MICHAEL FARADAY

La 22 septembrie 1791,la Newington Butts,lng Londra,familia unui fierar srac,James Faraday,a sporit cu nc un fiu:Michael . La coal el a nvat doar s scrie, s citeasc i s socoteasc. Fiind un copil slbu, n -a putut face fa muncilor grele din fierrie. n 1804,la vrsta de numai 13 ani,a izbutit cu greu s fie angajat ucenic la un librar,care n acelai timp era i legtor de cri. Un eveniment de seam n viaa lui Faraday a fost audierea leciilor cunoscutului chimist Davy,pe care Faraday le-a expus apoi n rezumat n faa prietenilor si.Faraday simea s-i consacre tot timpul nvturii i tiinei.Nzuia s lucreze la Institutul Regal,a crei activitate tiinific o conducea Davy,dar nu tia ce s fac pentru a ajunge acolo. La 25 de ani Faraday a publicat pentru prima oar rezultatele unei lucrri efectuate de el. n 1836 a trebuit s plece s-i ngrijeasc sntatea n condiiile unui repaus complet n Elveia. Dar i atunci nu-i putea opri mintea s lucreze.n jurnalul su amintete c tocmai n timp ce admira peisajul cu gheari i zpezi ce se topeau n zilele de sfrit de iarn petrecute n Elveia I -a venit ideea explicaiei teoretice a induciei electrice. La 25 august 1867 a murit acela care,dup caracterizarea dat de F.Engels i pe deplin confirmat n istorie ,a fost "A fost cel mai mare cercettor n domeniul electricitii". Dar roadele muncii sale titanice,experimentale i teoretice,triesc astzi att n nenumratele aplicaii ale electrificrii,care contribuie hotrtor la eliberarea oamenilor de o mare povar eforturilor fizice ct i n cele mai naintate cercetri teoretice ale fizicii cmpului,care las s se ntrevad orizonturile unui progres nelimitat al cunoaterii umane i al tehnicii. Marele fizician englez a fcut mari descoperiri experimentale, fundamentale n electricitate:-inducia electromagnetic(1831); -legile electrolizei(1833); -autoinducia(1834); -liniile de for electrice si dielectrice(1837-1838); -schimbarea planului de polarizare a luminii sub aciunea unui cmp magnetic(1845); -descoperirea diamagnetismului si paramagnetismului(1846)

Inducia,factor fundamental
Inducia,factor fundamental n secolul al XX-lea,Faraday exprim n mod clar convingerea c:"orice fenomen care depinde de puterile materiei anorganice i,poate,chiar de cele mai multe dintre puterile legate de viaa vegetal i animal este subordonat electricitii". Iar n cadrul fenomenelor electricitii, arat Faraday,inducia"are cea mai mare influen general asupra fenomenelor electrice,ea pare s fie legat de fiecare din ele i are n realitate caracterul unui principiu prim,esenial i fundamental." n urma a numeroase experiene,Faraday a stabilit c nu se poate electriza un corp cu un fel de electricitate fr ca,prin inducie,s se produc i cellalt fel de electricitate.Aceasta l-a dus la convingerea c exist o strns legtur ntre inducie i faptul,constatat experimental i de ali oameni de tiin,c n fenomenele electrice sunt prezente ntotdeauna dou feluri, dou forme ale electricitii, opuse i totodat inseparabile. Concepnd fenomenele electrice n mod dialectic,ca o unitate a contrariilor, Faraday vedea tocmai n inducie acel factor care asigur unitatea celor dou fore,forme sau sensuri ale electricitii,apariia i existena lor inseparabil. Inducia unui cmp magnetic uniform este o mrime fizic vectorial, al crei modul este egal cu raportul dintre fora cu care acel cmp magnetic acioneaz asupra unui conductor rectiliniu, perpendicular pe liniile cmpului magnetic, i produsul dintre intensitatea curentului din conductor i lungimea conductorului, aflat n cmpul magnetic. Unitatea de msur a induciei magnetice n SI se numete tesla, cu simbolul T: . Un cmp magnetic uniform are inductia de 1T daca exercit o for de 1N asupra fiecrui m din lungimea unui conductor, perpendicular pe cmp, parcurs de un curent cu intensitatea de 1A.

