Curs: Negocieri de guvernare in Era Globalizarii 1.Inarmarea/Dezarmarea *Teorii empirice de inarmare si dezarmare 2.Legatura dintre aceste procese.

Baza teoriilor analitice.... Conceptul de inarmarea este ineles ca un proces in cadrul caruia cantitatea de arme intr un stat sau tipul existent de armament sporesc calitatea/cantitatea. Inarmarea poate fi privita ca un proces intern (de tehnologie militara) sau ca un proces extern atunci cind se produce ca reactie la procese similare desfasurate in alte state. Controlul armelor este managementul nivelului de inarmare prin impunerea unor limite cantitative/caliative. Controlul armelor presupune cooperare internationala. Dezarmarea este reducerea nivelelor unor categorii specifice de armament voluntar/fortat in ....unor planuri si acorduri care presupun cooperarea internationala. Trebuie sa facem diferenta intre inarmare si proliferare, aceasta presupunind transferul unei tehnologii militare de la un actor posesor a respectivelor tehnologii la altul care o achizitioneaza/obtine. Teoriile inarmarii pot fi impartite in 2: 1.Clasice/traditionale 2.Teorii moderne, paradigme asimilationiste Teoriile clasice sunt de 3 feluri: *Modelul actiune-reactiune *Modelul imperativelor interne/institutionale *Modelul imperativelor tehnologice Modelul actiune-reactiune are ca principala baza teoria realista a RI: ---actor central ---anarhie ---forta si amenintarea cu forta

---castig relativ vs absolut (suma=0) Acest model este teoretizat de B.Buzan si K.Waltz. B.Buzan e considerat cel mai important cercetator in domeniul stiintelor strategice. El explica faptul ca realismul din RI se aplica in sfera securitatii si in sfera inzestrarii militare cu si mai multa acuitate. Statele nu sunt dispuse sa faca compromisuri in ceea ce priveste propria lor securitate si neriscind sigur. Incearca sa obtina avantaje relative in dauna competitiei. Teoria cauta sa explice de ce se inarmeaza statele, cum se inarmeaza statele? La prima intrebare raspunsul dat de toti realistii care studiza inarmarea estelegat de amenintarea externa. Procesul de inarmare, indiferent de variatiile care le presupune acesta este un proces bazat pe comportamentul competitiv permanent cu rivalul pe teama de o posibila inzestrarea mater........ Inarmarea proprie pana la o depasire a adversarului. Problema care o pun adeptiiacestui model : inarmarea in scop defensiv reprezinta o amenintare la adresa rivalului. Dupa incheierea Razboiului Rece, teoria realista s-a autoamendat trecand la teorii care se bazau pe teorii trecute sau prezente, teorii care aveau sa emancipeze ce era sa se intimple. Modelul actiunereactiune presupune ca un anumit stat reactioneaza fata de ceea ce a facut un alt stat, ci in baza unei logici anticipative ca acel prim stat va cauta sa reactioneze la un comportament posibil militar al celuilalt stat. O reactie la ceea ce va putea fi. Astfel studiile strategice au ca obiectiv analiza modelului actiune-reactiune de-a lungul timpului cu scopul de a anticipa ...... urmatoare. Cercetatori precum Waltz observa ca are loc o acumulare de inzestrare militara bazata pe o logica preventiva care depaseste praguri de inarmare fixate in interior. Realistii pretind ca modelul actiune-reactiune este unul inepuizabil in sensul in care se hraneste din logica naturii comportamentului uman, care izvoraste din teama pt securitate. Are ca si .... posibil folosirii sale in sens invers, adica modelul poate fi folosit cand discutam de procese de dezarmare sau reducere a armelor. In aceste cazuri statele vor accepta reducerea nivelului de inarmare pana acolo unde sunt sigure ca rivalele lor nu vor putea urca. Acest proces se poate opri in mod brusc in conditiile in care sch. Geopolitic sau avansuri tehnologice foarte rapide, permit statelor rivale sa depaseasca inzestrarea militara a statului respectiv. In ultima vreme teoriile realiste accepta existenta unui factor determinant si anume inovarea tehnologica, insa cauta sa integreze acest factor in interiorul modelului respectiv, O parte a acestor state se transforma intr o zona calitative bazata pe avansul tehnologic. Insa si aici exista actiune si reactiune in sensul in care

tehnologia este un mijloc si nu un scop in sine. Avansul se face pt a implini scopul minimal=supravietuire, maxim=hegemonia. Teoria realista a fost criticata in baza mai multor motive, o data ca presupun unitatea actorului statal, nu recunoasterea actorilor subnationali si mai mult presupune rationalitatea statelor care se inarmeaza pt a si asigura supravietuirea. Apoi a fost criticata fiindca se bazeaza pe factualism, pe faptul ca anumite state cunosc gradul de inzestrare militara si cauta sa actioneze pt a face fata concurentei. A fost aplicat in conditii dipolareincat reduce complexitatea lumii rationale la concurenta unui joc in 2. In ciuda faptului ca adeptii actiune-reactiune au incercat sa deseneze modele complexe ca sa explice de ce statele se inarmeaza nu au putut sa ofere un model concludent in baza caruia sa intelegem de ce unele state reactioneaza la anumite impuls si doar la inarmarea unor contexe specifice. Modelul imperativ institutional/interne Modelul actiune-reactiune-nesatisfacator Modelul imperativ intern pleaca de la recunoasterea conditiilor anarhice mai ales in conditii militare. Pune accentul pe institutii, corporatii, sindicate, ONG-uri, miscari paramilitare interne ca fiind factori determinanti in proces de inarmare. In loc sa priveasca statul ca factor militar, adeptii pun accesnt pe autonomizarea intereselor actorilor subnationali, concentrarea acestor interese prin asocierea puterii financiare cu putere deciz..interne si cu necesitatea inzestrarii militare. H.Rattinger considera ca eroarea principala a realismului este aceea de a fi considerat in mod exagerat ca interesele practice a unor grupuri din interiorul unui stat pot fi suprapuse cu interesele statului respectiv. Modelul imperativelor interne vorbeste de crearea unor complexe industrial-militare care in Razboiul Rece au devenit structuri autonome fata de comanda politica ---centre de decizii. In absenta unui control real din partea puterii politice chiar si din partea politicii autocratice, am asistat la crearea unor centre industrial-militare care au aparat interesele private. In SUA acest proces a capatat amploare deosebita in 1980 in conditiile in care avansul tehnologic crescand necesita investitii din ce in ce mai mari in domeniul cercetarii in conditiile in care testarea

