. 217 a, c). Porþi duble cu poduri ridicãtoare cu trei braþe erau utilizate frecvent
în Europa în secolele XIV-XV. Printre cele mai semnificative exemple se numãrã poarta Saint-
Denis din Paris (fig. 218), poarta Crucii din Nevers, poarta mãnãstirii Saint-Jean-au-Bois, toate
din Franþa, º.a. 72.
Menþionãm cã R. Popa a presupus existenþa celor douã porþi de acces ºi a podurilor „cum-
pãn㓠la cetatea Neamþ73. Dar în varianta de reconstituire a fortificaþiei, propusã de R. Popa ºi
D. Teodorescu, nu apare decît un singur lãcaº necesar pentru oprirea miºcãrii în balans a braþu-
lui (vezi fig. 72). Lipseºte ºi niºa pentru podul mobil al intrãrii secundare. Nu sînt desenate nici
braþele cu lanþuri care susþineau tãbliile de lemn ale podurilor. Ultimele lucrãri de restaurare
efectuate la cetatea Neamþ nu dau nici ele explicaþii convingãtoare referitoare la acest nod
important în faza ªtefan cel Mare (vezi fig. 216). Acum lîngã poarta principalã apare o ambra-
zurã bizarã plasatã pe aceeaºi axã cu lãcaºul pentru braþul podului mobil. Terminaþia ambra-
zurii nu þine cont de resturile terminaþiei arcuite construitã în perioada medievalã. Zgîrîie
ochiul ºi lungimea exageratã a lãcaºului care pare a fi înþeles de restauratori drept o adînciturã
verticalã decorativã. Nu sînt nici funcþionale, nici estetice cele douã proeminenþe rotunjite care
flancheazã partea de sus a ambrazuri. Lipsesc lãcaºurile în care intrau braþele podului mobil al
porþii principale. ªi aici nu gãsim niºa pentru podul mobil al porþii secundare. Nu este exclus
cã mai tîrziu, poate atunci cînd cetatea ºi-a pierdut însemnãtatea ca punct de sprijin militar,
accesul intrãrii a fost din nou modificat. Acum puteau sã aparã cele trei orificii în partea supe-
rioarã a niºei ºi sã disparã pilonul angajat construit din piatrã albã. În aceastã etapã putea fi
utilizat doar un singur pod mobil fãrã braþe ºi sã fie înziditã parþial intrarea secundarã.
Turnul de intrare al fortului Cetãþii Noi de lîngã Roman era suplimentat dinspre extra mu-
ros de o amenajare defensivã avansatã de plan apropiat de cel pãtrat cu dimensiunile de 9,0 ×
9,5 m. În interiorul ei putea fi ascunsã o capcanã subteranã. Dinspre curte, turnul era amplifi-
cat de douã contraforturi masive, mai groase decît pereþii. Accesul în amenajarea defensivã
avansatã putea fi prevãzut cu un pod „cumpãn㓠cu douã braþe (vezi fig. 100) sau cu un pod
mobil cu scripete.
Un pod „cumpãn㓠a existat ºi la Cetatea Albã (vezi fig. 206 c). Acest pod a înlocuit vechiul
pod mobil ridicat cu ajutorul lanþurilor prinse de un scripete instalat în partea superioarã a tur-
nului (vezi fig. 206 a). Acelaºi scripete servea ºi pentru ridicarea hersei. În cazul podului
„cumpãnã“, scripetele aflat pe ultimul nivel al turnului ridica ºi lãsa numai hersa.
 191

Parterul turnului de intrare al citadelei de la Bender are dinspre extra muros o deschidere
terminatã în arc subînãlþat74. Tot aici se poate vedea o adînciturã mare încheiatã în partea ei
superioarã printr-un arc puþin frînt (fig. 220), resturi a douã contraforturi de piatrã ºi o niºã
micã, rectangularã, în care era instalatã odinioarã vreo placã comemorativã. Culoarul accesu-
lui e acoperit cu un planºeu simplu de lemn.
Un alt tip de poartã rãspîndit în fortificaþiile Moldovei medievale este poarta în curtinã. Un
asemenea model se utiliza în întreaga Europã în decursul secolelor XIII-XVI – este vorba de
cel mai „economicos“ tip de acces.
Un exemplu concludent de poartã în curtinã este „poarta dinspre mal“ de la Cetatea Albã
(vezi fig. 145). Deschiderea ei este încheiatã în partea superioarã cu un arc subînãlþat, avînd
bolþari radiali ºi o cheie de arc mai mare, cu diagonalele intersectate ieºite. Se pare cã aceastã
poartã cu aspect oriental a fost edificatã de constructorii otomani, deoarece o rezolvare arhi-
tecturalã identicã are „poarta dinspre ap㓠a cetãþii Bender.
Aceluiaºi tip de poartã îi aparþin ºi o serie de poterne ale Cetãþii Albe, cetãþii Hotin, cetãþii
Neamþ º.a. Ele asigurau posibilitatea de a trimite rapid ºi pe neobservate detaºamente mici de lup-
tãtori, care puteau sã-l loveascã pe inamic din flancuri. Fiind protejaþi de turnurile apropiate,
aceºti ostaºi se întorceau înapoi în cetate prin mici poterne realizate în locuri mai puþin observate.
Poarta între douã turnuri e o schemã frecventã în evul mediu, moºtenitã de la antichitate.
Marele ei merit constã în direcþionarea obligatorie a asediatorilor în deschiderea intrãrii sub
un foc încruciºat al apãrãtorilor. Fortificaþiile moldoveneºti ne oferã cîteva variante ale aces-
tui tip. La Suceava ºi Neamþ, existã adevãrate „guri de lup“ între bastei unde atacanþii erau ex-
puºi loviturilor apãrãtorilor. O poartã între douã turnuri avem la citadela de la Cetatea Albã.
Acelaºi tip de poartã gãsim la cetatea Chilia, reprezentatã în desenul lui Nasuh Matrakci75. Aici
putem vedea douã turnuri prismatice, decroºate în exterior, dispuse aproape simetric faþã de
o poartã arcuitã. Ultima se pãstreazã pînã la sfîrºitul secolului al XVIII-lea (vezi prospectul-
perspectivã al cetãþii Chilia din 1770)76. Menþionãm cã dispozitivele de flancare ale acestui tip
de acces pot fi de plan dreptunghiular (cetatea Chilia), circular (Cetatea Albã), apropiat de cel
semicircular (Cetatea de Scaun de la Suceava) º.a.
Un alt tip întîlnit în Moldova medievalã este poarta ºicanatã. Se pare cã o poarta ºicanatã
cu schimbarea direcþiei a avut citadela de la Orheiul Vechi. Din pãcate, astãzi n-au rãmas decît
ruinele acestui dispozitiv de apãrare. Nu avem nici o informaþie certã referitoare la caracteris-
ticile arhitecturale ale porþilor aflate pe latura de sud a fortificaþiei.
 192

Încercînd sã cãpãtãm informaþii suplimentare referitoare la aceastã poartã am ajuns la

releveul ruinelor ei executat de arheologul G.D. Smirnov în 195377 (fig. 221). La prima vedere
se pare cã mai multe pietre sînt grãmãdite anarhic în zona accesului.
Elaborînd varianta noastrã de reconstituire a acestei intrãri originale am obþinut o poartã
ºicanatã (fig. 223). E o „poartã-capcanã“, unde se intra fãcînd o întoarcere sub un unghi de 900.
Atît coridorul întunecat, cît ºi aceastã frîngere a traseului rectiliniu, îngreunau pãtrunderea
invadatorilor în interior.
O micã tainiþã semicircularã în plan inclusã într-un bastion prismatic se alãtura culoarului
de intrare. De aici apãrãtorii puteau lovi cu o armã pe cei nepoftiþi ajunºi în capcanã. Nu este
exclus ca tainiþa sã fi comunicat cu cel de-al doilea nivel cu ajutorul unei scãri mobile de lemn.
Încercînd sã gãsim analogii ale acestei „porþi cotite“, am ajuns în spaþiul Orientului. Primul
acces cu schimbãri de direcþie a existat la Sunet-az-Zabib în Egiptul antic în mileniul II a.Chr78.
Regãsim o intrare de acest tip în fortificaþia Bagdadului, construitã de califul al-Mansur în se-
colul al VIII-lea79. În arhitectura bizantinã primul exemplu de „poartã cotit㓠propune turnul
de sud al citadelei de la Ancyra edificatã de Mihail al III-lea în anul 85980. În Ifricia întîlnim
astfel de porþi dupã secolul al X-lea81, iar în alte þãri ale lumii musulmane pe tot parcursul se-
colelor XI-XIV82.
Interesant este faptul cã au existat porþi cu pînã la opt schimbãri de direcþie, care, de fapt,
nu aveau nevoie de mijloace defensive suplimentare: canaturi de lemn, grile etc., fiind excelent
protejate de culoare cu planuri complicate.
În Europa Occidentalã acest tip a fost importat în urma cruciadelor: „porþi cotite“ gãsim
în castelul Beaumaris din Anglia, la fortificaþia Carcassone din Franþa83 º.a. Acest tip de acces
ajunge în zona balcanicã prin intermediul Bulgariei. „Porþi cotite“ îngreuneazã accesul duº-
manului în interiorul oraºului Tîrnovo84. Þara Româneascã nu se cunosc porþi ºicanate cu
schimbarea direcþiei. O „poartã cotit㓠a existat la cetatea Chilia.
Mai este un aspect ce intrigã: partea dinspre curte a acestei porþi deviazã cu circa 21o de la
axa perpendicularã faþã de curtinã. Sub aproximativ acelaºi unghi e „rotit㓠ºi clãdirea de cãrã-
midã din intra muros. Am menþionat deja cã aceastã amplasare e datoratã primei faze con-
structive a acesteia – mausoleul orientat înspre Mecca. Se impune concluzia cã ºi poarta ºicanatã
orientatã cu partea ei dinspre curte înspre Mecca a fost edificatã în relaþie directã cu clãdirea
interioarã (fig. 225). Constructorii au rezolvat în mod ingenios cerinþele funcþionale ºi estetice
ale citadelei de piatrã. Devierea cu circa 21o a circulaþiei prin poartã îi expunea pe eventualii
 193

atacanþi tirului arcaºilor instalaþi pe turnul intermediar al curtinei de sud, aflat în imediata apro-
piere. Activitãþile din spaþiul intramuran al citadelei erau ferite de privirile celor dinafarã, iar un
atac brusc prin poartã în direcþia palatului era evitat. De la distanþã se crea un efect trompe l’oeil
(înºelãtor) sugerînd cã intrarea s-ar afla între douã turnuri decroºate în exterior; constatarea
absenþei acesteia în locul aºteptat putea provoca o senzaþie de derutã85. Totodatã, prin soluþia
adoptatã, faþada principalã a citadelei cãpãta un aspect echilibrat. Interesant este faptul cã locul
accesului, raportat la curtina de sud, se gãseºte în locul „secþiunii de aur“86 (vezi fig. 105 b).
Am dori sã menþionãm ºi o altã variantã de reconstituire a porþii în discuþie. Astfel, G.D.
Smirnov în releveul citadelei publicat în 1960 propune o poartã simplã cu doi piloni exteriori87 (fig.
105 a). Un detaliu asemãnãtor cu rãmãºiþele unui pilon apare ºi în crochiul mãsurãtorii golului
porþii realizat de E. Smolin în 196888. De aici se vede cã arheologii au controlat numai partea de
est a intrãrii. Adepta aceleiaºi variante este ºi T. Nesterov care încearcã sã înlãture „pietrele
rãzleþe“ ºi „cele nelegate cu mortar“ de pe releveul lui G.D. Smirnov din 195389 (fig. 222 a). Dar a
„demonta“ ºi a „înlãtura“ pietre de pe un desen al unei cercetãri arheologice neîncheiate ese
foarte riscant. Metodologia cercetãrii arheologice impune ca înainte de a definitiva „curãþarea“
unor ziduri prin eliminarea pietrelor cãzute, sã se facã un desen de control. Prin urmare, nu se ºtie
ce pietre ar fi trebuit eliminate ºi cum ar fi arãtat releveul final cu pietrele inutile înlãturate.
T. Nesterov observã cîteva greºeli în releveul lui G.D. Smirnov din 1953 „ar trebui:
«ñåâåðíûé ïðîôèëü...» (profilul de nord)“; „ar trebui: «þæíûé ïðîôèëü...» (profilul de
sud)“90, dar, în acelaºi timp le aratã incorect pe releveu (vezi fig. 222 a). Este clar cã cercetã-
toarea nu ia în consideraþie partea de jos a desenului arheologic. O greºealã evidentã în acest
releveu este sãgeata indicãrii nordului ºi sudului care deviazã de la cea realã cu circa 21o.
În aceste circumstanþe cînd arhelogia propune prea puþine date nu putem exclude ambele
variante de reconstituire. ªi numai un eventual control arheologic ar putea sã dea un rãspuns
definitiv în problema tipului de poartã a fortificaþiei de piatrã de la Orheiul Vechi. În cazul cînd
se dovedeºte cã pe releveul lui G.D. Smirnov zidurilor citadelei i se alãtur㠄gunoiul arheo-
logic“ varianta „porþii ºicanate“ va decade.
La sfîrºitul secolului al XVIII-lea otomanii transform㠄poarta Ovidiopolului“ a Cetãþii Albe
într-o poartã ºicanatã fãrã schimbarea direcþiei. Ei i se adaugã dinspre „curtea civil㓠douã con-
traforturi oblice, lungi de 12,2 m ºi 12,0 m, care delimiteazã o adevãratã capcanã, lungã ºi îngustã.
O preocupare permanentã a constructorilor medievali era organizarea apãrãrii îndepãr-
tate care mãrea raza de acþiune a luptãtorilor. Artileria instalatã în apropierea zidurilor deve-
 194

nea extrem de periculoasã ºi asediatorii trebuiau þinuþi cît mai departe pentru a nu-ºi valorifi-
ca armele de foc. Se cerea crearea unei linii defensive avansate de unde se putea executa flan-
carea eficientã a fortificaþiei. Printre accesoriile de apãrare exterioarã a porþilor se numãrã bar-
bacana, turnul avansat, amenajarea defensivã avansatã ºi zidul-scut. Deschiderile porþilor pro-
tejate de herse metalice ºi tãblii de lemn nu rezistau loviturilor balistelor, iar mai tîrziu ghi-
ulelelor de tun. Barbacana devenea un mijloc deosebit de eficace pentru apãrarea acceselor,
prezentînd un spaþiu închis, delimitat de curtine ºi amplificat cu un turn, o rondelã sau un bas-
tion. Aceastã invenþie orientalã s-a rãspîndit în întreaga Europã în urma cruciadelor, ajungînd
în spaþiul românesc doar în secolele XIV-XV. Gãsim mai multe barbacane în Transilvania: la
Sighiºoara, Rîºnov, Ghimbav, Aita Mare, Braºov, Sibiu, Alba Iulia, Prejmer, Cluj º.a. În Mol-
dova cunoaºtem o singurã barbacanã de piatrã, la Cetatea Albã (vezi fig. 144). Ea are un plan
trapezoidal ºi un turn circular cu diametrul de 10,8 m. Într-o anumitã perioadã el putea func-
þiona ca far (amintim „turnul farului“ de la cetatea Chilia). Cele trei niveluri ale turnului erau
dotate cu metereze. În barbacana Cetãþii Albe s-au mai pãstrat porþiuni ale drumului de stra-
jã. Iniþial curtinele barbacanei se terminau cu un coronament crenelat, iar mai tîrziu toate me-
terezele au fost zidite. Un zid mai pãstreazã douã rînduri de orificii dreptunghiulare, unde erau
fixaþi niºte dulapi de lemn – urme ale unui vechi sistem de schelãrie. Deschiderea accesului în
barbacanã era terminatã cu un arc în plin cintru. Este clar cã în cazul de faþã avem o con-
strucþie avansatã, capabilã de a organiza o rezistenþã independentã ºi îndelungatã.
Un alt exemplu ilustrativ de amenajare a apãrãrii exterioare a porþilor este turnul avansat
de la cetatea Chilia. Amplasat în faþa accesului principal, fortifica trecerea peste ºanþul umplut
cu apã. Avînd forma unei prisme patrulatere cu baza dreptunghiularã el se prezenta ca un
„minifort“ în faþa duºmanului, împiedicîndu-l sã se apropie de ziduri. Cele trei niveluri ale lui
erau prevãzute cu guri de tragere. Se vede cã turnul avansat este în relaþie directã cu proteihis-
ma care înconjura din trei pãrþi fortificaþia de la Chilia. „Minifort“ al unui pod poate fi consid-
erat ºi un turn paralelipipedic cu douã niveluri care proteja accesul principal în citadela inte-
rioarã a cetãþii Chilia. Un alt turn avansat se gãseºte la cetatea Bender.
Amenajãri defensive avansate apãrau dinspre extra muros fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman
ºi ansamblul fortificat al Cetãþii Albe.
Zidul-scut se construia în faþa porþilor de intrare, formînd un obstacol adãugãtor pentru
trupele inamice. Dou㠄ziduri-scut“ au existat la Cetatea Albã: primul în faþa porþii citadelei ºi
cel de-al doilea în faþa „porþii de mijloc“. Se pare cã un „zid-scut“ a fost ridicat într-o fazã con-
 195

structivã ulterioarã pentru a proteja vechea intrare muºatinã în fortul Cetãþii de Scaun de la
Suceava.
Cetãþile din Moldova erau protejate de ºanþuri de apãrare ºi poduri de acces. ªanþurile pot
fi seci cînd fortificaþia este amplasatã pe înãlþime (cetatea Neamþ, cetatea ªcheia º.a.) ºi um-
plute cu apã, dacã în apropiere existã surse de alimentare cu apã (Cetatea Albã, cetatea Chilia
º.a.). Pantele lor pot fi din pãmînt (cetatea Neamþ º.a.) sau îndiguite cu piatrã (Cetatea Albã,
cetatea Chilia, Cetatea Nouã de lîngã Roman º.a.). Lãþimea ºi adîncimea lor diferã de la caz la
caz. Cronicarul turc Tursun-bei scrie despre ºanþul cetãþii Chilia urmãtoarele: „Adîncimea
ºanþului ei era de neînchipuit, iar apa Dunãrii fiind scursã în el, cetatea pãrea ca o insulã“91.
Alþi cronicari turci – Mustafa-Ali ºi Nasuh Matrakci menþioneaz㠄ºanþul lat ºi adînc… pentru
apãrarea Cetãþii de Scaun de la Suceava“92. Dar cel mai adînc ºanþ pietruit ºi escarpat puþin
oblic, un adevãrat canal ciclopean cu adîncimea de circa 21 m, avea Cetatea Albã. Aici ne vom
aduce aminte de relatãrile cãlãtorului turc Evliya Celebi: „Umilul de mine am vizitat în aceastã
lume 7060 de cetãþi, dar nu am vãzut un ºanþ atît de adînc ºi de grozav ca acesta…“93.
Trecerea peste ºanþuri se face în dreptul porþilor cu ajutorul podurilor fixe, sprijinite pe
piloni de zid sau lemn, sau a celor mobile. În cazul curþii exterioare a cetãþii Neamþ un pod fix
are la capãt un pont-levis cu contragreutate ce se ridicã ºi se coboarã cu ajutorul lanþurilor ºi a
scripetelui. Tronsonul fix sprijinit pe piloni de piatrã, foarte înalþi, are un traseu curbliniar,
obligînd pe asediatori sã parcurgã o distanþã destul de mare cu flancul drept descoperit în faþa
focului apãrãtorilor. Alte douã poduri, de tip „cumpãnã“, se gãseau chiar în faþa fortului. La
Cetatea Albã podul „cumpãn㓠a înlocuit un pod mobil cu scripete. Poduri ridicãtoare gãsim
la Cetatea de Scaun de la Suceava ºi la cetatea Soroca.
Pentru neutralizarea „unghiurilor moarte“ create la baza porþilor dinspre extra muros se
foloseau bovindourile. Prin ele se controla intrarea. De aici se aruncau pietre, se turnau lichide
clocotinde (pãcurã, uleiuri, apã) ºi se trãgea cu arcul. Cele mai multe bovindouri au existat la
Cetatea Albã: trei la „poarta cea mare“ (unul de piatrã ºi douã de lemn), douã, de lemn, pe
turnul din colþul de sud-vest (fig. 227) ºi unul, de piatrã, pe turnul aflat în imediata vecinãtate
a „porþii de mijloc“.
Printre elementele de apãrare internã se numãrã hersele ºi canaturile. Hersele din lemn ºi
metal erau cunoscute încã din epoca romanã (cataracta, hericius). Suspendate pe lanþuri ele
precedau canaturile, alunecînd pe verticalã în jgheaburi speciale amenajate în ieºiturile la-
terale ale deschiderilor (fig. 228). Ele puteau avea forma unor grilaje („în org㓠sau „în ca-
 196

rouri“), terminate obligatoriu în partea inferioarã cu ascuþiºuri de fier sau îmbrãcate în fier.
„Poarta cea mare“ a Cetãþii Albe era înzestratã cu trei perechi de canaturi ºi douã herse (vezi
fig. 227). Resturi de culise s-au pãstrat la „poarta Ovidiopolului“ ºi la „poarta de mijloc“ a
Cetãþii Albe, la cetatea Soroca, la cetatea Hotin º.a.
În ceea ce priveºte canaturile, acestea erau confecþionate din lemn armat cu fier. Uneori
ele se acopereau cu plãci de cupru, astfel fiind protejate de loviturile directe ale inamicului ºi
de incendii.
Alte elemente de apãrare internã a porþilor sînt gurile de tragere ale tainiþelor, destinate ti-
rului orizontal, ºi gurile de pãcurã în planºee, destinate flancãrii plonjante.
Efervescenþa creatoare caracterizeazã aceastã epocã de maximã proliferare a dispozitive-
lor defensive. Porþile de acces ale majoritãþii cetãþilor de piatrã din Moldova, avînd diverse for-
mule arhitecturale, poartã amprenta atît a meºterilor de ºcoalã bizantinã, cît ºi a celor formaþi
pe ºantierele gotice ale Europei. În unele cazuri sînt înregistrate elemente caracteristice arhi-
tecturii orientale sau Renaºterii.

III.2. Construcþiile interioare

Construcþiile interioare ale complexelor fortificate, înzidite sau amplasate independent, þin
de organizarea normalã a cetãþilor ºi de dotarea lor. Aici pot fi evidenþiate urmãtoarele funcþii:
– administrativã;
– de locuire;
– religioasã;
– de serviciu;
– de depozitare º.a.
În cele ce urmeazã vor fi examinate pe rînd palatele fortificate ºi locuinþele demnitarilor
militari, lãcaºurile de cult ºi dependinþele cetãþilor din Moldova.

III.2.1. Palatele fortificate ºi locuinþele demnitarilor militari

Printre obiectivele intramurane cu caracter preponderent administrativ ºi de locuire vom

deosebi palatele (reºedinþe voievodale sau sedii ale demnitarilor militari) ºi locuinþele coman-
danþilor cetãþilor.
 197

Funcþia palatelor este complexã, însumînd, pe lîngã administrare ºi locuire cu toate ane-
xele obligatorii, ºi necesitãþile de reprezentare, religioase, economice etc. Tratarea lor le situ-
eazã în rîndul clãdirilor monumentale deosebite, corespunzãtoare înaltului statut al posesori-
lor. E adevãrat cã existã ºi anumite limite în ceea ce priveºte vocabularul lor plastic ºi preocu-
pãrile pentru confort – totuºi aceste construcþii aparþin unor ansambluri militare ºi primatul
funcþiei în raport cu alte considerente este evident. Se remarcã tendinþa de individualizare a
fiecãrui obiectiv: în Moldova nu gãsim douã modele identice ale acestor construcþii. Dezvolta-
te pe douã-trei niveluri, ele se caracterizeazã printr-o organizare spaþialã destul de modestã,
dependentã în mare mãsurã de configuraþia incintelor exterioare. În toate cazurile se simte ne-
voia economisirii suprafeþelor de construcþie, mãririi capacitãþilor defensive ale zidurilor prin
„îngroºarea“ lor ºi dotarea cu deschideri minime, asigurãrii legãturilor optime între diferite zone
etc.
Unicul palat-reºedinþã voievodalã inclus în incinta fortificaþiei se afla la Cetatea de Scaun
de la Suceava. Acest edificiu domnesc intrã în categoria „palatelor fortificate“. Toate încãperi-
le lui sînt înºirate de-a lungul curtinelor. Pe latura de est, la parter, se aflau corpul de gardã,
cripta ºi sala de mese pentru slujitori. La etaj, se presupune cã era dormitorul domnitorului.
Tot aici se gãsea paraclisul ºi, probabil, spãtãria micã folositã pentru audienþe. Mai tîrziu, în
exteriorul laturii de est, a apãrut „monetãria“. Pe latura de sud, la parter, erau amplasate baia
ºi cîteva încãperi cu funcþie neprecizatã. Închisoarea cetãþii se gãsea în turnul intermediar al
curtinei de sud. La etaj se aflau, probabil, camerele de locuit ale boierilor. Pe latura de vest, la
subsol avem pivniþe, iar la parter, se pare cã erau camere cu destinaþie gospodãreascã. La etaj
se crede cã erau sala sfatului domnesc, camera de arme ºi cancelaria. Aici spaþiul era secþionat
longitudinal prin pile cu arcade în arc frînt. Dar P.V. Batariuc nu exclude cã aceastã aripã ar fi
avut doar douã niveluri, la subsol aflîndu-se pivniþele, iar la parter spaþiile cu funcþie reprezen-
tativã ºi administrativã95. În general, încãperile de la etaj adãposteau familia voievodului ºi fa-
miliile boierilor, iar parterul era destinat slugilor, garnizoanei permanente ºi portarului de Su-
ceava. V. Vãtãºianu susþine cã aripa de vest este sigur contemporanã cu incinta fortului – pe-
retele palatului e þesut cu curtina lui de sud, dar ultimele cercetãri întreprinse de P.V. Batariuc
dovedesc cã ºi aripa de est putea fi construitã odatã cu vechiul nucleu96.
În arhitectura palatului sînt prezente elemente gotice. Sala sfatului domnesc era prevãzutã
cu bolþi în arc frînt, pe nervuri. Aici gãsim chei de boltã decorate cu blazoane cavalereºti ºi
stema Moldovei. În hala din aripa de vest a fost descoperit un fragment de capitel cu reprezen-
 198

tarea chipului de maimuþã. Este un cert import occidental: inserþii sculpturale din fiinþe mon-
struoase ºi animale fantastice decoreazã adesea partea superioarã a interioarelor. În cetate în-
tîlnim de asemenea coloane ºi portaluri sculptate în stilul gotic tîrziu. Ancadramentele de uºi
ºi ferestre decorate cu baghete sînt tipice pentru arhitectura goticã a Transilvaniei ºi Poloniei.
Nu este exclusã nici influenþa Þãrilor Baltice (fig. 229).
Fragmente de detalii gãsite în „gura de lup“ a cetãþii aparþin unei balustrade asemãnãtoare
cu cea a castelului de la Hunedoara97 (fig. 230). M.D. Matei ºi Em.I. Emandi au stabilit cã acest
motiv hunedorean a fost preluat din catedrala din Amiens (Franþa)98. În palat apar ºi elemente
renascentiste: compoziþii alegorice, decoraþii cu rozete º.a. Pentru împodobirea interiorului
sînt utilizate teracotele gotice ºi renascentiste, cahlele, plãcile de sobã cu decor figurativ, geo-
metric ºi vegetal. Unele motive decorative, în special cele ce reprezintã tema cavaler ºi doam-
nã sau cavaler cãlare pot fi vãzute ºi în castelul de la Hunedoara ºi în unele castele din Unga-
ria99. O ceramicã de facturã goticã de o cromaticã deosebitã servea pentru pavimente.
M. D. Matei ºi Em.I. Emandi admit prezenþa unui corp strãin de arhitecþi la edificarea for-
tificaþiei, considerînd „ºantierul Suceava ca o ºcoalã pentru constructorii moldoveni“100. Însãºi
cetatea e numitã de cercetãtori „o încununare a tuturor marilor realizãri din epoca lui ªtefan
cel Mare ºi Petru Muºat“101. Într-adevãr, ambii voievozi aveau legãturi strînse cu Transilvania,
Polonia, Lituania, Ungaria, Italia ºi alte þãri europene.
La crearea imaginii arhitecturale a faþadelor palatului concurã ºi elementele provenite din
aria bizantinã: discurile smãlþuite de diferite culori cu rozete, steme ºi balauri, cãrãmizile smãl-
þuite în albastru de peruzea º.a.
Piatra cioplitã este principalul material de construcþie al palatului. Din ea sînt confecþion-
ate muchiile pereþilor, coloanele, legãturile arcelor, nervurile bolþilor, piesele de sculpturã º.a.
K.A. Romstorfer a descoperit în cetate mai multe semne ale cioplitorilor în piatrã, asemãnã-
toare cu cele din Transilvania (Braºov, Bistriþa, Cluj) ºi Germania (Valea Rinului)102.
În ceea ce priveºte amenajãrile edilitare, aici meritã de menþionat conductele de ceramicã
pentru apã potabilã ºi scocurile de piatrã pentru evacuarea apelor pluviale.
Printre cele mai bine pãstrate reºedinþe ale comandanþilor militari ai cetãþilor se numãrã
palatul fortificaþiei de la Hotin (fig. 231). Alãturat curtinei de vest ºi „turnului plin“ cilindric al
cetãþii, palatul prezintã o construcþie dreptunghiularã în plan cu douã niveluri. La parter se
gãsesc trei încãperi: douã mai mici, dintre care una boltitã ºi o camerã mare pentru recepþii.
Ultima e divizatã în douã compartimente egale de o arcadã rezematã pe stîlpi masivi cu baze
 199

ºi imposte. Lumina pãtrunde prin mai multe deschizãturi. În salã se accede dinspre nord, iar
dinspre est existã o intrare ziditã, încadratã din exterior într-un portal gotic, tipic pentru arhi-
tectura medievalã a Moldovei. La etaj se aflã o altã salã reprezentativã, identicã cu cea de la
parter, numai cã sub pervazurile ferestrelor observãm mici banchete de piatrã întîlnite frecvent
în arhitectura civilã a Poloniei în secolul al XVII-lea. Astfel de banchete existã la Ciornaia Ca-
meniþa, la Lvov. La acelaºi nivel se gãsesc douã încãperi de locuit. În una din ele s-au pãstrat
resturile unui ºemineu ºi urmele unei deschideri ce ducea în partea superioarã neziditã a „tur-
nului comandantului“.
S-a constatat cã palatul pîrcãlabului se extindea înspre est printr-un bloc-anexã, conþinînd
un turnuleþ de veghe ºi un acces103 (vezi fig. 231 b). Parterul anexei era rezervat bucãtãriei (ar-
heologii ucraineni au descoperit aici canale pentru scurgerea apei) ºi dependinþelor, iar etajul,
probabil, familiei pîrcãlabului.
Decorul arhitectural al faþadelor rezultã din prelucrarea unui vocabular plastic de sintezã.
Pe de o parte, portalurile ºi cadrele ce împodobesc deschiderile uºilor ºi ferestrelor, provin din
arsenalul gotic (vezi fig. 135). Pe de altã parte, ornamentele liniare ºi paramentul „în tablã de
ºah“ ale faþadei de sud realizate din piatrã albã ºi cãrãmidã roºie sînt în spiritul tradiþiei bizan-
tine (vezi fig. 134).
În interiorul palatului avem aceleaºi preocupãri pentru expresivitate: în intra muros au fost
descoperite detalii de marmurã auritã, fragmente de coloanã angajatã, cahle smãlþuite ºi trafo-
rate º.a.
La cetatea Neamþ, corpurile de clãdiri din curtea interioarã dateazã din timpul lui ªtefan
cel Mare104. Pe latura de rãsãrit a fortului, la parter, se presupune cã erau închisoarea ºi baia.
La etaj, în aceeaºi aripã a fost construit un paraclis. Grupul de încãperi dinspre sud cuprinde,
probabil, apartamentele pîrcãlabului, suprapuse pe douã pivniþe. Pe latura de vest, în subsol,
se gãsesc beciurile prevãzute cu rãsuflãtori cu cadre de piatrã cioplitã. Parterul este rezervat
unei încãperi spaþioase bolþite – „probabil sala de adunare a gãrzii, sala armelor sau a cavale-
rilor“105. Aceastã salã putea fi folositã ca salã de sfat ºi de judecatã. Ea era luminatã dinspre
curte de patru ferestre ºi patru lunete. Legãtura între cele douã niveluri se realiza cu ajutorul
scãrilor interioare de piatrã ºi al galeriilor exterioare de lemn.
Se remarcã opþiunea pentru arhitectura goticã: în cetate au fost descoperite fragmente de
cadre de uºi ºi ferestre, console, piese sculptate, toate lucrate în stilul gotic moldovenesc de pe
vremea lui ªtefan cel Mare. Ca ºi la Cetatea de Scaun de la Suceava, aici apar ºi unele elemen-
 200

te de facturã bizantinã: plãci ºi discuri de ceramicã smãlþuitã decorate cu animale fantastice,

stema Moldovei sau desene geometrice106.
Astãzi nu putem restabili cu precizie înfãþiºarea palatului comandanþilor militari al Cetãþii
Albe, aflat odinioarã în citadela ei. Credem cã el a avut o arhitecturã interesantã. Aflãm despre
un „serai crãiesc“ de o rarã frumuseþe de la Evliya Celebi107 ºi despre „o cãsuþã nu prea mare
cu trei ferestre în arc frînt“ de la A.I. Zaºciuk108. Pe la jumãtatea secolului al XV-lea, cînd Ce-
tatea Albã a devenit capitala Þãrii de Jos, palatul pîrcãlabilor a fost transformat temporar în
reºedinþa domnitorului ªtefan al II-lea. Amintim cã parterul lui, situat parþial pe niºte pivniþe,
era alcãtuit din cîteva camere ale gãrzii, un arsenal ºi o încãpere cu dependinþã care putea adã-
posti pe pîrcãlabii cetãþii. La etaj, unde se ajungea din curtea citadelei cu ajutorul unei scãri de
lemn, se aflau patru încãperi înzestrate cu ambrazuri, una avînd o latrinã în consolã. Aici se
gãsea paraclisul citadelei cu o micã dependinþã alãturatã lui dinspre sud. O scarã de piatrã du-
cea în încãperea învecinatã dinspre nord cu lãcaºul de cult. Ultimul nivel includea patru încã-
peri, dintre care douã dotate cu ferestre de tragere ºi niºe, iar douã avînd metereze foarte în-
guste dinspre intra muros. Investigaþiile arheologice permit a susþine cã peretele de nord al pa-
raclisului a fost construit mai tîrziu decît citadela ºi cã peretele de vest al palatului a fost ridi-
cat simultan cu curtina de nord a cetãþuiei. În interior, pereþii erau tencuiþi ºi daþi cu var, iar
naosul paraclisului era pictat cu fresce.
Reºedinþa comandanþilor militari se suprapune unor construcþii antice, dezvelite parþial de
Gr. Avakian109 ºi I. Cândea110. Dupã 1484 otomanii întreprind în palat o serie de refaceri. Astfel,
în colþul lui de sud-est apare o scarã exterioarã de piatrã, rezematã pe doi piloni masivi. Se pre-
supun ºi alte intervenþii constructive. Conform datelor lui A.A. ªireaev faþadele palatului erau
înfrumuseþate cu cãrãmizi traforate, lãsate aparente111. Palatul era prevãzut cu sobe ºi conducte
de ceramicã pentru apã ºi încãlzire.
O reºedinþã a comandanþilor militari a existat în interiorul cetãþii Chilia. Cãlãtorul turc
Evliya Celebi menþioneazã mai multe clãdiri din citadelã: „case pentru chehaia, pentru dizdar
ºi pentru imam, hambare de grîu, depozite de muniþii ºi cîteva încãperi pentru soldaþi“112. În
prospectul-perspectivã al cetãþii Chilia din 1770 sînt reprezentate arsenalul, depozitul ºi o
clãdire cu funcþie neprecizatã alipitã zidului de vest al citadelei.
La începutul secolului al XVIII-lea, odatã cu refacerea capitalã a fortificaþiei de la Bender,
a fost reclãdit ºi palatul comandantului militar. „Casa paºei“ este menþionatã la sfîrºitul sec-
olului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea de scriitorul rus P. Sumarokov113 ºi de con-
 201

tele de Langeron, aflat în slujba þarului114. În 1816, funcþionarul rus P.P. Sviniin face urmãtoarea
consemnare: „sub turci în interiorul cetãþii erau multe construcþii, atît case cît ºi dughene, si-
tuate pe uliþe înguste, dar la plecarea lor aproape toate construcþiile sînt ruinate, de asemenea
este ruinat ºi minunatul palat al paºei“115. Conform datelor lui A.I. Zaºciuk „casa paºei“ a fost
reparatã în 1808 cu sprijinul comandamentului militar rus116.
În Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei am descoperit releveele acestui palat, executate de
militarii ruºi dupã reparaþia din 1807 (fig. 232)117. Pe foaie sînt reprezentate de asemenea planul
ºi faþada casei ienicerilor – corpul de elitã al armatei otomane. Încãperile de locuit ºi depen-
dinþele palatului paºei sînt grupate în jurul a douã curþi interioare, una avînd forma rectangu-
larã în plan, iar cealaltã trapezoidalã. Suprafaþa primei curþi este de aproape douã ori mai
mare decît a celeilalte. Curtea de sud are o colonadã interioarã pe toate patru laturi, iar cea
de nord e delimitatã din douã pãrþi de coloane, iar din douã de ziduri. Curþile dispun de galerii,
de unde se poate pãtrunde în diferite încãperi.
Planul întregului complex se apropie de un trapez, divizat transversal de un grup de spaþii
auxiliare. Printre încãperile mai mari se disting douã, decroºate în exteriorul laturii de est. Þi-
nînd seama de amplasamentul lor ºi de dimensiunile lor impunãtoare putem presupune cã aici
se gãseau sãli cu destinaþie reprezentativã. Palatul dispune de douã niveluri locuibile. Latura
de nord ºi cea de vest a clãdirii au ziduri mai groase. Un bovindou se gãseºte pe latura de est.
Prezintã interes ºi o încãpere pãtratã oarbã, cu pereþii masivi, plasatã în colþul de nord-est al
complexului. Pare a fi o ascunzãtoare, o ultimã redutã a comandantului militar în cazul unor
primejdii. Toate acestea ne permit sã presupunem cã anume aici, în apropiere, ar trebui sã se
afle camerele de locuit ale paºei. Încãperile mai mici, cu sobe, dispuse perimetral în jurul celor
douã curþi interioare sînt rezervate garnizoanei ºi slugilor demnitarului. Cele douã accese prin-
cipale se gãsesc pe latura de vest a palatului.
Faþada clãdirii este destul de modestã: pereþii de piatrã sînt perforaþi de mai multe ferestre
la primul nivel locuibil ºi de cîteva ferestre la cel de-al doilea nivel. Unele decroºuri sînt susþi-
nute de coloane cu capiteluri, iar bovindoul se sprijinã pe console. Palatul paºei a fost proba-
bil construit odatã cu cetatea bastionatã de arhitecþii otomani.
În ceea ce priveºte clãdirea interioarã de cãrãmidã din citadela Orheiului Vechi, aceasta fur-
nizeazã experienþe preluate direct din Rãsãrit (vezi compartimentul II.2.1 al prezentei lucrãri).
Se pare cã în perioada moldoveneascã ea s-a extins înspre nord pînã la incinta citadelei fiind su-
pusã unor refaceri ºi reparaþii. Un timp oarecare ea a servit ca palat pentru pîrcãlabii de Orhei.
 202

Mai sînt de menþionat ºi alte sedii ale comandanþilor militari, mult mai modeste, care nu
pot fi incluse în categoria palat: cele de la Soroca (amenajate sub poloni), de la Tatarbunar
(amenajate sub otomani), de la Palanca (amenajate sub otomani) º.a.
Aºadar, complexele rezidenþiale ale fortificaþiilor din Moldova reprezintã, în majoritatea
lor, obiective destul de originale, ale cãror elemente decorative aparþin vocabularului plastic al
arhitecturii gotice, bizantine, renascentiste, orientale ºi otomane.

III.2.2. Lãcaºurile de cult

Cetãþile de piatrã din Moldova sînt de neconceput fãrã spaþii pentru oficierea cultului. Se
detaºeazã douã grupuri de edificii religioase: în perioada moldoveneasc㠖 paraclisele ortodoxe,
iar în cea otoman㠖 moscheile. Ca ºi fortificaþiile, ele beneficiazã de concentrarea eforturilor
constructive ºi materiale ale societãþii medievale care invocã permanent protecþia divinã.
Modalitãþile lor de soluþionare rezultã din înþelegerea diferitã a edificiului de cult. Pentru
creºtini prezenþa lui este absolut necesarã, dar nu ºi pentru musulmani.

Edificii religioase creºtine

Majoritatea fortificaþiilor de piatrã, construite cu sprijinul domnesc în scopul apãrãrii þãrii

de duºmanii din afarã, erau înzestrate cu lãcaºuri de cult creºtine:
– înzidite (primul paraclis de la Cetatea Albã, paraclisele de la Cetatea de Scaun de la
Suceava, cetatea Neamþ, cetatea Hotin ºi Cetatea Soroca);
– plasate independent (cel de-al doilea paraclis de la Cetatea Albã ºi paraclisul de la cetatea
Chilia).
Existã o diferenþã netã între o bisericã obiºnuitã ºi un paraclis înzidit într-un ansamblu for-
tificat. Aici se impune revizuirea raporturilor tradiþionale dintre „utilitas“ ºi „simbol“, deoare-
ce primeazã soluþii arhitectonice adaptate cerinþelor de apãrare. Spaþiul ritual, menit sã adã-
posteascã în timpul slujbelor pe apãrãtorii cetãþii, este legat în mod firesc de structura interioa-
rã a obiectivului întãrit. Dar ºi în aceste condiþii severe, cînd parametrii sãi constructivi ºi este-
tici sînt subordonaþi necesitãþilor de apãrare, înregistrãm imagini de marc㠖 adevãrate „sclipiri
arhitecturale“ – rodul mãiestriei unor meºteri medievali talentaþi.
Paraclisele înzidite, adosate unor ziduri exterioare ale forturilor, se caracterizeazã prin di-
mensiuni modeste ale planului drept, mononavat, dezvoltat în sens longitudinal. Modul speci-
 203

fic de desfãºurare a ritualului în aceste edificii a condus la apariþia a douã compartimente din
cele trei obiºnuite adaptate cultului greco-oriental: existã doar altarul ºi naosul, iar pronaosul
rezervat neofiþilor, femeilor ºi tainei botezului lipseºte. Altarele paracliselor în discuþie bene-
ficiazã de planuri semicirculare, sau rectangulare avînd în unele cazuri anexe simetrice – pros-
comidii ºi diaconicoane.
În ceea ce priveºte acoperirea spaþiilor, se remarcã opþiunea constructorilor pentru sisteme
de bolþi în leagãn cu traseu semicircular. În acelaºi timp, toate paraclisele înzidite se gãsesc la
cel de-al doilea nivel al clãdirilor interioare (deci mai departe de atacanþi), comunicînd cu par-
terul cu ajutorul unor scãri de piatrã sau de lemn. Deschiderile sînt minime, destinate doar ne-
voilor de circulaþie ºi apãrare.
Bisericile cetãþilor moldoveneºti plasate independent se aseamãnã cu bisericile obiºnuite
ale aºezãrilor.

Cetatea de Scaun de la Suceava

Paraclisul acestei cetãþi importante construit sub Petru I Muºat odatã cu aripa de est a for-
tului, se pãstreazã astãzi în stare de semiruinã (fig. 233). El grupeazã spaþiile necesare cultu-
lui: naosul dreptunghiular alungit orientat în direcþia est-vest ºi altarul semicircular cu anexele
respective, proscomida ºi diaconicul. În paraclis se pãtrundea de la parter prin camera strãjilor,
cu ajutorul unei scãri spiralice. Altarul era luminat de o ferestruicã îngustã arcuitã. Interiorul
paraclisului avea un aspect solemn, demn de lãcaºul de cult al celei mai însemnate cetãþi dom-
neºti din þarã: arheologii au gãsit resturi de fresce care împodobeau altãdatã pereþii naosului
ºi bucãþi de pietre cioplite cu muluri, aparþinînd probabil unor imposte, nervuri de bolþi, cor-
niºe etc. Impresioneazã profilurile lor frumoase în formã de trilob, cununã º.a., caracteristice
goticului moldovenesc. Anumite refaceri au avut loc în paraclisul cetãþii pe timpul lui Alexan-
dru Lãpuºneanu ºi Vasile Lupu.
Pe la jumãtatea secolului al XIX-lea acest edificiu de cult se afla încã într-o stare destul de
bunã, avînd ºi boltã ºi picturã muralã, iar la începutul secolului al XX-lea îl gãsim deja într-o
stare deplorabilã.

Cetatea Neamþ

Lãcaºul de cult al acestei cetãþi aparþine fazei constructive din vremea lui ªtefan cel Mare
(fig. 234). Situat la etaj, el înscrie un plan apropiat de cel rectangular, cu douã niºe simetrice
 204

în pereþii laterali. Partea altarului este „îmbrãcat㓠cu o nouã zidãrie sub Vasile Lupu, care a
întemeiat aici în secolul al XVII-lea o mãnãstire. Anume atunci ar trebui sã se modifice planul
rectangular al altarului în semicircular. Mãnãstirea, purtînd hramul Sf. Nicolae, a suferit din
cauza incendiului în secolul al XVIII-lea. În paraclis se accedea din curte pe o scarã alãturatã
peretelui. Din exterior, dinspre est, zidul este amplificat de un contrafort puternic.

Cetatea Albã

Paraclisul citadelei de la Cetatea Albã a fost construit probabil de domnitorii moldoveni,

odatã cu citadela (fig. 235). Descoperirile arheologice au contribuit la precizarea dimensiuni-
lor acestuia: 8,5 × 4,5 m. Au fost gãsite cruciuliþe, capete de sãgeþi ºi oale de rezonanþã care,
fiind incluse în miezul zidãriei, îmbunãtãþeau acustica paraclisului. Apãrarea altarului, termi-
nat cu o semicalotã sfericã în partea lui superioarã, era asiguratã de o ambrazurã aflatã în mij-
locul peretelui de est. Douã niºe sacre – proscomidia ºi diaconiconul – îl flancheazã dinspre
nord ºi sud conform canoanelor bizantine. În literatura de specialitate gãsim cîteva studii
speciale dedicate acestui paraclis. Printre ele se numãrã ºi cele datorate lui Gr. Avakian118 ºi lui
I. Cândea119. Gr. Avachian face o descriere sumarã a paraclisului. I. Cândea pune accent pe
unele particularitãþi ale acestui lãcaº de cult. Cercetãtorul observã cã cele douã niºe – prosco-
midia ºi diaconiconul – sînt integrate „într-un fel de arc dublou“ realizat, spre deosebire de res-
tul zidãriei, din pietre mai mari, selectate cu mai multã grijã120. Este adevãrat cã acest arc iese
în evidenþã doar prin grija cu care i-au fost alese pietrele. În partea inferioarã arcul se „spri-
jin㓠pe douã profiluri-console, situate deasupra niºelor-anexe. Forma consolelor e modestã:
o teºiturã oblicã care uneºte o abacã cu paramentul zidului. I. Cândea ajunge la urmãtoarea
concluzie: „Consolele indicã clar intenþia constructorului de a realiza un arc triumfal. Astfel,
nu poate exista nici un dubiu asupra destinaþiei ºi funcþiunii ei ca altar al paraclisului, care,
eventual, se putea rezuma numai la aceastã absidã… Arcul uºor frînt al acestei abside pare sã
contrazicã o eventualã origine bizantinã, pe care n-o putem totuºi exclude cu totul în actualul
stadiu al cercetãrilor“121. Gr. Avakian este de pãrere cã acest lãcaº de cult a fost desfiinþat dupã
cãderea cetãþii în mîinile turcilor, aceºtia edificînd o moschee în curtea civilã a cetãþii122.
Sîntem de acord cu pãrerea lui I. Cândea cã paraclisul a fost construit odatã cu citadela de
creºtini, cu toate cã ºi pînã acum era destul de clar cã cele douã niºe – proscomidia ºi diacon-
iconul – precum ºi altarul orientat înspre est nu pot fi atribuite otomanilor. Am dori sã atragem
atenþia asupra unor imprecizii din lucrarea lui I. Cândea. În primul rînd, arcul altarului este
 205

numit de cercetãtor „un fel de arc dublou“123, cu toate cã el se gãseºte pe aceeaºi suprafaþã cu
restul zidãriei semicalotei. Arcul nu preia o parte din împingerile bolþii altarului, cu atît mai
mult intradosul lui nu se dubleazã (de aici provine denumirea de „arc dublou“). Credem cã în
cazul de faþã ar fi mai potrivitã formularea „arcul evidenþiat pe suprafaþa bolþii“. În al doilea
rînd, figura ce reprezintã altarul citadelei, anexatã lucrãrii lui I. Cândea, nu corespunde reali-
tãþii (fig. 236). Aici sînt desenate greºit cele douã niºe sacre faþã de profilurile-console. Acest
fapt poate fi uºor dovedit, comparînd figura în discuþie cu fotografiile niºelor, anexate aceleiaºi
lucrãri. Sub profiluri sînt desenate douã piloane inexistente.
Planurile topografice vechi permit reconstituirea încãperilor interioare ale citadelei.
Paraclisul dreptunghiular, cu o absidã semicircularã adîncitã în zid, comunicã cu parterul prin
intermediul unei scãri de piatrã. Jos, la primul nivel, se gãsea arsenalul, o încãpere mare ce pu-
tea adãposti pîrcãlabii ºi o altã încãpere, mult mai micã, avînd o sobã cu calorifer. În centrul
sobei se afla o pilã ziditã din cãrãmizi plate pãtrate, iar pereþii ei au avut canale prin care cir-
cula aerul cald. Astãzi doar absida altarului din curtina de est a citadelei aminteºte de existenþa
acestui lãcaº de cult creºtin.
Un alt paraclis al Cetãþii Albe se afla în curtea ei de sud (fig. 237). Dar, spre deosebire de
cel precedent, înzidit în citadelã, acest edificiu religios era plasat independent. Planului drep-
tunghiular, cu dimensiunile de 13,0 × 9,0 m, i se racordeazã dinspre rãsãrit o absidã semicir-
cularã, orientatã înspre est, dar cu o deviere de circa 20°. B. Rîbacov susþine cã edificiile de cult
cu o asemenea orientare capãtã în spaþiul slav hramul „Învierea Domnului“124. Dar în cazul de
faþã nu existã dovezi certe de apartenenþã a localitãþii nici la Rusia Kieveanã, nici la cnezatul
halician. Paraclisul are douã decroºuri dreptunghiulare – proscomidia ºi diaconiconul. Funda-
þiile sînt clãdite din piatrã de calcar. Pereþii bisericuþei erau pictaþi cu fresce. Arheologii au mai
gãsit aici resturi de oale de rezonanþã, bucãþi de sticle de fereastrã ºi rãmãºiþe ale acoperiºului
de plumb. Specialiºtii ucraineni înclinã sã dateze acest obiectiv religios în secolul al XIII-lea,
considerînd cã cea mai apropiatã analogie este biserica Sf. Ilie din Cernigov (secolul al XII-
lea)125. S. Ciocanu dateazã paraclisul în secolele XIII-XIV, iar V. Ghimpu nu exclude faptul cã
el a fost înãlþat atunci cînd teritoriile sudice ale interfluviului Prut-Nistru aparþineau Basarabi-
lor126. Lãcaºuri de cult cu abside semicirculare ºi niºe-decroºuri se întîlnesc la sud de Dunãre în
perioada revenirii stãpînirii bizantine ºi în timpul celui de-al doilea þarat bulgar: biserica Sf.
Nicolae din Sapareva-Bania (secolele XI-XII), biserica Sf. Todor din Boboºevo (secolul al
XII-lea)127 º.a. Unii cercetãtori sînt de pãrere cã localitatea Cetatea Albã a putut sã aparþinã
 206

un timp bulgarilor (înaintea dominaþiei Hoardei de Aur), dar acest fapt nu este dovedit. O
absidã semicircularã în plan cu niºe-decroºuri are biserica din cetatea medievalã de la Turnu
Severin (Þara Româneascã, secolul al XIII-lea)128. Paraclisul din „curtea civil㓠a Cetãþii Albe
ºi-a încetat existenþa dupã 1484, cînd Cetatea Albã a fost cuceritã de otomani.

