Notiuni de teorie literara

1. OPERA LITERARA
* creaie n versuri sau n proz * prezint fapte, ntmplri, personaje, gnduri, idei prin intermediul limbajului artistic * trezete cititorului sentimente i emoii * creeaz un univers imaginar propriu autorului 1.1.Opera epic * epice pot fi in versuri (poem, legenda, fabula) sau in proza (schita, nuvela, roman). * se redau in mod indirect ganduri, idei, sentimente prin intermediul personajelor ,al actiunii si al unui narator *succesiunea de intamplari, prezentate intr-o anumita ordine, prin care se dezvaluie caracterele diferitelor personaje se numeste subiect; *intamplarile, care alcatuiesc subiectul unei opere epice, evidentiaza, in desfasurarea lor, o crestere gradata a tensiunii, care caracterizeaza lumea interioara a personajelor si relatiile care se stabilesc intre ele. De aceea se pot distinge mai multe momente principale ale subiectului; *are o actiune structurata pe momentele subiectului; * sentimentele, gndurile, ideile sunt exprimate cu ajutorul personajelor i al aciunii * aciunea este plasat n timp i spaiu * exist un narator (uneori chiar personaj n aciune) * modalitate de expunere dominanta este naraiunea (care se mbin cu dialogul i descrierea) * relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a Subiectul. Momentele principale ale subiectului Succesiunea de intamplari, prezentate intr-o anumita ordine prin care se dezvaluie caracteristicile personajelor se numeste subiect. Subiectul unei opere literare are urmatoarele momente: 1.expozitiunea partea de inceput in care se prezinta locul, timpul actiunii, precum si personajele care participa la ea; 2.intriga momentul care declanseaza actiunea ; 3.desfasurarea actiunii partea cea mai ampla a unei opere care consta in derularea intamplarilor; 4.punctul culminant momentul in care actiunea atinge maximum de intensitate; 5.deznodamantul sfarsitul unei opere literare. 1.2.Opera liric *operele literare in care scriitorul transmite direct cititorului idei, sentimente, imagini, filtrate prin propria sa sensibilitate folosindu-se de eul liric, de imagini artistice in mod particular. *este scrisa in versuri sau proza; *modul de expunere dominant este descrierea; *opera nu are actiune; *apare eul liric (EU LIRIC= vocea interioar a poetului) ; *sentimentele si gandurile autorului sunt exprimate in mod direct; *opera nu poate fi povestita; *apar numeroase figuri de stil ca: epitete, comparatii, personificari, repetitii, metafore precum si imagini auditive, vizuale si olfactive. 1.3.Opera dramatic * oper literar destinat a fi reprezentat pe scen (intamplari si situatii zuduitoare, impresionante, incordate) lupta ascutita intre interese si sentimente. * aciunea e bazata pe mprejurri, pasiuni, caractere care se ciocnesc * personajele comunic prin intermediul dialogului i al monologului * autorul nu intervine direct n text dect prin succinte indicaii scenice * aciunea reprezentat este limitat n timp i n spaiu * operele dramatice sunt subdivizate n acte i n scene * unitatea structurant o constituie replicile, care sunt de fapt interveniile personajelor

2. MODURI DE EXPUNERE
2.1.Naraiunea * o succesiune de ntmplri petrecute ntr-o anumit ordine * accentul se pune pe cauza care st la baza succesiunii ntmplrilor * presupune narator (povestitor), aciune, personaje 2.2.Descrierea * prezentarea sugestiv a particularitilor unor obiecte * se poate realiza n versuri sau n proz * se folosesc imagini vizuale, auditive, motorii * cuvintele au valoare expresiv mai mare * nfiarea unor trasaturi fizice si morale ale personajelor = portrete literare * infatiseaza imaginea unui col din natur = tablou literar * exprim sentimentele i impresiile celui care privete i descrie Descrierea literara este o prezentare sugestiva a caracteristicilor: -unui obiect; -unei fiinte; -unei persoane; -unui fenomen; -unui colt din natura. Descrierea stiintifica este un text in care sunt prezentate caracteristici ale unor obiecte, prin folosirea unor informatii precise, exacte. Planul unei descrieri cuprinde: 1.Introducere: -unul,doua enunturi menite sa capteze atentia cititorului; -prezentarea scurta a scopului descrierii; -un scurt fragment narativ, referitor la contactul cu obiectul descris. 2.Cuprins: -prezentarea imaginii de ansamblu a obiectului, peisajului, etc; -prezentarea elementelor componente ale obiectului sau ale obiectului din spatiul observat, a pozitiei acestuia in spatiu -detalii semnificative:dimensiuni, forme, culori,etc; -modul de imbinare a formelor, a culorilor. 3.Incheiere:impresia generala pe care ti-a produs-o obiectul sau peisajul descris; starea (starile) provocata (provocate). ATENTIE ! Pentru descrierea stiintifica, documenteaza-te! Afla si noteaza date precise despre: dimensiuni, amplasare in spatiu, forma, marime, culoare, alcatuire, utilitate, etc. Foloseste termeni stiintifici si tehnici adecvati, date numerice. 2.3. Dialogul * este alctuit dintr-o nlnuire de replici * dialogul e nsoit de gesturi, mimic * se folosesc verbe precum: a spune, a zice, a ntreba, a ruga, a rspunde * apar propoziii interogative i exclamative n schimbul de replici * contribuie la portretizarea personajelor prin felul n care acestea se exprim * discutia dintre doua sau mai multe personaje in cadrul unei opere literare se numeste dialog * dialogul este modul de expunere care reda convorbirea dintre doua sau mai multe persoane. * dialogul are un rol important in caracterizarea personajelor. El evidentiaza contrastul dintre aparenta:ceea ce vor sa para personajele si esenta: ceea ce sunt ele in realitate. * contrastul dintre aparenta si realitate este o sursa a comocului * intr-un dialog, vorbitorii trebuie sa-si adapteze limbajul la partener si la imprejurarile situatiei de comunicare. Formule de salut si de initiere a dialogului: " Buna! Ai aflat noutatea? " " Salut,mai! Iti dau o veste buna! " " Salutare! Hai sa-ti spun ceva interesant " Salut ! Ce mai faci?..."

" Nu va suparati. M-ar interesa" " Fiti amabil, as vrea sa stiu" " Va rog, imi puteti da o informatie?" " Spuneti-mi, va rog" " Te rog, ajuta-ma sa " " Puteti, va rog, sa-mi aratati. " " As vrea sa stiu" " Caut strada Ma puteti orienta?" " Imi dati voie, va rog, sa." Formulari prin care ajutati partenerul sa continue replica: " Nu mai spune !" " Interesant " " Continua ! " " Binenteles!" " Ia te uita !" Formule de incheiere a dialogului: " Multumesc de anunt! La revedere!" " Ne vedem la spectacol.Pe maine!" " Mai vorbim noi.Pe curand!" " Tinem legatura! Pa" " Multumesc! " " Cu multa placere!" " La revedere!" " Salut!" " Pe maine!" Elemente nonverbale: - indicarea cu privirea; - gesturi masurate: aprobarea din cap, miscari ale mainilor si ale capului; - mimica expresiva. *In dialog, adapteaza-ti mesajul la partener si la situatia de comunicare: - formula de salut; - formula de adresare; - formula de politete; - limbajul; - mijloacele nonverbale: tonul, intonatia, mimica, gesturile. *Interventia unei persoane in dialog este o replica *Dialogul este alcatuit dintr-o inlantuire de replici, fiecare replica avand legatura cu cea anterioara. *Reguli de aur ale dialogului: 1.Asculta-ti partenerul / partenerii de dialog cu atentie! 2.Nu-l intrerupe pe cel care vorbeste! 3.Nu vorbi in timp ce alti vorbitori emit mesaje! 4.Vorbeste clar, in enunturi nu prea lungi! 5.Daca nu intelegi in totalitate mesajul transmis, nu ezita sa pui intrebari lamuritoare! 6.Intr-o conversatie in grup nu acapara discutia! 7.Nu interveni intr-o conversatie intre adulti, decat daca esti intrebat sau ti se cere parerea! 2.4.Monologul * vorbire nentrerupt a unui personaj; vorbire cu sine nsui * exprimarea cu glas tare, de ctre un personaj, a propriilor gnduri 2.5.Porteretul Portretul este o descriere in care se prezinta imaginea unui personaj sau a unei peroane, prin reliefarea trasaturilor fizice (infatisarea, imbracamintea etc.) si/sau morale (calitatile, defectele, unele obiceiuri etc.) Structura compunerii unui portret 1.Introducerea:imprejurarile in care este surprins personajul prezentat; timpul si locul in care se afla. 2.Cupris: - Prezentarea identitatii: cine este, cu ce se ocupa; - Infatisarea fizica (statura, descrierea chipului, imbracamintea);

- Caracteristici morale: calitati, defecte; - Comportamentul (in corelatie cu aspectele morale prezentate); - Descrierea mediului in care traieste (personajele din jur asupra carora isi manifesta influienta). 3.Incheiere: concluzia (impresia generala) la care conduce intreaga descriere. ATENTIE! Portretul poate crea impresia unei persoane vesele, triste, increzute, optimiste, pesimiste, hazlii, generoase, zgarcite, etc. Autoportretul este tipul de portret in care o anumita persoana isi prezinta trasaturile fizice si / sau morale proprii.

3.SPECII LITERARE
3.1.Specii aparinnd genului epic: 3.1.1. Basmul *basmul este o naratiune populara de mare intindere in care se impletesc fapte reale, obisnuite si fapte neobisnuite, fantastice, savarsite de personaje cu trasaturi supranaturale aflate de partea binelui sau a raului. In infruntarea dintre fortele binelui si fortele raului, binele iese intotdeauna biruitor. * scris n versuri sau n proz cu autor necunoscut * formula de incepere a basmului: A fost odata ca niciodata *formula mediana Dar cuvantul din poveste inainte mult mai este * formula de incheiere: si incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa. * caracter oral (transmis prin viu grai) * caracter colectiv (creat de mai multe persoane) * caracter national * transmis din generatie in generatie * aciunea se petrece ntr-o lume imaginar (pe un alt trm chiar) i ntr-un timp nedefinit (odat ca niciodat") * personajele sunt supranaturale ori au nsuiri supranaturale: Praslea, zgipsoroaiaca. * obiecte cu puteri miraculoase: buzdugane, biciul, furca de aur, closca cu puii de aur. * se folosesc formule specifice de introducere, mediane i de ncheiere * apar personaje animaliere: corbul, zmeii, balaurul. * apar cifre magice: 3, 5, 7 etc. *elementele proprii basmului: 1. personaje care intruchipeaza binele; 2. personaje care intruchipeaza raul; 3. personaje cu puteri supranaturale; 4. personaje fantastice; 5. personaje animaliere; 6. loc si timp nedeterminate; 7. obiecte cu puteri supranaturale; 8. cifre specifice (trei feciori, trei zmei, trei incaierari...); 9. formule proprii de inceput, de mijloc, de incheiere. 3.1.2.Balada *specia epicii populare in versuri care prezinta o intamplare din trecutul indepartat sub forma unei actiuni simple cu un numar mic de personaje, de obicei in antiteza in care realul se impleteste cu fabulosul * povestete o ntmplare scurt * personajele sunt puine, cu caractere opuse, dar impresioneaz puternic deoarece au insusiri iesite din comun * n desfurarea aciunii, realul se mbin cu fabulosul * baladele populare se numesc i cntece btrneti * figuri de stil dominante: hiperbola i antiteza 3.1.3.Schia *oper epic n proz de scurt ntindere cu un numar mic de personaje si in care se prezinta un singur moment din viata personajului principal *aciune simpl, concis, fr episoade laterale desfasurata pe un singur plan *numar mic de pagini * nfieaz un moment semnificativ din viaa unui personaj (unor personaje) * se inspir din viaa cotidian * surprinde gesturi, atitudini, fapte, situaii caracteristice * aciunea e plasat ntr-un spaiu limitat

* se mbin naraiunea cu dialogul si descrierea * se aseamn cu o scenet, atunci cnd dialogul e dominant ca mod de expunere 3.1.4.Nuvela * oper epic n proz de mai mare ntindere dect schia si mai mica decat a unui roman, cuprinzand o succesiune de episoade inedite intr-o actiune complicata progresiv, la care participa un numar mai mare de persoane * aciune mai complex, cuprinznd o nlnuire de fapte (mai complicata decat a schitei si mai simpla decat a romanului) *are mai multe personaje decat schita si o actiune mai complicata; *actiunea are bine stabilite momentele subiectului incepand cu expozitiunea si terminand cu punctul culminant; * urmrete evoluia unor personaje ntr-o succesiune de situaii, de fapte * faptele i aspectele de via prezentate sunt n relaie unele cu altele * caracterul personajelor e definit de amnunte * aciunea este susinut de mai multe episoade *modul de expunere dominant este naratiunea; *acesta se imbina cu descrierea si dialogul. 3.1.5.Romanul * oper epic n proz, de mare ntindere * naraiune ampl, cu o construcie complex * aciunea se complic treptat pn la deznodmnt * mai multe personaje, cu caractere complexe, evideniate pe msur ce se desfoar aciunea * imagine mai ampl i mai profund asupra realitii i asupra vieii oamenilor * varietate de tipuri umane * conflicte sociale, morale, psihologice * aciunea se desfoar ntr-un spaiu vast 3.1.6.Fabula *oper epic n proz sau n versuri * critic defecte omeneti, fapte, atitudini, prin intermediul animalelor, plantelor, obiectelor *au valoare educativ, din ntmplarea povestit se desprinde o nvtur *dimensiuni reduse *figura de stil dominant este personificarea 3.1.7.Legendele *legendele sunt creatii populare apropiate de basme, dar de mai mica intindere si cu o actiune mai simpla. *faptele miraculoase nu sunt prezente atat de mult ca in basme. *unele legende sunt inspirate din trecutul istoric si se numesc legende istorice. 3.2.Specii aparinnd genului liric 3.2.1.Pastelul * poezie liric * este descriere n versuri * exprim sentimente fa de natur * se structureaz n tablouri * cuprinde imagini predominant vizuale i figuri de stil * imaginile predomin culorile pastelate 3.2.2.Doina * creaie liric popular * exprim sentimente puternice (dor, jale, dragoste) in mediul rural si pastoral * textul poetic e strns legat de o melodie pe baza unor formule i procedee tradiionale 3.2.3.Imnul * specie solemn a genului liric * exprim preuirea fa de divinitate, fa de eroi, fa de o idee sau de un eveniment deosebit * este destinat spre a fi cntat

3.3.Specii aparinnd genului dramatic 3.3.1.Comedia * specie a genului dramatic (structurat n acte i scene) * provoac rsul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situaii neateptate * forme ale comicului: umorul i ironia * limitat n timp i spaiu * aciunea se bazeaz pe conflictul dramatic (mprejurri, pasiuni i caractere care se ciocnesc ntre ele) * personajele comunic i se comunic prin intermediul dialogului i al monologului, autorul neintervenind direct n text dect prin succinte indicaii scenice.

