DIMITRIE GHICA

Dimitrie Ghica-Comanesti nascut in 31 decembrie, 1839 la Iasi, cunoscut si sub numele de Ghika Comanesteanu a fost un jurist, doctor in drept, explorator roman, politician, aventurieri si unul dintre cei mai faimosi exploratori romani. Iubitor al frumusetilor naturii tarii, pe care a cunoscut-o din copilarie si adolescenta, strabatand-o apoi repetat in munti, campie, Delta ca participant la actiuni vanatoresti de amploare, care l-au situat printre fruntasii cinegeticii romanesti din a doua jumatate a secolului trecut. A calatorit prin tari straine Austria, Franta, Germania, Anglia, Italia dar faima de explorator i-a adus-o expeditia organizata in anii 18951896, impreuna cu fiul sau Nicolae Ghica Comanesti, in cornul oriental al Africii", regiune ce cuprinde astazi teritoriul Somaliei si sud-estul Etiopiei. Actiunea s-a desfasurat sub impulsul a doua motive: explorarea, in folosul stiintei romanesti, a unor teritorii necunoscute si curiozitatea cunoasterii faunei exotice; impulsul determinant al efectuarii ei: lectura memorialului contelui Ernest Hoys despre tara somalilor". Traseul, pe un spatiu vast al continentului african, de la nord la sud, cu abateri catre zonele vestice, a debutat in Anglia. Aici a fost pregatita expeditia din punct de vedere material, prin cumpararea alimentelor, imbracamintei, armelor, corturilor, -medicamentelor si aparatelor tehnice necesare. La Trieste (3 octombrie 1895) a avut loc imbarcarea pe vaporul Imperatrix" al companiei austriece Lloyd, cu destinatia India. Navigand pe Mediterana (Brindisi, insula Creta, Port Said) si traversand Canalul de Suez, romanii au ajuns prin Marea Rosie in portul Aden. Dupa un scurt popas, au trecut dincolo de Bab el Mandeb, oprindu-se la Berbera (19 octombrie 1895), unde ii asteptau bagajele, camilele, personalul caravanei si Eggc Nerlayo, conducatorul acesteia. Punandu-se in miscare, convoiul a parasit Berbera la 22 octombrie 1895. A fost ajuns din urma de printii romani si de sicarii (vanatorii principali) Gheli si Duale venind calari pe cai iuti crescuti in garnizoanele din India. Drumul s-a dovedit lung, greu, cu peripetii si a traversat regiunea Guban, situata intre Golful Aden si muntii Golis, Leferung, Hargeisa, raul Mandera, Udjiwadji, Buhalgasan, peste Harar, de-a lungul limitei nordice a platoului Haud, Jiga-Jiga, valea Jererului, Gaburo, raul Dagato, Muntii Djigo din tinutul Ogaden, trecatoarea Durdurului. La 21 decembrie 1895, dupa 61 de zile de la pornirea dm Berbera, a fost atins Webi Shebeli (Fluviul leoparzilor"), pe care expeditionarii l-au trecut la 26 decembrie intr-un loc aflat aproape de varsarea raului Madesso. Au mers, n continuare, mereu spre sud, ncat, la 1 ianuarie 1896, au depasit limita atinsa de expeditia condusa de Hoys, iar la 3 ianuarie au campat in padurea ecuatoriala de langa localitatea Delni, punctul cel mai indepartat al itinerarului stabilit initial. D.G.C., fiul sau si cei doi sicari au coborat, insa, pentru vanarea unei girafe, si mai spre sud, pana la un reper situat nu departe de intretaierea meridianului 43 est de Greenwich cu paralela 5 latitudine nordica. Locul acesta e marcat de o colina inalta de peste 500 m. El a fost marcat ulterior, pe harta intocmita de Institutul cartografic din Gotha, cu numele de Lahovary. Intoarcerea la Hargeisa s-a facut, pana

la Fluviul leoparzilor", pe drumul cunoscut, iar de aici, peste platoul Haudului, printr-o zona locuita de triburile somalilor din Ogaden: amadeni, ugasrosheni, midgani, melengari si rer-ali. Romanii s-au napoiat la Berbera la data de 22 februarie 1896, dupa patru luni de mars prin tinuturi aride, timp in care s-au confruntat cu dificultati ce li s-au parut adesea insurmontabile. Revenirea in tara a avut loc pe un traseu prin Aden, Cairo, Marea Mediterana, Marea Neagra, Constanta. Expeditia aceasta n tara somalilor" s-a soldat cu trofee cinegetice demne de pasiunea celor doi vnatori. D.G.C. a adunat un material bogat, cuprinznd exemplare din 55 specii de plante, studiate mai tarziu de G. Schweinfurt si G. Volkens, specialisti de renume. Multe dintre speciile colectionate de romani nu mai fusesera intalnite, pna atunci, de cercetatorii perimetrului geografic somalez. La propunerea botanistilor germani, unui soi de plante necunoscute, o specie din familia Sclophularisceelor, distinsa prin marimea si frumusetea florilor, i s-a dat numele de Ghikeea. De altfel si alte specii au primit denumiri romanesti. Cei doi exploratori nu s-au manifestat numai ca vanatori si botanisti. In cele peste patru luni petrecute pe pamantul african, ei au consemnat, de trei ori pe zi, date cu caracter meteorologic, au notat presiunea atmosferica, temperatura aerului, viteza vanturilor, au desenat profilul mai multor lanturi de munti si au descris, din punct de vedere geografic si peisagistic, diferite regiuni. Un savant german, profesorul dr. Philip Pauliscke, s-a ocupat de totalitatea releveelor expeditiei Ghika, le-a calculat si, pe baza lor, a intocmit o harta la scara 1: 1000000 si un memoriu stiintific. El a aratat ca desi expeditia romaneasca a avut un numar mare de predecesori in domeniul cartografiei Somaliei, abia acum s-a reusit sa se realizeze o lucrare geografica importanta. Acelasi savant a tinut sa noteze: Dimitrie si Nicolae Ghika inainte de a porni spre Africa au urmat cursuri de topografie si botanica pentru a putea fi astfel cat mai utili stiintei". Documentatul studiu al lui Pauliscke, tradus de D.G.C. si publicat ca anexa la descrierea expeditiei, se ncheia astfel: In cunostinta imprejurarii ca sunt cei dintai romani care au intreprins o calatorie stiintifica in Africa, sefii acestei expeditii erau condusi, in toate explorarile si releveele lor topografice, de un entuziasm patriotic care i-a indemnat sa dea numiri romanesti la patru puncte mai marcante, nou descoperite sau explorate de ei. Trecatoarea peste Webi Shebeli (Fluviul leoparzilor"), la est de gura Madesului si la sud de Sonmoretu, descoperita de exploratorii romani, ca cea mai buna trecatoare, intrebuintata pana astazi de indigeni, a fost denumita, in onoarea prezentei celor doi Ghika pe malurile acestui fluviu, Vadul Ghika". Alaturi de Vadul Ghika si culmea Lahovary, au mai fost consemnate si alte denumiri romanesti. De remarcat ca, in timpul expeditiei africane, Nicolae Ghika-Comanesti a urcat, in chip de alpinist, muntele inalt de 1371 m. caruia i-a dat numele primului rege al Romaniei. Impresiile expeditionarilor romani au fost comunicate in doua carti, una in limba romana, cealalta in limba franceza. Ele sunt jurnale scrise cu acuratete stilistica.