Cetatea Hotin

Aºezat la etaj peste niºte pivniþe boltite, paraclisul cetãþii Hotin se compune dintr-o navã
dreptunghiularã ºi o absidã semicircularã (fig. 238). Mai mulþi cercetãtori sînt de pãrere cã acest
obiectiv s-ar fi construit în timpul domniei lui ªtefan cel Mare, fiind refãcut mai tîrziu de Petru
Rareº. Amintim cã turcii au numit acest lãcaº de cult „ªtefania“129. Reþin în mod deosebit aten-
þia doi „sîni“ laterali (o reminiscenþã a lobilor athoniþi pentru cor), adînciþi simetric în pereþii
naosului. Structura bolþii semicilindrice este formatã din trei arce dublouri în intrados. În faþa
altarului se gãsesc arcele etajate. Ferestrele de pe peretele de nord al paraclisului au în exteri-
or chenare gotice cu baghete.
Portalul de la intrare, o adevãratã bijuterie în piatrã, conþine mai multe muluri ce descriu
în partea lor superioarã un arc puþin frînt (fig. 239). O parte din ele se sprijinã pe niºte
colonete mici, ornamentate, asemãnãtoare cu cele de la pronaosul bisericii mãnãstirii Pro-
bota. Mulurile situate mai aproape de deschiderea intrãrii nu au socluri cu decor. Se pare cã
aici au existat douã faze constructive, una datoratã lui ªtefan cel Mare, iar cealaltã lui Petru
Rareº. La ambele faze sînt evidente motivele goticului moldovenesc tîrziu. În interiorul
paraclisului au fost depistate douã straturi de picturã suprapuse: primul (în faza ªtefan cel
Mare) imita cãrãmizi aparente, iar cel de-al doilea (în faza Petru Rareº) avea fresce cu scene
biblice ºi ornamente geometrice de tipul celor de la Voroneþ ºi Probota130. Astãzi aceastã pic-
turã nu mai existã.
Se pare cã din timpul lui Petru Rareº dateazã ºi pridvorul deschis al paraclisului, de plan
rectangular cu pereþii perforaþi sprijiniþi în colþurile lor exterioare de douã contraforturi
aºezate pieziº la 45°. Decorul lui se rezumã la elemente gotice (ancadramente de ferestre, ram-
plaje º.a.). Conform pãrerii lui Gh. Balº, la renovarea acestui pridvor au putut participa ºi
meºteri invitaþi din Armenia ºi Georgia131.
Paraclisul cetãþii Hotin poate fi considerat ca unul dintre cele mai evoluate modele arhi-
tectonice ale lãcaºurilor de cult incluse în componenþa cetãþilor voievodale moldoveneºti.
 207

Cetatea Soroca

Paraclisul cetãþii de piatrã de la Soroca prezintã unele particularitãþi de construcþie, neîn-

tîlnite la alte obiective fortificate din Moldova (fig. 240).
Aºezat la etaj, deasupra culoarului boltit al turnului de acces, el comunica cu interiorul
cetãþii prin intermediul unei terase de lemn. Ultima se gãsea la o cotã puþin mai înaltã decît
podeaua galeriei circulare interioare. În planul paraclisului se distinge un naos (4,75 × 5,20 m)
ºi un altar (3,70 × 3,70 m), ambele rectangulare. Destul de problematicã este descrierea sis-
temului originar de acoperire. În teza de doctorat a lui V.A. Voiþehovski, dedicatã cetãþii So-
roca, sînt menþionate ºtrepile în zidãrie „care aratã existenþa bolþilor de la perete pînã la
perete“132. G.F. Cebotarenco este convins cã naosul a fost acoperit cu o boltã semicilindricã, iar
pronaosul cu o altã boltã semicilindricã, perpendicularã pe prima133. În schimb, T. Nesterov
scrie despre „capela cetãþii, acoperitã în interior cu o calotã sfericã pe pandantivi ºi arce în con-
solã, sistem de boltire specific construcþiilor religioase moldoveneºti“134. Într-adevãr, atît
releveul executat de V.A. Voiþehovski în 1965, cît ºi cele douã fotografii publicate recent de T.
Nesterov, una din anii 30 ai secolului al XX-lea, iar cealaltã din 1945, atestã în naos urme de
la sistemul de boltire135. În acelaºi timp, un releveu realizat de militarii ruºi la sfîrºitul secolu-
lui al XVIII-lea, pãstrat în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, înfãþiºeazã paraclisul
cetãþii fãrã boltire sfericã, cu un tavan simplu de lemn136 (fig. 241). Un alt tavan de lemn, apãrut
mai tîrziu, divizeazã obiectivul de cult pe verticalã, probabil din raþiunea de a avea în cetate
mai multe încãperi auxiliare. Totuºi nu este exclus cã la aceastã datã bolþile iniþiale erau de
acum dãrîmate. Nu sunt excluse, de asemenea, anumite imprecizii reprezentative. Rele-
veele mãsurãtorilor cetãþii efectuate în 1948 înfãþiºeazã doar pereþii paraclisului (vezi fig.
121). De aceea, astãzi este greu de stabilit cine dintre cercetãtorii menþionaþi anterior are
dreptate, cu toate cã mai verosimilã ne pare varianta propusã de T. Nesterov.
În naos lumina pãtrunde prin deschiderea porþii de intrare, iar în altar prin douã guri de
tragere circulare aflate în pereþii laterali ºi o ambrazurã rectangularã ce strãpunge peretele de
est. Cele douã niºe sacre – proscomidia ºi diaconiconul – nu se gãsesc în altar, ca de obicei, ci
în naos. Probabil cã în caz de atac altarul era „evacuat“ ºi devenea loc de tragere, iar dupã ter-
minarea acþiunilor militare el era „resfinþit“.
Cu toate cã paraclisul cetãþii Soroca era destinat doar garnizoanei domneºti, meºterii-con-
structori au gãsit de cuviinþã sã utilizeze detalii sculptate în piatrã, conferind o notã solemnã
intrãrii. Ea este individualizatã dinspre curte printr-un frumos portal gotic, terminat în arc
 208

frînt. Portalul este împodobit cu ºiruri de baghete paralele în retragere care se încruciºeazã în
partea superioarã (vezi fig. 122). T. Nesterov este convinsã cã baghetele se sprijineau pe un
soclu simplu fãrã decor137. Asemenea soluþii decorative sînt frecvente în Moldova la sfîrºitul se-
colului al XV-lea. În schimb, V.A. Voiþehovski crede cã în partea inferioarã baghetele aveau
colonete ornamentate cu crestãturi în formã de spirale ºi zigzaguri138 (fig. 242). Asemenea so-
luþii decorative sînt cunoscute în Moldova începînd cu secolul al XVI-lea. Din pãcate, materia-
lele grafice ºi fotografice executate înainte de refacerea portalului nu elucideazã situaþia.
Deci, nu putem spune cu precizie cine dintre aceºti doi cercetãtori are dreptate. Dar evident
este faptul cã T. Nesterov cautã dovezi în sprijinul datãrii paraclisului ºi a cetãþii în timpul lui
ªtefan cel Mare, pe cînd V.A. Voiþehovski vrea sã argumenteze atribuirea paraclisului ºi a ce-
tãþii epocii lui Petru Rareº. Sã ne amintim cã acelaºi grafit din cetate çè (în varianta noas-
trã cuvîntul românesc „zi“) T. Nesterov îl considerã ÇË, adicã anul 7030 (1522 p.Chr.) (vezi
fig. 184), iar V.A. Voiþehovski ÇÏ, adicã anul 7080 (1572 p.Chr.)139. Menþionãm cã ambele
rezolvãri decorative ale portalului propuse de cercetãtori aparþin goticului moldovenesc
tîrziu.
Ne pare interesantã ipoteza lui G.F. Cebotarenco despre hramul paraclisului – Sf. Gheor-
ghe140. Cercetãtorul face trimitere la cunoscuta scrisoare a lui Petru Rareº adresatã în Bistriþa
cu rugãmintea de a-l ajuta la fortificarea cetãþii. Se ºtie cã scrisoarea a fost întocmitã la 23
aprilie 1543 în ziua Sf. Gheorghe („Divi Georgii Militus et Martiris“)141.
Sub polonezi, în 1692-1699, cetatea a fost supusã unor refaceri. Vechiul paraclis moldove-
nesc servea acum drept locuinþã. G.F. Cebotarenco susþine cã atunci a apãrut un nou spaþiu
pentru oficierea cultului – capela catolicã (astãzi inexistentã), adosatã dinspre intra muros în
partea de vest a fortificaþiei142. Ea se gãsea la cel de-al doilea nivel ºi avea un amvon de piatrã.
Dar T. Nesterov are o altã pãrere: „Afirmaþia cã acolo a fost amenajatã de polonezi capela
romano-catolicã a cetãþii – scãrile provenind de la un amvon – nu poate fi susþinutã, deoarece
lãrgimea scãrii fiind de 1,3 m, indicã o utilizare intensã ºi pentru obiective cu gabarite mari ºi
nu este caracteristicã pentru amvon“143.
Astãzi înfãþiºarea paraclisului moldovenesc de la cetatea Soroca nu coincide cu varianta
originarã. Portalul gotic a fost transformat în fereastrã, iar în peretele de nord a apãrut un
gol pentru intrare. A dispãrut terasa de lemn din faþa paraclisului. A fost modificat ºi sis-
temul de acoperire. Toate aceste intervenþii au diminuat valoarea arhitecturalã a lãcaºului de
cult.
 209

Cetatea Chilia

Trebuie sã menþionãm ºi biserica cetãþii Chilia, cu toate cã nu existã ºtiri despre aspectul ei
exterior. Cronicarul turc Sa’adeddin Mehmed face urmãtoarea consemnare dupã evenimen-
tele de la 1484: „ªahul cel puternic (Bayezid al II-lea – n.a.) a isprãvit cucerirea cetãþii, fãcînd
slujba de vineri în biserica acesteia“144. Este foarte probabil cã acest lãcaº de cult a fost demo-
lat, iar pe ruinele lui a fost înãlþatã moscheea principalã a fortãreþei, denumitã pe releveul
inginerului Kauffer „Sultan Beazit dj[ami]“145.

Edificiile religioase musulmane

Arhitectura religioasã otomanã a cetãþilor situate pe teritoriile administrate direct de

Poartã între Prut ºi Nistru rãmîne un fenomen neinvestigat.
Se ºtie cã în „raiale“ localnicii au fost înstrãinaþi de vechiul centru religios – Mitropolia Mol-
dovei (în documente oficiale ea apare sub diferite denumiri). În acelaºi timp au existat anumite
restricþii urbanistice ºi arhitectonice pentru a exclude posibilitatea „concurenþei vizuale“ a bi-
sericilor cu moscheile. Principiul de superioritate a religiei musulmane e afirmat ºi în planul ver-
tical al oraºelor administrate direct de Poartã: ele sînt dominate de minarete cu vîrfuri ascuþite.
În continuare în atenþia noastrã se vor situa moscheile fortificaþiilor din „Moldova oto-
manã“146. Ele nu pot concura cu realizãrile de marcã ale arhitecturii de cult musulman. În cazul
nostru este vorba de o zonã perifericã a Imperiului, unde moscheile se edificau la repezealã,
din materiale locale, uºor de gãsit, fiind destinate soldaþilor garnizoanelor permanente.
Trei lãcaºuri de cult musulman au existat în „curtea civil㓠a Cetãþii Albe. Prospectul-per-
spectivã al fortificaþiei din 1770 ne furnizeazã informaþii cu privire la aceastã curte (vezi fig.
140). Spre nord-est, în vecinãtatea zidului median al cetãþii, se afla odinioarã paraclisul orto-
dox. El ºi-a încetat existenþa dupã evenimentele din 1484, iar pe locul lui a apãrut „moscheea
mare“ a Akkermanului (astãzi i s-a pãstrat doar minaretul) (fig. 243). Rezolvarea ei planime-
tricã este tradiþionalã: o încãpere pãtratã cu dimensiunile de 20,5 × 20,5 m ºi un minaret de
plan circular cu o scarã spiralicã în interior. Minaretul, împodobit cu asize de cãrãmizi, avea
un mic balconaº pentru muezin ºi un acoperiº conic ascuþit. „Moscheea mare“ din Akkerman,
construitã de sultanul Bayezid al II-lea, a fost menþionatã în notele de cãlãtorie ale lui Evliya
Celebi147. Aici ºi-a gãsit veºnica odihnire hanul tãtarilor Islam Giray al II-lea la sfîrºitul secolu-
lui al XVI-lea148.
 210

În „curtea civil㓠mai erau alte douã moschei (astãzi inexistente), reprezentate în prospec-
tul-perspectivã al cetãþii din 1770. P.A. Cruºevan este de pãrere cã în turnul din imediata veci-
nãtate a „porþii de mijloc“ a fost amenajatã cea de-a patra moschee a cetãþii149.
O moschee frumoasã a existat pe teritoriul fortificaþiei de la Chilia. În planul întocmit în
1794 de inginerul Kauffer aceastã clãdire apare însoþitã de inscripþia „Sultan Beazit dj[ami]“150.
Deci, moscheea cetãþii Chilia, ca ºi „moscheea mare“ a Cetãþii Albe, a fost edificatã din ordinul
sultanului Bayezid al II-lea.
Prospectul-perspectivã al cetãþii Chilia din 1770 ne înfãþiºeazã o construcþie elegantã cu un
minaret ºi balconaº (vezi fig. 150). O gravurã de la sfîrºitul secolului al XVIII-lea, publicatã de
N.E. Kleemann, confirmã importanþa acestei moschei – minaretul ei este dintre cele mai înalte
din oraº151. V. Kurdinovski reproduce planul cruciform cu „trepte“ ºi patru pile interioare de
zidãrie – vîrfuri ale unui pãtrat imaginar,152 aparþinînd bisericii „Adormirea Maicii Domnului“
(fig. 244). Ruºii au reconstruit moscheea lui Bayezid al II-lea în bisericã: în braþul de sud al
crucii a dispãrut mihrabul, iar în cel de est a apãrut absida semicircularã a altarului. A fost de-
molat minaretul. În complex cu biserica în discuþie s-a construit ºi clopotniþa. Douã moschei
ale otomanilor au existat pe teritoriul cetãþii bastionate de la Hotin153 (fig. 245). Drept moschee
a servit un timp paraclisul ortodox, edificat în secolele XV-XVI; doar din exterior, din partea
blocului cazãrmilor i s-a mai adãugat un minaret. Un alt minaret, cel al moscheii mamei sulta-
nului Ahmed al III-lea, este reprodus în lucrarea redactatã de P.A. Cruºevan: primul nivel – un
volum prismatic terminat cu un trunchi de piramidã în patru feþe care susþine un turn cilindric
cu un mic balconaº (fig. 246 b)154. Amintim cã iniþial minaretele musulmane au fost concepute
ca niºte turnuri de apãrare.
Citadela Benderului avea un spaþiu pentru oficierea cultului înzidit în cel de-al doilea nivel
al turnului de acces. Cãlãtorul turc Evliya Celebi menþioneazã aici „geamia hanului Soliman“.
Ea este luminatã lateral de douã ambrazuri, iar dinspre curte – de douã guri de tragere. Siste-
mul de acoperire prezintã un planºeu simplu de lemn. În peretele sudic, mult mai gros decît
cel nordic, se gãseºte mihrabul placat cu cãrãmidã (fig. 247). Partea lui superioarã se terminã
cu o semicalotã în arc puþin frînt. Mihrabul este flancat de alte douã niºe dreptunghiulare, cu
dimensiunile de 0,30 × 0,40 m. Încãperea pentru rugãciuni comunica cu interiorul citadelei
prin intermediul drumului de strajã, neavînd legãturi verticale cu culoarul accesului de la par-
ter. Amplasamentul acestui lãcaº de cult poate fi comparat cu cel al paraclisului de la cetatea
Soroca, dar în primul caz avem o încãpere cu mihrab, iar în al doilea – o capelã creºtinã cu naos
 211

ºi altar. În cazul cetãþii Bender, încãperea pentru rugãciuni e orientatã înspre Mecca, iar în ca-
zul cetãþii Soroca, paraclisul e orientat înspre est. Ambele „capele“ erau destinate gãrzilor,
care astfel nu se îndepãrtau ºi nu pãrãseau postul de strajã. Ambele fortificaþii erau paze de
graniþã, expuse unor atacuri-surprizã întreprinse de tãtari, cazaci º.a.
Trei moschei plasate independent au fost construite în interiorul fortificaþiei bastionate de
la Bender (fig. 246 a). Una din ele, „situatã la 30 stînjeni de la «turnul genovez»“ a fost trans-
formatã în 1807 în biserica Sf. Alexandr Nevski155.
Moschei pentru soldaþii garnizoanei au mai avut cetãþile Palanca ºi Tatarbunar (vezi
relatãrile de cãlãtorie ale lui Evliya Celebi)156.
Aºadar, în arhitectura bisericilor ortodoxe incluse în componenþa cetãþilor voievodale se
desprind trãsãturi caracteristice arhitecturii religioase din Moldova, iar arhitectura moscheilor
din fortãreþe se defineºte ca o creaþie a meºterilor otomani. În toate cazurile aceste edificii de
cult sînt mult mai modeste decît obiectivele analoage din spaþii neîmprejmuite de ziduri.

III.2.3. Dependinþele

Caracterul plurifuncþonal al fortificaþiilor de piatrã este asigurat în mare mãsurã de depen-

dinþele acestora. Ele rãspund unor deziderate primare asigurînd atît protecþia cît ºi funcþio-
narea normalã a „organismului“ interior. Este greu de vorbit de un sistem strict de reguli: în
proiectarea dependinþelor primeazã caracterul funcþional. Enumerãm cele mai importante
funcþii ale acestor construcþii:
– de locuire;
– de serviciu;
– de producþie;
– de depozitare º.a.
Se desprind cîteva trãsãturi semnificative ale dependinþelor:
– formulele utilizate sînt destul de modeste, cu o geometrie clarã;
– se pune accent pe stabilitate ºi soliditate;
– volumele plasate independent se raporteazã în majoritatea cazurilor la scara umanã;
– preocupãrile pentru expresivitate sînt reduse sau lipsesc.
Toate se caracterizeazã prin trãinicie ºi simplitate, avînd un numãr minim de perforaþii în
pereþi. Faþadele sînt tratate fãrã pretenþii: contrastul între aspectul modest al dependinþelor ºi
 212

monumentalitatea cetãþilor este izbitor. În unele cazuri dependinþele ºi incintele de zid ale for-
tãreþelor aparþin unor faze constructive diferite. Aceste construcþii auxiliare – componente ale
spaþiului apãrat se grupeazã uneori uneori în adevãrate „baricade“, blocînd accesul spre cele
mai importante noduri ale complexelor fortificate.
Dependinþele pot fi amplasate:
– în spaþiul intra muros:
– compact (la Cetatea de Scaun de la Suceava în faza ªtefan cel Mare, cetatea Neamþ în
faza ªtefan cel Mare º.a.). Aici se creeazã senzaþia de organicitate ºi unitate cu ansamblul for-
tificat. Aceste dependinþe pot fi percepute din centrul curþii interioare;
– dispersat (la Cetatea Albã, cetatea Chilia º.a.). Aici imaginea arhitecturalã rezultã din
integrarea mai multor clãdiri, situate în spaþiul intramuran fãrã o logicã aparentã;
– în construcþiile exterioare ale cetãþilor (la cetatea ªcheia, cetatea Soroca în faza iniþialã
º.a.). Aici dependinþele ocupã unele niveluri ale turnurilor, spaþiul intra muros fiind necon-
struit ºi rezervat manevrelor militare ale garnizoanei.
Curþile pot fi pavate cu dale de piatrã avînd scocuri pentru evacuarea apelor pluviale. În
cetãþi pot fi sãpate fîntîni sau amenajate rezervoare pentru apã.
Printre funcþiile principale ale dependinþelor se numãrã cea de naturã locativã, material-
izatã în cazãrmi ºi locuinþe. Cazãrmi pentru soldaþii garnizoanei existã în toate fortificaþiile
Moldovei. Ele pot ocupa turnurile cetãþilor sau clãdirile intramurane. Toate au bolþi de cãrã-
midã sau planºee de lemn rezemate pe grinzi groase de stejar. Sînt prezente ºi unele pre-
ocupãri pentru igienã ºi confort elementar: în multe cazuri cazãrmile sînt prevãzute cu insta-
laþii pentru încãlzire. Pe zidurile exterioare, dinspre extra muros, se aflã latrinele de piatrã sus-
pendate. Douã latrine în consolã s-au pãstrat la citadela Cetãþii Albe: una asemãnãtoare cu un
bovindou ºi cealaltã de forma unei prisme alungite. Latrine interioare gãsim în turnurile de
apãrare ale cetãþii Soroca. În ceea ce priveºte locuinþele temporare ale orãºenilor edificate în
intra muros, ele nu se deosebesc de cele urbane (vezi prospectul-perspectivã al Cetãþii Albe
din 1770 ºi prospectul-perspectivã al cetãþii Chilia din 1770157).
Funcþia de serviciu e reprezentatã de bucãtãrii-brutãrii, bãi, camere pentru slugi, grajduri
º.a. Cele mai multe dependinþe de acest tip au avut Cetatea de Scaun de la Suceava, Cetatea
Albã ºi cetatea Chilia unde personalul auxiliar era cel mai numeros. O bucãtãrie e atestatã ar-
heologic în cetatea Hotin. Bãi aveau Cetatea Albã, Cetatea de Scaun de la Suceava ºi, proba-
bil, cetatea Neamþ. Grajduri pentru cai au existat la cetatea Hotin, cetatea Soroca, Cetatea
 213

Albã º.a. Din pãcate, o serie de dependinþe de acest tip încã nu sînt localizate precis, destinaþia
unor încãperi din fortificaþii rãmînînd neprecizatã.
Funcþia gospodãreascã e materializatã în depozite, magazii º.a. Toate cetãþile moldove-
neºti dispuneau de asemenea spaþii de suprafaþã sau subterane. La cetatea Hotin pivniþele
ocupã o suprafaþã considerabilã. La Cetatea Albã existã chiar un „turn-depozit“ care servea
drept grînar.
Funcþia de producþie e reprezentatã de „monetãrii“, ateliere º.a. „Monetãrie“ domneascã a
existat la Cetatea de Scaun de la Suceava. Ea a fost menþionatã documentar în timpul lui Da-
bija Vodã (1661-1665), iar arheologii au descoperit aici monede false purtînd însemnele
reginei Christina a Suediei158. Mai multe de ateliere meºteºugãreºti (de fierari, armurieri, giu-
vaeri º.a.) se gãseau în interiorul fortificaþiei de la Cetatea Albã.
Este importantã funcþia pur militarã. Meritã de menþionat încãperile pentru gardã, pul-
berãriile, arsenalele º.a.
În grupul altor dependinþe pot fi incluse temniþele, carcerele, trezoreriile º.a. Cîte un „turn-
închisoare“ au avut Cetatea Albã ºi cetatea Chilia. În secolul al XVII-lea, în temniþa Cetãþii
Albe a fost închisã soþia nobilului polon Korecki, susþinãtor al lui Alexandru Movilã159. Temni-
þele intrau în componenþa Cetãþii de Scaun de la Suceava ºi a cetãþii Neamþ. În turnul de sud-
est al ultimei se gãsea „neagra temniþã“. Aici puteau fi þinuþi condamnaþii la moarte pentru
„hiclenie“ sau alte crime grave. A doua închisoare a cetãþii Neamþ se presupune pe latura de
est, la primul nivel, alãturi de turnul de intrare160. Presupunerea ni se pare corectã: încãperea
nu are nici o deschidere pentru iluminare ºi aeraþie în afarã de o micã rãsuflãtoare care dã în
curte (fig. 248). Din interior, rãsuflãtorii i se alãturã un cotlon, iar din exterior un contrafort
masiv de piatrã avînd la mijloc un jgheab înclinat spre rãsuflãtoare. Este foarte probabil ca
toate contraforturile din curte ce sprijinã construcþiile de pe latura de est sã fi fost zidite mai
tîrziu, sub Vasile Lupu. Ele mai aveau menirea de a susþine o galerie de lemn la nivelul para-
clisului.
Citadela Cetãþii Albe avea un „turn al tezaurului“, cel de nord-vest. Se presupune cã în pe-
rioada moldoveneascã aici se pãstra vistieria oraºului.
Toate aceste spaþii erau destinate desfãºurãrii convenabile a unor activitãþi complementare
celor defensive, obligatorii pentru orice fortificaþie de piatrã din Moldova medievalã.
 214

III.3. Amenajãrile speciale

În fortificaþiile medievale existã o serie de amenajãri speciale. Unele din ele, avînd intrarea
în interiorul cetãþii, iar ieºirea în afara ei, se interpun, ca elemente de tranziþie între spaþiul in-
tramuran ºi cel extramuran. Printre acestea se numãrã subterane secrete – pasaje ºi ascunzã-
tori – spaþii concepute ca fiind inaccesibile pentru inamic, avînd importanþã majorã în cele mai
critice momente ale conflictelor armate. În categoria amenajãrilor speciale pot fi incluse, de
asemenea, capcanele subterane ºi tainiþele aflate pe teritoriul apãrat.

III.3.1. Subteranele secrete

Realitãþile evului mediu favorizeazã apariþia subteranelor secrete în fortificaþii. Acoperind

o bunã parte a spaþiului interior, cãile subterane de refugiu conjugã efectul defensiv cu cel al
dispozitivelor de suprafaþã. Pentru oraºele medievale se presupun coridoare – pivniþe pe mai
multe niveluri, cu legãturi transversale, galerii de evacuare, pasaje labirintice, hrube º.a. – re-
zultate ale unor modalitãþi viabile de apãrare. În Moldova, Þara Româneascã ºi Transilvania,
reþelele secrete dubleazã subteran chiar unele strãzi ºi pieþe, adãpostind mãrfurile tîrgurilor ºi
constituind locuri de refugiu în cazul repetatelor invazii. Cãile de evacuare secrete pornesc din
cetãþi, mãnãstiri, biserici, curþi voievodale ºi boiereºti, ajungînd în zone mai puþin periclitate.
Apariþia lor se înscrie în limitele intervalului secolelor XIV-XVI, perioada de apogeu a forti-
ficaþiilor de piatrã.
Departe de a fi realizãri rudimentare, executate în grabã din materiale perisabile,
refugiile subterane demonstreazã soluþii inginereºti originale ºi o evoluatã tehnicã de con-
strucþie.
În fortificaþiile din Moldova se cunosc mai multe amenajãri de acest fel. În dependenþã de
materialul de construcþie existã douã tipuri de subterane:
1) din piatrã ºi/ sau cãrãmidã;
2) din pãmînt.
La Cetatea Albã gãsim ambele tipuri. Un refugiu din piatrã ºi cãrãmidã se afla înspre sud-
vest de la accesul principal (fig. 249)161. Aici, o galerie boltitã semicilindric comunica cu o în-
cãpere de plan pãtrat boltitã la fel. Înãlþimea galeriei varia între 2,05 m ºi 2,4 m, iar cea a
încãperii era de 2,85 m. O schiþã desenatã de militarii ruºi la începutul secolului al XIX-lea re-
prezintã o altã cavitate subteranã de acest tip la Cetatea Albã162 (fig. 250). Ea are un plan drep-
 215

tunghiular alungit ºi o boltire în leagãn cu traseu semicircular. Intrarea în încãpere se face

printr-un mic gang dispus perpendicular pe axa ei longitudinalã. Cel de-al treilea pasaj subter-
an dotat defensiv, construit din piatrã ºi cãrãmidã, se afla tot aici, în partea de sud-vest, avînd
începutul în proteihisma cetãþii. Un mic acces dreptunghiular, încheiat în partea lui superioarã
cu un arc în plin cintru, ducea într-o galerie subteranã boltitã. Nivelul de cãlcare a depins aici
de nivelul maxim al apei din ºanþ. Dinspre curte, galeria dãdea într-o construcþie semiadîncitã
în sol cu funcþie neprecizatã.
Subterane secrete din pãmînt au existat la Cetatea Albã (vezi consemnãrile lui A.I. Zaºciuk
despre o cale de evacuare secretã ce pornea din cetate ajungînd pînã la o baie turceascã)163, la
Cetatea de Scaun de la Suceava (vezi informaþia reprodusã de K.A. Romstorfer despre o co-
municaþie subteranã ce ducea dintr-un turn la moºia lui Meixner)164, la cetatea Hotin (vezi re-
latãrile lui V. Kurdinovski despre o trecere subteranã din fortificaþie înspre biserica Sf. Nico-
lae)165, la cetatea Bender (vezi documentele din secolul al XIX-lea despre aprobarea con-
strucþiei noilor clãdiri numai dupã corelarea cu schema oficialã a cãilor subterane)166, la cetatea
Ismail (vezi informaþia reprodusã de B. Kolosok, despre un coridor subteran ce ducea în sub-
urbie)167. ªtiri interesante despre o subteranã secretã a cetãþii Neamþ gãsim în însemnãrile lui
N. Creþulescu, pãstrate într-un manuscris la Biblioteca Academiei Române168. În centrul curþii
se aflã o fîntînã, iar „prin rîpã (ºanþ – n.a.) era o comunicaþie secretã în caz de alarmã. Gura
hrubei era închisã în formã de melc printre stîncile rîpei, greu de descoperit. Hruba… duce de
la fîntînã pe sub pãmînt pe sub poarta a doua pînã la zidul rîpei de nord, iar de aici spre
munte“169. Arheologii, însã, n-au dat de urmele acestei comunicaþii secrete. În ceea ce priveºte
cetãþile edificate pe terenuri mlãºtinoase sau cu un înalt nivel al apelor subterane, ele n-au fost
dotate cu asemenea amenajãri (cetatea Chilia, cetatea Soroca).
Ca structurã, tunelurile pot fi cu sau fãrã bolþi. Un rol important îl are ventilaþia: o serie de
orificii cu canale dispuse la anumite distanþe erau mascate în aceste subterane. Ca formã, pre-
dominã spaþiile-coridoare (de traseu rectiliniu, în linie frîntã, curbliniar ºi complex cu ramifi-
caþii) ºi încãperile dreptunghiulare în plan.
Funcþiile subteranelor secrete pot fi diferite: de refugiu vremelnic sau de lungã duratã, de
adunare a oºtii venitã în ajutor din exterior, de evacuare ºi de depozitare. Cãi de evacuare sec-
rete a avut Cetatea Albã: prima ieºea la suprafaþã lîngã cimitirul grecesc, cea de-a doua în zona
perifericã a oraºului ºi cea de-a treia lîngã satul Peremojnoe170. Se presupune o legãturã subte-
ranã între Cetatea de Scaun de la Suceava cu biserica Mirãuþi ºi curtea domneacã171.
 216

În ceea ce priveºte relaþiile între subteranele secrete ºi construcþiile interioare de suprafaþã, aici
în multe cetãþi din Europa existau relaþii directe, dar în cazul cetãþilor din Moldova construc-
þiile interioare nu comunicau cu subteranele. Ultimele comunicau cu turnurile ºi zidurile cetã-
þilor sau cu partea superioarã a escarpei ºanþurilor de apãrare.
Caracteristicile comune sînt: adîncimea mare a nivelului de cãlcare (pînã la 10-20 m), eco-
nomisirea maximã a spaþiului, dezvoltarea încãperilor de-a lungul unei singure axe º.a.
Vom menþiona ºi ierarhia dimensionalã. Cele mai mari sînt subteranele de importanþã
majorã. În tîrgul Sucevei, în vecinãtatea bisericii Sf. Dumitru, se cunosc pivniþe cu galerii
în douã niveluri. O amplã reþea de comunicaþii secrete a existat la cetatea Bender. Unele
galerii ale ei impresioneazã prin dimensiuni: astfel, în direcþia Cãuºenilor putea trece liber
un detaºament militar cu cîte cinci-ºase oameni în fiecare rînd172. Galerii amenajate duceau
spre citadelã, spre bastioane ºi spre cele mai îndepãrtate retranºamente – dispozitive de
apãrare, construite în afara cetãþii. Intrãrile în cãile secrete erau mascate cu grijã. Multe
refugii subterane au fost dezvelite la Bender în timpul acþiunilor militare din 1770173. Ele
aveau o întindere considerabilã: lungimea unora ajungea la cîþiva kilometri. În 1830 aici au
fost iniþiate lucrãrile de astupare a „gropilor lãsate încã de turci“174, dar ºi pînã în prezent
orãºenii descoperã din cînd în cînd urmele unor ramificaþii ale galeriilor secrete
medievale.

III.3.2. Tainiþele

Cele mai ilustrative exemple ale tainiþelor de suprafaþã ne oferã cetatea Hotin (fig. 251).
Este vorba de cîteva încãperi secrete din turnul de nord al fortificaþiei. Gangul lui de intrare e
flancat de douã tainiþe: cea de est, prezentînd un coridoraº de plan curbliniar cu o gurã de
tragere ºi cea de vest – de fapt o micã niºã cu o gurã de tragere. În prima puteau sã se ascundã
cîþiva luptãtori, iar cea de-a doua adãpostea la nevoie doar un singur apãrãtor. Lãþimea tainiþei
de est este de 1,1 m, iar lungimea – de circa 8,0 m. În partea de sud i se alãturã o altã încãpere
dreptunghiularã cu dimensiunile de 1,20 × 1,60 m. Credem cã ºi aceastã cãmeruþã micã lipsitã
de ferestre ºi greu de observat putea servi la nevoie ca ascunzãtoare pentru luptãtori care pu-
teau sã aparã pe neaºteptate din spatele atacanþilor. Cealaltã tainiþã, boltitã semicilindric, are
o lãþime de 1,0 m ºi o lungime de circa 2,0 m. Unica ei gurã de tragere se înscrie în dimensiu-
nile 0,90 × 0,65 m. Cea de-a treia tainiþã se afla la urmãtorul nivel, în partea de est a turnului.
 217

E o micã încãpere-niºã pentru un singur apãrãtor. Meritã de remarcat cã toate aceste tainiþe
erau bine ascunse.
O altã tainiþã de suprafaþã, de plan semicircular, putea sã protejeze „poarta cotit㓠a cita-
delei de la Orheiul Vechi.
O încãpere secret㠄oarbã“, de asemenea de suprafaþã, de plan rectangular, fãrã deschideri
în exterior, se presupune în partea de nord-est a palatului paºei din cetatea Bender.
Se pare, cã o tainiþã subteranã oarbã a avut palatul pîrcãlabilor de la Orheiul Vechi175 (fig.
252). Ea putea fi amenajatã în perioada moldoveneascã în încãperea centralã a criptei mau-
soleului musulman. Aceastã subteranã a fost adîncit㠖 la aceastã epocã nu se putea ajunge în
interiorul ei cu ajutorul vechii scãri de cãrãmidã. Scara a fost astupatã de noul perete al sub-
teranei realizat din blocuri de piatrã prelucratã de calcar. Subterana a fost boltitã în leagãn cu
arce dublouri. Probabil ea comunica cu parterul printr-o scarã mobilã de lemn. S-a observat cã
blocurile de piatrã, deja utilizate la o altã construcþie, au fost montate în mare grabã, fãrã a
þine cont de aspectul estetic176. Printre pietre au fost incluse lespezi cu douã inscripþii arabe ºi
o rozetã cu ºase petale cioplitã în piatrã. Toate acestea aratã cã în cazul de faþã erau mai im-
portanþi factorul constructiv (caroul din blocuri de piatrã mãrea rezistenþa pãrþii centrale a clã-
dirii), cel funcþional (pîrcãlabii de Orhei aveau nevoie de o ascunzãtoare) ºi cel temporal (con-
strucþia trebuia sã fie terminatã într-un timp foarte scurt). Mica deschidere în peretele de nord,
cu funcþie neprecizatã ºi cu dimensiunile de 60 × 80 cm, putea servi ca rãsuflãtoare.
Subliniem faptul cã majoritatea tainiþelor de suprafaþã au avut un caracter mai mult ofen-
siv decît defensiv.

III.3.3. Capcanele subterane

Un adevãrat sistem de capcane subterane a avut cetatea Neamþ în faza ªtefan cel Mare.
Douã gropi-„capcane“ în „cursa de ºoareci“, de plan rectangular de dimensiuni diferite erau
sãpate în spatele porþii de intrare în curtea exterioarã (fig. 253). O groapã mare se gãsea în faþa
turnului principal de acces. În fundul ei puteau fi înfipte þepuºe de lemn sau de fier.
O capcanã subteranã a existat în „cursa de ºoareci“ a Cetãþii de Scaun de la Suceava în faza
ªtefan cel Mare (fig. 254). Se pare cã o groapã de plan rectangular a precedat cea de-a doua
poartã în aceastã cetate (vezi fig. 255). O altã groapã-„capcan㓠gãsim în turnul de acces al ce-
tãþii Soroca (fig. 254). O capcanã subteranã se presupune în amenajarea defensivã exterioarã
a Cetãþii Noi de lîngã Roman.
 218

În general, toate dispozitivele sus-numite cu caracter special asigurau apãrãtorilor pro-

tecþia suplimentarã. Este clar cã execuþia ºi controlul lor presupunea o concepþie bine gînditã
ºi cunoaºterea particularitãþilor reliefului. Se pot bãnui, în acest sens, iniþiative ale posesorilor,
ale arhitecþilor-responsabili de construcþie ºi ale localnicilor, care în timpuri nefaste puteau sã
ajungã nevãzuþi în cetate ºi, pentru un timp oarecare, sã fie feriþi de pericolul din afarã.
 219

ÎNCHEIERE

Arta fortificaþiilor însoþeºte evoluþia umanitãþii constituind o parte importantã a culturii ºi

civilizaþiei. Ea reflectã istoria însãºi, multiplicînd încontinuu diverse soluþii de arhitecturã mili-
tarã: se perfecþioneazã formulele vechi, se elaboreazã altele noi. Toate sînt verificate în practi-
ca rãzboiului.
În evul mediu întreaga Europã era împînzitã de castele ºi cetãþi. ªi în Moldova istoricã for-
tificaþiile au atins un înalt grad de eficacitate în apãrare. Sistemul defensiv al þãrii, expresie a
dezvoltãrii social-economice ºi a organizãrii statale, realiza cu succes apãrarea dinspre Nistru,
dinspre zona danubiano-ponticã ºi dinspre Ardeal. Din reþeaua de fortificaþii a Moldovei fã-
ceau parte fortãreþele voievodale, curþile domneºti ºi boiereºti, mãnãstirile ºi tîrgurile fortifi-
cate º.a. Cele mai importante erau cetãþile de piatrã, cu funcþie "strict militarã", care asigurau
controlul unor puncte strategice, locuri obligatorii de trecere sau al unor cãi de comunicaþie.
În timp de pace, ele reprezentau nuclee complexe cu rol organizatoric pe planul vieþii sociale
ºi economice, avînd în frunte pîrcãlabi sau staroºti. În timp de rãzboi, ele deveneau centre de
rezistenþã militarã ºi locuri de refugiu pentru o parte din populaþie. De aici se declanºau
atacurile ºi raidurile împotriva duºmanului.
Este de remarcat cã experienþa localã, anterioarã constituirii statului de sine stãtãtor Mol-
dova, care s-a manifestat la construcþia întãriturilor de pãmînt ºi lemn, a fost preluatã ºi perfec-
þionatã de puterea centralã - unica stãpînitoare a oraºelor ºi cetãþilor þãrii. Apariþia armelor de
foc a accelerat înlocuirea fortificaþiilor ocazionale, lucrate din pãmînt ºi lemn, cu cele perma-
nente, zidite din piatrã. În afarã de aceasta, primejdia externã a determinat ca puterea centralã
sã intervinã rapid în vederea creãrii unui adevãrat sistem de fortificaþii, format din obiective
solide, durabile, menite sã impunã autoritatea domneascã pe întreg teritoriul þãrii ºi sã asigure
integritatea statalã.
Un astfel de sistem de apãrare a fost creat la sfîrºitul secolului al XIV-lea din ordinul lui
Petru Muºat. Acum în Þara Moldovei au apãrut mai multe fortificaþii: la nord ºi nord-est - ce-
tãþile de la Suceava (Cetatea de Scaun ºi ªcheia), Neamþ, Hotin, Þeþina ºi Hmielov (cetãþuia
de pe Ceremoº), iar la extremitatea sud-esticã - Cetatea Albã. Acestora li se asociau ºi întãritu-
rile de pãmînt ºi lemn de la Baia, Siret ºi Suceava. Sistemul defensiv muºatin s-a dovedit a fi
eficient în apãrarea þãrii.
Anumite ameliorãri în domeniul constructiv defensiv au fost fãcute mai tîrziu de Roman I
Muºat, Alexandru cel Bun, ªtefan al II-lea ºi Alexãndrel. Pe la mijlocul secolului al XV-lea sis-
 220

temul de apãrare a þãrii includea cetãþile de piatrã de la Suceava ºi Neamþ, în interior, ºi Hotin,
Orheiul Vechi ºi Cetatea Albã, pe fîºia nistrianã. Fortificaþii de pãmînt ºi lemn au existat la
Baia, Siret, Suceava, Roman, Iaºi, Tighina ºi Orheiul Vechi. În aceastã epocã funcþionau mai
multe curþi domneºti ºi boiereºti, precum ºi mãnãstiri dotate defensiv.
O adevãratã explozie în domeniul construcþiilor militare s-a produs în timpul lui ªtefan cel
Mare. Acest voievod a iniþiat o campanie de amploare de apãrare a þãrii cu ajutorul fortifica-
þiilor. Cetãþile moºtenite de la predecesori au fost desãvîrºite, altele fiind ridicate de princi-
pele-constructor. Acum sistemul de fortificaþii al þãrii prezenta o reþea de puncte de rezisten-
þã, comparabile dupã eficienþa ºi trãinicia lor cu cele ale oricãrui stat european. Cetãþile de pia-
trã se gãseau pe malul Nistrului sau în apropierea lui (Hotin, Orheiul Vechi, Cetatea Albã, ce-
tatea lui Iurghici), în vecinãtatea Prutului (Þeþina), în interiorul statului, spre Transilvania
(Neamþ, Suceava, Roman) ºi la Dunãrea Inferioarã (Chilia). Acestora se mai adaugã incintele
urbane (Suceava, Roman, Iaºi), curþile voievodale ºi boiereºti, mãnãstirile fortificate, întãritu-
rile de pãmînt ºi lemn (Orheiul Vechi, Tighina, Soroca, Bîrlad, Bercheci, Crãciuna, cetatea de
la Valea Albã) º.a. În general, esenþa intervenþiilor constructive ale lui ªtefan cel Mare în do-
meniul fortificaþiilor de piatrã era adaptarea lor la artilerie. Astfel, în 1466 a apãrut Cetatea
Nouã de lîngã Roman, între 1475 ºi 1497 a fost amplificatã Cetatea de Scaun de la Suceava,
înainte de 1476 a fost reamenajatã cetatea Neamþ, în 1476-1479 a fost extinsã Cetatea Albã, în
1479 a fost reconstruitã cetatea Chilia, pe la 1483 a fost amplificatã Cetatea Nouã de lîngã
Roman, iar în jurul anilor 70 ai secolului al XV-lea se presupun lucrãri de fortificare la Orheiul
Vechi. De asemenea, s-au luat mãsuri pentru a întreþine ºi a edifica întãrituri de pãmînt ºi
lemn. Se constatã prezenþa unor elemente tehnice ºi constructive foarte avansate pentru acea
epocã, suplimentate cu altele, caracteristice perioadei precedente.
Importanþa deosebitã a sistemului de apãrare a statului moldovenesc, cel mai puternic din
Europa de Sud-Vest, consta ºi în faptul creãrii unui baraj puternic care a reuºit sã stãvileascã
aproape un secol pãtrunderea în inima Europei a forþelor otomane.
În secolul urmãtor, efortul constructiv defensiv a fost continuat de Petru Rareº. Acum s-a
reclãdit în piatrã cetatea Soroca, s-au efectuat lucrãri de construcþie la unele curþi domneºti ºi
mãnãstiri întãrite. Raportul de forþe s-a schimbat, însã, în favoarea Imperiului Otoman. Totuºi,
Moldova ºi-a pãstrat autonomia, evitînd transformarea în paºalîc. Dar începînd cu mijlocul
secolului al XVI-lea Îara Moldovei renunþã la construcþia cetãþilor de piatrã ºi aici se sfîrºeºte
strãlucita epocã de apãrare printr-o reþea unitarã de fortificaþii.
 221

Realitãþile medievale au reclamat crearea ºi dezvoltarea unui sistem militar puternic a

cãrui temelie au constituit-o „oastea cea mare“ ºi „oastea cea micã“. Comandantul militar
suprem al þãrii era însuºi domnul. Apãrarea integritãþii statale rãmînea scopul principal al
gîndirii ºi artei militare din Moldova. Erau importante strategia ºi tactica rãzboiului, armele ºi
metodele de luptã, tratatele de teorie ºi practicã militarã º.a. Un rol însemnat în apãrarea þãrii
l-au avut cetãþile - puncte de sprijin militar ºi sedii de garnizoane permanente. Printre
diferitele funcþii ale acestor fortificaþii predominantã era, desigur, cea de apãrare.
Arta fortificaþiilor era direct determinatã de elemente, metode ºi sisteme defensive. În
perioada investigatã cele mai importante elemente defensive au fost valul de pãmînt, cu sau
fãrã palisadã, zidul de piatrã, turnul izolat, turnul de flancare ºi bastea. În acelaºi interval de
timp au existat urmãtoarele metode de apãrare: frontalã orizontalã, frontalã verticalã (inter-
mediarã), metoda „cleºtilor“ (încruciºatã) ºi metoda „flancurilor“. Ultimele douã aveau efi-
cienþa mai mare deoarece permiteau neutralizarea "unghiurile moarte" inaccesibile pentru
apãrãtori. Printre sistemele defensive utilizate pot fi evidenþiate sistemul parietal, sistemul sin-
uos, sistemul de turnuri izolate, sistemul de turnuri de flancare ºi sistemul de bastei. Primele
douã sisteme au fost adoptate de fortificaþiile moldoveneºti de pãmînt ºi lemn pînã la domnia
lui Petru I Muºat, apoi, pînã la mijlocul secolului al XVI-lea, erau folosite toate patru tipuri.
În evul mediu au existat mai multe categorii de cetãþi: obstacole, refugii ºi posturi; fortifi-
caþii permanente ºi fortificaþii ocazionale; puncte de sprijin militar, reºedinþe fortificate ºi
cetãþi ale aºezãrilor; fortificaþii de graniþã ºi fortificaþii din interiorul þãrii; cetãþi „clasice“ º.a.
Fiecare categorie avea un rol militar precis în sistemul de apãrare a Moldovei, cele mai impor-
tante fiind cetãþile voievodale de piatrã.
În ceea ce priveºte tipurile de apãrare în arta fortificaþiilor, aici se detaºeazã apãrarea
„activã“, apãrarea „pasivã“, apãrarea „elastic㓠ºi apãrarea „mascatã“. Apãrarea „pasiv㓠era
utilizatã preponderent pînã la sfîrºitul secolului al XIV-lea, cea „activ㓠era preferatã de prin-
cipii-constructori de cetãþi domneºti, iar cea „elastic㓠ºi „mascat㓠erau folosite mai ales dupã
„descentralizarea“ apãrãrii teritoriale începînd cu mijlocul secolului al XVI-lea.
De asemenea, pot fi menþionate apãrarea de frontierã ºi cea din interiorul þãrii, apãrarea
zonalã ºi cea statalã; apãrarea temporarã ºi cea de lungã duratã; apãrarea izolatã ºi cea colec-
tivã; apãrarea individualã ºi cea comunã; apãrarea naturalã, apãrarea succesivã º.a. Importantã
este ºi apãrarea urbanistic㠖 un însemnat potenþial defensiv înmagazinat în alcãtuiri urbane.
Toate tipurile de apãrare enumerate erau permanent verificate în practicã. Anume apãrarea a
 222

determinat diversitatea soluþiilor de arhitecturã militarã, atît în detalii, cît ºi în conceptul de

ansamblu.
În dependenþã de materialul de construcþie uzitat, cetãþile - puncte de sprijin militar se
divizeazã în piese lucrate din pãmînt ºi lemn ºi cele zidite din piatrã. Printre cetãþile de pãmînt
ºi lemn cu funcþie „pur militar㓠se numãrã fortificaþiile unor locuri strategice (cetãþile Tighi-
na, Soroca, poate Hotin) ºi fortificaþiile de campanie (cetãþile Bîrlad, Bercheci, Crãciuna, ce-
tatea de la Valea Albã). În cazul lor era utilizatã vechea tehnicã a palisadelor suplimentate cu
valuri de pãmînt ºi ºanþuri. Fortãreþele de pãmînt ºi lemn se construiau în Moldova pînã la apli-
carea pe scarã largã a artileriei.
Cele mai importante amenajãri defensive au fost edificate din piatrã. Cel mai simplu tip de
fortificaþie de piatrã includea un donjon înconjurat de un val de pãmînt ºi un ºanþ exterior sec
(cetatea Þeþina). Apoi au apãrut amenajãri defensive cu donjon înzidit în incinta exterioarã de
piatrã (cetatea Hotin, forturile Cetãþii Albe, cetãþii Chilia, Cetãþii de Scaun de la Suceava). În
perioada analizatã în Moldova se cristalizeazã, de asemenea, tipul regulat al cetãþii cu turnuri
de flancare puternice (forturile cetãþilor Neamþ, Chilia, Bender, Cetatea de Scaun de la Su-
ceava, Cetatea Noi de lîngã Roman, cetatea Soroca). Fortificaþiile cu „turnuri de artilerie“ ºi
bastei constituiau deja o inovaþie fiind apãrate mult mai serios (cetatea Neamþ, Cetatea de
Scaun de la Suceava, Cetatea Nouã de lîngã Roman).
În dependenþã de forma planului, existã cetãþi – modele de planºetã ºi cetãþi – modele
spontane sau intermediare. Primele dispun de un plan regulat sau apropiat de cel regulat, iar
ultimele au un plan neregulat, subordonat condiþiilor de relief. În funcþie de sursele cetãþilor
de plan regulat compact, în spaþiul investigat au existat fortificaþii de sorginte nord- ºi vest-
europeanã, de sorginte bizantinã, de model bizantino-oriental, de model oriental ºi de model
renascentist. Din primul grup fac parte forturile cetãþilor Neamþ, Chilia, ªcheia ºi Cetatea de
Scaun de la Suceava. Aici, ca model de bazã ,figureazã fortificaþia de tip „castel“, carea putea
sã ajungã în Moldova cu ajutorul meºterilor polono-baltici sau italieni. Din grupul al doilea fac
parte fortul Cetãþii Albe, cetatea Tatarbunar, fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman ºi al cetãþii
Bender. Aici în calitate de model figureazã cetatea romano-bizantinã. Sursa primarã a pri-
melor douã tipuri este vestitul castru roman. În grupul al treilea intrã citadela de la Orheiul
Vechi. Aici în calitate de model este luatã întãritura orientalã de tip "reºedinþã fortificatã" din
timpurile omeyazilor ºi abbasizilor. Constructorii ei erau familiarizaþi cu arhitectura de apã-
rare a Orientului. Ultimului grup îi aparþine cetatea Soroca. Aici în calitate de model de bazã
 223

figureazã castelele centriste din epoca Renaºterii ºi antecedentele lor. Se pare cã acest tip a
ajuns în Moldova prin intermediul meºterilor italieni invitaþi, buni cunoscãtori ai arhitecturii
militare renascentiste.
La cetãþi – modele spontane factorul hotãrîtor al conceptului planimetric este relieful. Pe
teritoriul Moldovei în perioada de referinþã au existat urmãtoarele modele: cu donjon
amplasat independent, cu donjon integrat în ziduri ºi modelul constantinopolitan. Primul -
model spontan, ales pentru un sit cu capacitãþi de apãrare deosebite, este ilustrat de cetatea
Þeþina. Cel de-al doilea propune situaþia intermediarã, cu dirijare parþialã, ºi e ilustrat de ce-
tatea Hotin. Ambele fortificaþii ar fi trebuit sã ajungã în Moldova prin filiera central-europea-
nã, probabil prin constructorii din Polonia. Cel de-al treilea model are la bazã întãritura Cons-
tantinopolului ºi e ilustrat de centurile exterioare de zid ale Cetãþii Albe ºi cetãþii Chilia. În
cazul de faþã modelul constantinopolitan a supravieþuit într-o þarã din arealul culturii bizan-
tine, atunci cînd însuºi Bizanþul nu mai exista.
În organizarea spaþialã a cetãþilor din Moldova primeazã criteriul funcþional. Cele mai
importante funcþii erau cea de apãrare, de locuire, administrativã, religioasã, economicã, de
depozitare º.a. Dar nu poate fi ignorat nici criteriul constructiv. În cetãþile Moldovei au fost
utilizate cele mai strãlucite soluþii inginereºti, generate de gîndirea militarã a vremii. Compo-
ziþia spaþialã materializa forme de cetãþi-modele împrumutate din spaþii culturale diferite. Ast-
fel în Moldova existau replici ale unor fortãreþe nordice, occidentale, bizantine, bizantino-ori-
entale, orientale ºi renascentiste. Constructorii bãºtinaºi puteau introduce anumite corective în
conceptul-„canon“ luînd în consideraþie tradiþiile ºi experienþa localã în construcþie.
La cetãþile Moldovei a fost utilizatã o gamã largã de procedee compoziþionale, tema prin-
cipalã a compoziþiei arhitecturale fiind triumful forþei. În ceea ce priveºte materialele de con-
strucþie, se dãdea preferinþã materialelor de la faþa locului: piatrã de calcar, gresie calcaroasã,
tuf silicios, ºist verde, piatrã de rîu º.a. Erau folosite ºi materialele lemnoase. Tehnica de con-
strucþie vãdeºte împrumuturi nordice, orientale ºi bizantine, dar rolul hotãrîtor l-au jucat expe-
rienþa ºi deprinderile constructive ale meºterilor ºi zidarilor locali.
Planurile regulate ale multor fortificaþii din Moldova dovedesc faptul cã cei ce le-au ridi-
cat lor erau familiarizaþi cu ºtiinþa trasãrii pe teren. Constructorii cunoºteau atît principiile
proporþionãrii, cît ºi sistemele de module constructive (Cetatea Albã în timpul lui ªtefan cel
Mare, cetatea Tatarbunar º.a.). Un strict raþionament geometric se simte în planimetria ºi vol-
umetria cetãþii Soroca. Trasarea planului pe teren devenea adesea un ritual solemn mistic,
 224