Caracterizarea personajelor
Prezentarea trasaturilor fizice si sufletesti ale unui personaj literar se numeste caracterizare. Caracterizarea personajului principal: - el participa la toate actiunile, in timp ce personajele celelalte reactioneaza in functie de acesta.

Structura cartii
Orice volum, indiferent de domeniu, are la inceput sau la sfarsit un cuprins (sumar sau tabla de materii), in care este prezentat continutul cartii: -titlul partilor; -ordinea capitolelor si a subcapitolelor (titlul operelor sau al lectiilor); -cu indicarea paginii la care se afla fiecare unitate.

Partile unei carti: -coperta; -prefata partea introductiva, cuprinzand lamuriri, explicatii, aprecieri in legatura cu opera; -indice sau index lista de subiecte, de persoane sau de autori, alcatuita pentru a usura consultarea cartii; -notele sunt insemnari explicative la un text literar ori stiintific, cuprinzand informatii suplimentare; indicate prin numere, notele se trec in partea de jos a paginii, la sfarsitul capitolului sau al volumului; -erata lista adaugata la sfarsitul unei carti, in care sunt aratate si corectate greselile de tipar, uneori de continut; -postfata cuvantul catre cititori pus la sfarsitul cartii.

Colectia Reuneste, sub un titlu comun si dupa anumite criterii, lucrari literare, stiintifice si artistice, apartinand unor autori diferiti, publicate la diferite intervale de timp. Ex.: Biblioteca pentru toti, Biblioteca scolarului, Lyceum, Casici romani.

Sigla Este o prescurtare formata din litera initiala sau din grupul de litere initiale; folosita in inscriptii, manuscrise sau lucrari publicate, pentru a evita cuvintele sau titlurile prea lungi. Sigla poate fi si un semn distinctiv al unei institutii, de pilda al unei edituri.

Procedee artistice
Inversiunea Procedeu artistic prin care se schimba ordinea obisnuita a cuvintelor in propozitie, cu scopul realizarii expresivitatii se numeste inversiune. Antiteza Procedeul prin care doi termeni (idei, situatii, personaje) sunt opusi unul altuia cu scopul de a se evidentia reciproc se numeste antiteza. Epitetul Cuvintele care exprima insusiri neobisnuite ale obiectelor sa care au ecou in sensibilitatea cititorului se numesc epitete. Epitetele pot sta inaintea cuvantului determinat (antepuse), dupa acesta (postpuse) sau si inainte si dupa. Epitetele pot aparea izolate, in perechi sau in lant. Se poate distinge epitetul personificator: luceafarul bolnav; pesterile casca somnoroase. Enumeratia Procedeul care consta in insusirea mai multor termeni de acelasi fel pentru a atrage atentia asupra faptelor sau a aspectelor prezentate se numeste enumeratie. Comparatia Procedeul care consta in alaturarea a doi termeni cu trasaturi asemanatoare pentru a scoate in evidenta insusiri specifice ale unei persoane, idei, obiect, etc.se numeste comparatie.

Metafora Metafora este figura de stil care are la baza o comparatie din care lipseste termenul comparat, in felul acesta inlocuindu-se termenul propriu cu cel figurat. Este procedeul literar prin care un termen A (fiinta, obiect, actiune) este inlocuit cu numele unui obiect B apartinand altei sfere semantice, dar aflat cu primul intr-o relatie de asemanare se numeste metafora. Hiperbola Figura de stil care consta in exagerarea intentionata a unor trasaturi, situatii, personaje cu scopul de a impresiona pe cititor se numeste hiperbola. Parabola Este o povestire in care se exprima, prin comparatii cu fapte reale, adevaruri morale sau religioase. In Noul Testament sunt 28 de parabole rostite de Iisus Hristos, prin care Mantuitorul isi transmite invataturile.

Situatii de comunicare
1.Structurarea textului oral.
1.1.Comunicarea dialogata/monologata

1.2.Organizarea monologului informativ. Relatarea unei intamplari Relatarea urmareste: -sa ofere informatii exacte, corecte asupra evenimentului, situatiei, intamplarii infatisate; -sa prezinte locul, timpul si comportamentul personajelor; -sa nu omita atat aspecte importante, cat si amanuntele care creeaza o imagine cat mai cuprinzatoare; -sa prezinte faptele in succesiunea lor; -in cadrul relatarii sumare se folosesc: putine detalii putine; un ritm rapid al povestirii.

1.3. Comunicarea orala Situatie de comunicare transmiterea unei informatii vizand ganduri, opinii, idei, stari, fapte, evenimente etc. Comunicare dialogata schimb de informatii intre doua sau mai multe persoane. Comunicarea monologata vorbirea neintrerupta a unei persoane in fata unuia sau a mai multor ascultatori. Modalitati de comunicare: - Directa(persoanele care comunica sunt de fata); - Mediata (prin intermediul telefonului, faxului si a altor mijloace mass-media); - Prin cuvinte / semne (imagini conventionale, mimica, gesturi) - Orala sau scrisa. Componentele comunicarii elementele fara de care comunicarea nu poate avea loc: - Emitatorul (cel care transmite informatia); - Receptorul (cel care primeste informatia); - Mesajul (informatia propriu-zisa); - Codul comun de transmitere (limba comuna, gesturi, semnale cunoscute de cei care comunica); - Canalul de transmitere a informatiei (aerul prin care circula vocea in comunicarea directa, la mica distanta; telefonul, faxul, radioul, televizorul, calculatorul in comunicarea la distanta). Comunicarea orala directa poateavea loc numai daca emitatorul si receptorul se vad, se aud, folosesc un cod comun, se urmaresc cu atentie isi raspund la mesaje.

2.Comunicarea prin texte nonliterare

2.1.Textul utilitar: 2.1.1.Afisul Anumite mesaje pot ajunge la receptor prin intermediul afisului Afisul este o instiintare publica, de obicei tiparita (uneori desenata) prin care se aduce la cunostiinta generala un eveniment apartinand vietii culturale, politice sau sportive. El trebuie sa informeze asupra naturii evenimentului, sa precizeze ziua, locul si ora desfasurarii lui, precum si conditiile de participare. Afisarea trebuie sa se faca in spatii special amenajate si destinate acestui scop. Cuprinde indemnuri prin care castigi existenta partenerului: Asculta!, Fii atent!, Stii ... Afisul nu este numai o sursa de informare; talentul il poate transforma in opera de arta.

2.1.2.Anuntul Este un text redus, de obicei, la o informatie (obiecte pierdute, obiecte de vanzare, schimburi de locuinte, intalniri, evenimente) formulata succint si folositoare unor grupuri de persoane.

2.1.3.Stirea Este un text de dimensiuni reduse, care se refera la un aspect din realitate si cuprinde o informatie avand caracter de noutate.

2.1.4.Reclama Este textul prin care se urmareste, pe calea publicitatii (tiparituri, televizor, cinematograf) castigarea interesului asupra unor produse din diverse domenii.

10

3.Descrierea unui tablou

Descrierea unui tablou urmareste mai multe etape: -surprinderea unghiului din care priveste pictorul imaginea; -prezentarea planurilor tabloului: -prim-planul; -perspectiva: unul sau mai multe planuri de adancime; -prezentarea elementelor tabloului: -elementele esentiale: uman si natural; -detalii semnificative; -plasarea elementelor in cadru: -in centru; -in stanga; -in dreapta; -in fundalul tabloului; -zugravirea formelor si a culorilor.

11

4.Scrierea imaginativa
4.1.Compunere descriptiva

4.2.Compunerea narativa

12

4.3.Compunerea in care se fac aprecieri la un text literar Redactarea unei compuneri in care se fac aprecieri sumare referitoare la un text literar necesita o pregatire anterioara serioasa. Citeste si reciteste cu atentie textul (fragmentul de text) dat, asigurandu-te ca ii cunosti continutul si ca i-ai inteles semnificatiile; Realizeaza un plan simplu de idei axat pe cele trei parti ale compunerii: introducere, cupris si incheiere. Exemplu plan de prezentare generala a unui text: 1. Introducere: - selectarea unor date sumare despre autor si opera; - precizarea titlului operei literare, datele aparitiei volumului din care face parte; - mentionarea genului literar si a speciei din care face parte. 2. Cuprins: A.pentru compunerea de analiza a unui text literar narativ (epic): - tema si eventual motivele operei literare; - explicarea semnificatiei titlului in relatie cu textul; - structura; - precizarea modului de expunere dominant, aducand argumentele necesare; - rezumatul actiunii; - evidentierea alternarii modurilor de expunere (naratiune, dialog, monolog, descriere) si mentionarea scopului in care este folosit fiecare mod de expunere; - prezentarea unor mijloace de expresivitate insotite de explicatii si de exemple din text. B.pentru compunerea de analiza a unei poezii (opera lirica): - identificarea modului de expunere dominant, sustinuta de doua trei argumente raportate la text; - evidentierea elementelor componente in jurul carora se structureaza textul; - mentionarea sentimentului dominant transmis prin intermediul versurilor; - observarea mijloacelor de expresivitate folosite de poet pentru exprimarea propriilor idei, impresii, atitudini, sentimente (imagini vizuale, auditive, olfactive), figuri de stil utilizate: personificari, comparatii, epitete, metafore, enumeratii, repetitii, inversiuni, hiperbole, antiteza etc; - prezentarea elementelor de versificatie (strofa, versul, masura, rima, ritmul). 3. Incheiere:enuntarea unui punct de vedere personal referitor la mesajul textului sau redarea unui citat din critica literara referitor la textul analizat Observatie:secventele din text, cuvintele sau expresiile reproduse din textul analizat,ca exemple se pun intotdeauna intre ghilimele (semnele citarii).

5.Trecerea din vorbire directa in vorbire indirecta

Atat in vorbirea directa, cat si in vorbirea indirecta, sunt folosite verbe de declaratie: a spune, a zice, a adauga, a murmura, a sopti, a striga, a tipa... -in vorbirea directa aceste verbe introduc vorbirea unui personaj, apar in interiorul sau sau la sfarsitul propozitiei si dupa ele se pun doua puncte (:); -in vorbirea indirecta verbele sunt urmate de cuvintele: ca, sa, daca si de o propozitie secundara. In vorbirea indirecta se mentin, pe cat posibil, topica si lexicul autorului, introducandu-se doar numele participantilor la dialog. Evitati repetitiile suparatoare ale verbelor de declaratie.

13

6.Relatarea
Relatarea este povestirea amanuntita a unei intamplari, istorisirea unui eveniment. Limbajul ei trebuie adaptat ascultatorului sau cititorului, cauzei si scopului relatarii. Relatarea se face la persoana I sau a-III-a. In scrierea cu caracter personal, naratiunea se realizeaza la persoana I. Relatarea urmareste: -sa ofere informatii exacte, corecte asupra evenimentului, situatiei, intamplarii infatisate. -sa prezinte locul, timpul si comportamentul personajelor; -sa nu omita atat aspectele importante, cat si amanuntele care creeaza o imagine cat mai cuprinzatoare; -sa prezinte faptele in succesiunea lor; -in cadrul relatarii sumare se folosesc: detalii putine, un ritm rapid al povestirii.

14

7.Povestirea
Povestirea se deosebeste de rezumat prin amploare si continut. Ea reface atmosfera operei, insistand asupra detaliilor, asupra semnificatiei intamplarilor si a trairilor personajelor.

15

8.Rezumatul
Rezumatul este lucrarea in care, intr-o forma personala, se reda, cat mai concis cu putinta, desfasurarea actiunii unui text narativ. Rezumatul este povestirea pe scurt a unui text, retinand esentialul si eliminand amanuntele nesemnificative. Pentru rezumarea unui text narativ, procedezi astfel: -citesti textul cu atentie; -delimitezi fragmentele logice(etapele actiunii); -recitesti fiecare paragraf si formulezi enuntul / enunturile care sa cuprinda toate informatiile esentiale (cine?,ce face?, cand?, unde?, din ce cauza?,in ce scop?); -recitesti aceste enunturi, facand eventuale corecturi (eliminari, adaugiri, inlocuiri etc); -daca textul contine fragmente dialogate, transformi intai aceste fragmente in naratiune, apoi extragi esentialul acestora. ATENTIE ! - In rezumat nu se folosesc cuvinte din limbajul curent sau regionalisme.Se inlocuiesc cu forma literara a acestora. - Se elimina vocativele, elementele de expresivitate artistica (epitete, comparatii, personificari etc.) - Enunturile interogative / exclamative se transforma in enunturi enuntiative: - Povestirea se realizeaza numai la persoana a III-a. - Rezumatul este intotdeauna mai scurt decat textul.

9.Conspectul
Planul simplu al unui text stiintific, reprezentand notarea sintetica si sistematica a datelor sale esentiale. Conspectul este notarea sintetica, schematica si sistematica a datelor si a ideilor esentiale cuprinse intr-un text, este necesar in etapa de documentare in vederea studiului aprofundat al unei opere literare sau al unui anumit autor. Organizarea textului unui conspect: De regula, un text informativ exprima idei, pareri sau puncte de vedere demonstrate prin argumente si prin exemple convingatoare; Conspectul poate lua forma unei scheme sau a unui tabel in care ideile, argumentele si exemplele, exprimate concis, pot fi usor vizualizate si extrase la nevoie; Ideile si argumentele pot fi exprimate prin: - propozitii precise, clare, concise: - substantive insotite de determinanti. Etapele realizarii conspectului: -lectura atenta a textului; -lectura reluata, cu scopul identificarii ideilor / punctelor de vedere sustinute de autorul textului; -notarea ideilor in caiet; -reluarea lecturii, cu scopul identificarii argumentelor prin care se sustine fiecare idee exprimata; -notarea argumentelor apartinand fiecarei idei; -reluarea lecturii, cu scopul identificarii exemplelor ce sustin fiecare argument adus; -notarea exemplelor corespunzatoare fiecarui argument.

