Professional Documents
Culture Documents
LOGICA 1
anul I – semestrul I
Titular de curs: Conf. univ. dr. AUREL M. CAZACU
Obiective
1. IniŃiere în logica contemporană şi recuperarea într-o viziune modernă a logicii
tradiŃionale, clasice;
2. Formarea competenŃelor tehnice de analiză logică;
3. Accesibilizarea metodelor şi instrumentelor de raŃionalizare formalistă a
limbajului;
4. Conştientizarea şi asimilarea de către studenŃi a dimensiunii raŃionale şi
discursive a logicii;
5. Exersarea şi potenŃarea abilităŃilor intelectuale de care avem nevoie în practica
argumentativă.
Tematică
1. Introducere în logică
1.1. Momente fundamentale în dezvoltarea logicii.
1.2. ConcepŃii despre logică şi concepŃia curentă despre logică.
1.3. Logica formală şi filosofia logicii.
1.4. Logica formală şi teoria ştiinŃei.
1.5. Logica deductivă şi logica inductivă.
1.6. Limbaj şi metalimbaj, logică şi metalogică.
1.7. Logica standard a epocii contemporane. Noile logici (logici extinse, logici
alternative, alte modalităŃi de prezentare a logicii).
1.8. Utilizările logicii.
2. Logica propoziŃiilor
2.1. Sintaxa logicii propoziŃiilor: alfabet, reguli de formare, expresie bine
formată.
2.2. NegaŃia, conjuncŃia, disjuncŃia inclusivă (alternativitatea), implicaŃia
(condiŃionalul), echivalenŃa (bicondiŃionalul), alte tipuri de propoziŃii
compuse.
2.3. RelaŃii logice şi verificarea relaŃiilor logice între propoziŃii compuse.
2.4. Semantica logicii propoziŃiilor. Reguli de interpretare adevăr şi fals,
model, contramodel, validitate, contradicŃie, realizabilitate, consecinŃă
semantică.
2.5. Scheme elementare de deducŃie în logica propoziŃiilor.
2.6. Erori formale specifice inferenŃelor deductive.
2.7. Metode de decizie în logica propoziŃiilor: metode semantice (metoda
matricială, metoda raŃionamentelor prescurtate, metoda lui Quine ş.a.),
1
metode algebrice (metoda formelor normale ş.a.), metode sintactice-
deductive (metoda deducŃiei naturale, metoda axiomatică ş.a.).
3. Logica propoziŃiilor simple de predicaŃie. Silogistica
3.1. PropoziŃii simple de predicaŃie (propoziŃii categorice): formă, clasificare,
reprezentare grafică (diagramele Euler şi Venn), distribuirea termenilor.
3.2. Reducerea la forma standard a propoziŃiilor din limbajul natural.
3.3. RelaŃii logice între propoziŃii de predicaŃie: pătratul logic, legi logice.
3.4. InferenŃe imediate: conversiunea, obversiunea, contrapoziŃia, inversiunea.
Tipologia inferenŃelor imediate (tabelul lui J.N. Keynes). Verificarea
validităŃii inferenŃelor imediate.
3.5. Silogismul categoric: axioma silogismului, figurile şi modurile
silogismului, reguli generale şi speciale ale silogismului.
3.6. Metode de verificare a validităŃii silogismelor: distribuirea termenilor,
reducerea directă, reducerea indirectă, diagramele Euler şi Venn, regulile
silogismului ş.a.
3.7. Forme eliptice şi compuse ale silogismului: entimema, polisilogismul
(progresiv şi regresiv), soritul (progresiv şi regresiv), epicherema.
3.8. Silogismul în interpretare propoziŃională şi deductiv-naturală.
3.9. Silogismele ipotetice şi disjunctive. Silogistica cu propoziŃii singulare.
4. RaŃionamente nedeductive
4.1. InducŃia completă (totalizantă), incompletă (amplificatoare), prin simpla
enumerare, prin eliminare, inferenŃa de la singular la singular (educŃia sau
transducŃia). InducŃia ştiinŃifică.
4.2. InducŃia, deducŃia, reducŃia. RaŃionamentul deductiv deghizat.
4.3. InducŃia cauzală: condiŃii şi cauze.
4.4. Metodele de cercetare inductivă (metoda concordanŃei, a diferenŃelor,
combinată a concordanŃei şi a diferenŃei, a variaŃiilor concomitente, a
reziduurilor).