metodele de împreunare a pãrþilor constitutive fiind þinute în secret. Se dãdea preferinþã me-
todei in situ, multe detalii ºi noduri fiind concretizate direct pe ºantier.
În perioada analizatã, la construcþia cetãþilor din Moldova au luat parte cîteva categorii de
constructori. Veriga superioarã o constituiau arhitecþii - ºefi de ºantier invitaþi de puterea cen-
tralã care promovau anumite modele de arhitecturã militarã. Realizarea acestor modele se
efectua de veriga urmãtoare, alcãtuitã din constructori calificaþi care puteau fi de la faþa locu-
lui sau, în unele cazuri, din þãrile apropiate. Veriga inferioarã era constituitã din salahori auto-
htoni aduºi la „munca la cetate“. Responsabilii de lucrãri supravegheau lucrãrile de construcþie
ºi rãspundeau în faþa puterii centrale de executarea lor. În perioada investigatã, printre respon-
sabilii de lucrãri de construcþie la Cetatea Albã se numãrã Teodorca (1440), Stanciul (1454),
Luca (1476) ºi Hîrman (1479). La pregãtirea ºi organizarea lucrãrilor de construcþie la alte
cetãþi au luat parte pîrcãlabii ªandru Bora (1479, Chilia), poate Cîrstea Arbure (ante 1475-
1476, Neamþ), poate Radu Gangur (anii 70 ai secolului al XV-lea, Orheiul Vechi), poate Toa-
der (1543, Soroca) º.a. Nu este exclus cã arhitectul greco-genovez Ioann Privana a participat la
construcþia ansamblurilor fortificate de la Chilia ºi Cetatea Albã, meºterul italian Baptisto di
Vesentino la înãlþarea zidurilor cu bastei la Cetatea de Scaun de la Suceava, iar meºterul local
Iacop la vreo refacere sau reparaþie a cetãþii Soroca. Se pare cã cetatea Bender a fost edificatã
de renumitul arhitect otoman Sinan ibn Abdulmennan.
În cetãþile Moldovei au fost instalate mai multe plãci de piatrã sau marmorã cu diverse re-
prezentãri ºi inscripþii oficiale. Cele mai multe comemorau sfîrºitul unor etape de construcþie
indicînd ºi numele comanditarului – iniþiatorul lucrãrilor ºi al responsabilului de realizarea
acestora. Astfel, inscripþiile din fortificaþiile Moldovei menþioneazã pe domnii ªtefan al II-lea,
ªtefan cel Mare ºi Petru Rareº, pe sultanul Suleiman Magnificul, pe pîrcãlabii Teodorca, Stan-
ciul, Luca ºi Hîrman. Pe zidurile cetãþilor se mai gãseau ºi diferite inscripþii, semne lapidare ºi
reprezentãri neoficiale (grafite, crestãturi, petroglife, reliefuri º.a.). Aici erau prezente frînturi
de fraze, cuvinte, litere separate, însemne heraldice, diferite desene, mãrci individuale ale
pietrarilor ºi semne apotropaice. Ultimele includ cruci, semne solare, rozete, vîrtelniþe, „stele
ale lui David“, romburi „clasice“, labirinturi, „triple incinte druidice“, „Golgote“, „Tetraktys“-
uri º.a. Se credea cã ele ocroteau pe apãrãtorii cetãþilor de primejdii ºi rãutãþi.
În dependenþã de amplasarea elementelor constitutive faþã de spaþiul apãrat, existã con-
strucþii exterioare (ziduri, turnuri, bastioane, porþi), construcþii interioare (palate fortificate ºi
locuinþe ale demnitarilor militari, lãcaºuri de cult, dependinþe) ºi elemente de tranziþie între
 225

spaþiul intramuran ºi cel extamuran (amenajãri speciale). Forma construcþiilor exterioare care
bareazã accesul inamicului spre spaþiul apãrat depinde de condiþiile amplasãrii în teren ºi de
progresul tehnicii militare. Evul mediu propune o excepþionalã varietate de astfel de dispozi-
tive defensive, care sunt rezultatul unor eforturi colosale în domeniul apãrãrii.
Zidurile protejeazã atît intra murosul, cît ºi teritoriul limitrof cetãþii, fiind „îngroºate“
odatã cu perfecþionarea armelor de foc. În epoca artileriei incintele de zid coboarã în înãlþime,
devenind þinte mai greu de atins pentru tunurile inamicului. Curtinele pot fi de traseu rectiliniu
(cetãþile ªcheia ºi Tatarbunar, Cetatea Nouã de lîngã Roman), în linie uºor frîntã (cetatea
Neamþ), curbliniare (cetatea Hotin) ºi în formã de arc de cerc (cetatea Soroca). Ele sînt perfo-
rate de un numãr neînsemnat de goluri. Coronamentul curtinelor este alcãtuit dintr-o succe-
siune de creneluri ºi merloane sau dintr-un parapet cu deschideri pentru tragere. În cetãþile
Moldovei au fost utilizate cîteva tipuri de merloane: dreptunghiulare simple cu niºe interioare,
dreptunghiulare duble º.a. Din punct de vedere funcþional, zidurile fortãreþelor pot fi despãrþi-
toare, înconjurãtoare, de blocare, de acces ºi duble. Ultimele includ „zidurile-scut“ ºi Zwingere
care îºi au originea în Rãsãrit, fiind preluate de europeni cu ocazia cruciadelor.
Turnurile cetãþilor servesc pentru legãtura zidurilor participînd activ la flancarea lor ori-
zontalã. Flancarea verticalã se realizeazã cu ajutorul maºiculilor, bovindourilor ºi hourds-uri-
lor. Impresioneazã varietatea formelor turnurilor prismatice cu baza rectangularã, romboida-
lã, hexagonalã ºi octogonalã, cilindrice cu baza circularã ºi apropiatã de cea circularã º.a. Toate
aceste formule sînt bine cunoscute în evul mediu atît în Orient, cît ºi în Europa. Din punctul
de vedere al amplasamentului, turnurile pot fi izolate (donjoane interioare, turnuri avansate)
ºi adosate zidurilor de incintã (de colþ, intermediare, de acces). Un donjon central se gãsea la
cetatea Þeþina, iar donjoane de colþ, integrate în ziduri, existau la Cetatea de Scaun de la Su-
ceava, Cetatea Albã ºi cetatea Hotin. Din punct de vedere funcþional, turnurile se împart în
cele de apãrare, de observare ºi de servire. Ultimele pot adãposti locuinþe, lãcaºuri de cult, în-
chisori º.a. În cetãþile Moldovei, în cele mai multe cazuri, turnurile au cumulat mai multe
funcþii.
„Turnurile de artilerie“ sînt destinate pieselor de artilerie. Astfel de elemente defensive
protejau fortul Cetãþii Noi de lîngã Roman. Dar cele mai puternice dispozitive de apãrare, care
preced bastioanele „clasice“, sînt basteile – construcþii joase, cu ziduri groase ºi baze evazate.
Ele pot fi cu sau fãrã gol interior, adãpostind la nivelurile inferioare cazematele. În cetãþile
Moldovei au existat bastei de plan rectangular, circular (rondele) ºi semicircular (semiron-
 226

dele). Basteile au fost incluse în prima linie de apãrare a Cetãþii de Scaun de la Suceava, cetãþii
Neamþ ºi Cetãþii Noi de lîngã Roman.
Un element constitutiv important de care depinde, în mare mãsurã, potenþialul defensiv al
cetãþii, este poarta de acces. Ea însumeazã mai multe funcþii: de circulaþie, de supraveghere,
de oprire ºi de apãrare. În caz de pericol, poarta se blocheazã cu ajutorul mijloacelor externe
(poduri basculante, turnuri avansate, amenajãri defensive avansate, maºiculi, bovindouri º.a.)
sau a celor interne (canaturi ºi tãblii de lemn, herse metalice, guri de pãcurã, ascunzãtori cu
ambrazuri º.a.). În cetãþile Moldovei au existat urmãtoarele tipuri de porþi: turn-poartã de plan
rectangular (Cetatea Albã, cetãþile Neamþ, Soroca, Bender º.a.); poartã în curtinã (Cetatea
Albã, cetatea Bender º.a.); poartã ºicanatã (citadela de la Orheiul Vechi, Cetatea Albã º.a.).
Turnul-poartã de plan rectangular era cel mai rãspîndit tip de acces în fortificaþiile Moldovei.
Poarta în curtinã este protejatã de turnurile aflate în vecinãtate. Marele ei merit constã în di-
recþionarea obligatorie a asediatorilor în deschiderea intrãrii sub un foc încruciºat al apãrãto-
rilor. La Cetatea de Scaun de la Suceava ºi la cetatea Neamþ au existat adevãrate „curse de
ºoareci“ („guri de lup“), unde atacanþii erau expuºi loviturilor apãrãtorilor.
Se pare cã o poartã ºicanat㠄cotit㓠a fost construitã la citadela de la Orheiul Vechi. Ana-
logii ale unor asemenea dispozitive cu schimbarea direcþiei pot fi gãsite în spaþiul Orientului.
Nu este exclus cã poarta de la Orheiul Vechi sã fi fost edificatã de meºterii rãsãriteni invitaþi de
domnie. O altã poartã ºicanatã, dar fãrã schimbarea direcþiei, a fost construitã la Cetatea Albã.
Un mijloc deosebit de eficace pentru apãrarea acceselor devine barbacana, rãspînditã în
întreaga Europã în urma cruciadelor. Ea amplificã poarta riveranã a Cetãþii Albe.
În calitate de motive decorative la aceste dispozitive servesc incluziunile de cãrãmizi (arhi-
voltele, asizele, grilele, brîiele, ornamentele geometrice º.a.), corniºele, ancadramentele de uºi
ºi ferestre, compoziþiile din ghiulele de piatrã º.a. Aici sunt prezente elemente gotice, bizan-
tine ºi orientale, precum ºi elementele specifice arhitecturii Renaºterii.
Construcþiile interioare ale fortificaþiilor þin de organizarea ºi dotarea lor. Acestea sunt
obiective cu funcþii administrative, de locuire, religioase, de serviciu º.a. Din categoria datã fac
parte reºedinþele intramurane: palatele domneºti (Cetatea de Scaun de la Suceava), palatele
pîrcãlabilor (Cetatea Albã, cetãþile Hotin, Chilia ºi Neamþ) ºi palatele dizdarilor sau paºalelor
(Cetatea Albã, cetãþile Chilia ºi Bender). În arhitectura lor sînt prezente motive gotice, bizan-
tine ºi otomane. Influenþe orientale se resimt în palatul pîrcãlabilor (fosta hanaka) de la
Orheiul Vechi.
 227

Cetãþile Moldovei sînt de neconceput fãrã spaþii pentru oficierea cultului. Se detaºeazã
douã grupuri de edificii religioase: paraclisele ortodoxe în perioada moldoveneascã ºi mos-
cheile în cea otomanã. Modalitatea lor de soluþionare rezultã din înþelegerea diferitã a lã-
caºului de cult de creºtini ºi musulmani. Aceste construcþii pot fi înzidite (Cetatea Albã, Ceta-
tea de Scaun de la Suceava, cetãþile Soroca, Bender º.a.) sau plasate independent (Cetatea
Albã, cetatea Chilia º.a.). Decorul lor e caracteristic bisericilor moldoveneºti ºi moscheilor oto-
mane, dar e mult mai modest.
În cetãþile Moldovei se mai gãseau depozite de pulbere ºi muniþii, cazãrmi, grajduri, ate-
liere, temniþe ºi alte construcþii necesare pentru funcþionarea normalã a amenajãrilor defen-
sive.
O protecþie suplimentarã a apãrãtorilor era asiguratã de amenajãrile speciale cum au fost
subteranele secrete ºi tainiþele. Ele au existat la Cetatea de Scaun de la Suceava, cetãþile Hotin,
Neamþ ºi Bender. Ca formã, în Moldova predominau spaþiile-coridoare de traseu rectiliniu, în
linie frîntã, curbliniar ºi complex cu ramificaþii. Caracteristicile comune ale acestor amenajãri
secrete sînt adîncimea mare a nivelului de cãlcare, economisirea maximã a spaþiului, dez-
voltarea încãperilor de-a lungul unei singure axe º.a. Cele mai mari sînt subteranele de impor-
tanþã majorã.
Exemple ale tainiþelor de suprafaþã ne oferã cetatea Hotin. Ascunzãtori de acelaºi tip se
presupun la cetatea Bender ºi la citadela de la Orheiul Vechi.
Capcane subterane au existat la Cetatea de Scaun de la Suceava, la cetãþile Neamþ ºi So-
roca ºi poate la Cetatea Nouã de lîngã Roman.
Majoritatea acestor amenajãri speciale au avut un caracter mai mult ofensiv decît defen-
siv. Execuþia ºi controlul lor presupunea o concepþie iniþialã bine gînditã. În vremuri nefaste
locuitorii din împrejurimi puteau sã pãtrundã nevãzuþi în intra muros ºi, pentru un anumit
timp, sã fie feriþi de pericolul din afarã.
În general, toate aceste construcþii exterioare, interioare ºi speciale au fost comparabile, la
acea vreme, cu dispozitivele asemãnãtoare din Europa. Meºterii lor au cunoscut la perfecþie
procedeele constructive defensive bizantine, orientale, nord-, vest- ºi central-europene, oto-
mane, precum ºi cele renascentiste.
Investigaþiile efectuate în prezenta lucrare au permis formularea urmãtoarelor concluzii:
1. La sfîrºitul secolului al XIV-lea – începutul secolului al XV-lea în Þara Moldovei, care
iniþial a cunoscut mai mult întãrituri de pãmînt ºi lemn, începe construcþia centralizatã a forti-
 228

ficaþiilor de piatrã. În aceºti ani este creat un sistem unitar de cetãþi prin voinþa voievozilor
Pentru I Muºat, Roman I Muºat ºi Alexandru cel Bun. Sistemul este perfecþionat ºi amplificat
în a doua jumãtate a secolului al XV-lea de ªtefan cel Mare ºi pe la mijlocul secolului al XVI-
lea de Petru Rareº. În componenþa lui intrã cetãþi voievodale de piatrã, incinte urbane de
pãmînt ºi lemn, curþi domneºti ºi boiereºti, mãnãstiri întãrite º.a. În anii 70-80 ai secolului al
XV-lea acest sistem – cel mai puternic în Europa de Sud-Est – este comparabil cu cele mai evo-
luate sisteme de apãrare europene. Începînd cu mijlocul secolului al XVI-lea, Moldova intrã
în sfera de influenþã a Imperiului Otoman ºi renunþã la construcþia amenajãrilor fortificate cu
funcþie preponderent militarã.
2. În perioada de referinþã în spaþiul investigat identificãm patru tipuri de apãrare prin for-
tificaþii: „activã“, „pasivã“, „elastic㓠ºi „mascatã“. Printre elementele defensive cele mai im-
portante se numãrã valul de pãmânt cu sau fãrã palisadã, zidul de piatrã, turnul izolat, turnul
de flancare ºi bastea; dintre metodele defensive – cea frontalã orizontalã, frontalã verticalã,
metoda „cleºtilor“ ºi metoda „flancurilor“. Sistemele defensive specifice locului ºi timpului vizat
sînt de asemenea variate, fiind atestate tipurile: parietal, sinuos, de turnuri izolate, de turnuri de
flancare ºi de bastei. Toate categoriile de cetãþi sînt incluse în sistemul de fortificaþii al þãrii.
3. Existã o strînsã interdependenþã între amenajãrile de apãrare ºi alcãtuirile urbane. Ce-
tãþile influenþeazã asupra planimetriei construcþiei urbane. Ele contribuie la dezvoltarea pro-
cesului de urbanizare.
4. Ca puncte de sprijin militar sînt utilizate douã tipuri de cetãþi lucrate din pãmînt ºi lemn:
întãrituri ale unor locuri strategice ºi fortificaþii de campanie. Ele au un caracter ocazional ºi
sînt exploatate un timp limitat.
5. Se construiesc diferite categorii de fortificaþii de piatrã, printre care cele mai importante
sînt cetãþile - puncte de sprijin militar ºi sedii de garnizoane, înãlþate la comanda puterii cen-
trale. Dupã caracteristicile tactico-strategice ºi indicii constructivi, majoritatea cetãþilor cu tur-
nuri ºi bastei din Moldova, la momentul construcþiei sînt comparabile cu cele mai avansate
ansambluri cu un sistem defensiv similar din Europa acelei epoci.
6. În dependenþã de forma planului, existã douã tipuri de bazã ale fortificaþiilor de piatrã:
regulat ºi neregulat. Cetãþile neregulate sînt adaptate reliefului. Se detaºeazã modelul cu don-
jon central, modelul cu donjon integrat în ziduri ºi modelul constantinopolitan. Aici sînt
importante experienþele nord- ºi central-europene, precum ºi cele provenite din spaþiul bizan-
tin. Drept modele pentru fortificaþiile de plan regulat, apropiat de cel rectangular, au servit
 229

amenajãrile defensive nord- ºi vest-europene de tip „castel“, cele bizantino-orientale, precum

ºi cele orientale de tip „reºedinþã fortificatã“. Toate au ca sursã primarã castrul roman. Forti-
ficaþia de plan circular are ca prototip castelul centrist renascentist ºi antecedentele lui. Toate
modelele de cetãþi – „capete de serie“ ºi cetãþi – „unicate“ ajung în Moldova prin intermediul
meºterilor-constructori invitaþi de puterea centralã.
7. Domnia apeleazã la arhitecþi din spaþii culturale diferite: bizantin, nordic, vest- ºi cen-
tral-european, oriental. Arhitecþii sînt secondaþi de zidari ºi salahori autohtoni. Poarta se ser-
veºte, preponderent, de experienþa constructivã din lumea musulmanã ºi bizantinã.
8. Procedeele de compoziþie sînt diverse, toate accentuînd ideea inaccesibilitãþii spaþiului
fortificat. Soluþiile spaþial-volumetrice vãdesc diverse influenþe, sursa acestora fiind identifi-
catã în arhitectura fortificaþiilor medievale din Europa de Nord, Centralã ºi Occidentalã, Im-
periul Bizantin, Orient ºi cea a castelelor epocii Renaºterii.
9. Decorul în cetãþi este modest, preocuparea majorã a fãuritorilor fiind rezistenþa con-
strucþiilor. Detaliile constructive, în primul rînd, accentueazã inexpugnabilitatea obiectivelor.
La capitolul „accesorii“ semnalãm prezenþa elementelor arhitecturale ºi decorative aparþinînd
goticului tîrziu, moldovenesc ºi transilvãnean, arhitecturii orientale, bizantine, otomane ºi arhi-
tecturii renascentiste.
10. Materialele uzitate pentru edificarea cetãþilor moldoveneºti sînt diverse. În general,
sînt preferate lemnul ºi piatra (piatra de calcar, gresia calcaroasã, ºistul, tuful silicios, piatra de
rîu º.a.). Tehnica constructivã denotã împrumuturi bizantine, nordice, orientale, occidentale ºi
otomane, toate acestea grefate pe experienþa ºi mãiestria zidarilor locali. În procesul edificãrii
unor cetãþi au fost utilizate principiile de proporþionare ºi modulele constructive.
11. Studiul arhitecturii fortificate reclamã ºi „punerea în ecuaþie“ a inscripþiilor oficiale ºi
neoficiale, diverselor reprezentãri ºi semne fãcute pe zidurile cetãþilor (crestãturi, petroglife,
grafite, compoziþii sculpturale ºi plate º.a.). Acestea au, pe de o parte, o semnificaþie decorati-
vã, pe de alta - o valoare informativã. Ele puteau fi realizate atît de meºterii autohtoni, cît ºi
de cei invitaþi pe ºantier de puterea centralã.
12. Toate elementele exterioare ale fortificaþiilor sînt menite sã bareze accesul inamicului
ºi sã asigure protecþia spaþiului intramuran. Zidurile sînt indispensabile tuturor cetãþilor de
piatrã. Ele sînt „îngroºate“ începînd cu a doua jumãtate a secolului al XV-lea. Decorul lor este
modest ºi contribuie la sublinierea monumentalitãþii. Turnurile au diferite forme de plan, ates-
tate atît în Orient, cît ºi în Occident. Le urmeaz㠄turnurile pline“, „semiturnurile“ ºi „turnu-
 230

rile de artilerie“. Mai tîrziu apar platformele ºi terasele pentru artilerie, precum ºi basteile –
descoperiri ale inginerilor europeni din secolul al XV-lea ºi modalitãþi eficiente de contra-
carare a tirului de artilerie. Aceste inovaþii ale artei fortificaþiilor au ajuns în Moldova, proba-
bil, cu concursul specialiºtilor italieni. În construcþia porþilor de acces au fost folosite soluþii
acreditate în arhitectura Orientului, Occidentului ºi Imperiului Bizantin. Particularitãþile arhi-
tecturale ale tuturor acestor dispozitive sînt un reflex al destinaþiei lor.
13. Construcþiile interioare includ clãdiri administrative, de locuit, religioase, de serviciu
º.a. În arhitectura lor se depisteazã motive gotice, bizantine ºi orientale. O decoraþie mult mai
bogatã au palatele domneºti ºi ale comandanþilor militari. Pentru celelalte construcþii se con-
statã un vocabular plastic mai modest decît cel al edificiilor analoage nefortificate.
14. Potenþialul defensiv de suprafaþã este conjugat cu cel subteran. Acesta din urmã se
compune din spaþii inaccesibile pentru inamic: refugii, încãperi pentru adunarea oºtii, galerii
de evacuare, hrube, tainiþe º.a. Proiectarea ºi construcþia lor presupune o bunã cunoaºtere a
arhitecturii de apãrare ºi a particularitãþilor topografice. În acest sens, se pot bãnui iniþiative
ale posesorilor, ale arhitecþilor – ºefi de ºantier ºi ale localnicilor.
Reieºind din cele expuse anterior, autorul avanseazã urmãtoarele recomandãri:
– sã se facã cercetãrile preliminare pe teren în vederea localizãrii unor amenajãri defen-
sive dispãrute (cetatea Tatarbunar, cetatea lui Iurghici, cetatea Chilia Veche º.a.);
– sã se organizeze sãpãturile arheologice sistematice în zone mai puþin studiate ale monu-
mentelor (Cetatea de Scaun de la Suceava, Cetatea Albã, citadela de la Orheiul Vechi, cetãþile
Chilia, Soroca, Bender º.a.);
– sã se efectueze dezvelirea unor vestigii arheologice ºi elevaþia parþialã a unor fortificaþii
(cetatea ªcheia, Cetatea Nouã de lîngã Roman º.a.);
– sã se iniþieze reconstituirea fragmentarã sau integralã a unor fortãreþe dispãrute (cetatea
Chilia º.a.);
– sã se asigure protecþia monumentelor de arhitecturã militarã existente dupã prevederile
„Convenþiei despre protecþia patrimoniului universal cultural ºi natural“ elaborate de Organi-
zaþia Naþiunilor Unite la 16 noiembrie 1972;
– sã se intervinã, în scopul pãstrãrii acestor monumente în bunã stare, cu cele mai progre-
sive metode de restaurare ºi conservare;
– sã fie antrenate în eventualele lucrãri de cercetare-restaurare-evaluare grupuri inter-
naþionale de specialiºti, în a cãror componenþã sã intre reprezentanþi din Republica Moldova,
 231

România, Ucraina ºi Turcia (prin „lucrãri“ se înþeleg expediþii, ateliere de creaþie, ºcoli de varã,
ºantiere arheologice, proiecte de restaurare, foruri ºtiinþifice º.a.);
– sã se creeze complexe muzeale cu o infrastructurã corespunzãtoare în vederea valori-
ficãrii cetãþilor sub aspect muzeistic;
– sã se obþinã includerea fortificaþiilor Moldovei istorice în rute turistice tematice de
importanþã internaþionalã („Cetãþile Moldovei medievale“, „Cetãþile lui ªtefan cel Mare“,
„Cetãþile de pe Nistru“ º.a.);
– sã se realizeze broºuri, prospecte, pliante, filme, CD-uri º.a. dedicate cetãþilor moldove-
neºti în scopuri turistice ºi de popularizare;
– rezultatele actualei investigaþii sã fie utilizate în învãþãmîntul superior ºi mediu de specia-
litate în Republica Moldova, România ºi Ucraina.
 232

NOTE

Introducere
1
Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, ed. P.P. Panaitescu, Bucureºti, 1958.
2
Miron Costin, Opere, ed. P.P. Panaitescu, Bucureºti, 1958.
3
Letopiseþul Þãrii Moldovei, Chiºinãu, 1990.
4
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Chiºinãu, 1957.
5
À. Çàùóê, Ìàòåðèàëû äëÿ ãåîãðàôèè è ñòàòèñòèêè Ðîññèè, ñîáðàííûå îôèöåðàìè ãåíåðàëüíîãî øòàáà, II, Sankt-
Petersburg, 1862.
6
Ï.Í. Áàòþøêîâ, Áåññàðàáèÿ. Èñòîðè÷åñêîå îïèñàíèå, Sankt-Petersburg, 1892.
7
Çàïèñêè Îäåññêîãî Èìïåðàòîðñêîãî Îáùåñòâà Èñòîðèè è Äðåâíîñòåé, Odessa, 1844 ºi urm.
8
N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei ºi Cetãþii Albe, Bucureºti, 1899.
9
Z. Arbure, Basarabia în secolul al XIX-lea, Bucureºti, 1898.
10
I. Bogdan, Inscripþiile de la Cetatea Albã ºi stãpânirea Moldovei asupra ei, în AARMSI, s. II, 30, 1908, p. 3-50 º.a.
11
A. Lapedatu, Cetatea Sorocii. Notiþã istoricã descriptivã, în BCMI, 6, 1914, 25, p. 85-94.
12
A.I. Tanoviceanu, Data rezidirii Cetãþii Albe, în CL, 45, 1901, p. 462-469; idem, Iar inscripþia de la Cetatea Albã, în NRR,
27, 1901, p. 136-137.
13
P. Constantinescu-Iaºi, Cetãþile de piatrã, în BAA, 1933, p. 37-48.
14
S. Panaitescu, Cetãþile-ruini din Basarabia, în CMIB, 1, 1924, p. 103-106.
15
ªt. Ciobanu, Cetatea Tighina, în CMIB, 2, 1928, p. 15-57; idem, Basarabia, Chiºinãu, 1926.
16
Gh.I. Brãteanu, Contribution à l’histoire de Cetatea Albã, în CI, 2-3, 1926-1927, p. 282-284.
17
N. Bãnescu, Maurocastron-Mo(n)castro-Cetatea Albã, în AARMSI, s. III, 22, 1939-1940, p. 165-178.
18
H. Felician, Scurt istoric al dezvoltãrii fortificaþiei permanente în România, Bucureºti, 1958.
19
O.G. Lecca, Dicþionar istoric, arheologic ºi geografic al României, Bucureºti, 1937.
20
A.D. Culea, Cetãþile moldoveneºti de pe Nistru, în CF, 25, 1962, p. 3-28.
21
N. Grigoraº, Vechi cetãþi moldoveneºti, Iaºi, 1946.
22
R. Rosetti, Istoria artei militare a românilor, Bucureºti, 1947.
23
P. Nicorescu, Lucrãrile de consolidare ºi de restaurare la Cetatea Albã, în CMIB, 3, 1931, p. 115-128.
24
Gr. Avakian, Sãpãturile de la Cetatea Albã, în CMIB, 3, 1931, p. 115-128 º.a.
25
V. Vãtãºianu, Istoria artei feudale în Þãrile Române, I, Bucureºti, 1959.
26
Gr. Ionescu, Istoria arhitecturii în România, I, Bucureºti, 1963; idem, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul
veacurilor, Bucureºti, 1982; idem, L’architecture militaire sur le territoire de la Moldavie, în APMOÓ, 25, Salonik, p. 828-
834 (extras) º.a.
27
Gh. Curinschi, Istoria arhitecturii în România, Bucureºti, 1981.
28
V. Florea, Istoria artei româneºti, Chiºinãu, 1991.
29
C.C. Giurescu, Târguri sau oraºe ºi cetãþi moldovene din secolul al X-lea pînã la mijlocul secolului al XVI-lea, Bucureºti,
1997.
30
Istoria militarã a poporului român, II, Bucureºti, 1986.
31
R. Popa, Cetatea Neamþului, Bucureºti, 1963; idem, Cetatea Neamþului, Bucureºti, 1968.
32
K.A. Romstorfer, Cetatea Sucevei, Bucureºti, 1913.
33
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea ªcheia, Bucureºti, 1960.
34
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun ºi Curtea Domneascã din Suceava, Bucureºti 1988.
35
M.D. Matei, Sãpãturile de salvare din cetatea de pãmînt de la Bîrlad, în MCA, 7, extras, p. 645-655; M.D. Matei, L.
Chiþescu, Nouvelles donneés du problème de l’apparition des fortifications des villes moldaves au Moyen Âge, în Dacia, N.S.,
11, 1967, 5, p. 322-330; N. Constantinescu, Date noi în legãturã cu cetatea Neamþului, în SCIV, 11, 1960, 1, p. 81-105;
idem, Din nou în problema Cetãþii Neamþului, în SCIV, 14, 1963, 1, p. 217-223 º.a.
36
L. Chiþescu, Fortificaþiile Moldovei în secolele XIV-XVI. Cetãþi voievodale ºi fortificaþii orãºeneºti (tezã de doctorat),
Bucureºti, 1972; idem, Cu privire la cetãþile Moldovei în timpul lui ªtefan cel Mare, în RI, 28, 1975, 10, p. 1533-1544; idem,
Fortificaþiile Moldovei pînã la mijlocul secolului al XV-lea, în Carpica, 5, Bacãu, 1972, p. 143-162; idem, Principalele rezul-
tate istorice ale cercetãrilor arheologice din cetatea medievalã de la Gîdinþi (Roman), în SCIV, 17, 1966, 2, p. 405-413 º.a.
37
T.O. Gheorghiu, Arhitectura medievalã de apãrare în România, Bucureºti, 1985.
38
Idem, Cetãþile oraºelor. Apãrarea urbanã în centrul ºi estul Europei în Evul Mediu, Bucureºti, 2000.
 233

39
Idem, Metodã de abordare ºi modele ale genezei unor oraºe medievale româneºti extracarpatice, în Arhitectura, Bucureºti,
1988, 1, p. 38-44 ºi 47-50; idem, Arheologie ºi planimetrie – unele aspecte de istorie urbanã medievalã româneascã
extracarpaticã, în SCIVA, 41, 1990, 2, p. 185-194; idem, Aspecte urbanistice medievale româneºti în context zonal. Modele
regionale în apãrarea orãºeneascã, în Arhitectura, Bucureºti, 1991, 1-2, p. 95-109 º.a.
40
V. Spinei, Comerþul ºi geneza oraºelor din sud-estul Moldovei (secolele XIII-XIV, în AB, S.N., I, 1993, 1, p. 171-237.
41
ªt.S. Gorovei, Enigmele Cetãþii Albe, în MI, 1994, 8, p. 48-52 ºi 9, p. 43-46.
42
A. Husar, Dincolo de ruine… Cetãþi medievale, Bucureºti, 1959; idem, Chilia ºi Cetatea Albã, în Cetãþi de pe Nistru,
Chiºinãu, 1998, p. 141-212; idem, Cetatea Hotin, în Cetãþi de pe Nistru, Chiºinãu, 1998, p. 7-72.
43
Ã. Äèàêîíó, O ìîëäàâñêèõ êðåïîñòÿõ XIV-XV ââ., în Dacia, N.S., 3, 1959, p. 535-552 º.a.
44
O. Iliescu, Localizarea vechiului Licostomo, în RI, 3, 1972, 25, p. 435-462 º.a.
45
ªt. Andreescu, Une ville disputée: Kilia pendant la première moitié du XVe siècle, în RRH, 34, 1985, 3, p. 217-230 º.a.
46
I. Cândea, Altarul bisericii din citadela de la Cetatea Albã ºi „ipoteza otoman㓠prinvind ridicarea cetãþii, în AM, 2, 1998,
p. 213-220.
47
A. Andronic, Cercetãri arheologice privind unele curþi domneºti ºi cetãþi medievale din România, în SAI, 13, 1969, p. 67-
76; idem, Fortificaþiile medievale din Moldova, în MA, 2, 1970, p. 403-412.
48
Gh. Anghel, Cetãþile medievale ale Moldovei din timpul lui ªtefan cel Mare, în Acta Musei Apulensis, 16, Alba Iulia,
1978, p. 239-259; idem, Tipologia cetãþilor medievale din România, în Acta Musei Apulensis, 19, Alba Iulia, 1981, p. 151-
163.
49
A. Pippidi, Din nou despre inscripþiile de la Cetatea Albã, în In honorem Paul Cernovodeanu, ed. V. Barbu, Bucureºti,
1998, p. 75-85.
50
P.V. Batariuc, Cetatea de Scaun a Sucevei (manuscris).
51
À.Õ. Òîðàìàíÿí, Îá àðõèòåêòóðå è î âðåìåíè âîçâåäåíèÿ öèòàäåëè â Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêå, în Òåçè äîï. XV
íàóê. êîíô. Ií-òó Àðõåîëîãi¿ ÀÍ ÓÐÑÐ, Odessa, 1972, p. 403-404.
52
I. Chirtoagã, Cetatea Albã, în DR, 1994, 1, p. 110-118; idem, Palanca, în DR, 1997, 1, p. 3-13; idem, Tighina, în DR, 1994,
3, p. 111-122 º.a.
53
P. Bârnea, T. Reaboi, Arhitectura monumentalã a Oraºului Nou (ªehr al-cedid), în MA, 20, 1995, p. 255-259 º.a.
54
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Ñòðîèòåëüíûå íàäïèñè íà ñòåíàõ êðåïîñòè â Áåëãîðîäå-Äíåñòðîâñêîì, în ÞÂÅÑÂ, 1972, p.
371-374; idem, Ýòàïû ñòðîèòåëüñòâà êðåïîñòè â Áåëãîðîäå-Äíåñòðîâñêîì, în Ìàòåðèàëû äîêëàäîâ V íàó÷íî-
òåõíè÷åñêîé êîíôåðåíöèè Ïîëèòåõíè÷åñêîãî Èíñòèòóòà, Chiºinãu, 1969, p. 341; idem, Íîâûå äàííûå î êðåïîñòÿõ
Ïîäíåñòðîâüÿ, în Èòîãè íàó÷íûõ èññëåäîâàíèé ÊÏÈ çà 1973 ãîä, Chiºinãu, 1974; idem, Êðåïîñòè Ïîäíåñòðîâüÿ,
în Ìàòåðèàëû è äîêëàäû II íàó÷íî-òåõíè÷åñêîé êîíôåðåíöèè ÊÏÈ, Chiºinãu, 1966, p. 288; idem, Ê âîïðîñó î
ïåðèîäèçàöèè ñòðîèòåëüñòâà êðåïîñòè â Áåíäåðàõ, în Ìàòåðèàëû äîêëàäîâ III íàó÷íî-òåõíè÷åñêîé êîíôåðåíöèè
ÊÏÈ, Chiºinãu, 1967, p. 189-190; idem, Ïàìÿòíèêè àðõèòåêòóðû Ìîëäàâèè XIV-XVIII ââ., în ÊÑÈÈÌÊ, 56, 1954,
p. 40-50.
55
M. ªlapac, Cetãþile din Chilia, în Arta-94, Chiºinãu, 1994, p. 103-111; idem, Castel del Monte precursorul arhitectural al
cetãþii Soroca, în Cugetul, Chiºinãu, 1999, p. 23-26; idem, Cetatea Albã, în Arta-96, Chiºinãu, 1996, p. 56-71; idem,
Lãcaºurile de cult ale unor cetãþi moldovene, în Cronica Episcopiei Huºilor, 4, Huºi, 1998, p. 131-135; idem, Porþile
cetãþilor medievale din Moldova, în HU, 7, 1999, 1-2, p. 27-36; idem, Enigma cetãþii Chilia, în AIIA, 34, 1997, p. 385-392;
idem, Din nou despre enigma Chiliei, în Arta-1999-2000, Chiºinãu, 2000, p. 11-18; idem, Palatele fortificate ºi locuinþele
comandanþilor militari din fortificaþiile Moldovei istorice, în Arta-2001, Chiºinãu, 2001, p. 12-14; idem, Morfologia tur-
nurilor cetãþilor medievale din Moldova, în Arta-2002, Chiºinãu, 2002, p. 31-34; idem, O cetate de facturã bizantino-ori-
entalã, în Sub zodia Vãtãºianu, Cluj-Napoca, 2002, p. 55-58 º.a.
56
T. Nesterov, Palatul pârcãlabului de la Orheiul Vechi, în Enigmele Basarabiei, Chiºinãu, 2000, p. 26-29; idem, Enigma
cetãþii Soroca, în Enigmele Basarabiei, Chiºinãu, 2000, p. 74-89; Cu privire la miturile arhitecturii ºi datãrii cetãþii Soroca,
în Artã, istorie, culturã. Studii în onoarea lui Marius Porumb, Cluj-Napoca, 2003, p. 91-106 º.a.
57
Ã.Ä. Ñìèðíîâ, Äåêîðàòèâíûå êèðïè÷è èç ìîëäàâñêîãî ãîðîäà „Ñòàðûé Îðõåé“, în Èçâåñòèÿ Ìîëäàâñêîãî
ôèëèàëà ÀÍ ÑÑÑÐ, Moscova 4(31), 1956, ð. 67-71; idem, Àðõåîëîãè÷åñêèå èññëåäîâàíèÿ Ñòàðîãî Îðõåÿ, în
ÊÑÈÈÌÊ, 56, 1954, p. 24-39.
58
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Ê âîïðîñó î âðåìåíè âîçíèêíîâåíèÿ Ñîðîêñêîé êðåïîñòè, în Ìàòåðèàëû è èññëåäîâàíèÿ ïî
àðõåîëîãèè è ýòíîãðàôèè ÌÑÑÐ, Chiºinãu, 1964, p. 210-216; idem, Ñîðîêñêàÿ êðåïîñòü - ïàìÿòíèê ñòàðèíû,
Chiºinãu, 1984; idem, Êðåïîñòü íà Äíåñòðå, Chiºinãu, 1989.
59
È. Õûíêó, Ê äðåâíåé èñòîðèè Áåíäåð, în Ñîâåòñêàÿ Ìîëäàâèÿ, Chiºinãu, 10 februarie 1970; idem, Äðåâíåéøèå
ïàìÿòíèêè ðîäíîãî êðàÿ, Chiºinãu, 1992.
60
A. Eºanu, V. Eºanu, Moldova medievalã. Structuri executive, militare ºi ecleziatice,Chiºinãu, 2001.
 234

61
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Ñîðîêñêàÿ êðåïîñòü (tezã de doctorat), Leningrad, 1965.
62
Ï.Ï. Áûðíÿ è äð., Áåëãîðîä è Êèëèÿ â ñîñòàâå Ìîëäàâñêîãî ãîñóäàðñòâà (manuscris).
63
Ã. Àñòâàöàòóðîâ, Áåíäåðñêàÿ êðåïîñòü, Bender, 1997.
64
M. ªlapac, Cetatea Albã. Studiu de arhitecturã medievalã militarã, Chiºinãu, 1998; Ì. Øëàïàê, Áåëãîðîä-
Äíåñòðîâñêàÿ êðåïîñòü. Èçó÷åíèå ñðåäíåâåêîâîãî îáîðîííîãî çîä÷åñòâà, Chiºinãu, 2001.
65
T. Nesterov, Monumentele de arhitecturã de la Orheiul Vechi – surse istorice în studierea sitului (tezã de doctorat),
Chiºinãu, 2002; idem, Situl Orheiul Vechi. Monumente de arhitecturã, Chiºinãu, 2003.
66
À.À. Êðàâ÷åíêî, Ñðåäíåâåêîâûé Áåëãîðîä íà Äíåñòðå (êîíåö ÕIII - ÕIV ââ.), Kiev, 1986.
67
Á.À. Òèìîùóê, Èç ïðîøëîãî Õîòèíñêîé êðåïîñòè, în Óêðàïíñêèé iñòîðè÷íèé æóðíàë, Kiev, 1963, 3, p. 103-105;
idem, Ñeðåäíüîâi÷íèé Õîòèí, în Àðõåîëîãèÿ, Êèåâ, 1977, 2, p. 29-39; idem, Õîòèíñüêà ôîðòåöÿ, în Óêðàïíñêèé
èñòîðè÷íèé æóðíàë, Kiev, 1967, 4, p. 109-111; idem, Èñ÷åçíóâøèå ãîðîäà Áóêîâèíû, în Âîïðîñû èñòîðèè, Moscova,
1964, p. 213-216; idem, Äàâíüîðóñüêà Áóêîâèíà (X-ïåðøà ïîëîâèíà XIV ñò.) Êiåv, 1982.
68
Ã.Ã. Ìåçåíöåâà, Ðàñêîïêè â Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêîé êðåïîñòè, în Àðõåîëîãè÷åñêèå îòêðûòèÿ 1980 ãîäà,
Moscova, 1981, p. 283.
69
A. Kyíèöà, Êèëèÿ, Odessa, 1962.
70
È. Ã. Êîíîâàëîâà, Èòàëüÿíñêèå èñòî÷íèêè XIII-XV ââ. ïî èñòîðèè Áåëãîðîäà-Äíåñòðîâñêîãî, în ÏÈÀÍÏ, 1990,
p. 127-128.
71
Ã.Í. Ëîãâèí, Ïàìÿòíèêè èñêóññòâà Ñîâåòñêîãî Ñîþçà. Óêðàèíà è Ìîëäàâèÿ. Ñïðàâî÷íèê-ïóòåâîäèòåëü, Mos-
cova, 1982; idem, Óêðàèíñêîå èñêóññòâî âòîðîé ïîëîâèíû XIII – ïåðâîé ïîëîâèíû XIV ââ., în Àðõèòåêòóðà â
ñèñòåìå õóäîæåñòâåííîé êóëüòóðû, Kiev, 1978; idem, Áiëãîðîä-Äíiñòðîâñüê (manuscris).
72
Ã.Ã. Ìåçåíöåâà, È.À. Èâàíåíêî, Îòêðûòèÿ â Áåëãîðîäe-Äíåñòðîâñêîì, în Àðõåîëîãè÷åñêèå îòêðûòèÿ 1978
ãîäà, Ìoscova, 1979, p. 369.
73
Á. Êîëîñîê, Ôîðòåöi Içìà¿ëà, în Òåîð³ÿ òà ³ñòîð³ÿ àðõ³òåêòóðè, Kiev, 1995, p. 71-84.
74
M. Balard, Gênes et l’ Outre-Mer, în Actes de Kilia du notaire Antonio di Ponzò, II, Paris-Haaga - New-York, 1990.
75
M. Cazacu, À propos de l’expansion polono-lituanienne au nord de la Mer Noire aux XIVe-XVe siècles: Czarnigrad, la „Cité
Noire“ de l’embouchure du Dniestr, în Passé turco-tatar, présent soviétique, Études offertes à Alexandre Bennigsen, Paris,
1986, p. 99-112.
76
P. Nãsturel, Une prétendue œuvre de Grégoire Tsamblak: „Le martyre de Saint Jean le Nouveau“, în Actes du Premier
Congrès International des Études Balcaniques et Sud-Est Européennes, 7, Sofia, 1971, p. 345-351.
77
N. Beldiceanu, La Moldavie Ottomane à la fin du XVe siècle et au début du XVIe siècle, în RÉI, 37, 1969, p. 239-266.
78
G. Pistarino, Notai genovesi in Oltremare. Atti rogati a Chilia da Antonio di Ponzò (1360-1361), Bordighera, 1971, nr.
21, 31, 40, 45 etc.
79
G. Airaldi, I Genovesi a Licostomo nel sec. XIV, în Studi Mediœvali, s. 3, Spoleto, 1972, 3, p. 967-981.
80
P. Stringa, Genova e la Liguria nel Mediterraneo. Insediamenti e culture urbane, Genova, 1982.
81
E. Òîäîðîâà, Kuëuÿ, Âè÷èíà è Ëèêocòoìî, áúëãàðñêè ñðåäíîâåêîâíè ãðàäîâå è êðåïîñòè ïî Äóíàâ è ×åðíî Ìîðå,
I, Varna, 1981.
82
A. Êóçåâ, Áúëãàðñêè ñðåäíoâåêîâíè ãðàäîâå è êðåïîñòè. Ãðàäîâå è êðåïîñòè ïî Äóíàâ è ×åðíî Ìîðå, I, Varna, 1981.
83
M. Dobrowolski, Chocin. Jego przeszlosc i jego zamek, Cracovia, 1913.
84
O. Górka, Bialogród i Kilja a wyprawa r. 1479, Varºovia, 1932.
85
W. Milkowicz, Grabungen am Cecina, în Cernowizer Zeitung, Cernãuþi, 1908/122.
86
I. Öz, Les châteaux-forts existant en Turquie, în IBI, 37, 1980, p. 177-191.
87
M. Erdogan, Mehmed Tahir Aga, în Tarih Dergisi, 11, 1960, p. 25-32.
88
Grand Larousse encyclopédique, Paris, 1980.
89
Dicþionar explicativ al limbii române, Bucureºti, 1975.
90
Dicþionar de artã, I, Bucureºti, 1995.
91
Áîëüøàÿ Ñîâåòñêàÿ Ýíöèêëîïåäèÿ, Moscova, 1980.
92
Cëîâàðü àðõèòåêòóðíî-ðåñòàâðàöèîííûõ òåðìèíîâ, Kiev, 1990.
93
S. Voiculescu, Istoria arhitecturii universale. Evul mediu, Bucureºti, 1993, p. 74.
94
Dicþionar de artã ...
95
Grand Larousse encyclopédique ...
96
Dicþionar explicativ ...
97
F. Hann, Scurt istoric al dezvoltãrii fortificaþiei în România, Bucureºti, 1958, p. 37.
98
Dicþionar de artã ...
99
Dicþionar explicativ ...
 235

100
Grand Larousse encyclopédique ...
101
Ñëîâàðü àðõèòåêòóðíî-ðåñòàâðàöèîííûõ òåðìèíîâ ...
102
Ï.Ï. Áûðíÿ, Ìîëäàâñêèé ñðåäíåâåêîâûé ãîðîä â Äíåñòðîâñêî-Ïðóòñêîì ìåæäóðå÷üå, Chiºinãu, 1984, p. 52.
103
Ibidem, citînd I. Bogdan, Documentele lui ªtefan cel Mare, II, Bucureºti, 1913, p. 471.
104
Ibidem, citînd M. Costãchescu, Documentele moldoveneºti înainte de ªtefan cel Mare, II, 1932, Iaºi, p. 721.
105
Ibidem, citînd I. Bogdan, Documentele…, II, p. 267.
106
Em. I. Emandi, M.-ªt. Ceauºu, Sã nu dãrîmi, dacã nu ºtii sã zideºti, Rãdãuþi-Iaºi, 1991, p. 36, citînd D. Ciurea, Date
ºi sublinieri privind Suceava în secolele XV-XVIII, în AIIA, 3, 1966, p. 199.
107
Ibidem, citînd E. Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria românilor, XV, 2, Bucureºti, 1913, p. 323.
108
E. Hurmuzaki, Documente…, p. 432.
109
N. Iorga, Studii istorice..., p. 280.
110
Ibidem, p. 279.
111
C.C. Giurescu, Tîrguri…, p. 322, citînd M. Costãchescu, Documentele moldoveneºti…, II, p. 661.
112
Ibidem, p. 289, citînd M. Costãchescu, Documentele moldoveneºti…, II, p. 604.
113
Ibidem, p. 329, citînd I. Bogdan, Documentele lui ªtefan cel Mare, I, Bucureºti, 1913, p. 65.
114
Ibidem, p. 70, citînd M. Costãchescu, Documentele moldoveneºti…, I, p. 8-9.
115
Ibidem, p. 306, citînd M. Costãchescu, Documentele moldoveneºti…, I, p. 185.
116
Ibidem, p. 277, citînd I. Bogdan, Documentele…, II, p. 352.
117
Ibidem.
118
Ï.Ï. Áûðíÿ, Ìîëäàâñêèé…, p. 54, citînd M. Costãchescu, Documentele moldoveneºti de la Bogdan Voievod, Bucu-
reºti, 1940, p. 419.
119
Ì.Í. Òèõîìèðîâ, Ñïèñîê ðóññêèõ ãîðîäîâ äàëüíuõ è áëèæíèõ, în Èñòîðè÷åñêèå çàïèñêè, 40, Moscova, 1952, p.
223.
120
Ï.Ï. Áûðíÿ, Ìîëäàâñêèé…, p. 54, citînd M. Costãchescu, Documentele moldoveneºti de la Bogdan Voievod ..., p. 428.
121
N. Iorga, Studii istorice..., p. 279-280.
122
I. Bogdan, Inscripþiile…, p. 3-50; À.Í. Êî÷óáèíñêèé, Òèðà-Áåëãîðîä-Àêêåðìàí è åãî ëàïèäàðíàÿ íàäïèñü îò 1454
ã., în 3ÎÎÈÄ, 23, 1901, p. 149.

