Universitatea Stefan cel Mare Suceava Facultatea de Asistenta sociala Catedra de Filosofie si Stiinte sociale si politice

Recenzie:

Manual de politici publice

de Marius Constantin Profiroiu si Elena Iorgu

Profesor univ.

Student

Informatii de spre carte si autori

Acesta lucrare se adreseaza in special studentilor de la facultatile de profil, si care doresc sa aprofundezeo serie de notiuni de baza cu informatii complementare. Astfel, manualul vine in intampinarea acestei provocari , atat cu concepte teoretice fundamentale din teoria politicilor publice, cat si cu exemple concrete din practica romaneasca si a altor state. Cartea Manual de politici publicea aparut la editura Economica, la Bucuresti, in anul 2009. Autorii acestei lucrari sunt Marius Constantin Profiroiu si Elena Iorgu. Primul, din cei doi autori mentionati este professor universitar doctor, seful Catedrei de Administratie si Management Public, Facultatea deManagement in cadrul Academiei de Studii Economice, Bucuresti. Elena Iorgu este director de programe la Institutul de Politici Publice, Bucuresti. Lucrarea are 125 de pagini si este structurata pe patru capitole astfel: 1. Consideratii generale asupra politicilor publice 2. Ciclul polticilor publice 3. Procesul politicilor publice in diferite tari 4. Procesul politicilor publice in Romania.

Capitolul 1 Consideratii generale asupra politicilor publice

1.1. Definirea conceptului de politica publica

O politica publica este o retea de decizii legate intre ele privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor si a resurselor alocate pentru atingerea lor in situatii specifice.1(Profiroiu, Iorgu, apud Miroiu, 2009:9) In intelegerea eficienta a politicilor publice trebuie sa tinem cont de o serie de concepte cheie, cum ar fi: actiunea in baza autoritatii, o reactie la problema societatii, orientata spre un scop, cursul actiunii, o decizie de a face/nu face ceva, politica este dusa la indeplinire de un actor/grup de actori, o justificare a unei actiuni, o decizie luata. In concluzie, politica publica reprezinta un ansamblu de masuri luate de catre o a utoritate legala si responsabila care vizeaza imbunatatirea conditiilor de viata ale cetatenilor sau conceperea unor masuri de stimulare a cresterii economice. Un alt aspect important este faptul ca politica publica poate fi vazuta fie ca un proces analitic (rezolvarea unei probleme), fie ca un proces politic. 1.2. Analiza politicilor publice

Studiul polticilor publice este orientat catre conceperea si elaboararea de solutii pentru problemele societatii si inaintarea unor argumente bazate pe valori asumate. De altfel, studiul polticilor publice are trei caracteristici fundamentale: interdisciplinaritatea, orientarea spre rezolvarea de probleme si normativitatea. Analiza politicilor publice se realizeaza avandu-se in vedere modul in care e determinata, continutul politicii si monitorizarea si evaluarea politicii. In analiza pentru politicile publice este nevoie de informatii ce pot contribui la formularea, elaborarea si implementarea politicii si de sustinere. 1.3. Modelul economic al politicii publice

In cadrul unei piete libere care nu functioneaza perfect, politicile publice au functia de acorecta imperfectiunile acestei piete libere si in al doilea rand, are rolul de a promova valorile general acceptate social (libertate, egalitate, bunastare). Problema centrala a economiei rezulta din doua simple constatari: resursele productive sunt rare si nevoile omului sunt continue si limitate. (p.26) De aceea, statul trebuie sa aiba in vedere realizarea unei juste repartitii a resurselor si a echilibrului macroeconomic. 1.4. Tipologia politicilor publice

Din punct de vedere al coercitiei, o politica publica poate fi calificata in doua moduri: a) o politica reglementara (statul obliga sau interzice) care poate fi: protectiva incearca sa protejeze publicul de efectele negative ale activitatii private: poluare, consumul de produse falsificate. competetitiva limiteaza furnizarea de bunuri si servicii de catre una sau cateva categorii desemnate de furnizori, care sunt alesi dintr-un mare numar de furnizori potentiali care concureaza intre ei.
1

Miroiu, A., Introducere in analiza politicilor publice, Editura Pardeia, Bucuresti, 2001, p.9

b) o politica distributiva actiune prin care puterea publica autorizeaza cazuri speciale desemnate nominal; c) o politica redistributiva statul confera acces la anumite avantaje de care pot beneficia doar cei care se incadreaza si care doresc acest lucru; d) o politica constitutiva actiunea publica defineste reguli privind puterea, ce par sa nu afecteze in mod direct beneficiarii. Nu trebuie facuta confuzia dintre legi, decrete, hotarari si politici reglemenatre. Exista politici de ordin distributiv, redistributiv sau constitutiv care se spijina sau nu pe texte legale. 1.5. Autorii politicilor publice

Actorii implicati pot fi impartiti in cinci categorii, dupa parerea lui Howlett si Ramesh: oficialii alesi (executivul si legislativul), functionarii, grupurile de interese, grupurile de cerecetatori de massmedia, fiecare actor avnd roluirile sale bine definite.