Primul dinam-principiul dinamului

Un obiectiv separat al cercetrilor lui Faraday era de a explica fenomenul magnetismului rotaional descoperit de Arago. n acest scop el a realizat o nou main electric,folosind magnetul Societii Regale.Un disc de cupru,fixat ntr-un ax de bronz,montat astfel nct s poat fi rotit n diferite poziii fa de polii magnetului,era legat la un galvanometru prin doi conductori:unul pleca de la axul discului cellalt de la un colector care era apsat cu mna pe marginea discului.n clipa cnd discul a fost rotit,acul galvanometrului a deviat i devierea s-a meninut tot timpul ct a durat nvrtirea discului,fiind mai mare sau mai mic,dup iueala cu care era rotit discul. Aceast experien a dovedit pe deplin c micarea mecanic produce cureni indui.Aparatul-un adevrat transformator al energiei mecanice n energie electric-este prototipul generatorului de curent continuu(dinamul). La sfritul memoriului din 24 noiembrie 1831 Faraday d i explicaia fenomenului descoperit de Arago:n discul metalic nvrtit n apropierea acului magnetic sau a unui magnet ce se poate roti n jurul axului,deci care taie liniile de for magnetice,se produc cureni electrici indui.La rndul lor, curenii electrici indui n disc i acul sau magnetul alctuiesc un motor electric:de aceea are loc i ncrtirea acului sau a magnetului. Se poate trage deci concluzia c pn n 1831 Faraday a fcut descoperiri de importan principal,care n asamblu alctuiesc cea mai mare parte din bazele electrotehnicii.

Curent alternativ-Alternator

Curentul alternativ isi schimba directia de 50 de ori pe secunda.Unele motoare au un rotor alimentat cu curent prin un comutator,Insa la majoritatea motoarelor, rotorul nu este conectat,el functionand pe baza inductiei.Curentul alternativ care circula prin fluxurile statorului produc un camp magnetic.Acest camp mobil produce un camp in fluxurile rotorului, magnetizandu-l.Astfel,el se roteste. Rotorul poate fi prelucrat din bare de cupru sau de aluminiu,conectate la capete la doua inele metalice. Daca se foloseste un comutator,ca si la un motor cu curent continuu, acesta va inversa in permanenta conexiunile dintre bobina si perii,fenomen care va contracar alternatiile tensiunii din bobina,avand ca rezultat generarea de curent continuu in loc de alternativ. Pentru generarea campului magnetic necesar, majoritatea dinamilor sunt prevazuti cu un electromagnet;miezul acestuia este slab magnetizat, dar campul produs este suficient pentru ca motorul sa genereze energie.O parte din curentul generat este trecut prin spirele electromagnetului,pentru a mari puterea campului electromagnetic si pentru a creste puterea electrica. Unele tipuri de alternatori, cum este cel de la motorul autoturismelor genereaza curent continuu deoarece au in componenta lor rectificatori. La majoritatea tipurilor de alternatori,incepand cu cei din componenta motorului masinilor,bobinele sunt folosite atat la rotor, cat si la stato,campul magnetic fiind generat de rotor. Un flux relativ mic de curent este trecut prin campul magnetic,prin perii si inele la rotor iar restul este absorbit direct din stator.In acest mod se evita pierderile de curent sau aprinderea unor scantei care sar produce daca curentul generat ar fi preluat din rotor prin perii si inele de cupru.