4.5. Erori neformale, specifice inferenŃelor inductive (generalizarea pripită,
post hoc ergo propter hoc, confundarea cauzei cu condiŃiile, confundarea
efectului cu cauza, efectele comune, efectele reciproce).
4.6. RaŃionamentul prin analogie. Analogia ştiinŃifică şi analogia pripită.
Tipuri de raŃionamente prin analogie. Analogie şi modelare. Analogie,
explicaŃie, decizie.
Problematică
Cap. I
INTRODUCERE ÎN LOGICĂ
Momente fundamentale în dezvoltarea logicii
Istoria logicii poate fi împărŃită cu aproximaŃie în trei perioade: logica tradiŃională
(clasică), logica epocii moderne, logica contemporană.
Abia cu scrierile lui Aristotel putem vorbi de o întemeiere a primei teorii logice.
În perioada post-aristotelică, logica s-a dezvoltat atât în direcŃia trasată de ”Organon”,
cât şi pe cale diferită, datorită gânditorilor din şcoala megarică.
Renaşterea şi epoca modernă abandonează problematica şi metodele logicii
clasice, oferind o nouă paradigmă. Ea este creată de Antoine Arnauld şi Pierre Nicole,
cunoscuŃi logicieni de la Port-Royal.
2
Modul dominant de abordare a logicii cunoaşte o serie de influenŃe gnoseologice
şi în special psihologice. Cei doi autori francezi propun o construcŃie tetradică a
logicii: noŃiunea, judecata, raŃionamentul, metodologia. Dar concepŃia care va deveni
clasică în perioada modernă şi resimŃită chiar până în deceniul 6 al secolului al XX-
lea este cea a triadei: noŃiune, judecată, raŃionament.
Pe de altă parte, intenŃia lui René Descartes de a elabora o ”mathesis universalis”,
prin stimularea investigaŃiilor logice în direcŃia matematicii, a luat formă concretă în
scrierile lui Gottfried Wilhelm Leibniz. Fără ecou la vremea lor, aceste idei anticipau
noua paradigmă a logicii contemporane.
ReconstrucŃia logicii ca ştiinŃă complet formalizată şi matematizată, a fost reluată
cu rezultate spectaculoase la jumătatea secolului al XIX-lea. La aceasta a contribuit şi
redescoperirea scrierilor de logică ale megaro-stoicilor.
Noua paradigmă a logicii se impune definitiv după apariŃia lucrării ”Scriere
conceptuală” (1879) a germanului Gottlob Frege.
”Principia Mathematica”, a englezilor Bertrand Russell şi Alfred North
Whitehead, va reprezenta primul tratat de logică matematică în sensul actual al
termenului. După constituirea logicii fregeano-russelliană, devenită logică standard, în
secolul al XX-lea au înflorit moduri de calcul din ce în ce mai sofisticate.
3
Limbaj şi metalimbaj, logică şi metalogică
Logicienii au introdus şi analizat diferitele nivele de limbaj: între limbajul auxiliar
(limbaj-obiect) şi metalimbaj (limbaj de expunere), între logică şi metalogică.
ConstrucŃiile logice la Carnap (sintaxa) şi Gödel (aritmetizarea) sunt rezultatul
primei distincŃii. A doua distincŃie permite să construim un sistem logic, dar să-i şi
controlăm în mod acceptabil următoarele proprietăŃi: consistenŃa, completitudinea,
decidabilitatea şi independenŃa axiomelor.
Utilizările logicii
În general, orice variantă a logicii are în vedere nu obiecte, ci discursuri despre
obiecte. Pe de altă parte, diversele logici urmăresc utilizarea raŃională a discursului.
Cele două dimensiuni ale logicii, cea discursivă şi aceea a raŃionalităŃii se disipează în
toate disciplinele: retorică, teoria argumentării, ştiinŃele juridice, medicale, formale,
empirice, ştiinŃele omului şi ale societăŃii, programele informatice, inteligenŃa
artificială etc.
