CURS 1 DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR Notiunea de diplomatie Prin diplomatie se intelege, pe de o parte, politica externa a unui stat (diplomatia

a romaneasca, diplomatia franceza etc.), politica externa a unei regiuni (diplomatia Orientului Mijlociu, diplomatia sud-americana) , dar si politica externa a unei perioade, epoci (diplomatia celui de-al doilea razboi mondial, diplomatia moderna). Pe de alta parte, se intelege activitatea desfasurata de catre organele insarcinate cu activitatea de reprezentare in relatiile internationale. Prin diplomatie se mai intelege si organe insarcinate cu desfasurarea politicii externe a unui stat. Dreptul diplomatic Dreptul diplomatic este o ramura a dreptului international public. Izvoarele dreptului diplomatic - tratatele; - cutuma; - doctrina; - jurisprudenta instantelor internationale; - principiile generale de drept; - actele organizatiilor internationale; - Constitutie, ordonante si legislatie interna. Reprezentarea statelor in relatiile internationale Seful statului, fie presedintele, fie monarhul, are atributii importante de reprezentare in domeniul relatiilor internationale. Guvernul are atributii de reprezentare in domeniul relatiilor internationale. Guvernele sunt conduse de catre prim-ministri care, in numele acestora, au atributii in domeniul politicii externe, negociaza si incheie acorduri interguvernamentale. De asemenea, ministrul afacerilor externe ca reprezentant al Guvernului, conduce politica externa a acestuia in domeniul relatiilor internationale. Presedintele, primul-ministru si ministrul afacerilor externe nu au nevoie de depline puteri. Presedintele Conform Constitutiei, presedintele incheie tratate internationale care sunt negociate de catre Guvern si ratificate de catre Parlament. Presedintele poate angaja statul, inclusiv prin declaratii politice. Presedintele este cel care declara razboi, incheie pacea, numeste si recheama ambasadori, infiinteaza si desfiinteaza misiuni diplomatice sip e langa presedinte, sunt acreditati ambasadorii din alte state. Guvernul Asigura punerea in aplicare a politicii interne si externe a statului respectiv Primul ministru, in calitate de sef al Guvernului, poate incheia acorduri internationale la nivel guvernamental, acorduri care sunt negociate de catre Guvern. Guvernul conduce si coordoneaza activitatea ministerelor, inclusiv in domeniul politicii externe. Guvernul numeste unii reprezentanti diplomatici (consulii generali). Ministrul afacerilor externe

Asigura conducerea Ministerului Afacerilor Externe, care, ca organ de specialitate, asigura reprezentarea generala a statului in raporturile cu ministerele afacerilor externe din alte state. De asemenea, MAE prezinta proiecte de conventii care sunt aprobate de catre Guvern. Ministerele si alte organe de specialitate au atributii in domeniul relatiilor internationale cu privire la obiectul lor de activitate si pot incheia acorduri internationale in acele domenii. Ministrii si reprezentantii altor organe de specialitate au nevoie de depline puteri. In ultimii ani s-a dezvoltat diplomatia, inclusiv la nivelul parlamentelor nationale, astfel ca putem vorbi despre o adevarata diplomatie parlamentara. Deplinele puteri reprezinta un document ce emana de la MAE, prin care se desemneaza una sau mai multe persoane imputernicite sa reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea si incheierea unor tratate internationale, sau pentru a efectua orice act cu privire la acel tratat. Conform legii tratatelor, Legea nr. 590 din 2003, deplinele puteri reprezinta un document eliberat de MAE, semnat de ministrul afacerilor externe si investit cu sigiliu de stat, prin care se consemneaza aprobarea pentru participarea la negocieri, pentru semnarea unui tratat la nivel de stat sau de Guvern, ori pentru participarea unei delegatii a Romaniei la o reuniune internationala. Relatiile diplomatice internationale Notiunea de relatii diplomatice Prin relatii diplomatice se intelege conducerea, prin intermediul organelor reprezentative si prin mijloace pasnice, a politicii externe a unui subiect de drept international cu orice alt subiect de drept international. Elementele definitorii ale relatiilor diplomatice sunt pe de-o parte, caracterul pemanent si pe de alta parte, faptul ca prin intermediul lor, un subiect de drept international interactioneaza cu un alt subiect de drept international. Stabilirea relatiilor diplomatice Pentru stabilirea relatiilor diplomatice este necesara indeplinirea a trei conditii: - existenta personalitatii juridice de drept international; (1) - recunoasterea reciproca a celor doua subiecte de drept international; (2) - existenta unui acord de vointa intre subiectele de drept international. (3) (1) Personalitatea juridica de drept international reprezinta capacitatea unui subiect de drept international de a avea drepturi si a-si asuma obligatii in domeniul relatiilor internationale. Au personalitate juridica internationala statul, organizatiile internationale, miscarile de eliberare nationala, popoarele. Ceea ce conteaza este ca subiectele de drept international sa-si poata exprima un consimtamant valabil. Nu orice subiect de drept international este si subiect al relatiilor diplomatice. Pot intretine relatii diplomatice statele, organizatiile internationale, miscarile de eliberare nationala, sfantul scaun. (2) A doua conditiie de cunoastere reciproca reprezinta un act politico-juridic, recunoasterea reciproca trebuie sa fie si de Jure, nu numai de Facto. Recunoasterea reciproca reprezinta o oferta pe care un subiect de drept

international o adreseaza altuia in scopul intretinerii de relatii care sunt obisnuite intre state, inclusiv relatii diplomatice. Recunoasterea reciproca si stabilirea de relatii diplomatice au loc de regula simultan. (3) Reprezinta un act juridic; consimtamantul trebuie sa fie mutual; forma acestuia poate fi fie de tratat solemn, fie de acord care se realizeaza prin schimbul de note si scrisori. Exista o obligatie generala a statelor de a stabili relatii diplomatice. Incetarea relatiilor diplomatice Poate fi realizata in urmatoarele situatii: - disparitia uneia dintre cele doua subiecte de drept international; - ruperea relatiilor diplomatice; - starea de razboi. Ruperea relatiilor diplomatice reprezinta un act politico-juridic si unilateral prin care un stat decide sa puna capat relatiilor diplomatice cu alt stat. Printre motivele ruperii relatiilor diplomatice pot sta reactia unui act ilicit, reactia impotriva unor violari a drepturilor omului, decizia unei organizatii internationale. Cauzele pot fi de natura politica sau juridica. Ruperea relatiilor diplomatice se realizeaza printr-o declaratie expresa sau in mod tacit. Ceea ce conteaza este ca manifestarea de vointa sa fie neechivoca. Razboiul antreneaza ruperea relatiilor diplomatice, chiar daca starea de razboi nu este urmata si de actiunea de razboi. Starea de razboi duce la ruperea relatiilor diplomatice. Actiunea de razboi nu duce obligatoriu la ruperea relatiilor diplomatice. Armistitiul reprezinta situatia in care relatiile diplomatice sunt reluate, fara incetarea starii de razboi. Efectele ruperii relatiilor diplomatice - se intrerup raporturile oficiale intre cele doua state; - se inchid misiunile diplomatice ale statelor respective; - statutul juridic al personalului diplomatic nu inceteaza; - statutul juridic al misiunii diplomatice si al arhivei se mentine; - nu sunt produse efecte cu privire la relatiile bilaterale, adica se aplica principiul pacta su servanda - duce si la ruperea relatiilor consulare.