TRANSFORMATORUL DE RETEA
Transformatoarele de retea sunt necesare pentru obtinerea tensiunilor alternative care se redreseaza in alimentatoare, sau in aparatele cu tuburi electronice. Tinand seama si de necesitatea de izolare desavarsita a montajelor de reteaua de curent alternativ, folosirea transformatoarelor de retea este singura posibilitate de adoptat pentru evitarea unor accidente prin electrocutare, sau a deteriorarii altor aparate. Transformatorul de curent functioneaza ca orice transformator, curentii din nfasurarile primar si secundar fiind legati de relatia: i S NS = i P NP (4) unde iP = curentul din primar; iS = curentul din secundar; NP = numarul de spire din primar; NS = numarul de spire din secundar (fig. 11B). Curentul din primar induce n secundar un curent care este transformat de rezistenta de sarcina RL ntr-o tensiune (fig. 11C). n aplicatiile tipice ale transformatorului de curent secundarul are mai multe spire decat primarul care de obicei are o singura spira. Astfel curentul din secundar are valori substantial mai mici si mai usor de masurat decat cele din primar. Un transformator de curent ideal nu apare ca o sarcina inductiva, asa cum apare senzorul de curent cu efect Hall, ci ca un rezistor n serie cu nfasurarea primara. Valoarea acestui rezistor este data de relatia: RP = RS (NP / NS)2 Rezistenta parazita produce n circuitul primar o cadere de tensiune la fel ca o rezistenta reala de aceasi valoare n serie cu primarul.

Legile electrolizei
Atunci cand curentul electric trece printr-o solutie sau topitura, are loc un transport de materie, se modifica concentratiile solutiilor si se depun sau se degaja substante la electrozi. In procesul de electroliza, energia electrica se transforma in energie chimica, spre deosebire de elementele galvanice unde procesul are loc invers (energia chimica energie electrica). La electrozi, au loc reactii de oxidare si de reducere. Substanta care se reduce, accepta electroni si poarta numele de agent oxidant, iar substanta care se oxideaza cedeaza electroni si poarta numele de agent reducator. Aceste reactii au loc numai impreuna si se numesc reactii cu transfer de electroni,reactii redox sau de oxido-reducere. In general, procesul redox se scrie astfel: Ox1+Red2 Red1 +Ox 2 Electroliza se desfasoara intr-o celula de electroliza, adica un sistem electrochimic care consuma energie electrica, format din electrozi si electrolit. Cei doi electrozi se numesc catod (-) si anod (+). Michael Faraday a descoperit legile electrolizei: Cantitatile de substanta depuse sau degajate la electrozi sunt proportionale cu cantiatea de electricitate. Cantitatile de substante depuse sau degajate la electrozi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echivalentii lor chimici. Pentru un randament bun, tensiunea aplicata, adica tensiunea de descompunere trebuie sa insumeze potentialul necesar pentru a combate tensiunea electromotoare a pilei si rezistenta celulei si supratensiunile datorate polarizarii. Pentru lucrarea de laborator avem nevoie de un electrolizor, electrozi de grafit, solutii de CuSO4, AgNO3, AlCl3. Se introduce o sol de CuSO4 in electrizor, catodul se cantareste si circuitul se inchide. Dupa 10 minute se intrerupe circuitul, se citeste intensitatea si se cantareste catodul, dupa care se inchide iar circuitul pentru 1-0 minute. Se calculeaza randamentul de curent.

Ecuatia globala:

Electroliza KI
Electroliza reprezinta procesele care au loc la trecerea curentului electric continuu prin topitura sau solutia unui electrolit. La electrozi, ionii cedeaza sau accepta electroni transformandu-se in atomi neutri sau in grupe de atomi neutri. Acestia se depun pe electrod sau interactioneaza intre ei, rezultand compusi secundari de reactie. Trebuie sa se tina cont ca in orice solutie apoasa, exista, pe langa ionii electrolitului, si ioni de H sau OH proveniti din disocierea apei. Acesti ioni se deplaseaza in campul electric spre polii de semn contrar,unde se pot descarca. Avem nevoie de o instalatie de electroliza, electrozi de grafit, solutie de KI 10%, hartie de smirghel si de filtru, indicatori(amidon, fenoftaleina). Cei doi electrozi de curata, se spala, se usuca si se cantaresc. Instalatia de electroliza care este alcatuita din doua vase cu KI 10% solutie legate printr-o punte in care se afla KI gelificat drept electrolit . Se picura indicatoriii in vase si se introduc electrozii. Instalatie se conecteaza la curent timp de 30 de minute, la 6V. La sfarsit se scot electrozii, se curata si se cantaresc si se calculeaza randamentul de curent. Ecuatiile reaciilor care au loc la electrozi sunt:

Ecuatia reaciei totale care se desfoar la electroliza unei soluii de KI este :

Protectia metalelor impotriva coroziunii prin fosfatare

Otelurile se pot proteja printr-o pelicula de fosfati impotriva coroziunii atmosferice. Aceste pelicule se obtin si in alte scopuri: ca strat intermediar pentru lacuri si vopsele, pentru realizarea de straturi electroizolante care pot pastra proprietatile magnetice. Fosfatarea se poate realiza chimic sau electrochimic. Scopul este obtinerea unei pelicule de fosfat tertiar de Fe, Zn sau Mn. Fe + 2H3PO4 Fe(H2PO4)2 + H2 3Zn(H2PO4)2 Zn3(PO4)2 + 4H3PO4 5Zn(H2PO4)2 Zn3(PO4)2 + 2ZnHPO4 + 6H3PO4 Consumarea acidului fosforic conform primei reactii determina deplasarea spre dreapta a echilibrelor prezente in celelalte doua reactii ducand astfel la depunerea pe suprafata metalului a fosfatului tertiar insolubil. Acest proces poate fi intensificat de substante acceleratoare. Avem nevoie de placute de otel, pahare Erlenmeyer, hartie de slefuit, solutie degresanta si reactiv : CuSO4 + NaCl + HCl. Solutia de fosfatare se prepara prin introducerea unei placute de Zn curatata in H3PO4 conc, care dupa 15 min se scoate, se spala si se pune la loc. Piesa de otel se curata bine, se degreseaza, se spala si se usuca si se introduce in solutia de fosfatare pentru 40 de minute. Se scoate placuta, se usuca si se verifica calitatea peliculei protectoare: se pune cu pipeta reactiv pe placuta si se cronometreaza timpul pana la schimbarea culorii in rosu, datorita reactiei: Fe +CuSO4 Cu + FeSO4 Calitatea peliculei se stabileste pe o scala de la 1 (1 minut) care inseamna scazuta pana la 5(5 minute) care inseamna ridicata. Se determina si porozitatea medie aplicand pe placuta o hartie de filtru imbibata cu reactiv de ferocianura de potasiu si numarand porii ce se gasesc pe cm patrat

Protectia aluminiului prin oxidare anodica

Pelicula care se pune pe Al in aer nu este de ajuns pentru a proteja metalul impotriva coroziunii. Folosirea metodelor de protectie a aluminiului este dificila din cauza prezentei peliculei de oxid formata, deci cea mai eficienta protectie se realizeaza prin pelicule de oxid obtinute pe cale electrochimica prin oxidarea anodica, pelicule ce pot ajunge pana la 0.8mm. Aceste pelicule sunt dure, poroase, dar si elastice si ofera o protectie foarte buna aluminiului.Peliculele au o capacitate de absorbtie puternica, deci nu lasa niciun compus colorat sa treaca la aluminiu (procesul se numeste eloxare). Oxidarea Al in H2SO4 consta in dizolvarea particulei deja existente si creerea unei noi particule prin procesul de electroliza. H2SO4 2H+ + SO42H2O H+ OHCatod H+ + e- H 2HH2 Anod OH- OH + e2OH H2O + O 2 O O2 Avem nevoie de instalatie de electroliza cu baie de oxidare anodica care contine 20%, placute de Al, Pb,pahare Erlenmeyer, hartie de slefuit si de filtru, Na2S2O3 10g/L si KMnO4 10g/L. Se pregateste placa de Al prin lustruirea cu hartie de slefuit, se spala, degreseaza, usuca si se cantareste. Placuta se introduce in baia de oxidare anodica si se leaga la + la instalatie. La polul se leaga o placuta de Pb. Instalatie se mentine de la o tensiune 15-20V timp de 30de min. Se verifica daca pe placuta de aluminiu s-a obtinut pelicula de oxid introducand in doua pahare solutiile de Na2S2O3 10g/L si KMnO4 10g/L.Placuta de aluminiu se introduce pe rand in cele doua pahare timp de 4 min, dupa care se spala. Aparitia peliculei este dovedita de aparitia culorii galbene pe placuta de aluminiu.