16

10.Organizarea unui text in functie de destinatie

10.1.Cartea postala (vederea) Cartea postala cuprinde scurte comunicari, impresii sau urari de bine. Textul trebuie sa fie concis, datorita spatiului limitat. Continutul si modul de exprimare se adapteaza destinatarului. Cartea postala are pe o fata spatiu pentru adresa destinatarului, iar pe cealalta o reproducere.

10.2.Cererea Este o compunere in care cineva se adreseaza unei persoane cu atributii oficial solicitand rezolvarea unei probleme de interes personal. Este tipul de compunere care are cele mai multe constrangeri

10.3.Scrisoarea Este un mod de comunicare in scris, intre un expeditor (cel care scrie) si un destinatar (cel caruia se adreseaza). Structura scrisorii: -data si locul; -formula de adresare (care exprima atitudinea fata de destinatar); -continutul (transmite stiri, sentimente, ganduri); -formula de incheiere (exprima sentimentele expeditorului); -semnatura.

17

10.4.Biletul

10.5.Telegrama Este o compunere foarte scurta, cu ajutorul caruia se transmit stiri urgente, intamplari importante, evenimente sau se impartasesc ganduri si sentimente. Continutul ei se formuleaza clar si concis (in putine cuvinte). De cele mai multe ori se renunta la cuvintele de legatura.

11.Scrierea reflexiva inspirata din experienta personala

11.1.Jurnal Scrierea in care o persoana isi noteaza cu regularitate actiunile si reactiile in legatura cu evenimente la care a fost martor. Avand un caracter foarte personal, jurnalul este scris nu pentru a fi publicat; totusi, multe jurnale au fost tiparite, in timpul vietii sau, mai ales dupa moartea autorilor. Caracteristicile unui jurnal: -redactarea este contemporana cu desfasurarea evenimentelor; -se realizeaza prin notari zilnice; -cuprind fapte autentice; -reprezinta un punct de vedere strict personal.

18

Reportajul 1.Reportajul literar este specia literara in care scriitorul infatiseaza aspecte diverse ale realitatii, folosind procedee specifice literaturii, fara sa alunece in fictiune. Pleaca de la o situatie reala. Urmareste informarea cititorului, dar accentul cade pe valoarea artistica a textului. Centrul de greutate se deplaseaza de la faptul in sine la semnificatia lui. Procedee folosite: descrierea si naratiunea. 2.Reportajul jurnalistic Pleaca de la o situatie reala. Urmareste numai informarea cititorului intr-un domeniu oarecare. Centrul de greutate ramane faptul in sine. Poate fi de mai multe feluri: reportaj ancheta, reportaj portret, reportaj interviu..

Mic tratat de versificaie

Versificaia este arta de a scrie versuri, realizat cu ajutorul unor tehnici speciale, inndu-se cont de anumite cerine: forma strofic, msura versului, rima i ritmul, considerate a fi elemente formale ale poeziei. Versuri Un rand dintr-o poezie se numeste vers. Versul este un ir, un rnd, dintr-o poezie. Se mai numete stih Accentul Const n pronunarea mai apsat a unei vocale dintr-un cuvnt i, n consecin, a silabei care o conine, silab care susine i unitatea cuvntului.

19

Tipuri de accent 1. dinamic care poate cdea pe silaba: -ultim : msea, fnar, gospodar, curajos; - penultim : elev, nvtur, plrie, fin; -antepenultim : lacrim,elin, pulbere, limpede; 2.tonic care const n alungirea unei vocale dintr-o unitate metric : Doin, doin, cntec dulce,... 3.afectiv cu rol de a evidenia un cuvnt ntr-o propoziie: La paa vine un arab Cu ochii stini cu graiul slab Msura versului Numrul de silabe ale unui vers constituie msura versului, care variaz de la 4 pn la 16-18 silabe, adesea n funcie de coninutul de idei ce urmeaz a fi exprimat. Poezia popular prefer versuri de 5-6 silabe . Msura versului i felul ritmului constituie trsturile de baz ale versificaiei. n analiza msurii versului este necesar a se face distincie ntre silaba grafic i cea fonetic astfel: E-a-t-ta-fe-ri-ci-re-n-ur-m = 9 silabe fonetice i-a-t-ta-mi-pa-re-de-de-par-te = 9 silabe fonetice Al. Vlahu Dac am numra silabele, fr a ine cont de pronunia lor, fiecare vers ar avea cte 11 silabe grafice Strofa Mai multe versuri care formeaza o unitate care, n mod obinuit, exprim o idee se numeste strofa. n funcie de numrul de versuri , strofele se clasific astfel : 1.monostih = stofa dintr-un vers Nu vorbele, tcerea d cntecului glas. I.Pillat 2.distih = strofa alctuit din dou versuri Picurii cu strop de strop Fac al mrilor potop- G. Cobuc 3.terina = strofa alctuit din trei versuri Vzui prin vi al verii dulce vnt. trengar frumos cum toi pribegii sntTra mantaua-n urm-i pe pmnt. G.Cobuc 4.catren = strof alctuit din patru versuri; cea mai utilizat form strofic prin posibilitile de dispunere a rimelor. Venii la snul meu cu toii, Copii cu frunile senine, Venii s primenii izvorul Ndejdii mele de mai bine. O.Goga 5.cvinaria = strofa compus din cinci versuri, adesea ntlnit n poezia clasic, la Eminescu mprat i proletar, la Macedonski, dar i la G.Cobuc care a experimentat frecvent n acest domeniu: Avea Ileana ochi de soare i galben pr, un lan de gru; Vestmnt avea esut n floare i-un bru purta pe-ncingtoare, Cum n-a mai fost pe lume bru. G. Cobuc 6.sextina (senaria) = strof alctuit din ase versuri, reprezentativ pentru poezia lui Cobuc, Goga, Philippide. Sub plopii rari apele sun i plopii rari vjie-n vnt, Iar roata se-nvrte nebun! Eu stau la covat i cnt, Dar singur nu tiu ce cnt, i-n ochii mei lacrimi s-adun. G.Cobuc

G. Cobuc

20

7.Celelalte forme strofice , septima ( 7 versuri ), octetul (8 versuri), nona (9 versuri), decima (10 versuri ) ,undecima ( 11 versuri form strofic rarisim), i duodecima (12 versuri), reprezint, oarecum, forme strofice duble ale celorlalte tipuri. Acestora li se adaug strofa polimorf, alctuit dintr-un numr mai mare de versuri. Toate acestea se refer la poezia clasic. Poezia modern dispune de numeroase variante de organizare a versurilor, fr a se insista n mod deosebit n realizarea unei anume forme strofice. Rima Rima este procedeul poetic care const n potrivirea sunetelor de la sfritul unui vers, cu cele de la sfritul altui vers. 1.monorima - const n folosirea unei rime unice la toate versurile unei strofe: Peste vrf de rmurle Trec n stoluri rndunle, Ducnd gndurile mle i norocul meu cu le. M. Eminescu 2.mperecheat versurile rimeaz , n ordine, dou cte dou: Miresme dulci de flori m-nbat i m alin gnduri blnde... Ce ierttor i bun i-i gndul, n preajma florilor plpnde ! Rd n grdin: flori de nalb i albe flori de mrgrint, De parc-ar fi czut pe straturi un stol de fluturi de argint. D.Anghel 3.mbriat rimeaz primul vers cu al patrulea, iar al doilea cu al treilea : Au nflorit iar mgheranii i n-a prins nimine de veste. i-acum se trec, cum trec pe lume attea viei ce pnla moarte S-ascund n numrul mulimei i umilite stau deoparte, Cum sta ntre surori frumoasa cenureas din poveste. D, Anghel 4.incrucisata rimeaza primul vers cu al treilea si al doilea cu al patrulea De cte ori deschid portia i intru n grdin-mi pare C m cuprinde-o vraj dulce, i florile-mi dezmiard ochii. O fantezie uria le-a dat un strai la fiecare, i fete nu-s pe tot pmntul s-mbrace mai frumoase rochii. D.Anghel 5.amestecata; 6.fara rima. Ritmul Ritmul este succesiunea regulat a silabelor accentuate i neaccentuate dintr-un vers. Silabele accentuate i cele neaccentuate se grupeaz n picioare metrice, cele mai cunoscute fiind cele bisilabice i cele trisilabice. n funcie de felul cum se grupeaz silabele n picioare metrice i de poziia silabei accentuate n piciorul metric, se disting diverse tipuri de ritm, ntre care cele mai folosite sunt: 1.Ritmul trohaic Este alctuit din picioare metrice bisilabice, n care prima silab este neaccentuat si a doua accentuata (iamb). Sfn-t mun-c-e-a-ceea Ce-rs-pla-ta-n-ea-i-g-se-te Al.Vlahu /_ o / _' o / _ o / _' o / /_ o / _' o / _' o / _' o / picioare metrice bisilabice trohaice 2.Ritmul iambic Este alctuit din picioare metrice bisilabice n care prima silaba este accentuata si a doua neaccentuat(troheu). A-re-ve-nit-fru-moa-sa-pri-m-va-r Co-pa-cii-par-c-s-nini-de-a-t-ta-floa-re Al. Vlahu / o _' / o _' / o _' / o _' / o _' / o o _ / o _' /o _' / o _' / o _' / o picioare metrice bisilabice iambice

21

3.Ritmul amfibrahic Este alctuit din picioare metrice trisilabice n care silaba median este accentuat. Pe-vo-d-l-z-re-te-c-la-re-tre-cnd G. Cobuc o _' o / o _' o / o _' o / o _' / picioare metrice amfibrahice picior metric iambic

Comentarea unor versuri presupune etapele:

Identificarea Mijloacelor expresive. Cuvintelor simbol. Figurilor de stil. Imaginilor si specificarea semnificatiilor in context.

22

Vocabularul
Totalitatea cuvintelor unei limbi formeaza vocabularul limbii romane. Vocabularul limbii romane cuprinde aproximativ 120000 de cuvinte, formand masa vocabularului. In masa vocabularului sunt cuprinse: arhaisme, regionalisme, majoritatea neologismelor, termeni tehnici si stiintifici, etc. Dintre acestea 1500 sunt folosite mai des formand fondul principal lexical (de cuvinte). Fiecare cuvant are: - o forma; -un continut. Cartea in care apar cuvintele unei limbi asezate in ordine alfabetica se numeste dictionar. Arhaisme Sunt cuvinte vechi care nu se mai folosesc astazi, deoarece notiunile denumite de ele au disparut. Ele apar doar in opere literare pentru a-l transpune pe cititor intr-o anumita epoca. Vistiernic, paharnic, logofat, cneaz, voevod, postelnic, hatman, ceaus, flinta, halebarda, etc. Regionalisme Sunt cuvinte care se folosesc in anumite regiuni ale tarii. Nu se recomanda folosirea lor in vorbire. Clisa, sonc, crumpi, barabule, curechi, paradaisa, piparca, pita, colesa, scoverzi, crastaveti... Rolul lor este de a: -imbogatire; -relatinizare; -modernizare; -internationalizare. Neologisme Sunt cuvinte noi care au aparut in limba romana in ultimii 150 ani. Telefon, televizor, computer, celular, blit, pix... Dinamica vocabularului Vocabularul este intr-o continua miscare. Unele cuvinte dispar si apar mereu cuvinte noi. Imbogatirea vocabularului se explica prin dezvoltarea stiintei si tehnicii. Familia de cuvinte (familia lexicala) Cuvant de baza + cuvintele derivate, compuse sau derivate impropriu de la el Om cuvant de baza Omulet Derivate Omenire Omenie A omeni Neom neomenos

Familia lexicala

Cuvantul de la care se porneste in alcatuirea unei familii lexicale se numeste cuvant de baza. Cuvantul de baza si derivatele sale formeaza impreuna familia lexicala. Grupul de sunete care apar in toate cuvintele unei familii se numeste radical (radacina). Cuvintele formate de la cuvantul de baza prin adaugarea de sunete la inceputul sau la sfarsitul lor se numeste derivate.

Mijloace de imbogatire a vocabularului

Mijloacele de imbogatire a vocabularului sunt: 1.Interne: 1.1.derivarea; 1.2.compunerea; 1.3.schimbarea valorii gramaticale (schimbarea clasei morfologice) sau conversiunea.

23

2.Externe: - imprumuturile (neologismele). 1.1.Derivarea Este procedeul de formare a cuvintelor noi cu ajutorul afixelor. Prin afixe se inteleg prefixele si sufixele. Sunetul sau grupul de sunete care se adauga la sfarsitul unui cuvant pentru a forma un cuvant nou se numeste sufix. Exemple de sufixe: -as copilas, poznas, baietas; -us catelus, purcelus, magarus; -ar strungar, pantofar, scolar; -tor croitor, bautor, consumator; - ist biciclist, fotbalist, handbalist; -ie prostie, omenie, magarie; -uta hainuta, casuta, micuta; -ica bluzica, mamica, icica; -andru copilandru, baietandru; -oaie casoaie, magaoaie; -oi casoi, maturoi; -ita fetita, magarita, jordita; -i raciti, a dormi, a gasi; -is tufis, frunzis; -ime scolarime, prostime; -a a manca, a dansa, a canta; -oaica lupoaica, leoaica; -iza a caracteriza, a gramatica. Sufixele sunt: 1.Diminutive - Sufixele care ajuta la formarea unor cuvinte noi care arata ca obiectul denumit de ele este mai mic decat cel denumit de cuvantul de baza se numesc sufixe diminutivale. Aceste cuvinte se numesc diminutive. -as copilas; -icica pietricica; -ita fetita. 2.Augumentative - Sufixele care ajuta la formarea unor cuvinte noi care arata ca obiectul denumit de acesta este mai mare decat cel denumit de cuvantul de baza se numesc sufixe augmentative. Aceste cuvinte se numesc augmentative: -andru copilandru; -oi maturoi; -oaie casoaie. 3.De agent politist, maturator, pantofar, macaragiu. 4.Motionale leoaica, ratoi. 5.Colective frunzis, bradet, canepiste. Sunetul sau grupul de sunete care se aseaza inaintea unui cuvant pentru a forma un cuvant nou se numeste prefix. Exemple de prefixe: -ne nebun, netot, neastamparat; -pre prescolar, preuniversitar; -re refacut, renascut; -i ilogic, imoral, ilegal; -a anormal, amoral; -des desfacut, descompetat; -dez dezvelit, dezbarat; -in innoptat, innegrit; -imp impietrit; -im imbracat; impartit; -ant antimperialist, antepenultimul, antebrat. Derivatele formate atat cu prefixe cat si cu sufixe se numesc derivate parasintetice. Ex. Prescolar, innegri, neomenesc, infrunzit, impietrit.

