You are on page 1of 7

CURS 1 ASIGURARE I REASIGURARE

1.1. Rolul i obiectivele asigurrilor


Asigurarea este un aranjament (o intelegere) prin care una din parti , numita asigurator, promite sa plateasca celeilalte parti, asigurat sau beneficiar, o suma de bani daca se produce un evaniment care il face pe asigurat sa sufere o pierdere financiara. Responsabilitatea pentru plata unor astfel de pierderi este transferats de la detinatorul politei catre asigurator. In schimbul acceptarii obligatiei de a plati pagubele, atunci cand acestea se produc, asiguratorul primeste de la asigurat un pret numit prima de asigurare. Incheierea unui contract de asigurare este o metoda de a tine sub control aspectele financiare ale unei situatii viitoare necunoscute. Daca o persoana cumpara o polita de asigurare, ea schimba o situatie de risc (certitudine) financiara, deoarece compania de asigurari garanteaza celui care a cumparat asigurarea ca, in conditiile respectarii anumitor clauze, prevazute in contractul de asigurare, situatia sa financiara nu va fi afectata de aparitia sau nu a unor anumite evenimente specificate. Majoritatea oamenilor nu agreaza riscul, ci prefera siguranta si din acest motiv cumpara asigurari. Asigurarile functioneaza deoarece, asiguratorul poate incasa prime de asigurare din partea unui grup de oameni aflati in conditii similare si care nu sufera toti pagube in decursul unui an. Aceste prime de asigurare sunt depuse intr-un cont comun si utilizate de asigurator pentru plata pagubelor. In acest fel, pierderile (pagubele) sunt mai degraba impartite intre detinatorii de polite de asigurare, decat sa fie suportate de catre o minoritate de oameni (comunitate de risc si mutalitatea in suportarea pagubelor). Pierderile financiare ale persoanelor fizice si juridice pot fi compensate prin doua modalitati: - prin constituirea de catre fiecare persoana fizica sau juridica in parte a unor rezerve proprii, destinate a fi utilizate in cazul aparitiei evenimentelor cauzatoare de pagube, pentru acoperirea acestora; - prin constituirea in comun, de catre un mare numar de persoane, amenintate de aceleasi pericole, a unor fonduri, care sa serveasca la acoperirea necesitatilor banesti ale acelora dintre ele care au avut efectiv pierderi de suferit din punct de vedere financiar. Solutia a doua, a constituirii in comun, prin participarea unui mare numar de persoane (fizice, juridice), a unui fond centralizat, din care sa se acopere necesitatile banesti ale celor pagubiti, s-a dovedit a fi metoda care necesita cel mai mic efort financiar atat pentru fiecare in parte, cat si pentru intreaga economie. Ea este bazata pe principiul mutualitatii adica, fiecare contribuie cu o suma mica, pentru a crea un fond pentru a fi ajutati cei pagubiti de anumite evenimente din natura sau societate. Acest principiu sta la baza asigurarii. Asigurarile, nu numai ca impart pagubele intre persoanele fizice si intre organizatii, dar ele realizeaza si repartizarea uniforma in timp a acestor pagube. Acest lucru este posibil deoarece, in anii in care pagubele sunt mai mici decat cele estimate, asiguratorii isi pot constitui rezerve, care pot fi utilizate ulterior, in anii mai grei.

