ARTICULATIA TEMPOROMANDIBULARA Articulatia temporomandibulara, singura articulatie mobila a craniului, este o articulatie sinoviala bicondiliana, care, prin intermediul

discului articular, pune in contact capul mandibulei cu tuberculul articular al osului temporal. Suprafetele articulare situate la nivelul osului temporal sunt tuberculul articular si fosa mandibulara, iar la nivelul mandibulei, capul mandibulei. Tuberculul articular (tuberculum articulare) se afla pe fata inferioara a scuamei osului temporal si reprezinta prelungirea mediala a procesului zigomatic al temporalului. Are o forma convexa in sens sagital si usor concava in sens transvers. Prezinta o panta tuberculiana si o muchie anterioara. Muchia reprezinta limita anterioara a pantei tuberculiene si al deplasarii capului mandibular. Panta tuberculiana are o lungime de 9mm si in limita acesteia asigura deplasarea anterioara a capului mandibular in miscarile de coborare sau propulsie ale mandibulei. Oblicitatea acestei pante, cu planul orizontal variaza intre 5 (la indivizii cu masticatie orizontala) si 55 (la indivizii cu masticatie predominanat verticala). Tuberculul articular este acoperit de un strat subtire de fibrocartilaj. Fosa mandibulara (fossa mandibularis) este situata posterior de tuberculul articular. Se prezinta ca o depresiune elipsoidala si are diametrul transversal mai mare decat cel sagital. Ea este limitata anterior prin tuberculul zigomatic si tuberculul articular al temporalului, medial prin spina sfenoidului, posterior prin fata anterioara a partii timpanice a temporalului, iar lateral exista o limita mai putin neta, formata din radacina posterioara a procesului zigomatic. Fisura pietrotimpanica Glaser (fissure pietritympanica) imparte fosa mandibulara in doua segmente: anterior si posterior. Segmentul anterior apartine solzului temporalului; el constituie fata articulara. Este acoperit numai de un strat de periost foarte aderent la os. Aceasta fata se continua anterior cu tuberculul articular al osului. Segmentul posterior al fosei mandibulare este nearticular, apartine partii timpanice a osului. El are raport cu glanda parotida si formeaza peretele anterior al meatului acustic extern. Fundul fosei mandibulare este format de o lamela subtire, transparenta, care desparte cavitatea articulara de continutul cutiei craniene. Aceasta lamela nu este supusa presiunilor, deoarece capul mandibular transmite craniului, prin intermediul tuberculului articular, presiuni masticatorii minime. Capul mandibulei (caput mandibulae) reprezinta partea superioara libera a procesului condilar. Are forma unui trunchi de con, cu baza mare situata superior. Prezinta un versant anterior si un versant posterior. Versantul anterior, convex in toate sensurile, este acoperit de un fibrocartilaj. El reprezinta portiunea articulara, participand activ la miscarile de rotatie si de alunecare ale mandibulei. Versantul posterior este aplatizat, neted si nearticular. Discul articular (discus articularis) este un fibrocartilaj dezvoltat intre suprafetele articulare ale celor doua oase. El este de forma eliptica, mai gros la periferie si mai subtire in partea centrala. Discul prezinta doua fete si o circumferinta. Fata superioara este concav-convexa; concavitatea se aplica pe convexitatea tuberculului articular al

temporalului iar convexitatea pe panta tuberculiana si pe partea articulara a fosei mandibulare. Fata inferioara este concava si se aplica pe versantul anterior al capului mandibular. Circumferinta este aderenta la capsula. Acorda insertie capului superior al m. pterigoidian lateral. Rolurile discului articular: - restabileste congruenta articulara; - izoleaza capul mandibulei de fosa mandibulara si de tuberculul articular al temporalului, impartind spatiul articular in doua spatii distincte: temporodiscal si discomandibular; fiecare cu tipul lui de miscare; - amortizeaza presiunile exercitate de mandibula asupra bazei craniului. Mijloacele de unire a elementelor articulare sunt reprezentate de o capsula si ligamente articulare. Capsula articulara (capsula articularis) este o membrane conjunctivo-fibroasa. Ea inveleste componentele osoase ale articulatiei. Fiind relativ elastica, permite efectuarea unor miscari ample. Are forma unui trunchi de con cu baza mare orientata superior si cea mica inferior. Prin baza mare se insera pe marginea anterioara a tuberculului articular, anterior de fisura pietrotimpanica Glaser, pe marginile fosei mandibulare si pe tuberculul zigomatic, continuandu-se pe radacina longitudinala a arcului zigomatic, iar medial pe spina osului sfenoid. Baza mica a capsulei se insera pe colul mandibulei. Capsula articulara are o grosime variabila, fiind mai mare in partea posterioara decat in cea anterioara, unde se insera cateva fascicule ale m. pterigoidian lateral. Fibrele capsulei articulare sunt fibre lungi, care se insera pe colul mandibulei si temporal, si fibre scurte, care pleaca de pe fiecare dintre cele doua oase, pentru a se insera pe discul articular (fibre scurte temporo- si mandibulodiscale). Ligamentele articulatiei temporomandibulare, dupa pozitia pe care o au fata de capsula articulara, sunt intrinseci (lig. lateral si lig. medial) si extrinseci (lig.sfenomandibular, lig.stilomandibular si lig.pterigomandibular). Ligamentul lateral reprezinta principalul mijloc de unire al articulatiei. El se insera superior pe fata laterala a tuberculului zigomatic si pe marginea inferioara a procesului zigomatic din apropierea tuberculului, iar inferior pe fata postero-laterala a colului mandibulei, trimitand prelungiri spre fascia parotidiana. Ligamentul medial, inconstant, se intinde intre spina sfenoidului si fata mediala a colului mandibulei. Ligamentul sfenomandibular este considerat ca fi un derivat al cartilajului Meckel. Uneste spina sfenoidului cu lingual mandibulei. Intre acest ligament, colul mandibular si fata mediala a articulatiei temporomandibulara se delimiteaza butoniera retrocondiliana Juvara, prin care trec artera maxilara si nervul auriculotemporal. Acest ligament limiteaza miscarile laterale si deschiderea gurii. Ligamentul stilomandibular se insera pe procesul stiloid al osului temporal si pe marginea posterioara a ramurii mandibulei, superior de unghiul acesteia (gonion). Pe fata sa mediala au originea unele fibre ale m.stiloglos. El limiteaza propulsia exagerata. Ligamentul pterigomandibular numit si rafeul pterigomandibular, are originea pe carligul lamei mediale a procesului pterigoid iar insertia pe trigonul retromolar Klaatch si