Capitolul I
1
V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Chiºinãu, 1994, p. 27.
2
C.C. Giurescu, Tîrguri sau oraºe ºi cetãþi moldovene din secolul al X-lea pînã la mijlocul secolului al XVI-lea, Bucureºti,
1997, p. 192.
3
M.D. Matei, L. Chiþescu, Nouvelles données du problème de l’apparition des fortifications des villes moldaves au Moyen
Âge, în Dacia, N.S., 11, Bucureºti, 1967, p. 322-330.
4
V. Spinei, Moldova…, p. 342-385.
5
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 281.
6
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea ªcheia, Bucureºti, 1960, p. 103-107.
7
L. Chiþescu, Fortificaþiile Moldovei în secolele XIV-XVI. Cetãþi voievodale ºi fortificaþii orãºeneºti (tezã de doctorat), Bu-
cureºti, 1972, p. 3-26.
8
T.O. Gheorghiu, Arhitectura medievalã de apãrare în România, Bucureºti, 1985, p. 137-143.
9
Ibidem.
10
I. Bogdan, Inscripþii de la Cetatea Albã ºi stãpînirea Moldovei asupra ei, în AARMSI, s. II, 30, 1907-1908, p. 327.
11
Ibidem, p. 334.
12
I. Chirtoagã, Palanca, în DR, 1997, 1, p. 4.
13
I. Bogdan, Cronice inedite atingãtoare de istoria românilor, Bucureºti, 1895, p. 183.
14
T.O. Gheorghiu, Arhitectura..., p. 192-208.
15
L. Chiþescu, Principalele rezultate istorice ale cercetãrilor arheologice din cetatea medievalã de la Gîdinþi (Roman), în
SCIV, 17, 1966, 2, p. 405-413.
16
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun ºi Curtea Domneascã din Suceava, Bucureºti, 1988, p. 91.
17
R. Popa, Cetatea Neamþului, Bucureºti, 1963, p. 18.
18
I. Bogdan, Inscripþii..., p. 334.
19
Letopiseþul Þãrii Moldovei, Chiºinãu, 1990, p. 48.
 236

20
I. Bogdan, Inscripþii..., p. 338.
21
L. Chiþescu, Fortificaþiile…, p. 203.
22
Ï.Ï. Áûðíÿ, Ìîëäàâñêèé ñðåäíåâåêîâûé ãîðîä â Äíåñòðîâñêî-Ïðóòñêîì ìåæäóðå÷üå, Chiºinãu, 1984, p. 44.
23
Istoria militarã a poporului român, II, Bucureºti, 1986, p. 321.
24
M.D. Matei, Date noi în legãturã cu cetatea de pãmînt de la Bîrlad, în SCIV, 10, 1959, 1, p. 116.
25
Ibidem.
26
L. Chiþescu, Noi consideraþii arheologico-istorice în legãturã cu cetatea Crãciuna, în SCIV, 19, 1968, 1, p. 81-94.
27
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Ê âîïðîñó î âðåìåíè âîçíèêíîâåíèÿ Ñîðîêñêîé êðåïîñòè, în Ìàòåðèàëû è èññëåäîâàíèÿ ïî àð-
õåîëîãèè è ýòíîãðàôèè ÌÑÑÐ, Chiºinãu, 1964, p. 210-216.
28
Istoria militarã a poporului român, II, Bucureºti, 1986, p. 473, citînd Biblioteca Süleymanie (Istanbul), fond Esaad
Efendi, ms. nr. 3369, f. 47-49; Arhivele Naþionale din Bucureºti, microfilme Turcia, rola 2.
29
ªt.S. Gorovei, Moldova în „Casa Pãcii“, în AIIAI, 17, 1980, p. 629-668; M. Maxim, Din istoria relaþiilor româno-
otomane. „Capitulaþiile“, în Analele de Istorie, 1982, 6, p. 34-38.
30
ªt. Ciobanu, Cetatea Tighina, în CMIB, 2, 1928, p. 22-23.
31
Istoria militarã a poporului român, II, Bucureºti, 1986, p. 419.
32
CSÞR, VI, 1976, p. 410.
33
Â.A. Âîéöåõîâñêèé, Ñîðîêñêàÿ êðåïîñòü (tezã de doctorat), Leningrad, 1965, p. 36-66.
34
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Êðåïîñòü íà Äíåñòðå, Chiºinãu, 1989, p. 27; idem, Ê âîïðîñó..., p. 211; Á.Î. Òèìîùóê, Ñå-
ðåäíüîâi÷íèé Õîòèí, în Àðõåîëîãiÿ, 2, Kiev, 1977, p. 30.
35
T. O. Gheorghiu, Arhitectura..., p. 206.
36
Ibidem.
37
Ibidem, p. 244.
38
Ibidem, p. 203.
39
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun…, p. 146.
40
T.O. Gheorghiu, Arhitectura..., p. 244.
41
Ibidem.
42
Letopiseþul Þãrii Moldovei, Chiºinãu, 1990, p. 100.
43
Gh. Pungã, Þara Moldovei în vremea lui Alexandru Lãpuºneanu, Iaºi, 1994, p. 157.
44
Gh.I. Cantacuzino, Cetãþi medievale din Þara Româneascã în secolele XIII-XVI, Bucureºti, 2001, p. 90, citînd CSÞR, I,
1968, p. 404.
45
Istoria militarã a poporului român, II, Bucureºti, 1986, p. 48.
46
Scriptores rerum Polonicarum, Cracovia, t. II, 1874, p. 27.
47
CSÞR, I, 1968, p. 149.
48
Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, ed. P.P. Panaitescu, Bucureºti, 1958, p. 110.
49
Ibidem, p. 116.
50
Ibidem, p. 144.
51
Ibidem, p. 198.
52
Arhiva istoricã a României, 1, Bucureºti, 1865,1, p. 10
53
CSÞR, I, 1968, p. 199.
54
I. Ursu, ªtefan cel Mare ºi turcii, Bucureºti, 1914, p. 79.
55
I. Bogdan, Inscripþii..., p. 327.
56
T.O. Gheorghiu, Cetãþile oraºelor. Apãrarea urbanã în centrul ºi estul Europei în Evul Mediu, Bucureºti, 2000, p. 6.
57
Istoria militarã a poporului român, II, 1986, p. 531, citînd Annales Stanislav Orichovii, ed. T. Dzialynski, Poznan, 1844,
p. 124.
58
Ibidem, p. 487.
59
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 197-198.
60
D. Zamfirescu, Neagoe Basarab ºi învãþãturile cãtre fiul sãu Theodosie. Probleme controversate, Bucureºti, 1973, p. 355-356.
61
Â.Â. ßêîâëåâ, Èñòîðèÿ êðåïîñòåé, Sankt-Petersburg, 1955, p. 33.
62
ªt. Olteanu, Lupta pentru libertate ºi independenþã a poporului nostru în sec. XIV-XVI, oglinditã în douã instituþii
medievale româneºti: posada ºi munca la cetate, Bucureºti, 1982, p. 43.
63
Ibidem, p. 44, 47.
64
Gh.I. Cantacuzino, Cetãþi medievale din Þara Româneascã (secolele XIII-XIV), Bucureºti, 1981, p. 193
65
Iu. Zavadschi, Dicþionar de istorie medie a Moldovei, Chiºinãu, 1995, p. 132.
66
N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei ºi Cetãþii Albe, Bucureºti, 1899, p. 291.
 237

67
Ï.Ï. Áûðíÿ, Ìîëäàâñêèé ñðåäíåâåêîâûé ãîðîä ..., p. 86.
68
J. Bogdanowski, Architektura obronna w krajobrazie Polski od Biskupina do Westerplatte, Varºovia-Cracovia, 1996, p.
19-24.
69
Gh. Anghel, Cetãþi medievale din Transilvania, Bucureºti, 1972, p. 54.
70
Cëîâàðü àðõèòåêòóðíî-ðåñòàâðàöèîííûõ òåðìèíîâ, Kiev, 1990, p. 95.
71
J. Bogdanovski, Architectura obronna …, p. 21.
72
Ibidem, p. 576.
73
Gh.I. Cantacuzino, Cetãþi medievale ..., 1981, p. 188.
74
T.O. Gheorghiu, Arhitectura …, p. 152.
75
V. Spinei, Moldova..., p. 73.
76
M. Berindei, G. Veinstein, Règlements fiscaux et fiscalité de la province de Bender-Aqkerman, 1570, în Cahiers du monde
russe et soviétique, 22, Paris, 1981, 2-3, p. 317.
77
Gh. Anghel, Cetãþi medievale..., p. 51.
78
Gh. I. Cantacuzino, Cetãþi medievale..., 1981, p. 134.
79
Letopiseþul Þãrii Moldovei, Chiºinãu, 1990, p. 334.
80
CSÞR, VI, 1976, p. 410.
81
M. Berindei, G. Veinstein, Règlements..., p. 317.
82
Gh.I. Cantacuzino, Cetãþi medievale…, 1981, p. 186.
83
T. O. Gheorghiu, Arhitectura..., p. 6.
84
Idem, Aspecte urbanistice medievale româneºti în context zonal. Modele regionale în apãrarea orãºeneascã, în Arhi-
tectura, Bucureºti, 1991, 1-2, p. 102.
85
F. Hann, Scurt istoric al dezvoltãrii fortificaþiei permanente în România, Bucureºti, 1958, p. 5-73.
86
T. O. Gheorghiu, Arhitectura…, p. 51.
87
Ibidem, p. 251.
88
Idem, Aspecte urbanistice…, p. 97-98.
89
M. ªlapac, Subteranele ºi tainiþele cetãþilor din Moldova, în DR, 2000, 1, p. 9-14.
90
J. Bogdanovski, Architectura obronna..., p. 577.
91
Ibidem.
92
C. Sfinþescu, Apãrarea urbanisticã, Bucureºti, 1939, p. 13-25.
93
T. O. Gheorghiu, Aspecte urbanistice..., p. 95.
94
Ibidem.
95
Ibidem, p. 97.
96
Idem, Arhitectura…, p. 3.
97
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p.192.
98
Ibidem.
99
Ibidem, p. 190.
100
Ibidem, citînd A. Bonfinius, Historia Pannonica, Coloniae, 1690, p. 397, col. 1.
101
C. C. Giurescu, Istoria românilor, III, Bucureºti, 1946, p. 30.
102
A. Boldur, Istoria Basarabiei, Bucureºti, 1992, p.135 ºi 137.
103
I. Bogdan, Diploma bîrlãdeanã din 1134 ºi principatul Bîrladului, Bucureºti, 1898, p. 105 ºi 106.
104
V. Spinei, Moldova..., p. 21, 79.
105
C.C. Giurescu, Tîrguri…, p. 198.
106
V. Spinei, Moldova..., p. 178.
107
V.A. Urechia, Codex Bandinus, în AARMSI, s. 2, 16, Bucureºti, 1893-1894, p. 201-202.
108
D. Cantemir, Descrierea Moldovei, Chiºinãu, 1957, p. 40.
109
M.D. Matei, Date noi în legãturã cu cetatea de pãmînt de la Bîrlad, în SCIV, 10, 1959, 1, p. 117-134.
110
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p.143.
111
Ibidem.
112
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 199.
113
Documente privind istoria României, A, Moldova, secolul al XVI-lea, IV, Bucureºti, p. 117.
114
Matei, Date noi..., p. 117-134.
115
Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 134-145.
116
Tyrasul antic a fost fondat de grecii milesieni în secolul al VI-lea a.Chr.
117
Vezi ªt.S. Gorovei, Enigmele Cetãþii Albe, în MI, 1994, 8, p. 49.
 238

118
M. Cazacu, À propos de l’expansion polono-lituanienne au nord de la Mer Noire aux XIVe-XVe siècles: Czarnigrad, la
„Cité Noire“ de l’embouchure du Dniestr, în Passé turco-tatar, présent soviétique, Études offertes à Alexandre Bennigsen,
Paris, 1986, p. 101.
119
ªt. Gorovei, Enigmele..., p. 52.
120
Íîâãîðîäñêàÿ ïåðâàÿ ëåòîïèñü ñòàðøåãî è ìëàäøåãî èçâîäîâ, red. A. Nasonov, Moscova-Leningrad, 1952, p. 475.
121
V. Spinei, Moldova..., p. 268.
122
Ambele hãrþi sînt publicate în E.E. Øèðÿåâ, Èñòîðèÿ Ïðèäíåñòðîâüÿ â êàðòàõ, fig. 14 ºi fig. 13.
123
Î. Êîðäò, Ìàòåðiàëè äî iñòîðiï êàðòîãðàôiï Óêðàïíè, I, Kiev, 1931, p. 1-8 ºi hãrþile din 1674 pînã la 1705.
124
Ibidem, p. 7-8.
125
V. Spinei, Moldova..., citînd Êîíñòàíòèí Áàãðÿíîðîäíûé, Îá óïðàâëåíèè èìïåðèåé, red. Ã.Ã. Ëèòàâðèí, À. Ï.
Íîâîñåëüöåâ, Moscova, 1989, p. 50-51.
126
Ibidem, p. 185-186.
127
ªt. S. Gorovei, Întemeierea Moldovei, Probleme controversate, Iaºi, 1997, p. 206.
128
CSÞR, I, 1968, p. 50.
129
I. Bogdan, Inscripþiile..., p. 316-325.
130
Ibidem, p. 327.
131
T.O. Gheorghiu, Arhitectura..., p. 194-195.
132
I. Bogdan, Inscripþiile..., p. 334.
133
Ibidem, p. 338.
134
N. Iorga, Studii istorice..., p. 128.
135
CSÞR, VI, 1976, p. 410.
136
Vezi Ã.Í. Ëîãâèí, Áiëãîðîä-Äíiñòðîâñüê (manuscris); Ã.Ã. Ìåçåíöåâà, Ðàñêîïêè â Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêîé êðå-
ïîñòè, în Àðõåîëîãè÷åñêèå îòêðûòèÿ 1980 ãîäà, Moscova, 1981, p. 283; Ã.Ã. Ìåçåíöåâà, È.À. Èâàíåíêî, Îòêðûòèÿ
â Áåëãîðîäe-Äíåñòðîâñêîì, în Àðõåîëîãè÷åñêèå îòêðûòèÿ 1978 ãîäà, Moscova, 1979, p. 369.
137
Èïàòüåâñêàÿ ëåòîïèñü, în Ïîëíîå ñîáðàíèå ðóññêèõ ëåòîïèñåé, Sankt-Petersburg, 1988, p. 845.
138
Vezi Í.Í. Ìóðçàêåâè÷, Àêêåðìàíñêèå ãðå÷åñêèå íàäïèñè, în ÇÎÎÈÄ, 2, 1848, p. 483; À.À. Êî÷óáèíñêèé,
Ëàïèäàðíûå íàäïèñè XV ñòîëåòèÿ èç Áåëãîðîäà, ÷òî íûíå Àêêåðìàí, în ÇÎÎÈÄ, 15, 1889, p. 506-547; Gr. Ionescu,
L’architecture militaire sur le territoire de la Moldavie, în APMOÓ, 25, Salonik, p. 828; A.L. Maggiorotti, Architetti e
architetture militari, I, 1933, p. 314-323.
139
V. Vãtãºianu, Istoria artei feudale în Þãrile Române, I, Bucureºti, 1959, p. 296, citînd A.M. Degli Innocenti, Le città
coloniali di Genova e di Venezia in Tracia e sul Mar Nero, în Architettura, 21, Milano, 1942, p. 285.
140
Vezi A.Ë. Áåðòüå-Äåëàãàðä, Î ñîñòîÿíèè Àêêåðìàíñêîé êðåïîñòè, în ÇÎÎÈÄ, 22, 1900, p. 75 ºi 80; Í.È.
Ðåïíèêîâ, Íåñêîëüêî ñëîâ î ðàçâàëèíàõ Àêêåðìàíñêîé êðåïîñòè, în Çàïèñêè ðàçðÿäà âîåííîé àðõåoëîãèè è àðõåî-
ãðàôèè Èìïåðàòîðñêîãî ðóññêîãî âîåííî-èñòîðè÷åñêîãî îáùåñòâà, red. Í.È. Âåñåëîâñêèé, II, Sankt-Petersburg,
1912, p. 63-68.
141
I. Cândea, Altarul bisericii din citadela de la Cetatea Albã ºi „ipoteza otoman㓠privind ridicarea cetãþii, în AM, 2, 1998,
p. 213-220.
142
Vezi V. Spinei, Moldova..., p. 189; À.Õ.Òîðaìàíÿí, Oá àðõèòåêòóðå è î âðåìåíè âîçâåäåíèÿ öèòàäåëè â Áåëãîðîäå-
Äíåñòðîâñêîì, în Òåçè äîï. XV íàóê. êîíô. Ií-òó Àðõåîëîãiï ÀÍ ÓÐÑÐ, Odessa, 1972, ð. 403-404; Ë.Ë. Ïîëåâîé,
Äåðåâÿííîå è êàìåííîå ãðàæäàíñêîå ñòðîèòåëüñòâî â ãîðîäàõ Ìîëäàâèè â XIV – ïåðâîé ïîëîâèíå XVI âåêà, în ÝÈÌ,
1972, ð. 45-60; Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Ýòàïû ñòðîèòåëüñòâà êðåïîñòè â Áåëãîðîäå-Äíåñòðîâñêîì, în Màòåðèàëû
Äîêëàäîâ V íàó÷íî-òåõíè÷åñêîé êîíôåðåíöèè Êèøèíeâñêîãî Ïîëèòåõíè÷åñêîãî Èíñòèòóòà, Chiºinãu, 1969, p.
341; V. Vãtãºianu, Istoria..., p. 341; Ï.Ï. Áûðíÿ º. a., Áåëãîðîä è Êèëèÿ â ñîñòàâå Ìîëäàâñêîãî ãîñóäàðñòâà (manu-
scris).
143
M. ªlapac, Cetatea Albã. Studiu de arhitecturã medievalã militarã, Chiºinãu, 1998, p. 43; Ì. Øëàïàê, Áåëãîðîä-
Äíåñòðîâñêàÿ êðåïîñòü. Èçó÷åíèå ñðåäíåâåêîâîãî îáîðîííîãî çîä÷åñòâà, Chiºinãu, 2001, p. 60.
144
P. Nicorescu, Lucrãrile de consolidare ºi de restaurare la Cetatea Albã, în CMIB, 3, 1931, p. 115-128; idem, Cetatea
Albã, Craiova, 1931; idem, Fouilles de Tyras, în Dacia, 3-4, 1933, p. 557-601.
145
Gr. Avakian, Cum se distruge un monument istoric, Bucureºti, 1924; idem, Sãpãturile de la Cetatea Albã, în CMIB, 3,
1931, p. 47-104.
146
Ë.Ä. Äìiòðîâ, Ðîçêîïêè â Òiði-Àêêåðìàíi-Áiëãîðîäi-Äíiñòðîâñüêîìó, în Àðõåîëîãiÿ, Êiåv, 1948, 2, ð. 210-211;
idem, Pîçêîïêè â ì. Áiëãîðîä-Äíiñòðîâñüêîìó â 1947 p., în ÀÏÓ, Êiåv, 1952, 4, p. 39-52.
147
À.È. Ôóðìàíñêàÿ, Å.Î. Ìàêñèìîâ, Ðàñêîïêè â Áåëãîðîäå-Äíåñòðîâñêîì, în ÊÑÈÀÓ, 4, 1955,p. 64-66; A.I. Ôóð-
ìàíñüêà, Ðîçêîïêè Òiðè â 1958 ð., în ÀÏÓ, Êiåâ, 11, 1962, ð. 122-137.
 239

148
Ì.Ã. Ðàáèíîâè÷, Èññëåäîâàíèå ñðåäíåâåêîâûõ ñëîåâ Áåëãîðîäà-Äíåñòðîâñêîãî â 1954 è 1958 ãã., în ÊÑÈÀ, 73,
1959, p. 102-107.
149
Ã.Ã. Ìåçåíöåâà, È.À. Èâàíåíêî, Îòêðûòèÿ…, p. 283; Ã.Ã. Ìåçåíöåâà, Ðàñêîïêè…, p. 283.
150
Ñ.Ä. Êðûæèöêèé, È.Á. Êëåéìàí, Ðàñêîïêè Òèðû â 1963 è â 1965-1976 ãã., în Àíòè÷íàÿ Òèðà è ñðåäíåâåêîâûé
Áåëãîðîä, Kiev, 1979, p. 19-54.
151
Ò.Ë. Ñàìîéëîâà, Òèðà â VI-I ââ. äî í.ý., Êiåâ, 1988.
152
À.À. Êðàâ÷åíêî, Ñðåäíåâåêîâûé Áåëãîðîä íà Äíåñòðå (êîíåö XIII-XIV ââ.), Kiev, 1986, p. 12.
153
I. Cândea, Altarul..., p. 213-220
154
S.V. Beleaeva ºi B. Ersoy au fost ºefii expediþiei arheologice ucraineano-turce din 2000-2002, care a controlat curtea
portuarã a Cetãþii Albe.
155
CSÞR, I, 1968, p. 50.
156
Ibidem, p. 128.
157
M. Guboglu, M. Mehmed, Cronici turceºti privind þãrile române, I, Bucureºti, 1966, p. 77.
158
CSÞR, III, 1971, p. 180.
159
Ibidem, p. 86.
160
Ibidem, VI, 1976, p. 408-410.
161
Ýâëèÿ ×åëåáè, Êíèãà ïóòåøåñòâèÿ, Moscova, 1961, p. 35-37.
162
Ibidem, p. 36.
163
Ibidem, p. 36-37.
164
N.E. Kleemann, Voyage de Vienne à Belgrade et à Kilia-Nova (1768-1769 et 1770), Neuchâtel, 1780.
165
Arhivele Basarabiei. Revista de istorie ºi geografie, 8, Chiºinãu, 1936, p. 64.
166
N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºi monumentelor medievale din Moldova, Bucureºti, 1974, p. 173,
citînd Ch. Peyssonnel, Traité sur le commerce de la Mer Noire, I, Paris, 1787, p. 305-306.
167
M. ªlapac, Cetatea Albã..., p. 165-170.
168
Ibidem, p. 174.
169
Ibidem, p. 171.
170
Ibidem, p. 174.
171
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. BÓA, nr. 2142, „Ïëàí êðåïîñòè Àêêåðìàíà èëè Áåëãîðîäà, 1770
ã.“.
172
F. 349, inv. 3, t. 3 „Ïëàíû, êàðòû è ÷åðòåæè Ãëàâíîãî Èíæåíåðíîãî Óïðàâëåíèÿ“, nr. 245, „Ïëàí êðåïîñòè
Àêêåðìàí, 1790 ã.“.
173
Muzeul Rus de Stat din Sankt-Petersburg, Secþia de graficã, acuarelele lui M.M. Ivanov.
174
Aceste desene au fost publicate în H.È. Ðåïíèêîâ, Íåñêîëüêî…
175
Copii ale acestor litografii se pãstreazã în Secþia din Sankt-Petersburg a Institutului de Culturã materialã a Academiei
de ªtiinþe din Rusia (Arhiva de fotografii, III, nr. 10072, 10073, 10076, 10079). Cîteva desene ale aceluiaºi pictor sînt
publicate în A.C. Óâàðîâ, Èññëåäîâàíèå o äðåâíîñòÿõ Þæíîé Ðîññèè, Sankt-Petersburg, 1856.
176
Originalul gravurii se aflã în Biblioteca ªtiinþificã a Rusiei din Sankt-Petersburg (nr. XV K/15c). Ea a fost publicatã
în Ï.Í. Áàòþøêîâ, Áåññàðàáèÿ. Èñòîðè÷åñêîå îïèñàíèå, Sankt-Petersburg, 1892, p. 49.
177
Desenul lui G. Simotta a fost publicat în Gr. Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Bucu-
reºti, 1982, p. 156.
178
Desenul se aflã în Arhiva Palatului Topkapι din Istanbul, nr. 1272 fol. 8v° (Cetatea Albã). El a fost publicat în H.G.
Yurdaydin, Matrakçi Nasuh, Ankara, 1963, p. 119.
179
Stampa a fost publicatã în N. Iorga, Lucruri noi despre Chilia ºi Cetatea Albã, în AARMSI, s. III, 5, 1926, p. 333. Co-
pia hãrþii se aflã în Arhiva de Rãzboi din Viena (colecþia „Vorstellung der Kriegs-Geschichte in Kupferstichen zwischen
den drey Kaiserhöfen, nämlich den Römisch-Kaiserlichen, den Russischen und Türkischen dann dem nordischen
Krieg in den Jahren 1788 bis 1790“, pl. 48). Aducem mulþumiri conducerii organizaþiei „Austria Nostra“ ºi directorului
Arhivei de Rãzboi din Viena dlui R. Kellner pentru posibilitatea de a publica aceastã hartã.
180
N. Iorga, Studii istorice..., p. 99-100.
181
Ibidem.
182
M. Mehmed, Documente turceºti privind istoria României, I, (1455-1774), Bucureºti, 1976, p. 10.
183
Ibidem.
184
Ibidem.
185
CSÞR, III, 1971, p. 413.
186
M. Berindei, G. Veinstein, Règlements…, p. 254.
 240

187
I. Chirtoagã, Palanca, în DR, 1997, 1, p. 7.
188
CSÞR, III, 1971, p. 413-414.
189
Ibidem.
190
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. BÓA, nr. 22362.
191
Ñòàòèñòè÷åñêîå îïèñàíèå Áåññàðàáèè ñîáñòâåííî òàê íàçûâàåìîå èëè Áóäæàêà, Akkerman, 1899, p. 162-163.
192
O. Iliescu, Contribuþii la localizarea Chiliei bizantine, în SCIVA, 29, 1978, p. 208.
193
Idem, Localizarea vechiului Licostomo, în SRI, 25, 1972, p. 455.
194
Idem, Chilia în veacul al XIV-lea, în Peuce, 6, Tulcea, 1977, p. 244-246.
195
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 214.
196
P.P. Panaitescu, Mircea cel Bãtrîn, Bucureºti, 1944, p. 302.
197
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 214.
198
Vezi I. Dumitriu-Snagov, Þãrile Române în sec. XIV. Codex Latinus Parisinus, Bucureºti, 1979, p. 221.
199
W. Heyd, Histoire du commerce du Levant au Moyen Age, Leipzig, 1885, p. 533.
200
R.-H. Bautier, Notes sur les sources de l’histoire économique médiévale dans les Archives italiennes, în Mélanges
d’Archéologie et d’Histoire publiés par l’École de Rome, 1, Paris, 1948, p. 187-188.
201
G. Pistarino, Notai genovesi in Oltremare. Atti rogeti a Chilla da Antonio di Ponzò (1360-1361), Genova, 1871, p.
XXXIV.
202
G. Airaldi, I Genovesi a Licostomo nel sec. XIV, în Studi Mediœvali, s. 3, 13, Spoleto, 1972, p. 967-981.
203
S. Raiteri, Atti rogati a Licostomo da Domenico da Carignano (1373) e Oberto Grassi da Voltri (1383-1384), în G. Balbi,
S. Raiteri, Notai genovesi in Oltremare. Atti rogati a Caffa e a Licostomo (sec. XIV), Genova, 1973.
204
O. Iliescu, Localizarea..., p. 455; idem, Contribuþii..., p. 208; idem, À la recherche de Kilia byzantine, în RÉSEE, 15,
1977, p. 15; idem, Chilia..., p. 244-246.
205
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei..., 1957, p. 50.
206
N.E. Kleemann, Voyage..., p. 34.
207
N. Iorga, Studii istorice..., p. 31.
208
P. Constantinescu-Iaºi, Cetãþile de piatrã, în BAA, 1933, p. 47.
209
Gh. Pungã, Consideraþii privitoare la cetatea Chilia Nouã, în AIIA, 34, 1997, p. 365-384.
210
I. Chirtoagã, Cetatea Chilia, în DR, 1994, 2, p. 137-146.
211
P. Diaconu, Kilia et Licostomo ou Kilia=Licostomo?, în RRH, 25, 1986, 4, p. 301-317.
212
ªt. Andreescu, Une ville disputée: Kilia pendant la première moitié du XVe siècle, în RRH, 24, 1985, 3, p. 219.
213
B.R. Motzo, Il compasso di navigare, opera italiana della metà del secolo XIII, în Annali della Facoltà di Lettere e
Filosofia dell’Università di Cagliari, 8, 1947.
214
O copie a acestei hãrþi se aflã în Cabinetul de Hãrþi al Bibliotecii Academiei Române.
215
I. Dumitriu-Snagov, Codex Latinus Parisinus-7239, în RA, 52, 1975, p. 206-209.
216
O. Iliescu, Cu privire la o hartã parþialã a sud-estului Europei datînd din preajma bãtãliei de la Nicopole, în Studii ºi
materiale de istorie medie, 9, Bucureºti, 1978, p. 196.
217
Ibidem.
218
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 217, citînd A. Bonfinius, Historia Pannonica..., p. 6.
219
Ibidem, p. 218-219.
220
N. Iorga, Studii istorice..., p. 85.
221
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 219.
222
Ô. Áðóí, Î ïîñåëåíèÿõ èòàëüÿíñêèõ â Ãàçàðèè, Odessa, 1879, p. 222.
223
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 219.
224
Letopiseþul Þãrii Moldovei, Chiºinãu, 1990, p. 48.
225
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 220.
226
I. Bogdan, Documentele lui ªtefan cel Mare, II, Bucureºti, 1913, p. 343-351.
227
N. Iorga, Studii istorice..., p. 158.
228
I. Ursu, ªtefan cel Mare ºi turcii, Bucureºti, 1914, p. 59.
229
S. Panaitescu, Cetãþile-ruini din Basarabia, în CMIB, 1, 1924, p. 208.
230
P. Constantinescu-Iaºi, Cetãþile de piatrã..., p. 48.
231
N. Iorga, Cele douã Chilii, în BCMI, 21, Vãlenii de Munte, 1929, 62, p. 189.
232
Aceste cercetãri preliminare au fost fãcute în 1993.
233
M. Guboglu, M. Mehmed, Cronici turceºti..., p. 76.
234
Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, ed. P.P. Panaitescu, Bucureºti, 1958, p. 107.
 241

235
N. Iorga, Studii istorice..., p. 85.
236
M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Date asupra cetãþii ºi oraºului Chilia sub stãpînirea otomanã, în Peuce, 6, Tulcea,
1977, p. 249.
237
Ibidem.
238
Ibidem.
239
Ibidem.
240
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 17, nr. 2291, „Carte particulière de l’ancien fort Kilia et le
nouveau projet pour la reconstruction représenté par des lignes en jaune pour son emplacement actuel, le 8 et 9 octobre
1794“.
241
Ñ.Â. Âîëêîâ, Íàó÷íîå îáîñíîâàíèå ôîðìèðîâàíèÿ ãîñóäàðñòâåííîãî è ïðèðîäîîõðàííîãî êîìïëåêñà ðåêè Äóíàÿ
Êèëèéñêîãî ðàéîíà Îäåññêîé îáëàñòè – óêðàèíñêîãî íàöèîíàëüíîãî ïàðêà «Çàïîðîæåö íà Äóíàe», Kiev, 1991.
242
CSÞR, VI, 1976, p. 284.
243
CSÞR, V, 1973, p. 84.
244
CSÞR, V, 1973, p. 618.
245
CSÞR, VI, 1976, p. 441-446.
246
Ibidem. p. 444.
247
Ibidem.
248
Ibidem.
249
Ibidem.
250
Ibidem.
251
Ibidem.
252
Ibidem, p. 445.
253
Ibidem.
254
Ibidem.
255
Ibidem.
256
Ibidem.
257
Ibidem, p. 444.
258
Ibidem, p. 445.
259
Ibidem.
260
Miron Costin, Cartea pentru descãlecatul cel dintîi: Letopiseþul, I, Bucureºti, 1944, p. 69-70.
261
Arhiva Palatului Topkapé din Istanbul, nr. 1272, 8r0 (Cetatea Chilia).
262
N.E. Kleemann, Voyage..., planºa.
263
Muzeul Rus de Stat din Sankt-Petersburg, Secþia de graficã, acuarelele consilierului de stat M.M. Ivanov.
264
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, Dr-GA 19II/ALT.I-17, „Besarabien Festung Kilianova am
Schwarzen Mer, 1820“.
265
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 17, nr. 2280-2539; F. 349, reg. 3, nr. 4677; F. ÂÓÀ, nr. 2137,
2598, 2998, 4489, 22020-22023; F. 349, reg. 17, nr. 2441-2514.
266
Arhiva de Rãzboi din Viena, Colecþia „Vorstellung der Kriegs-Geschichte in Kupferstichen zwischen den drey Kaiserho-
fen, namlich den Romisch-Kaiserlichen, den Russischen und Turkischen dann dem nordischen Krieg in den Jahren 1788 bis
1790“, pl. 73.
267
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, Dr-GCe 18I/Balzer, I-1, Dr-GA 19II/ALT.I.-17.
268
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 17, nr. 2291, „Carte...“.
269
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. ÂÓÀ, nr. 2202, „Ïðîñïåêò êðåïîñòè Êèëèÿ, 1770 ã.“.
270
O. Iliescu, Contribuþii numismatice la localizarea Chiliei bizantine, în SCIVA, 29, 1978, 1, p. 203-213.
271
Aducem mulþimiri arheologului V. Cojocaru care ne-a informat despre aceste cercetãri.
272
Ý.À. Ðèêìàí, Àðõåîëîãè÷åñêèå ðàáîòû â 1954 ã. íà ãîðîäèùå ó ñ. Êîñòåøòû, în Èçâåñòèÿ Ìîëäàâñêîãî ôèëèàëà
ÀÍ ÑÑÑÐ, Moscova, 1955, 5(25), p. 95-111.
273
V. Spinei, Comerþul ºi geneza oraºelor din sud-estul Moldovei (secolele XIII-XIV), în AB, S.N., 1, 1993, 1, p. 204 ºi 232.
274
Vezi T. Porucic, Cîteva cuvinte asupra staþiunilor preistorice dintre Prut ºi Nistru, în Arhivele Basarabiei, Chiºinãu, 1934,
1, p. 63-64; Ý.À. Ðèêìàí, Àðõåîëîãè÷åñêèå…, ð. 95-111, Ë.Ë. Ïîëåâîé, Ïîñåëåíèå XIV âåêà ó ñ. Êîñòåøòü, în Îäåñ-
ñêîå Àðõåîëîãè÷åñêîå Îáùåñòâî. Çàïèñêè, II, Odessa, 1967, 35, p. 121 º.a.
275
Ý.À. Ðèêìàí, Àðõåîëîãè÷åñêèå…, p. 111.
276
Ibidem.
277
Ibidem, p. 96.
 242

278
T. Nesterov, Arhitectura orientalã medievalã din judeþul Tighina, în Patrimoniul cultural al judeþului Tighina, Chiºinãu,
2003, p. 101.
279
Ý.À. Ðèêìàí, Àðõåîëîãè÷åñêèå..., p. 111.
280
C. Cihodaru, Note despre cetatea Crãciuna, în Studii ºi Cercetãri ªtiinþifice, Iaºi, 14, 1963, 1, p. 99-107.
281
C. Constantinescu-Mirceºti, I. Dragomirescu, Contribuþii cu privire la cunoaºterea hotarului dintre Moldova ºi Þara Ro-
mâneascã de la întemeierea principatelor pînã la Unire, în SAI, 6, 1964, p. 71-78.
282
R. Rosetti, Despre unguri ºi episcopiile catolice din Moldova, în AARMSI, s. 2, 37, 1904-1905, p. 279, nota 2.
283
N. Iorga, Istoria românilor, III, Bucureºti, p. 210.
284
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 42; idem, Podgoria Odobeºtilor. Din cele mai vechi timpuri pînã la 1918, Bucureºti, 1969, p.
37-40; A. Carol, Episcopia Milcoviei, în Revista Catolicã, 1, 1912, p. 533-551.
285
L. Chiþescu, Fortificaþiile…, p. 155-162.
286
Ibidem, p. 157.
287
Ibidem, 155.
288
Ibidem.
289
Gh.I. Cantacuzino, Cetãþi medievale..., 1981, p. 61.
290
V. Vãtãºianu, Istoria artei…, p. 512.
291
Dimitrie Cantemir, Descrierea..., 1957, p. 41.
292
Ibidem, p. 42.
293
Ibidem.
294
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 232.
295
Istoria militarã a poporului român, II, Bucureºti, 1986, p. 419.
296
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 240.
297
T. Bãlan, Cetatea Hmielov, Cernãuþi, 1927, p. 67.
298
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 239-240, citînd M. Costãchescu, Documentele moldoveneºti înainte de ªtefan cel Mare, II,
Iaºi, 1932, p. 661.
299
Ibidem, p. 240.
300
Ibidem.
301
Ibidem.
302
Ibidem, p. 241.
303
Aceastã idee ne-a fost sugeratã de S. Ciocanu.
304
Ibidem, p. 240.
305
Ibidem, p. 240-241.
306
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 239-232.
307
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 241.
308
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 163, citînd J. Dlugosz, Historiae Polonicae, II, Frankfurt, 1711, col. 39.
309
Ã. Äèàêîíó, O ìîëäàâñêèõ êðåïîñòÿõ XIV-XV ââ., în Dacia, N.S., 3, Bucureºti, 1959, p. 539.
310
Ã. Ëîãâèí, Ïàìÿòíèêè èñêóññòâà Ñîâåòñêîãî Ñîþçà. Óêðàèía è Ìîëäàâèÿ.. Ñïðàâî÷íèê-ïóòåâîäèòåëü, Mosco-
va, 1982, p. 419.
311
A. Husar, Cetatea Hotin, în Cetãþi de pe Nistru, Chiºinãu, 1998, p. 9
312
C.I. Istrati, Cetatea Hotinului, Hotin, 1942, p. 3.
313
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 163.
314
Á.Î. Òèìîùóê, Ñåðåäíüîâi÷íèé Õîòèí, în Aðõåîëoãiÿ, Kiev, 1977, 2, p. 29-39.
315
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 244.
316
M. Costãchescu, Documentele moldoveneºti..., II, p. 616-617.
317
A. Husar, Cetatea Hotin..., p. 10.
318
Ibidem, p. 16.
319
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Ê âîïðîñó î âðåìåíè âîçíèêíîâåíèÿ Ñîðîêñêîé êðåïîñòè, în Ìàòåðèàëû è èññëåäîâàíèÿ ïî àð-
õåîëîãèè è ýòíîãðàôèè ÌÑÑÐ, Chiºinãu, 1964, p. 211.
320
A. Husar, Cetatea Hotin..., p. 18.
321
Ibidem, p. 20.
322
Ibidem, p. 22.
323
CSÞR, III, 1971, p. 184.
324
Ibidem, p. 23.
325
Ibidem.
 243

326
Ibidem.
327
Ibidem, p. 23-24.
328
CSÞR, VI, 1976, p. 423.
329
A. Husar, Cetatea Hotin…, p. 34.
330
CSÞR, V, 1973, p. 74.
331
A. Husar, Cetatea Hotin…, p. 34.
332
Á.Î. Òèìîùóê, Ñåðåäíüîâi÷íèé…
333
Ãîðîä Õîòèí. Êîìïëåêñ ñîîðóæåíèé êðåïîñòè XIII-XVIII ââ., Kiev, 1980.
334
Ibidem.
335
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, GS. III/91 (498)-1, Dr-GOl 18III/SCHLEY.J.-1; Dr-GA181/
TRATTNER.J.T-3; Cabinetul de Hãrþi al Bibliotecii Academiei Române, C.CV.39; H.3221.C.CV.40, H.1093-DXXXI11.
336
Muzeul Naþional din Varºovia, nr. 15202.
337
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. BÓA, nr. 22734-22761, nr. 2477-2482; nr. 2598-2603; F. 349, reg. 41,
nr. 6318, 6335, 6338, 6342, 6368, 6402-6406, 6415, 6418, 6426, 6429, 6460, 6475, 6488, 6493, 6504, 6519, 6526, 6543.
338
Arhiva de Rãzboi din Viena, GIK 18, 19; H III e 2963-2971; Z XIV 1788 el.
339
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 253.
340
T.O. Gheorghiu, Cetãþile oraºelor…, p. 112.
341
Ibidem.
342
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 253, citînd M. Costãchescu, Documentele moldoveneºti…, I, p. 398; A. Andronic, E. Neam-
þu, Curtea domneascã din Iaºi în lumina recentelor descoperiri arheologice, în Omagiu lui P. Constantinescu – Iaºi,
Bucureºti, 1965, p. 247-254.
343
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova (F. BÓA, nr. 2381a, 2067, 2436).
344
A. Andronic, Iaºii pînã la mijlocul secolului al XVII-lea, Iaºi, 1986.
345
Idem, Curþile domneºti din Moldova, în Cronica, 15 octombrie 1966; A. Andronic, E. Neamþu, M. Dinu, Sãpãturile
arheologice de la curtea domneascã din Iaºi, în AM, 5, 1967, p. 169-285; A. Andronic, Principalele rezultate ale cercetãrilor
arheologice de la curtea domneascã din Iaºi, în Revista Muzeelor, Bucureºti, 1967, 6, p. 552-554; A. Andronic, E.
Neamþu, M. Dinu, La résidence princière de Jassy, în Dacia, 14, 1970, p. 335-388; A. Andronic, Iaºii pînã la mijlocul sec-
olului al XVIII-lea. Genezã ºi evoluþie, Iaºi, 1986.
346
C. C. Giurescu, Tîrguri..., p. 252-258.
347
A. Andronic, Iaºii….
348
O. Tafrali, Curþile domneºti din Iaºi, extras, 1931-1932.
349
T.O. Gheorghiu, Cetãþile oraºelor...; idem, Arhitectura...; idem, Studiu de caz – Iaºi (manuscris).
350
K. Ñòàìàòè, Î Áåññàðàáèè è åå äðåâíèõ êðåïîñòÿõ, în ÇÎÎÈÄ, 2, 1850, 2-3, p. 809.
351
Istoria militarã a poporului român, II, Bucureºti, 1986, p. 419.
352
T. Menvel, V.J. Parry, în Enciclopédie de L’Islam, IV, Leiden-Paris, 1973 (1978), p. 192.
353
Ibidem.
354
Á. Êîëîñîê, Ôîðòåöi Içìàïëà, în Òåîðiÿ òà iñòîðiÿ àðõòåêòóðè, Kiev, 1995, p. 72.
355
Ýâëèÿ ×åëåáè, Êíèãà ïóòåøåñòâèÿ..., p. 31.
356
Ibidem, p. 156.
357
Á. Êîëîñîê, Ôîðòåöi..., p. 72.
358
Ibidem.
359
Ibidem.
360
Ibidem, p. 75-81.
361
Ñ. Î. Ãóìàøüÿí, Èçó÷åíèå Èçìàèëà 16-18 ââ., în Èñòîðèÿ, àðõåîëîãèÿ è ýêîëîãèÿ Íèæíåãî Ïîäóíàâüÿ, Reni,
1995, ð. 19-20.
362
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, Dr-GA18I/ SCHÜTZ-C.-1, Dr-GA18I/ SCHÜTZ-C.-2; Cabi-
netul de Hãrþi al Bibliotecii Academiei Române, H.2212 - CLXIX.40.
363
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 13, nr. 10010, 10011, 10012, 10014, 10017, 10069, 10068,
10139, 10150, 10155, 10559; F. 846, reg. 16, nr. 2136; F. 465, reg. 1, nr. 18, 21, 23, 29, 30, 28.
364
Arhiva de Rãzboi din Viena, H.3308-I, 3309, 3310-II, 3311, 3312, 3313-I.
365
N. Constantinescu, Date noi în legãturã cu cetatea Neamþului, în SCIV, 11, 1960, 1, p. 81.
366
E. Malysz, Zsigmundkóri oklevéllár (1387-1399), Budapesta, 1951, p. 415-416, nr. 3804.
367
R. Popa, Cetatea Neamþului, Bucureºti, 1963, p. 16.
368
Ibidem.
 244

369
N. Constantinescu, Date noi…, p. 84-90.
370
Ibidem, p. 81-105; idem, Din nou în problema cetãþii Neamþului, în SCIV, 14, 1963, 1, p. 217-223; P. Popa, Cetatea…,
1963; idem, Cetatea..., 1968 º.a.
371
N. Constantinescu, Date noi…, p. 222.
372
R. Popa, Cetatea..., 1963, p. 19.
373
Ibidem, p. 20.
374
Ibidem.
375
Ibidem.
376
Ibidem, p. 21.
377
Ibidem, p. 27.
378
Ibidem, p. 30.
379
Ibidem, p. 29.
380
Aceastã datare e fãcutã în ultimii ani de P.P. Bârnea ºi E. Nicolae.
381
Ã.Ä. Ñìèðíîâ, Àðõåoëîãè÷åñêèå...
382
P. Bârnea, T. Reaboi, Arhitectura monumentalã a Oraºului Nou (ªehr al-cedid), în MA, 20, 1995, p. 249-269; Å.Í.
Àáûçîâà, Ï.Ï. Áûðíÿ, À.À. Íóäåëüìàí, Äðåâíîñòè Ñòàðîãî Îðõåÿ. Ìîëäàâñêèé ïåðèîä, Chiºinãu, 1982; È.Ã.
Õûíêó, Ïîñåëåíèÿ XI-XIV âåêîâ â Îðãååâñêèõ êîäðàõ Ìîëäàâèè, Chiºinãu, 1969; I. Hâncu, Orheiul Vechi, Chiºinãu,
1995; Gh. Posticã, Complexul arheologic Orheiul Vechi, în Orheiul Vechi. Buletin istorico-arheologic, Chiºinãu, 1998;
idem, Problema cronologiei cetãþilor medievale de la Orheiul Vechi în lumina ultimelor cercetãri arheologice, în Restitutio
in integrum, Chiºinãu, 2000 º.a.
383
Adepþii acestei ipoteze sînt P.P. Bârnea, E. Nicolae º.a.
384
Adepþii acestei ipoteze sînt A.H. Toramanian, T. Nesterov º.a.
385
Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, II, Bucureºti, 1976, doc. 163.
386
A. Eºanu, V. Eºanu, Moldova medievalã. Structuri executive, militare ºi ecleziastice, Chiºinãu, 2001, p. 29-38.
387
P.P. Bârnea, Fortificaþiile Orheiului Vechi (manuscris), p. 11.
388
A. Eºanu, V. Eºanu, Moldova..., p. 27.
389
Ibidem, p. 27.
390
Ibidem.
391
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 264.
392
Ibidem, p. 265.
393
Ibidem.
394
T. Nesterov, Monumentele de arhitecturã de la Orheiul Vechi – surse istorice în studierea sitului (autoreferat), Chiºinãu,
2002, p. 11.
395
M. Costãchescu, Documente..., I, p. 8.
396
Íîâãîðîäñêàÿ ïåðâàÿ ëåòîïèñü ñòàðøåãî è ìëàäøåãî èçâîäîâ, red. A.N. Nasonov, Moscova-Leningrad, 1952, p. 475.
397
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 187-190.
398
Ibidem, p. 189.
399
Ibidem, p. 191-194.
400
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 275, citînd A. Bonfinius, Historia Pannonica…, p. 396, col. 2
401
Vezi harta lui Georg Reicherstorffer din 1541.
402
L. Chiþescu, Principalele rezultate istorice ale cercetãrilor arheologice din cetatea medievalã de la Gîdinþi (Roman), în
SCIV, 17, 1966, 2, p. 405-413; idem, Íîâûå äàííûå î Ìóøàòèíñêîé êðåïîñòè â Ðîìàíå â ñâåòå àðõåîëîãè÷åñêèõ èñ-
ñëåäîâàíèé, în Dacia, N.S., 9, 1965, p. 455-462; idem, Fortificaþiile…, p. 195-207.
403
Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, Bucureºti, 1959, p. 19; RIR, 5-7 (1935-1936), p. 64; Grigore Ureche, Simion
Dascãlul, Letopiseþul Þãrii Moldovei pînã la Aron Vodã, ed. C.C. Giurescu, Craiova, 1934, p. 66.
404
C. C. Giurescu, Tîrguri..., p. 276.
405
Ibidem, p. 277.
406
I. Bogdan, Documentele lui ªtefan cel Mare, I, p. 119.
407
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 202.
408
Cronica lui ªtefan cel Mare, ed. Chiþimia, Bucureºti, 1942, p. 60-67.
409
Tezaur de monumente, III, p. 142; CSÞR, I, 1968, p. 202.
410
N. Grigoraº, Cetatea Smedorova ºi Cetatea Nouã (Novograd) de la Roman, în Omagiu lui P. Constantinescu-Iaºi, Bucu-
reºti, 1965, p. 243.
411
Dimitrie Cantemir, Descrierea..., 1957, p. 39.
 245

412
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 207.
413
L. Chiþescu, Cetatea Nouã de la Roman în lumina cercetãrilor arheologice, în Revista Muzeelor, Bucureºti, 2, 1965;
idem, Cu privire la tehnica de construcþie a Cetãþii Noi de lîngã Roman, în SCIV, 18, 1967, 4, p. 661-669.
414
M.D. Matei, Cîteva probleme de cronologie ridicate de cetatea de pãmînt de la Roman, în SCIV, 15, 1964, 4, p. 505-513;
M.D. Matei, L. Chiþescu, Problèmes historiques concernant la forteresse du temps des Muºats et l’établissement urbain de
Roman, în Dacia, N.S., 10, 1966, p. 291-320; idem, Probleme istorice în legãturã cu fortificaþia muºatinã ºi cu aºezarea de
la Roman, în Studii ºi materiale de muzeografie ºi istorie militarã, Bucureºti, 1, 1968, p. 31-62 º.a.
415
S. Reli, Oraºul Siret în vremuri de demult, Cernãuþi, 1927, p. 10-13.
416
C. C. Giurescu, Tîrguri..., p. 280.
417
Ibidem, p. 281.
418
Ibidem.
419
K.A. Romstorfer, Schloss Neamþu, Cernãuþi, 1899, p. 6; S. Reli, Oraºul Siret…, p. 27-30.
420
C.C. Giurescu, Tîrguri...
421
SCIV, 21, 1970, 3, p. 516-517.
422
C. C. Giurescu, Tîrguri...
423
S. Reli, Oraºul Siret…, p. 27-33.
424
Dimitrie Cantemir, Descrierea..., 1957, p. 44.
425
Ê. Ñòàìàòè, Î Áåññàðàáèè…, p. 807.
420
O.G. Lecca, Dicþionarul istoric, arheologic ºi geografic al României, Bucureºti, p. 485-486.
429
S. Panaitescu, Cetãþile-ruini…, p. 93.
428
À. Íàêêî, Èñòîðèÿ Áåññàðàáèè ñ äðåâíåéøèõ âðåìåí, partea 1, Odessa, 1873, p. 95, 172-173.
429
Z. Arbure, Basarabia în secolul al XIX-lea, Bucureºti, 1898, p. 292.
430
Ï.Í. Áàòþøêîâ, Áåññàðàáèÿ..., p. 27, 50.
431
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Êðåïîñòü íà Äíåñòðå, Chiºinãu, 1989, p. 12.
432
N. Iorga, Studii istorice..., p. 39.
433
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Ê âîïðîñó..., p. 210.
434
T. Nesterov, Enigmele cetãþii Soroca, în Enigmele Basarabiei, Chiºinãu, 2000, p. 74-89; idem, Cu privire la miturile arhi-
tecturii ºi datãrii cetãþii Soroca, în Artã, istorie, culturã. Studii în onoarea lui Marius Porumb, Cluj-Napoca, 2003, p. 91-106.
435
I. Bogdan, Documentele…, II, p. 425.
436
A. Lapedatu, Cetatea Sorocii, în BCMI, 6, 1914, 25, p. 85.
437
A. Lapedatu, Cetatea..., p. 87; V. Vãtãºianu, Istoria artei..., p. 709; V. Drãguþ, Dicþionar de artã româneascã, Bucureºti,
1976, p. 282; Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü â Ñîðîêàõ (tezã de doctorat), Leningrad, 1965, p. 37-38; Ã.Ô. ×åáîòà-
ðåíêî, Ê âîïðîñó..., p. 211; Gh. Curinschi, Istoria arhitecturii în România, Bucureºti, 1981, p. 136, 138.
438
Miron Costin, Opere, Chiºinãu, 1989, p. 213.
438
Idem, p. 316.
440
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü â Ñîðîêàõ..., p. 38-48.
441
E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, XV-1, Bucureºti, 1911, p. 432. Traducerea este luatã din T.
Nesterov, Cu privire la miturile..., p. 97.
442
A. Gonþa, Legãturile economice dintre Moldova ºi Transilvania în secolele XIII-XVII, Bucureºti, 1989, p. 130.
443
A. Kovacs, M. Þoca, Arhitecþii italieni în Transilvania în cursul secolelor XVI ºi XVII, în Studia Universitas Babeº-
Bolyai, s. Historia, Cluj, 1973, 2, p. 20-25.
444
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 38, nr. 1740, 1741, 1742; F. 465, reg. 1, nr. 9, f. 1-2; Arhiva
Naþionalã din Republica Moldova, F. P.-2835, reg. I, nr. 302.
445
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Êðåïîñòü íà Äíåñòðå, p. 12; T. Nesterov, Cu privire la miturile..., fig. 1.
446
Vezi lucrãrile indicate mai sus aparþinînd lui G.F. Cebotarenco.
447
Vezi lucrãrile indicate mai sus aparþinînd lui V.A. Voiþehovski.
448
Vezi lucrãrile indicate mai sus aparþinînd arhitectei T. Nesterov.
449
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Àðõåîëîãè÷åñêèå ðàñêîïêè â Ñîðîêñêîé êðåïîñòè, în Àðõåîëîãè÷åñêèå èññëåäîâàíèÿ â Ìîë-
äàâèè â 1968-69 ãã., Chiºinãu, 1972, p. 211.
450
T.O. Gheorghiu, Cetãþile oraºelor…, p. 111.
451
Ibidem.
452
Ibidem.
453
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun ºi Curtea Domneascã din Suceava, Bucureºti, 1988, p. 130-209.
454
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 289.
 246

455
Íîâãîðîäñêàÿ ïåðâàÿ ëåòîïèñü ñòàðøåãî è ìëàäøåãî èçâîäîâ, red. A.N. Nasonov, Moscova-Leningrad, 1952, p. 475.
456
Em.I. Emandi, M.-ªt. Ceauºu, Sã nu dãrîmi dacã nu ºtii sã zideºti, Rãdãuþi-Iaºi, 1991, p. 36.
457
Ibidem.
458
Ibidem.
459
Ibidem.
460
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 130-131.
461
Ibidem.
462
Ibidem, p. 80.
463
Ibidem, p. 91.
464
Ibidem, p. 87-88.
465
Ibidem.
466
Grigore Ureche, Letopiseþul..., p. 48.
467
Donado da Lezze, Historia Turchesca (1300-1514), ed. I. Ursu, Bucureºti, 1910, p. XLVII.
468
I. Bogdan, Cronici inedite, atingãtoare de istoria românilor, Bucureºti, 1895, p. 59.
469
Ibidem, p. 197
470
Letopiseþul Þãrii Moldovei..., p. 52.
471
CSÞR, I, 1968, p. 31.
472
Ibidem, p. 137-138.
473
Ibidem, p. 192.
474
M. Guboglu, M. Mehmed, Cronici turceºti..., p. 269.
475
Ibidem, p. 229.
476
Ibidem, p. 353.
477
Ibidem, p. 354.
478
CSÞR, II, 1970, p. 303.
479
CSÞR, III, 1971, p. 201.
480
Ibidem, p. 216-217.
481
CSÞR, V, 1973, p. 19.
482
Ibidem, p. 238.
483
CSÞR, VII, 1980, p. 389.
484
Dimitrie Cantemir, Descrierea…, 1957, p. 51.
485
A. Lapedatu, Cele mai vechi stampe reprezentînd cetatea Sucevei ºi Cetatea Albã, în BCMI, 9, 1916, p. 25-28.
486
D. Tudor, O inscripþie romanã în ruinele cetãþii Suceava, în Studii ºi Cercetãri ªtiinþifice, Iaºi, 4, 1953, 1-4, p. 489-495.
487
N. Stoicescu, Monumentele Þãrii Româneºti ºi Moldovei acum un secol. Cetãþi, curþi domneºti ºi boiereºti, în Buletinul
Monumentelor Istorice, Bucureºti, 1972, 1, p. 63.
488
R. Rosetti, Istoria...
489
G. Ionescu, Arhitectura..., p. 208-210.
490
V. Vãtãºianu, Istoria artei…, p. 291-293.
491
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun…; M.D. Matei, A. Andronic, Cetatea de Scaun a Sucevei, Bucureºti,
1965; M.D. Matei, L. Chiþescu, Nouvelles données du problème de l’apparition des fortifications des villes au Moyen Age,
în Dacia, N.S., 11, 1967, 5, p. 322-330 º.a.
492
P.V. Batariuc, Cetatea de Scaun a Sucevei (manuscris).
493
K.A. Romstorfer, Cetatea Sucevei..., Bucureºti, 1913.
494
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., pl. XVII.
495
Em.I. Emandi, M.-ªt. Ceauºu, Sã nu dãrîmi…, p. 360.
496
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 63.
497
Ibidem, pl. IV.
498
K. A. Romstorfer, Cetatea Sucevei..., desenul de pe copertã.
499
Em.I. Emandi, M.-ªt. Ceauºu, Sã nu dãrîmi..., p. 359.
500
K.A. Romstorfer, Die sogenannte westliche Burg in Suczawa, în Mitteilungen der K.K. Central-Komission, n. F., 28,
1902, p. 37-38.
501
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea ªcheia, Bucureºti, 1960.
502
Ibidem, p. 31-45.
503
Ibidem; V. Vãtãºianu, Istoria artei..., p. 289.
504
CSÞR, V, 1976, p. 407-408.
 247

505
N. Iorga, Studii istorice..., p. 13.
506
Ibidem.
507
Dimitrie Cantemir, Descrierea..., 1957, p. 49.
508
O copie a hãrþii lui F. Bawr se gãseºte în Cabinetul de Hãrþi al Bibliotecii Academiei Române.
509
Áåññàðàáèÿ..., p. 238.
510
Acest control arheologic preliminar a fost întreprins de V. Cojocaru în anul 2000.
511
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. BÓA, 2381a, pl. XXI.
512
A. Haêêo, Èñòîðèÿ Áåññàðàáèè..., p. 99.
513
N. Iorga, Studii istorice..., p. 43.
514
Ï. Í. Áàòþøêîâ, Áåññàðàáèÿ…, 1892, p. 106.
515
CSÞR, IV, 1972, p. 439; Ã. Àñòâàöàòóðîâ, Áåíäåðñêàÿ êðåïîñòü, Tighina, 1997, p. 9-27.
516
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Ê âîïðîñó î ïåðèîäèçàöèè ñòðîèòåëüñòâà êðåïîñòè â Áåíäåðàõ, în Ìàòåðèàëû äîêëàäîâ òðå-
òüåé íàó÷íî-òåõíè÷åñêîé êîíôåðåíöèè Êèøèíåâñêîãî Ïîëèòåõíè÷åñêîãî Èíñòèòóòà, Chiºinãu, 1967, p. 189-190.
517
ªt. Ciobanu, Cetatea Tighina, în CMIB, 2, 1928, p. 15-55; C.C. Giurescu, Tîrguri…, p. 317.
518
È. Õûíêó, Ê äðåâíåé èñòîðèè Áåíäåð, în Ñîâåòñêàÿ Ìîëäàâèÿ, 10 februarie 1970.
519
M. Costãchescu, Documentele…, II, p. 631.
520
Ibidem, p. 668 ºi 789.
521
CSÞR, VI, 1976, p. 415.
522
I. Chirtoagã, Tighina, în DR, 1994, 3, p. 111.
523
ªt. Ciobanu, Cetatea..., p. 23.
524
Ibidem.
525
CSÞR, VI, 1976, p. 416.
526
M. Guboglu, Inscripþia sultanului Suleiman Magnificul în urma expediþiei în Moldova (1538/945), în Studii. Revista de
istorie, Bucureºti, 9, 1956, 2-3, p. 113.
527
M.B. Berindei, G. Veinstein, Fiscalité…, p. 318.
528
ªt. Ciobanu, Cetatea…, p. 26.
529
CSÞR, VI, 1976, p. 417.
530
ªt. Ciobanu, Cetatea...
531
Ibidem, p. 50.
532
Ibidem, p. 51.
533
Ibidem, p. 48.
534
Ibidem, p. 51-52.
535
Ibidem, p. 52.
536
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, Dr-GG 17III / WOLF. I.-1; Cabinetul de Hãrþi al Bibliotecii
Academiei Române, H.3503 b.CX.70.
537
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 3, nr. 4524-4763; F.BÓA, nr. 2121, 2114, 2114, 2115-2124,
25772583, 21683-21690.
538
Muzeul Rus de Stat din Sankt-Petersburg, Secþia de graficã, albumul acuarelelor lui M.M. Ivanov.
539
Arhiva de Rãzboi din Viena, HIIIe 3174 I-II, 3175.
540
Acest plan a fost publicat pentru prima datã în ªt. Ciobanu, Cetatea...
541
È. Õûíêó, Ê äðåâíåé...
542
ªt. Ciobanu, Cetatea..., p. 15-55.
543
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 314-316.
544
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Ê âîïðîñó…, p. 189-190.
545
M. Guboglu, Inscripþia..., p. 107-123.
546
I. Chirtoagã, Tighina..., p. 111-122.
547
D. Poºtarencu, Din istoria Tighinei, Chiºinãu, 1992.
548
Gh. Gonþa, Cetatea Tighina…, în Cetãþi de pe Nistru, Chiºinãu, 1998, p. 104-140.
549
Ã. Àñòâàöàòóðîâ, Áåíäåðñêàÿ êðåïîñòü, Bender, 1997.
550
Dimitrie Cantemir, Descrierea..., 1957, p. 49.
551
Istoria militarã a poporului român, II, 1986, p. 419.
552
C. C. Giurescu, Tîrguri..., p. 317.
553
Ibidem.
554
V. Vãtãºianu, Istoria artei..., p. 295.
 248

555
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 321.
556
Íîâãîðîäñêàÿ ïåðâàÿ ëåòîïèñü ñòàðøåãî è ìëàäøåãî èçâîäîâ, red. A.N. Nasonov, Moscova-Leningrad, 1952, p. 475.
557
M. Costãchescu, Documentele..., II, Iaºi, 1932, p. 610.
558
Ibidem, p. 625.
559
Ibidem.
560
Ibidem, p. 661.
561
K.A. Romstorfer, Cetatea Sucevei…, p. 12.
562
V. Vãtãºianu, Istoria artei..., p. 295.
563
Ibidem.
564
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 323.
565
V. Vãtãºianu, Istoria artei..., p. 295.
566
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 229.
567
Á.Î. Òèìîùóê, Äàâíüîðóñüêà Áóêîâèíà (Õ-ïåðøà ïîëîâèíà XIV cò.), Kiev, 1982, p. 97.
568
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 324.
569
Ibidem.
570
Ibidem, p.322.
571
Ibidem, p.324.
572
Ibidem.
573
Ibidem.
574
W. Milkowisz, Grabungen am Cecina, în Cernowizer Zeitung, Cernãuþi, 1908, 122.
575
Á. Î. Òèìîùóê, Äàâíüîðóñüêà..., p. 96-190.
576
K.A. Romstorfer, Cetatea Sucevei..., p. 10-11.
577
V. Vãtãºianu, Istoria artei..., p. 295.
578
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 321-325.
579
Dimitrie Cantemir, Descrierea..., 1957, p. 41.
580
G. Seulescul, Descrierea istorico-geograficã a cetãþii Caput Bovis (Capul Boului sau Ghertina) a cãreia ruine se aflã în a-
propierea Galaþului, Iaºi, 1837.
581
S. Sanie, în Enciclopedia arheologiei ºi istoriei vechi a României, I, Bucureºti, 1994, p. 157-158.
582
Dimitrie Cantemir, Descrierea..., 1957, p. 50.
583
Ibidem.
584
Arhiva Flotei Militare-Maritime din Sankt-Petersburg, F. 3Ë, reg. 269, 580, f. 1.