SERVICII OFERITE DE ASIGURTORI Fiecare contract de asigurare ofera semnatarului lui (persoana fizica sau juridica asigurata) patru servicii principale: garantie, investitie, consultanta financiara si organizare. a) Toate contractele de asigurare ofera asiguratului garantia ca pretentiile sale valabile vor fi onorate, cu conditia ca prevederile din contract (in principal plata primei de asigurare) sa fie indeplinite. b) Deoarece asiguratorul incaseaza primele de asigurare inainte de a plati pagubele (despagubirile), acesta poate obtine venituri de pe urma investirii acestor bani, care in prezent sunt constituiti ca rezerve tehnice. Venitul rezultat in urma investitiei constand in : dobanda-pentru constituirea de depozite la o institutie bancara; dividende-in urma plasarii veniturilor in actiuni la diferite societati comerciale-si castigurile de capital pot fi apoi returnate asiguratilor sub forma unor prime de asigurare pretinse de la acestia mai mici sau pot conduce la cresterea sumei asigurate care se cuvine asiguratilor. c) Cu toate ca functia principala a asigurarii este de a oferi un mecanism de transfer al riscului, asiguratorii ofera si alte servicii subsidiare prin intermediul carora posesorii de polite pot beneficia de consultanta si cunostinte de specialitate din partea acestora. Astfel, asiguratorii pot oferi clientilor lor consultanta de specialitate atat cu privire la masurile de evitare a riscului, cat si cu privire la masurile de reducere a acestora. Consultanta este acordata, de obicei, de catre inspectorii companiei de asigurare. In multe tari s-au infiintat consilii de prevedere a pierderilor care coordoneaza cercetarea, instruirea si consultanta in materie de reducere a riscurilor. Aceste consilii dau sfaturi privitoare la incendii sau alte dezastre industriale. In domeniul asigurarilor industriale (ingineresti), o anumita parte din primele de asigurare este utilizata pentru acoperirea cheltuielilor legate de serviciul de inspectie. Inspectorii de incendiu ofera consultanta cu privire la posibilele cauze ale incendiului aparut in procesul de productie, de depozitare a materialelor si de utilizare a combustibililor, precum si sfaturi cu privire la instalarea sistemelor de stingere a incendiilor. La randul lor, inspectori ofera consultanta de specialitate pentru protectia impotriva furturilor si la instalarea alarmelor antifurt si a altor sisteme de protectie. Inspectorii specializati pe activitati de raspundere civila ofera consultanta in legatura cu cauzele posibile ale pierderilor legate de raspunderea civila publica, precum si de pierderile cauzate de tehnologii deficiente sau control de calitate ineficient. Serviciul de procesare a cererilor de despagubire, dupa producerea unui risc asigurat, poarta negocieri cu terte persoane vatamate si ofera sfaturi privitoare la cel mai bun mod de a reduce efectele acestor pierderi. Aceste negocieri sunt, in general, dificile si delicate si adesea, ele sunt purtate de catre asiguratori specializati in materie de raspundere civila care au experienta in acest domeniu si sunt impartiali. Adesea asiguratorii pot oferi consultanta si in alte domenii legate de asigurari, cum ar fi : clauzele de excludere sau de asigurare din contractele comerciale sau beneficiile primite de catre angajati. d) Serviciul organizarii consta in faptul ca , asiguratorului ii revine ca principala sarcina administrarea grupului de asigurati, astfel incat pierderile celor putini sa poata fi impartite intre cei multi.

Astfel, asiguratorul selecteaza membrii gruparii respective (asigurati), incaseaza de la fiecare dintre acestia primele de asigurare respective si onoreaza, la randul lui , cererile de despagubire valabile. Este ceea ce se numeste gestiunea portofoliului de asigurari.

1.2. Clasificarea asigurrilor


In literatura de specialitate, cei mai multi specialisti utilizeaza urmatoarele criterii: dupa modul de realizare a raporturilor juridice, dupa domeniul asigurarii, dupa riscul asigurat, dupa sfera de cuprindere in profil teritorial, dupa natura raporturilor dintre asigurat si asigurator etc. 1. Dupa modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare sunt asigurari obligatorii si asigurari facultative. Asigurarea obligatorie izvoraste din interesul economic si social al intregii colectivitati si ea se introduce atunci cand bunurile unui numar mare de persoane fizice si juridice sunt amenintate de anumite riscuri, astfel incat fiecare detinator al bunului respectiv ar avea de suportat pagube la producerea evenimentului asigurat. In cele mai multe tari, ca si in tara noastra, forma de asigurare obligatorie este asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse din accidente de circulatie. In tara noastra, aceasta asigurare a fost reglementata prin Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania. Clauzele contractului de asigurare, limitele maxime si minime ale despagubirilor pentru pagube produse la bunuri, vatamari corporale sau deces, nivelul primelor de asigurare, pe categorii de autovehicule, termenele de plata sunt stabilite prin Hotarare de Guvern, la propunerea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Legea prevede obligatia persoanelor fizice si juridice detinatoare de autovehicule supuse inmatricularii sau folosirii pe teritoriul Romaniei de a le asigura pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse din accidentele pe teritoriul Romaniei. Neachitarea la scadenta a primelor de asigurare determina ca detinatorul autovehiculului sa nu fie asigurat. Asigurarea facultativa are la baza acordul de vointa dintre asigurator si asigurat, concretizat in contractul de asigurare, prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile partilor, precum si toate celelelate elemente ale asigurarii (riscuri, prime de asigurare, suma asigurata etc.). Asigurarea obligatorie prezinta o serie de trasaturi care o deosebesc de asigurarea facultativa, si anume: a) In asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de acelasi fel apartinand persoanelor fizice sau juridice, deci este o asigurare totala. Acest lucru exclude posibilitatea selectiei riscurilor, permitand o dispersare larga a acestora iar primele de asigurare sunt mai reduse decat cele stabilite la asigurarea facultativa. Spre deosebire de asigurarea obligatorie, asigurarea facultativa nu este totala, ea cuprinzand doar o parte din bunurile de acelasi fel. b) Suma asigurata este stabilita prin lege, sub forma unor norme de asigurare, ceea ce inseamna ca asigurarea este o asigurare normata. Normele de asigurare (limitele minime si maxime) se stabilesc in functie de valoarea bunurilor de acelasi fel. La asigurarea facultativa, suma asigurata nu este stabilita pe baza unor norme, ci in functie de propunerea asiguratului si avand ca limita maxima valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii, iar la asigurarile de persoane anumite sume stabilite prin contractul de asigurare.