cercetarilor nu putea avea loc in zone interzise accesului public, si mai mult in conditiile in care diferite ramuri ale ansamblului militar erau autonome unele fata de celelalte. Adeptii acestei teorii au avnsat si conceptul cunoscut ca imperativul follow-on. Conform acestei teorii statele vor cauta sa extinda dezvoltarea unor sectoare si subsectoare militare pt a justifica interventiile externe, participarea la actiuni militare internationale. Follow-on accentueaza influienta dintre complexele militare industriale. Se ajunge la sistemul in care mai multe astfel de complexe cauta sa obtina suprematie in interiorul statului central. Acest lucru se intimpla in mod evident: achizitionarea materialelor produse de aceste complexe si pe de alta parte cresterea rolului acelor lideri militari care fac parte din aceste complexe in interiorul statului ca ansamblu. Astfel modelul imperativelor interne poate fi asemanat pastrand proport. In sistemul in care inlocuim actorii statali cu complexele militare si reducem grupul de anarhie al mediului in care are loc competitia. Inarmarea va creste in conditiile unor competitii minime intre aceste complexe si ca este un efect pozitiv pt statul in cauza intrucat potenteaza grupul de inzestrare militara. Contra exemplu dezmembrarea URSS in 1984-91. Esecul armatei sovietice in Afganistan am insistat la o dezmembrare a comenzii militare centrale si la o imputernicire a complexitatii militare de pe teritoriul URSS. Asfel analistii spun ca in 1991 puterea de decizie si capacitatea de actiune in domeniul militar nu apartinea Ministerului Apararii, ci mai degraba Vlodivostok, Ekaterinburg, Irkutzk. Adeptii acestui model ne explica faptul ca procesul de inarmare e indatorat cu interes structurii interne, iar in lipsa acestei cointeresari statul respectiv inregistreaza reguli, uneori renuntand la procesul de armata. Critica principala este aceea ca se pune un accent exagerat pe politic, militar, industrie, neglijindu se capacitatea guvernelor de a controla in mod autoritar legaturile create intre aceste domenii. Mai este criticata si presupunerea adeptilor acestui model conform careia procesele militaro-industriale devin autonome, creandu-si o legitimitate proprie. Criticii spun ca e ignorat patriotismul, in special cadrele militare in aceste procese. Istoria arata de fapt ca responsabilii se vor ordona totusi. Modelul imperativelor tehnologice. Spre deosebire de celelalte 2 modele care plaseaza responsabilitatea pt inarmare in mainile unor decizii politice/militaro-industriale, acest ultim model considera ca tehnologia e o forta autonoma. Are efecte structural majore determinate prin prezenta, avansul/absenta sa,

comportament la nivelul intregului sistem. Acest model presupune ca avansul tehnologicostiintific e forta motrice a procesului de inarmare. Nu deciziile administrative si nu interesele economice pure genereaza procesul de inarmare, ci cautarea neincetata a unor tehnologii existente/implementarea unor tehnologii. Cercetarile stiintifice si avansul tehnologic produc nu numai schimbari in strategia fortelor armate, ci si desfiintarea unor corp... a armatei insasi. Ex Islanda care dupa implementarea tehnologiilor sofisticate prin satelit si a desfiintat armata. Imperativ.. tehnolog... sunt procese auto-suficiente, ele pun presiune pe ansamblul societatii moderne si genereaza modificari intr-o raza de domeniu mult mai larga decat domeniul militar. Pentru a desfasura un anumit tip de armament recent inventat este necesar contruire unor suporturi, complexe fizice, informationale, sch..pregatiri tehnice a birocratiei militare, nationalizarea si defrisarea a unor vaste teritorii. Ori aceste consecinte se vor antrena unele pe celelate pe termen lung. Un exemplu: pe timpul Razboiului Rece SDI, Initiativa Strategica de Aparare--- implementarea scutului de protectie pe teritoriul SUA, de orice forma de agresiune militara si in special de rachetele balistice militare, a caror detinator era URSS. Investitia in SDI si desfasurarea acestui sistem a modificat decisiv echilibrele de forta dintre URSS si SUA, punand capat mutual distruction, capacitatea SUA si URSS de a se distruge reciproc folosind arme nucleare. Tehnologia a facut diferenta, si apoi pt ca in SDI s-au investit 100 mlrd $ de-a lungul timpului, creandu-se peste 20.000 locuri de munca, sch.. regimului propr.. a peste 8.000 ha de terenuri, infiintarea a peste 25 de laboratoare de cercetare care astazi sunt cele mai performante din lume in domeniul fizicii-atomare, producerea de material de inalta tehnologie. Toate consecintele SDI au fost folosite in domeniul civil permitand spre exemplu crearea si implementarea mai multor centrale de producere a energiei alternative, schimband soarta Razboiului Rece, modificand structura sociala a unor zone. Este important sa observam ca principala consecinta a inarmarii potrivit acestui model este cresterea calitatii armelor in defavoarea cantitatii acestora. Se vor produce mai putine arme de calitate superioara in conditiile in care ciclul tehnologic se succede cu o repeziciune din ce in ce mai mare. In sec XIX se considera ca durata de viata a unui anumit armament ---100 ani, in prima parte a sec XX ---50 ani, astazi---15/20 ani. Acest ciclu depaseste ca durata ciclul electoral mediu care este de 4/6 ani. Autonomia tehnologica in raport cu politicul intrucat durata excede ciclul electoral???Ce se va intimpla cand dezvoltarea va fi de 3-4 ani? Vom avea mai multe cicluri de rulare a armamentului?

Critici: ignora vointa politica care sta in spatele implementarii unor tehnologii. Ca si in cazul interzicerii clonarii fiintei umane, statele au luat masuri privind interzicerea cercetarilor, aplicarii cercetarilor in domeniul tehnologiilor militare de varf, in domeniul folosirii armelor tehnologice, traficul armelor chimice. Tehnologia nu este autosufiecienta intrucat obtinerea si detinerea ei sunt acte care depind de vointa umana. Ceea ce se recunoate ca merit major este ca a schimbat ordinea de pe agenda internationala. Astfel nu se mai pune problema daca un anumit stat poate sa mentina hegemonia militara la nivelul intregii planete, ci se pune problema ca exista posibilitatea ca prin intermediul cercetarilor sa se produca tehnologii care sa schimbe in permanenta ierarhia militara mondiala. 2.Modelul asimilationist Teoriile moderne pleaca de la sf Razboiului Rece si critica teoriile clasice pt ca acestea sunt indisolubil legate de starea de fapt si procesele care au avut loc in timpul Razboiului Rece---se refera numai la sisteme majore de armament care rezista deja, fiind simple treceri in rev... a acestora, Aplicabile in st.. de ca simplific?????Le lipseste capacitatea de predictie. Mai sunt criticate pt ca se bazeaza doar pe cazurile de succes in procesul dezarmarii. Isi propun sa schimbee centrul de greutate---De ce? Cum?---se inarmeaza acestea. Isi propun sa explice si anumite procese aparent secundare care au avut efecte asupra intregului sistem. Suboptimizarea- aceasta are loc atunci cand in procesul de inarmare un anumit stat privilegiaza un sector aparte, finanteaza cu precadere in dauna unor domenii care in consecinta vor pierde avantajul care-l obtinuse anterior. O anumita componenta a sistemului sa se hiportrofieze in dauna ansamblului---rezultat negativ. Inc... 1960 cu conflictul sinosovietic, intre China si URSS, conflict care discuta suprematia in interiorul blocului comunist. Eroare de suboptimizzare intrucat a investit masiv in energia nucleara, hipertro... fiind acest domeniu in dauna mentinerii armelor conventionale. Ori atunci cand s-a pus problema pazirii frontierii de cativa km intre China si URSS, suboptimizarea armatei chineze a generat efecte negative la nivelul ansamblului acestuia. Modelul asimilationist pleaca de la o observatie simpla: un stat care doreste sa se inarmeze nu va parcurge niciodata un proces liniar, si atunci in loc sa credem ca statul a ajuns din p.A in p.B, dar ajunde din A in B. Intre punctul planificat de inarmare si stadiul atins, intre B si B exista o distanta de oportunitate B---cost

