ACIUNEA CIVIL 1. 2. 3. 4. CONCEPT CONDIIILE ACIUNII CIVILE CLASIFICAREA ACIUNILOR CIVILE ASIGURAREA ACIUNII CIVILE.

ASIGURATORII

MSURILE

3. CLASIFICAREA ACTIUNILOR CIVILE Actiunile in justitie se divid, sub aspect strict procesual, in: - Actiuni civile (prin care se urmareste protectia unui drept sau a unor interese cu caracter civil); - Actiuni penale (al caror obiect vizeaza solutionarea unui conflict penal); - Actiuni mixte (reunesc atat actiuni civile, cat si penale).
I) Dupa scopul procesual urmarit, clasificarea actiunilor civile se face

dupa cum urmeaza: Actiuni in realizarea dreptului (numite si actiuni in condamnare sau de adjudecare): sunt acele actiuni prin intermediul carora reclamantul urmareste obligarea partii adverse la executarea unei obligatii. Se caracterizeaza prin: - sunt susceptibile de a fi aduse la indeplinire pe calea executarii silite - hotararile pronuntate asupra actiunilor in realizare au un caracter declarativ. Exemple: actiunea care are ca obiect plata unei creante, actiunea in evacuare etc. Actiuni in constatare sau in confirmare: actiuni ce urmaresc, ca prin hotarare judecatoreasca sa se recunoasca existenta unui anumit raport juridic-actiuni in constatare pozitive, respectiv cele care urmaresc constatarea inexistentei unui drept sau a unui anumit raport juridicactiuni in constatare negative. Consacrarea legislativa a ambelor forme ale actiunii in constatare: art. 111 Cod proc. Civ., dispozitii potrivit cu care partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Exemple: actiunea prin care reclamantul solicita sa se constate ca este proprietar in indiviziune cu paratul asupra unor bunuri, etc. Actiunile in constatare se subclasifica in: Actiuni declaratorii, prin care se solicita instantei sa stabileasca daca un anumit raport juridic exista sau nu;
1

 Actiuni interogatorii, prin care reclamantul cheama in judecata o

persoana care ar putea sa-i conteste ulterior dreptul pentru a se pronunta asupra existentei sau inexistentei acestuia, instanta urmand sa ia act de aceasta declaratie; Actiuni provocatorii, prin care o persoana care ridica in public pretentii cu privire la dreptul altei persoane este invitata sa-si valorifice pretentiile afirmate. Retinem urmatoarele trasaturi ale tuturor actiunilor in constatare: - au un caracter preventiv, in sensul ca prin ele se preintampina contestarea unui raport juridic - au un caracter subsidiar, fapt ce rezulta din interpretarea art. 111 alin.2 Cod proc. Civ.: cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului - hotararile pronuntate asupra actiunilor in constatare nu sunt susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin intermediul executarii silite - hotararile pronuntate in actiunile in constatare au un caracter declarativ Actiuni constitutive sau in transformare de drepturi: prin intemediul carora se urmareste desfiintarea unor raporturi juridice si constituirea unor raporturi sau situatii juridice noi. Hotararile pronuntate asupra acestor actiuni au un caracter constitutiv de drepturi (produc efecte juridice pentru viitor). Exemple: actiunea de divort, actiunea privind punerea sub interdictie, actiuni privind declararea disparitiei sau a mortii cuiva. II) Dupa caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului subiectiv ce se valorifica, deosebim: Actiuni nepatrimoniale (de exemplu actiunea de divort, actiunea de stabilire a paternitatii etc) Actiuni patrimoniale, al caror obiect este evaluabil in bani si care se impart in: actiuni personale, actiuni reale si actiuni mixte. III)Dupa natura dreptului subiectiv afirmat in justitie, actiunile civile se clasifica in: Actiuni personale: prin intermediul carora se urmareste valorificarea unui drept de creanta Actiuni reale: sunt acele actiuni prin care persoana interesata isi poate valorifica un drept real. Exemple: actiunea in revendicare; actiunea confesorie (prin care reclamantul solicita sa i se respecte dreptul de uzufruct, uz, abitatie, servitute asupra bunului grevat cu una din aceste sarcini); actiunea negatorie (aceea prin care se contesta de catre reclamant un drept de superficie, servitute, uz sau abitatie al paratului).