Capitolul II
1
È.Ã. Õûíêó, Ê äðåâíåé èñòîðèè Áåíäåð, în Ñîâåòñêàÿ Ìîëäàâèÿ, Chiºinãu, 10 februarie 1970.
2
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Àðõåîëîãè÷åñêèå ðàñêîïêè â Ñîðîêñêîé êðåïîñòè, în Àðõåîëîãè÷åñêèå èññëåäîâàíèÿ â Ìîëäà-
âèè â 1968-69 ãã., Chiºinãu, 1972, p. 211.
3
Ibidem.
4
M.D. Matei, Date noi în legãturã cu cetatea de pãmînt de la Bîrlad, în SCIV, 10, 1959, 1, p. 117-134; L. Chiþescu, Forti-
ficaþiile Moldovei în secolele XIV-XVI. Cetãþi voievodale ºi fortificaþii orãºeneºti, (tezã de doctorat), Bucureºti, 1972, p. 141.
5
Gh. Anghel, Cetãþile medievale ale Moldovei din timpul lui ªtefan cel Mare, în Acta Musei Apulensis, 16, Alba Iulia,
1978, p. 252.
6
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 155, citînd I. Bogdan, Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI, Bucureºti, 1959, p. 19.
7
Ibidem, p. 156.
8
Ibidem, p. 159.
9
Gh. Anghel, Consideraþii generale privind tipologia cetãþilor medievale din România din secolul al XIII-lea pînã la
începutul secolului al XVI-lea, în Acta Musei Apulensis, 19, Alba Iulia, p. 156-157.
10
V. Vãtãºianu, Istoria artei feudale în Þãrile Române, I, Bucureºti, 1959, p. 290.
11
N. Constantinescu, Date noi în legãturã cu cetatea Neamþului, în SCIV, 11, 1960, 1, p. 102.
12
Vezi: I. Minkevièius, Lietuvos architekturos istorija, Vilnius-Mokslas, 1987; J. Bogdanowski, Architektura oboronna w
krajobrazie Polski od Biskupina do Westerplatte, Varºovia-Cracovia, 1996; O. Pipper, Abris der Burgenkinde, Berlin-Leip-
zig, 1914; D. Líbal, Châteaux-forts et fortifications en Europe du Ve au XIXe siècle; Ì.À. Òêà÷åâ, Çàìêè Áåëîðóññèè,
Minsk, 1987 º.a.
 249

13
J. Bogdanowski, Architektura..., tab. 50 (D), 54 (B), 55 (D), 62 (C), 64 (A), 65 (D).
14
I. Minkevièius, Lietuvos..., p. 329-332.
15
L. Gerö, Magyarországi várépitészet, Budapesta, 1955, p. 221 ºi 224.
16
Gh. Anghel, Consideraþii..., p. 157.
17
N. Constantinescu, Date noi..., p. 88.
18
R. Popa, Cetatea Neamþului, Bucureºti, 1963, p. 36.
19
Ibidem, p. 39.
20
Gh. Anghel, Cetãþile medievale ale Moldovei…, p. 256-257.
21
R. Popa, Cetatea Neamþului, Bucureºti, 1968, p. 35.
22
Ibidem, p. 27; M. Kiss Lajos, F. Karoly, L. Andór, A Diósgyör vár, Miskolc, 1961, p. 14.
23
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 173.
24
Ibidem.
25
R. Popa, Cetatea Neamþului..., 1963, p. 46.
26
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea ªcheia, Bucureºti, 1960, p. 11.
27
Ibidem, p. 112.
28
Ibidem, p. 31-44.
29
Ibidem, p. 103-107.
30
Ibidem, p. 97-99.
31
K.A. Romstorfer, Cetatea Sucevei, Bucureºti, 1913; M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun ºi Curtea Domneascã
din Suceava, Bucureºti, 1988; P.V. Batariuc, Cetatea de Scaun a Sucevei (manuscris).
32
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun…, p. 80.
33
Ibidem, p. 108.
34
P.V. Batariuc, Cetatea de Scaun..., p. 55.
35
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun…, p. 114-123.
36
A. Andronic, Fortificaþiile medievale din Moldova, în MA, 2 , 1970, p. 412-413.
37
T.O. Gheorghiu, Arhitectura medievalã de apãrare din România, Bucureºti, 1985, p. 114.
38
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 126.
39
Ibidem.
40
P.V. Batariuc, Cetatea de Scaun..., p. 64.
41
T.O. Gheorghiu, Arhitectura..., p. 196.
42
Gh. Anghel, Cetãþile medievale ale Moldovei..., p. 244.
43
M. Guboglu, M. Mehmed, Cronici turceºti privind þãrile române, I, Bucureºti, 1959, p. 229, 353-354.
44
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun…., p. 114-123.
45
Ibidem.
46
Ibidem, p. 119.
47
Ibidem, p. 96.
48
Ibidem.
49
Ibidem, p. 95.
50
Ibidem, p. 106.
51
Ibidem, p. 104; P.V. Batariuc, Cetatea de Scaun..., p. 66.
52
A. Andronic, Fortificaþiile medievale…, p. 104-106.
53
P.V. Batariuc, Cahle din Moldova medievalã (secolele XIV-XVII), Suceava, 1999, p. 98-133.
54
A. Andronic, Fortificaþiile medievale..., p. 128.
55
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea ªcheia..., p. 112-113.
56
Êðàòêàÿ èñòîðèÿ áîëãàðñêîé àðõèòåêòóðû, red. Ä. Ï. Äèìèòðîâ, Sofia, 1969, p. 165.
57
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea ªcheia..., p. 116.
58
Â.Â. Êîñòî÷êèí, Ðóññêîå îáîðîííîå çîä÷åñòâî êîíöà XIII íà÷àëà XVI âåêîâ, Moscova, 1962, p. 161.
59
D. Líbal, Châteaux..., p. 124.
60
Arhiva Militarã-istoricã a Rusiei din Moscova, f. 349, reg. 17, d. 2285, f. 1.
61
G. Airaldi, I Genovesi a Licostomo nel sec. XIV, în Studi Mediœvali, s. 3, 13, Spoleto, 1972, p. 967-981.
62
C.C. Giurescu, Tîrguri sau oraºe ºi cetãþi moldovene din secolul al X-lea pînã la mijlocul secolului al XVI-lea, Bucureºti,
1997, p. 218-219.
63
Cronica moldo-germanã, în RIR, 5-6, 1935-1936, p. 61.
64
Vezi materialele grafice referitoare la cetatea Chilia, pãstrate în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova.
 250

65
F. 349, reg. 17, nr. 2291, „Carte particulière de l’ancien fort Kilia et le nouveau projet pour la reconstruction représenté par
des lignes en jaune pour son emplacement actuel“, realizatã de inginerul Kauffer la 8-9 octombrie 1794.
66
Muzeul Rus de Stat din Sankt-Petersburg, Secþia de graficã, albumul acuarelelor lui M.M. Ivanov, nr. P30907, P30908,
P30141, P30308.
67
Arhiva Militarã a Rusiei din Moscova, f. 349, reg. 17, d. 2281, f. 1.
68
Arhiva Militarã a Rusiei din Moscova, f. 349, reg. 17, d. 2283.
69
D. Líbal, Châteaux..., p.126-127 ºi 131.
70
C. Vlãdescu, în Enciclopedia arheologiei ºi istoriei vechi a României, I, Bucureºti, 1994, p. 260.
71
S. Toy, Castles. A Short History of Fortifications from 1600 B.C. to A.D. 1600, Londra-Toronto, 1939, p. 42.
72
À.Á. Ðàëëåâ, Èñòîðèÿ àðõèòåêòóðû ðàçâèâàþùèõñÿ ñòðàí, Êiev, p. 15 ºi 18-20.
73
A. Deroko, Les châteaux-forts du Moyen Age, în SO, 9, 1981, 2, p. 102; idem, Srednevekovni gradovi, în Matériaux. Mo-
numents et stations archéologiques en Serbie Centrale, 10, Belgrad, 1982, 3, p. 40; À. Ðàøåíîâ, Êðåïîñòü ïðè Ìåçåê,
în Èçâåñòèÿ íà Àðõåîë. Èíñòèòóò, 11, Sofia, 1937, 1, p. 171-179; D. Concev, Le château médiéval Oustra dans les Rho-
dopes, în Byzantinoslavica, 25, 1964, 2, p. 254-260.
74
Gh.I. Cantacuzino, Elemente de caracter bizantino-balcanic în fortificaþiile medievale din Þara Româneascã, în BMI, 3,
1971, p. 27.
75
M. ªlapac, Cetatea Albã. Studiu de arhitecturã medievalã militarã, Chiºinãu, 1998, p. 35-36.
76
Ýâëèÿ ×åëåáè, Êíèãà ïóòåøåñòâèÿ, Ìîscovà, 1961, c. 36.
77
Ibidem.
78
I. Öz, Les châteaux-forts existant en Turquie, în IBI, 37, 1980, p. 182-184.
79
F. Énaud, Châteaux-forts défendus par l’eau en France, în IBI, 42, 1984, p .41.
80
L. Villena, Ditch Seigneurial Castles in Spain, în IBI, 42, 1984, p. 161.
81
S. Toy, Castles..., p. 155.
82
W. Meyer, Burgen im ehemaligen Königreich Kleinarmenien in Kilikien, în IBI, 32, 1973, p. 27.
83
Â.Ë. Âîðîíèíà, Ñðåäíåâåêîâûé ãîðîä àðàáñêèõ ñòðàí, Moscova, 1991, p. 31.
84
Aceºtia sînt Gr. Avakian, V. Vãtãºianu, L.L. Polevoi, V.A. Voiþehovski, A.H. Toramanian, V. Spinei º.a.
85
P.P. Bârnea, Darea de seamã despre lucrul îndeplinit în timpul angajãrii la Institutul de Istorie al Academiei de ªtiinþe din
Moldova (manuscris), Chiºinãu, 6-30 septembrie 1993.
86
F. BÓA, 2381a, XXI, „Ïëàí çàìêà Òàòàð Áóíàðà, ëåæàùåãî áëèç çàëèâà Äóíàéñêîãî ïî äîðîãå, èäóùåé îò Àêêåð-
ìàíà ê Êèëèå, 1790 ã.“.
87
CSÞR, V, 1976, p. 408.
88
Ibidem, p. 407.
89
Vezi planul citadelei de la Orheiul Vechi realizat de G.D. Smirnov (fig. 105 a prezentei lucrãri).
90
E. ªt. Holban, Dicþionar cronologic, Chiºinãu, 1998, p. 216.
91
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 195-207.
92
Ibidem.
93
Ibidem, p. 201.
94
Gh. Anghel, Cetãþile medievale ale Moldovei..., p. 246.
95
T.O. Gheorghiu, Arhitectura..., p. 196, 198-199.
96
Gh. Anghel, Cetãþile medievale ale Moldovei..., p. 246.
97
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 201.
98
T.O. Gheorghiu, Arhitectura..., p. 198-199.
99
Gr. Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Bucureºti, 1982, p. 207.
100
Gh. Anghel, Cetãþile medievale ale Moldovei..., p. 247.
101
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 201.
102
Aceastã informaþie ne-a fost oferitã de dna D. Hordilã cãreia îi aducem mulþumiri.
103
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 201.
104
Ibidem.
105
Vezi planurile cetãþii Soroca sub polonezi publicate în Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Ñîðîêñêàÿ êðåïîñòü – ïàìÿòíèê ñòàðè-
íû, Chiºinãu, 1984.
106
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 70.
107
Ibidem, p. 198-199.
108
Ibidem, p. 202.
109
Ibidem.
 251

110
A. Andronic, Fortificaþiile medievale..., p. 412.
111
Gh. Anghel, Cetãþile medievale ale Moldovei..., p. 257.
112
Ibidem, p. 258.
113
Ibidem, p. 257-258.
114
Em.I. Emandi, M.-ªt. Ceauºu, Sã nu dãrîmi daca nu ºtii sa zideºti, Rãdãuþi-Iaºi, 1991, p. 96.
115
ªt. Ciobanu, Cetatea Tighina, în CMIB, 1, 1928, p. 23.
115
Ýâëèÿ ×åëåáè, Êíèãà ïóòåøåñòâèÿ..., p. 45.
116
Ibidem, p. 44.
117
Ibidem, p. 43.
118
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 3, nr. 4562, „Ïðîñïåêò Áåíäåðñêîé êðåïîñòè, 1774 ã.“.
119
S.Toy, Castles..., p. 10.
120
Â.Â. Êîñòî÷êèí, Ðóññêîå îáîðîííîå çîä÷åñòâî…, p. 174.
121
À.Õ. Òîðaìàíÿí, Çîä÷åñòâî Ìîëäàâèè XIV – íà÷àëà ÕÕ âåêîâ è åãî ñâÿçè ñ àðõèòåêòóðîé Çàêaâêàçüÿ (tezã de
doctor habilitat), Leningrad, 1978, p. 77.
122
Ibidem.
123
Ã. Àñòâàöàòóðîâ, Áåíäåðñêàÿ..., p. 49.
124
I.M. Zdravkoviè, Smederevo, la plus grande citadelle médiévale serbe, în IBI, 27, 1970, p. 27 ºi 109.
125
Ï.Ï. Áûðíÿ, Ìîëäàâñêèé ñðåäíåâåêîâûé ãîðîä..., Chiºinãu, 1984, p. 84.
126
M. ªlapac, Porþile cetãþilor medievale din Moldova, în HU, 7, 1-2, p. 27-36.
127
A.R. Zaky, Interrelations and influences of Islamic Architecture on Crusader castles, în IBI, 24, 1968, p. 77.
128
À.Á. Ðàëëåâ, Èñòîðèÿ àðõèòåêòóðû..., Kiev, 1986, p. 15.
129
Ibidem.
130
Ibidem, p. 16.
131
P. Bârnea, T. Reaboi, Construcþiile monumentale de la ªehr al-Cedid, (manuscris), p. 3.
132
Ibidem.
133
Ibidem.
134
Ibidem.
135
T. Nesterov, Monumentele de arhitecturã de la Orheiul Vechi – surse istorice în studierea sitului (autoreferatul tezei de
doctorat), Chiºinãu, 2002, p. 14-15.
136
Ibidem, p. 12.
137
V. Spinei, Moldova..., p. 325-327.
138
Documenta Romaniae Historica. D, I, Bucureºti, 1977, nr. 49.
139
T. Nesterov, Biserica de piatrã de la Orheiul Vechi, în Sub zodia Vãtãºianu, Cluj-Napoca, 2002, p. 41.
140
Idem, Monumentele... (autoreferatul tezei de doctorat), p. 18.
141
Ibidem, p. 12.
142
Vezi C.C. Giurescu, D.C. Giurescu, Istoria românilor, II, Bucureºti, 1976, p. 283; G.I. Brãtianu, Demetrius, princeps
Tartarorum (1360-1380), în RÉR, 9-10, 1965, p. 45-46; A.I. Gonþa, Legãturile economice dintre Moldova ºi Transilvania
în secolele XIII-XVII, Bucureºti, 1989, p. 54; O. Iliescu, Génois et Tatars en Dobroudja au XIVe siècle. L’apport de la numis-
matique, în Etudes byzantines et post-byzantines, III, Bucureºti, 1997, p. 161-178.
143
Ã.Ä. Ñìèðíîâ, Èç èñòîðèè Ñòàðîãî Îðõåÿ, în Èçâåñòèÿ Ìîëäàâñêîãî ôèëèàëà Àêàäåìèè Íàóê ÑÑÑÐ, Chiºi-
nãu, 1960, 4(70), p. 80.
144
T. Nesterov, Monumentele... (autoreferatul tezei de doctorat), p. 12.
145
Idem, Biserica de piatrã de la Orheiul Vechi..., p. 35-43.
145a
Idem, Situl Orheiul Vechi. Monumente de arhitecturã, Chiºinãu, 2003, p. 73.
145b
Aceste podoabe ºi veºminte se pãstreazã la Muzeul de Arheologie ºi Etnografie din Chiºinãu.
146
Ibidem, p. 58.
146a
Ibidem, p. 55.
147
Ï.Ï. Áûðíÿ, Êàìåííîå ñîîðóæåíèå-I â Ñòàðîì Îðõåå, în Ñðåäíåâåêîâûå ïàìÿòíèêè Äíåñòðîâñêî-Ïðóòñêîãî
ìåæäóðå÷üÿ, Chiºinãu, 1985, p. 24-35.
147a
P. Bârnea, T. Reaboi, E. Nicolae, N. Telnov, Materiale arheologice relative la economia monetarã din epoca Hoardei de
Aur descoperite la Orheiul Vechi, în Simpozion de numismaticã, Chiºinãu, 28-30 mai 2000, Comunicãri, studii ºi note,
Bucureºti, 2001, p. 141-149.
148
P. Bârnea, E. Nicolae, Orheiul Vechi la sfîrºitul secolului al XIV-lea ºi începutul secolului al XV-lea (manuscris).
148
T. Nesterov, Monumentele... (tezã de doctorat), p. 58, citînd Òðàäèöèè ñèììåòðèè â àðõèòåêòóðå, Moscova, 1990, p. 180.
 252

149
L.R. Kîzlasov a expus aceastã opinie la seminarul de la Orheiul Vechi în 1998.
150
E. Nicolae, P. Bârnea, Un ornament pseudo-cufic, în Simpozion de Numismaticã, Chiºinãu, 15-15 mai 2001, Comu-
nicãri, studii ºi note, Bucureºti, 2002, p. 155.
151
P. Bârnea, E. Nicolae, Orheiul Vechi...
152
Ibidem.
153
Ultima ipotezã aparþine cercetãtorilor E. Nicolae ºi P.P. Bârnea.
154
P.P. Bârnea, Fortificaþiile Orheiului Vechi (manuscris).
155
T. Nesterov, Monumentele... (autoreferatul tezei de doctorat), p. 12.
156
Èñòîðèÿ ÑÑÑÐ, I, Moscova, 1948, p. 239.
157
Gh.I. Cantacuzino, Cetãþi medievale din Þara Româneascã (sec. XIII-XVI), Bucureºti, 2001, p. 187.
158
Ibidem, p. 192.
159
P. Bârnea, E. Nicolae, Orheiul Vechi...
160
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 181.
161
V. Vãtãºianu, Istoria artei..., p. 706.
162
Â.Ë. Âîðîíèíà, Ñðåäíåâåêîâûé ãîðîä àðàáñêèõ ñòðàí, Moscova, 1991, p. 26.
163
T. Nesterov, Monumentele... (autoreferatul tezei de doctorat), p. 53.
164
Vezi desenele arheologice referitoare la citadela de la Orheiul Vechi realizate de G.D. Smirnov.
165
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Ê âîïðîñó î âðåìåíè âîçíèêíîâåíèÿ Ñîðîêñêîé êðåïîñòè, Ìàòåðèàëû è èññëåäîâàíèÿ ïî àð-
õåîëîãèè è ýòíîãðàôèè ÌÑÑÐ, Chiºinãu, 1964, p. 211; Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü â Ñîðîêàõ (tezã de docto-
rat), Leningrad, 1965, p. 37-38.
166
E. Hurmuzaki, Documentele privitoare la istoria românilor, XV-I, Bucureºti, 1911, p. 432.
167
Â. À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü..., p. 145.
168
Ibidem.
169
Ibidem, p. 93.
170
A. Kovacs, M. Þoca, Arhitecþii italieni în Transilvania în cursul secolelor XVI ºi XVII, în Studia Univers. Babeº-Bolyai,
s. Historia, Cluj, 1973, 2, p. 20.
171
Ibidem, p. 22.
172
Gh. Anghel, Cetãþile medievale ale Moldovei..., p. 257.
173
T. Nesterov, Cu privire la miturile arhitecturii ºi datãrii cetãþii Soroca, în Artã, istorie, culturã. Studii în onoarea lui Marius
Porumb, Cluj-Napoca, 2003, p. 100.
174
Ibidem.
175
Ibidem, p. 101.
176
Ibidem.
177
Ibidem.
178
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü…, p. 146, citînd Gh. ºi B. Sebestyen, Arhitectura Renaºterii în Transilvania, Bucureºti,
1963, p. 107.
179
Ibidem, p. 145-147; T. Nesterov, Cu privire la miturile..., p. 100; J. Bogdanowski, Architektura..., p. 107.
180
Gh. Anghel, Cetãþi medievale..., p. 114.
181
Ibidem, p. 116-117.
182
Aceastã opinie a fost expusã de G.F. Cebotarenco la cîteva conferinþe ºtiinþifice.
183
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Ñîðîêñêàÿ êðåïîñòü..., p. 14-15.
184
Idem, p. 11.
185
Q. Hugles, The British use of bastion fortifications, în IBI, 40, 1982, p. 52.
186
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü…, p. 79.
187
T. Nesterov, Cu privire la miturile..., p. 101-102.
188
Q. Hugles, The British...
189
S. Toy, Castles..., p. 166.
190
G. Chierici, Castel del Monte. Monumenti italiani, Napoli, 1933.
191
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü…, p. 101.
192
T. Nesterov, Monumentele... (tezã de doctorat), p. 51.
193
Idem, Enigma cetãþii Soroca, în Enigmele Basarabiei, Chiºinãu, 2000, p. 76.
194
Idem, Cu privire la miturile..., p. 102.
195
Ibidem.
196
Ibidem.
 253

197
Ibidem, p. 92 ºi 97.
198
Ibidem,p. 97.
199
Ibidem, p. 98.
200
D. Líbal, Châteaux..., p. 168.
201
Ibidem, p. 168-169 ºi 175-178.
202
Â.Â. Êîñòî÷êèí, Ðóññêîå..., p. 177.
203
Ibidem, p. 84.
204
J. Bogdanowski, Architektura..., tab. 74.
205
Ibidem.
206
Ibidem.
207
T. Nesterov, Cu privire la miturile..., p. 97.
208
Gh. Anghel, Cetãþi medievale..., p. 30; T.O. Gheorghiu, Arhitectura…, p. 76-77.
209
C.C. Giurescu, Tîrguri…, p. 321; Á.Î. Òèìîùóê, Äàâíüîðóñüêà Áóêîâèíà (IÕ - ïåðøà ïîëîâèíà XIV ñò.), Kiev,
1982, p. 96.
210
Á.Î. Òèìîùóê, Äàâíüîðóñüêà Áóêîâèíà..., p. 96.
211
Gh. Anghel, Cetãþi medievale…., p. 30.
212
C.C. Giurescu, Tîrguri..., p. 244.
213
Vezi: Á. Î. Òèìîùóê, Ñåðåäíüîâi÷íèé Õîòèí, în Àðõåîëîãiÿ, Kiev, 1977, 2, p. 30.
214
Ibidem, p. 34.
215
CSÞR, VI, 1976, p. 423.
216
D. Líbal, Châteaux…., p. 120.
217
Ibidem, p. 122.
218
Ibidem, p. 124.
219
Ä.Ë. Ãåðàñèìîâà, Èëëþñòðèðîâàííûé ñëîâàðü àðõèòåêòóðíûõ è èñêóññòâîâåä÷åñêèõ òåðìèíîâ, Odessa, 2002, p.
52.
220
Dicþionar de artã, I, Bucureºti, 1995, p. 99.
221
E. Poncelet, Les appareillages de briques dans les châteaux fortifiés au nord de la France, în IBI, 46, 1988-1989, p. 66-
67; D. Wildeman, Das Rautenmuster als Zierform bei Backstein – Torhausern des 16 Jahrhunderts in Westfalen, în IBI, 46,
1988-1989, p. 82-83.
222
Gh. Curinschi, Istoria arhitecturii în România, Bucureºti, 1981, p. 93-134.
223
È.À. Áîíäàðåíêî, Îáðàç Íîâîãî Ðèìà â àðõèòåêòóðå Ìîñêâû, în Àðõèòåêòóðà ìèðà, Moscova, 1994, 3, p. 88.
224
I.M. Zdravkoviè, Smederevo..., p. 27 ºi 109.
225
Idem, La forteresse Golubac sur le Danube, în IBI, 30, 1972, p. 88-91.
226
Â.À. Ëàâðîâ, Ðàçâèòèå ïëàíèðîâî÷íîé ñòðóêòóðû èñòîðè÷åñêè ñëîæèâøèõñÿ ãîðîäîâ, Moscova, 1977, p. 21.
227
Ibidem.
228
Ì. Õàðáîâà, Îòáðàíèòåëíè..., p. 105.
229
T. O. Gheorghiu, Aºezãri umane. Istoria aºezãrilor umane de la origini pînã la Renaºtere, I, Timiºoara, 1996, p. 105.
230
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 3, d. 3, nr. 248-250.
231
Conform inscripþiei de pe placa comemorativã din 1454.
232
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. BÓA, nr. 21607, „Ïðîñïåêò-ïåðñïåêòèâà Àêêåðìàíñêîé
êðåïîñòè, 1770 ã.“.
233
Àðõåîëîãèÿ Óêðàèíñêîé ÑÑÐ, 3, Kiev, 1986, 2, p. 513-518.
234
M. ªlapac, Cetatea Albã…, p. 129.
235
P. Bârnea, P.V. Batariuc, Cahle descoperite în Moldova între Prut ºi Nistru, în Arheologia Moldovei, 17, Bucureºti, 1994,
p. 286-287.
236
N. Moutsopoulos, Esquisse des forts francs et vénitiens de Morée, în IBI, 30, 1972, p. 20.
237
Ibidem, p. 19.
238
Ibidem.
239
N. Iorga, Basarabia noastrã, Vãlenii de Munte, 1912, p. 93.
240
Vezi materialele grafice pãstrate în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova ºi acuarelele lui M.M. Ivanov pãs-
trate în Muzeul Rus din Sankt-Petersburg (Secþia de graficã, albumul lui M.M. Ivanov, nr. P30907, P30908, P30141-
30145, P30308).
241
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 13, nr. 2291, „Carte particulière de l’ancien fort Kilia et du
nouveau projet pour la reconstruction représenté par des lignes en jaune pour son emplacement actuel. Dressée en présence
 254

de Nouroullah Effendi Maïmar Aga conformément au firman de la Sublime Porte par Kauffer ingénieur, le 8 et 9 octobre
1794“.
242
Arhiva Palatului Topkapι din Istanbul, nr. 1272, fol. 8r° (cetatea Chilia).
243
Vezi releveul sus-menþionat realizat de Kauffer.
244
Vezi releveul sus-menþionat realizat de Kauffer.
24
Vezi acuarelele sus-numite realizate de M.M. Ivanov.
246
N. E. Kleemann, Voyage de Vienne à Belgrade et à Kilianova (1768, 1769 et 1770), Neuchâtel, 1780, planºa cu Chilia.
247
Vezi releveul sus-menþionat realizat de Kauffer.
248
N. Iorga, Basarabia..., p. 33.
249
R. Popa, Cetatea Neamþului..., 1963, p. 35.
250
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea…, p. 45-46.
251
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 99.
252
L. Chiþescu, Fortificaþiile…, p. 199-200.
253
Ibidem, p. 198-201.
254
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü…, p. 71.
255
Vezi acuarelele consilierului de stat rus M.M. Ivanov din 1790.
256
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 99; R. Popa, Cetatea Neamþului..., 1963, p. 35.
257
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea..., p. 31.
258
M. ªlapac, Cetatea Albã…, p. 133.
259
Pînã în prezent în unele locuri s-au pãstrat resturi de zid ale cetãþii Chilia lucrate din piatrã de calcar.
260
Ã. Àñòâàöàòóðîâ, Áåíäåðñêàÿ..., p. 53.
261
Â. À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü..., p. 83, 88.
262
M. ªlapac, Cetatea Albã..., p. 134.
263
R. Popa, Cetatea Neamþului..., p. 35.
264
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea..., p. 64.
265
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 99.
266
Â. À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü..., p. 88.
267
Á. Î. Òèìîùóê, Ñåðåäíüîâi÷íèé…, 2, ð. 36.
268
Èïàòüåâñêàÿ ëåòîïèñü, în Ïîëíîå ñîáðàíèå ðóññêèõ ëåòîïèñåé, Sankt-Petersburg, 1988, p. 845.
269
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea..., p. 51-64.
270
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 100.
271
Ì. Øëàïàê, Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêàÿ êðåïîñòü. Èçó÷åíèå ñðåäíåâåêîâîãî îáîðîííîãî çîä÷åñòâà, Chiºinãu, 2001, ð.
166.
272
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü..., p. 105.
273
Ibidem.
274
Ibidem.
275
Í. Ðîøåôîð, Èëëþñòðèðîâàííîå óðî÷íîå ïîëîæåíèå, Sankt-Petersburg, 1912.
276
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü..., p. 90.
277
M. ªlapac, Cetatea Albã..., p. 135-136.
278
Letopiseþul Þãrii Moldovei, Chiºinãu, 1990, p. 48.
279
M. ªlapac, Cetatea Albã..., p. 169.
280
Óêðàïíñüêà êóëüòóðà: iñòîðèÿ i ñó÷àñíiñòü, Lvov, 1994, ð. 133.
281
Ïàìÿòíèêè ãðàäîñòðîèòåëüñòâà è àðõèòåêòóðû Óêðàèíñêîé ÑÑÐ, III, Kiev, 1985, p. 264.
282
Áîëüøàÿ Ñîâåòñêàÿ Ýíöèêëîïåäèÿ, Moscova, 1970, p. 102.
283
Ñòàðàÿ êðåïîñòü, Belgorod-Dnestrovski, 1992, p. 10.
284
À. Êëþ÷íèê, Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêèé, Odessa, 1977, p. 10.
285
N. Iorga, Studii istorice…, p. 118.
286
A. Vigna, Codice diplomatico delle colonie tauro-liguri durante la signoria del’ Ufficio di S. Giorgio, 2, Genova, 1868, p.
770.
287
N. Bãnescu, Vechi legãturi ale þãrilor noastre cu genovezii, în Închinarea lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vîrstei de
60 de ani, Cluj, 1931, p. 34-36.
288
Ibidem.
289
Ibidem.
290
Ibidem.
 255

291
J. Heers, Gênes au XVe siècle. Activité économique et problèmes sociaux, Paris, 1961, p. 399.
292
ªt. Andreescu, Un om de afaceri român în spaþiul pontic la mijlocul veacului al XV-lea: „Teodorca de Telicha“, în Studii
ºi materiale de istorie medie, 16, Bucureºti, 1998, p. 26.
293
A. Roccatagliata, Notai genovesi in Oltremare: Atti rogati a Pera e Mitilene, Pera, 1408-1409, Genova, 1982, 124, p. 273-278.
294
M. Balard, La Mer Noire et la Romanie génoise (XIII-XV siècle), Londra, 1989, p. 230.
295
G. Pistarino, Genovesi d’Oriente, Genova, 1990, p. 341.
296
ªt. Andreescu, Un om de afaceri..., p. 25.
297
À.À. Êî÷óáèíñêèé, Ëàïèäàðíûå íàäïèñè XV ñòîëåòèÿ èç Áåëãîðîäà, ÷òî íûíå Àêêåðìàí, în ÇÎÎÈÄ, 15, 1889,
p. 531-532.
298
Í.Í. Ìóðçàêåâè÷, Àêêåðìàíñêèå ãðå÷åñêèå íàäïèñè, în ÇÎÎÈÄ, 2, 1848, p. 481.
299
ªt. Andreescu, Un om de afaceri..., p. 28.
300
N. Iorga, Basarabia noastrã..., 1912, p. 93.
301
N. Stoicescu, Lista marilor dregãtori ai Moldovei, în AIIA, 8, 1971, p. 407.
302
A. Eºanu, V. Eºanu, Moldova medievalã. Structuri executive, militare ºi ecleziastice, Chiºinãu, 2001, p. 31.
303
Ibidem, p. 34-35.
304
Â. À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü..., p. 36-48.
305
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Êðåïîñòü íà Äíåñòðå, Chiºinãu, 1989, p. 47.
306
Ibidem.
307
A. Gonþa, Legãturile economice dintre Moldova ºi Transilvania în secolele XIII-XVII, Bucureºti, 1989, p. 130.
308
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü..., p. 127.
309
N. Stoicescu, Lista..., p. 410.
310
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 103.
311
I. Balogh, Aristotele Fioravanti in Ungheria, în Arte Lombardo, 44/45, 1976, p. 225.
312
Gh. Anghel, Cetãþile medievale ale Moldovei…, p. 257.
312a
Þ.Í. Ãóëÿåâ, Â.Ò. Ñîãëàåâ, Ôåëüäìàðøàë Êóòóçîâ, Moscova, 1995, p. 128.
313
Ibidem, p. 258.
314
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun…, p. 103.
315
Ibidem.
316
Ibidem, p. 103.
317
Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea..., p. 66-70.
318
Ýâëèÿ ×åëåáè, Êíèãà ïóòåøåñòâèÿ..., p. 43.
319
Larousse. Dicþionar de civilizaþie musulmanã, Bucureºti, 1997, p. 280.
320
Ibidem.
321
M. Øëàïàê, Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêàÿ êðåïîñòü..., p. 174.
322
A. Pippidi, Din nou despre inscripþiile de la Cetatea Albã, în In Honorem Paul Cernovodeanu, ed. V. Barbu, Bucureºti,
1998, p. 81.
323
I. Bogdan, Inscripþiile de la Cetatea Albã ºi stãpînirea Moldovei asupra ei, în AARMSI, s. II, 30, 1908, p. 327.
324
Ibidem, p. 334.
325
Ibidem, p. 338.
326
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü..., p. 373.
327
M. ªlapac, Cetatea Albã..., p. 128-129.
328
Aceastã inscripþie a fost publicatã în B.A. Âîéöåõîâñêèé, Ñòðîèòåëüíûå íàäïèñè íà ñòåíàõ êðåïîñòè â Áåëãîðîäå-
Äíåñòðîâñêîì, în ÞÂÅÑÂ, p. 372.
329
P.P. Panaitescu, Cãlãtori poloni în Þãrile române, Bucureºti, 1930, p. 247.
330
Acest desen a fost publicat în H.È. Ðåïíèêîâ, Íåñêîëüêî…
331
Í.Í. Ìóðçàêåâè÷, Àêêåðìàíñêèå..., p. 481.
332
Â.Â. Ëàòûøåâ, Ñáîðíèê ãðå÷åñêèõ íàäïèñåé õðèñòèàíñêèõ âðåìåí èç þæíîé Ðîññèè, Sankt-Petersburg, 1896.
333
N. Iorga, Studii istorice…, p. 99.
334
I. Bogdan, Inscripþiile…., p. 316.
335
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Ýòàïû ñòðîèòåëüñòâà êðåïîñòè â Áåëãîðîäå-Äíåñòðîâñêîì, în Ìàòåðèàëû äîêëàäîâ ïÿ-
òîé íàó÷íî-òåõíè÷åñêîé êîíôåðåíöèè Êèøèíåâñêîãî ïîëèòåõíè÷åñêîãî èíñòèòóòà, Chiºinãu, 1969, p. 341; idem,
Ñòðîèòåëüíûå íàäïèñè…, p. 372.
336
ªt.S. Gorovei, Inscripþia lui Iuga Vodã din 1399, în AIIA, 19, 1982, p. 659; idem, Enigmele Cetãþii Albe, în MI, 1994,
8, p. 48-52 ºi 9, p. 43-56.
 256

337
A. Pippidi, Din nou despre inscripþiile..., p. 75-85.
338
Í.Í. Ìóðçàêåâè÷, Àêêåðìàíñêèå..., p. 481.
339
Ibidem.
340
Â.Â. Ëàòûøåâ, Ñáîðíèê..., p. 2.
341
Ibidem.
342
N. Iorga, Studii istorice..., p. 99.
343
I. Bogdan, Inscripþiile..., p. 324.
344
Ibidem, p. 312.
345
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Ýòàïû ñòðîèòåëüñòâà..., p. 341.
346
Ibidem.
347
Idem, Ñòðîèòåëüíûå íàäïèñè..., p. 372.
348
L. Chiþescu, Fortificaþiile..., p. 49.
349
ª. Papacostea, La începuturile statului moldovenesc, în Studii ºi materiale de istorie medie, Bucureºti, 6, 1982, p. 59.
350
ªt.S. Gorovei, Enigmele…, în MI, 1994, 9, p. 44.
351
Ibidem.
352
Idem, Inscripþia lui Iugã vodã din 1399, în AIIA, 19, 1982, p. 659.
353
Ibidem.
354
Idem, Enigmele…, 9, p. 44.
355
Ibidem.
356
Comte Alexis Ouvaroff, Recherches sur les antiquités de la Russie méridionale et des côtes de la Mer Noire, Paris, 1855.
357
Ibidem.
358
A. Pippidi, Din nou despre inscripþiile..., p. 77.
359
Ibidem.
360
Ibidem.
361
Ibidem.
362
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. BÓA, reg. 3, d. 4633, f. 1, „Ãåðáû, íàäïèñè è ïðî÷èå: âûñå÷åííûå
íà êàìíÿõ â ñòåíàõ êðåïîñòíûõ âåðêîâ Áåíäåðñêîé Êðåïîñòè, èþíü 1819 ã.“. Aducem mulþumiri dnei E. Marinciuc
pentru ajutorul acordat în obþinerea acestui material.
363
Ã.Í. Áåðìàí, Ñ÷åò è ÷èñëî (êàê ëþäè ó÷èëèñü ñ÷èòàòü), Moscova, 1956. Aducem mulþumiri istoricului S. Tabac
pentru ajutorul acordat.
364
Vezi materialele pãstrate în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova.
365
Þ.Í. Ãóëÿåâ, Â.Ò. Ñîãëàåâ, Ôåëüäìàðøàë Êóòóçîâ..., p. 128.
366
Ã. Àñòâàöàòóðîâ, Áåíäåðñêàÿ..., p. 52.
367
Ýâëèÿ ×åëåáè, Êíèãà ïóòåøåñòâèÿ..., p. 154.
368
Ibidem.
369
Aducem mulþumiri arhitectului M. al-Bashtawi pentru ajutorul acordat la descifrarea unor inscripþii otomane.
370
Çàïèñêè ðàçðÿäà âîåííîé àðõåîëîãèè è àðõåîãðàôèè Èìïåðàòîðñêîãî Ðóññêîãî Âîåííî-Èñòîðè÷åñêîãî Îáùåñòâà,
red. Í.È. Âåñåëîâñêèé, II, Sankt-Petersburg, 1912, p. 78.
371
Ibidem, p. 77.
372
Áåññàðàáèÿ, red. Ï. À. Êðóøåâàí, Moscova, 1903, p. 215.
373
M. Guboglu, Inscripþia sultanului Suleiman Magnificul în urma expediþiei în Moldova (1538 / 945), în SRI, 1956, 2-3, p.
118-119; idem, Paleografia ºi diplomatica turco-osmanã, Studiu ºi album, Bucureºti, 1958, p. 133, nr. 8.
374
Ã. Àñòâàöàòóðîâ, Áåíäåðñêàÿ..., p. 43.
375
M. Guboglu, Inscripþia..., p. 114.
377
Ibidem.
378
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Chiºinãu, 1957, p. 51.
379
M.D. Matei, O nouã stemã cu pisania de la ªtefan cel Mare descoperitã la Cetatea de Scaun de la Suceava, în SCIVA,
24, 1973, 2, p. 325.
380
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 93.
381
Ibidem.
382
Ibidem.
383
Ibidem, p. 94.
384
K.A. Romstorfer, Cetatea Sucevei..., p. 75.
385
Z. Basarab, Nu doar istoria, ci ºi relieful se falsificã, în Curierul Românesc, 7, 1995, 8, p. 3.
 257

386
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, f. 349, reg. 41, nr. 6402, 6403, 6404, 6405.
387
D. Luca, Gh. Dumitroaia, Cetatea Neamþ, Piatra Neamþ, 2000, p. 45.
388
T. Nesterov, Cu privire la miturile..., p. 94.
389
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü…, p. 127.
390
Ibidem, p, 131.
391
K.A. Romstorfer, Cetatea Sucevei…, p. 74 ºi 76.
392
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü â Ñîðîêàõ, în ÊÑÈÈÌÊ, 165, 1965, p. 131.
393
Manuscrisele lui N. Creþulescu se pãstreazã la Biblioteca Academiei Române, F. 92, F. 21-26.
394
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü..., p. 124.
395
Ibidem, p. 130, 131 ºi 142.
396
K. A. Romstorfer, Cetatea Sucevei..., p. 77.
397
Aducem mulþumiri arhitectului E. Bîzgu pentru aceastã informaþie.
398
Ã. Àñòâàöàòóðîâ, Áåíäåðñêàÿ..., fig. 7
399
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. BÓA, reg. 3, d. 4633, f. 1.
400
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 41, nr. 6404, „Ôàñàä Áåíäåðñêèõ âîðîò ñ íàðóæíîé
ñòîðîíû (Õîòèí)“.
401
R. Guénon, Simboluri ale ºtiinþei sacre, Bucureºti, 1997, p. 80.
402
Ibidem, p. 82.
403
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü..., p. 105.
404
Ibidem, p. 124; K.A. Romstorfer, Cetatea Sucevei..., p. 77.
405
À. Ãîëàí, Ìèô è ñèìâîë, Ierusalim-Moscova, 1994, p. 193.
406
Â.À. Âîéöåõîâñêèé, Êðåïîñòü…, p. 105.
407
E. Bindel, Elemente spirituale ale numerelor, Bucureºti, 1996, p. 10.
408
Ibidem, p. 68.
409
Ibidem.
410
J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dicþionar de simboluri, III, Bucureºti, p. 351.
411
Ibidem.
412
E. Nicolae, Descoperiri monetare de la Suceava (I), în Buletinul Societãþii Numismatice Române, 86-87 (1992-1993),
Bucureºti, 1996, p. 191-192.
413
M. ªlapac, Cetatea Albã..., p. 183-185.