24

1.2.Compunerea Compunerea este procedeul de imbogatire a vocabularului prin care doua sau mai multe cuvinte existente in limba se formeaza un cuvant nou. Compunerea se realizeaza in mai multe feluri: 1.prin contopire dreptunghi, triunghi, untdelemn, unsprezece, despre, fiindca; 2.prin alaturare cu cratima floarea-soarelui, nu-ma-uita, Cluj-Napoca, vita-de-vie. 3.prin alaturare cu pauza alba Scoala Generala Nr. 2, Evenimentul Zilei, Gazeta Sporturilor. 4.prin abreviere din initiale CEC, CSR, UCMR, BCR, CFR, FBI. -- din initiale si parti de cuvinte DEX, ASIT. -- din parti de cuvinte ROMARTA, ROMTELECOM, ASIROM. 1.3.Schimbarea valorii gramaticale (clase morfologice) Prin schimbarea valorii gramaticale se intelege ca un anumit cuvant cu o anumita valoare gramaticala isi poate schimba clasa morfologica intr-un anumit context, astfel: 1.zilele saptamanii, lunile anului, anotimpurile, partile zilei pot fi substantive cand au functie de subiect si adverb cand au functie de CCT. Primavara este anotimpul florilor. (subst.) Primavara vin pasarile. (adv.) 2.adjectivele pot deveni adverbe sau substantive (prin articulare) Baiatul frumos invata. (adj.) Baiatul scrie frumos. (adv.) Frumosul invata. (subst.) Baiatul urat nu merge la scoala. (adj.) 3.unele pronume personale sau reflexive pot deveni substantive prin articulare. In sinea ei a recunoscut ca a gresit. 4.unele pronume (demonstrative, posesive, relative, interogative, nehotarate, negative) pot deveni adjective pronominale Acesta vorbeste. (pr.dem.de apropiere) Baiatul acesta vorbeste. (adj.pr.dem de apropiere) Ai mei au plecat in oras. (pr.posesiv) Parintii mei au plecat in oras. (adj.pr.posesiv) 5.prin articulare unele numerale pot deveni substantive Treiul primit m-a ambitionat. 6.Verbele la participiu pot deveni substantive prin articulare Invatatul ma omoara. 7.Unele adverbe pot deveni adjective Mama gateste bine. (adv.) Pe langa mine a trecut o femeie bine. (adj.) 8.Unele adverbe si locutiuni adverbiale se pot transforma in prepozitii sau locutiuni prepozitionale El locuieste deasupra. (adv.) Deasupra orasului zboara avioane. (prepozitie) El locuieste deasupra mea. (prepozitie + pronume) El se uita in jos. (locutiune adverbiale) In josul apei sunt pesti. (locutiune prepozitionala +substantiv)

25

9.si, nici, iar, ba pot fi adverbe sau conjunctii Vin si eu. (adv.) Mama si tata lucreaza. (conj.) Eu invat iar tu te joci. (conj.) Iar n-ai invatat. (adv.) Ba mananca, ba se joaca. (conj.) Ba nu vin cu tine. (adv.) Nu invata nici nu scrie. (conj.) Nu a invatat nici azi. (adv.) 10.Prin articulare unele interjectii pot devenii substantive Gabi are un of la inima. (subst.) 11.Valorile morfologice ale cuvantului un Un baiat invata. (art.nehotarat) Un baiat si doua fete invata. (numeral cardinal) Un baiat invata, altul se joaca. (adj.pronominal nehotarat) 12.Valorile morfologice ale cuvantul o O fata invata. (art.nehotarat) O fata si doi baieti invata. (numeral cardinal) O fata invata, alta doarme. (adj.pronominal nehotarat) Am vazut-o in oras. (pr.personal) O, ce frumos e afara. (intrejectie) O sa vin si eu. (verb auxiliar) Cuvantul alcool se scrie cu doi o. (subst.) Gabi a facut-o de oaie. (pr.pers.cu valoare neutra, fara functie sintactica) 13.Valorile morfologice ale cuvantului a A invata e greu. (prepozitie) A invatat lectia. (verb aux.) O carte a fetei e pe masa. (art.posesiv) A, mi-am adus aminte. (interjectie) Fata a mare e cuminte. (art. demonstrativ) 14.Valorile morfologice ale cuvantului i Fata-i in curte. (verb predicativ) Fata-i frumoasa. (verb copulativ) I-am dat o carte. (pr.personal) Lui i-am dat o carte. (pr.personal) I, ce bine ii in vacanta. (interjectie) 15.Valorile morfologice ale cuvantului de El are un cap de magar. (prepozitie) De ma voi scula, pre multi am sa popesc si ei. (conjunctie) De, ar fi multe de spus despre Sandu. (interjectie) 2.Neologismele Ca orice limba, limba romana se imbogateste si prin mijloace externe adica imprumutand cuvinte din alte limbi. Astfel de-a lungul istoriei limba romana s-a imbogatit cu numeroase cuvinte de la popoarele cu care am intract in contact: -slava: vecernie, utrenie; -greaca: arhimandrit; -turca: ciubuc, ciorba, sarma, iaurt;

26

-maghiara: boland, gulas; -germana: snitel, ventil, abtibild, bormasina; -italiana: chitara, tenor, bariton. In ultimii 150-200 de ani au aparut numeroase cuvinte noi ca urmare a plecarii la studii in Franta a copiilor de boieri. Aceste cuvinte noi se numesc neologisme si majoritatea sunt de origine franceza. In ultimile decenii au aparut cuvinte noi de circulatie internationala avand la baza limba engleza. Ele se numesc americanisme: whiski, weekend, hotdog, hamburger, blugi, jeansi.

Sinonimele
Sinonimele sunt cuvinte cu forma diferita, dar cu acelasi inteles. Elev-scolar; Steag-drapel-stindard; soldat-ostas-ostean; zapada-nea-omat; obraznic-insolent-impertinent; gigantic-urias; paradis-rai-eden; infectios-contagios. Uneori sinonimele sunt regionalisme: slanina-clisa-slana; cartofi-crumpi-barabule; Ele se impart in mai multe categorii: 1.totale, sensurile sunt identice: steag=drapel=stindard; 2.partiale, nu toate sensurile coincid: repede=iute 3.aproximative, cand se sugereaza obiectul, prin echivalente neasteptate: luna la Eminescu este regina noptii moarta sau o vatra de jaratec Sinonimele din categoriile 2 si 3 pot fi stabilite in context 4.lexicale, o relatie intre cuvinte 5.lexico-frazeologice, o expresie si un cuvant: a da ortul popii=a muri 6.frazeologice, relatie intre doua expresii: in ciuda=in pofida

Antonimele
Antonimele sunt cuvinte cu forma diferita si inteles opus. Tipuri de antonime: 1.cu radacina diferita: tanar-batran; cuminte-rau. 2.formate prin derivare cu prefixe (cu aceeasi radacina): om-neom, impadurit-despadurit. Unele antonime se pot forma cu ajutorul prefixelor. Egal-inegal; Normal-anormal; A face-a desface. Numarul antonimelor este relativ redus.

Omonime
Omonimele sunt cuvinte cu aceeasi forma dar cu inteles diferit. Broasca mi s-a stricat. Am vazut o broasca. Felurile omonimelor: 1.omonime lexicale

27

1.1.totale, cele doua cuvinte sunt identice in flexiune: lac-lacuri. 1.2.partiale, cele doua cuvinte sunt diferite in flexiune: masa-mese-mase. 2.lexico-gramaticale parti de vorbire diferite: sare (verb)-sare (subst.) Uneori omonimele pot fi parti de vorbire diferite.

Cuvinte polisemantice
Sunt cuvinte care au mai multe sensuri si in contexte diferite realizeaza mai multe semnificatii. Unul dintre sensuri este mai cunoscut, mai frecvent (sensul de baza). Celelalte sunt sensuri secundare, derivate Cuvintele cu un singur sens se numesc monosemantice, iar cele cu mai multe sensuri se numesc polisemantice. Cuvintele polisemantice au: 1.sens de baza Sergiu si-a rupt piciorul. 2.sens secundar Piciorul podului e gros. 3.sens figurat Pe un picior de plai, Pe-o gura de rai. Sensul unui cuvant poate fi stabilit numai in context. Cuvintele polisemantice nu trebuiesc confundate cu omonimele: -la polisemantice exista un cuvant cu mai multe sensuri apropiate; -la omonime exista doua cuvinte care intamplator sunt la fel dar sensurile lor sunt complet diferite.

Paronime
Sunt cuvinte cu forma asemanatoare si inteles diferit. Cand vorbitorul nu cunoaste exact sensul unuia din cuvinte, el le poate confunda. Am raspuns oral. Avem un orar greu.

Pleonasmul
Pleonasmul este o greseala de exprimare care consta in folosirea alaturata a doua cuvinte cu acelasi inteles, repetarea inutila a aceleasi idei. Fiind o greseala de exprimare pleonasmul trebuie evitat. Baba batrana A revedea din nou

Unitati frazeologice
Unitatile frazeologice sunt combinatii stabile de doua sau mai multe cuvinte care au sens unitar si denumesc un anumit obiect. Unitatile frazeologice pot fi de mai multe feluri: 1.locutiuni sunt grupuri de cuvinte au sens unitar si care se comporta ca un singur cuvant, ele pot fi: -substantivale Tinere de minte. -adjectivale Om cu scaun la cap. -pronominale Nu se stie cine. -verbale A trage la masea. -adverbiale In sus. -prepozitionale In susul, in josul. -conjunctionale De vreme ce, din cauza ca. 2.expresiile sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar si cu o valoare expresiva mai mare decat cea a locutiunilor. Ele sunt de fapt structuri metaforice. As da arama pe fata. A face pe mortul in papusoi. A taia frunze la caini. A umbla dupa cai verzi pe pereti.

28

3.expresii idiomatice cuvinte cu sens figurat. Are in general nu pot fi traduse in alta limba. A nu-i fi boii acasa. A nu fi in apele tale. 4.formule si clisee internationale folosite in toate limbile Arta pentru arta. Marul discordiei. Arca lui Noe. Calcaiul lui Ahile. Patul lui Procust.

Fonetica
Fonetica este o ramur a lingvisticii care studiaz producerea, transmiterea, audiia i evoluia sunetelor limbajului articulat. Din limba greaca: phonos=sunet Fonetica studiaza sunetele vorbirii. Un cuvant are o forma si un inteles. Fiecare cuvant e format din sunete. In scris sunetului ii corespunde o litera. Totalitatea literelor dintr-o limba asezate intr-o anumita ordine formeaza alfabetul limbii respective. De obicei unui sunet ii corespunde o litera: -mama 4 sunete, 4 litere; -catel 5 sunet, 5 litere; -magarus 7 sunete, 7 litere. Uneori anumite grupuri de litere formeaza un singur sunet, astfel: -ce, ci, ge, gi un sunet, 2 litere; -che, chi, ghe, ghi un sunet, 3 litere. Limba romana are in total 34 sunete specifice, din care : -7 v o c a l e : a, , , e, i, o, u ; -22 consoane: m, n, r, s, , v, z, c, k, b, l, h, d, t, , f, j, p, g, q, y, x; -semivocale : e, i, o, u. Sunetul sau grupul de sunete care se pronunta cu o singura deschizatura de gura se numeste silaba. O silaba contine neaparat o vocala. Grupul de sunete format dintr-o vocala si o semivocala alaturate in aceeasi silaba se numeste diftong. -Diftongii ascendeni sunt formai dintr-o semivocal + vocal /SV/: sear, iarb, iepure, iol, iubi, soare, steaua, rou; (ea, eo, ia, ie, io, iu, oa, ua, u) -Diftongii descendeni sunt formai dintr-o vocal + semivocal /VS/: mai, tei, cutii, ci, cpti, noroi, pui, august, meu, fiu, tu, ru, tablou; (ai, ei, ii, i, i, oi, ui, au, eu, ii, u, u, ou.) Grupul de sunete format dintr-o vocala si doua semivocale alaturate in aceeasi silaba se numeste triftong. -iau ; [ s iau ] -iai ; [ tu voiai ] -iei ; [ s iei ] -ioa ; [ aripioar ] -eau ; [ vreau ] -eai ; [ priveai ] -oai ; [ leoaic ] -eoa ; [ pleoape ] Grupul de sunete format din doua vocale alaturate in silabe diferite se numeste hiat. Hiatul poate fi format din vocale diferite: a-e, a-i, a-o, a-u, -i, -a, e-a, e-i, e-o, e-u, i-a, i-e, i-o, i-u, -i, o-a, o-e, o-i, o-u, u-a, u-e, u-i, u-o, ca n cuvintele: aer, naiv, haos, aur, fain, cu, real, leit, neon, neuron, ziar, vie, fior, diurn, mrit, boa, poet, doime, noutate, scuar, duet, sui, fluor, sau din aceeai vocal, repetat: a-a, e-e, i-i, o-o, u-u, ca n cuvintele: supraaglomerat, feeric, viitor, alcool, vacuum.

29

Reguli de despartire a cuvintelor in silabe

1.V-CV Cand exista o consoana intre 2 vocale, consoana trece la silaba a doua. mi-na; ma-ma; a-pa. 2.VC-CV Cand exista 2 consoane intre 2 vocale, prima consoana ramane la prima silaba, iar a doua trece la silaba urmatoare. Ban-ca; mar-fa; bar-ca. 2.e.La aceasta regula exista si exceptii: -in situatia cand in prima silaba sunt ambele consoane, iar in a doua silaba exista l sau r despartirea se face inaintea intregului grup, ambele consoane trecand la silaba a doua. Exemple de consoane: b, c, d, f, g, h, t, p. Ta-bla; Co-dru; Ti-gru. 3.VC-CCV Cand exista 3 consoane intre 2 vocale, prima consoana ramane la prima silaba, iar celelalte trec la silaba a doua. Mon-stru; Cin-ste. 3.e. La aceasta regula exista si exceptii: La aceasta regula exista exceptii in cazul urmatoarelor grupuri de consoane, cand despartirea se face intre a doua si a treia consoana: lpt, mpt, mlt, ncs, nct, ndv, rct, rtf si stm. Jert-fa; sculp-tu-ra. 4.V-V (regula hiatului) Cand exista doua vocale in hiat, se aplica regula hiatului. Po-et ; i-de-e. 5.Regula morfologica Cand exista un cuvant format cu prefix, acesta se desparte de cuvant, fara a se aplica una din regulile dinainte. In-e-gal ; i-ne-lar. Acolo unde exista cuvinte compuse, despartirea se face intre cele doua cuvinte Din-spre; de-spre; unt-de-lemn. Nu se despart cuvintele prescurtate si numele proprii.