 Actiuni mixte: al caror obiect poarta atat asupra unui drept real, cat si

asupra unui drept de creanta. Practic, actiunea mixta reprezinta cumulul intre doua categorii de actiuni: una personala si una reala. Exemplu: actiunea prin care se solicita executarea unui contract privitor la transmiterea proprietatii unor bunuri (in acest caz reclamantul exercita doua drepturi, unul personal privitor la executarea obligatiei si altul real avand ca obiect remiterea bunului respectiv). Importanta practica a acestei clasificari priveste: - determinarea competentei teritoriale; - calitatea procesuala (in cazul cererilor personale calitatea procesuala pasiva apartine subiectului pasiv al raportului juridic obligational, deci debitorului, iar in cazul cererilor reale si a celor mixte poate avea calitate procesuala pasiva, spre exemplu detinatorul bunului) - prescriptia extinctiva. IV)Dupa obiectul lor, actiunile civile se clasifica in: Actiuni mobiliare: in aceasta categorie se includ toate actiunile privitoare la bunuri mobile Actiuni imobiliare: sunt acelea care au ca obiect bunuri imobile. Distinctia dintre cele doua categorii de actiuni prezinta utilitate sub aspectul determinarii competentei teritoriale a instantei de judecata (pentru actiunile imobiliare legiuitorul a prevazut in art.13 Cod proc. Civ. o competenta teritoriala exceptionala, respectiv in favoarea instantei de la locul situarii bunurilor imobile). Criteriul folosit mai sus poate fi combinat si cu acela al naturii dreptului pretins a fi ocrotit in justitie. Astfel, dupa cum ocrotirea dreptului real poarta asupra unui bun imobil, sau mobil, distingem intre actiuni reale imobiliare, respectiv actiuni reale mobiliare. Tot astfel, dupa cum dreptul de creanta pretins are ca obiect un bun imobil, respectiv unul mobil, ne referim la actiuni personale imobiliare, respectiv la actiuni personale mobiliare. V)Clasificarea actiunilor civile imobiliare dupa obiectul protectiei juridice: Actiuni petitorii: acele actiuni prin intermediul carora reclamantul urmareste valorificarea unui drept real asupra bunului. Actiuni posesorii: au ca obiect ocrotirea posesiei ca simpla stare de fapt. Clasificarea prezinta interes sub aspectul efectelor hotararilor judecatoresti (hotararea pronuntata in petitoriu se bucura de autoritate de lucru judecat fata de o actiune posesorie, in schimb hotararea judecatoreasca pronuntata in posesoriu nu are autoritate de lucru judecat asupra petitoriului).

VI)In functie de calea procedurala aleasa de parte, cererile in justitie se impart in: Cereri principale, prin care se declanseaza procedura judiciara Cereri accesorii a caror rezolvare depinde de solutia din cererea principala Cereri incidentale, care au o existenta de sine statatoare, dar sunt formulate intr-un proces deja inceput. Utilitatea acestei clasificari priveste in principal competenta: cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competenta sa judece cererea principala (art.17 Cod proc. civ.).

4. ASIGURAREA ACTIUNII CIVILE. MASURILE ASIGURATORII Precizari prealabile Asigurarea actiunii civile se realizeaza prin intermediul unor mijloace/masuri de indisponibilizare si conservare de natura sa impiedice partea adversa ca, in timpul procesului, sa distruga ori sa instraineze bunurile ce formeaza obiectul litigiului (in cazul actiunilor reale), ori, dupa caz, sa isi diminueze activul patrimonial (in cazul actiunilor personale). In raport cu actiunea principala, toate aceste masuri asiguratorii au un caracter accesoriu. Codul de proc. civ. reglementeaza urmatoarele masuri asiguratorii: Sechestrul asigurator (art.591-596 Cod.proc. civ.) Poprirea asiguratorie (art.597 Cod. proc. civ.) Sechestrul judiciar (art.598-601 Cod proc. civ.) Sechestrul asigurator Notiune si conditii de infiintare Sechestrul asigurator reprezinta masura asiguratorie care se aplica in cazul in care obiectul litigiului de fond il reprezinta plata unei sume de bani si consta in indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmaribile ale debitorului-parat (a se vedea art.591 Cod proc.civ.) Pentru infiintarea sechestrului asigurator sunt necesare a fi intrunite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii: a) Creanta sa fie constata printr-un act scris (care nu constituie potrivit legii titlu executoriu); in lipsa unui inscris, creditorul trebuie sa dovedeasca ca a intentat actiune si sa depuna, odata cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata, potrivit art.591 alin.2 Cod proc. civ.;
4