Delta B este totalul costurilor excedentare fata de costul real prevazut pt care un stat trebuia sa- l plateasca pt a atinge un anumit nivel de inarmare. B B B

A ---$ taxe, buget

---resurse uname inalt calificate ---materie prima ---tehnologii, terenuri ---timp alocat ---opozitia politica(chestiuni legate de ecologie) Studiul Costurilor de Oportunitate: 1.Caz: costurile de oportunitate=0, B-B, am prevazut pana la ultimul ban acest proces si ca procesul se desfasoara conform planului (2%) 2.delta B= cost de oportunitate, sunt mai multe decat cele prevazute---rezulta procesul se va opri (25%) 3.0<deltaB<, percep si reprez lui deltaB vor face ca statul sa continue sau nu procesul respectiv Asimilarea este acel procel prin care o anumita arma sau sistem de arme sunt introduse in doctrina militara oficiala a unui stat in baza concilierii imperativ militara cu imper politice sub presiunea bazei militare a statului respectiv. Pe baza procesului de negociere a factorilor militar/politic (proces intern). Baza mater se refera la 2 categorii: ***elemente variabile-cadrul normativ, tehnologia, resurse umane(uneori), resurse financiare. ***elemente invariabile a abazei materiale- spatiul/locatia statului, resurse.

Modelul asimilationist spune ca modelul de inarmare si tipul de inarmare a unui stat este o expresie a gradului de dezvoltare economica si a culturii politice prezente in statul respectiv. De aceea putem sa studiem comparativ procese de inarmare care au loc la momente diferite. In state diferite ca si baza materiala, ca si dezvoltare economica, ca si cultura politica. SUA Suedia

1150

1990

Ceea ce conteaza e procesul de asimilare si in ultimul rand rezultatul propriu-zis acestui proces.Asimilationistii spun ca cu cat vom stuida cazuri mai diferite si cu cat vom forta nota de comparatie, cu atat vom fi mai capabili sa intelegem procesul de inarmare in diversitatea lor. Ritmurile diferite de inarmare reflecta conditiile diferite de viata din tara respectiva. Cum? ---explica asimil. Ca un proces intern ---accentueaza componenta cererii in proces de inarmare in dauna accentuarii ofertei existente ---aprecierea complexitatii procesului de inarmare poate sa explice de ce unele state nu reusesc sa se inarmeze si de ce unele state isi schimba concluzia privind inarmarea. Modelul asimilationist este modelul proliferarii armelor, a pus accent pe cerere si nu pe oferta existenta, accent pe proliferarea armelor nationale si armelor nucleare. Teoriile clasice ale inarmarii s-au concentrat mai degraba pe proliferarea nucleara si instituirea unui sistem de reprimare a unei eventuale reprofilari. Baza acestei optiuni, 1968 NPT...ei spun ca va trebui sa ne concenttram mai mult pe procesul de proliferare a armelor conventionale pentru ca sunt mai raspandite, mai putin studiate, iar piata cererii si a ofertei este mai mare. Proliferarea este un proces in care o anumita entitate politica decide sa dobandeasca o anumita inzestrare militara pe care nu o avea pana la momentul respectiv, cu conditia ca aceasta decizie sa fie urmata de o anumita dinamica a inarmarii. Dobandire: 1.prin efort propriu, dezvoltarea ..... ale armei care lipseau anterior

2.fie achizitii din afara legal/ilegal, intrucat unele elemnte pot sa aiba ca rezultat construirea unor firme de armament. Schema Jean Pascal Zamblers, octombrie 2004 Este un model pertinent ca alte modele, nu stabileste un nr minim de preconditii pt ca el sa fie aplicat. Suma total alocata politicii, impactul progresului respectiv, cadrul institutional preexistent, determina modul in care un anumit stat va opera in procesul de inarmare, dar fiecare din ele poate sa fie absent in functie de contextul respectiv. De aceea este posibil sa comparam sisteme diferite la modele diferite, inclusiv cand avem de-a face cu o varietate de fapte in procesul de inarmare. Obstacolele care pot fi prezente intr-un anumit sistem (ex: opozitia in grupurile democratice), dar aceasta variabila nu schimba procesul decizitional in inarmare care are loc pe baza unor modele similare. Putem sa explicam esecul in procesul de inarmare tot pe baza aceleiasi logici. Daca costul de oportunitate creeaza o masa critica, atunci e posibil ca dinamica inarmarii sa fie oprita. Motivele cresterii costurilor pot varia de la existenta unor tratate privind dezarmarea la acutizarea unor amenintati la adresa securitatii. Modelul asimilationist considera studierea cazurilor de esec in inarmare la fel de important ca si studierea cazurilor de succes. Aceasta aplicare a studiilor catre procesele de prolifiere se explica prin privilegierea dinamicii iinterne si prin marginalizarea dimensiunilor strict internationale. Observam ca statele care sunt conduse de regimuri deferite (democratic/autocratic) pot dezvolta procese asemanatoate de proliferare si asimilationare, intrucat aspectul este cel al costurilor de oportunitate. Tari avansate economic si tari in curs de dezvoltare comparand intre ele si sesizand distanta intre costurile presupuse si cele reale. Paradoxal in acest fel, modelul asimilationist isi gaseste in acest fel un corespondent in modelul actiune-reactiune, prin felul ca numai statele certate cu comunitatea internationala cauta sa se inarmeze. Majoritatea statelor moderne cauta sa se inarmeze ca garantie a sistemului lor. Studiul dinamicii lor poate da nastere unor concluzii referitor la constanta proceselor asimilationiste. Limitele modelului asimilationist: ---cere un complex de informatii, pe care uneori nu-l avem ---cere cunostinte referitor la sfera politica, date amanuntite cu privile la resursele acesteia

---tinde sa ignore efectul de domino pe acre il pot avea procesele de inarmare desfasurate in alte state. Teama de inarmarea altor state poate scircuita ---neutralitatea axiologica de care e acuzat (toate statele desfasoara procese pe care le putem sintetiza prin sch. asimilationista) induce ideea ca legitimitatea acestui proces ar fi neutra si universala. Ori semnificatia inarmarii unor state care au in spate un istoric al violentei interne, nu poate fi aceeasi cu a unor state care nu au cunoscut razboiul de 100 de ani. Modelul asimilationist este varianta cea mai avansata in momentul de fata. Curs II Teoriile dezarmarii WMD- weapons of maximum distruction NWS HHWS (NNWS ?) NPT Dezarmarea se refera la reducerea unor categorii specifice de arme la 0 si indepartarea unor categorii din doctrina militara a statelor. Dezarmarea unilaterala este posibila, desi in general ea necesita cooperare internationala. Controlul armelor semnifica gestionarea si mentinerea unor nivele de arme in cadrul unor limite specifice calitative si cantitative. Prin contrast cu dezarmarea, controlul armelor presupune mentinerea valorica a categoriei de arme in doctrina militara a statelor. WMD desemneaza o categorie specifica de arme : categoria armelor distrugerii in masa, introdusa in 48 de Comisia ONU pt armamente conventionale, cu scopul de a distinge intre armele conventionale si cele nucleare. Comisia ONU a definit aceasta categorie in care intra armele expunsive atomice, radioactive, armele letale biologice si chimice si alte arme dezvoltate in viitor care au caracteristici comparabile din prisma efectelor distructive cu cele ale bombei atomice. Nuclear Weapon State state detinatoare de arme nucleare, recunoscute international ca atare si definite astfel de Tratatul de Neproliferare.