Accentul
In limba romana nu exista o pozitie fixa a accentului. De obicei se accentueaza penultima sau antepenultima silaba, dar exista si exceptii. Uneori accentul poate schimba sensul unui cuvant: laturi-laturi; vesela-vesela; copii-copii.

30

Semnele de ortografie si de punctuatie

Semnele de punctuatie sunt: -punctul . marcheaza sfarsitul unei propozitii enuntiative; -semnul exclamarii ! marcheaza sfarsitul unei propozitii exclamative (dorinta, urare, blestem); -semnul intrebarii ? marcheaza sfarsitul unei propozitii interogative (cand apare o intrebare sau cand se exprima indoiala, nedumerire, uimire); -virgula , marcheaza o pauza in vorbire; -punct si virgula ; marcheaza o pauza in vorbire mai mare decat cea exprimata prin virgula; -doua puncte :; -puncte de suspensie ... marcheaza intreruperea comunicarii; -linia de dialog - marcheaza inceputul unei discutii dintre doua sau mai multe personaje; -ghilimelele . Semnele de ortografie sunt: -apostroful care marcheaza eludarea (absenta) unui sunet sau grupuri de sunete (domle, vin ); -cratima - se mai numeste liniuta de unire si marcheaza rostirea impreuna a doua cuvinte sau parti de cuvinte. De multe ori marcheaza aludarea unei vocale.

Gramatica unei limbi este ansamblul de reguli de folosire a acelei limbi, ea studiaza regulile modificarii
formelor cuvintelor in timpul vorbirii, precum si regulile imbinarii cuvintelor in propozitii si a propozitilor in fraza. Acelai termen este folosit i pentru tiina care studiaz astfel de reguli, ca ramur a unui studiu mai general al limbajului, numit lingvistic. Fiecare limb are un set specific de reguli i deci o gramatic distinct. n mod tradiional n domeniul gramaticii erau cuprinse doar dou subdomenii: 1.morfologia (modificarea formei cuvintelor) i 2.sintaxa (mbinarea cuvintelor n propoziii i fraze). n prezent lingvitii consider ca aparinnd tot gramaticii i urmtoarele subdomenii, care studiaz alte regulariti ale limbii: -fonetica; -fonologia; -ortografia; -semantica; -pragmatica.

Morfologia este partea gramaticii care studiaz forma cuvntului, modificrile formei i ale coninutului,
valorile gramaticale exprimate prin formele cuvntului. Morfologia, urmrete cuvntul sub aspectul variaiei formei sale (al flexiunii) pentru exprimarea diverselor categorii gramaticale, prin opoziie cu sintaxa, care studiaz combinarea cuvintelor i funciile pe care acestea le iau n cadrul combinaiilor.

Prile de vorbire sunt cuvinte sau locuiuni verbale care fac parte din 10 clase gramaticale grupate dup:
sensul lexical - ceea ce exprim forma lor - caracteristici morfologice posibilitatea de a ndeplini anumite funcii sintactice.

Cel mai important rol n clasificarea prilor de vorbire l are sensul lexical, adic ceea ce exprim fiecare parte de vorbire, astfel: 1. substantivul - indic obiecte, 2. pronumele - ine locul unui substantiv, 3. numeralul - exprim un numr sau o determinare numeric, 4. adjectivul - exprim o proprietate a unui obiect, 5. verbul - exprim o aciune sau o stare, 6. adverbul - exprim o caracteristic a unui aciuni sau a unei stri, 7. interjecia - exprim exteriorizarea unui sentiment, a unei stri fizice sau psihice sau a unui sunet, 8. articol,

31

9. conjuncia i 10. prepoziia - acestea nu au sens de sine stttor i sunt simple instrumente gramaticale ce servesc la
stabilirea unor raporturi gramaticale. Prile de vorbire sunt: flexibile: verbul, substantivul, pronumele, articolul, adjectivul parial flexibile: numeralul neflexibile: prepoziia, conjuncia, interjecia, adverbul.

Verbul
Partea de vorbire flexibila care arata actiunea, starea sau existenta se numeste verb. n gramatic, verbul este o parte de vorbire care exprim n general o aciune, ca de exemplu a alerga, a construi. Tot n categoria verbelor intr i o serie de alte cuvinte care, dei nu exprim aciunea propriu-zis svrit de subiect, din punct de vedere morfologic se comport identic. Astfel exist verbe care exprim existena sau starea (a fi, a sta), recepionarea pasiv a unei aciuni exterioare (a primi, a auzi), o transformare (a crete, a disprea), etc. Termenul verb vine n romnete din franuzescul verbe, cu acelai sens, i care la rndul lui provine din latinescul verbum (cuvnt, verb). Romanii au preluat noiunea din grecete, unde rhema avea acelai sens. Datorit importanei sale deosebite n comunicare, verbul este una dintre cele dou pri de vorbire prezente n toate limbile, cealalt fiind substantivul. n multe limbi, inclusiv limba romn, cele mai scurte propoziii corecte gramatical i cu sens de sine stttor snt cele care conin un verb. Daca flexiunea substantivului si a pronumelui se numeste declinare, atunci flexiunea verbului se numeste conjugare. Dupa terminatiile la modul infinitiv, verbele sunt de patru conjugari: -conjugarea I-a -(a): a cnta, a mnca -conjugarea a-II-a -(ea): a vedea, a tcea -conjugarea a-III-a -(e): a face, a spune -conjugarea a-IV-a -(i sau ): a citi, a hotr Categoriile gramaticale ale verbului sunt: -conjugarea (4 conjugari); -modul (8 moduri); -timpul (7 timpuri); -numar (singular si plural); -persoana (I, II, III).

Clasificare
1. Dup neles: 1.1.predicative au neles de sine stttor i formeaz singure predicat verbal (ex: Biatul citete.). 1.2.nepredicative nu au neles de sine stttor i nu pot forma singure predicat verbal 1.2.1.copulative sunt verbe care nu au neles de sine stttor si nu pot forma singure predicatul verbal, intr n alctuirea unui predicat nominal alturi de un nume predicativ ( ex: El este elev.). Ele formeaza impreuna cu numele predicative predicat verbal. Sunt acele verbe care fac legatura dintre subiect si numele predicativ. Cnd predicatul unei propoziii se exprim printr-un nume predicativ, cuvntul de legtur dintre acesta i subiect se numete copul. n multe limbi acest cuvnt este un verb, numit n aceast poziie verb copulativ. De exemplu, n propoziia "[...] iubirea de moie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Principalele verbe copulative sunt: -a deveni este intotdeauna copulativ; El a devenit premiant. -a fi este copulativ cand nu are inteles de sine statator si nu poate fi inlocuit cu: a se afla, a se gresi, a exista. 1.2.2.auxiliare ajut la formarea unor moduri i timpuri compuse, cele trei verbe auxiliare in limba romana sunt: a fi, a avea, a voi (ex: El a mers la coal.).

32

2. Dup posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: 2.1.personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a cobor. 2.2.impersonale ca sens i unipersonale ca form (au form numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plou, se cuvine, trebuie, se ntmpl, a ltra, a merita, a ajunge, a rmne (ex.: Rmne cum am stabilit.). 3. Dup posibilitatea de a avea un complement direct: 3.1.tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: vd ceva; vd pe cineva). 3.2.intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gndi. Verbe intranzitive 1. Verbe de micare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: plou, tun, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gndi, a-i aminti 5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a nsemna 6. Verbe la diateza pasiv Exemple: -a iesi VP VC -a ajunge -a insemna

Eu ies in curte. Eu ies doctor. VP Eu ajung acasa. VC Eu ajung ministru. VP Eu insemn tema. VC Viata inseamna munca.

Cele trei situatii ale verbului a fi 1.Verb predicativ VP cand are inteles de sine statator si poate fi inlocuit cu: a se afla, a se gasi, a exista si formeaza sigur predicatul. Maria este la mare. 2.Verb copulativ VC cand nu are inteles de sine statator si nu poate fi inlocuit cu: a se afla, a se gasi, a exista, nu poate forma singur predicatul. Maria este harnica. 3.Verb auxiliar VA cand ajuta la formarea unor timpuri compuse de la alte verbe si a diatezei pasive. Atunci formeaza PV. Eu voi fi mancat o prajitura. Timpurile verbului Forma pe care o ia verbul pentru a arata cand se desfasoara actiunea se numeste timp. Timpurile de baza sunt: 1.prezent; 2.imperfect ; 3.perfectul simplu ; 4.mai mult ca perfectul ; 5.viitor I 6.viitor II Numai modul indicativ are toate cele 7 timpuri.

Flexiune

33

n multe limbi, forma verbelor se modific n timpul vorbirii n funcie de persoana, numrul i uneori genul subiectului. De asemenea, verbul i poate schimba forma n funcie de ali parametri, precum timpul, modul, aspectul sau diateza. Acest proces de schimbare a formei verbului se numete conjugare. Modurile verbului Forma pe care o ia verbul pentru a arata cum considera vorbitorul actiunea se numeste mod. Modurile verbului: 1.Personale (predicative) se numesc personale pentru ca isi schimba forma dupa persoana si se numesc predicative pentru ca au functie de predicat verbal. 1.1.Indicativ arata o actiune sigura, reala. Are toate cele 7 timpuri. 1.2.Conjunctiv arata o actiune posibila, realizabila. Are prezent si perfect. Se formeaza cu conjunctia sa. 1.3.Conditional optativ arata o dorinta, optiune, a carei realizare este conditionata de ceva. Are prezent si perfect. Se formeaza cu auxiliarul a avea. Are si forme inverse (ce apar deobicei in limba populara) folosite pentru a exprima: -o dorinta: Dare-ar Domnul Dumnezeu... -o urare: vedea-te-as imparat! -un blestem: arde-l-ar focul! 1.4.Imperativ arata o porunca, un sfat, o urare, un indemn, o rugaminte. Are numai persoana a II a. Are forma afirmativa si negativa. 2.Nepersonale (nepredicative) se numesc nepersonale pentru ca nu isi schimba forma dupa persoana si se numesc nepredicative pentru ca au orice functie in afara de predicat, adica subiect, nume predicative, atribut sau complement. 2.1.Infinitiv este modul de baza al verbului exprima numele actiunii, starii, existentei, este forma verbului scrisa in dictionar; SB A invata e greu. NP Placerea lui este de a invata. AV Placerea de a invata este a lui. CD El stie a canta. CI S-a saturat de a lua note proaste. CCM A venit la scoala fara a invata. 2.2.Gerunziu se formeaza cu ind sau and si exprima o actiune in desfasurare. CCM El merge cantand. AV Se vad cosuri fumegand. AA Se vad cosuri fumegande. CI S-a saturat mancand banana. NP Cosurile sund fumegande. 2.3.Participiu seamana cu adjectivul exprima o actiune terminata, suferita de o fiinta sau de un lucru; ajuta la formarea unor moduri si timpuri; poate deveni adjectiv cand determina un substantiv. AA Lectia de invatat a fost usoara. NP Pomii sunt infloriti. 2.4.Supin arata scopul actiunii si se formeaza din de + participiu numeste actiunea ca si infinitivul, dar se formeaza cu prepozitii diferite de a SB De invatat e greu. NP Lectia este de invatat. AV Lectia de invatat este grea. CD Am de invatat. CI S-a saturat de invatat.

34

Conjugarea verbului a canta 1.1.Modul indicativ Prezent Actiunea se desfasoara in momentul vorbirii Eu cant Tu canti El,Ea canta Noi cantam Voi cantati Ei, ele canta Mai mult ca perfect Actiune trecuta terminata inaintea altei actiuni tot trecute Eu cantam Tu cantasi El, ea canta Noi cantasem Voi cantaserati Ei, ele cantasera 1.2.Modul conjunctiv Prezent Actiune posibila in prezent sau in viitorul apropiat Eu sa cant Tu sa canti El, ea sa cante Noi sa cantam Voi sa cantata Ei, ele sa cante Perfect Actiune posibila in trecut Eu sa fi cantat Tu sa fi cantat El, ea sa fi cantat Noi sa fi cantat Voi sa fi cantat Ei, ele sa fi cantat Imperfect Actiune trecuta si neterminata Eu cantam Tu cantai El, ea canta Noi cantam Voi cantata Ei, ele cantau Perfectul simplu Actiune trecuta terminata de curand Eu cantai Tu cantasi EL, ea canta Noi cantaram Voi cantarati Ei, ele cantara Viitor I Actiune viitoare Eu cantasem Tu cantasesi El, ea cantase Noi cantaseram Voi cantaserati Ei, ele cantasera Eu voi canta Tu vei canta El, ea va canta Noi vom canta Voi veti canta Ei, ele vor canta Perfectul compus Actiune trecuta si terminata inaintea vorbirii Eu am cantat Tu ai cantat El, ea a cantat Noi am cantat Voi ati cantat Ei, ele au cantat Viitor II (anterior) Actiune viitoare terminata inaintea altei actiuni tot viitoare Eu voi fi cantat Tu vei fi cantat El, ea va fi cantat Noi vom fi cantat Voi veti fi cantat Ei, ele vor fi cantat

1.3.Modul conditional optativ Prezent Actiune conditionata sau dorita in prezent Eu as canta Tu ai canta El, ea a canta Noi am canta Voi ati canta Ei, ele ar canta 1.4.Modul imperativ Forma afirmativa: canta cantati; Forma negativa: nu canta nu cantati. 1.5.Modul infinitiv A canta Perfect Actiune conditionata sau dorita in trecut Eu as fi cantat Tu ai fi cantat El, ea a fi cantat Noi am fi cantat Voi ati fi cantat Ei, ele ar fi cantat

35

1.6.Modul gerunziu Cantand 1.7.Modul participiu Cantat cantata; Cantati cantate. 1.8.Modul supin De cantat. Pentru cantat.