Capitolul 2 Ciclul politicilor publice

2.1. Definirea problemelor si inscrierea pe agenda Problema de politica publica este o conditie sau o situatie care guverneaza nevoi ori insatisfactii, pentru a caror corectie este necesara interventia guvernamentala. (p.45) Exista mai multe tipuri de agende: publica (toate problemele percepute de membrii unei comunitati), institutionala (problemele care trec de factorii decizionali si isi propun sa le rezolve intrun anumit interval timp) si media (facilitator intre agenda publica si cea institutionala). Pentru ca o problema sa fie trecuta in agenda institutionala trebuie sa indeplineasca trei conditii: sunt suficient de semnificative, au intensitate, au durabilitate in timp. Becker arata ca existenta unei probleme sociale rezulta din doua surse: carentele obiective ale societatii si decizia subiectiva a celor care desemneaaza un fenomenca fiind o problema sociala, in numele societatii. Problemele publice sunt acele nevoi umane, indiferent de modul in care sunt identificate, si care nu pot fi satisfacute prin intermediul pietei. Odata ce problema publica a fost constientizata de catre autoritatea publica, aceasta este nevoita sa aleaga din gamade raspunsuri posibile pe care le poate diferi in raport cu o cerere de inscriere pe agenda. Raspunsul dat cererii poate fi de refuz sau de a raspunde favorabil, dar in functie de grade diferite. 2.2. Luarea deciziei Prin decizie se intelege rezultatul procesului prin care se realizeaza o alegere intre doua sau mai multe posibilitati de actiune alternative care pot duce la indeplinirea aceluiasi obiectiv. Etapele principale ale procesului sunt: definirea problemei, gasirea alternativelor de actiune, evaluarea alternativelor, selectarea alternativelor. Un proces decizional reuneste activitati si actori in jurul a doua faze principale: a)formularea - analizei activitate de investigare a problemelor, alternativelor, avantajelor, inconvenientelor. - poate fi realizata pornind de la aspectele: identificarea grupului tinta, inventarierea aciunilor conduse de catre autoritatile publice, identificarea efectelor mediului extern

asupra fenomenelor observate la populatia vizata, punerea in evidenta a interactyiunilor dintre cetateni, autoritati publice si mediul extern, analiza pertinentei actiunii publice in jocul acelor mecanisme. - formularea alternativelor trebuie sa tina cont de cateva conditii minime: fiecarea varianta trebuie sa explice clar modul in care va rezolva problema ce reclama o politica publica, ficare varianta trebuie sa fie insotita de o estimare a necesarului de resurse si impactului asteptat asupra grupului tinta. - procesele prin care se pot realiza formularea solutiilor sunt: brainstorming, Tehnica Delphi, consultari cu persoane, institutii din afara organizatiei, studierea modului in care altii au rezolvat problema. - selectia procesul de reducere a optiunilor la o singura alegere prin compromisuri, negocieri, intelegeri, etc. - se realizeaza cu ajutorul metodelor calitative si metotedelor cantitative. b) legitimizarea responsabilul formal, caruia ii revin dreptul si sarcina de a decide, ia decizia efectiva. - consta deci in alegerea unei solutii in conformitate cu un criteriu de alegere, care face aceasta solutie acceptabila pentru terti. - implica autoritate, aprobare, obligatie, sustinere. 2.3. Implementarea politicii publice Atat formularea politicii, cat si punerea ei in aplicare vor implica mai multi participanti, cu moduri diferite de a intelege problema pe care o politica publica incearca sa o rezolve si obiectivele politicii. Executia reprezinta faza procesului prin care trebuie sa se atinga obiectivele stabilite. In aceasta etapa se va alege instrumentele prin care politica este pusa in aplicare (de natura legislativa, institutionala, etc.) si a egentiei implementatoare. Exista patru modele de implementare a politicilor publice: autoritar (planificare, controlo, ierarhie, responabilitate), participativ (adaptare, spontaneitae, cooperare, negociere), de coalitie a actorilor, de invatare continua. Implementarea politicilor publice trebuie abordata din trei perspective: politica, manageriala si administrativa. 2.4. Monitorizarea si evaluarea politicii publice Monitorizare asigura corespondenta obiectivelor stabilite cu actiunile propuse spre implementare, iar evaluarea cuantifica rezulatatele obtinute in urma implementarii. In aceasta etapa se masoara atat eficienta (outputs si inputs) cat si eficacitatea politicii publice Tipuri de evaluare: I. Evaluare: administrativa, judiciara, politica. II. Evaluare retrospectiva, prospectiva, intermediara

