Mormânt str in

de Klara Lucia Losonczy | 5 Septembrie 2008

Nu, nu sunt ucis de-ntuneric,

Sunt doar tradat de însingurare.
Ma simt îndep rtat de pl cere,
Îndepartat de-orice gând extatic.

Plâng f r lacrimi sau durere,

Plâng pentru lume i umanitate.
Încerc s sting pe aparate
Convulsiile. Dar o fac în t cere!

Sternul mi se despic în nuclee,

Coastele i vertebrele plutesc alegoric
Într-un lichid verzui, citoplasmatic.
Toracele tot mi se zbate-n fiori i camee.

Nu pot s ignor suferin a i ura,

C ci fuzioneaz , m absorb, m dizolv .
Degeaba rezist, pecetea-i pus pe slov ,
Iar alveolele difuz , decantând carbura.

M închid ermetic în interior,

i sper c nicicând a mea pace
S nu fie tears de gânduri opace.
Mai cred într-un înger izb vitor!

Dar el se las a teptat tremurând.

Pe pervaz, norii se joac cu luna,
Iar clipele î i iau adio din spuma
Trecutului i-a viitorului, coagulând.

Pene lungi, sfâ iate-n trepte mate

Mi se preling pe bra e i pe spate.
De unde i-ncotro? Vreau s ajung
În cristalul de cristal cu suflet blând.

Da, poate e prea târziu pentru speran ,

i totu i nu pot s regret o ans
Ce nicicand nu mi-a fost redat
Prin lacrimi, zâmbete, iubire de art .

i dac plec, unde voi trece?

Vor fi camelii i crini cu seva rece?
Nu. Voi spune adio lumii i iert rii,
Voi redeveni mormântul de cear-al t cerii…

Topic: Poezii | Editare | F r Comentarii »