Stabilii funcia sintactic a verbelor i felul aciunii exprimate.

nvei-prezent,II,singular/Pv aciune sigur,real-INDICATIV s nvei-prezent,II,singular/Pv-aciune posibil-CONJUNCTIV Ai nva-prezent,II,singular/Pv-aciune dorit-CONDIIONAL-OPTATIV nva!-prezent,II,singular/Pv-porunc,ndemn-IMPERATIV A nva-prezent/S-numele aciunii-INFINITIV nvnd-C-circumstanele aciunii-GERUNZIU nvat-A-aciune terminat-PARTICIPIU(form de adjectiv) De nvat-A-scopul,destinaia aciunii-SUPIN

Cele trei conjugari Forma pe care o ia verbul pentru a arata raportul dintre subiect si obiect (complement) se numeste diateza In limba romana exista 3 diateze: 1.Diateza activa - subiectul este activ, el face actiunea si complementul o sufera. 2.Diateza reflexiva subiectul face actiunea si tot el o sufera. Se formeaza din diateza activa, in fata verbului aparand unul dintre urmatoarele pronume reflexive: Ac:ma,te,se,ne,va,se; D:imi,iti,isi,ne,va,isi 3.Diateza pasiva subiectul este pasiv, altcineva face actiunea, iar subiectul o sufera. Se formeaza din verbul a fi la modul si timpul potrivit si timpul necesar + participiul verbuilui de conjugat.

36

Substantivul
Partea de vorbire flexibila care defineste obiecte se numeste substantiv. In gramatica, prin obiecte intelegem finite, lucruri si fenomene ale naturii. Clasificarea substantivelor Substantivele se pot clasifica dup diferite criterii, astfel: 1.Substantive proprii i substantive comune 1.1.Substantivul (sau numele) propriu denumete individual o fiin sau un lucru pentru a le deosebi de alte fiine sau lucruri din aceeai categorie. Substantivele proprii se scriu cu iniial majuscul: Frana, Ion Luca Caragiale, Pmnt (cnd e vorba de planet). Ex.: Ionel, Resita, Carpati, Romania. 1.2.Substantivul comun servete la indicarea obiectelor de acelai fel. Se scrie cu iniial minuscul cu excepia cazurilor cnd majuscula este cerut de alte reguli gramaticale sau necesiti stilistice. Ex.: om, porc, dulap; 2.Substantive colective Substantivele sunt acele substantive a cror form de singular are neles de plural. Ex.: 2.1.substantive simple (primare): hoard, herghelie, stol, turm, trib, grup, mulime. 2.2.substantive derivate (se formeaza prin sufixare): aluni, frunzi, rnime, stejri, tineret, armat. 3.Substantive simple i substantive compuse 3.1.Substantivele simple pot fi primare (carte, floare etc.) sau derivate cu sufixe (buntate, geamgiu, ndoial etc.) 3.2.Substantivele compuse sunt formate din dou sau mai multe cuvinte cu sens unitar. Ex.: -prin alturare cu cratim: cal-de-mare, argint-viu, gur-casc -prin alturare cu blanc: Mihai Viteazul, tefan cel Mare -prin contopire: binefacere, bunstare, bunvoin -prin abreviere: FMI, OPC, OZN 4.Substantive numrabile i substantive nenumrabile 4.1.Se numesc substantive numrabile cele care denumesc obiecte separate, care se pot numra. Cele mai multe substantive care denumesc fiine, lucruri, evenimente i locuri intr n aceast categorie. Substantivele numrabile au form de plural, pot fi determinate de atribute (numerale, adjective) care exprim cantitatea: trei purcelui, o mulime de probleme, cteva minute. 4.2.Substantivele nenumrabile denumesc substane sau alte lucruri care nu pot fi numrate, precum o mare parte din noiunile abstracte. Aceste substantive nu au form de plural, sau forma lor de plural are un sens diferit de cea de singular; alte ori nu exist dect forma de plural. Ex.: oxigen, nisip, 5.Substantive concrete i substantive abstracte 5.1.substantivele concrete denumesc obiecte sau substana constitutiv a unor obiecte: telefon, pantof, lamp, tablou 5.2.substantivele abstracte denumesc abstraciuni: noroc, idee, fericire, atitudine, pace, linite fericire, zori.

37

Categoriile gramaticale specifice substantivului sunt: 1. genul: 3 genuri: - masculin: - un-doi;

-feminin: -neutru: - o-doua; -un-doua.

2. numarul: -singular;
-plural. Exista substantive care au numai forma de singular, adica sunt defective de plural: soare, luna, miere, sare, grau, aur. Exista substantive care au numai forma de plural, adica sunt defective de singular: calti, zori, icre, taitei, macaroane, spaghete.

3. cazul: -nominativ (N);

-acuzativ (Ac); -genitiv (G); -dativ (D); -vocativ (V). Cazul Nominativ Pe cine?, ce? Cu cine?, cu ce?, despre cine?, despre ce?, la cine?, la ce? care?, ce fel de? Acuzativ Unde?, de unde?, pana unde? Cand? Cum? Al, A, ai,ale cui? Din ce cauza? Genitiv Unde?, de unde?, pana unde? Cand? Cui? Cum? Dativ Vocativ -Intrebarea la care raspunde Cine?, ce? Functia sintactica Subiect Nume predicativ Atribut substantival apozitional (ASA) Complement direct Complement indirect Atribut substantival prepozitional (ASP) Nume predicativ Complement circumstantial de loc (CCL) Complement circumstantial de timp (CCT) Complement circumstantial de mod (CCM) Atribut substantival genitival (ASG) Nume predicativ Complement circumstantial de cauza (CCC) Complement circumstantial de loc (CCL) Complement circumstantial de timp (CCT) Complement indirect Complement circumstantial de mod (CCM) Nume predicativ -Exemplu Elevul invata El este elev Elevul Ionescu invata. Ionescu, colegul nostru cuminte, invata. L-am vazut pe elev. Se joaca cu elevul Cartea de la elev e noua Cartea este de la elev Stau sub elev. In vacanta plec pe munte. El invata cu placere Cartea elevului e pe masa. Cartile sunt ale elevului M-a batut din cauza colegului. El sta in fata casei. A sosit inaintea parintilor. Dau elevului o carte Sergiu invata asemenea colegilor. Ei sunt asemenea colegilor. Baiatule, taci din gura!

Vocativul arata o chemare sau o strigare ce se desparte de restul propozitiei prin virgule. Substantivul in vocativ nu are functie sintactica. Substantivele proprii masculine si feminine, nume straine primesc la genitiv articolul inaintea substantivului: lui Ionel, lui Vasile.

38

Se scriu cu 3 de i substantivele masculine terminate in iu: fiu, geamgiu, macaragiu, barcagiu si substantivul copil atunci cand sunt articulate cu articolul hotarat.

Schimbarea clasei gramaticale 1.substantive provenite din adjectiv: tnrul, roul, voinicul, un btrn 2.substantive provenite din pronume personale: eul 3.substantive provenite din pronume reflexive: sinele, sinea 4.substantive provenite din numeral cardinal: doiul, suta, mia, zecele, un trei 5.substantive provenite din verb: scrisul, mncatul, suferindul, vorbitul 6.substantive provenite din adverb: aproapele, binele, rul, greul 7.substantive provenite din prepoziie: o contr 8.substantive provenite din interjecie: oful, hopul, ful

Adjectivul
Partea de vorbire flexibila care arata insusirea sau calitatea unui obiect se numeste adjectiv. Exemplu Vulpea rocat a srit peste cinele lene. El este detept. Frumoasa floare s-a ofilit. Psrile zboar repede. Observaii

Am vzut o pasre frumoas. Ce fel de pasre? Frumoas. Ce fel de vulpe? Rocat. Ce fel de cine? Lene. Cum este el? Detept. Adjectivul frumoasa este pus n faa substantivului floare pentru a sublinia caracteristica substantivului. Primete articolul substantivului determinat. A nu se confunda repede cu un adjectiv deoarece acesta determin un verb i este un adverb (i deci nu se declin i nu se acord cu substantivul).

Adjectivele sunt de doua feluri: 1.invariabile (i): - au aceeasi forma indiferent de genul si numarul substantivului. In aceasta categorie intra adjectivele care denumesc: -nume de culori straine: gri, maro, kaki, oranj, bleu, roz, mov, lila; -neologice terminate in e: eficace, perspicace, feroce, atroce, motrice. 2.variabile: -cu o terminatie (V1) cele terminate in e: mare, tare, verde, limpede, subtire; -cu doua terminatii (V2) toate celelalte. Substantiv Pantalon Rochie Pantaloni Rochii Invariabil gri gri gri gri Variabil cu o terminatie mare mare mari mari Variabil cu doua terminatii albastru albastra albastrii albastre

Se scriu cu trei de i la plural adjectivele terminate in iu atunci cand stau in fata substantivului (auriu, argintiu, fumuriu, cenusiu, ruginiu). Cel de al 3 lea i este articolul hotarat al substantivului. Norii cenusi acopera cerul. Cenusiii nori acopera cerul. Adjectivul se acorda intotdeauna in gen, numar si caz cu substantivul pe care il lamureste si are functie de atribut adjectival (AA). Baiatul harnic invata. Numai cand sta dupa un verb copulativ are functie de nume predicativ. Baiatul este harnic. Unele adjective s-au format cu ajutorul prefixelor sau sufixelor: -ne nedemn, nedormit, neascultator;

39

-in inegal, indecis, incomod; -iu auriu, cenusiu; -sc omenesc, tineresc; -os omenos, dureros. Grade de comparatie ale adjectivelor 1.pozitiv bun; 2.comparativ - de superioritate mai bun; - de egalitate tot atat de bun; - de inferioritate mai putin bun;

3.superlativ relativ de superioritate cel mai bun ; - de inferioritate cel mai putin bun; - absolut foarte bun. La pozitiv si superlativ absolut nu se face comparatia. Comparativul de egalitate se poate forma si astfel: la fel de bun. Superlativul absolut poate fi format si altfel decat cu adverbul foarte, astfel: -extraordinar de ... -nemaipomenit de ... -grozav de ... -fantastic de ... -neinchipuit de ... Exista adjective care nu au grade de comparatie: gigantic, urias, pitic, extraordinar, superior, inferior, maxim, minim, optim, viu, mort, oral, scris.

Pronumele
Pronumele este o parte de vorbire flexibil, prezent n majoritatea limbilor, care ine locul unui substantiv atunci cnd participanii la dialog cunosc sau neleg din context obiectul sau persoana numit de acesta. Pronumele este o clas de cuvinte eterogen; uneori pronumele adaug informaii suplimentare despre substantivul nlocuit: respectul vorbitorului, identitatea obiectului numit cu un altul, absena obiectului etc. Clasificare

Clas

Exemple

Cu forme personale

Pronume personal

eu, voi, el, dnsul

Pronume personal de politee dumneavoastr, dumneata, dumnealui

Pronume reflexiv

se, sine, i

Pronume posesiv

(ai) mei, (al) su, (a) sa

Pronume de ntrire

nsumi, niv

Fr forme personale

40

Pronume demonstrativ

acesta, sta, aceea, acelai

Pronume interogativ

cine, ce, care, ct

Pronume relative (relational) care, ceea ce, cine

Pronume nehotrt

unul, unii, cineva, altul, oricare, vreunul

Pronume negativ

nimeni, nimic

1.Pronumele personal Tine locul numelor de persoana. El are forme diferite dupa numar si persoana. Persoana a-I-a a-II-a a-III-a Singular Eu Tu El, ea a-III-a sing. masc. El Pe el, il, lLui, ii, iAl lui Plural Noi Voi Ei, ele a-III-a sing.fem. ea Pe ea, -o Ei, ii, iAl ei a-III-a pl.masc. Ei Pe ei, ii, iLor, le-, li Al lor a-III-a pl.fem. ele Pe ele, leLor, le-, li Al lor -

Cazul N Ac D G V

a-I-a sing. Eu Pe mine, ma, mMie, imi, mi-

a-II- sing. Tu Pe, tine, teTie, iti, tiTu!

a-I-a pl. Noi Pe noi, ne-, niNoua, ne-, ni -

a-II-a pl. Voi Pe voi, va, vVoua, va, vVoi!

Pronumele are forme de vocativ numai la persoana a-II-a, iar forme de genitiv numai la persoana a-III-a. La dativ si acuzativ fiecare pronume are mai multe forme: - prima se numeste accentuata - celelalte se numesc forme neaccentuate. Mana-mi ridicam. Constructiile in genul celor de mai sus se numesc D-posesiv. Functia acestui pronume este de atribut pronominal in D. Si mi-ti-l lua pe zmeu si mi-ti-l tranti. Constructiile de genul celei de mai sus apar in creatiile populare pentru a sublinia participarea afectiva a cititorului la actiune. Aceste constructii se numesc D-etnic si in ele pronumele personal nu are functie sintactica. 2.Pronumele personal de politete Se foloseste atunci cand vrei sa arati respect persoanei cu care sau despre care vorbesti. Are forme numai pentru persoanele: a-II-a si a-III-a.

Persoana a-II-a a-III-a prescurtat: d-ta, dvs., d-voastra.