Non-Nuclear Weapon State toate statele care la momentul semnarii tratatului de neproliferare nu dobandisera arsenalul nuclear. In ordine cronologica statele care au primit arme nucleare sunt: 1945 SUA 1949 URSS 1952 M.B. 1960 Franta 1964 China Tratatul de Neproliferarea a armelor nucleare s-a semnat in 1968 si a intrat in vigoare in 1970. In 1963 a fost semnat tratatul de interzicere a experientelor nucleare (The Partial Test Ban Treaty), semnat de SUA, URSS si M.B., prin care cele 3 puteri nucleare se angajasera sa renunte la a mai experienta arme nucleare in atmosfera, spatiul cosmic si sub apa. Tratatul a ramas cunoscut sub numele de Tratatul Limitat al Interzicerii Experientei, pt ca nu includea interzicerea testarii subterane. Imedia dupa semnare, preseditele american Kennedy a declarat ca puterile nucleare existente la acel moment trebuie sa initieze masuri care sa previna achizitionarea arsenalelor similare de catre alte state. Temerea Marilor Puteri se centra pe consecintele devastatoare ce ar fi rezultat daca asemenea arme ar cadea in miinele unor lideri politici iresponsabili. Semnarea lui Kennedy a implicat elaborarea imediata, insa succesorul sau si-a asumat sarcina de a duce la bun sfarsit ambitia. Dupa lungi negocieri cela 2 supra-puteri au cazut de-acord asupra textului unui tratat, prezentat Adunarii Generale ONU. In iunie 1968, SUA, URSS, M.B. au semnat imediat tratatul. La acel moment Franta a refuzat sa semneze, desi a promis ca se va comporta in mod similar cu semnatarele, isi asuma obligatiile, dar nu semneaza. Cuba a afirmat ca tratatul legifereaza diferentele dintre cei puternici si cei slabi. In esenta semnatarele tratatului de neproliferare sunt divizate in 2 categorii ce presupun angajamente aferente specifice. Statele nucleare semnatare se angajau sa nu ajute alte state sa

dobandeasca asemenea arme, sa asiste alte state in dezvoltarea proiectelor nucleare civile si sa reduca arsenalul nuclear. Tarile ne-nucleare se angajau sa nu intreprinda actiuni in vederea dezvoltarii nucelare, avantajul fiind ca primeau asistenta cu privire la perfectionarea proiectelor nucleare civile. Multe state au refuzat sa semneze: India. Pakistan. Israel, insa peste 100 de state au semnat tratatul. Nuclear Weapon Free Zone - desemneaza acele regiuni unde s-a manifestat dorinta de a stabili si consolida zone defavorizate. Prin tratatul de la Tlatelolco din 1967 s-a instituit zona denuclearizata in America Latina si Antartica; prin tratatul de la Rarotonga a fost instituita existenta unei zone denuclearizata in Pacificul de Sud; prin tratatul de la Bangkok //-//-// in Asia de Sud-Est si prin tratatul de la Pelindaba //-//-// in Africa. Intelegerile cu privire la controlul armelor si dezarmare sunt de 3 feluri: intelegeri multilaterale regionale Intelegeri multilaaterale glabale Intelegeri bilaterale semnate de cele 2 super-puteri Discutiile americano-sovietice demarate in 1963 s-au soldata in 1972 cu SALT (arm. Limitations talks), liderii celor 2 supra-puteri au stabilit limite pt diferite tipuri de sisteme de transport nuclear, au convenit asupra limitelor cu privire la amplasarea de rachete antibalistice. SALT stabilea un fel de paritate intre SUA si URSS, isi sporea avansul asupra rachetelor antibalistice continentale si cele lansate de pe submarin. Controlul armelor nuclere presupune existenta a 3 componente interconectate: neproliferarea- sa nu se raspandeasca controlul armelor si dezarmarea; abolirea partiala sau totala a armelor nucleare. Proliferarea nucleara implica 2 pericole potentiale majore: 1.posibilitatea ca anumite tari semnatare ale tratatului de neproliferare sa dezvolte capabilitate militara in mod illegal, sa achizitioneze materiale nucleare si expertiza necesara pt programele nucleare si dupa ce ajung in pragul in care sunt capabile sa dezvolte efectiv arme nucleare, sa se retraga din tratatul de proliferare.

2.Posibila eroziune sau colaps al regimului taratatului de neproliferare. Dificultati in stabilirea cu precizie la nivel international a proliferarii nulceare. Este dificil de stabilit la nivel international cind unele state ating pragul nuclear, ajung intr-un stadiu de dezvoltare tehnologica care poate asigura producerea de componente sau arme nucleare si stadiul in care statele sunt capabile sa transfere proiectele civile nucleare in ambitii nucleare. Faza tehnologica nucleara este dificil de evaluat deoarece reactoare nucleare difera in managementul reactiei nucleare in lant si in natura energiei produse mai pana la un anumit stadiu unde componentele necesare, expertiza si tehnologiile electronice/nucleare sunt similar. Un stat poate declara ca este interesat de producerea energiei prin intermediul reactoarelor nuleare, poate accepta inspectiile si monitorizarea de catre Agentia Nationala de Energie Atomica, insa statul poate opt apt un avans nedeclarat in directia perfectionarii tehnologiei nucleare cu scopul de a dobandi arme. Pt SUA acest angajament era satisfacator deoarece isi sporea avansul cu privire la rachetele ce vizau mai multe tinte purtatoare de mai multe focoase. In 1979 SUA si URSS au semnat alt tratat: SALT 2. Acest tratat prevedea egalitatea stabilind un nr de 2250 de vehicule purtatoare de focoase pt cele 2 tari. In 1987 Reagan si Gorbaciov semneaza un tratat cu privire la armele nucleare cu nivel mediu de actiune. Scopul era de a elimina stocurile de rachete cu raza medie de actiune cu transportatoare de focoase nucleare. Nu numai limiteaza armamentul nuclear, dar precizeaza si reducerea dimensiunii arsenalelor nucleare existente. Alte negocieri soviet-americane 1991 au dus la semnarea unui alt tratat START (strategic arms reduction talks). Scopul declarant al acestui tratat era de a determina o reducere cu 50% ale armelor nucleare a fiecarei tari. Tratatul nu a fost implementat pt ca s-a produs prabusirea URSS . In 2002, alt tratat intre Rusia si SUA -> SORT (strategic offending reduction talks), semnate mai multe documente privind controlul armelor, si SUA si Rusia s-au angajat sa reduca focoasele nucleare, au cazut de-acord ca prevederile START sa ramana in vigoare si partile sa se intruneasca in convorbiri bi-anuale in cadrul unei comisii bilaterale de implementare. NPT ; Biological and toxin weapon confession 1972 ; Chemical Weapon Convention 1993 si . Ben treaty 1997 ..