c) Spre deosebire de asigurarea facultativa auto-casco, la care suma asigurata se diminueaza de fiecare data cu raspundere acordata, la asigurarea obligatorie de raspundere civila, la acordarea unei despagubiri nu tine seama de despagubirile acordate anterior. Cu alte cuvinte, asiguratul va fi despagubit la fiecare aparitie a riscului asigurat, singura conditie este ca paguba sa se incadreze in limitele mentionate de catre lege. 2. In functie de domeniul asigurarii, deosebim: asigurari de bunuri, de persoane si de raspundere civila. In cazul asigurarilor de bunuri, obiectul asigurarii il constituie anumite bunuri (o constructie, autovehicule, animale etc.) care sunt expuse anumitor riscuri provocatoare de daune. In cazul asigurarii de raspundere civila, denumita si asigurare de responsabilitate, obiectul asigurarii consta intr-o valoare patrimoniala egala cu responsabilitate ce ar urma sa le plateasca asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terte persoane pentru care raspunde potrivit legii. Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor, denumite si asigurari de daune, avand drept scop repararea prejudiciului care ameninta patrimoniul asiguratului. Aceste asigurari au un caracter de despagubire, denumit in limbajul asigurarilor, caracter indemnitar. Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica, viata si integritatea sa, supuse amenintarii unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul. In cadrul acestor asigurari, asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul sa primeasca indemnizatia de asigurare fara a exista vreo legatura cu prejudiciul suferit. Asigurarile de persoane au un caracter neindemnitar, reprezentand o masura de prevedere, de capitalizare a unor sume de bani. Cu toate ca la acest criteriu se face cel mai adesea referire atunci cand se vorbeste despre tipurile de asigurari practicate, el nu are caracter exhaustiv, intrucat mai exista o categorie de asigurari, cea a asigurarii riscurilor financiare (asigurarea riscului de neplata din partea debitorilor in caz de incapacitate de plata a acestora) care nu se regaseste clar in niciuna din categoriile de mai sus. Totusi, cei mai multi specialisti o includ in categoria asigurarilor de bunuri, iar altii o trateaza distinct, alaturi de cele trei categorii de baza, existand astfel, in functie de domeniul asigurarii: -asigurari de bunuri; -asigurari de persoane; -asigurari de raspundere civila; -asigurarea riscurilor financiare. 3. In functie de subiectele raporturilor de asigurare, se disting asigurari directe si asigurari indirecte (reasigurari). Specific asigurarilor directe este faptul ca raporturile de asigurare se stabilesc nemijlocit intre asigurat si asigurator, fie pe baza contractului de asigurare, fie pe baza legii. Tot asigurare directa este si coasigurarea, in care exista mai multi asiguratori si un singur asigurat. Spre deosebire de asigurarile directe, reasigurarea apare ca un raport care se stabileste de fiecare data intre doua societati de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat, iar cealalta de reasigurator. Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin intermediul caruia reasiguratul cedeaza unui reasigurator o parte din raspunderile asumate prin contractele sala luate in asigurare. Reasiguratorul isi asuma raspunderea de a partipa la acoperirea pagubelor in limitele convenite in contractul de reasigurare.