Cap. II
LOGICA PROPOZIłIILOR
Sintaxa logicii propoziŃiilor
Alfabet (sistem de semne sau simboluri distincte):
- Simboluri (semne) de propoziŃii atomice sau variabile propoziŃionale:
p, q, r..... (notate, de regulă, cu minuscule latine);
- Operatori, conectori sau functori logici interpropoziŃionali (unar sau binari):
~ (citeşte ”non”, negaŃie); ∧ (citeşte ”şi”, conjuncŃie); v (citeşte ”sau...sau, posibil
ambele”, disjuncŃie inclusivă, neexclusivă, alternativitate); → (citeşte ”dacă...atunci”,
implicaŃie, condiŃional); ≡ (citeşte ”dacă şi numai dacă...atunci” echivalenŃă,
bicondiŃional); w (citeşte ”sau...sau, exclus ambele”, disjuncŃie exclusivă); ↑ (citeşte
”non - şi...şi”, incompatibilitate, anticonjuncŃie);↓ (citeşte ”nici...nici”, rejecŃie,
antidisjuncŃie);
- Semne de grupare: ( ), [ ], { }
- Meta-variabile (exprimă atât variabile propoziŃionale, cât şi formule mai
complexe): A, B, C.....
Reguli de formare a expresiilor:
- Dacă α aparŃine mulŃimii variabilelor propoziŃionale, atunci α este o formulă
bine formată;
4
- Dacă α este o formulă bine formată în limbajul logicii propoziŃiilor, atunci
~ α va fi o formulă bine formată;
- Dacă α şi β sunt formule bine formate în limbajul logicii propoziŃiilor, atunci
α ∧ β, α v β, α → β, α ≡ β, α w β, α ↑ β, α ↓ β etc. sunt formule bine formate.
Scopul sintaxei este construirea de expresii sau formule bine formate în
sistemul uneia sau alteia dintre logicile propoziŃionale.
NegaŃia
Proprietate: ~ ~ p ≡ p (regula dublei negaŃii sau legea involuŃiei)
5
ConjuncŃia
- ProprietăŃi:
IdempotenŃa: (p ∧ p) ≡ p
Comutativitatea: (p ∧ q) ≡ (q ∧ p)
Asociativitatea: [(p ∧ q) ∧ r] ≡ [p ∧ (q ∧ r)]
Contragerea (contracŃia, simplificarea) conjuncŃiei: (p ∧ q) → p; (p ∧ q) → q
- ProprietăŃi care decurg din matrice:
(p ∧ 1) ≡ p
(p ∧ 0) ≡ 0
(p ∧ ~ p) ≡ 0
ImplicaŃia (condiŃionalul)
- ProprietăŃi:
Reflexivitatea (legea identităŃii): p → p
Tranzitivitatea: [(p → q) ∧ (q → r)] → (p → r)
TranspoziŃia (contrapoziŃia): (p → q) → (~ q → ~ p); (p → q) ≡ (~ q → ~ p)
Autodistributivitatea: [(p → (q → r)] → [(p → q) → (p → r)]
- ProprietăŃi care decurg din matricea implicaŃiei:
Adevărul implică numai adevărul: (1 → q) ≡ q
Falsul implică orice: (0 → q) ≡ 1
Adevărul este implicat de orice: (p → 1) ≡ 1
Falsul este implicat numai de fals: (p → 0) ≡ ~ p
- Nu uitaŃi aceste relaŃii (legi) de transformare:
(p → q) ≡ (~ p v q)
~ (p → q) ≡ (p ∧ ~ q)
6
EchivalenŃa (bicondiŃionalul)
- ProprietăŃi:
Reflexivitatea (legea identităŃii): p ≡ p
Simetria: (p ≡ q) ≡ (q ≡ p)
Tranzitivitatea: (p ≡ q) ∧ (q ≡ r) → (p ≡ r)
TranspoziŃia (contrapoziŃia): (p ≡ q) ≡ (~ q ≡ ~ p)
- ProprietăŃi care decurg din matricea echivalenŃei:
(p ≡ 0) ≡ ~ p
(p ≡ 1) ≡ p
- EchivalenŃa poate fi privită şi ca o bicondiŃională, o conjuncŃie de două condiŃionale.