Singular Dumneata Dumnealui , dumneaiei

Plural Dumneavoastr a Dumnealor Uneori pronumele de politete se poate scrie

41

Exista si forme populare a acestor pronume: mata, matale, talica. Pronumele dumneavoastra poate fi folosit si pentru singular cand vrei sa arati un respect mai mare unei anumite persoane. Pronumele de politete poate avea orice functie pe care o are pronumele personal. N-SB N-NP Ac-CD Ac-CI Ac-ASP Ac-NP G-ASG G-NP D-CI Dumnealui doarme Acela este dumnealui L-am vazut pe dumnealui Se joaca cu dumnealui Cartea de la dumnealui este frumoasa Cartea este de la dumnealui Cartea dumnealui este noua Cartea este a dumnealui Dumnealui i-am dat o carte

3.Pronumele reflexiv Tine locul unui substantiv, aratand identitatea subiectului cu complementul. Exemple: ti, ne, va, imi, m-, iti, te, v. Eu ti-am scris o scrisoare. (pr.pers.) Ti ti-ai terminat temele. (pr.reflexiv) La persoanele I si II nu exista pronume reflexiv, ci se foloseste pronumele personal forma neaccentuata in D si Ac. La persoana a-III-a pronumele reflexiv are forme proprii: -in D sie, sesi, isi, si-; -in Ac pe sine, se, s-. Formele evidentiate sunt neaccentuate si stau in fata verbului facand parte din predicat. Pronumele reflexive cu forme accentuate au functii sintactice: D-CI Isi vorbeste siesi. Ac-CD S-a vazut pe sine in oglinda. Ac-CI Vorbeste despre sine. Ac-AP Lauda de sine nu miroase bine. Alina si Roxana rad. (conjunctie) Sergiu si-a spart capul. (pr.reflexiv) Vin si eu cu tine. (adverb) 4.Pronume si adjective pronominal posesiv Pronumele posesiv tine locul atat al posesorului cat si al obiectului posedat. Cazul Obs. La persoana a III a plural nu exista pronume posesiv, N in locul lor folosindu-se Ale mele Ale tale Ale sale Ale noastre Ale voastre Ale lor pronumele personal in G Unele pronume posesive nu au decat N si Ac. Cele care au cazul G-D il formeaza cu alor, alor mei, alor tai. 5.Pronume si adjective pronominal demonstrative Tine locul unui substantiv aratand apropierea, departarea sau identitatea. Este de patru feluri: De apropiere De departare De identitate De diferentiere (de apropiere) De diferentiere (de departare) acesta asta acela ala acelasi cestalalt celalalt aceasta asta aceea aia aceeasi ceastalalta cealalta acestia astea aceia aia aceiasi cestilalti ceilalti acestea astea acelea alea aceleasi cestilalte celelalte a-I-a sing. Al meu A mea Ai mei a-II- sing. Al tau A ta Ai tai a-III-a sing. Al sau A sa Ai sai a-I-a pl. Al nostru A noastra Ai nostri a-II-a pl. Al vostru A voastra Ai vostri a-III-a pl. Al lor A lor Ai lor

42

Cand sta singur este pronume demonstrativ, iar cand insoteste un substantiv devine APD.

Numeralul
Numeralul este o parte de vorbire flexibil (substantiv sau adjectiv) ce exprim (sub diverse aspecte) un numr, o determinare numeric a obiectelor ori ordinea obiectelor prin numrare, sau, se refer la numere. Exist mai multe clase de numerale i adjectivele numerale: 1.numeralul i adjectivul numeral cardinal, ordinal, distributiv, colectiv, 2.numeralul fracionar i iterativ i 3.adjectivul numeral multiplicativ. Clasificare Dupa inteles numeralele sunt de mai multe feluri: 1. Numeral cardinal 1.1.Propriu-zis - exprim un numr abstract sau un numr de obiecte. Pot fi simple (zero, unu, doi, sut, mie, milion, miliard) sau compuse (unsprezece, patruzeci). 1.2.Colectiv - exprim nsoirea, ideea de grup. Exemple: amndoi, tustrei. 1.3.Multiplicativ - arat de cte ori crete o cantitate sau se mrete o actiune. Exemple: ndoit, ntreit, nzecit. 1.4.Distributiv - exprim repartizarea i gruparea numeric a obiectelor. Exemple: cte unul, cte patru. 1.5.Adverbial (de repetiie, iterativ) - indic de cte ori se ndeplinete o aciune. Exemple: o dat, de dou ori. 1.6.Fracionar exprima ideea de parte ori fractiune dintr-un intreg sau dintr-un grup unitar de obiecte. Exemple: doime, zecime, sutime, mime. Cand insotesc un substantiv, numeralele au valoare adjectivala si indeplinesc functia de atribut adjectival. 2. Numeral ordinal - Exprim ordinea prin numrare a obiectelor sau aciunilor ntr-o niruire. Exemple: ntiul, primul, secundul, al treilea. Procedee de compunere: 1.Contopire: unsprezece, douzeci, treizeci, tustrei 2.Alturare cu blanc: dou mii, o sut zece 3.Jonciune: treizeci i cinci Categorii gramaticale: 1.Gen este difereniat la numeralele: unu, doi, amndoi, cte unul, tustrei. 2.Numr - au forme de singular i plural numeralele: sut, mie, milion etc.; unu nu are form de plural, doi, trei etc. nu au forme de singular. 3.Caz - nominativ, acuzativ: cei doi; genitiv, dativ: celor doi; genitiv cu prepoziia a: caietele a doi dintre ei; dativ cu prepoziia la: am dat la trei dintre ei. Funcii sintactice

-Subiect - Cinci au sosit mai devreme. -Complement direct - L-am ales pe primul. -Complement circumstanial de mod - A fost rsplatit nsutit. Cand sta singur are valoare substantivala si se comporta ca un substantiv. Cand insoteste un substantiv este folosit cu valoare adjectivala si are functie de atribut adjectival. Numeralele mai mari de 20 au valoare substantivala si atunci cand este urmat de un substantive legat prin numeral cu prepozitia de.

43

Cand sunt folosite singure, numeralele au valoare substantivala, adica se comporta ca un substantiv, avand cazul si functia acestuia. Al trelea lipseste. Cand insoteste un substantiv, numeralul are valoare adjectivala, adica se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat si are functia de AA. Trei elevi invata. Cand sta dupa un verb, numeralul este folosit cu valoare adverbiala si are functie de CC. Ei merg cate doi. Atentie la modul de formare al G-D 1.Numeralele cardinale formeaza aceste cazuri astfel: celor doi, celor trei; 2.Numeralele ordinale formeaza aceste cazuri astfel: celui de al doilea, celui de al treilea; 3.Rar G si D numeralele cardinale se poate forma cu a la G cu a la G si cu lala D. Cartile a patru elevi sunt pe masa. Dau la doi cate un pumn. Valorile morfologice ale cuvantului o: 1.articol nehotarat O fata invata 2.numeral cardinal O fata si doi baieti innoata. 3.pronume personal Au vazut-o in oras 4.Interjectie O, ce urat e afara! Valorile morfologice ale cuvantului un: 1.articol nehotarat Un baiat invata 2.numeral cardinal Un baiat si doua fete invata

Articolul
Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv aratand masura in care obiectul numit de substantiv este cunoscut vorbitorului. Clasificare Articolul este de 4 feluri: Nominativ, acuzativ Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin l a i le un o niste niste cel cea cei cele al a ai ale Genitiv, dativ Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin lui i lor lor unui unei unor unor celui celei celor celor

Felul articolului Hotarat Nehotarat Demonstrativ Posesiv

Articolul nu are functie sintactica. El insoteste de obicei un substantiv si se analizeaza impreuna cu acesta. O carte a fetei sta pe masa cea noua. O art.nehotarat, NA, f.s; A art.posesiv, GD, f.s; I art.hotarat A art.hotarat; Cea art. demonstrativ. Alcatuiti propozitii in care substantivul fetita sa fie: N-SB N-NP Ac-CD Ac-CI Ac-ASP Ac-NP G-ASG G-NP Fetita este cuminte Ea este fetita Am vazut-o pe fata Invata cu o fata Pantalonii de la fata sunt murdari Caietul este de la fetita Bluza fetitei este curate Foile sunt ale fetei

44

D-CI

Dau fetei o minge

Adverbul
Partea de vorbire neflexibila care determina un verb se numeste adverb. El invata bine. Un adverb este o parte de vorbire care caracterizeaz, definete sau modific alte pri de vorbire dintr-o limb, aa cum sunt verbele, adjectivele, alte adverbe, pri de propoziie, propoziii subordonate sau regente, uneori chiar pronume, cu excepia notabil a substantivelor, care sunt definite, caracterizate sau modificate de adjective. Adverbele pot fi recunoscute ntruct rspund primar unor ntrebri specifice de genul Cnd?, Ct de des?, Cum?, n ce fel?, n ce mod?, Unde?, sau altor ntrebri de acelai tip, care sunt variaiuni care folosesc obligatoriu pronume interogative. Clasificare Dupa structura: 1.simple: aici, colo, incet, repede, bine, rau etc 2.compuse: oriunde, oricum, oricat, undeva, cumva, candva, totdeauna, niciodata, uneori, repede repejor, incet incet etc 3.locutiuni adverbiale: din cand in cand, ici si colo, clipa de clipa, zi de zi, din vreme in vreme, ici-colea, la un moment dat, caine-caineste, val-vartej, in fata/spate/dreapta/stanga, pe neasteptate, pe nepusa-masa, in centru/mijloc/varf, am de an, de-a lungul/latul/curmezisul, la o aruncatura de bolti, cat ai clipi, cat ai zice peste etc. Dupa sens: 1.de mod: asa, astfel, bine, rau, repede, incet, agale, alene etc. 2.de timp: astazi, devreme, tarziu, atunci, oricand, candva, odata, demult etc 3.de loc: ici colo, aici, oriunde, undeva etc. Dupa gradul de comparatie: 1.adverbe care realizeaza categoria gradului de comparatie (majoritatea adverbelor): repede, incet, bine, rau, tarziu, devreme etc. 2.adverbe care nu realizeaza categoria gradului de comparatie 2.1.adverbe fara functie sintactica (modalizatori): mai, cam, prea, iar, si, nici, foarte etc. 2.2.adverbe relative: unde, cum, cand, cat, oriunde, oricum, oricand 2.3.adverbe care exprima superlativul prin sens: perfect, total, partial, intruna, mereu, neincetat, totdeauna, niciodata etc. Exista cuvinte care isi schimba valoarea gramaticala, adica pot fi parti de vorbire diferite: -adjectiv Baiatul frumos se plimba. -adverb Baiatul scie frumos. -substantiv Frumosul se plimba. Zilele saptamanii, lunile anului si anotimpurile sunt substantive cand au functie de subiect si adverbe cand au functie de CCT: -adverb Luni vine bunica; -substantiv Luni este prima zi a saptamanii. Adverbele se pot forma si cu ajutorul sufixelor: -este romaneste, vitejeste; -is, as chioras, taras, grabis.

45

Functiile sintactice ale adverbelor: -CCL Merg acasa -CCT Astazi nu mananc -CCM Laura invata bine -At.adv. Mancarea de ieri s-a stricat -NP Mancarea este de ieri. Functii sintactice (in plus decat cele invatate): P: A citi este, fireste, foarte important A.adv: Baiatul din fata este simpatic. Cc.mod: Mergea incet. Cc.timp: A ajuns mai devreme ca de obicei. Cc.loc: S-a asezat acolo. Cc.scop: Ai citit inadins ca sa iei nota mare. Cc.cz: L-a felicitat de bine ce raspunsese. Np: Este bine sa citesti. C.dir: Vorbeste bine englezeste. C.rel: Populatia a crescut numeric. C.exc: A fost peste tot in afara de acolo.

Prepozitia
Este partea de vorbire neflexibila care insoteste un substantiv. Ea nu are functie sintactica si se analizeaza impreuna cu substantivul sau prenumele in fata caruia sta. Acest cuvant este atunci in cazul Ac. Clasificare Dupa forma prepozitiile sunt de doua feluri: 1.simple: la, in, un, cu, pe, sub, peste, de, din; 2.compuse: de la, de pe, de pe la, de sub. Prepozitiile leaga cuvinte cu functii sintactice diferite, pe cand conjunctiile leaga cuvintele cu aceeasi functie sintactica sau doua propozitii. Dupa regimul cauzal, prepozitiile se impart in: 1.care cer Ac marea majoritate a prepozitiilor: la, in, cu, pe, de, de la, sub, peste, de langa, de sub; 2.care cer G deasupra, contra, impotriva, inapoi, inaintea, in fata, in spatele, in susul, in josul, din cauza, cu conditia, in eventualitatea; 3.care cer D gratie, datorita, multumita, conform, contrar, potrivit, si, asemenea, aidoma, atunci cand sunt propozitii. Prepozitiile stau de obicei in fata unui substantiv, pronume, numeral si nu au functie sintactica, analizandu-se impreuna cu cuvantul pe care il precede. Iti doresc asemenea. (adv.) Eu sunt asemenea colegului meu. (prepozitie) Asemenea mancare buna nu am mai mancat decat in Ungaria. (adj.)

Conjunctia
Partea de vorbire neflexibila care leaga doua cuvinte cu aceeasi functie intr-o propozitie sau doua propozitii intr-o fraza se numeste conjunctie. Clasificare Dupa forma conjunctiile sunt de doua feluri:

46

1.simple: si, ca, sa, iar; 2.compuse: ca sa, fiindca, pentru ca.

Dupa raporturile pe care le stabilesc in fraza conjunctiile sunt de doua feluri: 1.coordonatoare: -copulative: si, nici, precum; -adversative: dar, iar, insa, ci, la; -conclusive: deci, prin urmare, asadar, de aceea, in concluzie. 2.subordonatoare: ca, sa, daca, caci, fiindca, desi. Locutiuni conjunctive - grupuri de cuvinte cu valoare de conjunctie: din cauza ca, de vreme ce, din pricina ca, cu toate ca, macar ca, macar sa.

Interjectia
Partea de vorbire neflexibila care exprima stari sufletesti sau imita zgomote din natura se numeste interjectie. Exemple: -stari sufletesti: au, vai, of, ah, ura. -zgomote din natura: fas, pleosc, bau, cucurigu, mac-mac, bum, miau, ham, mu, mor. Clasificare Dupa forma interjectiile sunt de doua feluri: 1.simple: au, vai, of, ah, ura; 2.compuse tic-tac, bing-bang, coic-cioc. Interjectii de adresare: 1.pentru a se adresa unei persoane: mi, m, f, b, bre 2.pentru a atrage atentia asupra unui lucru: hei, ia, iac, iat, uite, ian etc. Exist i cteva locuiuni interjecionale: pe naiba, pcatele mele, doamne ferete Interjectiile se despart de restul propozitiei prin virgula sau semnul exclamarii. Cand insotesc un substantiv in v, virgula se pune dupa substantiv. Mai fato, taci din gura! Exista interjectii care se comporta ca un verb si sunt determinate de complemente directe, se numesc interjectii predicative si au functie de predicat verbal. Pupaza zbarr pe o dugheana. Sarpele fas-fas prin iarba. Hai cu mine! Alte functii ale interjectiei: -SB Din padure se aude cioc-cioc; -AI Zgomote de pac-pac se aud din capul lui. -NP E vai de voi la examen. -CCM Rata merge lipa-lipa. Interjectia ia urmata la imperativ sau conjunctiv nu se desparte prin virgula.

47

Sintaxa este partea gramaticii care studiaz modul combinrii cuvintelor n propoziii i modul combinrii
propoziiilor ntr-o fraz precum i regulile aferente n vederea realizrii comunicrii ntre oameni. Sintaxa are doua parti: 1.sintaxa propozitiei; 2.sintaxa frazei.

