Motorul de curent continuu

Se spune ca o masina de current continuu functioneaza in regim de motor atunci cand aceasta absoarbe putere electrica din retea si cedeaza, pe la arbore, putere mecanica. Motoarele de current continuu, in functie de tipul excitatiei, se clasifica in urmatoarele categorii: - cu excitatie derivatie; - cu excitatie serie; - cu excitatie mixta. In cele ce urmeaza, deoarece este cel mai utilizat in practica, se va face referire la cazul motorului de current cu excitatie derivatie.

Bilantul de puteri al motorului de current continuu cu excitatie derivatie

Aceasta are forma indicate in figura 2.1.0. Semnificatiile notatiilor utilizate sunt cele indicate in figura 1.1.1.

Fig. 2.1.1. Bilantul puterilor masinii de c.c. in regim de motor

Ecuatiile de functionare
Conform bilantului prezentat anterior, se poate scrie: P1 = PM + pt + pex + pja (1.1.1.) Respectiv P2 = Pm pt pFe pmec+v (1.1.2.)

Impartind relatia precedenta la viteza unghiulara rotorica, se obtine ecuatia de echilibru a cuplurilor in regim stationar: M = M2 + M0 (1.1.3.) Unde: - M este cuplul electromagnetic al motorului; - M2, cuplul mechanic la arbore; - M0, cuplul de pierderi. Pentru a obtine ecuatia de tensiuni a motorului de current continuu derivatia, se va face apel la schema din figura urmatoare:

Fig. 2.1.1. Reprezentarea conventionala a motorului de c.c. cu excitatie derivatie Aplicand teorema a doua a lui Kirchhoff pe conturul , reprezentat punctat in figura 2.1.1., se obtine (neglijand caderea de tensiune la perii): U = E + RaIa, (1.1.4.) Cu E = ken. (1.1.5.)

Pornirea motorului de current continuu cu excitatie derivatie

Aceste motoare pot fi pornite prin trei metode: a) conectare directa la retea; b) pornire reostatica; c) pornire cu tensiune redusa.

a) Pornirea prin conectare directa la retea este utilizata doar in

cazul motoarelor de puteri mici. Aceasta restrictie este impusa de necesitatea asigurarii unor curenti de pornire acceptabili. In cazul cuplarii directe la retea, acest current este limitat, conform relatiei (1.1.4.), doar de rezistenta infasurarii indusului, care are o valoare redusa, ceea ce implica un current de pornire important. Inertia rotorului unui motor de putere mica este, de asemenea, mica, ceea ce face ca rotorul sa se puna in miscare inainte ca valoarea curentului de pornire sa atinga valoarea maxima. In plus, motoarele fiind si de dimensiuni mici, conductoarele infasurarii indusului au sectiuni mici, respective rezistente mari si curenti relative de pornire redusi.
b) Pornirea reostatica presupune introducerea unei rezistente de

pornire, Rp, in serie cu infasurarea indusului. In continuare, pentru exemplificare, se presupune cazul utilizarii unui reostat cu cinci trepte (fig. 2.1.2.)

Fig. 2.1.2. Schema de principiu a pornirii reostatice Pentru a putea analiza evolutia punctului de functionare in timpul pornirii, se vor utilize caracteristicile mecanice, n = f(M), corespunzatoare. Expresia analitica a acestor dependente se obtine cu ajutorul relatiei (1.1.4.) rescrisa pentru situatia particulara de fata: U = E + (Ra + Rp)Ia Prin inlocuirea expresiei (1.1.5.), se obtine: U = ken + (Ra + Rp) Ia.

Turatia, explicitata din aceasta relatie, are forma:

Tinand cont de expresia cuplului electromagnetic (1.1.8.) devine:

Unde

poarta numele de turatie de mers in gol ideal,

iar

se numeste variatia turatiei de la gol la sarcina.

Din analiza ultimelor relatii, neglijand saturatia (considerand = ct.), se pot trage urmatoarele concluzii: - dependenta n = f(M) este liniara - deoarece n0 nu depinde de valoarea rezistentei de pornire, caracteristicile mecanice sunt concurente in punctual (0, no); - n este cu atat mai mare cu cat Rp este mai mare. Tinand cont de observatiile anterioare, se obtin caracteristicile reprezentate in fig. 2.1.3.

Fig. 2.1.3. Evolutia punctului de functionare in timpul pornirii

Caracteristica obtinuta prin reprezentarea dependentei n = f(M) in conditiile in care tensiunea are valoarea nominala, U = UN, Ie = IeN, si Rp = 0 poarta numele de caracteristica mecanica naturala (c.m.n.). Daca Rp = 0, se obtin asa-numitele caracteristici mecanice artificiale reostatice. Cu ajutorul caracteristicilor mecanice se poate analiza procesul de pornire realizat cu ajutorul schemei din fig. 2.1.2. - se fixeaza Rp pe valoare maxima (Kp1,, Kp5) si Rc pe valoare minima (pentru a avea un flux, respective un cuplu de pornire, important); - se alimenteaza de la retea cele doua infasurari. In acest caz motorul va porni pe caracteristica mecanica artificiala corespunzatoare rezistentei de pornire maxime (Rp1). Punctul de functionare are evolutia indicate cu sageti. Atunci cand cuplul dezvoltat de motor atinge valoarea Mmin, se inchide contactul Kp1. Punctul de functionare trece, la viteza constanta, pe noua caracteristica mecanica artificiala reostatica corespunzatoare rezistentei Rp2. Procesul se repeat similar si pentru celelalte trepte ale rezistentei Rp, pana cand, in final, se ajunge pe caracteristica mecanica naturala (Rp = 0), in punctual P (unde cuplul dezvoltat de motor este egal cu cel rezistent, Mr). In general, reostatul de pornire este astfel proiectat incat, in timpul pornirii, cuoplul dezvoltat de motor sa pastreze in domeniul (Mmin,Mmax), cu Mmin = (1,1 1,3) Mn si Mmax = (1,7 1,8) Mn. Concluzionand, se poate spune ca prin introducerea unei rezistente in serie cu indusul se micsoreaza socurile de cuplu, respective de current, ale masinii.
c) Pornirea cu tensiune redusa presupune alimentarea celor doua

infasurari de la o sursa de tensiune reglabila. In aceasta situatie, procedand ca in cazul anterior, se obtine expresia dependentei n = f(M) sub forma:

Din aceasta relatie rezulta ca o data cu modificarea tensiunii U se modifica doar turatia de mers in gol ideal, n0, panta ramanand neschimbata. Prin urmare, caracteristicile mecanice artificiale de tensiune (U Un, Ie = IeN, Rp = 0) vor avea formele prezentate in fig. 1.2.4.