(p ≡ q) ≡ [(p → q) ∧ (q → p)]
7
[(p w q) ∧ p] → ~ q
[(p w q) ∧ q] → ~ p
- Modus tollendo-ponens
[(p v q) ∧ ~ p] → q
[(p w q) ∧ ~ p] → q
[(p v q) ∧ ~ q] → p
[(p w q) ∧ ~ q] → p
3) Silogismul ipotetic (tranzitivitatea)
[(p → q) ∧ (q → r)] → (p → r)
4) Dilema constructivă (afirmativă) simplă
[(p → r) ∧ (q → r) ∧ (p v q)] → r
5) Dilema constructivă (afirmativă) complexă
[(p → q) ∧ (r → s) ∧ (p v r)] → (q v s)
6) Dilema distructivă (negativă) simplă
[(p → q) ∧ (p → r) ∧ (~ q v ~ r)] → ~ p
7) Dilema distructivă (negativă) complexă
[(p → q) ∧ (r → s) ∧ (~ q v ~ s)] → (~ p v ~ r)
8
3) Dacă funcŃia poate fi falsificată, atunci căutăm s-o transformăm în funcŃie
adevărată;
4) Dacă o putem transforma în funcŃie adevărată, atunci rezultă că este o funcŃie
realizabilă;
5) Dacă n-o putem transforma în funcŃie realizabilă, atunci ea este inconsistentă
(contradicŃie logică).
- Pentru această metodă se utilizează regulile care decurg din definiŃia funcŃiilor de
adevăr
9
Metoda axiomatizării
- De la Aristotel şi până astăzi se cunosc trei stadii fundamentale ale axiomatizării:
axiomatizarea intuitivă, neformalizată şi formalizată.
- Axiomatizarea formalizată reprezintă forma cea mai înaltă a idealizării.
- CondiŃiile (proprietăŃile) de acceptare a unui sistem axiomatic sunt: consistenŃa
(necontradicŃia), completitudinea, decidabilitatea, independenŃa.
Cap. III
10
1) ContradicŃia: (SaP – SoP) şi (SeP – SiP)
Prin definiŃie: SaP ≡ ~ (SoP)
~ (SaP) ≡ SoP
SeP ≡ ~ (SiP)
~ (SeP) ≡ SiP
2) Contrarietatea: (SaP – SeP)
Prin definiŃie: ~ (SaP ∧ SeP)
3) Subcontrarietatea: (SiP – SoP)
Prin definiŃie: (SiP v SoP)
4) Ordonarea (subalternarea): (SaP – SiP) şi (SeP – SoP)
Prin definiŃie: SaP → SiP
SeP → SoP
Distribuirea termenilor
Dacă notăm ”distribuit” cu semnul + şi ”nedistribuit” cu semnul – , atunci nici
un termen nu poate fi distribuit în concluzia unei inferenŃe deductive dacă nu este
distribuit şi în premise.
InferenŃe imediate
În afara inferenŃelor bazate pe pătratul logic, importante sunt şi inferenŃele
imediate de tip conversiune şi obversiune.
1) Conversiunea
SaP → PiS prin accident
SeP ≡ PeS simplă, cât şi prin accident
SiP ≡ PiS simplă
SoP nu se poate converti
2) Obversiunea
SaP ≡ Se~ P
SeP ≡ Sa~ P
SiP ≡ So~ P
SoP ≡ Si~ P
Prin aplicarea alternativă a operaŃiilor logice de conversiune şi obversiune se pot
obŃine şi celelalte tipuri de inferenŃe imediate.
11
Figuri şi moduri silogistice
- După dispunerea termenilor S, P, M în premise distingem patru figuri (forme,
structuri) silogistice:
Fig. I: M-P Fig.II: P-M Fig.III: M-P Fig.IV: P-M
S-M S-M M-S M-S
S-P S-P S-P S-P
- Figurile silogistice se transformă din structuri abstracte în scheme de inferenŃă
numai dacă specificăm tipurile de propoziŃii A, E, I, O care intervin cu rol de premise
şi concluzie. În fiecare figură sunt posibile câte 64 de combinaŃii, numite moduri
silogistice. În total, în varianta clasică, 256 de moduri silogistice. Deoarece notaŃia
tipurilor de propoziŃii categorice s-a împământenit prin intercalarea minusculelor
latine a, e, i, o între subiectul şi predicatul logic, modul lor de dispunere în premise şi
concluzie redă şi modul silogistic adiacent fiecărei figuri. De pildă, aaa-1 redă
simbolic un silogism (într-o variantă de calcul propoziŃional) de forma:
[(MaP) ∧ (SaM)] → (SaP)
CondiŃii de validitate
- Axioma silogismului: „Dictum de omni et de nullo”
- În selectarea silogismelor valide se implică şi o serie de reguli referitoare la termeni
şi propoziŃii:
1) Reguli referitoare la termeni: silogismul are trei termeni; termenul mediu
este distribuit cel puŃin în una din premise; termenii extremi nu sunt mai extinşi în
concluzie decât în premise.