Capitolul III
1
La alcãtuirea tabelului 2 a fost utilizat tabelul publicat în Ì. Õàðáîâà, Îòáðàíèòåëíè ñúîðúæåíèÿ â áúëãàðñêîòî
ñðåäíîâåêîâèå, Sofia, 1981, p. 71.
2
L. Chiþescu, Principalele rezultate istorice ale cercetãrilor arheologice din cetatea medievalã de la Gîdinþi (Roman), în
SCIV, 17, 1966, 2, p. 405.
3
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun ºi Curtea Domneascã din Suceava, Bucureºti, 1988, p. 99; R. Popa, Ceta-
tea Neamþului, Bucureºti, 1963, p. 35; Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea ªcheia, Bucureºti, 1960, p. 45-46.
4
I.M. Zdravkoviè, La forteresse Golubac sur le Danube, în IBI, 30, 1972, p. 88-91.
5
N. Moutsopoulos, Fortifications vénitiennes en Grèce au XVIème et XVIIème siècle, în IBI, 40, 1982, p. 93.
6
Ì. Õàðáîâà, Îòáðàíèòåëíè..., p. 105.
7
Â.À. Ëàâðîâ, Ðàçâèòèå ïëàíèðîâî÷íîé ñòðóêòóðû èñòîðè÷åñêè ñëîæèâøèõñÿ ãîðîäîâ, Moscova, 1977, p. 21.
8
Gh. Anghel, Cetãþi medievale din Transilvania, Bucureºti, 1972, p. 89.
9
B. Géza, Elemente de origine localã ºi rãsãriteanã în arhitectura militarã a epocii feudale timpurii din Transilvania, în SAI,
3, 1961, p. 60.
10
O. Bárczay, A hadüdy fejlödésének története, II, Budapesta, 1895, p. 205.
11
B. Géza, Elemente..., p. 60.
12
Ibidem.
13
Ibidem.
14
Â.Â. Êîñòî÷êèí, Ðóññêîå îáîðîííîå çîä÷åñòâî êîíöà XIII - íà÷àëà XVI âåêîâ, Moscova, 1962, p. 261-272.
15
Gh. Anghel, Cetãþi medievale..., p. 89-91.
16
Gh.I. Cantacuzino, Cetãþi medievale din Þara Româneascã (sec. XIII-XVI), Bucureºti, 1981, p. 141.
 258

17
D. Cãpãþânã, Cetatea de la Giurgiu, judeþul Giurgiu, în Revista Muzeului Militar Naþional, Bucureºti, 1991-1995, supli-
ment, 1, p. 19.
18
N. Moutsopoulos, L’influence de la morphologie des tours sur l’habitation forte de l’espace helladique des XVIe-XVIIIe
siècles, în IBI, 29, 1971, p. 58.
19
Ibidem.
20
Ibidem.
21
Ibidem, p. 60.
22
B. Géza, Elemente..., p. 62.
23
W. Meyer, Burgen im ehemaligen Königreich Kleinarmenien in Kilikien, în IBI, 32, 1973, p. 27.
24
Â.Ë. Âîðîíèíà, Ñðåäíåâåêîâûé ãîðîä àðàáñêèõ ñòðàí, Moscova, 1991, p. 31.
25
T.O. Gheorghiu, Arhitectura medievalã de apãrare din România, Bucureºti, 1985, p. 45.
26
Ibidem.
27
Ibidem.
28
O. Bárszay, A hadüdy..., p. 210.
29
Àòëàñ èñòîðèè ñðåäíèõ âåêîâ, Moscova, 1952, p. 25.
30
B. Géza, Elemente..., p. 63.
31
Ibidem.
32
Gh. Anghel, Cetãþi medievale..., p. 24-38.
33
Gh.I. Cantacuzino, Cetãþi medievale..., p. 141; D. Cãpãþânã, Cetatea..., p. 19.
34
Muzeul Rus de Stat din Sankt-Petersburg, Secþia de graficã, acuarelele lui M.M. Ivanov.
35
E. Énaud, Comte-rendu de la réunion et du voyage d’études, în IBI, 31, 1974, p. 41.
36
Ibidem.
37
W. Meyer, Burgen im ehemaligen…, p. 27.
38
S. Toy, Castles. A Short History of Fortifications 1600 B.C. to A.D. 1600, Londra-Toronto, 1939, p. 155.
39
D. Líbal, Châteaux-forts et fortifications en Europe du Ve au XIXe siècle, p. 69.
40
B. Géza, Elemente..., p. 63-64.
41
Ibidem, p. 64.
42
Ibidem.
43
Gh. Anghel, Cetãþi medievale..., Bucureºti, 1972, p. 96.
44
À.Õ. Òîðàìàíÿí, Çîä÷åñòâî Ìîëäàâèè XIV – íà÷àëà XX ââ. è åãî ñâÿçè ñ àðõèòåêòóðîé Çàêàâêàçüÿ (tezã de doc-
tor habilitat), Moscova, 1972, p. 76.
45
I. Evseev, Dicþionar de simboluri ºi arhetipuri culturale, Timiºoara, 1994, p. 124.
46
À.Õ. Òîðàìàíÿí, Çîä÷åñòâî..., p. 77.
47
Ï.À. Ðàïïîïîðò, Èç èñòîðèè âîåííî-èíæåíåðíîãî èñêóññòâà äðåâíåé Ðóñè, în MÈA, 31, 1952, p. 194.
48
B. Rathgen, Das Geschütz im Mittelalter, Berlin, 1928, p. 144.
49
À.Á. Ðàëëåâ, Èñòîðèÿ àðõèòåêòóðû ðàçâèâàþùèõñÿ ñòðàí, Kiev, 1986, p. 15 ºi 18; Â.Ë. Âîðîíèíà, Ñðåäíåâåêîâûé
ãîðîä..., p. 50, 51.
50
Â.Ë. Âîðîíèíà, Ñðåäíåâåêîâûé ãîðîä..., p. 60 ºi 64.
51
Ì. Õàðáîâà, Îòáðàíèòåëíè..., p. 80.
52
W. Meyer, Burgen im ehemaligen…, p. 27.
53
D. Cãpãþânã, Cetatea..., p. 19.
54
Ì. Õàðáîâà, Îòáðàíèòåëíè..., p. 80.
55
S. Toy, Castles..., p. 155.
56
R. Gutbier, Der Baumeister Jakob von Ettlingen und der frühneuseitliche Festungbau in Hessen, în IBI, 39, 1981, p. 54; H.
Spiegel, Chronik der Burg Grenzau, în BS, 1989, 1, p. 34.
57
J. L. Cordillo Courcières, Dos castillos turolenses casi desconocidos: Cantavieja. Castellote, în CE, 1947, 13(80), p. 30.
58
I. Öz, Les châteaux-forts existant en Turquie, în IBI, 37, 1980, p. 187-188.
59
I. M. Zdravkoviè, Smederevo, la plus grande citadelle médiévale serbe, în IBI, 27, 1970, p. 109.
60
È.È. Êîñòî÷êèí, Ðóññêîå..., p. 230.
61
Gh. Anghel, Cetãþi medievale..., p. 111; Â.Â. ßêîâëåâ, Èñòîðèÿ êðåïîñòåé, Sankt-Petersburg, 1995, p.32-34.
62
Ibidem, p.37.
63
Gh. Anghel, Cetãþi medievale..., p. 111.
64
T.O. Gheorghiu, Arhitectura..., p. 196.
65
M. ªlapac, Cetatea Albã…, p. 85.
 259

66
Ibidem, p. 140-156.
67
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Êðåïîñòü íà Äíåñòðå, Chiºinãu, 1989, p. 27.
68
Á. Î. Òèìîùóê, Ñåðåäíüîâè÷íèé Õîòèí, în Aðxeoëoãiÿ, Kiev, 1977, 2, p. 30.
69
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Êðåïîñòü..., p. 58.
70
R. Popa, Cetatea Neamþului, Bucureºti, 1963, p. 42.
71
D. Líbal, Châteaux…, p. 127.
72
Viollet le Duc, Encyclopédie médiévale, I, Paris, p.674-675.
73
R. Popa, Cetatea Neamþului…, 1963, p. 42.
74
Fotografia acestui turn a fost publicatã în ªt. Ciobanu, Cetatea Tighina, în CMIB, 2, 1928.
75
Arhiva Palatului Topkapι din Istanbul, Revan, 1272, fol. 8r° (Cetatea Chilia).
76
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 17, nr. 2283.
77
Acest releveu autorul lucrãrii l-a primit de la P.P. Bârnea.
78
A.R. Zaky, Interrelations and influences of Islamic Architecture on Crusader castles, în IBI, 24, 1968, p. 78.
79
Ibidem, p. 78.
80
Ibidem, p. 79.
81
Â.Ë. Âîðîíèíà, Ñðåäíåâåêîâûé..., p. 27.
82
Ibidem.
83
A.R. Zaky, Interrelations..., p. 79.
84
Ì.Õàðáîâà, Îòáðàíèòåëíè..., p. 73 ºi 86.
85
Aceastã idee aparþine lui E. Nicolae.
86
T. Nesterov, Situl Orheiul Vechi. Monumente de arhitecturã, Chiºinãu, 2003, p. 79.
87
Vezi planul complexului citadelei publicat de G.D. Smirnov în 1968.
88
Vezi fig. 4 publicatã în T. Nesterov, Situl Orheiul Vechi. Monumente de arhitecturã, Chiºinãu, 2003, p. 80.
89
T. Nesterov, Situl Orheiul Vechi...
90
Ibidem, p. 79.
91
Tursun Bei, Tarih-i Ebu-l Feth Sultan Mehmed Han, în Türk Osmani Encümeni Mecmuasi, 1914-1916, 26-38, p. 186.
92
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 83.
93
CSÞR, III, 1971, p. 411.
94
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 131.
95
P.V. Batariuc, Cetatea de Scaun a Sucevei (manuscris), p. 68.
96
V. Vãtãºianu, Istoria artei..., p. 290; P.V. Batariuc, Cetatea de Scaun..., p. 54.
97
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun..., p. 104.
98
Ibidem.
99
Ibidem, p. 128.
100
Ibidem, p. 104.
101
Ibidem, p. 129.
102
K.A. Romstorfer, Cetatea Sucevei..., p. 74.
103
Ã.Í. Ëîãâèí, Óêðàèíñêîå èñêóññòâî âòîðîé ïîëîâèíû ÕIV â., în Àðõèòåêòóðà â ñèñòåìå õóäîæåñòâåííîé êóëü-
òóðû, Kiev, 1978, p. 138-142.
104
R. Popa, Cetatea..., 1963, p. 42.
105
Ibidem, p. 45.
106
Ibidem, p. 46.
107
CSÞR, VI, 1976, p. 410.
108
À.È. Çàùóê, Ìàòåðèàëû äëÿ ãåîãðàôèè è ñòàòèñòèêè Ðîñcèè, ñîáðàííûå îôèöåðàìè ãåíåðàëüíîãî øòàáà. Áåñ-
ñàðàáñêàÿ îáëàñòü, II, Sankt-Petersburg, 1862, p. 132.
109
Gr. Avakian, Sãpãturile de la Cetatea Albã, în CMIB, 3, 1931, p. 47-104.
110
I. Cândea a efectuat investigaþii arheologice la Cetatea Albã în anii 1996-1999.
111
Ã.Ä. Ñìèðíîâ, Äåêîðàòèâíûå êèðïè÷è èç ìîëäàâñêîãî ãîðîäà „Ñòàðûé Îðõåé“, în ÈÌÔÀ, 1956, 4(31), p. 71.
Trebuie menþionat cã G.D. Smirnov considera greºit cãrãmizile traforate de la Orheiul Vechi moldoveneºti.
112
CSÞR, VI, 1976, p. 410.
113
Ï. Ñóìàðîêîâ, Ïóòåøåñòâèå ïî âñåìó Êðûìó è Áåññàðàáèè â 1799 ãîäó, Moscova, 1800, p. 230.
114
Çàïèñêè ãðàôà Ëàíæåðîíà, în Ðóññêèé àðõèâ, iunie 1907, p. 578.
115
Ï.Ï. Ñâèíüèí, Îïèñàíèå Áåññàðàáñêîé îáëàñòè, în ÇÎÎÈÄ, 6, 1867, p. 297.
116
À.È. Çàùóê, Ìàòåðèàëû..., p. 340.
 260

117
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 3, nr. 4579, „Äåòàëüíûå ïëàíû, ïðîôèëè è ôàñàäû öè-
âèëüíûõ ñòðîåíèé â Áåíäåðñêîé êðåïîñòè, 1807ã.“.
118
Gr. Avakian, Sãpãturile de la Cetatea Albã, în CMIB, 3, 1931, p. 47-104.
119
I. Cândea, Altarul bisericii din citadela de la Cetatea Albã ºi „ipoteza otoman㓠privind ridicarea cetãþii, în AM, 2, 1998,
p. 213-220.
120
Ibidem, p. 214.
121
Ibidem.
122
Gr. Avakian, Sãpãturile..., p. 70.
123
I. Cândea, Altarul..., p. 214.
124
Á.À. Ðûáàêîâ, Àðõèòåêòóðíàÿ ìàòåìàòèêà äðåâíåðóññêèõ çîä÷èõ, în Ñîâåòñêàÿ Àðõåîëîãèÿ, Moscova, 1, 1957, p. 104.
125
Ã.Ã. Ìåçåíöeâà, Ðàñêîïêè â Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêîé êðåïîñòè, în Àðõåîëîãè÷åñêèå îòêðûòèÿ 1980ã., Moscova,
1981, p. 284.
126
S. Ciocanu, Edificiul eclesiastic tradiþional de zid în partea de la est de Prut a Þãrii Moldovei (tezã de doctorat), Bucu-
reºti, 1999, p. 87; V. Ghimpu, Biserici ºi mãnãstiri medievale în Basarabia, Chiºinãu, 2000, p. 64.
127
Êðàòêàÿ èñòîðèÿ Áîëãàðñêîé àðõèòåêòóðû, red. Ä. Ï. Äèìèòðîâ, Sofia, 1969, p. 118.
128
Gh.I. Cantacuzino, Cetãþi medievale..., 1981, p. 88.
129
CSÞR, VI, 1976, p. 423.
130
M. ªlapac, Lãcaºurile de cult ale unor cetãþi din Moldova, în Cronica Episcopiei Huºilor, Huºi, 4, 1998, p. 133-134.
131
Gh. Balº, Bisericile moldoveneºti din veacul al XVI-lea, Bucureºti, 1928.
132
V.A. Voiþehovski, Ñîðîêñêàÿ êðåïîñòü... (tezã de doctorat), Leningrad, 1965, p. 75.
133
Aceastã pãrere a fost expusã de G.F. Cebotarenco în cadrul atelierului internaþional UNESCO, Chiºinãu, 1995.
134
Monumente de istorie ºi culturã din Republica Moldova, Chiºinãu, 1994, p. 157.
135
T. Nesterov, Cu privire la miturile arhitecturii ºi datãrii cetãþii Soroca, în Artã, istorie, culturã. Studii în onoarea lui Marius
Porumb, Cluj-Napoca, 2003, p. 105.
136
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 465, d. 9, f. II.
137
T. Nesterov, Enigma cetãþii Soroca, în Enigmele Basarabiei, Chiºinãu, 2000, p. 83.
138
V.A. Voiþehovski, Cîðîêñêàÿ êðåïîñòü..., p. 77.
139
T. Nesterov, Miturile..., p. 95.
140
Aceastã ipotezã a fost expusã de G. F. Cebotarenco la cîteva conferinþe ºtiinþifice.
141
E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, XV-I, Bucureºti, 1911, p. 432.
142
Ã.Ô. ×åáîòàðåíêî, Ñîðîêñêàÿ êðåïîñòü..., p. 62.
143
T. Nesterov, Miturile..., p. 99.
144
M. Guboglu, M. Mehmed, Cronici turceºti..., p. 326.
145
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 17, nr. 2291.
146
„Moldova otoman㓠sînt denumite teritoriile Þãrii Moldovei administrate direct de Poartã.
147
CSÞR, VI, 1976, p. 410.
148
N. Iorga, Studii istorice..., p. 219.
149
Áåññàðàáèÿ, red. Ï.À. Êðóøåâàí, Moscova, 1903, p. 334.
150
Vezi planul întocmit de Kauffer (Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, reg. 17, nr. 2291).
151
Vezi planºa cu vederea Chiliei Noi publicatã de N.E. Kleemann.
152
Â. Êóðäèíîâñêèé, Äðåâíåéøèå òèïè÷íûå ïðàâîñëàâíûå öåðêâè Áåññàðàáèè, Chiºinãu-Odessa, 1918, p. 37-40.
153
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. BÓA, nr. 22755, „Ïðîñïåêò Õîòèíñêîé êðåïîñòè, 1769 ã.“.
154
Áåññàðàáèÿ…, p. 326.
155
Â. Êóðäèíîâñêèé, Äðåâíåéøèå..., p. 54.
156
CSÞR, VI, 1976, p. 408.
157
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. BÓA, nr. 21607, „Ïðîñïåêò-ïåðñïåêòèâà Àêêåðìàíñêîé êðåïîñ-
òè, 1770 ã.“ ºi F. 349, reg. 17, nr. 2283, „Ïðîñïåêò êðåïîñòè Êèëèè, 1770 ã.“.
158
M.D. Matei, Em.I. Emandi, Cetatea de Scaun…, p. 119.
159
N. Iorga, Studii..., p. 221.
160
R. Popa, Cetatea Neamþului..., 1963, p. 45.
161
Acest releveu a fost luat din Institutul „Ucrproiectrestavraþia“ din Kiev.
162
Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, F. 349, inv. 3, t. 3, nr. 305, „Ïëàí ñóòåðåíãà â Àêêåðìàíñêîé êðå-
ïîñòè“.
163
À. Çàùóê, Ìàòåðèàëû..., p. 137.
 261

164
K.A. Romstorfer, Cetatea Sucevei..., p. 11.
165
Â. Êóðäèíîâñêèé, Äðåâíåéøèå..., p. 72.
166
Ã. Àñòâàöàòóðîâ, Áåíäåðñêàÿ..., p. 55.
167
Á. Êîëîñîê, Ôîðòåöi Içìàïëà, în Òåîðiÿ òà iñòîðiÿ àðõiòåêòóðè, Êiåv, 1995, ð. 72.
168
Vezi însemnãrile lui N. Creþulescu pãstrate la Biblioteca Academiei Române.
169
Ibidem.
170
Ï. Àâåðáóõ, Ã. Êðèâîëàï, Ïî èñòîðè÷åñêèì ìåñòàì Áåëãîðîäà-Äíåñòðîâñêîãî, Odessa, 1965, p. 24.
171
K. A. Romstorfer, Cetatea Sucevei..., p. 17.
172
À. Àñòâàöàòóðîâ, Áåíäåðñêàÿ..., p. 55.
173
Ibidem.
174
Ibidem, p. 56.
175
Aceastã idee aparþine cercetãtorilor P.P. Bârnea ºi E. Nicolae.
176
T. Nesterov, Monumentele… (tezã de doctorat), p. 61.
 262

BIBLIOGRAFIE

1. AIRALDI, G.I Genovesi a Licostomo nel sec. XIV. Studi Mediœvali, s. 3, Spoleto, 1972, 3,
p. 967-981.
2. ANDREESCU, ÞTEFAN. Une ville disputée: Kilia pendant la première moitié du XVe siè-
cle. RRH, 34, 1985, 3, p. 217-230.
3. ANDRONIC, ALEXANDRU. Cercetãri arheologice privind unele curþi domneºti ºi cetãþi
medievale din România. SAI, t. XIII, 1969, p. 67-78.
4. Idem. Fortificaþiile medievale din Moldova. MA, II, s. 1, 1970, p. 403-416.
5. Idem. Iaºii pînã la mijlocul secolului al XVII-lea, genezã ºi evoluþie. Iaºi: Junimea, 1986,
142 p.
6. Idem. Oraºele moldoveneºti în sec. XIV în lumina celor mai vechi izvoare ruseºti. Roma-
noslavica, Istorie, XI, Bucureºti, 1965, p. 203-215.
7. ANDRONIC, ALEXANDRU; NEAMÞU, EUGENIA; DINU, MIHAI. Sãpãturile arheo-
logice de la Curtea Domneascã din Iaºi. AM, 1967, t. V, p. 169-283.
8. ANDRONIC, MUGUR; NESTEROV, TAMARA. Toate drumurile duc la ... Putna. Ghidul
turistic complet ºi practic al Moldovei lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt. Suceava: Societatea cul-
tural㠄ªtefan cel Mare”, Bucovina, 2001, 290 p.
9. ANGHEL, GH. Cetãþi medievale din Transilvania. Bucureºti: Meridiane, 1972, 142 p.
10. Idem. Consideraþii generale privind tipologia cetãþilor medievale din România din secolul
al XIII-lea pînã la începutul secolului al XVI-lea. Acta Musei Apulensis, vol. XIX, s. 1, 1971,
p. 151-163.
11. ARBURE, Z.C. Basarabia în secolul al XIX-lea. Bucureºti: Editura Carol Göbl, 1898,
790 p.
12. Idem. Dicþionarul geografic al Basarabiei. Bucureºti: Socec, 1904, 243 p.
13. Idem. Inscripþiunea de la Cetatea Albã. NRR, III, 28, 1901, p. 180.
14. Arta creºtinã în România. T. 3. Secolul al XIV-lea (Studiu de Corina Popa), Bucureºti:
Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al BOR, 1983, 192 p.; Secolul al XV-lea (Studiu de
Vasile Drãguþ), Bucureºti: Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al BOR, 1985, 240 p.
15. ARTIMON, ALEXANDRU. Date istorice ºi arheologice cu privire la Curtea domneascã
din Bacãu. Revista muzeelor ºi monumentelor istorice, Seria: Monumente istorice ºi de artã,
Bucureºti, 1987, nr. 2, p. 3-13.
 263

16. ASÃVUAIE, COSTICÃ. Prioritãþi în programele de construcþii ale domnilor moldoveni

pânã la începutul secolului al XVI-lea. Ioan Neculce. Buletinul de istorie a Moldovei, Serie
Nouã, Iaºi, 1995, nr. 1, p. 3-9.
17. AVAKIAN, GR. Cetatea Albã în sec. XIX. Observaþii pe marginea unor mãrturii scrise.
Arhivele Basarabiei, Chiºinãu, 1930, nr. 3, p. 441-449.
18. Idem. Sãpãturile de la Cetatea Albã. CMIB, an. III, 1931, p. 47-104.
19. BALLARD, M. La Roumanie Genoise. Roma, 1978, 182 p.
20. BATARIUC, PARASCOVIA VICTORIA. Cahle din Moldova medievalã, secolele XIV-
XVII. Suceava: Istros, Muzeul Brãilei, 1999, 317 p.
21. BÃNESCU, N. Maurocastron-Mo(n)castro-Cetatea Albã. AARMSI, s. III, t. XXII, 1939-
1940, p. 165-178.
22. Idem. Maurocastrum-Moncastro-Cetatea Albã. Bulletin de la Section Historique de l’Aca-
démie Roumaine, XXI, Bucureºti, 1939, p. 20-31.
23. BÂRNEA, PAVEL. Despre soarta istoricã a Orheiului Vechi. Tyragetia, Chiºinãu, t. III,
1996, p. 145-150.
24. Idem. Oraºul medieval în Moldova (secolul XV – primul sfert al secolului XVI). Chiºinãu: Ti-
pografia Academiei de ªtiinþe a Republicii Moldova, 1997, 84 p.
25. BÂRNEA, PAVEL; BATARIUC, PARASCOVIA VICTORIA. Cahle descoperite în Mol-
dova dintre Prut ºi Nistru. AM, t. XVII, 1994, p. 281-290.
26. BÂRNEA, PAVEL; REABOI, TATIANA. Arhitectura monumentalã a Orheiului Vechi
(ªehr al-cedid). MA, 20, 1995, p. 255-259.
27. BELDICEANU, N. La campagne ottomane de 1484: ses preparations et sa cronologie.
RÉR, t. V-VI, 1960, p. 73-77.
28. Idem. La conquète des cités marchandes de Kilia et de Cetatea Albã par Bayezid II. Su-
dost-Forschungen, t. XXIII, München, 1961, p. 36-90.
29. Idem. Kilia et Cetatea Albã a travers les documents ottomans. RÉI, 2, 1969, p. 215-
260.
30. Idem. Le monde ottoman des Balcans (1402-1566). London, 1976, 164 p.
31. BINDEL, E. Elementele spirituale ale numerelor. Bucureºti: Herald, 1996, 224 p.
32. BLAS, A.R.; CARRERO PEREZ, L.M. Analisis Tecnico-Historico de la fortaleza de
Villafranca del Castillo. CE, 98, s. 1, 1989, p. 7-17.
33. BOGDAN, IOAN. Data rezidirii Cetãþii Albe. CL, XXXV, 1901, p. 469-472.
 264

34. Idem. Documente moldoveneºti din secolele XV ºi XVI în arhiva Braºovului. Bucureºti: Carol
Göbl, 1905, 400 p.
35. Idem. Documentele lui ªtefan cel Mare, t. 1, Hrisoave ºi cãrþi domneºti. Bucureºti: Socec,
1913, 516 p.; vol. II, Hrisoave ºi cãrþi domneºti. Bucureºti: Socec, 1914, 320 p.
36. Idem. Inscripþia de la 1484 de pe poarta cea mare a Cetãþii Albe. CL, XXXV, 1901, p. 247-253.
37. Idem. Inscripþiile de la Cetatea Albã ºi stãpînirea Moldovei asupra ei. AARMSI, s. II, t.
XXX, 1908, p. 3-50.
38. BOGDANOWSKI, J. Architektura obronna w krajobrazie Polski od Biskupina do Wester-
platte. Warszawa-Krakow: Wydawnictwo Naukowe PWN, 1996, 611 p.
39. BOLDUR, A. Istoria Basarabiei. Chiºinãu: Dreptatea, 1937, 540 p.
40. Idem. Istoria Basarabiei. Bucureºti: Editura Victor Frunzã, 1992, 548 p.
41. BRÃTIANU, GH.I. Contribution à l’histoire de Cetatea Alba (Akkerman) aux XIIIe et XIVe
siècle: (Comunicarea fãcutã la cel de-al doilea Congres de studii bizantine), extras. Belgrad,
1927, 11 p.
42. CANTACUZINO, GH.I. Cetãþi medievale din Þara Româneascã (sec. XIII-XVI). Bucureºti:
Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã, Bucureºti, 1981, 215 p.
43. Idem. Cetãþi medievale din Þara Româneascã în secolele XIII-XVI. Bucureºti: Editura encic-
lopedicã, Bucureºti, 2001, 294 p.
44. CANTEMIR, DIMITRIE. Descrierea Moldovei /Traducere din original latin de Gheorghe
Pascu. Iaºi: Cartea Româneascã, 1923, 185 p.
45. Idem. Descrierea Moldovei. /Traducere din original latin de Gheorghe Guþu. Bucureºti: Edi-
tura Academiei, 1973, 400 p.
46. Idem. Descrierea Moldovei. Bucureºti: Minerva, 1976, 286 p.
47. CASTRAVEÞ, I. Brãila – specificitate ºi continuitate. HU, t. II, 1994, 2, p. 175-187.
48. CAZACU, M. À propos de l’expansion polono-lituanienne aux nord de la Mer Noire aux
XIVe – XVe siècles: Czarnigrad, la „Cité Noire” de l’embouchure du Dniestr. Passé turco-
tatar, présent soviétique, VI, Louvain-Paris, 1986, p. 99-112.
49. CSÞR, vol I-VII, Bucureºti: Editura ºtiinþificã, 1968-1980.
50. CÂMPINA, B. Despre rolul genovezilor la gurile Dunãrii în secolele XIII-XV. Studii, 1,
Bucureºti, 1953, p. 191-236.
51. CÂNDEA, I. Altarul bisericii din citadela de la Cetatea Albã ºi „ipoteza otoman㔠privind
ridicarea cetãþii. AM, 2, 1998, p. 213-220.
 265

52. Cetãþi de pe Nistru. Chiºinãu, 1998, 212 p.

53. Châteaux Chevalier et Hainaut au Moyen Age. Bruxelles : Ars Mundi, 1995, 313 p.
54. CHIRTOAGÃ, ION. Cetatea Albã. DR, 1994, 1, p. 110-118.
55. Idem. Palanca. DR, 1997, 1, p. 3-13.
56. Idem. Tighina. DR, 1994, 3, p. 111-122.
57. CHIÞESCU, LUCIAN. Cu privire la cetãþile Moldovei în timpul lui ªtefan cel Mare. RI,
X, t. 28, 1975, p. 1533-1544.
58. Idem. Cu privire la tehnica de construcþie a Cetãþii Noi de lîngã Roman. SCIV, X, t. 18,
1967, p. 661-668.
59. Idem. Fortificaþiile Moldovei pînã la mijlocul secolului al XV-lea. Carpica, Bacãu, 1972, t.
V, p. 143-168.
60. Idem. Principalele rezultate istorice ale cercetãrilor arheologice din cetatea medievalã de
la Gîdinþi (Roman), SCIV, t. 17, 1966, nr. 2, p. 405-413.
61. Idem. Privire asupra fortificaþiilor Moldovei în secolele XIV-XVI. Muzeul Naþional, Bucu-
reºti, 1974, nr. 1, p. 63-81.
62. CIOBANU, ªT. Basarabia. Ed. II-a. Chiºinãu: Universitas, 1993, 447 p.
63. Idem. Cetatea Tighina. CMIB, an. II, 1928, p. 15-57.
64. COCÂRLÃ, P. Tîrgurile sau oraºele Moldovei în epoca feudalã (sec. XV-XVIII). Chiºinãu:
Universitas, 1981, 188 p.
65. CONSTANTINESCU, NICOLAE. Contribuþii la cunoaºterea ceramicii bizantine de la
Cetatea Albã. SCIV, t. X, 1959, nr. 2, p. 441-451.
66. Idem. Date noi în legãturã cu Cetatea Neamþului. SCIV, t. 11, 1960, nr. 1, p. 81-106.
67. Idem. Din nou în problema Cetãþii Neamþului. SCIV, t. 14, 1963, nr. 1, p. 217-223.
68. CONSTANTINESCU-IAªI, PETRE. Cetãþile de piatrã. BAA, 1933, p. 37-48.
69. Idem. Oraºe ºi cetãþi dispãrute. Viaþa Basarabiei, Chiºinãu,1932, nr. 6, p. 19-25.
70. COSTÃCHESCU, MIHAI. Documente moldoveneºti de la Bogdan voievod (1504-1517).
Bucureºti: Fundaþia regalã, 1940, 500 p.
71. Idem. Documente moldoveneºti de la ªtefan cel Mare. Iaºi: Brawo, 1933, 328 p.
72. Idem. Documente moldoveneºti de la ªtefãniþã voievod (1517-1527). Iaºi: Brawo, 1943, 640 p.
73. CULEA, A. D. Cetãþile moldoveneºti de pe Nistru, CF, 1962, 25, p. 3-28.
74. Cultura Moldovei în timpul lui ªtefan cel Mare. Bucureºti: Editura Academiei, 1964,
686 p.
 266

75. CUPªA, ION. Arta militarã a moldovenilor în a doua jumãtate a secolului al XV-lea.
Bucureºti: Editura Militarã, 1959, 137 p.
76. CURINSCHI, GH. Introducere în arhitectura comparatã. Bucureºti: Editura Tehnicã, 1991,
188 p.
77. Idem. Istoria arhitecturii în România. Bucureºti: Editura tehnicã, 1981, 404 p.
78. Idem. Istoria universalã a arhitecturii ilustratã, vol. III. Bucureºti: Editura tehnicã, 1986,
327 p.
79. CURINSCHI VORONA, GHEORGHE. Arhitecturã, urbanism, restaurare. Bucureºti: Edi-
tura tehnicã, 1996, 467 p.
80. DEANOVIC, A. La ville maritime (adriatiques) fortifiee. IBI, 33, 1977, p. 37-44.
81. Idem. Le château de plaine en Yougoslavie. IBI, 42, 1984, p. 16-20.
82. Idem. Le château-fort et la ville fortifiee, leur oppositions et leur entrelacements se mani-
festant par des types et caractere des fortifications en Yougoslavie. IBI, 36, 1979,
p. 21-24.
83. DEROKO, A. Les châteaux-forts du Moyen Age. SO, vol. IX, 2, 1981.
84. DIACONU, GHEORGHE; CONSTANTINESCU, NICOLAE. Cetatea ªcheia. Bucureºti:
Editura Academiei Române, 1960, 170 p.
85. Dicþionar de artã, Bucureºti: Meridiane, vol. I, 1995, 294 p.; vol. II, 1998, 221 p.
86. Documenta Romaniae Historica. Seria A. Moldova. Bucureºti: Editura Academiei, vol. I
(1384-1448), 1975; vol. II (1449-1486), 1976; vol. III (1487-1504), 1980; vol. XIX (1626-
1628), 1969, vol. XXI (1632-1633), 1971, vol XXII (1634), 1977, vol. XXIII (1635-1636),
1996; vol. XXIV (1637-1638), 1998, vol. XXVI (1641-1642), 2003.
87. Documenta Romaniae Historica. Seria D. Relaþiile între Þãrile Române. Bucureºti: Editura
Academiei, 1977.
88. Documente privind istoria României. A. Moldova. Bucureºti: Editura Academiei, veacul
XVI, vol. I (1501-1550), 1953; vol. II (1551-1570), 1951; vol. III (1571-1590), 1951; vol. IV
(1591-1600), 1952; veacul XVII, vol. I (1601-1605), 1952; vol. II (1606-1610), 1953; vol. III
(1611-1615), 1954; vol. IV (1616-1620), 1956; vol. V (1621-1625), 1957.
89. Documente privind istoria României. A. Moldova. Indicele numelor de locuri / Alcãtuitor
Alexandru Gonþa. Bucureºti: Editura Academiei, 1990, 302 p.
90. Documente privind istoria României. A. Moldova. Indicele numelor de persoane / Alcãtuitor
Alexandru Gonþa. Bucureºti: Editura Academiei, 1995, 800 p.
 267

91. Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiu Hurmuzaki, vol. XV, 1 (1358-
1600) / ed. N. Iorga. Bucureºti 1911, LXVIII + 775 p.
92. DRÃGUÞ, VASILE. Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã. Bucureºti: Edi-
tura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1976, 330 p.
93. Idem. Arta goticã în România. Bucureºti: Meridiane, 1979, 400 p.
94. DUMITRIU-SNAGOV, I. Þãrile Române în secolul al XIV-lea. Codex Latinus Parisinus.
Bucureºti: Cartea Româneascã, 1973, 768 p.
95. DUN, P. VAN. Fortifications in the Netherlands. IBI, 45, 1987, p. 32-34.
96. Eesti arhitectuuri ajalugu. Tallin, 1965, 386 p.
97. ENAUD, F. Châteaux-forts defendus par l’eau en France. IBI, 42, 1984, p. 20-54.
98. Idem. Le château-fort et la ville fortifiée. IBI, 36, 1979, p. 24-39.
99. Encyclopédie médiévale d’après Viollet le Duc, Paris, t. I, 718 p.; t. II, 720 p.
100. ERDOGAN, M. Mehmed Tahir Aga. Tarih Dergisi, 11, 1960, p. 25-32.
101. EªANU, ANDREI; EªANU, VALENTINA. Moldova medievalã. Structuri executive, mili-
tare ºi ecleziastice. Chiºinãu: ARC, 2001, 382 p.
102. FINO, J.-F. Fortresses de la France medievale. Paris, 1967, 472 p.
103. FLOREA, V. Istoria artei româneºti. Chiºinãu: Hyperion, 1991, 576 p.
104. FRAZIK, J. T. La revitalisation de l’ensemble monumental de Krasiczyn. IBI, 38, 1982, p.
63-69.
105. GËZA, B. Elemente de origine localã ºi rãsãriteanã în arhitectura militarã a epocii feu-
dale timpurii în Transilvania. SAI, 1961, 3, p. 57-67.
106. GERO, L. Die mitterlalterliche Burg und Suburbium in der heutigen Stadt. IBI, 36, 1979,
p. 35-47.
107. Idem. Water-Castles in Hungary. IBI, 42, 1984, p. 54-57.
108. GHEORGHIU, T. O. Arheologie ºi planimetrie – unele aspecte de istorie urbanã medie-
valã extracarpaticã. SCIVA, t. 41, 2, 1990, p. 185-194.
109. Idem. Arhitectura medievalã de apãrare din România. Bucureºti: Editura tehnicã, 1985,
352 p.
110. Idem. Aspecte urbanistice medievale româneºti în context zonal. Modele regionale în
apãrarea orãºeneascã. Arhitectura, Bucureºti, 1991, nr. 1-2, p. 95-110.
111. Idem. Aºezãri umane. Istoria aºezãrilor umane de la origini pânã la Renaºtere. Timiºoara,
1996, 248 p.
 268

112. Idem. Cetãþile oraºelor. Apãrarea urbanã în centrul ºi estul Europei în Evul Mediu. Bucu-
reºti: Simetria, 2000, 213 p.
113. Idem. Metoda de abordare ºi modele ale genezei unor oraºe medievale româneºti
extracarpatice. Arhitectura, Bucureºti, 1988, nr. 3, p. 38-50.
114. GIBSON, CLARE. Semne ºi simboluri. Semnificaþii ºi origini. Oradea: Aquila, 1998, 380 p.
115. GIURESCU, CONSTANTIN C. Tîrguri sau oraºe ºi cetãþi moldovene din secolul al X-lea
pînã la mijlocul secolului al XVI-lea. Bucureºti: Editura Academiei RSR, 1967, 379 p.; ed.
II, Bucureºti: Editura Enciclopedicã, 1997, 366 p.
116. GIURESCU, C.C.; GIURESCU, D. Istoria românilor, vol. I-II. Bucureºti: Editura ºtiinþi-
ficã ºi enciclopedicã, 1974-1976.
117. GONÞA, ALEXANDRU. Oraºul moldovenesc în veacul al XV-lea. Starea socialã ºi eco-
nomicã a orãºenilor moldoveni. Idem. Studii de istorie medievalã. Iaºi: Dosoftei, 1998, p.
145-166.
118. GONÞA, GHEORGHE V. Þara Moldovei ºi Imperiul Osman (sec. XV-XVI). Chiºinãu:
ªtiinþa, 1990, 128 p.
119. GORICH, W. Marburg an der Lahn. Entwicklung von Burg und Stadt. IBI, 36, 1979, p. 122-126.
120. GOROVEI, ªT.S. Enigmele Cetãþii Albe. MI, 1994, nr. 8, p. 48-52; nr. 9, p. 43-46.
121. Idem. Întemeierea Moldovei. Probleme controversate. Iaºi: Editura Universitãþii „Alexan-
dru Ioan Cuza”, 1997, 331 p.
122. GRIGORAª, N. Vechi cetãþi moldoveneºti. CI, S.N., XX, 1946, p. 3-22.
123. GUTBIER, R. Der Maumeister Jakob von Ettlingen und der fruhneuzeitliche Festung-
bau in Hessen. IBI, 39, 1981, p. 48-61.
124. HÂNCU, ION. Strãvechi monumente din Republica Moldova. Chiºinãu: ARC, 1996, 159 p.
125. Idem. Construcþii monumentale de la Orheiul Vechi. Orheiul Vechi. Buletin istoric-arheo-
logic. Chiºinãu, 1998, p. 14-17.
126. HOHMANN, F. K. Die Giechburg. BS, 1985, p. 94-109.
127. HUBATSCH, W. Burg und Stadt, ihre gegenseitige Bedingung und Entwicklung darges-
tellt an Ostseestadten. IBI, 36, 1979, p. 47-50.
128. ILIESCU, O. De nouveaux sur Kilia et Likostomo, RRH, 1994, 1-2, p. 159-167.
129. Idem. Localizarea vechiului Likostomo. RI, 3, 1972, 25, p. 435-462.
130. IONESCU, GRIGORE. Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor. Bucu-
reºti: Editura Academiei RSR, 1982, 712 p.
 269

131. Idem. L’architecture militare sur le territoire de la Moldavie. APMOΣ, 25, Salonik, p. 828-
834.
132. Idem. Empreintes armeniennes dans la decoration architecturale et la structure de certain
monuments roumains. Erevan, 1978, 33 p.
133. Idem. Istoria arhitecturii româneºti din cele mai vechi timpuri pînã în 1900. Bucureºti:
Cartea Româneascã, 1937, 498 p.
134. IORGA, N. Bizanþ dupã Bizanþ. Bucureºti: Editura enciclopedicã, 1972, 302 p.
135. Idem. Les châteaux occidentaux en Roumanie. BCMI, XXII, fasc. 60, Vãlenii de Munte,
1929, p. 50-65.
136. Idem. Istoria gîndirii militare universale. Vol. II, Bucureºti: Ediþia Simion Pitea, Gh. Tudor,
1985, 850 p.
137. Idem. Istoria poporului românesc. Bucureºti: Editura enciclopedicã, 1985, 780 p.
138. Idem. Lucruri noi despre Chilia ºi Cetatea Albã. AARMSI, s. III, t. V, 1926, p. 325-332.
139. Idem. O rectificare. NRR, III, 24, 1900, p. 474.
140. Idem. Studii istorice asupra Chiliei ºi Cetãþii Albe. Bucureºti: Editura Academiei, 1899, 418 p.
141. Idem. Studii ºi documente cu privire la istoria românilor, vol. 5, partea 2. Bucureºti, 1903.
142. IORGA, N.; BALª, GH. Histoire de l’art roumaine ancien. Paris, 1922, 108 p.
143. Istoria artelor plastice în România, vol. I, Bucureºti: Meridiane, 1968, 460 p.
144. Istoria artileriei române, Bucureºti: Editura Militarã, 1977, 520 p.
145. Istoria militarã a poporului român, vol. II. Bucureºti: Editura Militarã, 1986, 638 p.
146. Istoria României, vol. II, Bucureºti: Editura Academiei, 1962, 1158 p.
147. JOSEF, E. et. al.. Ceskoslovenske hrady a zamky. Praga: Orbis, 1972, 313 p.
148. KIRPICNIKOV, A. Steinfestungen Nordublands aus der Sicht der neueren bautechnisch-
arhcaologischen Forschungen. BS, II, 1983, p. 66-79.
149. KOVACZ, A.; ÞOCA, M. Arhitecþii italieni în Transilvania în cursul secolelor XVI ºi
XVII. Studia Universitas Babeº-Bolyai, s. Historia, fasc. 2, Cluj, 1973, p. 19-25.
150. LAPEDATU, ALEXANDRU. Cîteva vederi nouã de la Cetatea Albã. BCMI, VII, 1914,
p. 141-142.
151. Idem. Cetatea Sorocii. Notiþã istoricã descriptivã. BCMI, t. VII, 1914, p. 85-96.
152. Idem. Gravuri ºi vederi de la Cetatea Albã ºi cîteva consideraþiuni istorico-arheologice
asupra cetãþilor moldoveneºti. BCMI, VI, 1913, p. 57-66.
153. Idem. Vechile cetãþi româneºti dupã contele de Langeron. BCMI, VIII, 1915, p. 70-72.
 270

154. LAWRENCE, T.E. Crusader Castles. London, 1936, 206 p.

155. LECCA, OCTAV GEORGE. Dicþionar istoric, arheologic ºi geografic al României. Bucu-
reºti: Universul, 1937, 630 p.
156. LÍBAL, D. Châteaux-forts et fortifications en Europe du Ve au XIXe siècle. Paris: Ars
Mundi, 1995, 238 p.
157. LIESSEM, U. Eingemauerte Kugeln – ein apotropaisches Phanomen. BS, II, 1982, p. 73-76.
158. LOPEZ-CHAVES MELENDEZ, J.M. Asociacion Amigos de los Pazos. IBI, 37, 1980, p.
51-53.
159. LOZINSKI, J.Z.; MILOBEDZKI, A. Monuments historiques d’architecture en Pologne.
Warszawa: Naukowe, 1969, 107 p.
160. LYSAK, W. The City and the Fortress of Zamosc. IBI, 28, 1970, p. 73-85.
161. MARTINOVICI, TRIFU; OLTEANU, ªTEFAN et. al. ªantierul Suceava. MCA, t. VI,
1959, p. 679-697.
162. MATEI, MIRCEA D. Civilizaþie urbanã medievalã româneascã (Suceava pînã la mijlocul
secolului al XVI-lea). Bucureºti: Editura Academiei, 1989, 222 p.
163. Idem. Genezã ºi evoluþie urbanã în Moldova ºi Þara Româneascã (pînã în secolul XVII).
Iaºi: Helios, 1997, 272 p.
164. Idem. Probleme fundamentale ale genezei vieþii urbane medievale în Þara Româneascã a
Munteniei ºi Þara Româneascã a Moldovei. SRI, 1987, t. 40, nr. 3, p. 221-239.
165. Idem. Sãpãturile de salvare din cetatea de pãmînt de la Bîrlad. MCA, 7, 1961,
p. 645-655
166. MATEI, MIRCEA D.; ANDRONIC, ALEXANDRU. Cetatea de Scaun a Sucevei. Bucu-
reºti: Meridiane, 1965, 71 p.
167. MATEI, MIRCEA D.; CHIÞESCU, L. Nouvelles donnés du problème de l’apparition des
fortifications des villes moldaves au Moyen Âge. Dacia, N.S., XI, Bucureºti, 1967, p. 321-
330.
168. MATEI, MIRCEA D.; EMANDI, EMIL I. Cetatea de Scaun ºi Curtea Domneascã de la
Suceava. Bucureºti: Sport-Turism, 1988, 226 p.
169. MAXIM, M. Þãrile Române ºi Înalta Poartã. Bucureºti: Editura enciclopedicã, 1993, 299 p.
170. MEYER, W. Burgen als Ausgangspunkte von Stadtent – wicklungen, Wechserwirkungen
und Spannungen. IBI, 36, 1979, p. 87-98.
171. Idem. Burgen im ehemaligen Königreich Kleinarmenien in Kilikien. IBI, 32, 1073, p. 21-37.
 271

172. MITREA, B.; NESTOR, IOAN; CASAN, ION et. al. ªantierul Suceava. SCIV, 1953, t. 4,
nr. 1-2, p. 335-393 ; 1955, t. 8, nr. 3-4, p. 764-788.
173. MOHOV, NICOLAE; RUSSEV, EUGEN; SOVIETOV, PAVEL; DRAGNEV, DEMIR;
DMITRIEV, PAVEL. Documente din arhivele sovietice privitoare la istoria medievalã a
Moldovei ºi Þãrii Româneºti. RI, 1959, t. XII, nr. 3, p. 135-162.
174. Moldova în epoca feudalismului. Chiºinãu: ªtiinþa, vol. I, 1961; vol. II, 1978; vol. III, 1982;
vol. IV, 1986; vol. V, 1987; vol. VI, 1992; vol. VII, pãrþile I ºi II, 1975; vol. VIII, 1998.
175. MOUTSOPOULOS, N. Esquisse des forts francs et vénétiens de la Moree. IBI, 30, 1972,
p. 15-24.
176. Idem. Fortifications vénetiennes en Gréce au XVIe et XVIIIe siècle. IBI, 40, 1982, p. 84-
90.
177. Idem. L’influence de la morphologie de tours sur l’habitations forte de l’espace hélladique
du XVIe-XVIIe siècle. IBI, 29, 1971, p. 58-69.
178. MUZICESCU, ANA-MARIA. Bizanþul ºi arta þãrilor româneºti (sec. XIV - I jum. a sec.
XV). Buletinul Monumentelor Istorice, Bucureºti, 1971, nr. 3, p. 6-9.
179. NÃSTUREL, P. Une prétendu œvre de Grégoire Tsamblak: „Le martyre de Sain Jean le
Nouveau“. Actes du Premier Congres International des Ëtudes Balcaniques et Sud-Est Euro-
péenes, VII, Sofia, 1971, p. 345-351.
180. NEAMÞU, EUGENIA; NEAMÞU, VASILE; CHEPTEA, STELA. Oraºul medieval
Baia în secolele XIV – XVII. Iaºi: Junimea, vol. I, 1980, 288 p.; vol. 2, 1984, 276 p.
181. NESTEROV, TAMARA. Enigma cetãþii Soroca. Enigmele Basarabiei. Chiºinãu: Clio,
2000, p. 74-93.
182. Idem. Monumente de arhitecturã musulmanã de la Orheiul Vechi. Sud-Est, Chiºinãu,
2002, nr. 2, p. 118-122.
183. Idem. Palatul pîrcãlabului de la Orheiul Vechi. Enigmele Basarabiei. Chiºinãu: Clio, 2000,
p. 26-29.
184. Idem. Situl Orheiul Vechi. Monumente de arhitecturã. Chiºinãu: Epigraf, 2003, 235 p.
185. Idem. Cu privire la miturile arhitecturii ºi datãrii cetãþii Soroca. Artã, istorie, culturã. Studii
în onoarea lui Marius Porumb, Cluj-Napoca: Editura Nereamia Napocae, 2003, p. 91-106.
186. NICOLESCU, CRISTINA. Arta în epoca lui ªtefan cel Mare. Cultura moldoveneascã în
timpul lui ªtefan cel Mare. Bucureºti: Editura Academiei, 1964, p. 259-362.
187. NICORESCU, P. Fouilles de Tyras. Dacia, 3/4, Bucureºti, 1933, p. 557-601.
 272

188. NISTOR, I.I. Istoria Basarabiei. Chiºinãu: Cartea Moldoveneascã, 1991, 292 p.
189. ÖZ, I. Les châteaux-forts existant en Turquie. IBI, 37, 1982, 40, p. 84-90.
190. Pagini din gîndirea militarã universalã. Vol. I, Bucureºti: Editura militarã, 1984, 542 p.
191. PANAITESCU, PETRE. Introducere la istoria culturii româneºti. Bucureºti: Editura ªtiin-
þificã, 1959, 300 p.
192. PANAITESCU, SCARLAT. Cetãþile-ruini din Basarabia. CMIB, an. I, 1924, p. 84-111.
193. PONCELET, E. Fortifications dans l’eau au Pays Bas Français. IBI, 42, 1984, p. 115-122.
194. POPA, RADU. Cetatea Neamþului. Bucureºti: Editura Academiei, 1968, 77 p.
195. Idem. Cetatea Neamþului. Bucureºti: Meridiane, 1963, 48 p.
196. POPA, RADU; MÃRGINEANU-CÂRSTOIU, MONICA. Mãrturii de civilizaþie medie-
valã româneascã. Bucureºti: Editura Academiei, 1979, 164 p.
197. POPA, RADU; ZDROBA, MIRCEA. ªantierul arheologic Cuhea. Baia Mare, 1966, 58 p.
198. POPESCU, M. Cetãþile turceºti dinprejurul principatelor române. BCMI, fasc. 52,
Craiova, 1927, p. 76-82.
199. POPESCU-SPINEI, MARIN. România în istoria cartografiei pânã la 1600, vol II.
Bucureºti: Editura Academiei, 1938, 150 p.
200. PORUMB, MARIUS. Arta româneascã din Transilvania ºi legãturile sale cu Moldova din
timpul lui ªtefan cel Mare. Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheologie, t. XXIV, Cluj-Na-
poca, 1981, p. 171-196.
201. POSTICÃ, GHEORGHE. Complexul arheologic Orheiul Vechi. Orheiul Vechi. Buletin
istorico-arheologic. Chiºinãu, 1998, p. 9-13.
202. Idem. Precizãri pe marginea cronologiei cetãþii medievale de piatrã de la Orheiul Vechi.
Orheiul Vechi. Buletin istorico-arheologic. Chiºinãu, 1998, p. 38-39.
203. Idem. Evoluþia aºezãrilor medievale timpurii din spaþiul pruto-nistrean (Contribuþii la
problema continuitãþii popoarelor autohtone). Symposia professorum ULIM, seria Istorie,
1999, p. 5-6.
204. Idem. Problema cronologiei cetãþii medievale de la Orheiul Vechi în lumina ultimelor
cercetãri arheologice. Restitutio in integrum. Chiºinãu: ULIM, 2000, p. 5-6.
205. Repertoriul monumentelor ºi obiectelor de artã din timpul lui ªtefan cel Mare. Bucureºti:
Editura Academiei, 1958, 512 p.
206. REZACHEVICI, CONSTANTIN. A doua domnie. Politica externã. Petru Rareº. Bucu-
reºti: Editura Academiei, 1978, p. 247-260.
 273

207. ROMSTORFER, KARL A. Cetatea Sucevei. Bucureºti: Editura Academiei Române,

1913, 112 p.
208. ROSETTI, RADU. Istoria artei militare a românilor. Bucureºti, 1947, 220 p.
209. Idem. Studii asupra chipului cum se fãptuia rãzboiul de cãtre ªtefan cel Mare. AARMSI,
Seria III, t. VI, 1926, p. 2-22.
210. SEBESTYEN, GH. Cetatea Fãgãraºului. Bucureºti: Editura tehnicã, 1992, 159 p.
211. SPINEI, VICTOR. Comerþul ºi geneza oraºelor din sud-estul Moldovei (secolele XIII-
XIV). AB, Serie nouã, an. I, 1, 1993, p. 171-237.
212. Idem. Moldova în secolele XI-XIV. Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1982,
384 p.; reeditare: Chiºinãu: Universitas, 1994, 495 p.
213. STAMATI, CONSTANTIN. Despre Basarabia ºi cetãþile ei vechi. Scrieri /traducere din
original rus de V. Ciocanu/. Chiºinãu: ªtiinþa, 1993, p. 451-461.
214. STOICA, GEORGETA; PETRESCU, PAUL; BUCªE, MARIA. Dicþionar de artã româ-
neascã. Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1985, 443 p.
215. STOICESCU, NICOLAE. Dicþionar al marilor dregãtori din Þara Româneascã ºi Moldova.
Bucureºti: Editura Enciclopedicã, 1971, 456 p.
216. Idem. Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºi monumentelor medievale din Moldova.
Bucureºti: Editura Academiei 1974, 984 p.
217. ªLAPAC, MARIANA. Castel del Monte, precursorul arhitectural al cetãþii Soroca. Cuge-
tul, Chiºinãu, 1998, 3, p. 23-26.
218. Idem. Centrele unor oraºe cu fortificaþii din Moldova între Prut ºi Nistru (secolul al XV-
lea – sfârºitul secolului al XVIII-lea). Arta-93, Chiºinãu, 1993, p. 34-41.
219. Idem. Cetatea Albã. Arta-96, Chiºinãu, 1996, p. 56-71.
220. Idem. Cetatea Alb㠖 Cetatea Neagrã. MI, Serie Nouã, 1998, martie, p. 37-38.
221. Idem. Cetatea Albã. Studiu de arhitecturã medievalã militarã. Chiºinãu: ARC, 1998, 210 p.
222. Idem. Cetatea Tighina-Bender. Patrimoniul cultural al judeþului Tighina. Chiºinãu, 2003,
p. 110-115.
223. Idem. Cetãþi medievale din Moldova (mijlocul secolului al XIV-lea – mijlocul secolului al
XVI-lea. Chiºinãu: ARC, 2004, 372 p.
224. Idem. Chilia în secolul al XIX-lea. Istros, 7, Brãila, 1994, p. 247-260.
225. Idem. Chilia – „Troia” româneascã. Date noi privind localizarea Chiliei. DR, VIII, 2001,
nr. 3, p. 13-33.
 274

226. Idem. Enigma cetãþii Chilia. AIIA, 34, 1997, p. 385-392.

227. Idem. Lãcaºurile de cult ale unor cetãþi moldovene. Cronica Episcopiei Huºilor, 4, Huºi,
1998, p. 131-135.
228. Idem. O cetate de facturã bizantino-orientalã. Sub zodia Vãtãºianu. Cluj-Napoca, 2002, p.
55-57.
229. Idem. Palate fortificate ºi locuinþele comanditarilor militari din fortificaþiile Moldovei
istorice. Arta-2001, Chiºinãu, 2001, p. 12-14.
230. Idem. Piramida de la Cetatea Albã. Basarabia, Chiºinãu, 1997, nr. 1-2, p. 158-160.
231. Idem. Porþile cetãþilor medievale din Moldova. HU, 7, 1999, 1-2, p. 27-36.
232. Idem. Rolul cetãþii în formarea centrului urban al oraºului medieval moldav. Culegere de
articole a Congresului al XVIII-lea al Academiei Româno-Americane de ªtiinþe ºi Arte,
Chiºinãu, 1993, p. 126.
233. Idem. Semnele apotropaice în cetãþile medievale. Artã, istorie, culturã. Studiu în onoarea
lui Marius Porumb. Cluj-Napoca: Editura Nereamia Napocae, 2003, p. 107-110.
234. Idem. Subteranele ºi tainiþele cetãþilor din Moldova. DR, VII, 2000, nr. 1, p. 9-14.
235. Idem. La texture urbaine de quelques villes médiévales de Moldavie dans la lumière des
sources cartographiques du XVIIIe siècle. HU, III, 1-2, 1995, p. 141-154.
236. STEINMETZER, A. Les châteaux-forts entourés par l’eau en Louxembourg. IBI, 42,
1984, p. 146-152.
237. TAKACS, M. Magyarorszagi udvarhazak es Kastelyok. Budapest: Akad. Kiado, 1970, 285 p.
238. TANOVICEANU, I. Iar inscripþia de la Cetatea Albã. NRR, III, 26, 1901, p. 136-137.
239. Idem. Piatra porþii Cetãþii Albe. NRR, III, 25, 1900, p. 38-39.
240. THEODORESCU, RÃZVAN. Bizanþ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale
româneºti (secolele X-XIV). Bucureºti: Editura Academiei, 1974, 379 p.
241. THORVAL, IVES. Dicþionar de civilizaþie musulmanã. Bucureºti: Univers enciclopedic,
1997, 332 p.
242. TOY, S. A Short History of Fortifications from 1660 B.C. to A.D. 1600. London-Toronto,
1939, 456 p.
243. URECHE, GRIGORE; COSTIN, MIRON; NECULCE, ION. Letopiseþul Þãrii
Moldovei. Chiºinãu: Hyperion, 1990, 637 p.
244. VÃTêIANU, VIRGIL. Istoria artei feudale în Þãrile Române, vol. I. Bucureºti: Editura
Academiei RPR, 1959, 1018 p.
 275

245. Idem. Probleme privind arhitectura Moldovei ºi Þãrii Româneºti din secolul al XIV-lea.
BMI, 1972, nr. 2, p. 60-62.
246. VÃTêIANU, VIRGIL; MATEI, MIRCEA D.; MARTINOVICI, TRIFU; CONSTAN-
TINESCU, NICOLAE. ªantierul arheologic Suceava. MCA, t. VII, 1961, p. 590-620.
247. VILLENA, L. Ditch Seigneurial Castles in Spain. IBI, 42, 1984, p. 159-168.
248. Idem. Mutual influences between fortifications and cities. IBI, 38,1979, p. 116-120.
249. Idem. Sobre la evolucion technica del castillo espanol. CE, 23 (90), s. 1, 1985, p. 49-60.
250. VIOLLET LE DUC, M. Dictionnaire raisonné de l’architecture française du Xe au XVIe
siècle, vol. I-X. Paris, 1861-1868.
251. VOICULESCU, S. Istoria arhitecturii universale. Evul mediu. Bucureºti, 1993, 208 p.
252. ZAKY, A. R. Interrelations and influences of Islamic Architecture on Crusader Castles.
IBI, 24,1968, p. 64-71.
253. ZDRAVKOVIC, I. La fortresse Golubac sur le Danube. IBI, 30, 1972, p. 88-91.