4. Dupa sfera de cuprindere teritoriala asigurarile se impart in: asigurari interne si asigurari externe. Asigurarile interne se caracterizeaza prin faptul ca partile contractante (asigurat, asigurator, beneficiar, contractant), obiectele asigurarii si riscurile asigurate se afla sau se produc pe teritoriul aceluiasi stat. De asemenea, primele de asigurare, sumele asigurate si despagubirile sau indemnizatiile se platesc in moneda statului pe teritoriul caruia se afla bunurile sau se produc riscurile. Asigurarile externe se caracterizeaza prin aceea ca fie partile contractante, fie obiectul asigurarii, fie riscul asigurat se afla pe teritoriul altui stat. Caracteristic acestor asigurari este faptul ca partile pot stabili si plati prima de asigurare in valuta. In categoria asigurarilor externe, pot fi incluse: asigurarea marfurilor pe timpul transportului extern, asigurarea navelor maritime si fluviale ce parcurg rute internationale, asigurarea Cartea Verde si altele. 5. Dupa riscul asigurat, exista asigurari pentru urmatoarele riscuri: -incendii, trasnete, explozii, cutremure de pamant, grindina, etc., denumite riscuri ale calamitatilor naturale; -derapari, rasturnari, coliziuni sau alte accidente ale mijloacelor de transport; -diferite boli, epizooti si accidente ale animalelor; -evenimente ce pot surveni in viata persoanelor fizice: boala, invaliditate, deces, supravietuire. 6. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, la art. 3, grupeaza activitatea de asigurare in: asigurari de viata si asigurari generale. In literatura de specialitate straina, precum si in anuarele statistice internationale, asigurarile sunt clasificate in doua mari categorii si anume: asigurari de viata si asigurari non-viata; de asemenea, frecvent intalnim clasificarea in asigurari de pagube si asigurari de persoane.

1.3. Activitatea de reasigurare


Reasigurarea este operaiunea de asigurare a unui asigurtor de ctre alt asigurtor, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurtor. Prin reasigurare: a) asigurtorul, n calitate de reasigurtor, primete prime de reasigurare, n schimbul crora contribuie, potrivit obligaiilor preluate, la suportarea indemnizaiilor pe care reasiguratul le pltete la producerea riscului care a fcut obiectul reasigurrii; b) asigurtorul, n calitate de reasigurat, cedeaz prime de reasigurare, n schimbul crora reasigurtorul contribuie, potrivit obligaiilor preluate, la suportarea indemnizaiilor pe care reasiguratul le pltete la producerea riscului care a fcut obiectul reasigurrii; c) prin operaiunea de retrocesiune reasigurtorul poate ceda, la rndul su, o parte din riscul acceptat. Reasigurarea nu stinge obligaiile asigurtorului i nu stabilete nici un raport juridic ntre asigurat i reasigurtor. Conform Legii nr. 32/2000, reasigurarea reprezint operaiunea care const n preluarea riscurilor cedate de un asigurtor/reasigurtor iar reasigurtor este persoana juridic autorizat n condiiile legii de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor sau de autoritatea competent a statului membru de origine, care desfoar exclusiv activitate de reasigurare i/sau operaiuni legate de aceasta.
5