Actiunea inhibitorilor asupra coroziunii otelului in solutii acide

Protectia metalelor se poate face prin metode ce vizeaza suprafata metalului sau mediul coroziv. Inhibitorii de coroziune sunt substante organice sau anorganice care pot miscorare viteza de coroziune a mediului coroziv introduse in cantitati destul de mici. Reducerea coroziunii poate avea loc prin franarea procesului anodic sau a celui catod, sau prin franarea ambelor procese cand se folosesc inhibitori micsti. Se poate forma si o pelicula rau conducatoare de curent pe suprafata metalului. Inhibitorii anorganici sunt saruri de arsen, bismut, crom, iar cei organici sunt compusi macromoleculari, aldehide sau aminte. Atunci cand metalele sunt corodate in solutii acide si are loc cu degajare de hidrogen, coroziunea se micsoareaza prin franarea reactiei de reducere a hidrogenului. Cei mai eficienti inhibitori sunt cei catodici organici care au pe langa franarea coroziunii, si o actiune de reducere a suprafetei catodice active prin formare de pelicule protectoare. Inhibitorii se aplica in volum limitat. Avem nevoie de diferite probe de otel, hartie de slefuit pentru curatare, solutii de acid sulfuric 10% si inhibitori (acetanilida). Probele de otel se curata, spala, usuca, li se masoara suprafata si se cantaresc. In doua pahare cu soltuii de acid sulfuric, unul cu inhibitor, altul fara, se introduc probele de otel. Se mentin 30 de minute dupa care se scot,se spala , se cantaresc. Se calculeaza: k = unde m reprezinta masa metalului pierdut de proba in urma coroziunii, S reprezinta suprafata piesei si t timpul de coroziune, in ore.

Variatia vitezei de coroziune electrochimica cu pH-ul mediului coroziv

Coroziunea metalelor reprezinta un proces lent de distrugere a metalelor in urma reactiilor chimice ce au loc la suprafata lor, sub actiunea factorilor de mediu. Coroziunile pot fi continue, adica pe toata suprafata metalului sau locala, ce se gaseste doar pe anumite portiuni. Coroziunea continua poate fi uniforma sau neuniforma. Procesul de coroziune este influentat de factori interni si externi, cei interni depinde de metal ( structura metalului, suprafata , prezenta peliculei protectoare, modul de prelucrare), iar cei externi sunt reprezentati de natura chimica a solventului, felul ionilor si concentratia lor din solutia de electrolit. Dupa mecanismul de desfasurare avem coroziune chimica si electrochimica. Cea chimica rezulta din reactia directa dintre metal si solutii de neelectroliti sau gaze in lipsa umiditatii si a curentului electric. Coroziune electrochimica este procesul de distrugere este procesul de distrugere a metalelor si aliajelor sub actiunea solutiilor de electrolit sau a topiturilor. Cauza coroziunii o constituie instabilitatea termodinamica a metalelor in mediu coroziv bun conducator de electricitate. Pentru aprecierea cantitativa a coroziune, se calculeaza viteza de coroziune sau indicele gravimetric de coroziune, k, care este definit de variatia greutatii probei in urma procesului de coroziune , raportata la unitatea de suprafata si la unitatea de timp. k = = Viteza de coroziune depinde de numerosi factori, printre care si pH-ul mediului coroziv. Influenta acestuia este legata si de stabilitatea chimica in mediul coroziv a peliculei de produsi de coroziune. Pentru lucrare avem nevoie de solutii de pH-uri diferite, placute metalice de Cu, Al, Fe, Zn, Pb, pahare Berzelius, balanta analitica. Placutele curatate cu hartie, se spala, usuca, se masoara suprafata si se cantaresc la balanta analitica. In paharele Berzelius se pun solutii de diferite pH-uri . Placutele metalice se cufunda pe rand, in fiecare solutie. Intre introducerea in pahare, placutele se spala mereu, se cantaresc si se masoara. La sfarsit se calculeaza viteza de coroziune si indicele gravimetric de coroziune.