* * *

255. ÀÁÛÇÎÂÀ, Å.Í. Êîìïëåêñ ñîîðóæåíèé óñàäüáû XIV â. â Ñòàðîì Îðõåå. Àðõåîëîãè-
÷åñêèå èññëåäîâàíèÿ ñðåäíåâåêîâûõ ïàìÿòíèêîâ â Äíåñòðîâñêî-Ïðóòñêîì Ìåæäóðå-
÷üå. Êèøèíåâ: Øòèèíöà, 1985, ð. 153-160.
256. ÀÁÛÇÎÂÀ, Å.Í.; ÁÛÐÍß, Ï.Ï.; ÍÓÄÅËÜÌÀÍ À.À. Äðåâíîñòè Ñòàðîãî Îðõåÿ.
Çîëîòîîðäûíñêèé ïåðèîä. Êèøèíåâ: Øòèèíöà, 1981, 100 ð.
257. ÀÁÛÇÎÂÀ, Å.Í.; ÁÛÐÍß, Ï.Ï.; ÍÓÄÅËÜÌÀÍ, À.À. Äðåâíîñòè Ñòàðîãî Îðõåÿ.
Ìîëäàâñêèé ïåðèîä. Êèøèíåâ: Øòèèíöà, 1982, 100 ð.
258. Àíòè÷íûé ãîðîä. Ìîñêâà: Èçäàòåëüñòâî ÀÍ ÑÑÑÐ, 1963, 191 ð.
259. Àíòè÷íàÿ Òèðà è ñðåäíåâåêîâûé Áåëãîðîä. Êèåâ: Íàóêîâà äóìêà, 1979, 146 ð.
260. Àðõåîëîãè÷åñêèå èññëåäîâàíèÿ â Ñòàðîì Îðõåå. Êèøèíåâ: Øòèèíöà, 1991, 160 ð.
261. Àðõåîëîãèÿ ÓÑÑÐ, ò. 3. Êèåâ: Íàóêîâà äóìêà, 1985, 589 ð.
262. Àðõèòåêòóðíîå íàñëåäñòâî Áîëãàðèè. Ñîôèÿ: Òåõíèêà, 1972, 328 ð.
263. ÀÑÑÅÅÂ, Þ.Ñ.; ËÅÁÅÄÜ, Ã.À. Àðõèòåêòóðà Êðûìà. Êèåâ: Ãîññòðîéèçäàò ÓÑÑÐ,
1961, 237 ð.
264. ÀÑÒÂÀÖÀÒÓÐÎÂ, Ã. Áåíäåðñêàÿ êðåïîñòü. Áåíäåðû: Ïîëèãðàôèñò, 1997, 174 ð.
265. ÀÔÀÍÀÑÜÅÂ, Ê.Í. Ïîñòðîåíèå àðõèòåêòóðíîé ôîðìû äðåâíåðóññêèì çîä÷èì.
Ìîñêâà: Íàóêà, 1961, 271 ð.
 276

266. ÁÀÊËÀÍÎÂ, Í.À. Èçó÷åíèå ñòðîèòåëüíîé òåõíèêè êàê îäèí èç ñïîñîáîâ äàòèðîâêè
ïàìÿòíèêîâ. Ñîîáùåíèÿ Ãîñóäàðñòâåííîé Àêàäåìèè èñòîðèè ìàòåðèàëüíîé êóëüòó-
ðû, Ìîñêâà, 1932, 7-8, p. 33-40.
267. ÁÀÒÞØÊÎÂ, Ï.Í. Áåññàðàáèÿ. Èñòîðè÷åñêîå îïèñàíèå. Ñàíêò-Ïåòåðáóðã: Îáùàÿ
ïîëüçà, 1892, 283 ð.
268. ÁÅÐÒÜÅ-ÄÅËÀÃÀÐÄ, À.Ë. Ê âîïðîñó î ìåñòîíàõîæäåíèè Ìàâðîêàñòðîíà «Çàïèñ-
êè ãîòñêîãî òîïàðõà». ÇÎÎÈÄ, 33, 1919, ð. 1-20.
269. Idem. Î ñîñòîÿíèè Àêêåðìàíñêîé êðåïîñòè. ÇÎÎÈÄ, 22, 1900, ð. 76-80.
270. Áåññàðàáèÿ. Ãåîãðàôè÷åñêîå, èñòîðè÷åñêîå, ñòàòèñòè÷åñêîå, ýêîíîìè÷åñêîå, ýòíî-
ãðàôè÷åñêîå, ëèòåðàòóðíîå è ñïðàâî÷íîå èçäàíèå/ Ïîä ðåä. Ï.À. Êðóøåâàíà. Êèøè-
íåâ: Áåññàðàáåö, 1903. 520 ð.
271. ÁÈ×ÅÂ, Ì. Àðõèòåêòóðà Áîëãàðèè ñ ñàìûõ äðåâíèõ âðåìåí äî êîíöà XIX â. Ñîôèÿ:
Editura pentru literaturã în limbi strãine, 1961, 32 p.
272. ÁÎÁ×ÅÂ, Ñ. Èñòîðèÿ àðõèòåêòóðàòà ïðåç ñðåäíèòå âåêîâå. Ñîôèÿ: Òåõíèêà, 1973,
232 ð.
273. ÁÎÐÎÄÈÍÀ, È.Ô. Àðõèòåêòóðà Òóðöèè XII-XIX ââ. Âñåîáùàÿ èñòîðèÿ àðõèòåê-
òóðû, 8, Ìîñêâà: Ñòðîéèçäàò, 1969, ð. 427-478.
274. ÁÐÓÍ, Ô.Ê. Î ìåñòîïîëîæåíèè Òèðàñà. ÇÎÎÈÄ, 3, 1853, ð. 50-65.
275. ÁÛÐÍß, Ï.Ï. Èç èñòîðèè èññëåäîâàíèÿ Ñòàðîãî Îðõåÿ (1946-1958 ãã.). Àðõåîëî-
ãè÷åñêèå èññëåäîâàíèÿ â Ñòàðîì Îðõåå, Êèøèíåâ: Øòèèíöà, 1991, ð. 5-43.
276. Idem. Èç èñòîðèè ìîëäàâñêîãî Áåëãîðîäà-×åòàòå Àëáý. Àêêåðìàíñêèå äðåâíîñòè, I,
Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñê: Þ.-Ã. Êîìïàíè, 1997, ð. 107-127.
277. Idem. Ê èññëåäîâàíèþ ìîíóìåíòàëüíûõ ñîîðóæåíèé XIV â. â Ñòàðîì Îðõåå. Òåçèñû
äîêëàäîâ êîíôåðåíöèè «Íîâåéøèå îòêðûòèÿ ñîâåòñêèõ àðõåîëîãîâ», Êèåâ, 1975, ð.
114-115.
278. Idem. Ìîëäàâñêèé ñðåäíåâåêîâûé ãîðîä â Äíåñòðîâñêî-Ïðóòñêîì ìåæäóðå÷üå (XV-
XVI â.). Êèøèíåâ: Øòèèíöà, 1984, 206 ð.
279. ÁÛÐÍß, Ï.Ï.; ÐßÁÎÉ, Ò.Ô. Ìîíóìåíòàëüíàÿ àðõèòåêòóðà çîëîòîîðäûíñêîãî
ãîðîäà XIV â. Øåõð àë-Äæåäèä. Ðîññèéñêàÿ àðõåîëîãèÿ, Ìîñêâà, 1997, nr. 2, p. 91-
103.
280. ÁÛÐÍß, Ï.Ï.; ÐßÁÎÉ, Ò.Ô. Êóëüòîâûå ïàìÿòíèêè çîëîòîîðäûíñêîãî âðåìåíè â
Ñòàðîì Îðõåå. Ðîññèéñêàÿ àðõåîëîãèÿ, Ìîñêâà, 1998, nr. 2, p. 87-99.
 277

281. ÂÎÉÖÅÕÎÂÑÊÈÉ, Â.À. Ê âîïðîñó î ïåðèîäèçàöèè ñòðîèòåëüñòâà êðåïîñòè â Áåí-

äåðàõ. Ìàòåðèàëû äîêëàäîâ III íàó÷íî-òåõíè÷åñêîé êîíôåðåíöèè ÊÏÈ. Êèøèíåâ,
1967, ð. 189-190.
282. Idem. Êðåïîñòè Ïîäíåñòðîâüÿ. Ìàòåðèàëû è äîêëàäû II íàó÷íî-òåõíè÷åñêîé êîíôå-
ðåíöèè Êèøèíåâñêîãî Ïîëèòåõíè÷åñêîãî Èíñòèòóòà, Êèøèíåâ, 1965, ð. 196-197.
283. Idem. Êðåïîñòü â Ñîðîêàõ. ÊÑÈÀ, 105, 1965, ð. 129-131.
284. Idem. Íîâûå äàííûå î êðåïîñòÿõ Ïîäíåñòðîâüÿ. Èòîãè íàó÷íûõ èññëåäîâàíèé ÊÏÈ
çà 1973 ãîä. Êèøèíåâ, 1974, ð. 288.
285. Idem. Ïàìÿòíèêè àðõèòåêòóðû Ìîëäàâèè. ÊÑÈÈÌÊ, 56, 1954, ð. 40-50.
286. Idem. Ñòðîèòåëüíûå íàäïèñè íà ñòåíàõ êðåïîñòè â Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêîì.
ÞÂÅÑÂ, 1972, ð. 371-374.
287. Idem. Ýòàïû ñòðîèòåëüñòâà êðåïîñòè â Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêîì. Ìàòåðèàëû äîêëà-
äîâ V íàó÷íî-òåõíè÷åñêîé êîíôåðåíöèè Êèøèíåâñêîãî Ïîëèòåõíè÷åñêîãî Èíñòè-
òóòà, Êèøèíåâ, 1969, ð. 341.
288. ÂÎÐÎÍÈÍ, Í.Í. Àðõèòåêòóðíûå ïàìÿòíèêè êàê èñòîðè÷åñêèé èñòî÷íèê. Ñîâåò-
ñêàÿ àðõåîëîãèÿ, Ìîñêâà, XIX, 1954, p. 41-76.
289. ÂÎÐÎÍÈÍÀ, Â.Ë. Êîíñòðóêöèè è õóäîæåñòâåííûé îáðàç â àðõèòåêòóðå Âîñòîêà.
Ìîñêâà: Ñòðîéèçäàò, 1977á 160 ð.
290. Idem. Ñðåäíåâåêîâûé ãîðîä àðàáñêèõ ñòðàí. Ìîñêâà, 1991, 101 ð.
291. Idem. Ñðåäíÿÿ Àçèÿ è Çàêàâêàçüå â àðõèòåêòóðå. Îïûò ñîïîñòàâëåíèÿ. Àðõèòåê-
òóðíîå íàñëåäñòâî, Ìîñêâà, 1986, 34, p. 75-86.
292. ÄÅÐÎÊÎ, À. Ñðåäíüåâåêîâíè ãðàäîâè. Materiaux. Monuments et station archeologi-
ques en Serbie Occidentale, X, 3, Belgrad, 1970, p. 101-102.
293. ÄÌIÒÐÎÂ, Ë.Ä. Ðîçêîïêè â Òiði-Àêêåðìàíi-Áiëãîðîäi-Äíiñòðîâñüêîìó. Àðõåîëîãèÿ,
2, Êèïâ, 1948, ð. 210-211.
294. Idem. Ðîçêîïêè â ì. Áiëãîðîäi-Äíiñòðîâñüêîìó â 1947 ð. ÀÏÓ, 4, 1952, ð. 39-
52.
295. ÄßÊÎÍÓ, Ã. Î ìîëäàâñêèõ êðåïîñòÿõ XIV-XV ââ. Dacia, N.S., III, Bucureºti, 1959,
p. 535-552.
296. ÇÀÙÓÊ, À. Ìàòåðèàëû äëÿ ãåîãðàôèè è ñòàòèñòèêà Ðîññèè, ñîáðàííûå îôèöåðàìè
ãåíåðàëüíîãî øòàáà Áåññàðàáñêîé îáëàñòè, II, Ñàíêò-Ïåòåðáóðã, 1862, 260 ð.
297. Idem. Ìàòåðèàëû äëÿ âîåííîé ãåîãðàôèè è âîåííîé ñòàòèñòèêè Ðîññèè ñîáðàííûå
 278

îôèöåðàìè Ãåíåðàëüíîãî øòàáà. Âîåííîå îáîçðåíèå Áåññàðàáñêîé îáëàñòè. Ñàíêò-

Ïåòåðáóðã, 1863, 346 ð.
298. ÈÂÀÍ×ÈÕÈÍ, À.; ÏÅÐØÈÍ, Â. Áåëãîðîä (î÷åðêè ïî èñòîðèè ãîðîäà). Áåëãîðîä-
Äíåñòðîâñê, 1957, 86 ð.
299. ÊÈÐÏÈ×ÍÈÊÎÂ, À.Í. Âîåííîå äåëî íà Ðóñè. Ëåíèíãðàä: Íàóêà, 1976, 104 ð.
300. ÊËÞ×ÍÈÊ, À.Ã. Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêèé. Îäåññà, 1960, 147 ð.
301. ÊÎÃÀÍ, À. Òàèíñòâåííûé çàìîê. Öåëü-ïîèñê, Êèøèíåâ, 1979, ð. 143-185.
302. ÊÎÍÎÂÀËÎÂÀ, È.Ã. Èòàëüÿíñêèå èñòî÷íèêè XIII-XV ââ. ïî èñòîðèè Áåëãîðîäà-
Äíåñòðîâñêîãî. ÏÈÀÍÏ, I, 1990, ð. 127-128.
303. ÊÎÐÄÒ, Â. Â. Ìàòåðiaëè äî èñòîðiï êàðòîãðàôiï Óêðàïíè. Êèïâ, 1931.
304. ÊÎÑÒÎ×ÊÈÍ, Â.Â. Ðóññêîå îáîðîííîå çîä÷åñòâî. Ìîñêâà: Èçäàòåëüñòâî Àêàäåìèè
Íàóê, 1962, 287 ð.
305. ÊÎ×ÓÁÈÍÑÊÈÉ, À.Í. Ëàïèäàðíûå íàäïèñè XV ñòîëåòèÿ èç Áåëãîðîäà, ÷òî íûíå
Àêêåðìàí. ÇÎÎÈÄ, 15, 1889, ð. 506-547.
306. Idem. Òèðà-Áåëãîðîä-Àêêåðìàí è åãî íîâàÿ ëàïèäàðíàÿ íàäïèñü îò 1454 ã. ÇÎÎÈÄ,
23, 1901, ð. 81-178.
307. ÊÐÀÂ×ÅÍÊÎ, À.À.. Ñðåäíåâåêîâûé Áåëãîðîä íà Äíåñòðå (êîíåö XIII - XIV ââ.).
Êèåâ: Íàóêîâà äóìêà, 1986, 124 ð.
308. Êðàòêàÿ èñòîðèÿ áîëãàðñêîé àðõèòåêòóðû, ðåä. Ä.Ï. Äèìèòðîâ. Ñîôèÿ: Èçäà-
òåëüñòâî Áîëãàðñêîé Àêàäåìèè Íàóê, 1969, 648 ð.
309. ÊÐÈÂÎËÀÏ, Ò.È. Áiëãîðîä-Äíiñòðîâñüêà ôîðòåöÿ. Óêðàèíñêèé Èñòîðè÷åñêèé
Æóðíàë, 1, Êèåâ, 1968, ð. 128-134.
310. ÊÐÈÊÓÍ, Å.Â. Àðõèòåêòóðíûå ïàìÿòíèêè Êðûìà. Ñèìôåðîïîëü: Òàâðèÿ, 1977, 56
ð.
311. ÊÓÍÈÖÀ, À. Êèëèÿ. Îäåññà, 1962.
312. ËÀÂÐÎÂ, Â.À. Ãðàäîñòðîèòåëüíàÿ àðõèòåêòóðà Ñðåäíåé Àçèè. Ìîñêâà:
Ñòðîéèçäàò, 1950, 312 ð.
313. ËÎÃÂÈÍ, Ã.Í. Óêðàèíà è Ìîëäàâèÿ: Ñïðàâî÷íèê-ïóòåâîäèòåëü. Ìîñêâà: Èñêóñ-
ñòâî, Ëåéïöèã: Ýäèöèîí, 1982, 454 ð.
314. Idem. Óêðàèíñêîå èñêóññòâî âòîðîé ïîëîâèíû XII – ïåðâîé ïîëîâèíû XIV ââ. Àðõè-
òåêòóðà â ñèñòåìå õóäîæåñòâåííîé êóëüòóðû. Êèåâ: Èñêóññòâî, 1978, 189 ð.
315. Idem. Óêðàèíñêîå èñêóññòâî X – XVIII ââ. Ìîñêâà: Èñêóññòâî, 1963, 291 ð.
 279

316. ÌÅÇÅÍÖÅÂÀ, Ã.Ã. Ðàñêîïêè â Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêîé êðåïîñòè. Àðõåîëîãè÷åñêèå

îòêðûòèÿ 1980 ãîäà. Ìîñêâà, 1981, ð. 283.
317. ÌÅÇÅÍÖÅÂÀ, Ã.Ã.; ÈÂÀÍÅÍÊÎ, È.À. Îòêðûòèå â Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêîì. Àðõå-
îëîãè÷åñêèå îòêðûòèÿ 1978 ãîäà. Ìîñêâà, 1979, ð. 369.
318. ÌÈJÎÂÈT, Ï.; ÊÎÂÀ×ÅÂÈÒ, Ì. Ãðàäîâè è óòâðúåíà Öðíîj ãîðè. Munte Negru,
1978, 180 p.
319. ÌÓÐÀÄÎÂ, Â.Ã. Ãðàäîñòðîèòåëüñòâî Àçåðáàéäæàíà XIII - XVI ââ. Áàêó: Ýëì, 1984,
130 ð.
320. ÎÏÎ×ÈÍÑÊÀß, À.È. Ñóäàêñêàÿ êðåïîñòü. Àðõèòåêòóðíîå íàñëåäñòâî, 34, Ìîñ-
êâà, 1986, p. 255-265.
321. ÏËÀÌÅÍÈÖÊÀß, Î.À. Çàìîê â Ñóòêîâöàõ., Àðõèòåêòóðíîå íàñëåäñòâî, 39, Ìîñ-
êâà, 1992, ð. 148-156.
322. ÏÎËÅÂÎÉ, Ë.Ë. Ãîðîäà Ìîëäàâèè â XIV-XV ââ. Êèøèíåâ: Øòèèíöà, 1977, ð. 206-
213.
323. Idem. Äåðåâÿííîå è êàìåííîå ãðàæäàíñêîå ñòðîèòåëüñòâî â ãîðîäàõ Ìîëäàâèè â
XIV – ïåðâîé ïîëîâèíå XVI â. ÝÈÌ: Øòèèíöà, 1972, ð. 45-60.
324. Idem. Î÷åðêè èñòîðè÷åñêîé ãåîãðàôèè Ìîëäàâèè XIII–XV ââ. Êèøèíåâ: Øòèèíöà,
1979, 201 ð.
325. Idem. Ïàìÿòíèêè çîëîòîîðäûíñêîãî âðåìåíè (XIV â.). Äðåâíÿÿ êóëüòóðà Ìîëäàâèè.
Êèøèíåâ: Øòèèíöà, 1974, ð. 151-168.
326. ÏÎËÅÂÎÉ, Ë.Ë., ÁÛÐÍß, Ï.Ï. Ñðåäíåâåêîâûå ïàìÿòíèêè XIV-XV ââ. Êèøèíåâ:
Øòèèíöà, 1974, 116 ð. (Àðõåîëîãè÷åñêàÿ êàðòà ÌÑÑÐ, âûï. 7).
327. ÏÐÈÁÛÒÊÎÂÀ, À.Ì. Àðõèòåêòóðà Ñðåäíåé Àçèè XI–XII ââ. Âñåîáùàÿ èñòîðèÿ
àðõèòåêòóðû, 8, Ìîñêâà: Ñòðîéèçäàò, 1967, ð. 218-257.
328. ÐÀÁÈÍÎÂÈ×, Ì.Ã. Èññëåäîâàíèå ñðåäíåâåêîâûõ ñëîåâ Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêà â
1954 è 1958 ãã. ÊÑÈÀ, 113, ð. 102-107.
329. ÐÀÏÏÎÏÎÐÒ, Ï.À. Âîåííîå çîä÷åñòâî çàïàäíî-ðóññêèõ çåìåëü X–XIV ââ. Ëå-
íèíãðàä: Íàóêà, 1967, 241 ð.
330. ÐÎÄÍÈÍ, Ê.Ä.; ÏÎÍßÒÎÂÑÊÈÉ, Í.È. Ïàìÿòíèêè àðõèòåêòóðû Ìîëäàâèè
XIV–XIX âåêîâ. Êèøèíåâ: Êàðòÿ Ìîëäîâåíÿñêý, 1960, 60 ð.
331. ÑÌÈÐÍÎÂ, Ã.Ä. Àðõåîëîãè÷åñêèå èññëåäîâàíèÿ Ñòàðîãî Îðõåÿ. ÊÑÈÈÌÊ, 1954,
56, ð. 24-39.
 280

332. Idem. Äåêîðàòèâíûå êèðïè÷è èç ìîëäàâñêîãî ãîðîäà «Ñòàðûé Îðõåé». ÈÌÔÀ,

1956, 4 (31), p. 67-73.
333. Idem. Èç èñòîðèè Ñòàðîãî Îðõåÿ. ÈÌÔÀ, 1960, 4 (70), p. 77-87.
334. Idem. Ñðåäíåâåêîâûå ãîðîäà ïðóòî-äíåñòðîâñêîãî ìåæäóðå÷üÿ. Òåçèñû äîêëàäîâ âñå-
ñîþçíîé ñåññèè ïîñâÿùåííîé èòîãàì àðõåîëîãè÷åñêèõ è ýòíîãðàôè÷åñêèõ èññëåäîâàíèé
1966 ãîäà. Êèøèíåâ, 1967, ð. 35-36.
335. ÑÌÎËÈÍÀ, Í.È. Òðàäèöèè ñèììåòðèè â àðõèòåêòóðå. Ìîñêâà: Ñòðîéèçäàò, 1990, 343 ð.
336. ÑÒÀÌÀÒÈ, Ê. Î Áåññàðàáèè è åå äðåâíèõ êðåïîñòÿõ. ÇÎÎÈÄ, 2, 1850, ð. 805-815.
337. ÒÈÌÎÔIÝÍÊÎ, Â.I. Ðîëü ôîðòåöü â çàñíóâàííi òà ðîçâèòêó ìiñò íà Ïiâäíi Óêðàiíè.
Òðåòÿ ðåñïóáëiêàíñüêà Íàóêîâà êîíôåðåíöiÿ ç iñòîðè÷íîãî êðàýçíàâñòâà. Êèåâ, 1984,
ð. 72-74.
338. ÒÈÌÎÙÓÊ, Á.À. Èç ïðîøëîãî Õîòèíñêîé êðåïîñòè. Óêðàïíñêèé iñòîðè÷íèé
æóðíàë. Êèïâ, 1963, 3, ð. 103-105.
339. Idem. Ñåðåäíüîâi÷íèé Õîòèí. Àðõåîëîãèÿ. Êèïâ, 1977, 2, ð. 29-39.
340. Idem. Õîòèíñüêà ôîðòåöÿ. Óêðàïíñêèé iñòîðè÷íèé æóðíàë. Êèïâ, 1967, 4, ð. 109-111.
341. ÒÊÀ×ÅÂ, Ì.À. Çàìêè Áåëîðóññèè. Ìèíñê: Ïîëûìÿ, 1987, 220 ð.
342. ÒÎÐÀÌÀÍßÍ, À.Õ. Îá àðõèòåêòóðå è î âðåìåíè âîçâåäåíèÿ öèòàäåëè â Áåëãîðîä-
Äíåñòðîâñêå. Òåçè äîï. XV íàóê. êîíô. Ií-òó Àðõåîëîãiï ÀÍ ÓÐÑÐ. Îäåñà, 1972 ð.
403-404.
343. ÔÓÐÌÀÍÑÊÀß, À.È. Ðîçêîïêè Òiðè â 1958 ð. ÀÏÓ, 11, Êèåâ, 1962, ð. 122-137.
344. ÔÓÐÌÀÍÑÊÀß, À.È.; ÌÀÊÑÈÌÎÂ, Å.Â. Ðàñêîïêè â Áåëãîðîäå-Äíåñòðîâñêîì.
ÊÑÈÀ, 4, Êèåâ, 1955, ð. 64-66.
345. ÕÀÐÁÎÂÀ, Ì. Îòáðàíèòåëíè ñüîðúæåíèÿ â áúëãàðñêîòî ñðåäíåâåêîâèå. Ñîôèÿ:
Òåõíèêà, 1981, 205 ð.
346. ×ÀÍÒÓÐÈß, Â. À. Áåëîðóññèÿ, Ëèòâà, Ëàòâèÿ, Ýñòîíèÿ: Ñïðàâî÷íèê-ïóòåâîäè-
òåëü. Ìîñêâà: Èñêóññòâî, Ëåéïöèã: Ýäèöèîí, 1986, 482 ð.
347. Idem. Èñòîðèÿ àðõèòåêòóðû Áåëîðóññèè. Ìèíñê: Âûøýéøàÿ øêîëà, 1977, 319 ð.
348. Idem. Ïàìÿòíèêè àðõèòåêòóðû è ãðàäîñòðîèòåëüñòâà Áåëîðóññèè. Ìèíñê: Ïîëûìÿ,
1986, 236 ð.
349. ×ÅÁÎÒÀÐÅÍÊÎ, Ã.Ô. Ê âîïðîñó î âðåìåíè âîçíèêíîâåíèÿ Ñîðîêñêîé êðåïîñòè.
Ìàòåðèàëû è èññëåäîâàíèÿ ïî àðõåîëîãèè è ýòíîãðàôèè ÌÑÑÐ. Êèøèíåâ, 1964, ð.
210-216.
 281

350. Idem. Êðåïîñòü íà Äíåñòðå. Êèøèíåâ: Òèìïóë, 1989, 80 ð.

351. Idem. Ñîðîêñêàÿ êðåïîñòü – ïàìÿòíèê ñòàðèíû. Êèøèíåâ, 1984.
352. ØÈÐßÅÂ, Å.Å. Èñòîðèÿ Ïðèäíåñòðîâüÿ â êàðòàõ, 24 ð.
353. ØËÀÏÀÊ, ÌÀÐÜßÍÀ. Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêàÿ êðåïîñòü. Èññëåäîâàíèå ñðåäíåâå-
êîâîãî îáîðîííîãî çîä÷åñòâà. Êèøèíýó: ARC, 2001, 240 p.
354. Idem. Åùå ðàç î «ìàñòåðå» Ôåäîðêå – ñòðîèòåëå Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêîé êðåïîñòè.
Ïðîáëåìû òåîðèè è èñòîðèè àðõèòåêòóðû Óêðàèíû, 3. Îäåññà, 2001, ð. 26-31.
355. Idem. Ê âîïðîñó î òîïîíèìèêå ãîðîäà Áåëãîðîäà-Äíåñòðîâñêîãî. Ïðîáëåìû òåîðèè
è èñòîðèè àðõèòåêòóðû Óêðàèíû, 1. Îäåññà, 1999, ð. 40-43.
356. Idem. Êðèòè÷åñêèé àíàëèç ëèòåðàòóðû, ïîñâÿùåííîé Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêîé
êðåïîñòè. Àðõèòåêòóðà ìèðà, 6, Ìîñêâà, 1996, ð. 149-155.
357. Idem. Êòî ïîñòðîèë Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêóþ êðåïîñòü. Ðåñòàâðàöiÿ, ðåêîíñòðóêöèÿ,
óðáîåêîëîãiÿ. Îäåñà – Áåëãîðîä-Äíiñòðîâñüêèé, 1998, ð. 75.
358. Idem. Íåèçâåñòíàÿ Òàòàðáóíàðñêàÿ êðåïîñòü, Èñòîðèÿ, àðõåîëîãèÿ è ýêîëîãèÿ
Íèæíåãî Ïîäóíàâüÿ, 6, Ðåíè, 1997, ð. 81.
359. Idem. Ðåíèéñêèå óêðåïëåíèÿ. Ïðîáëåìû òåîðèè è èñòîðèè àðõèòåêòóðû Óêðàèíû, 2.
Îäåññà, 2000, ð. 10-15.
360. Idem. Ñàìàÿ çàãàäî÷íàÿ íàäïèñü Áåëãîðîä-Äíåñòðîâñêîé êðåïîñòè. Stratum plus, 6,
Ñàíêò-Ïåòåðáóð㠖 Êèøèíå⠖ Îäåññà, 2001.
361. Idem. Ýâîëþöèÿ öåíòðîâ íåêîòîðûõ äðåâíåéøèõ ãîðîäîâ Äíåñòðîâñêî-Äóíàéñêîãî
ìåæäóðå÷üÿ. Àðõèòåêòóðà ìèðà, 3, Ìîñêâà, 1994, ð. 29-32.
362. ÝÑÑÀÄ-ÁÅÉ, ÄÆ. Êîíñòàíòèíîïîëü. Îò Âèçàíòèè äî Ñòàìáóëà. Ìîñêâà, 1919,
336 ð.
363. ßÊÎÁÑÎÍ, À.Ë. Çàêîíîìåðíîñòè â ðàçâèòèè ñðåäíåâåêîâîé àðõèòåêòóðû IX-XV ââ.
Ëåíèíãðàä: Íàóêà, 1987, 237 ð.
364. ßÊÎÂËÅÂ, Â.Â. Èñòîðèÿ êðåïîñòåé. Ñàíêò-Ïåòåðáóðã: Ïîëèãîí, 1995, 310 ð.
 282

ADNOTÃRI

Arhitectura de apãrare din Moldova medievalã

(mijlocul secolului al XIV-lea – mijlocul secolului al XVI-lea)

Prezenta lucrare este dedicatã arhitecturii cetãþilor medievale care au avut o deosebitã im-
portanþã strategicã în sistemul de apãrare a Moldovei în cea mai glorioasã perioadã din întrea-
ga ei istorie. Acestea sînt Cetatea de Scaun de la Suceava, Cetatea Nouã de lîngã Roman, Ce-
tatea Albã, citadela de la Orheiul Vechi, cetãþile Neamþ, Chilia, Soroca, Hotin, Þeþina, Tatar-
bunar, Tighina (Bender) º.a. Printre comanditarii lor se numãrã domnitorii Petru I Muºat, Ro-
man I Muºat, Alexandru cel Bun, ªtefan cel Mare, Petru Rareº, sultanul Soliman Magnificul
º.a. Parametrii constructivi, arhitecturali ºi artistici ai cetãþilor de piatr㠖 puncte de sprijin mi-
litar pledeazã pentru înscrierea lor în rîndurile realizãrilor de marcã ale arhitecturii medievale.
Pentru obþinerea unei imagini integre a fortificaþiilor în Moldova au fost utilizate mai
multe categorii de surse primare (arheologice, iconografice, grafice, cartografice ºi scrise),
publicaþii ºtiinþifice ºi diverse materiale aflate în arhive, biblioteci ºi muzee ale Republicii Mol-
dova, României, Ucrainei, Rusiei, Austriei, Poloniei ºi Turciei. Completarea „bãncii de date“
a „castelologiei“ s-a realizat în urma descoperirilor autorului în domeniul arhitecturii, istoriei
ºi epigrafiei, în urma sistematizãrii ºi confruntãrii informaþiilor deja cunoscute cu cele noi, în
urma utililizãrii unei anumite metodologii ºtiinþifice º.a.
Pentru prima datã e cercetatã arhitectura cetãþilor din Moldova în toatã comlexitatea ei
(particularitãþile arhitectural-planimetrice, caracteristicile tipologice, conceptul spaþial, prin-
cipiile compoziþionale º.a.). Se acordã atenþie materialelor de construcþie ºi procedeelor tehni-
co-constructive. Sînt abordate, de asemenea, problemele referitoare la atribuirea ºi datarea
anumitor cetãþi.
Pentru prima datã este efectuatã analiza arhitecturalã ºi tipologicã a amenajãrilor defen-
sive din Moldova care includ trãsãturi ale arhitecturii militare nord-, central- ºi vest-europene,
orientale, bizantine ºi renascentiste. Sînt prezentate ºirul evolutiv ºi ºirurile tipologice ale cetã-
þilor moldoveneºti, precum ºi grupurile vizuale ale fortificaþiilor-analogii. Sînt determinate mo-
delele de bazã, precum ºi cãile probabile de pãtrundere a acestora în Moldova.
În tezã figureazã date inedite referitoare la planuri, faþade ºi înfãþiºarea cetãþilor, la deco-
rul interioarelor, la pasaje subterane, capcane ºi tainiþe, la inscripþii comemorarive, semne apo-
tropaice º.a. Se propun, de asemenea, informaþii noi despre meºterii ºi responsabilii de lucrãri.
 283

Rezultatele prezentei cercetãri pot fi folosite la restaurarea ºi reconstituirea unor fortifica-

þii din Republica Moldova, România ºi Ucraina. Ele pot fi utile specialiºtilor medieviºti, pre-
cum ºi tuturor acelor care se intereseazã de monumentele arhitecturii medievale.

The defensive architecture of medieval Moldavia

(the middle of the 14th century – the middle of the 16th century)

The present work is dedicated to the architecture of medieval fortresses, which had the
supreme significance in the defensive system of Moldavia during the most heroic period in its
history. These are the Ruling fortress of Suceava, the New Roman fortress, the citadel of Or-
heiul Vechi, Neamþ, Cetatea Albã, Chilia, Soroca, Hotin, Þeþina, Tatarbunar, Tighina (Bender)
and other fortresses. Among their building owners are such Moldavian princes as Petru I Mu-
ºat, Roman I Muºat, Alexandru cel Bun, ªtefan cel Mare, Petru Rareº, Turkish sultan Suleiman
the Magnificent and other. By their architectural, constructive and artistic qualities Moldavian
fortresses of 70-80s of the 15th century can be compared to the best samples of medieval mil-
itary architecture. In plus the defensive system of the country is the strongest in South-Eastern
Europe.
In order to get an objective image of military building of Moldavia were used different cat-
egories of primary sources, scientific publications as well as materials, stored in archives, libra-
ries, museums of the Republic of Moldova, Romania, the Ukraine, Russia, Austria, Poland and
Turkey. Castellology „data bank“ was replenished with the help of new, previously not publi-
shed, archaeological, archive and in-situ data, thanks to the discoveries of the author in the
fields of fine arts, architecture, history or epigraphy, by means of classification and comparison
of already known and new information, using certain system and methods of investigation etc.
In the work was for the first time in detail studied architecture of Moldavian fortresses (ar-
chitectural-planning and compositional-spatial solutions, typological and stylistic characteris-
tics etc.). Special attention was paid to construction materials and methods of building of de-
fensive units. Questions concerning ascription and dating of certain constructions were tou-
ched upon.
For the first time was undertaken architectural and typological analysis of stone fortifica-
tions of Moldavia, which incorporate the best traits of medieval military architecture. Molda-
vian fortifications incorporate northern, central and west European types of architecture,
 284

Oriental and Byzantine architecture, as well as Renaissance architecture. Evolution and typo-
logical series were presented, visual groups of fortresses-analogues were presented also. The
base models were defined and were also routed the ways of their penetration into Moldavian
principality.
In the dissertation appear new data referring to plans, sections and exterior of fortifications,
to interior decoration, secret passages, memorable inscriptions, lapidary and protective signs
etc. Information about masters and organisers of construction works was also given in the work.
The results of this work can be used for restoration and reconstruction of a number of for-
tresses of the Republic of Moldova, Romania and the Ukraine. They also can be of use for spe-
cialists of Middle Age as well as for those who are interested in monuments of medieval archi-
tecture.

Îáîðîííàÿ àðõèòåêòóðà ñðåäíåâåêîâîé Ìîëäàâèè

(ñåðåäèíà XIV â. – ñåðåäèíà XVI â.)

Íàñòîÿùàÿ ðàáîòà ïîñâÿùåíà àðõèòåêòóðå ñðåäíåâåêîâûõ êðåïîñòåé, èìåþùèõ

ïåðâîñòåïåííîå çíà÷åíèå â îáîðîííîé ñèñòåìå Ìîëäàâèè â ñàìûé ãåðîè÷åñêèé çà âñþ åå
èñòîðèþ ïåðèîä. Ýòî Ñó÷àâñêàÿ Ñòîëüíàÿ êðåïîñòü, Íîâàÿ Ðîìàíñêàÿ êðåïîñòü, öèòà-
äåëü Ñòàðîãî Îðõåÿ, Íÿìåöêàÿ, Áåëãîðîäñêàÿ, Êèëèéñêàÿ, Ñîðîêñêàÿ, Õîòèíñêàÿ, Öå-
öèíñêàÿ, Òàòàðáóíàðñêàÿ, Òèãèíñêàÿ (Áåíäåðñêàÿ) è äð. êðåïîñòè. Ñðåäè èõ çàêàç÷èêîâ
÷èñëÿòñÿ ìîëäàâñêèå ãîñïîäàðè Ïåòðó I Ìóøàò, Ðîìàí I Ìóøàò, Àëåêñàíäð Äîáðûé,
Ñòåôàí Âåëèêèé, Ïåòðó Ðàðåø, òóðåöêèé ñóëòàí Ñóëåéìàí Âåëèêîëåïíûé è äð. Ïî
ñâîèì àðõèòåêòóðíûì, êîíñòðóêòèâíûì è õóäîæåñòâåííûì õàðàêòåðèñòèêàì ìîëäàâñêèå
êðåïîñòè 70-80 ãã. XV â. íå óñòóïàþò ëó÷øèì îáðàçöàì ñðåäíåâåêîâîãî çîä÷åñòâà, à îáî-
ðîííàÿ ñèñòåìà ñòðàíû ñàìàÿ ìîùíàÿ â Þãî-Âîñòî÷íîé Åâðîïå.
Äëÿ ïîëó÷åíèÿ îáúåêòèâíîé êàðòèíû âîåííîãî ñòðîèòåëüñòâà Ìîëäàâèè èñïîëüçîâà-
íû ðàçëè÷íûå êàòåãîðèè ïåðâîèñòî÷íèêîâ, íàó÷íûå ïóáëèêàöèè, à òàêæå ìàòåðèàëû
õðàíÿùèåñÿ â àðõèâàõ, áèáëèîòåêàõ, ìóçåÿõ Ðåñïóáëèêè Ìîëäîâà, Ðóìûíèè, Óêðàèíû,
Ðîññèè, Àâñòðèè, Ïîëüøè è Òóðöèè. Ïîïîëíåíèå «áàíêà äàííûõ» «êàñòåëëîëîãèè» ïðî-
èñõîäèò çà ñ÷åò íîâûõ, ðàííåå íå îïóáëèêîâàííûõ àðõåîëîãè÷åñêèõ, àðõèâíûõ è íàòóð-
íûõ äàííûõ, çà ñ÷åò îòêðûòèé àâòîðà â îáëàñòè àðõèòåêòóðû, èñòîðèè èëè ýïèãðàôèêè,
çà ñ÷åò ñèñòåìàòèçèðîâàíèÿ è ñîïîñòàâëåíèÿ óæå èçâåñòíîé è íîâîé èíôîðìàöèè, çà ñ÷åò
ïðèìåíåíèÿ îïðåäåëåííîé ñèñòåìû è ìåòîäîâ èññëåäîâàíèÿ è äð.
 285

 ðàáîòå âïåðâûå äåòàëüíî èçó÷åíà àðõèòåêòóðà ìîëäàâñêèõ êðåïîñòåé (àðõèòåêòóð-

íî-ïëàíèðîâî÷íûå è êîìïîçèöèîííî-ïðîñòðàíñòâåííûå ðåøåíèÿ, òèïîëîãè÷åñêèå è ñòè-
ëèñòè÷åñêèå õàðàêòåðèñòèêè è äð.). Óäåëåíî âíèìàíèå ñòðîèòåëüíûì ìàòåðèàëàì è ìå-
òîäàì âîçâåäåíèÿ óêðåïëåííûõ îáúåêòîâ. Çàòðîíóòû âîïðîñû, êàñàþùèåñÿ àòðèáóöèè è
äàòèðîâàíèÿ îòäåëüíûõ ñîîðóæåíèé.
Âïåðâûå ïðîâîäèòñÿ àðõèòåêòóðíûé è òèïîëîãè÷åñêèé àíàëèç êàìåííûõ óêðåïëåíèé
Ìîëäàâèè, ñî÷åòàþùèõ ëó÷øèå êà÷åñòâà ñðåäíåâåêîâîãî âîåííîãî çîä÷åñòâà. Ìîëäàâ-
ñêèå òâåðäûíè âêëþ÷àþò â ñåáÿ ÷åðòû ñåâåðíî-, öåíòðàëüíî- è çàïàäíî-åâðîïåéñêîé àð-
õèòåêòóðû, âîñòî÷íîé è âèçàíòèéñêîé àðõèòåêòóðû, à òàêæå àðõèòåêòóðû ýïîõè Âîçðîæ-
äåíèÿ. Ïðåäñòàâëåíû ýâîëþöèîííûé è òèïîëîãè÷åñêèé ðÿäû ìîëäàâñêèõ êðåïîñòåé, à
òàêæå âèçóàëüíûå ãðóïïû êðåïîñòåé-àíàëîãîâ. Îïðåäåëåíû áàçîâûå ìîäåëè-îáðàçöû è
ïðîñëåæåíû âîçìîæíûå ïóòè èõ ïðîíèêíîâåíèÿ â Ìîëäàâñêîå êíÿæåñòâî.
 äèññåðòàöèè ôèãóðèðóþò íîâûå äàííûå îòíîñÿùèåñÿ ê ïëàíàì, ðàçðåçàì è âíåøíå-
ìó îáëèêó óêðåïëåíèé, äåêîðó èíòåðüåðîâ, ñåêðåòíûì õîäàì è òàéíèöàì, ïàìÿòíûì íàä-
ïèñÿì, ëàïèäàðíûì è îõðàííûì çíàêàì è äð. Ïðèâîäÿòñÿ òàêæå ñâåäåíèÿ î ìàñòåðàõ –
«ãîðîäîäåëüöàõ» è îðãàíèçàòîðàõ ñòðîèòåëüíûõ ðàáîò.
Ðåçóëüòàòû íàñòîÿùåãî èññëåäîâàíèÿ ìîãóò áûòü èñïîëüçîâàíû ïðè ðåñòàâðàöèè è
âîññòàíîâëåíèè öåëîãî ðÿäà êðåïîñòåé Ðåñïóáëèêè Ìîëäîâà, Ðóìûíèè è Óêðàèíû. Îíè
áóäóò ïîëåçíû ñïåöèàëèñòàì ìåäèåâèñòàì, à òàêæå âñåì òåì, êòî èíòåðåñóåòñÿ ïàìÿòíè-
êàìè ñðåäíåâåêîâîé àðõèòåêòóðû.
 286

CUVINTELE-CHEIE ALE TEZEI

cetatea – cetatea moldoveneasc㠖 arhitectura cetãþilor moldoveneºti – arhitectura de

apãrare din Moldova.
fortress – moldavian fortress – architecture of moldavian fortress – military architecture of
Moldavia.
êðåïîñòü – ìîëäàâñêàÿ êðåïîñòü – àðõèòåêòóðà ìîëäàâñêèõ êðåïîñòåé – îáîðîííàÿ
àðõèòåêòóðà Ìîëäàâèè.
 287

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEZÃ

a) Abrevieri bibliografice

AARMSI – Analele Academiei Române. Memoriile Secþiei Istorice, Bucureºti

AB – Analele Brãilei, Brãila
AIIA – Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheologie „A.D. Xenopol“, Iaºi
AM – Arheologia Moldovei, Iaºi
BAA – Basarabia Arheologicã ºi Artisticã, Chiºinãu
BCMI – Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureºti
BS – Burgen und Schlösser, Braubach-Rhein
CE – Castillos de España, Madrid
CF – Cunoºtinþe Folositoare, Bucureºti
CI – Cercetãri Istorice, Iaºi
CL – Convorbiri Literare, Iaºi
CMIB – Comisiunea Monumentelor Istorice, secþiunea Basarabia, Chiºinãu
CSÞR – Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, Bucureºti
DR – Destin Românesc. Revistã de istorie ºi culturã, Chiºinãu-Bucureºti
HU – Historia Urbana, Sibiu
IBI – Internationales Burgen Institut, Bulletin, München
MA – Memoria Antiquitatis, Piatra-Neamþ
MCA – Materiale ºi Cercetãri Arheologice, Bucureºti
MI – Magazin Istoric, Bucureºti
NRR – Noua Revistã Românã, Bucureºti
RA – Revista Arhivelor, Bucureºti
RÉI – Revue des Études Islamiques, Paris
RÉR – Revue des Études Roumaines, Paris
RÉSEE – Revue des Études du Sud-Est Européen, Bucureºti
RI – Revista de Istorie, Bucureºti
RIR – Revista Istoricã Românã, Bucureºti
RRH – Revue Roumaine d’Histoire, Bucureºti
SAI – Studii ºi Articole de Istorie, Bucureºti
SCIV(A) – Studii ºi Cercetãri de Istorie Veche (ºi Arheologie), Bucureºti
 288

SO – Serbie Occidentale, Belgrad

SRI – Studii. Revista de Istorie, Bucureºti
ÀÏÓ – Àðõåîëîãi÷íè ïàì’ÿòêè ÓÐÑÐ, Kiev
ÇÎÎÈÄ – Çàïèñêè Îäåññêîãî Îáùåñòâà Èñòîðèè è Äðåâíîñòåé, Odessa
ÈÌÔÀ – Èçâåñòèÿ Ìîëäàâñêîãî ôèëèàëà ÀÍ ÑÑÑÐ, Chiºinãu
ÊÑÈÀ – Êðàòêèå ñîîáùåíèÿ Èíñòèòóòà Àðõåîëîãèè ÀÍ CÑÑÐ, Moscova
ÊÑÈÀÓ – Êðàòêèå ñîîáùåíèÿ Èíñòèòóòà Àðõåîëîãèè ÀÍ ÓÑÑÐ, Kiev
ÊÑÈÈÌÊ – Êðàòêèå ñîîáùåíèÿ Èíñòèòóòà èñòîðèè ìàòåðèàëüíîé êóëüòóðû ÀÍ
ÑÑÑÐ, Moscova
ÏÈÀÍÏ – Ïðîáëåìû èñòîðèè è àðõåîëîãèè Íèæíåãî Ïîäíåñòðîâüÿ, Belgorod-
Dnestrovski
ÏÑÐË – Ïîëíîå ñîáðàíèå ðóññêèõ ëåòîïèñåé
ÝÈÌ – Ýòíîãðàôèÿ è èñêóññòâî Ìîëäàâèè, Chiºinãu
ÞÂÅÑ – Þãî-Âîñòî÷íàÿ Åâðîïà â ñðåäíèå âåêà, Moscova, 1972

b) Alte abrevieri

ar. – arab, limba arabã

bg. – bulgar, limba bulgarã
engl. – englez, limba englezã
fr. – francez, limba francezã
flam. – flamand, limba flamandã
germ. – german, limba germanã
gr. – grec, limba greacã
it. – italian, limba italianã
lat. – latin, limba latinã
lat. med. – latin medieval, limba latinã medievalã
pol. – polonez, limba polonezã
rus. – rus, limba rusã
rom. – român, limba românã
sl. – vechi slav, limba slavã veche
sp. – spaniol, limba spaniolã
ucr. – ucrainean, limba ucraineanã
tc. – turcesc, limba turcã
 289

ANEXE

Anexa 1

Parametrii principali ai celor mai importante

cetãþi de piatrã din Moldova medievalã
(pînã la mijlocul secolului al XVI-lea)

Cetatea Albã (existentã)

Data probabilã a construcþiei citadelei ultimele decenii ale secolului

al XIV-lea – începutul secolului
al XV-lea
Data probabilã a construcþiei ansamblului sfîrºitul secolului al fortificat XIV-lea –
începutul secolului al XV-lea – 1479
Suprafaþa totalã ≈ 9 ha
Grosimea zidurilor 0,8-5,5 m
Înãlþimea zidurilor 6-8 m
Numãrul turnurilor, „turnurilor pline“ 34
ºi „semiturnurilor“
Numãrul de porþi / poterne 6/7
ªanþul de apãrare: umplut cu apã
– lãþimea ≈ 14 m
– adîncimea ≈ 21 m
Efectivul garnizoanei ≈ 1700 ostaºi
Tipul cetãþii:
- citadela cetate de tip bizantino-oriental
- ansamblul fortificat cetate de tip constantinopolitan
Materialul principal de construcþie piatrã de calcar
 290

Chilia (inexistentã)

Data probabilã a construcþiei citadelei sfîrºitul secolului al XIV-lea

Data probabilã a construcþiei ansamblului 1479, din iniþiativa lui fortificat
ªtefan cel Mare
Suprafaþa totalã ≈ 7,5 ha
Grosimea zidurilor 1,8-4,0 m
Înãlþimea zidurilor 6-8 m
Numãrul turnurilor, „semiturnurilor“ 23
ºi „turnurilor pline“
Numãrul de porþi 5
ªanþul de apãrare (exterior): umplut cu apã
– lãþimea ≈ 20 m
Tipul cetãþii:
– citadela cetate de tip „castel“
– ansamblul fortificat cetate de tip constanti-
nopolitan
Materialul principal de construcþie piatrã de calcar

Soroca (existentã)

Data posibilã a construcþiei cetãþii 1543-1546, din iniþiativa lui

Petru Rareº
Suprafaþa totalã ≈ 0,1 ha
Grosimea zidurilor 3,05-3,15 m
Înãlþimea zidurilor fãrã soclu 18 m
Numãrul turnurilor 5
Numãrul de porþi 1
ªanþul de apãrare astãzi lipseºte
Tipul cetãþii cetate de tip renascentist
Materialul principal de construcþie piatrã de calcar, tuf silicios
 291

Orheiul Vechi (reconstituitã parþial)

Data probabilã a construcþiei cetãþii sfîrºitul secolului al XIV-lea –

începutul secolului al XV-lea
Suprafaþa totalã ≈ 1,0 ha
Grosimea zidurilor 1,7-1,85 m
Numãrul „turnuleþelor pline“ 5
Numãrul de intrãri 1
Tipul cetãþii cetate de tip „reºedinþã fortificatã
orientalã“
Materialul principal de construcþie piatrã brutã de calcar

ªcheia (inexistentã)