2) Reguli referitoare la calitatea premiselor: din premise afirmative rezultă
concluzie afirmativă; cel puŃin o premisă este afirmativă; din premise calitativ diferite
rezultă o concluzie negativă.
3) Reguli referitoare la cantitatea premiselor: cel puŃin o premisă este
universală; din premise cantitativ diferite rezultă o concluzie particulară.
- În vederea selectării silogismelor valide pot fi implicate şi o serie de reguli speciale
care se aplică fiecărei figuri silogistice:
1) Reguli ale fig. I: premisa majoră universală, premisa minoră afirmativă.
2) Reguli ale fig. II: premisa majoră universală, una din premise negativă.
3) Reguli ale fig. III: premisa minoră afirmativă, concluzia particulară.
4) Reguli ale fig. IV: dacă premisa majoră este afirmativă, premisa minoră este
universală, dacă una din premise este negativă, premisa majoră este universală, dacă
premisa minoră este afirmativă, concluzia este particulară.
- În Evul Mediu s-au introdus o serie de cuvinte mnemotehnice constituite din
vocalele a, e, i, o (care reprezintă tipul de propoziŃie A, E, I, O) şi consoane, unele cu
semnificaŃie (s = conversiune simplă, p = conversiune prin accident şi m = schimbarea
ordinii premiselor).
12
3) Consoanele din denumirea modului silogistic înseamnă: m = transpoziŃia
(inversarea) premiselor, s = propoziŃia precedentă se converteşte simplu, p= propoziŃia
precedentă se converteşte prin accident;
4) Consoana c din denumirea cuvintelor Bocardo şi Baroco nu permite decât
metoda demonstraŃiei prin reducere la absurd.
M P
- Modul de aplicare:
1) Pentru realizarea reprezentării grafice a unei premise se iau în considerare
numai cercurile care corespund termenilor din structura acelei premise;
2) Dacă una dintre premise este o propoziŃie particulară, pentru a identifica
porŃiunea în care trebuie înscris semnul *, în aplicarea metodei începem obligatoriu
prin reprezentarea grafică a premisei universale (care implică porŃiuni haşurate ce
desemnează zone vide de elemente);
3) În cazul silogismelor cu premise universale şi concluzie particulară, înainte
de a încerca să citim concluzia, în porŃiunea nehaşurată a intersecŃiei celor trei termeni
se înscrie un *, ca semn că termenul reprezentat de cercul respectiv este nevalid;
4) Modul silogistic este valid numai dacă prin reprezentarea grafică doar a
premiselor a rezultat automat (cu excepŃia de la aliniatul 3) reprezentarea grafică a
concluziei; în caz contrar, silogismul este nevalid.
- Alte metode: metoda distribuirii termenilor, metoda aplicării regulilor generale ale
silogismului, metoda aplicării regulilor speciale ale fiecărei figuri silogistice ş.a.
13
2) Polisilogismul = lanŃ de silogisme simple categorice, în care concluzia
fiecărui silogism (în afară de ultimul) este folosită ca premisă în cel următor. La
rândul lor, polisilogismele pot fi: progresive (când concluzia devine premisă majoră în
silogismul următor) şi regresive (când concluzia devine premisă minoră în silogismul
anterior).
3) Soritul (silogism cu premise acumulate) = este un polisilogism eliptic, în
care concluziile intermediare nu se enunŃă, ci se subînŃeleg. Soritul poate fi: progresiv,
goclenian sau sintetic (uneşte subiectul ultimei premise cu predicatul primei premise)
şi regresiv, aristotelic sau analitic (adică un silogism de tranzitivitate).
4) Epicherema = lanŃ de silogisme eliptice formate din entimeme.
14
[(A → B) ∧ (C→ D) ∧ (A v C)] → (B v D)
d) Dilema complexă distructivă se bazează pe disjuncŃia consecventului negat
al propoziŃiilor ipotetice complexe (fiecare cu termeni diferiŃi):
[(A → B) ∧ (C→ D) ∧ (~B v ~D)] → (~A v ~C)
Cap. IV
RAłIONAMENTE NEDEDUCTIVE
InferenŃele inductive
- Logica inductivă se ocupă cu studiul inferenŃelor de la singular şi particular la
general, altfel spus, cu studiul raŃionamentelor bazate pe generalizare.
