Dragoste in apa marii. Prolog. Ea cuprins de el. El cuprins de ea.

In departare se vede focul care se stinge incet, incet, cu fiecare rasuflare. Luna vegheaza asupra lor; ei nu vad. Ei vad iubirea. Ei simt dragostea. Sunt numai ei in intreg universul. Se scalda intr-o mare de iubire. Frica acapareaza buzele ei rosii; apa devine din ce in ce mai rece. Atingerea lui fina ii inspira ei caldura pe care o simte pentru prima oara. Pielea ii devine catifea roz, el se uita in ochii ei. O lacrima-i alearga pe fata ca-ntr-o disperare. E o lacrima de fericire. Marea e mai dulce cu inca un gram de iubire. Cat de mult e un gram de fericire, de iubire? Cat de neinsemnata a fost celula din care au evoluat ea si el. Ochii lui sunt ca o balada in fata ei; puritate... o clipa sculptata de dragoste. Nu vor uita acest moment. Stelele ii privesc subtil si galagios din oceanul lor. Daca ar avea toate aceeasi culoare, daca nu ar fi suflete pereche... o asemenea solitudine nu va exista. Sanii ei albi, ca spuma laptelui proaspat incalzit, palmele fine indragostite de spatele lui, valul care o poarta, care ii poarta, parul umezit de atata fericire... Doua suflete facute unul. Doua celule unite. Primordialul este puritate. El si ea viseaza acelasi vis pentru prima oara, viseaza alb si stralucire, caldura si mireasma diminetii de pe plaja... Ultimul sarut... alta lacrima. Secretul nu-l stie nimeni inafara de ei. Singurii care-l pot ghici sunt stelele si luna. Marea ii cunoaste pe ei de la inceput. Ei de-abia acum incep sa o cunoasca. ... Epilog. El si ea, unul si acelasi lucru.