Unele state nu sunt semnatare ale tratatului si recurg la experimente nucleare: explozii nucleare pasnice prin care intentioneaza sa testeze eficienta unor component nucleare cu scopuri civile. Nefiind semnatare ale tratatului de proliferare si neputand fi obligate sa se supuna inspectiei comisiei de experti ai Agentiei Nationale de Energie Atomica, aceste state pot atinge pragul nuclear (India si Pakistan au desfasurat astfel de experimente). Motivatiile nucleare dezbaterile teoretice cu privire la motivele ce determina statele sa fie atrase de optiunea nucleara au abundant. Realismul postuleaza idea potrivit careia statele vor cauta arme nucleare pt a-si maximiza si consolida securitatea proprie. Alte abordari ale teoriilor Relatiilor Internationale insista pe constrangerile necesare cu privire la limitarea dezvoltarii nucleare si la imperativul dezarmarii datorita efectelor devastatoare ale armelor de distrugere in masa. Unele abordari pleaca de la urmatoarea intrebare: cum se aplica neutralizarea armelor nucleare pe parcursul a mai mult de 60 de ani? Inca de la inceputul Razboiului Rece autori argumentau ca armele nucleare sunt importanta tocmai prin faptul ca ele nu sunt utilizate si pt ca detinerea lor are semnificatie. In timpul Razboiului Rece explicatiile referitoare la neutralizarea armelor nucleare s-au centrat pe conceptual de Nuclear deterrence (intimidare nucleara). Potrivit acestui concept statele se abtin de la folosirea armelor nucleare datorita termenilor cu privire la posibilele retalieri din partea adversarilor ce detin capabilitati similar. Consacrat si MAD (mutual assured distruction) SUA si URSS au internalizat semnificatiile acestui termen plecand te la premise ca orice tentativa de a folosi armele nucleare una impotriva celeilalte conduce la declansarea unui razboi nuclear care asigura distrugerea amblelor state. Unii analisti ai abordarilor strategice au cautat sa arate ca MAD poate desemna si ceva mai putin amenenintator. Alti autori au problematizat aspectele inarmarii nucleare explorand factorii nemateriali prin contrast cu argumentele bazate pe analiza rationala/beneficiu/cost care includeau capabilitati, putere si interese. Unii autori au folosit conceptual de taboo nuclear. Acesti 2 autori Barry Buzan si Eric Herring au definit taboo-ul nuclear: o interzicere strategica culturala a folosirii armelor nucleare fiind vorba de o asumtie potrivit careia armele nucleare nu ar trebui folosite decat de un calcul constient cost/beneficiu. Analiza traditionala cu privire la motivatiile nucleare s-a axat pe nivelul statal si interstatal. Perioada de dupa ..a fost caracterizata de propunerea ca modelul achizitiei armelor nucleare stabilit de puterile nucleare va fi imitate de state proliferatoare viitoare, analiza aspectelor motivationale a inclus ratiuni politice si strategice sau ce tinea de prestigiu care ar

fi motivate statele sa obtina arme nucleare. Motivatia strategica s-a axat pe rolul pe care armele nucleare l-au jucat la sfarsitul celui de-al 2 razboi mondial cand au fost percepute drept arme pt purtarea razboiului sau care pot asigura cistigarea unui razboi. Ulterior atentia a cazut asupra rolului jucat de armele nucleare in descurajare, motivatiile principale pt achizitionarea armelor nucleare rezida in dorinta de a descuraja alte state nucleare, beneficiile politice si strategice pe care detinerea armelor nucleare le-o conferea statelor au inceput sa fie supra-estimate, fiind considerat cel mai sofisticat tip de armament, iar detinatorii erau plasati in virful ierarhiei in politica internationala. Prin aceste premise s-a conturat determinismul tehnologic asumptia conform careia odata ce un stat a dobandit infrastructura necesara, el va dezvolta si arma nucleara. Dincolo de aceste teorii, alte analize au devenit preocupate de nivelul non-statal.Studiile din anii 1998 asupra terorismului nuclear au reliefat riscurile asociate cu posibilitatea ca anumite grupuri sa dobandeasca componente si tehnologie nucleara sau sa ameninte cu atacuri asupra instalatiilor nucleare civile sau militare. Atentia acazut si asupra traficului nuclear si posibilitatii ca anumite grupuri etnice implicate in razboaie civile sa fie tentate de optiunea nucleara pt a-si avansa scopurile politice. Aspecte llegate de trafic nuclear implica ingrijorari la nivel international, deoarece statele pot fi trase la raspundere pt anumite actiuni, insa gruparile transnationale nu pot fi obligate sau controlate (sa se supuna regulilor). Odata cu destramarea URSS , vastul program nuclear sovietic se extindea pe tot teritoriul tarii, complexul nuclear al Uniunii Sovietice includea un arsenal considerabil de arme nucleare, sisteme tactice si strategice, infrastructura tehnica sofisticata compusa din peste 100000 indivizi. Colapsul URSS a dus la raspandirea arsenalului si infrastructurii in multe din republicile independente. Pt a preveni intensificarea pragului de componente nucleare si pt a mentine totul sub control, comunitattea internationala a recurs la metode de gestionarea transferului a arsenalului sovietic catre state succesoare. 1991 SUA a emis actul pt reducerea amenintarii sovietice care a furnizat sprijin financiar pt a asista procesul de denuclearizare al Bielorusiei, Ukrainei si Kazahstanului. Cele 3 tari impreuna cu Rusia fusesera recunoscute international ca state succesoare legale ale URSS din punct de cedere nuclear deoarece pe teritoriul acestora se gaseau sisteme strategice nucleare.