- Se disting diferite tipuri de inducŃie, fiecare cu un grad mai înalt sau mai scăzut de
plauzibilitate a concluziilor pe care le întemeiază.
15
A este B sau C sau D
A1 nu este D
A1 nu este C
A1 este A
Deci, A este B
InducŃia cauzală
- InducŃia cauzală ocupă un loc esenŃial între raŃionamentele inductive.
Englezul J.St. Mill, în lucrarea sa „A System of Logic” (1843), a formulat o serie de
metode de raŃionare (”canoane ale inducŃiei”), fiind inspirat în acest sens de ”tabelele”
(de prezenŃă, absenŃă şi ale gradaŃiei) din lucrarea lui Fr. Bacon, ”Novum Organum”,
în care acesta le utilizează pentru a descoperi natura (esenŃa) fenomenului cercetat.
Metoda concordanŃei
- Schema metodei (varianta 1):
ABC-abc
ADE-ade
A–a
Schema metodei (varianta 2):
ABCD–a
ABEF–a
AGHI–a
A–a
Metoda diferenŃelor
- Schema metodei (varianta 1):
ABCD–a
ĀBCD–ā
A–a
- Schema metodei (varianta 2):
ABCD – a
BCD –
A–a
16
Metoda combinată a concordanŃei şi diferenŃelor
- Schematic:
ABC–a
AMN–a
AST–a
A–a
şi
ĀBC–ā
ĀMH–ā
ĀST–ā
A–a
Analogia
- Schema inferenŃială (varianta 1):
x asemenea y
x are P
y are P
- Schema inferenŃială (varianta 2):
A are însuşirile a, b, c, d
B are însuşirile a, b, c
B are şi însuşirea d
- Schema inferenŃială (varianta 3):
17
Fa ∧ Ga ∧ Ha
Fb ∧ Gb ∧ Hb
Ia
Ib
- Clasificarea analogiilor:
1) Analogia comună şi analogia ştiinŃifică;
2) Analogia întâmplătoare şi analogia sistematică;
3) Analogia după însuşiri şi analogia după relaŃii.
- Creşterea gradului de probabilitate a concluziilor unor analogii se poate realiza prin:
creşterea numărului de însuşiri comune şi specifice, analiza caracteristicilor esenŃiale
ale proprietăŃilor comune, descoperirea unor relaŃii fundamentale între proprietatea
analizată şi proprietăŃile comune.
Bibliografie minimală
- Aurel M. Cazacu, Introducere în logica formală, Editura România de Mâine,
Bucureşti, 2007
Bibliografie suplimentară
- Aurel M. Cazacu, Logica fără profesor, Editura Humanitas EducaŃional, Bucureşti,
1998, pp. 79-110, 111-130, 149-175
Bibliografie facultativă
1. Anton Dumitriu, Istoria logicii, EdiŃia a III-a revăzută şi adăugită, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1993-vol. I, 1995-vol. II, 1997-vol. III, 1998-vol. IV
18
2. Gheorghe Enescu, DicŃionar de logică, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985 sau Editura Tehnică (ediŃia a II-a), Bucureşti, 2003
3. William Kneale, Martha Kneale, Dezvoltarea logicii, (traducere din limba
engleză), Editura Dacia, Cluj-Napoca, vol. I-1974, vol. II-1975
4. Marie-Dominique Popelard, Denis Vernant, Elemente de logică, (traducere din
limba franceză), Editura Institutul European, Iaşi, 2003
TESTE DE AUTOEVALUARE
Cap. I:
Cap. II:
19
1) (p ∨ p) ≡ p a) legea asociativităŃii
2) (p ∨ q) ≡ ( q ∨ p) b) legea idempotenŃei
3) [(p ∨ q) ∨ r] ≡ [p ∨ (q ∨ r)] c) legea extinderii disjuncŃiei
4) p → (p ∨ q) d) legea comutativităŃii
5) q → ( p ∨ q)
AlegeŃi varianta corectă a corelării fiecărei expresii cu denumirea ei specifică:
a. (1)-c; (2)-d; (3)-a; (4)-b; (5)-b
b. (1)-b; (2)-c; (3)-d; (4)-a; (5)-a
c. (1)-b; (2)-d; (3)-a; (4)-c; (5)-c
d. (1)-a; (2)-b; (3)-c; (4)-d; (5)-d
e. (1)-d; (2)-b; (3)-a; (4)-c; (5)-c
3) Pentru perechea de enunŃuri de mai jos stabiliŃi ce fel de relaŃie logică există între