Sintaxa propozitiei
Studiaza regulile imbinarii cuvintelor in propozitii. O propozitie este o comunicare cu un singur predicat. Exista situatii cand PV sau o parte a PN nu sunt exprimate. Propozitiile se impart dupa mai multe criterii: 1.scopul comunicarii: -enuntiative dupa continutul lor ele sunt: - propriu-zise predicat la indicativ; -optative predicat la conditional optativ; -imperativ predicat la imperativ. -interogative pot fi: - propriu-zise predicat la indicativ; -optative - predicat la conditional optativ. -exclamative. 2.dupa structura: -simple; -dezvoltate. 3.dupa aspectul predicatului: -afirmative; -negative. Bluzita colegei noatre e frumoasa. (dezvoltata, afirmativa, enuntiativa, propriu-zisa) Iti plac bratarile mele? (dezvoltata, afirmativa, interogativa) Ce ficat frumos ai! (dezvoltata, afirmativa, exclamativa) Nu rade! (simpla, afirmativa, exclamativa, imperativa) Doarme. (enuntiativa, simpla, afirmativa) In sintaxa cuvintele se numesc parti de propozitii. In limba romana sunt patru parti de propozitie: 1.principale: 1.1.subiectul; 1.2.predicatul; 2.secundare: 2.1.atributul; 2.2.complementul.

Sintaxa frazei
Fraza este o imbinare de doua sau mai multe propozitii se numeste fraza. O fraza are atatea propozitii cate predicate are. Clasificare Propozitile unei fraze pot fi: 1.principale care au inteles de sine statator;

48

2.secundare (subordinate) care nu au inteles de sine statator. Roberto vine la scoala ca sa piarda vremea.

In fraza exista doua raporturi intre propozitii: 1.raport de coordonare intre propozitii de acelasi fel, fie principale, fie secundare. 2.raport de subordonare intre subordonata si regenta ei. Regenta este o propozitie, fie principala, fie secundara, de care depinde o subordonata. Raport de coordonare Se stabileste intre doua propozitii de acelasi fel fie secundare fie principale, prin: 1.Justapunere (alaturare) adica prin virgule Mama lucreaza, tata doarme. 2.Prin conjunctii coordonatoare: -copulative: si, nici, precum. -adversative: dar, iar, insa, ci, ba. -disjuntive: sau, ori, fie. -conclusive: deci, prin urmare, asadar, de aceea, in concluzie. Raport de subordonare Se stabileste intre o subordonata si regenta ei prin: 1.pronume relativ care, cine, ce, cat, cel, ce; 2.pronume nehotarate oricare, oricine, orice, oricat; 3.adverbe relative unde, cand, cum si compusii lor; 4.conjunctii subordonatoare sa, ca, daca, caci. Ordinea operatiilor in analiza frazei 1.Sublinierea predicatelor; 2.Gasirea elementelor de relatie; 3.Impartirea in propozitii; 4.Gasirea felului propozitiilor; 5.Intocmirea schemei. 1 2 3 4 As dori/ sa invat mai mult/, ca sa iau premiul/ la care e abonata Andra/. 1 PP 2 PS (1) 3 PS (2) 4 PS (3)

Predicatul
Este partea pricipala de propozitie care arata ce face, ce este, cine este sau cum este subiectul. Raspunde la intrebarile: ce face?, ce este?, cine este, cum este? Clasificare Predicatul este de doua feluri: 1.verbal; 2.nominal.

49

Predicatul verbal (PV) Arata ce face subiectul si ii atribuie acestuia o actiune. Raspunde la intrebarea ce face? Mihai rade. Se exprima prin: -verb la un mod personal El scrie. -interjectie Hai cu mine! -locutiune verbala El a stat de veghe. Predicatul nominal (PN) Atribuie o insusire sau o calitate subiectului si arata cine este, ce este si cum este subiectul. PN este format dintr-un verb copulativ (VC) si un nume predicativ (NP). El este bun. Principalele verbe copulative VC sunt: -a deveni El devine doctor; -a fi cand nu poate fi inlocuit cu a se afla, a se gasi, a exista El este doctor; -a iesi El iese doctor; -a ajunge El a ajuns la doctor; -a ramane El ramane repetent; -a se naste El s-a nascut invatat; -a se numi El se numeste primar; -a se face El se face doctor. -a insemna Viata inseamna munca. Numele predicativ - NP se exprima prin: -substantive in toate cazurile: -El este elev. (nominal) -Cartea este a elevului. (gerunziu) -Eu nu sunt asemenea parintilor. (dativ) -Cartea este de la baiat. (Ac) -Acesta este el. (nominal) -Cartea este a lui. (gerunziu) -Eu sunt asemenea lui. (dativ) -Cartea este de la el. (Ac) -Ei sunt doi. (nominativ) -Cartile sunt ale celor doi. (dativ) -Cartile sunt de la cei doi. (Ac)

-pronume in toate cazurile:

-numeral in toate cazurile:

-adjectiv Baiatul este urat. -verbe la toate modurile nepersonale: -Placerea este de a invata. (infinitiv) -Lectia este de invatat. (supin) -Cosurile sunt fumegande. (gerunziu) -Pomii sunt infloriti. (participiu) -adverb Prajitura este de ieri. -interjectie E vai de voi! Exista propozitii in care PN are mai multe NP, adica nume predicative multiplu El este harnic si cuminte.

Subiectul (SB)
Cuvntul subiect are mai multe conotaii, toate fiind axate pe aceeai interpretare a noiunii: ceva sau cineva care efectueaz aciunea intr-o propoziie, ceva sau cineva despre care se vorbete. Subiectul este partea pricipala de propozitie care arata cine face actiunea verbului. Raspunde la intrebarile: cine, ce?. Clasificare

50

Subiectul poate fi: 1.exprimat adica cand exista in propozitie. El poate fi exprimat prin: -substantiv in N Baiatul invata. -pronume in N El invata. -numeral cu valoare substantivala in N Doi invata. -verb la infinitiv si supin A invata e greu. (infinitiv) -De invatat e greu. (supin) -interjectie Din padure se aude cioc-cioc! 2.neexprimat adica atunci cand el nu este exprimat in propozitie dar poate fi dedus. Astfel de subiect exista in doua situatii: 2.1.subiect inclus cand nu este exprimat si este inclus in terminatia verbului care este la persoana a-I-a sau a-II-a Citesti si mananci. 2.2.subiect subinteles cand nu este exprimat si este la persoana a-III-a fiind subinteles dintr-o propozitie anterioara. In toate exemplele de mai sus exista subiect simplu. Pot exista insa si propozitii cu doua sau mai multe subiecte, adica cu subiect multiplu. Baiatul si fata invata. Subiectul multiplu poate fi exprimat prin parti de vorbire diferite El, mama si cei doi au plecat la cros. Exista si propozitii care nu pot avea SB si anume cand predicatul este exprimat printr-un verb impersonal. Ploua. Ninge. Subiectul gramatical poate fi exprimat prin: 1.substantiv n nominativ: Maina pleac. 2.locuiune substantival: Darea de seam a fost ntocmit repede. 3.numeral cu valoare substantival n nominativ -cardinal: Doi se ceart. -colectiv: Amndoi au fost la munte. -fracionar: Un sfert cost mult mai puin. -distributiv: Cte doi merg pe coridor. -ordinal: Al doilea merita s ctige. 4.pronume n nominativ -personal: Noi am lucrat, nu voi. -de politee: Dumneavoastr ai mers la faa locului. -posesiv: Al meu este primul. -demonstrativ: Acela este cel mai detept. -nehotrt: Toi au dreptul la cuvnt. -negativ: Nici unul nu a ascultat. -interogativ: Cine nu a neles? -relativ: M-a ntrebatcine nu a neles. 5.verb -infinitiv: A vedea un film bun este o plcere. -supin: De pltit mai puin este convenabil. -gerunziu (numai dup un reflexiv impersonal): Se aude gemnd. 6.locuiune verbal -infinitiv: E greu a pune pe roate o afacere. -supin: Este uor de bgat de seam diferena. 7.interjecie (numai dup un reflexiv impersonal): S-a auzit pleosc! dup ce a srit n ap.

Acordul predicatului cu subiectul

1.Cand predicatul este verbal (PV) se acorda cu subiectul in numar si persoana Baiatul citeste. 2.Cand predicatul este nominal verbul copulativ (VC) se acorda cu subiectul in numar si persoana El este harnic.

51

3.Cand NP exprimat prin adjective se acorda in gen, numar si caz cu SB. 4.Cand exista SB multiplu acordul se face la plural Baietii si fetele invata.

Atributul
Partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un inlocuitor al acestuia se numeste atribut. Atributul raspunde la intrebarile: care, ce fel de, al,a ale, cui?,cat, cata, cati, cate?. Clasificare Dupa partea de vorbire prin care se exprima, atributul este de mai multe feluri: 1.atributul adjectival se acorda intotdeauna in gen, numar si caz cu substantivul pe care il lamureste. Se exprima prin: -adjectiv Baiatul harnic invata. -adjectiv pronominal Cartea mea este pe masa. -numeral cu valore adjectivala Doi baieti invata. -verb la participiu Poezia recitata a fost frumoasa. -verb la gerunziu acordat Cosurile fumegande se vad de departe. 2.atribut substantival raspunde la intrebarile: care?, ce fel de?, al, a, ai, ale cui? se exprima prin substantiv si numeral cu valoare substantivala si este de trei feluri: -ASG sta in G precedat de prepozitie si raspunde la intrebarile; a,al, ale cui? Cartea copilului este pe masa. -ASP determnina un substantiv si este intotdeauna precedat de prepozitie si poate sta in G, D sau Ac. Raspunde la intrebarile: care, ce fel de? Lupta contra ciumetilor este grea. (G) Reusita datorita profesoarei. (D) Cartea de la baiat e noua. (Ac) -ASA sta in N si este de doua feluri: -simpla Elevul Ionut vorbeste prostii. -dezvoltata Ionut, colegul nostru silitor, invata bine. Cand se analizeaza partile componente ale unei propozitii dezvoltate ele isi pierd functia sintactica obisnuita si formeaza impreuna ASA. 3.atribut pronominal se exprima prin diferite feluri de pronume si este de mai multe feluri: -APG Cartea lui e pe masa. -APP Cartea de la el e noua. -APG Gabi, adica el, face prostii. Tot atribute substantivale sunt si cele exprimate prin numerale cu valoare substantivale: -ASG Cartea celor doi e pe masa. -ASP Cartea de la cei doi e pe masa. -AP in D Paru-i curgea pe umeri.Asemenea constructii se mai numesc si D posesiv. Atributul pronominal se exprima prin toate de pronume invatate: -pr.pers. Cartea lui e noua. -pr.de politete Cartea dumneaei e pe masa. -pr.reflexiv Lauda de sine nu miroase a bine. -pr.posesiv Cartea alor mei. -pr.demonstrativ Cartea acestuia e pe masa. 4.atributul verbal raspunde la intrebarile atributului si se exprima prin verb la urmatoarele moduri nepersonale: -infinitiv Placerea de a invata este a mea. -supin Lectia de invatat a fost grea. -gerunziu neacordat Se vad cosuri fumegand. 5.atributul adverbial se exprima prin adverb sau locutiune adverbiala: -adverb Mancarea de ieri s-a stricat. -locutiune adverbiala Mersul de colo-pana colo ma oboseste. 6.atributul interjectional se exprima prin interjectie Sunete de poc-poc se aud de pe strada.

52

Complementul
Partea secundara de propozitie care determina un verb se numeste complement. El arata obiectul asupra caruia se rasfrange direct sau indirect actiunea verbului sau imprejurarea (circumstanta) in care se desfasoara actiunea. Clasificare 1.Complemente necircumstantiale Arata obiectul asupra caruia se rasfrange direct sau indirect actiunea verbului. In unele propozitii apar doua complemente al doilea fiind reluat Pe el l-am vazut in oras. Exista propozitii cu doua complemente, existand un complement anti.. L-am vazut pe el. 1.1.Complementul direct Arata obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea verbului. Raspunde la intrebarile: pe cine, ce? Se exprima prin: -substantiv in Ac Am vazut un elev. -pronume de toate felurile in Ac L-am vazut pe el. -numeral cu valoare substantivala in Ac I-am vazut pe cei doi. -verb la infinitiv El stie canta. -verb la supin Am de invatat. 1.2.Complement indirect Arata obiectul asupra caruia se rasfrange in mod indirect actiunea verbului. Raspunde la intrebarile: cui, cu cine, cu ce, despre cine, despre ce, la cine, la ce? Se exprima prin: -substantiv in Ac si D Se joaca cu baiatul. Baiatului i-am dat o carte. -pronume in Ac si D Se joaca cu el. Lui i-a spart capul. -numeral cu valoare substantivala in Ac si D Se plimba cu cei doi. Celor doi le-am spart capul. -verb la infinitiv si supin L-a saturat de a manca banana. S-au saturat de mancat banane. 2.Complemente circumstantiale 2.1.Complement circumstantial de loc Determina un verb si arata locul desfasurarii actiunii. Raspunde la intrebarile: unde, de unde, pana unde, incotro? Se exprima prin: -substantiv in Ac Merg la stadion. -substantiv in G Stau in fata casei. -pronume in G Sta in fata lor. -pronume personal in Ac , precedat de prepozitii ca: langa, peste, sub Locuiesc sub el. -numeral cu valoare substantivala in Ac, precedat de aceleasi prepozitii Locuiesc sub cei doi. -numeral in G Stau in fata celor doi. -adverb de loc Stau acolo. 2.2.Complement circumstantial de timp Determina un verb si arata timpul desfasurarii actiunii. Raspunde la intrebarile: cand, de cand, pana cand, cat timp? Se exprima prin: -substantiv in Ac In vacanta plec la bunica. -substantiv in G Am ajuns inaintea parintilor. -pronume in G Am ajuns inaintea lui.

53

-pronume in Ac (foarte rar) Voi pleca dupa voi de acasa. -numeral in G Voi sosi inaintea celor doi. -numeral in Ac Voi pleca dupa cei doi de acasa. -verb la infinitiv A pleca de acasa inainte de a rasari soarele. -verb la gerunziu Baiazid privind la dansul il intreaba cu dispret. -adverb de timp Eu plec maine. 2.3.Complement circumstantial de mod Determina un verb si arata modul desfasurarii actiunii. Raspunde la intrebarile: cum, in ce fel, in ce mod? Se exprima prin: -substantiv in Ac Sandu mananca cu placere. -adverb de mod Laura invata bine.

54