Ulterior au fost semnate mai multe intelegeri cu privire la armonizarea sistemelor tactice de arme nucleare de pe teritoriul fostei URSS catre Rusia. Toate aceste negocieri 90-94 au dus la denuclearizare. Cele 3 state au acceptat statutul, asa ca Rusia este succesoarea legala. Capabilitati nucleare India cazul Indiei a complicat perceptiile referitoare la raspandirea armelor nucleare inca din 1974 cand India a desfasurat prima explozie nucleara pasnica, un experiment controlat in scopuri civile. Tehnologiile aferente unor astfel de teste nu se deosebesc de aplicatiile militare. La nivel international s-a conturat intrebarea: a dobandit sau nu India arsenal nuclear? Cazul Africii de sud- indica diferente similare in ceea ce priveste certitudinea vis-a-vis de producerea proliferarii nucleare. In 1993 presedintele tarii a declarat ca statul produsese 6 dispozitive nucleare pana in 1998 si ca a recurs la dezasamblarea lor inainte de semnarea tratatului de neproliferare. Acest anunt a confirmat suspiciunile potrivit carora Africa de sud e interesata de programe nucleare, dar a semnalat faptul ca un stat nu trebuie sa testeze un dispozitiv expoziv pt a fi in posesia unui stoc nuclear. Cazul Argentinei, Braziliei, Israelului si Pakistanului :au confirmat suspiciunile privind capabilitatea nucleara prin atingerea pragului nuclear. Toate cele 4 tari au fost percepute ca actori statali internationali ce au facut progrese considerabile in tehnologia nucleara, insa nu au acceptat inspectiile agentiei in toate locatiile lor , ci doar in cateva. Suedia demonstreaza ca uneori optiunea pt un program nuclear nu este conditionata de tehnologie necesara, ci mai degraba de o decizie politica. Suedia se lansase intr un program de cercetare nucleara ajungand intr-un stadiu extrem de avansat, insa a abandonat concretizarea programului sau producerea de dispozitive nucleare militare. Acest lucru atesta faptul ca exista state industrializate care au programe nucleare operationale si ca ar pute fi utilizate pt producerea de cantitati materiale in scopuri militare, dar care decid sa nu recurga la optiunea militara si nu produc efectiv arme nucleare. In consecinta, in astfel de cazuri, bariera in fata achizitiilor nucleare nu este tehnologica, ci politica. Coreea de Nord deficientele regulilor tratatului de neproliferare precum si limitele programului de monitorizare si inspectie a locatiilor nucleare. Statele nu pot fi fortate sa semneze un tratat de dezarmare si odata ce un stat decide sa se retraga dintr-un tratat de

proliferare nu poate fi fortat sa respecte angajamentul si nici nu exista masuri coercitive prin care sa fie impiedicata retragerea din tratate. Toate statele non-nucleare ce semneaza tratatul de proliferare trebuie sa permita verificarea tuturor materialelor nucleare civile de expertii Agentiei Nationale de Energie Atomica, in conformitate cu sistemul de monitorizare si salvgardare al acestei agenii. Coreea de Nord a semnat tratatul de neproliferare in 1985, dar nu a semnat si intelegerea privind sistemul de salvgardare potrivit careia statul isi asuma angajamentul de a permite Agentiei Nationale de Energie Atomica un inventar al tuturor materialelor si instalatiilor nucleare care sunt ulterior verificate si monitorizate. Desi termenii tratatului de neproliferare stipuleaza obligatia ca dupa semnare statele sa semneze si prevederea sistemului de salvgardare in max 18 luni, Coreea de Nord a semnat abia in 92 si intelegerea cu Agentia. La inceputul 1990 pe fondul complicatiile survenite in Irak, Agentia Nationala a incercat sa obtina asigurari ca guvernul Nord-Coreean a declarat oficial intreaga dinamica a programelor si operatiunilor sale nucleare si Agentia Nationala a initiat o serie de inspectii- apar 2 locatii nucleare pe teritoriu coreean care nu fusesera declarate. Suspiciunile erau ca acele locatii reprezentau depozite de reziduuri nucleare, A incercat sa demareze o inspectie speciala in acele 2 locatii, dar guvernul coreean a refuzat si amenintat ca se retrage din tratat. In 1998 Coreea de Nord a testat o racheta balistica a carei traiectorie s strapuns teritoriul Japoniei. In 2003 Coreea s-a retras din tratat- nu mai poate fi trasa la raspundere. Irak in urma razboiului din Golf, s-a descoperit un vast program clandestin al armelor nucleare, initiat de Irak si nedeclarat Agentiei. Cazul Irakului a aratat o situatie in care un stat semnatar al tratatului de neproliferare dezvaluie informatiilegate de unul din programele sale nucleare pe care l supune verificarilor Agentiei, respectand sistemul de salvgardare, insa dezvolta un alt program nuclear. De vreme ce operatiunile nucleare declarate ale tratatului respectau cadrul legal, Agentia Nationala de E.A. nu avea motive sa exprime suspiciunni. Daca nu ar fi izbucnit raxboiul din Golf, comunitatea internationala nu ar fi aflat de existenta celorlalte locatii clandestine. Agentia a decis revizuirea procedurilor sistemului de salvgardare, astfel pe viitor eaa sa fie capabila sa detecteze orice program nuclear nedeclarat. Un comitet special a fost creat

(UNSCOM) -urma sa actioneze sub auspiciile Agentiei. Comitetul special al ONU a initiat actiuni pt a stabili cu exactitate amploarea efortului nuclear Irakian, pt a-l distruge si pt a stabili un prag de monitorizare pe termen lung menit sa asigure conformarea Irakului la termenii tratatului de neproliferare si la obligatiile de verificare aditionale. Pe parcursul anilor 90 a devenit tot mai evident refuzul guvernului irakian de a permite inspectiile in anumite locatii, fapt ce a condus la retragerea inspectorului special al ONU din Irak. In cadrul Consiliului de Securitate s-a produs o fragmentare cu privire la rs dat la.....Doar 2 membri SUA si M.B. au evidentiat necesitatea actiunilor militare impotriva Irakului cu scopul de a determina statul sa se supuna rezolutiilor ONU. Au fost demarate eforturi pt gasirea unui plan acceptabil cu privire la reluarea inspectiilor locatiilor nucleare din Irak, interventia militara creat confuzie, intrucat SUA a actionat fara sustinerea legala a Consiliului de Securitate ONU, iar magnitudinea programului nuclear si mai ales intentiile lui Sadam Hussein nu s-au dovedit amenitatoare si vericlice, precum au argumentat sustinatorii interventiei militare. In plus interventia din 2003 a aratat selectivitatea in tratarea unor probleme similare. In timp ce actiunile Coreei de Nord au fost doar facute verbal, in Irak s-a recurs la utilizarea fortei fara autorizarea Consiliului de Securitate. Teorii cu privire la efectele proliferarii nucleare in anii 1980-1990 S-a lansat o reala dezbatere academica cu privire la eforturile nucleare si s-au distins 2 abordari analitice majore: 1.raspandirea armelor nucleare poate avea efecte stabilizatoare asupra sistemului international 2.insista asupra pericolelor proliferarii nucleare. Prima este teza optimista cu privire la proliferarea nucleara a lui K.Waltz (neo realist) a argumentat pornind de la teoria neorealista. Analiza lui reliefeaza impactul cauzelor structurale asupra achizitiei armelor nucleare in sensul ca statele ca statele nu au alta optiune in conditiile anarhice structurale decat sa-si maximizeze si prezerve propria securitate. Consecinta e ca statele vor cauta sa dobandeasca arme nucleare deopotriva pt a-si intari propria securitate si pt a descuraja potentialele atacuri ale adversarilor, ca atare cu cat mai multe state dobandesc arme nucleare, cu atat mai mut se intensifica descurajarea atacurilor cu arme nucleare. Cursa inarmarilor dintre SUA si URSS atesta atentia celor 2 puteri de a-si maximiza puterea nucleara militara, dar atesta si faptul ca armele nucleare nu au fost utilizate pt ca SUA si URSS s-au descurajat reciproc.