cele două propoziŃii compuse care o alcătuiesc:
1) Plec în excursie sau joc şah
2) Plec în excursie şi joc şah
AlegeŃi varianta corectă:
a. PropoziŃia 1 → propoziŃia 2
b. PropoziŃia 1 ≡ propoziŃia 2
c. PropoziŃia 1 este logic contradictorie cu propoziŃia 2
d. PropoziŃia 2 → propoziŃia 1
4) Se dau formulele:
A: 1 → q = q E: p → 1 = 1
B: p → 1 = p F: p → 0 = 0
C: 0 → q = 1 G: p → 0 = ∼p
D: 1 → q = 1 H: 0 → q = q
AnalizaŃi formulele cu ajutorul matricei (tabelei) de adevăr specifică operatorului
implicaŃie (condiŃionalul) şi identificaŃi varianta corectă:
a. B + D + F + H
b. A + B + C + F
c. B + C + D + G
d. A + C + E + G
e. B + C + F + H
20
Se cere să determinaŃi formulele care implică pe q şi formulele care implică p. AlegeŃi
varianta corectă:
a. (1) şi (2) → p; (1), (3) şi (4) → q
b. (1) şi (2) → q; (1), (3) şi (4) → p
c. (1) şi (3) → p; (2), (3) şi (4) → q
8) Fie argumentului lui Platon din “Republica” pentru a dovedi că Homer nu spune
adevărul despre zei: “Dacă Homer spune adevărul despre zei, atunci eroii erau fii a
zeilor şi, în plus, eroii ar fi comis multe fapte condamnabile. Dar eroii nu erau fii ai
zeilor şi ei nu au comis fapte condamnabile; de unde urmează că Homer nu a spus
adevărul despre zeii”.
AlegeŃi varianta corectă. Dacă utilizaŃi una dintre metodele de decizie (de pildă
metoda lui Quine) argumentul lui Platon este:
a. Valid
b. Inconsistent
c. Realizabil
9) Se spune că în antichitatea greacă mama unui atenian îşi avertiza astfel fiul să nu
intre în viaŃa publică :
“Dacă spui adevărul, oamenii te vor urî, iar dacă spui minciuni, te vor urî zeii.
Dar nu poŃi să spui decât adevărul sau minciuni. Aşadar, fiul meu, vei fi urât fie de
oameni, fie de zei”.
Se spune că, după un moment de gândire, fiul i-ar fi replicat astfel mamei :
21
“Dacă spun adevărul, zeii mă vor iubi, iar dacă spun minciuni, mă vor iubi
oamenii. Nu pot spune decât adevărul sau minciuni. Aşadar, voi fi iubit fie de zei, fie
de oameni”.
Utilizând orice metodă de verificare cunoscută din logica propoziŃională, decideŃi
dacă cele două argumente sunt:
a. Contradictorii
b. Compatibile
10) Fie argumentul: „Balenele respiră prin plămâni şi au sânge cald. Dacă balenele
respiră prin plămâni, atunci ele nu sunt peşti. Aşadar, balenele au sânge cald şi nu sunt
peşti”. Pentru a verifica validitatea argumentului aplicăm metoda deducŃiei naturale:
1. p ∧ q
2. p → ∼ r / q ∧ ∼ r
3. p din 1 contragerea conjuncŃiei
4. ∼ r din 2 şi 3..............................
5. q din 1 contragerea conjuncŃiei
6. q ∧ ∼ r din 4 şi 5 introducerea conjuncŃiei
AlegeŃi varianta corectă. La linia 4, denumirea regulii aplicate este:
a. Modus tollens
b. Modus ponens
c. Modus tollendo-ponens
d. Modus ponendo-tollens
Cap. III:
22
2) AlegeŃi varianta corectă. Formulele care redau corect operaŃia logică şi tipul de
inferenŃă imediată cu propoziŃii categorice numită obversiune sunt:
a. S a P ≡ ~S e ~P
S e P ≡ ~S a ~P
S i P ≡ ~S o ~P
S o P ≡ ~S i ~P
b. S a P ≡ S e ~P
S e P ≡ S a ~P
S i P ≡ S o ~P
S o P ≡ S i ~P
c. S a P ≡ ~S e P
S e P ≡ ~S a P
S i P ≡ ~S o P
S o P ≡ ~S i P
4) Fie silogismul: „FiinŃele perfecte ar putea învăŃa logica în 2-3 zile, dar din păcate
oamenii nu sunt fiinŃe perfecte; prin urmare oamenii nu pot învăŃa logica în 2-3 zile”.