Activitatea de reasigurare se grupeaz n: a) reasigurri de via; b) reasigurri generale; c) reasigurri de via i generale, denumite reasigurri compozite. De asemenea, potrivit Legii nr. 32/2000 : - intermediar n reasigurri este persoana fizic sau juridic romn autorizat n condiiile legii, denumit broker de reasigurare, care intermediaz, n schimbul unui comision/remuneraii, n principal, activitatea de reasigurare, precum i intermediarii din statele membre care desfoar pe teritoriul Romniei activitate de intermediere n reasigurri, conform dreptului de stabilire i libertii de a presta servicii, dup caz; - broker de asigurare este o persoana juridic romn, autorizat n condiiile prezentei legi, care negociaz pentru clienii si, persoane fizice sau juridice, asigurai ori poteniali asigurai, ncheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare i acord asisten nainte i pe durata derulrii contractelor ori n legtur cu regularizarea daunelor, dup caz; - broker n asigurri/reasigurri este o persoan fizic, atestat profesional n conformitate cu prevederile normelor emise n aplicarea prezentei legi i care i desfoar activitatea numai n baza unei relaii contractuale cu un broker de asigurare/reasigurare; - agent de asigurare este o persoana fizic sau juridic mputernicit, n baza autorizrii unui asigurtor ori reasigurtor, s ncheie n numele i n contul asigurtorului sau reasigurtorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terii, conform condiiilor stipulate n contractul de mandat ncheiat, fr s aib calitatea de asigurtor/reasigurtor, broker de asigurare i/sau de reasigurare; - activitatea de intermediere n reasigurri este activitatea de introducere, propunere ori ndeplinire a altor activiti preliminarii ncheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asisten pentru administrarea ori ndeplinirea unor contracte, ndeosebi n cazul unei daune. Aceste activiti nu vor fi considerate activiti de intermediere n reasigurri, n cazul n care sunt ndeplinite de ctre un reasigurtor sau de un angajat al acestuia care acioneaz sub responsabilitatea reasigurtorului. Nu vor fi considerate activiti de intermediere n reasigurri nici urmtoarele: furnizarea de informaii n mod ocazional, n contextul unei alte activiti profesionale al crei scop nu const n oferirea de asisten clienilor n vederea ncheierii sau administrrii unui contract, administrarea daunelor unui reasigurtor pe baze profesionale, precum i regularizarea daunelor. Comisia de supraveghere a asigurrilor : a) autorizeaz asigurtorii, reasigurtorii i brokerii de asigurare i/sau de reasigurare s desfoare activitate de asigurare, reasigurare, respectiv intermediere n asigurri i/sau n reasigurri, dup caz, i aprob orice modificare a documentelor sau condiiilor pe baza crora s-a acordat aceast autorizare; prin documente se nelege statutul i/sau actul constitutiv al societii, studiul de fezabilitate i, numai n cazul persoanelor semnificative, organigrama i/sau regulamentul de organizare i funcionare, precum i orice alte acte stabilite prin normele de autorizare, emise n aplicarea prezentei legi. b) aprob, pentru nregistrarea ca asigurtor/reasigurtor la oficiul registrului comerului, fondatorii, acionarii direci i/sau indireci, n baza prevederilor normelor emise n aplicarea prezentei legi; c) aprob i, dup caz, retrage aprobarea, n condiiile legislaiei n vigoare i ale normelor emise n aplicarea acesteia, pentru persoanele semnificative ale asigurtorilor, reasigurtorilor, brokerilor de asigurare i/sau de reasigurare;

d) aprob divizarea sau fuzionarea unui asigurtor/reasigurtor/broker de asigurare i/sau de reasigurare autorizat n Romnia, n condiiile prezentei legi i ale normelor emise n aplicarea acesteia. e) aprob, la cererea asigurtorilor, reasigurtorilor i brokerilor de asigurare i/sau de reasigurare, limitarea, suspendarea sau, dup caz, ncetarea activitii, dup verificarea situaiei financiare a acestora; f) supravegheaz situaia financiar a asigurtorilor/reasigurtorilor/brokerilor de asigurare i/sau de reasigurare, precum i activitatea altor intermediari n asigurri i/sau n reasigurri, persoane fizice sau juridice, conform prevederilor prezentei legi i ale normelor emise n aplicarea acesteia, inclusiv a sucursalelor acestora stabilite pe teritoriul altor state membre, n conformitate cu dreptul de stabilire, dup consultarea autoritii competente a statului membru al sucursalei; h) n vederea aplicrii principiilor de supraveghere prudenial i preventiv, exercit un control permanent asupra activitii asigurtorilor, reasigurtorilor i a brokerilor de asigurare i/sau de reasigurare prin analiza i evaluarea, prin direciile de specialitate la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor, a informaiilor cuprinse n rapoartele, informrile i documentele transmise acesteia n conformitate cu prevederile prezentei legi, ale normelor emise n aplicarea acesteia, precum i n conformitate cu avizele i deciziile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor.

You might also like