Capitotul 3 Procesul politicilor publice in diferite tari

3.1. Spania particularitati ale procesului politicilor publice In Spania rolul principal in cadrul politicilor publice il detine ministerele. In procesul elaborare politicilor publice se realizeaza mai multe faze in care ministerele se implica: initiativa politica,

elaborarea planului/ propunerii initiale de politica publica, negocierea cu alte ministere, aprobata data catre Consiliul Ministrilor. Functiile ministerelor in procesul politicilor publice: functia de initiativa, de negociere si de suport. 3.2. Portugalia rolul ministerelor in ciclul politicilor publice Cadrul general al politicilor publice este stabilit de urmatoarele documente: Programul Guvernului, Optiunile majore ale planurilor nationale, bugetul de stat. Fiecare ministru este responsabil de dezvoltarea politicilor publice, insa rolul special al Ministerului de Finante si Administratie Publica nu trebuie subestimat. 3.3. Canada ciclul politicilor publice Cel mai important rol in procesul politicilor publice este detinut de nivelul federal si de cel provincial. Stabilirea agendei si identificarea obiectivelor generale al e politicii sunt im sarcina Cabinetului, iar functionarii publici elaboreaza optiunile care vor fi transmise inapoi Cabinetului pebtru ca in baza lor, acestea din urma sa contureze obiective mai specifice ale politicii.

Capitolul 4 Procesul politicilor publice in Romania

Exista o diferenta intre lege/strategie si politica publica. Legislatia nu reprezinta decat un instrument al politicii, din categoria instrumentelor obligatorii, alaturi de late asemenea instrumente precum furnizarea directa d eservicii de catre stat. Notiunea de politici publice a fost institutionalizata in Romania odata cu aparitia Hotararii de Guvern nr. 775/2005. Prin aprobarea acestei hotarari s-a urmarit o mai buna reglementare a urmatoarelor aspecte: activitatile de elaborare, monitorizare si evaluare a politicilor publice in cadrul ministerelor si al altororgane de specialitate; cadrul coerent si unitar de elaborare a politicilor publice care sa se regaseasca la nivelul fiecarui minister si organ de specialitate al administratiei centrale; stabilirea unor instrumente are sa contribuie la cresterea capacitatii de coordonare de la nivelel Guvernului; crearea la nivelul ministerelor a unor organisme speciale de politici publice care sa coordoneze activitatile premergatoare elaborarii proiectelor de acte normative. Pornind de la domeniile majore ale vietii socioeconomice exista mai multe tipuri de politici publice: 1. Politici publice privind bugetul si finantele; 2. Politici publice industriale; 3. Politici publice privind serviciile; 4. Politici publice in domeniul afacerilor; 5. Politici publice privind transporturile si comunicatiile; 6. Politici publice privind resursele naturale, productia agricola si prelucrarea; 7. Politici publice regionale; 8. Politici publice privind mediul; 9. Politici publice in domeniul societatii civile si democratiei; 10. Politici publice privind administratia publica 11. Politici publice privind cultura;

12. Politici publice in domeniul educatiei si stiintei; 13. Politici publice in domeniul turismului, sportului si activitatilor de relaxare; 14. Politici publice si sociale privind angajarea fortei de munca; 15. Politici publice privind asistenta medicala; 16. Politici publice in domeniul afacerilor externe 17. Politici publice privind apararea nationala; 18. Politici publice privind justitia; 19. Politici publice privind afacerile interne Un proces modernizat de elaborarrea politicilor publice ar trebui sa respecte urmatorii parametri: orientarea spre viitor si viziunea pe termen lung; orientata catre experienta altor tari; inovarea si flexibilitatea; identificarea informetiilor pertinente si utilizarea optima a acestora; sfera de cuprindere; cooperare institutionala; evaluarea; revizuirea; valorificarea experientelor anterioare. Modernizarea procesului de elaboarea a politicilor publice se poate realiza si prin dobandirea unor abilitati in vederea intelegerii contextului; managementului relatiilor complexe; prezentarii; intelegerii tehnologiei informatiilor; studiilor economice, statistice si disciplinelor stiintifice; disciplinelor de management al proiectelor; managementului riscurilor. De asemenea, in elaborarea politicilor trebuie sa se ia in vedere construirea relatiilor cu omologii in strinatate, experienta altor tari, imbunatatirea bunelor practici pentru ministri si elaboratorii de politici implicati in prezentarea si implementarea legislatiei Uniunii Europene. Impresii si recomandari Consider ca lectura acestei lucrari mi-a fost de folos in intelegerea mecanismelor ce stau la baza elaborarii si implementarii politicilor publice. De asemeanea, am acumulat informatii referitoarea la politicile publice din Spania, Portugalia, Canada si nu in ultimul rand a Romaniei. Recomand aceasta lucrare, Manual de politici publice tuturor ce doresc sa se initieze si sa aprofundeze domeniul politicilor publice.