b) Creanta sa fie exigibila. In mod exceptional, art.591 alin.3 Cod

proc. civ. permite infiintarea sechestrului asigurator, chiar daca creanta nu este exigibila, dar numai daca debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea. In aceste cazuri, creditorul trebuie sa dovedeasca indeplinirea celorlalte conditii prevazute la alin.1 si sa depuna o cautiune al carei cuantum va fi fixat de catre instanta c) Reclamantul sa faca dovada ca a intentat actiunea civila Procedura de infiintare, aducere la indeplinire, respectiv de ridicare a sechestrului asigurator Cererea de sechestru asigurator se solutioneaza de catre instanta care judeca procesul (art.592 alin.1 Cod proc. civ.). Alin. 2 al art. citat prevede ca judecata se face de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Asupra cererii de sechestru, instanta sesizata se pronunta printr-o incheiere exceutorie, care poate fi atacata numai cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare, iar recursul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor. Prin incheiere se fixeaza, daca este cazul si cuantumul cautiunii si data pana la care urmeaza sa fie depusa. Potrivit. art.592 alin.4 Cod proc. civ., nedepunerea cautiunii in termenul fixat de instanta atrage desfiintarea de drept a sechestrului. Aceasta se constata prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor. Masura dispusa de instanta-sechestrarea bunurilor-se duce la indeplinire de catre executorul judecatoresc, potrivit regulilor referitoare la executarea silita. Atunci cand sechestrul se pune asupra unui imobil, aceasta masura se va inscrie de indata in cartea funciara (art.593 alin.3 Cod proc. civ.). Potrivit alin.4 al art. citat, impotriva modului de aducere la indeplinire a sechestrului, orice persoana interesata poate formula contestatie. Sechestrul asigurator se poate ridica, la cererea debitorului, daca acesta ofera garantii indestulatoare (conform art.594 Cod proc. civ.). Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, de urgenta si cu citarea in termen scurt a partilor. Incheierea pronuntata in acest caz este supusa numai recursului in termen de 5 zile de la pronuntare. Recursul se judeca si de aceasta data de urgenta si cu precadere. Masura ridicarii sechestrului se poate pronunta de catre instanta care a luat-o si atunci cand cererea principala, in temeiul careia s-a incuviintat masura de asigurare, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotarare irevocabila, ori daca cel care a facut-o a renuntat la judecarea acesteia. Ridicarea acestei masuri se poate lua prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor (art.595 Cod proc. civ.)
5

Poprirea asiguratorie Este o masura ce determina indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o terta persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor. Dispozitiile care reglementeaza infiintarea, aducerea la indeplinire si ridicarea sechestrului asigurator (art.592-595 Cod proc. civ.) se aplica, in mod corespunzator si popririi asiguratorii, astfel cum stabileste alin.2 al art.597 Cod. proc. civ. Sechestrul judiciar Notiune si conditii de infiintare: Sechestrul judiciar consta in indisponibilizarea bunului care formeaza obiectul litigiului, acesta fiind incredintat spre pastrare si administrare, pe toata durata procesului, de regula unei terte persoane (a se vedea art.600 alin.2 Cod. proc. civ.) Din modul in care este redactat art.598 Cod proc. civ.,rezulta ca sechestrul judiciar este o masura cu caracter facultativ. Cererea pentru incuviintarea unui sechestru judiciar trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) Sa existe un proces asupra proprietatii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna. In mod exceptional, se poate incuviinta sechestrul judiciar, chiar daca nu exista un proces cu privire la acel bun. O atare cerere este admisibila, potrivit art.599 Cod. proc. civ., doar asupra: unui bun pe care debitorul il ofera pentru liberarea sa; unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual; asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori cand are motive temeinice sa banuaiasca ca debitorul va fugi ori sa se teama de sustrageri sau deteriorari. a) Instanta sa gaseasca o astfel de masura ca necesara, pentru conservarea dreptului respectiv b) In caz de admitere a cererii de sechestru, instanta va putea sa oblige pe reclamant la darea unei cautiuni (conform art.600 alin.1 Cod proc. civ.) Procedura de infiintare a sechestrului judiciar:

Cererea prin care se solicita infiintarea sechestrului judicar se solutioneaza, de urgenta, cu citarea partilor, de instanta competenta sa solutioneze si actiunea principala. In cazurile de exceptie prevazute de art.599 Cod proc. civ., competenta este instanta in circumscriptia careia se afla bunul. Incheierea prin care se dispune asupra cererii de sechestru judiciar este supusa numai recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare. In cazul admiterii cererii privind sechestru judiciar va fi numit un administrator sechestru care va putea face toate actele de conservare si administrare, va incasa orice venituri si sume datorate si va putea plati datorii cu caracter curent, precum si cele constate prin titlu executoriu; de asemenea, va putea sta in judecata, in numele partilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instantei care l-a numit (in conformitate cu art.600 alin.3 Cod proc. civ.). Pentru activitatea depusa, daca este numita o alta persoana decat detinatorul bunului, aceasta poate primi o remuneratie.