Regimul Tratatului de neproliferare si deficientele acestuia In lexicul specific domeniului relatiilor internationale termenul regim reprezinta ansamblul de norme si comportamente in jurul carora converg asteptarile cu privire la problematica neproliferarii, chiar si in absenta unei organizatii internationale. Regimul de Neproliferare include normele de comportament nuclear intern si reteaua de tratate internationale, institutii, controlul asupra exporturilor de materiale nucleare si intelegerile privind comertul nuclear. In timpul Razbouilui Rece au existat 2 elemente importante ale edificiului normativ, menite sa evite ororile efectelor armelor nucleare. Pe de o parte doctrina descurajarii nucleare, pe de alta parte Regimul de Neproliferare centrat pe Tratatul de Neproliferare, care a interzis raspandirea armelor nucleare si care a impus obligatia ca statele nucleare sa elimine propriile arsenale prin intermediul negocierilor. Ramesh Thakur: in plan international exista 8 categorii de actori ce ridica probleme cu privire la proliferarea armelor: 1.State nucleare proliferatoare pe verticala statele din interiorul Regimului Tratatului de Neproliferare care si-au sporit stocurile nucleare, si-au intensificat letalitatea nucleara si astfel au subminat Regimul de Neproliferare si au institutionalizat o forma de superioritate nucleara la nivel international; 2. Statele nucleare iresponsabile semnatare ale Tratatului. Acele state care exporta materiale nucleare, tehnologie sau expertiza, incalcand tratatele sau acordurile internationaale; 3.State nucleare fragmentate- URSS dupa dezmembrare a trebuit sa imparta arsenalul nuclear cu alte 3 state detinatoare (Ukraina, Belarus, Kazahstan), dar nu a facut-o pt ca acele tari au fost supuse interdictiei detinerii armelor nucleare, iar Rusia a foost singura mostenitoare. 4.Tradatorii Tratatului de Neproliferare- state ce au semnat tratatul dar sunt angajate in activitati ce violeaza punctele tratatului. 5.Statele care ating asa-numitul prag nuclear statele care nu declara ca detin arme nucleare, in acelasi timp nu renunta definitiv la optiunea nucleara, produc materiale nucleare suficiente si refuza controlul international (India, Pakistan, Israel).

6.Teroristii nucleari posibilitatea ca componentele nucleare, expertizele, tehnologiile sa ajunga in mainile gruparilor teroriste prin intermediul traficului de arme pe piata neagra, e foarte ridicat. In timp ce actiunile guvernelor statelor pot fi controlate, e imposibil de urmarit la nivel international fluxul componentelor nucleare pe pietele de contrabanda, cu atat e mai dificila detectarea si distrugerea focoaselor nucleare pe care le-ar putea dobandi gruparile teroriste. 7. Statele nucleare virtuale fluxul de materiale nucleare si tehnologie aferenta a determinat o situatie in care unele state pot dezvolta capacitatea de a produce arme nucleare in timp record. Ex: in 2002 Japonia a avertizat China ca daca e amenintata , e capabila sa produca in timp record intre 3.000 si 4.000 arme nucleare. 8. Proliferatorii de rachete rachetele reprezinta arme destabilizatoare acute, intrucat daca transporta focoase nucleare sau arme biologice ele sunt letale. In plan international barierele impuse pentru a descuraja achizitionarea, raspandirea armelor nucleare au inclus conventiii, norme, dar si faptul ca acestea nu au fost utilizate mai bine de 60 de ani (armele nucleare). De-a lungul timpului normele au anatemizat (infiorat) armele nucleare considerandu-le imorale, ilegale, inacceptabile chiar si in cazul statelor care le-au asimilat in arsenalele lor militare si care le-au integrat in doctrina nationala. In timpul Razboiului Rece au existat razboaie in care cele 2 supraputeri ar fi putut recurge la utilizarea acestui tip de armament, fara temerea cu privire la o posibila retaliere, dar nu au facut-o chiar daca acest lucru a insemnat de fapt pierderea razboiului. Ex: URSS in Afganistan, USA in Vietnam. Agentia Internationala pt Energie Atomica Este parte a sistemului ONU, intocmeste rapoarte anuale pe care le adreseaza Adunarii Generale. Funtia principala este sa se asigure ca materialele si echipamentele nucleare, utilizate in scopuri pasnice nu sunt transformate in scopuri militare. Sistemul de salvgardare constituie tentativa de a stabili un sistem de control asupra intregii industrii nucleare. Insa asteptarea este nu doar aceasta agentie sa previna gestionarea eronata a instalatiilor nucleare civile, ci sa o detecteze indeajuns de rapid, incat sa avertizeze timpuriu comunitatea internationala. Credibilitatea Agentiei, pe parcurs, ca sistem de avertizare timpurie a fost erodata. Ex: revelatiile guvernului Africii de Sud, descoperirile cu privire la programul clandestin al Irakului inainte de 1990 (in timp ce statul era monotorizat), Iranul.

Anomalii ale Tratatului de Neproliferare (Ramesh Thakur): 1.Discrepanta dintre definitia legala si statutul real de stat nuclear definitia statelor nucleare are la baza o abordare cronologica desemnand functia acelor state care au fost puteri nucleare inainte ca Tratatul de Neproliferare sa fie deschis spre semnare, ci nu o abordare analitica sau una care sa reflecte realitatea. Arsenalele nucleare ale Indiei, Pakistanului si Israelului sunt ilicite in raport cu Tratatul de Neproloferare. Cele 3 tari pot amplasa, utiliza arme nucleare, dar dupa definitie ele nu sunt state nucleare, in timp ce MB si Franta ar putea distruge parte din armele nucleare, ar putea demonta edificiul armelor nucleare si ar fi in continuare tari cu arme nucleare. In consecinte existe un hiatus intre realitatea strategica si viziunea tratatului, iar daca aceasta ruptura nu este eliminata, Regimul va deveni tot mai credibil si relevant. 2.Amenintari rapide vs Raspuns institutional tardiv Cazul Indiei si Pakistanului demonstreaza ca in genere comunitatea internationala este in continuare incapabila sa cada deacord asupra unui rs adecvat si agregat in limitele cadrului institutional al Tratatului existent. In 1998 testele nucleare ale Indiei si Pakistanului au confruntat comunitatea internationala cu urmatoarea dilema: pe de o parte un rs moderat al comunitatii internationale ar fi negat realitatea mondiala a configuratiei mondiale, plus sustinatorii nucleari ai Indiei s-ar fi simtit razbunati considerand ca tara lor ar fi este tratata cu respect tocmai pt ca...... Daca intreaga comunitate internationala ar fi recunoscut si acceptat India si Pakistan ca tari nucleare, ar fi prejudecat 20 de ani de neproliferare, ar fi victimizat multe tari care au semnat tratatul, crezand ca numarul de tari nucleare va ramane 5. Pe de alta parte un rs virulent, acuzator al comunitatii internationale ar fi condus la situatia in care sustinatorii nucleari ai Indiei puteau argumenta ca un stat care devine tinta atentiei ostile internationale are nevoie de un arsenal intern pt a-si apara interesele. In consecinta in cazul Indiei si Pakistanului intrebarea nu mai e sunt sau nu puteri nucleare, dar ce fel de puteri nucleare vor fi acestea. In ceea ce priveste cazul Irakului, SUA nu a facilitat deloc ratiunea potrivit careia a fost provacat razbouil impotriva lui Hussein, prin faptul ca confuzie a motivelor si explicatiilor menite sa legitimeze interventia din Irak din 2003. Interventia a lasat fara rs 2 intrebari cruciale ale comunitatii internationale: De ce Irak? De ce atunci in 2003?Orice tentativa de a furniza rs la prima intrebare invocand motive de gen legaturi cu retele teroriste sau detinerea armelor de distrugere in masa ar fi complicat eforturile de a raspunde la a doua intrebare, de vreme ce in paralel cu cazul Irakului, societatea internationala se confrunta cu state care