Data probabilã a construcþiei sfîrºitul secolului al XIV-lea,

din iniþiativa lui Petru I Muºat
Suprafaþa totalã ≈ 0,14 ha
Grosimea zidurilor 2,5-3,0 m
Numãrul turnurilor 4
Numãrul de intrãri 1
ªanþul de apãrare: sec, cu val
– adîncimea maximã 6-8 m
Tipul cetãþii cetate de tip „castel“
Materialul principal de construcþie bolovani de carierã nefasonaþi
 292

Hotin (existentã)

Data probabilã a construcþiei cetãþii sfîrºitul secolului al XIV-lea

Refaceri ulterioare a doua jumãtate a secolului al XV-lea,
sub ªtefan cel Mare, anii 40 ai
secolului XVI-lea, sub Petru Rareº
Suprafaþa totalã ≈ 0,7 ha
Grosimea zidurilor 1,8-5,0 m
Înãlþimea zidurilor 25-32 m
Numãrul turnurilor ºi „turnurilor pline“ 7
ªanþul de apãrare sec
Numãrul de intrãri / poterne 1/1
Tipul cetãþii cetate de plan neregulat, cu donjon
integrat în ziduri
Materialul principal de construcþie piatrã spartã tare

Tatarbunar (inexistentã)

Data probabilã a construcþiei cetãþii înainte de 1466, din iniþiativa lui

ªtefan cel Mare
Suprafaþa totalã ≈ 0,2 ha
Grosimea zidurilor 2,0 m
Numãrul turnurilor 4
Numãrul de porþi 1
Efectivul garnizoanei 150 oameni
Tipul cetãþii cetate de tip bizantino-oriental
 293

Cetatea Nouã de lîngã Roman (inexistentã)

Data probabilã a construcþiei fortului interior 1466, din iniþiativa lui

ªtefan cel Mare
Data probabilã a construcþiei ansamblului 1483, din iniþiativa lui fortificat
ªtefan cel Mare
Suprafaþa totalã a fortului ≈ 0,25 ha
Grosimea zidurilor întregului ansamblu 2,5-4 m
Numãrul basteilor întregului ansamblu 4
Numãrul total al porþilor 2
ªanþul de apãrare al fortului sec
– lãþimea 9-13 m
– adîncimea 4m
ªanþul de apãrare al ansamblului fortificat umplut cu apã
Tipul fortului interior cetate de tip bizantino-
oriental

Cetatea de Scaun de la Suceava (existentã)

Data probabilã a construcþiei fortului interior înainte de 1388, din iniþiativa lui
Petru I Muºat
Data probabilã a construcþiei / refacerii înainte de 1476, din
ansamblului fortificat iniþiativa lui ªtefan cel
Mare / înainte de 1497, din iniþiativa aceluiaºi
domnitor
Suprafaþa totalã a fortului ≈ 0,14 ha
Grosimea zidurilor 1,5-3,5 m
Înãlþimea medie a zidurilor ≈ 10 m
Numãrul turnurilor 8
 294

Numãrul basteilor ºi „turnurilor pline“ ale

întregului ansamblu 9
Numãrul de porþi ale întregului ansamblu 3
ªanþul de apãrare muºatin / sec / sec cu val
sub ªtefan cel Mare
– adîncimea 10 m / peste 10 m
Tipul fortului interior cetate de tip „castel“nordic
Materialul principal de construcþie gresie nisipoasã

Cetatea Neamþ (existentã)

Data probabilã a construcþiei fortului interior înainte de 1387, din iniþiativa lui
Petru I Muºat
Data probabilã a construcþiei ansamblului înainte de 1475-1476, fortificat
din iniþiativa lui ªtefan cel Mare
Suprafaþa totalã ≈ 0,18 ha
Grosimea zidurilor ≈3m
Înãlþimea zidurilor în faza ªtefan cel Mare 18-20 m
Numãrul turnurilor 4
Numãrul basteilor 4
Numãrul de porþi / poterne 2/1
ªanþul de apãrare al ansamblului fortificat sec
Efectivul garnizoanei 70-80 apãrãtori în timp de pace
Tipul fortului interior cetate de tip „castel“
Materialul principal de construcþie ºist verde, piatrã de rîu,
piatrã de carierã
 295

Tighina (Bender) (existentã)

Data probabilã a construcþiei fortului 1538, din iniþiativa lui

patrulater Soliman Magnificul
Data probabilã a construcþiei ansamblului tot atunci sau puþin mai tîrziu
fortificat
Suprafaþa totalã a fortului ≈ 0,5 ha
Grosimea zidurilor fortului 2-3 m
Înãlþimea zidurilor fortului 12-13 m
Numãrul turnurilor fortului 8
Numãrul de porþi din fort 2
ªanþul de apãrare al fortului sec
Tipul fortului interior cetate de tip bizantino-oriental
Materialul principal de construcþie piatrã de calcar

Anexa 2

Glosar de termeni de arhitecturã militarã

agger (lat.) – 1) val de pãmînt ridicat în scopul apãrãrii de romani; 2) terasã de pãmînt,
lemn º.a. construitã la baza unui zid pentru instalarea maºinilor de luptã.
ambrazur㠖 deschidere îngustã ºi alungitã în zidul exterior al unei construcþii de apãrare
prin care se executã trageri cu o armã.
amenajare defensivã avansat㠖 construcþie de apãrare situatã în afara incintei principale.
antiteihism㠖 zid al unei incinte duble situat mai aproape de spaþiul apãrat.
apãrare „activ㓠– apãrare a unui punct întãrit sau a unei cetãþi cu participarea unitãþilor mi-
litare înzestrate cu tehnicã militarã avansatã.
apãrare „elastic㓠– apãrare realizatã în lipsa unor ziduri de incintã printr-o serie de ansam-
bluri de arhitecturã ca mãnãstiri, curþi fortificate, schituri, biserici întãrite
º.a.
apãrare „mascat㓠– apãrare realizatã cu ajutorul unor construcþii subterane sau tainiþe.
 296

apãrare „pasiv㓠– apãrare realizatã de populaþia închisã în spatele unor ziduri fortificate.
apotropaic – semn sau element decorativ cãruia i se atribuie rol magic, ocrotitor.
arhitecturã de apãrare – arhitecturã fortificatã; arhitecturã militarã.
arsenal – depozit de armament
arx (lat.) – parte întãritã a unei aºezãri; citadelã; cetãþuie.
avanpost – întãriturã de frontierã sau în afara unui ansamblu fortificat.
balcon fortificat – ieºiturã a unei construcþii delimitatã de zidãrie sau paiantã, avînd în podea
deschideri pentru aruncarea pietrelor, turnarea lichidelor fierbinþi º.a.
banchet㠖 bancã de piatrã pentru puºcaºi lîngã o niºã de artilerie.
baraj – lucrare de fortificare executatã spre a opri înaintarea inamicului.
barbacan㠖 construcþie plasatã în faþa unui acces în cetate, constînd dintr-un spaþiu
îngust delimitat de ziduri ºi un element defensiv adãugãtor – turn, rondelã,
bastion.
baricad㠖 întãriturã amenajatã dintr-o aglomerare de materiale diferite (copaci, bolo-
vani º.a.) servind pentru apãrare.
bartizan㠖 mic turn de observare construit în partea superioarã a unui zid fortificat sau
colþul unui turn mai mare.
bastee – amenajare de apãrare intermediarã între bastion de tip „turn“ ºi bastion
„clasic“, de fapt un turn jos cu baza evazatã, umplut cu pãmînt sau avînd
cazemate destinat pieselor de artilerie.
bastid㠖 turn de lemn cu funcþie locativã ºi de apãrare.
bastion – 1) bastion-turn – turn plin, decroºat în exteriorul incintei de zid, existent la
romani ºi bizantini, adaptat în secolele XV-XVI la armele de foc ºi la arti-
leria uºoarã; 2) bastion-semiturn – ieºiturã a unui zid fortificat, avînd o
formã rectangularã, triunghiularã, semicircularã etc. în plan ºi un gol inte-
rior deschis cãtre intra muros; 3) bastion-bastee – v. bastee; 4) bastion „cla-
sic“ – dispozitiv defensiv, alãturat incintei unei fortificaþii în vederea
apãrãrii acesteia, destinat pieselor de artilerie.
baºc㠖 încãpere secretã amenajatã în locuinþe între douã niveluri sau în turnuri de
apãrare.
baºt㠖 v. bastion, bastee.
bovindou – v. balcon fortificat.
 297

breºã – 1) spãrturã în zidul cetãþii; 2) culoar în barajele construite de inamic în sco-

pul trecerii trupelor.
bretes㠖 v. balcon fortificat.
burduf – v. balcon fortificat.
burg – localitate medievalã întãritã sau parte centralã a unui ansamblu fortificat.
carcer㠖 încãpere micã ºi întunecoasã folositã pentru detenþiunea unor persoane
pedepsite.
castel – în evul mediu, locuinþã seniorialã întãritã.
castellum (lat.) – fortificaþie romanã de proporþii mici.
castrum (lat.) – 1) tabãrã romanã întãritã; 2) în evul mediu, denumire latinã a unei cetãþi
sau aºezãri fortificate.
cavalier (fr.) – mic turnuleþ de pazã plasat pe o bastee sau pe un bastion.
cazarm㠖 construcþie pentru adãpostirea militarilor.
cazemat㠖 încãpere ce apãrã depozitul de arme ºi muniþii de focul artileriei inamice.
cetate – nume generic pentru o aºezare fortifcatã, un punct întãrit sau o amenajare
de apãrare.
cetate bastionat㠖 nume generic dat unor fortificaþii din secolele XVI-XIX, a cãror flancare
orizontalã se realizeazã cu ajutorul bastioanelor „clasice“.
cetate de tip bizantino-oriental – tip de cetate cu plan rectangular cu turnuri cilindrice la colþuri.
cetate de tip „castel“ – tip de cetate apãrut în Europa în secolele XIII-XIV, alcãtuitã dupã un
plan similar celui al castrului.
cetare de tip constantinopolitan – tip de cetarea care imitã planimetria fortificaþiei
Constantinopolului, înscriind în plan un triunghi sau trapez secþionat de
unul sau mai multe ziduri interioare.
cetate de tip danubian tîrziu – tip de cetate cu plan apropiat de cel regulat, rãspîndit în zona
Dunãrii în secolele IV-VII.
cetate de tip moeso-roman – tip de cetate cu un plan neregulat, adaptat reliefului, avînd o in-
cintã întãritã cu turnuri în formã de U ºi circulare, apãrut în Moesia Inferior.
cetate de tip normand – tip de fortificaþie construitã de normanzi în secolul al XI-lea, rãspîn-
dit în Europa în secolele XII-XIII, constînd din incinte situate pe înãlþimi
sau coline de pãmînt artificiale cu un turn de observare.
cetate de tip palazzo in fortezza – tip de cetate-palat generalizat în Italia în secolele XIV-XVI.
 298

cetate de tip pontic – tip de cetate apãrut în secolele III-VI în zona Mãrii Negre, avînd un plan
adaptat reliefului ºi turnuri prismatice.
cetate de tip quadriburgium – tip de cetate romano-bizantinã cu plan rectangular, în cele mai
multe cazuri cu turnuri prismatice la colþuri.
cetate de tip reºedinþã fortificatã oriental㠖 tip de cetate la orientali avînd un plan apropiat
de cel regulat ºi „turnuri pline“ cilindrice sau semicilindrice.
cetate þãrãneasc㠖 cetate construitã pentru protecþia unei comunitãþi rurale, generalizatã, în
special, în Transilvania în secolele XIV-XV.
château-fort (fr.) – v. castel.
citadel㠖 nucleu fortificat al unui ansamblu defensiv sau al unei aºezãri.
contraescarp㠖 pantã interioarã a ºanþului de apãrare alãturat unui zid sau val, orientatã
înspre inamic.
contrafort – element de sprijin exterior al unei construcþii.
cordon – mulurã semicircularã ieºitã în partea de sus a escarpei pentru a împiedica
instalarea scãrilor inamicului.
coronament – partea terminalã superioarã a unui zid de apãrare.
crenel – fiecare dintre golurile situate între pãrþile pline ale zidãriei ce alterneazã,
constituind terminaþia superioarã a unui zid fortificat.
crenelaj – terminaþia superioarã a unui zid fortificat constînd din creneluri ºi merloane.
cul㠖 1) turn; 2) locuinþã fortificatã cu aspect de turn în 2-3 niveluri, avînd la
ultimul nivel un foiºor pentru apãrare ºi observare.
culoar – spaþiu interior, îngust ºi lung de trecere între douã ziduri paralele, prin care
se face legãtura între diferite pãrþi ale construcþiei, situate aproximativ pe
acelaºi plan.
curie – reºedinþã nobiliarã ruralã.
„cursã de ºoareci“ – spaþiu între douã turnuri ieºite sau intrate, în care atacantul poate fi
lovit de apãrãtori.
curte – 1) curte avansatã (basse cour – fr.) – curte situatã în faþa unei reºedinþe se-
nioriale, la un nivel mai jos, avînd funcþii de apãrare ºi gospodãreºti; 2)
curte boiereasc㠖 ansamblu de locuit al unui boier; 3) curte domneasc㠖
ansamblu de reºedinþã a unui domnitor; 4) curte interioar㠖 spaþiu deli-
mitat din toate pãrþile de construcþii sau ziduri.
 299

curtin㠖 porþiune de zid cuprinsã între douã turnuri, bastei sau bastioane.
Dansker (germ.) – turn ieºit în afara incintei unei cetãþi, construit pe un pîrîu sau ºanþ, ser-
vind drept latrinã.
deschidere pentru tragere – nume generic pentru a desemna orice orificiu în zidul exterior al
unei fortificaþii prin care se executã trageri cu o armã.
detineþ (sl.) – parte centralã a unui oraº medieval slav fortificatã cu valuri de pãmînt.
donjon – cel mai înalt ºi mai puternic turn al unei cetãþi medievale avînd funcþia de
apãrare, observare ºi locuire.
drum de strajã, drum de rond – amenajare specialã de forma unei platforme continue de pia-
trã sau lemn, situatã în partea superioarã a curtinei, servind pentru apãrare
ºi circulaþie.
encorbellement (fr.) – 1) poziþie a unei construcþii, corniºe, a unui balcon, turnuleþ etc., ieºite
în afara unui zid exterior; 2) prin extensie – însãºi construcþia în poziþia
descrisã.
éperon (fr.), pinten – detaliu constructiv al unui turn constînd dintr-un ascuþiº îndreptat spre
inamic.
erker – parte a volumului interior al unei clãdiri ieºitã în afara zidului exterior, spri-
jinitã în consolã.
extra muros (lat.) – (spaþiu) aflat în afara zidurilor de incintã (ale unei fortificaþii).
fausse braie (fr.) – zid exterior al unei fortificaþii, de o înãlþime redusã, construit în prelun-
girea escarpei.
fereastrã de tragere – v. ambrazurã.
flanc – fiecare din extremitãþile unui dispozitiv de apãrare.
fort – 1) v. citadelã; 2) prin extensie – punct întãrit.
fortãreaþ㠖 v. cetate.
fortificaþie – 1) v. cetate; 2) fortificaþie urban㠖 incintã destinatã protecþiei orãºenilor.
fortificaþie cu bastioane – v. cetate bastionatã.
fortificaþie de campanie – fortificaþie cu caracter temporar care funcþioneazã în timpul unei
campanii militare.
fortificaþie exterioar㠖 fortificaþie situatã în faþa unei alte fortificaþii mai importante.
fortin㠖 amenajare defensivã construitã din lemn ºi pãmînt.
front (faþã) – v. linie de apãrare.
 300

gît, gorj㠖 tip de acces în turn, rondelã, bastion, orientat spre spaþiul fortificat.
gorod, grad (sl.) – cetate sau aºezare fortificatã.
gorodiºte – v. horodiºte.
gurã de aruncare – fiecare din orificiile dispuse la anumite intervale.
„gurã de lup“ – v. „cursã de ºoareci“
gurã de pãcur㠖 ieºiturã în consolã plasatã în partea superioarã a unei incinte fortificate a
cãrei parte inferioarã se lasã liberã pentru turnarea lichidelor vîscoase
fierbinþi.
gurã de tragere – deschidere micã în zidul exterior al unei cetãþi prin care se executã trageri
cu o armã.
hendichiu – întãriturã medievalã constînd dintr-un ºanþ cu parapet din pãmînt.
hers㠖 grilaj de lemn sau de metal care se ridicã ºi se coboarã în deschiderea unei
porþi de intrare, constituind o barierã suplimentarã a accesului în cetate.
horodiºte – loc întãrit.
hourd (fr.) – fiecare din galeriile de lemn ieºite în partea superioarã a zidului unei cetãþi,
înzestrate în partea lor inferioarã cu deschideri pentru turnarea lichidelor
fierbinþi, pentru aruncarea pietrelor, lemnelor º.a. asupra atacatorilor.
ierbãrie – depozit de praf de puºcã.
incastelare – fortificare a unor obiective a cãror funcþie principalã nu este cea de apãrare.
incint㠖 1) spaþiu închis în interiorul unui ansamblu de construcþii, în interiorul unei
construcþii sau în interiorul unei aglomerãri urbane fortificate; 2) zidul sau
construcþiile care o delimiteazã.
incintã exterior㠖 v. proteihismã.
incintã interioar㠖 v. antiteihismã.
intra muros (lat.) – (spaþiu) aflat în interiorul zidurilor de incintã (ale unei fortificaþii).
jgheab de grenade – tip de gurã de aruncare în formã de jgheab cu care sînt înzestrate unele
turnuri de artilerie în secolul al XVI-lea.
keep (engl.) – v. donjon.
kemka (ar.) – v. donjon.
kremlin – parte centralã întãritã a unui oraº medieval rus, amplasatã, de obicei, pe o
înãlþime.
Kugelturm (germ.) – turn decorat cu globuri de piatrã sau metal din considerente apotropaice.
 301

lice (fr.) – spaþiu între douã ziduri exterioare ale unei fortificaþii.
linie de apãrare – sistem de elemente defensive (fortificaþii) ce apãrã o singurã direcþie.
linie defensiv㠖 v. linie de apãrare.
maºiculi – element de apãrare constînd din ieºituri în consolã, plasate în partea supe-
rioarã a curtinei a cãror parte inferioarã se lasã liberã pentru turnarea apei
fierbinþi, a smoalei º.a. sau pentru aruncarea bolovanilor, a lemnelor º.a.
merlon – fiecare din pãrþile pline ale masivului de zidãrie aparþinînd terminaþiei supe-
rioare a unui zid crenelat.
meterez – v. deschidere pentru tragere.
mortier㠖 v. ambrazurã.
muºarabi (ar.) – v. bovindou, balcon fortificat.
„ne boisea” (sl.) – denumire datã celui mai puternic turn aparþinînd unor fortificaþii din Þara
Româneascã, Moldova, Transilvania º.a.
niºã de artilerie – niºã îngustã spre exterior ºi mult evazatã cãtre interior practicatã în zidul
unei cetãþi pe lîngã o deschidere pentru tragere, destinatã unei piese de ar-
tilerie.
org㠖 tip de hersã de lemn alcãtuitã din pari verticali nelegaþi între ei, amintind
forma unei orgi.
palanc㠖 1) curtinã rudimentarã construitã din trunchiuri de copaci sau pari înfipþi în
pãmînt; 2) întãriturã uºoarã.
palisad㠖 v. palancã (1).
parapet – îngrãditurã scundã de piatrã care delimiteazã platforma turnului, terasei
fortificate, drumului de strajã de spaþiul extra muros º.a.
parcan – zid de lemn cu un mic acoperiº avînd deschideri pentru tragere.
phryctoria (gr.) – loc (turn) de unde grecii antici dãdeau semnale în cazuri de primejdie.
pod mobil – pod suspendat care se ridicã ºi se coboarã deasupra unui ºanþ de apãrare al
cetãþii.
poivrière (fr.) – turnuleþ cilindric de observare alipit unui zid sau turn, susþinut de un con
rãsturnat.
polis – oraº-stat în Grecia antic㠖 centru administrativ, militar, comercial ºi cultural.
pont-levis (fr.) – v. pod mobil.
porte-coulisse (fr.) – v. hersã.
 302

posad㠖 1) parte a aºezãrii alãturatã nucleului ei întãrit; 2) muncã la cetate.

potern㠖 intrare auxiliarã în cetate.
prisac㠖 întãriturã din lemn ºi pãmînt construitã în scopul apãrãrii unui punct oblig-
atoriu de trecere.
propugnaculum (lat.) – v. barbacanã.
proteihismã (gr.) – zid exterior al unei incinte duble.
puntoneu – prototip al bastionului „clasic“ avînd forma unui turn de o înãlþime redusã,
pentagonal în plan.
redut㠖 amenajare de apãrare foarte bine întãritã, situatã în interiorul unei alte
amenajãri de apãrare.
ribat – 1) tabãrã a arabilor apãrutã sub dinastia Omeyazilor; 2) cetate medievalã
orientalã de plan rectangular.
ring – turn din lemn ºi pãmînt la normanzi.
rondel㠖 tip de bastee de plan circular.
semirondel㠖 tip de bastee de plan semicircular sau în formã de potcoavã.
semiturn – turn cu o faþã neziditã, v. bastion-semiturn.
sistem de bastei – sistem defensiv la baza cãruia se aflã basteile.
sistem de bastioane – sistem defensiv la baza cãruia se aflã bastioanele.
sistem de turnuri – sistem defensiv la baza cãruia se aflã turnurile.
sistem de ziduri (parietal) – sistem defensiv la baza cãruia se aflã zidurile.
sistem defensiv – sistem de apãrare constînd din elemente fortificate, construite ºi grupate
dupã anumite principii ale arhitecturii militare.
sistem sinuos – sistem defensiv la baza cãruia se aflã zidurile dispuse pe traseu zigzagat.
„spaþiu mort“ – spaþiu necontrolabil de apãrãtorii unei fortificaþii.
specula (lat.) – turn de semnalizare la romani.
tabãrã militarã întãrit㠖 loc fortificat unde staþioneazã armata un timp oarecare.
tabie – 1) ridicãturã de pãmînt construitã în jurul unui loc întãrit; 2) tip de beton
utilizat la construcþia fortificaþiilor medievale arabe; 3) fort mic, redutã.
tainiþ㠖 denumire genericã datã unor încãperi secrete destinate refugiului sau
pãstrãrii unor bunuri materiale.
teichos (gr.) – zid exterior suplimentar care protejeazã un zid dublu.
tête-de-pont (fr.) – cap de pod fortificat.
 303

turn – construcþie de zid sau de lemn, dezvoltatã pe verticalã, ridicatã în scopul

apãrãrii.
turn-coaj㠖 turn cu trei laturi exterioare zidite, cea de-a patra fiind protejatã de un
perete de scînduri
„turn de artilerie“ – turn destinat pieselor de artilerie, pãstrînd forma ºi dispoziþia turnurilor
de flancare.
turn de colþ – turn amplasat în colþul unei fortificaþii.
turn de flancare – fiecare dintre turnurile unei fortificaþii ieºite în exteriorul incintei, edifi-
cate din raþiunea de a micºora „unghiurile moarte“ ºi zonele neacoperite de
tirul apãrãtorilor.
turn de intrare – turn la parterul cãruia se aflã accesul principal în cetate.
turn de observare – turn a cãrui funcþie principalã este controlul asupra împrejurimilor.
turn de straj㠖 v. turn de observare.
turn-donjon – v. donjon.
turn fãrã spate – v. semiturn, bastion-semiturn.
turn-incint㠖 v. semiturn, bastion-semiturn.
turn locuit – turn a cãrui funcþie principalã este cea de locuit.
turn-lucarn㠖 v. cavalier.
turn pendant – turn înclinat.
„unghi mort“ – v. „spaþiu mort“.
urbs (lat.) – aºezare fortificatã.
val – obstacol artificial, lung, de pãmînt, ridicat în scopul apãrãrii.
Vorpost (germ.) – v. avanpost.
Vorstadt (germ.) – aºezare nefortificatã situatã în preajma unei cetãþi.
zahab (sl.) – v. Zwinger.
zamc㠖 cetate, loc fortificat.
zid-scut – dispozitiv de apãrare constînd dintr-un zid care bareazã o cale de acces sau
amplasat în faþa unei porþi pentru a îngreuna accesul duºmanului în cetate.
zid-palisad㠖 v. parcan.
Zwinger (germ.) – spaþiu îngust ºi lung în interiorul unei cetãþi, delimitat de un zid exterior
ºi un altul, paralel acestuia, mai jos, în care atacantul poate fi lovit din toate
direcþiile.
 304

Anexa 3

Dicþionar poliglot al termenilor de arhitecturã militarã

Ambrazur㠖 engl. embrasure, loophole; fr. embrasure; germ. Scharte, Schiesscharte; it.
feritoia; rus. àìáðàçóðà.
amenajare defensivã exterioar㠖 engl. forework, outwork; fr. ouvrage défensif avancé,
ouvrage exterieur; germ. Aussenwerk; it. opera fortificata avanzata, opera
di difesa esterna; rus. âíåøíåå óêðåïëåíèå, âíåøíåå îáîðîíèòåëüíîå
ñîîðóæåíèå.
apãrare activ㠖 engl. active defence; fr. défense active; germ. aktive Verteidigung; it. difesa
activa; rus. àêòèâíàÿ îáîðîíà.
apãrare pasiv㠖 engl. passive defence; fr. défense passive; germ. passive Verteidigung; it.
difesa passiva; rus. ïàññèâíàÿ îáîðîíà.
apotropaic – engl. apotropaic; fr. apotropaïque; germ. apotropäish; it. protettore; rus.
îõðàííûé.
arhitecturã de apãrare – engl. defensive architecture; fr. architecture defensive; germ.
Wehrbaukunst; it. architettura difensiva; rus. îáîðîíèòåëüíàÿ àðõèòåêòóðà.
arsenal – engl. arsenal, armoury; fr. arsenal; germ. Arsenal, Zeughaus, Waffenhaus,
Mushaus; it. arsenale; rus. àðñåíàë.
artã de fortificare – engl. art of fortification; fr. art de fortifier, art de fortification; germ.
Befestigungsbaukunst, Befestigungstechnik; it. arte di architettura militare;
rus. ôîðòèôèêàöèîííîå èñêóññòâî.
avant-porte (fr.) – engl. foregate; fr. avant-porte; germ. Vorpforte; it. contreporte; rus.
ïðåäâðàòíîå óêðåïëåíèå.
banchet㠖 engl. banquette, fire step; fr. banquette de rempart, banquette de tir, gradin
de tir; germ. Bankett, Schutzensuftrit, Grabenstufe, Stufe; it. banca, banca
di tiro, banchetta; rus. ñòðåëêîâàÿ ñòóïåíü, áàíêåò.
baraj – engl. barrage, obstruction; fr. barrage, obstruction, obstacle; germ.
Hindernis, Sperre; it. obstacolo; rus. ïðåïÿòñòâèå, èñêóññòâåííàÿ
ïðåãðàäà.
barbacan㠖 engl. barbican; fr. barbacane; germ. Barbakane; it. barbacane; rus.
áàðáàêàí.
 305

bastion – engl. bastion, boulevard; fr. bastion, boulevard, terre-bastion; germ.

Bastion, Bollwerk, Bastei, Ohrenbastei; it. bastione, baluardo, bastione
all’orecchio; rus. áàñòèîí.
bastion separat – engl. detached bastion; fr. bastion séparé; germ. isolierte Bastion;
vorgeschobene Bastion; it. bastione separato; rus. îòäåëüíî ñòîÿùèé
áàñòèîí.
bretes㠖 engl. brattice, box-machicoulis; fr. bretèche, bretesse; germ. Erker,
Gusserker, Pechnase, Bretesche, Söller; it. bretesca, piombatoia, naso fer-
tisca; rus. âûêóø, ýðêåð.
bovindou – engl. bow window; fr. balcon fermé; germ. Erker; it. bovindo; rus. âûêóø,
ýðêåð.
canat mobil – engl. flap, schutter; fr. volet mobile, mantelet; germ. Klappladen, Schirm,
Schartenladen; it. ventiera, mentelletta, lucchetta; rus. ñòâîð.
castrum – engl. castrum, enceinte earthwork; fr. castrum; germ. Wallburg, Burg; it. cas-
trum; rus. öèòàäåëü.
castel – engl. castle, bailey castle; fr. château, château-fort; germ. Burg, Schlös; it.
rocca, castello; rus. çàìîê.
cazarm㠖 engl. caserne, barrac; fr. caserne, quartier; germ. Kaserne; it. caserma, rus.
êàçàðìà.
cazemat㠖 engl. casemate, fr. casemate; germ. Kasematte, Mordkeller, Verteidigungs-
kasematte; it. casamatta; rus. êàçåìàò.
citadel㠖 engl. citadel; fr. citadelle, germ. Zitadelle, Stadtfestung; it. cittadella; rus.
öèòàäåëü.
contraescarp㠖 engl. counterscarp; fr. contre-escarpe; germ. Kontrescarpe, äussere
Grabenwand, äussere Grabenbösche, Gegenwall, Aussenböschung, it. con-
tr’escarpe, controscarpa; rus. êîíòðýñêàðï.
contrafort – engl. counterfort, buttress; fr. contrefort; germ. Pfeiler; it. contrafforte; rus.
êîíòðôîðñ.
coronament – engl. mural crown; fr. couronne murale; germ. Mauerkrone, Wall-Krone; it.
corona di muro, coronamento; rus. âåíåö, çàâåðøåíèå ñòåíû.
crenel – engl. gap, embrasure, battlement, crenel; fr. créneau; germ. Schiessscharte,
Zinnenschiessscharte; it. feritoia, merlo, merlato; rus. àìáðàçóðà, áîéíèöà.
 306

crenelaj – engl. crenelle; fr. crénelure, crénelage; germ. Mauerzinne, Zinnenwerk,

Zinnenkranz; it. merlatura; rus. çóá÷àòîå çàâåðøåíèå.
culoar – engl. lobby; fr. couloir; germ. Verbindugsgang; it. passagio; rus. ïðîõîä,
òîííåëü.
curte avansat㠖 engl. base court, outer bailey; fr. base-cour, avant-cour; germ. Vorburg,
Burgvorort, Vorhof, Zwingelhof; it. bassa corte; rus. íèæíèé äâîð.
curtin㠖 engl. curtain, curtain wall; ff. courtine; germ. Kurtine, Mittelwall; it. cortina,
cortina di mura; rus. êóðòèíà, ïðÿñëî.
deschidere pentru tragere (verticalã) – engl. murder hole; fr. assomoir, mouchard; germ.
Senkscharte, Fusscharte, Gussloch; it. piombatoia, caditola; rus. âåðòèêàëü-
íàÿ áîéíèöà.
donjon – engl. keep, donjon, dungeon; fr. donjon; germ. Hauptturm, Bergfried,
Wehrturm, Donjon; it. torrione, torre maestra; rus. äîíæîí, áàøíÿ-äîíæîí.
drum de straj㠖 engl. patrol way, patrol passage; fr. chemin de ronde; germ. Unterwallgang,
Wehrgang; it. cammino coperto, strada coperta; rus. äîçîðíûé õîä,
äîçîðíûé ïóòü.
échauguette (fr.) – engl. turret, watch turret, bartisan; fr. tourelle, tourelle de guet, échau-
guette; germ. Türmchen, Scharwachttürmchen; it. piccola torre, torretta
guardiola; rus. ñòîðîæåâàÿ áàøíÿ.
element defensiv – engl. element of fortification, defensive element; fr. élément defensif, élé-
ment de fortification; germ. Befestigungselement; it. elemento difesivo; rus.
îáîðîíèòåëüíîå óñòðîéñòâî, ýëåìåíò îáîðîíû.
eperon (fr.), pinten – engl. quoin, spur, beak; fr. bec; germ. Sporn, Mauersporn; it. sperone;
rus. øïîðà, êëèí.
escarp㠖 engl. scarp, escarp; fr. escarpe, pente, versant; germ. Escarpe, innere
Grabenwand, innere Grabenböschung; it. scarpa; rus. ýñêàðï.
esplanad㠖 engl. esplanade; fr. esplanade; germ. Esplanade, Vorplatz, Vorglacis; it. spi-
anata, piazzale; rus. ýñïëàíàäà.
fereastrã de tragere – engl. loophole; fr. meurtrière; germ. Mauer-Schlitz, Schiessscharte,
Schlitzfenster; it. balestriera; rus. àìáðàçóðà.
flanc – engl. flank, side, wing; fr. flanc; germ. Flanke, Flügel, Streiche; it. fianco,
ala, alone; rus. ôëàíê.
 307

fort – engl. fort; fr. fort, fortin; germ. Fort, Werk; it. forte, fortino; rus. ôîðò.
fortãreaþ㠖 engl. fortress; fr. fortresse, bastille, place-forte; germ. Festung, Befestigung,
Feste; it. fortezza; rus. êðåïîñòü.
fortificaþie – engl. fortification; fr. fortification; germ. Befestigung, Befestigungswerk,
Zwischenfort; it. fortificazione; rus. êðåïîñòü, ôîðòåöèÿ.
front – engl. face; fr. face, front; germ. Face, Front, Stirn, Gesichtslinie; it. faccia,
fronte; rus. ôàñ, ôðîíò.
gât, gorj㠖 engl. gorge, shaft; fr. gorge; germ. Kehle, Kehllinie; it. gola; rus. ãîðæà.
gril㠖 engl. grate; fr. grille; germ. Gitter, Gatter, Hindernisgitter; it. grata, inferri-
ata; rus. ðåøåòêà.
gurã de tragere (pentru tunuri) – engl. gun embrasure, gun loophole; fr. embrasure de canon-
nière; germ. Geschützschiesscharte; it. bombardiera, cannoniera; rus.
ïóøå÷íàÿ àìáðàçóðà.
hers㠖 engl. portcullis; fr. herse, porte-coulisse; germ. Fallgitter; it. rastrello,
saracinesca; rus. ïîäúåìíàÿ ðåøåòêà.
hourds (fr.) – engl. hoarding, hourd; germ. Hürde, Horde, Hurden, Lattenwerk; it.
cadafalce, cadalse; rus. ãóðäèöèÿ, äåðåâÿííàÿ íàâåñíàÿ ãàëåðåÿ.
incint㠖 engl. girdle, girdle of defence, enclosure, precincts; fr. enceinte, enceinte de
protection; germ. Befestigungsgürtel, Bering, Umfriedung, Ringmauer,
Wehrgürtel; it. cerchio, cerchio di mura, recinta; rus. îáâîä ñòåí, êîëüöî
îáîðîííîé ñòåíû.
întãritur㠖 engl. strengthened, strenhold; fr. fortification; germ. Befestigung; it. fortifi-
cazione; rus. óêðåïëåíèå.
lice (fr.) – engl. corridor outer ward; fr. entre-mur, germ. Zwinger; it. recinte, lizza;
rus. ìåæäóñòåíüå, ôîññåáðåÿ.
linie defensiv㠖 engl. line of defence, defensive line; fr. ligne de défense; germ. Verteidigun-
gslinie; it. linea di difesa; rus. îáîðîíèòåëüíàÿ ëèíèÿ.
maºiculi – engl. machicoulis, machicolation; fr. mâchicoulis; germ. Maschiculis,
Wehrplatte, Gusserker, Gussloch, Pechnase; it. piembatoia, ballatoia, cadi-
toia; rus. ìàøèêóëè.
merlon – engl. merlon; fr. merlon; germ. Zinne, Zinnenzahn; it. merlone, merlo; rus.
ìåðëîí.
 308

mortier㠖 engl. slit, arrow-slit; fr. archère, meurtrière; germ. Begenscharte,

Armbrustscharte; it. arciera, saettiera, archibugiera; rus. ñòðåëüíèöà.
oraº fortificat – engl. walled town; fr. ville fortifiée, ville forte; germ. Befestigte Stadt; it.
citta fortificata, citta murata; rus. óêðåïëåííûé ãîðîä.
palisad㠖 engl. palisade, fence, paling, row of pales, stockade; fr. palissade; germ.
Palisade, Pfahlzaun, Palisadenwand, Pfahlwerk; it. palizzata, stecconato,
steccate; rus. ïàëèñàä, ÷àñòîêîë.
parapet – engl. parapet, breastwork, battlement; fr. parapet, avant-pis; germ. Parapet,
Brustwehr; it. parapetto; rus. ïàðàïåò.
poartã fortificat㠖 engl. defended gateway, gateway; fr. porte fortifiée; germ. Tor, Torbau; it.
porta fortificata, portone; rus. óêðåïëåííûå âîðîòà.
pod fortificat – engl. fortified bridge; fr. pont fortifiée; germ. Brücke, befestigte Brücke; it.
ponte fortificate, ponte munite; rus. óêðåïëåííûé ìîñò.
pod mobil – engl. drawbridge; fr. pont-levis; germ. Fallbrücke, Zugbrücke; it. ponte leva-
tore; rus. ïîäúåìíûé ìîñò.
post de gard㠖 engl. gatehouse, centry box, guard room; fr. garde, guet; germ. Wacchtstube,
Wache, Wachposten; it. garitta, vedetta; rus. êàðàóë, ñòîðîæêà.
post de observare – engl. observation post, observation emplacement; fr. poste d’observation,
position observatoire; germ. Beobachtungsposten, Beobachtungsstellung,
Beobachtungsstelle;it. poste di osservazione; rus. íàáëþäàòåëüíûé ïîñò.
potern㠖 engl. postern, sally, sally-port, sally gate; fr. poterne, poterne de secours,
sortie; germ. Poterne, Ausfsll, Ausfallpforte; it. poterna, pusterela, porta
segreta; rus. âîðîòà äëÿ âûëàçîê.
punct întãrit – engl. borough, burg, burgh; fr. lieu fortifié; germ. Burg, Wallburg; it. castel-
lo, pianca; rus. óêðåïëåííûé ïóíêò.
rondel㠖 engl. round bastion, rundle; fr. bastion rond, bastion circulaire, rondelle;
germ. Rondelle, Lochsheibe, Geschützrondelle; it. torrione, mastie, rotella,
rondella; rus. êðóãëàÿ íèçêàÿ áàøíÿ, ðîíäåëü.
semibastion – engl. half-bastion, fr. demi-bastion; germ. Halbbastion; it. semibastione; rus.
ïîëóáàñòèîí.
sistem defensiv – engl. system of defence, method of fortification; fr. système défensive, sys-
tème de fortification, système de défense; germ. Wehrsystem, Verteidugun-
 309

gssystem, Befestigungssystem, Festungssystem; it. sistema difensivo, sistema

di fortificazione; rus. îáîðîííàÿ ñèñòåìà.
sistem de turnuri – engl. towered system; fr. système de tours; germ. basteien System; it. sis-
tema di torii; rus. áàøåííàÿ ñèñòåìà.
sistem sinuos – engl. sinous system; fr. système sinueux; germ. schlangenförmiger
Grundriss; it. sistema sinuoso; rus. íà÷åðòàíèå çìåéêîé.
spaþiu mort – engl. dead space, dead ground, dead area; fr. zone morte; germ. toter Raum;
it. zona morta; rus. ìåðòâîå ïðîñòðàíñòâî.
ºanþ – engl. fosse; fr. fossé; germ. Graben, Fosse, Schanze; it. fosso, fossato; rus.
ðîâ.
tabãrã întãrit㠖 engl. encampment, camp; fr. camp, camp retranché; germ. Lager, befes-
tigter Lager, Lagerfestung; it. campe; rus. ëàãåðü, óêðåïëåííûé ëàãåðü.
teras㠖 engl. terrace; fr. terrasse, terrasse plane, germ. Terrasse, Wehrplatte; it. ter-
rapiano, terrazza, rus. òåððàñà.
tranºee – engl. trench; fr. tranchée; germ. Trenschee, Schanze, Graben, Schanzwerk,
Schützengraben, Verschanzung; it. trincea; rus. òðàíøåÿ.
turn – engl. tower; fr. tour; germ. Turm; it. torre; rus. áàøíÿ.
turn de apãrare – engl. tower of defence; fr. tour de défense; germ. Verteidigungsturm; it.
torre di difesa; rus. îáîðîííàÿ áàøíÿ.
turn de artilerie – engl. artillery tower, gun tower; fr. tour d’artillerie; germ. Geschützturm,
Batterie Turm; it. torre martello; rus. ïóøå÷íàÿ áàøíÿ.
turn de colþ – engl. corner tower; fr. tour d’angle; germ. Eckturm; it. torrioni angolari; rus.
óãëîâàÿ áàøíÿ.
turn de flancare – engl. flanking tower; fr. tour de flanquement; germ. flankierender Turm,
Mauerturm; it. torre fiancheggiante; rus. ôëàíêèðóþùàÿ áàøíÿ.
turn de straj㠖 engl. watch tower, patrol tower; fr. tour de guet, tour de vigie; g. Wachtturm,
Warte, Wartturm; it. torre di guardia; rus. ñòîðîæåâàÿ áàøíÿ.
turn principal – engl. great tower, keep, central tower, donjon, fr. donjon, dernier donjon,
tour principal; germ. Schlossturm, Hauptturm, letztes Bollwer, Bergfried,
Berchfrit; it. torre castellana, maschio, mastio; rus. ãëàâíàÿ áàøíÿ.
turnuleþ de colþ – engl. watch turret; fr. échauguette; germ. Pfefferbüchse, Wartturm; it. vedet-
ta; rus. óãëîâàÿ áàøåíêà.
 310

unghi mort – engl. dead angle; fr. angle mort; germ. toter Winkel; it. angolo morto; rus.
ìåðòâûé óãîë.
val – engl. rempart, embankment, dyke; fr. rempart, rempart en terre; germ. Wall,
Erdwall; it. vallo, terrapiano; rus. âàë.
zid – engl. wall; fr. mur, muraille, muraille cloisson; germ. Wand; it. muro, parete;
rus. ñòåíà.
zid de incint㠖 engl. ring-wall, girdle wall, bailey wall, manthe wall; fr. mur d’enceinte,
muraille, enceinte de murailles; germ. Ringmauer, Ringmauerlinie,
Mauergürtel; it. muro, cinta; rus. îáâîäíàÿ îáîðîíèòåëüíàÿ ñòåíà.
zid exterior – germ. outer wall, frontier wall; fr. mur extérieur; germ. äussere Mauer,
Aussenmauer, Zingeln; it. muro esteriore; rus. âíåøíÿÿ ñòåíà.
zid fortificat – engl. defensive wall; fr. mur de protection; germ. Deckungsmauer, Wand,
Schützwand; it. muro di protezione; rus. óêðåïëåííàÿ ñòåíà.
zid orãºenesc – engl. town wall, city wall; fr. rempart de ville; germ. Stadtmauer, Stadtring-
mauer; it. muro della cita; rus. ãîðîäñêàÿ ñòåíà, ãîðîäñêîå óêðåïëåíèå.
zonã de rezistenþ㠖 engl. area of defence; fr. zone de résistence, zone de défense; germ.
Festungsrayon; it. zona di resistenza, zona di difesa; rus. óêðåïëåííûé
ðàéîí.

Anexa 4

Lista pîrcãlabilor cetãþilor voievodale din Moldova

(pînã la mijlocul secolului al XVI-lea)

Pîrcãlabi de Cetatea Albã

Constantin (?) – 1386

Fedorca/Teodorca – 1440
Iurghici – 6 martie 1443 - 30 mai 1443
Petru – 26 mai 1449
Stanciul – 26 ianuarie 1453 – 13 iunie 1456 (apare apoi în sfat ºi fãrã titlu, 13 ianuarie
1459 – 24 mai 1479)
 311

Vlaicu – 8 septembrie 1457 – 5 decembrie 1460

Manoil – 3 ianuarie 1459
Stanciul – 11 iunie 1466 – 9 iulie 1466
Zbiarea – 11 septembrie 1467 – 26 noiembrie 1470 (apare apoi în sfat fãrã titlu pînã la
14 martie 1489)
Bîlco (Bãlco) – 28 mai 1470 – 26 august 1474
Mîrza – 26 noiembrie 1470
Luca – 13 august 1471 – 22 mai 1476
Herman (Hîrman; Gherman) – 14 aprilie 1475 – 8 iunie 1484
Duma – 11 februarie 1478 – 17 septembrie 1480
Oan㠖 1 februarie 1481 – 8 iunie 1484

Pîrcãlabi de Chilia

Anonim – 19 februarie 1446

Isaia – 11 aprilie 1465 – 2 octombrie 1467
Ioan Bucium – 11 aprilie 1465 – 9 iulie 1466
Buhtea – 28 august 1466 – 24 septembrie 1468 (apare apoi în sfat ºi fãrã titlu, 5 sep-
tembrie 1458–1466 ºi 8 februarie 1470 – 22 mai 1476)
Bîlco – 24 septembrie 1468
Goian – 2 octombrie 1468 – 26 noiembrie 1470
Paºco – 20 octombrie 1469 – 18 iulie 1470
Bîlco – 20 octombrie 1469 – 26 noiembrie 1470
Oan㠖 26 noiembrie 1470
Neagu – 13 august 1471 – 11 februarie 1478 (apare apoi fãrã titlu în sfat pînã la 17
martie 1490)
Ivaºco – 13 august 1471 – 11 februarie 1478
ªandru Bora – 4 martie 1479 – 20 septembrie 1479
Maxim – ‹1479–1480›, 15 martie 1484 – 8 iunie 1484
Ivaºco – 27 mai 1480 – 8 iunie 1484

Pîrcãlabi de Hotin

Manoil (cel Mare) – 20 iunie 1438 – 11 noiembrie 1458 (apare apoi ºi fãrã titlu în sfat, 23
mai 1436 – 10 ianuarie 1467)
 312

Goian – 28 aprilie 1464 – 1 ianuarie 1467

Vlaicu – 11 septembrie 1467 – 22 mai 1467
Duma – 20 octombrie 1469 – 9 decembrie 1473
ªteful – 9 martie 1479 – 26 februarie 1491
Ion – 5 martie 1487 – 8 martie 1487
Muºat – martie 1491 – 4 noiembrie 1493
Duma (Brudur?) – 24 ianuarie 1496 – 20 martie 1497 (apare apoi ca pîrcãlab în sfat, 24 sep-
tembrie 1498 – 14 martie 1502)
Negril㠖 24 septembrie 1498 – 15 decembrie 1508 (apare apoi fãrã titlu în sfat, 5
martie 1513 – 29 aprilie 1529)
Dan Bolea – 7 februarie 1510 – 7 martie 1513
Grincovici (Hrincovici) – 7 februarie 1510 – 25 martie 1523 (apare apoi fãrã titlu în sfat, 10
aprilie 1524 – 8 aprilie 1528)
Talab㠖 20 aprilie 1515 – 25 martie 1523 (apare apoi fãrã titlu în sfat, 10 aprilie
1524 – 29 aprilie 1529)
Toader – 25 martie 1523
Barnovschi (Onofrei) – 10 aprilie 1524
Vlad – 10 aprilie 1524 – 30 aprilie 1537 (apare apoi fãrã titlu în sfat, 7 martie
1540 – 30 noiembrie 1540)
Mihu – 3 martie 1527 – 29 aprilie 1529
Ion Stîrcea – 8 aprilie 1528
Toader (fratele lui Petru Rareº) – ‹1530›, 23 aprilie 1537 – 30 aprilie 1537
Vlad – 4 aprilie 1535
Popescu – 7 martie 1540 – 30 noiembrie 1540
ªeptilici (Andreica) – 7 martie 1540 – 30 noiembrie 1540
Nicoarã Hîra – 11 martie 1541 – 1544 – 1545
Petre Cîrc – ante 17 septembrie 1545 (apare apoi fãrã titlu pînã la 19 mai 1560)
Sturza (Ion) – 17 septembrie 1545 – 5 mai 1548
Moghilã (Gavril) – 17 septembrie 1545 – 1 martie 1546
Borcea – 17 martie 1546 – 2 aprilie 1546
Moghilã (Gavril) – 4 aprilie 1546 – 8 aprilie 1546
Borcea – 6 aprilie 1546, 14 aprilie 1546 – 16 aprilie 1546
 313

Moghilã (Gavril) – 21 aprilie 1546 – 3 aprilie ‹1549›

Hîrbor (Maxim) – 12 martie 1550 – 21 martie 1551

Pîrcãlabi de Neamþ

Ciopeia – 8 septembrie 1457

Isaia – 12 aprilie 1458 – 2 noiembrie 1464
Ion Boureanu – 3 martie 1565 – 2 octombrie 1464
Albu – 24 septembrie 1468 – 26 noiembrie 1470
Cîrstea Arbure – 13 august 1471 – 22 mai 1476
Dajbog – 11 februarie 1478 – 8 iunie 1484 (apare apoi fãrã titlu în sfat la 14 septem-
brie 1486 – 2 noiembrie 1491)
Reateº – 14 septembrie 1486 – 11 martie 1494
Micot㠖 21 noiembrie 1486 – 19 martie 1495
Duma – ianuarie 1496
Eremia – 20 ianuarie 1497 – 7 martie 1513
Dragoº – 24 septembrie 1498 – 11 mai 1507
Frunteº (Ion) – 1 februarie 1508 – 15 decembrie 1508
Cozma – 21 septembrie 1510 – 20 aprilie 1515 (apare apoi fãrã titlu în sfat la 18
decembrie 1515 – 23 aprilie 1518)
Coste Cîrje – 18 decembrie 1515 – 22 august 1530
Condrea – 18 decembrie 1515 – 25 martie 1523
Scripc㠖 10 aprilie 1524 – 9 septembrie 1525 (apare apoi fãrã titlu în sfat la 15 mar-
tie 1528 – 30 noiembrie 1540)
Huru (Efrim) – 3 martie 1527 – 19 aprilie 1529
Liciul (Ion) – 4 martie 1531 – 30 aprilie 1537
Danciul (Huru) – 23 aprilie 1530 – 30 aprilie 1537
Manea – 7 martie 1540 – 30 noiembrie 1540
Grozav (Nicoarã) – 7 martie 1540 – 30 noiembrie 1540
Frãþian – 1543–1544
Danciul Huru – 17 septembrie 1545 – 21 martie 1551
Miron – 17 septembrie 1545 – 5 mai 1548
Neagoe – 12 martie 1550 – 3 aprilie 1550
 314

Pîrcãlabi de Orhei

Radul Gangur – 2 iulie 1455 – 30 iunie 1456

Radul Gangur – 1 aprilie 1470 – 5 iunie 1475
Galeº – ‹1476–1478›
Vlaicul – 11 februarie 1478 – 29 mai 1484
Radul Gangur – ‹1479–1480›
Duma – 1 februarie 1481 – 29 mai 1484
Grozea Micotici – 14 septembrie 1486 – 20 aprilie 1491
Radul Gangur – 30 martie 1492 – 4 noiembrie 1492
Ivanco ºi Alexa – 12 iulie 1499, 14 septembrie 1499
Ivanco (?) – 6 aprilie 1509
ªtefan – 8 martie 1533
Cozma Geanghea – 25 mai 1543 – ‹1547›

Pîrcãlabi de Soroca

Coste – 12 iulie 1499 – 14 septembrie 1499

Ion al lui Mihul – 1515
Grozav – ‹1521›
Toader – ‹1543›
Cazan – 1544; 1553–1554
Neagoe – septembrie 1546 – 5 septembrie 1552
Sas – 3 aprilie 1552
Teodor Bocotco – 5 septembrie 1552 – 1554
Nicolae – 16 decembrie 1554
Micul – ianuarie 1555
Hristea – 9 aprilie 1555

Hatmani ºi pîrcãlabi de Suceava

Oan㠖 24 august 1436

Oanã (Vanã) – 5 martie 1438 – 29 noiembrie 1443, 15 iulie 1448 – 10 octombrie 1448
Petru Ponici – 2 iulie 1455 – 8 septembrie 1457
ªendrea – 29 aprilie 1479 – 20 aprilie 1481
Luca Arbore – 14 septembrie 1486, 24 septembrie 1498 – 15 martie 1523
 315

Petric㠖 15 martie 1523

Onofrei Barbovschi –12 februarie 1525 – 23 aprilie ‹1530›
Mihu – 12 august 1530 – 30 noiembrie 1540
Petre Vartic – 11 martie 1541 – 5 aprilie 1548
Negrilã (Simion) – 12 aprilie 1548 – 5 mai 1548
Ion Sturzevici (Sturza) – 12 martie 1550 – 14 mai 1552

Pîrcãlabi de Þeþina

Hotco – 1404

La alcãtuirea acestei liste au fost utilizate:

N. Stoicescu, Lista marilor dregãtori ai Moldovei, în AIIA, 8, 1971, p. 401–423.
Idem, Dicþionar al marilor dregãtori din Þara Româneascã ºi Moldova în sec. XIV–XVII,
Bucureºti, 1974.
A. Eºanu, V. Eºanu, Moldova medievalã. Structuri executive, militare ºi eclesiastice, Chiºinãu,
2001.
Idem, Administrarea cetãþii ºi þinutului Soroca, (sec. XV – începutul sec. al XIX-lea), în Revista
de Istorie a Moldovei, Chiºinãu, 1999, 1–2, p. 38–55.
L. Bîrsan, Pîrcãlabii cetãþilor de pe Nistru în timpul domniei lui ªtefan cel Mare, în Tyragetia.
Anuarul Muzeului Naþional de Istorie a Moldovei, 1, Chiºinãu, 1992, p. 167–172.
 316

MATERIALUL ILUSTRATIV