pe extremitatea posterioara a liniei milohioidiene. Acest ligament reprezinta o intersectie fibroasa intre muschii buccinator si constrictor superior al faringelui.el limiteaza coborarea exagerata a mandibulei. Mijloacele de alunecare sunt reprezentate de membrane sinoviala si lichidul sinovial. Membrane sinoviala captuseste capsula la limita fetelor articulare fara sa acopere discul articular. Lichidul sinovial este secretat de membrane sinoviala, avand rol lubrifiant al fetelor articulare si in troficitatea acestora si a cartilajului articular. Vascularizatia si inervatia articulatiei temporomandibulare Arterele care iriga articulatia temporomandibulara sunt ramuri din: a. temporala superficiala, a.maxilara, a.faciala, a.auriculara posterioara si a.faringiana ascendenta. Venele dreneaza in v.temporala superficiala si v.faciala. Limfonodulii dreneaza in limfonodulii parotidieni profunzi si mai departe in limfonodulii cervicali profunzi. Inervatia este asigurata de ramurile n. mandibular (nn.maseterini, auriculotemporali si temporali profunzi). Raporturile articulatiei temporomandibulare: lateral cu tegumentele regiunii parotideomaseterine, cu paniculul adipos in care se gasesc vasele temporale superficiale, n.auriculotemporal si limfonodulul preauricular; medial cu n.alveolar inferior si n.lingual, cu a.maxilara si ramurile ei, si cu plexul venos pterigoidian, care insoteste a.maxilara; anterior cu m.pterigoidian lateral si n.maseter; posterior cu bifurcatia arterei carotide externe, cu arterele maxilara si temporala superficiala, si cu polul superior al glandei parotide. Miscarile in articulatia temporomandibulara Se produc urmatoarele miscari: - coborare si ridicare; - propulsie si retropulsie (anteductie si retroductie); - lateralitate sau diductie. Miscarile de coborare si ridicare ale mandibulei realizeaza deschiderea si inchiderea gurii. Ele stau la baza masticatiei si fonatiei. Coborarea si ridicarea mandibulei se realizeaza in plan frontal in jurul unui ax transversal, care trece prin cele doua ramuri ale mandibulei. Miscarea de coborare se realizeaza prin deplasarea mandibulei in plan vertical si usor anterior sub actiunea muschilor coboratori si a gravitatiei. Aceasta se datoreaza celor doua componente ale acestei miscari: de rotatie si translatie. Rotatia se produce in etajul infradiscal. Condilul mandibular se roteste pe fata inferioara a discului articulatiei temporomandibulare, fara o deplasare a discului. Translatia anterioara se face in etajul supradiscal prin alunecarea anterioara atat a discului cat si a capului mandibular pana sub tuberculul articular al temporalului. In miscarea de coborare intervine forta de gravitatie, egala cu greutatea mandibulei, relaxarea muschilor ridicatori si actiunea muschilor coboratori. Miscarea de ridicare este o deplasare verticala a mandibulei cu un traiect invers decat cel al miscarii de coborare. Ea se realizeaza prin relaxarea

musculaturii coboratoare si prin contractura unui complex muscular, format din: muschiul maseter, muschiul temporal si muschiul pterigoidian medial. Miscarile de propulsie si retropulsie sunt miscari sagitale care au loc in etajul temporodiscal al articulatiei. Propulsia se realizeaza prin deplasarea anterioara a capului mandibular insotit de disc si prin rotirea capului mandibular in jurul axului transversal. Este limitata de fraul meniscal posterior si realizata de toti muschii masticatori. Miscarea de retropulsie se realizeaza prin deplasarea capului mandibular si discului articular catre posterior. Ea este realizata de muschii temporali, fasciculul profound al maseterului, m.geniohioidian si pantecele posterior al m.digastric. Miscarea de lateralitate se realizeaza cu o amplitudine de 6-8 mm in plan transversal. Prin aceasta miscare, mandibula se deplaseaza alternativ, la dreapta si la stanga. Miscarea de lateralitate corespunde fazei de macinare a hranei si este realizata prin lateropulsie si coborare a mandibulei, efectuata prin contractia unilaterala a m.pterigoidian lateral si a muschilor coboratori din aceeasi parte. In deplasarea inversa (de revenire) se asociaza si miscarea de ridicare a mandibulei. Fiind vorba de unilateralitatea contractiei musculare, fiecare cap mandibular joaca alternativ, unul fata de altul, cand rol de piesa mobila, cand rolul unui pivot.