expuneau aceeasi patalogie. Pe masura ce existenta armelor nucleare in Irak devenea tot mai putin credibila, Coreea de Nord recurgea la aproape toate masurile menite sa indice dobandirea arsenalului nuclear. Raspunsurile inconsistente ale americanilor la cele 2 crize simultane au aratat lumii ca Irak nu poseda arme nucleare utilizabile si Coreea de Nord nu detinea petrol. Realitatea amenintarilor contemporane indica faptul ca o capabilitate nucleara poate exista in interiorul Regimului si ea poate fi transformata in program nuclear functional mult mai repede decat pot reactiona organizatiile internationale, care devin astfel ineficiente in declansarea mecanismelor de defensiva in timp util.Daca institutiile internationale nu pot face fata amenintarilor reale, atunci statele vor cauta ele solutii, fie unilateral, fie cu state aliate. Daca actiunea este necesara din pc. de vedere strategic, daca e justificata din pc. De vedere moral, dar nu e permisa din pc. De vedere legal atunci cadrul existent compus din norme si reguli este defectos si nefunctional. 3. Armele de distrugere in masa categorie ambigua. Eforturile de neproliferare nucleara trebuie vazute din perspective largi a mediului de proliferare ce include pe linga armele nucleare si armele biologice, chimice, conventionale, precum si sistemele lor de lansare. Natura clandestina a tuturor programelor armelor biologice, chimice au fost sigmatizate astfel incat ele nu reprezinta niciodata o sursa de mindrie nationala. In realitate limbajul nu e tot timpul neutru si contine de multe ori coduri de comportament permisiv (nu e foarte clar armele biologice, chimice, nucleare apartiin aceleiasi categorii conceptuale). Ele difera intre ele prin natura caracteristicilor tehnice, cit de usor pot fi obtinute, capacitatea lor de distrugere in masa. In cazul conflictelor prelungite din Africa adevaratele arme de distrugere in masa sunt minele antipersonal si armele mici, extrem de raspandite. Asa-numitul taboo nuclear e atit de puternic incat e dificil de realizat ca armele nucleare pot fi folosite impotriva altcuiva, cu exceptia armelor inamice. Daca armele nucleare sunt acceptate ca avand un rol in efortul de a contracara razboiul biologic sau chimic , atunci in baza carei logici are comunitatea internationla dreptul sa interzica capacitatea nucleara unor tari ca Iran, care a suferit atacuri chimice in razboiul din 1980 cu Irakul? 4. Tensiunile dintre norme/tratate vs mecanismele care sa determine supunere. Cele 5 puteri nucleare (SUA,MB,URSS,China si Franta) recurg mereu la predici cu privire la abstinenta nucleara. Posibilitatea ca un grup autoselectiv compus din 5 tari sa poata detine conttrolul permanent al unei clase de arme sfideaza logica, bunul simt si istoria.

Nici una din tari in 1968 care detineau arme nucleare nu a renuntat la ele. Stocurile lor, rezervele nucleare sunt atat de ridicate incat sfideaza obligatiile mentionate in tratat si opinia curtii internationale de justitie, dupa care exista obligatia legala ca statele nucleare sa deruleze cu buna credinta si sa finalizeze negocierile cu privire la dezarmarea nucleara. Din acest punct de vedere India si Pakistan sunt mai putin vinovate prin faptul ca nu au incalcat nici un tratat,conventie. Exista un scepticism profund in legatura cu statul cel mai bogat nuclear si in legatura cu disponibilitattea acestuia de a utiliza forta nucleara cu scopul de a preveni achizitionarea nucleara a altor state. Atacand Irakul impotriva sfidarii comunitatii internationale, fara autorizatia ONU, SUA s-a autosustras de la constrangerile normative existente cu privire la folosirea fortei nucleare. Consecintele duc la o situatie internationala in care multe state pot fi si mai atrase de optiunea militara dupa 2003, pt ca armele nucleare s-au dovedit a fi capabile sa descurajeze atacurile asupra unui stat precum SUA. In cele din urma statele nucleare sunt surprinse intr-un paradox fundamental. Pe de o parte ele justifica propriile arsenale nucleare in termenii securitatii internationale si pe de alta parte cauta sa descurajeze dobandirea arsenalelor similare de catre alte state invocand motive de securitate globala. E in interesul american sa fie detinute stocurile nucleare, este un interes international ca alte state decit cele 5 sa nu achizitioneze arme nucleare. Logica neproliferarii nucleare este inseparabila de logica dezarmarii nucleare. Cel putin un stat are astfel de arme, celelalte tari inclusiv gruparile teroriste vor incerca tot posibilul pt a dobandi arma. Ca atare o masura urgenta ar fi intensificarea constringerilor asupra politicilor, practicilor si arsenalelor statelor ce detin arme nucleare. Absenta supunerii acestora la obligatiile tratatului de neproliferare delegitimeaza regimul de neproliferare in fata altor state. 5. Utilitatea vs zadarnicia armelor nucleare Atributele unice ale armelor de distrugere in masa semnifica faptul ca ele vor continua sa joace un rol crucial. Utilitatea lor politico-militara variaza de la asigurari coonferite statelor aliate, descurajarea agresorilor si chair posibila infringere a inamicilor. Doctrina defensiva s-a modificat. Conceptul de MAD din timpul Razboiului Rece, adica intelegerea distrugerii reciproce in cazul utilizarii armelor nucleare si neutralizarea lor s-a transformat in distrugere asigurata unilateral (noua doctrina americana 1990). Insa o astfel de modificare poate avea consecinte nefaste deoarece calcului potentialilor neproliferatori se poate modifica in raport cu noua doctrina americana. Nu e posibil sa i convingi pe ceilalti de zadarnicia armelor

nucleare in conditia in care detinerea astfel de arme nucleare si doctrina utilizarii lor se dovedesc eficiente si utile pt statele care detin arme nucleare, Consecinta : cu cat mai mult SUA insista asupra utilizarii inilaterale a fortei si asupra taboo-lui cu privire la armele nucleare, cu atat este intarita atractia celorlalte state pt arme nucleare si cu atat sunt slabite normele tratatului.

Posibile intrebari exam: Explicati functiile Agentiei. Explicati teoriile cu privire la efectele proliferarii. Care sunt deficientele tratatului de neproliferare. Care sunt cei 8 tipuri de actori. Care sunt anomaliile.