Pentru a decide asupra validităŃii silogismului, vă oferim primii paşi în rezolvare.
Schema de inferenŃă a silogismului ne conduce la modul aee-1 nevalid. El devine
valid într-o singură situaŃie, când este transformat într-un mod de fig. IV, prin
inversarea premiselor, implicit al termenilor extremi, S şi P.
AlegeŃi varianta corectă a modului valid cu concluzia adevărată:
1. aee-4 valid
2. aeo-4 valid
3. eao-4 valid
4. eio-4 valid
23
6) Fie polisilogismul:
Toate elementele chimice sunt substanŃe simple;
ToŃi metaloizii sunt elemente chimice
Deci, ToŃi metaloizii sunt substanŃe simple
ToŃi halogenii sunt metaloizi
Deci, ToŃi halogenii sunt substanŃe simple
Clorul este halogen
Deci, Clorul este substanŃă simplă.
AlegeŃi varianta corectă. Sub aspect tipologic polisilogismul de mai sus este:
a. Progresiv
b. Regresiv
8) Fie raŃionamentul:
Dacă plouă, atunci se udă străzile
Dacă se udă străzile, atunci se înmoaie praful
Deci, dacă plouă, atunci se înmoaie praful
AlegeŃi varianta corectă. RaŃionamentul este:
a. Silogism ipotetico-categoric
b. Silogism disjunctiv-categoric
c. Silogism pur ipotetic
Cap. IV:
2) AnalizaŃi concluziile de mai jos obŃinute prin intermediul inducŃiei prin simpla
enumerare şi decideŃi asupra valorii lor de adevăr (A este simbolul pentru adevărat şi
F simbolul pentru fals):
1. Toate lichidele sunt elastice
2. Orice incendiu este stins cu apă
3. Zahărul se dizolvă în apă
24
4. ToŃi oamenii sunt muritori
5. Apa fierbe la 100°C
AlegeŃi varianta corectă:
a. (1)-A; (2)-A; (3)-F; (4)-F; (5)-F
b. (1)-A; (2)-F; (3)-A; (4)-F; (5)-A
c. (1)-F; (2)-A; (3)-F; (4)-A; (5)-F
d. (1)-F; (2)-F; (3)-A; (4)-A; (5)-A
e. (1)-F; (2)-F; (3)-F; (4)-A; (5)-F
25
este defectă. În acest caz, pentru a descoperi bujia defectă, el foloseşte următoarea
metodă : el scoate mai întâi fişa bujiei B3, astfel încât să nu mai funcŃioneze decât B1
şi B2 ; scoate apoi fişa bujiei B2 şi pune pe prima la loc, astfel încât să funcŃioneze
numai B1 şi B3; la sfârşit face şi combinaŃia B2 şi B3. Dacă el observă ca într-una din
aceste combinaŃii, să zicem B2 şi B3, motorul nu funcŃionează mai rău decât înainte de
îndepărtarea fişei bujiei B1, aceasta înseamnă că bujia B1 este cauza fenomenului.
AlegeŃi varianta corectă. Sub aspect tipologic situaŃia de mai sus concretizează
metoda de cercetare inductivă numită:
a. Metoda concordanŃei
b. Metoda diferenŃei
c. Metoda combinată a concordanŃei şi diferenŃei (indirectă a diferenŃei)
d. Metoda variaŃiilor concomitente
e. Metoda reziduurilor (rămăşiŃelor)
26
Guvernul: Problemele economice grave se datorează presiunii sindicatelor de
a mări încontinuu salariile. Salariile mai mari pe care le cer sindicatele sunt cauza
ridicării preŃurilor.
Sindicatele: Nu, aceasta este o greşeală. Cauza salariilor mai mari pe care le
cerem este că preŃurile cresc încontinuu.
AlegeŃi varianta corectă. Tipul de eroare este:
a. Eroarea confundării succesiunii temporale cu relaŃia de cauzalitate
(Post hoc ergo propter hoc sau Non causa pro causa)
b. Eroarea confundării cauzei cu condiŃiile
c. Eroarea confundării cauzei cu efectul
d. Eroarea efectelor comune
e. Eroarea efectelor reciproce
27