SMERENIA SI MANDRIA In deplina opozitie cu mandria sta smerenia.

Asa cum radacinatuturor relelor e ma ndria, tot asa pricina tuturor celor bune esmerenia . Inainte de toate avem nevoie de smerenie si trebuie sa fim gata sa spunem: Iarta-m a! pentru orice cuvant pe care-l auzim, caci prin smerenie se nimicesc toate raut atile vrajmasului si potrivnicului nostru . Sa ntelegem mai ntai ce este mndria?Mndria este primul din cele sapte pacate capital e, dupa cumsmerenia este cea mai mare virtute. nsa att de complex, de ambiguu,de p erfid si viclean, de nociv si distrugator este acest pacat, nct pnasi marii sfinti au fost ispititi de el. Nu este om pe fata pamntului caresa nu fie ispitit de ace st diavol; de la copilul cel mai mic, pna la omulcel mai n vrsta, de la cel mai sim plu om, pna la ce mai nvatat.Pacatul mndriei este auto-supra-dimensionarea persoane i noastre.Suntem mndri si facem acest pacat al mndriei atunci cnd: neatribnim unele merite sau daruri care de fapt nu sunt ale noastre, cndne laudam n fata oamenilor pentru ce am facut, fra sa gndim caDumnezeu ne-a nvrednicit sa le facem, cnd ne sup aram pe oricine sidin orice motiv, cnd ne facem publicitate pentru orice fapta bu na, pecare poate nici n-am facut-o, cnd ignoram si rdem att pe bunadreptate, ct si p e nedrept de cineva, cnd invidiem si urm pe cinevacare este mai bun dect noi, cnd vo rbim pe cineva de rau indiferentdaca este adevarat sau nu, cnd ne mbracam n diferit e haine tentante pentru a place oamenilor sau pentru a fi n centrul atentiei, cnds punem aproapelui faptele bune pe care le-am facut etc. Reversulacestui pacat est e virtutea smereniei. Din a cest pacat se nasc toate celelalte. Toata viata trebuie sa luptammpotriva acestui pacat si sa fim constienti ca-i putem cadea prada norice moment al vietii. Numai ntelepciunea ne poate ajuta sadiscernem acest pacat, sa sesizam aparitia lui n mi ntea noastra.Trebuie luptat din frageda tinerete mpotriva acestui mare microb, pna nu produce "boli cronice" de netamaduit. Foarte putini medici pot vindeca aseme nea boli. Din acest pacat se nasc toate celelalte. Toata viata trebuie sa luptammpotriva ac estui pacat si sa fim constienti ca-i putem cadea prada norice moment al vietii. Numai ntelepciunea ne poate ajuta sadiscernem acest pacat, sa sesizam aparitia lu i n mintea noastra.Trebuie luptat din frageda tinerete mpotriva acestui mare micro b, pna nu produce "boli cronice" de netamaduit. Foarte putini medici pot vindeca asemenea boli. Mandria-plina de sine, trufasa, sulemenita si fardata, trece increzatoare simult umita de sine pentru a fi vazuta de toti. ...,,fariseul , stnd, asa se ruga n sine: Dumnezeule, ti multumesc ca nu sunt ca ceilaltioameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.Postesc de doua ori pe sapta mna, dau zeciuiala din toate cte cstig.Iar vamesul, departe stnd, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicnd:Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. Zic voua ca acesta s-a cobort mai ndreptat la casa sa, dect acela. Fiindca oricine se nalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va nalta....,, Luca cap.18,11Despre mandrie indeobsteSa privim, mai intai de toate, mandria. Ma ndria! Care dintre noi nu a intalnit-o? Care dintrenoi nu s-a intepat in spinii ei? Cine nu a indurat batjocura si biciuirile ei? Cu totii o cunoastemdin viata noastra, caci o intalnim adeseori. O aflam pretutindeni unde traiesc oameni. Ale arga pe strazi, se arata trufasa si ingamfata prin piete, paseste plina de sine prin locurile publice.Troneaza plina de importanta in fotoliile moi ale institut iilor. Intra chiar si in biserica,manifesta o trufie fariseica. Patrunde pana si in chiliile calugarilor.Ea razbate din orice persoana de vaza, se iveste aproap e la fiecare fereastra. Este plina de sine,trufasa, sulemenita si fardata, si tr ece increzatoare si multumita de sine pentru a fi vazuta detoti. Firea ei nu ii ingaduie sa se ascunda. Ea vrea sa straluceasca si sa uimeasca. Vrea sa fieobiec tul atentiei si al admiratiei tuturor. Ea singura se arata pe sine si, pentru a fi vazuta de pretutindeni, cauta sa stea la inaltime. Mandria cauta sa urce tot mai sus. Uneori chiar seavanta spre inaltimi ametitoare.

Mandria...,,fariseul, stnd, asa se ruga n sine: Dumnezeule, ti multumesc ca nu sunt ca ceilaltioameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.Postesc de doua ori pe saptamna, dau zeciuiala din toate cte cstig.Iar vamesul, departe stnd , nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicnd:Dumnezeul e, fii milostiv mie, pacatosului. Zic voua ca acesta s-a cobort mai ndreptat la casa sa, dect acela. Fiindca oricine se nalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va nalta....,, Luca cap.18,11Despre mandrie indeobsteSa privim, mai intai de toate, mandria. Ma ndria! Care dintre noi nu a intalnit-o? Care dintrenoi nu s-a intepat in spinii ei? Cine nu a indurat batjocura si biciuirile ei? Cu totii o cunoastemdin viata noastra, caci o intalnim adeseori. O aflam pretutindeni unde traiesc oameni. Ale arga pe strazi, se arata trufasa si ingamfata prin piete, paseste plina de sine prin locurile publice.Troneaza plina de importanta in fotoliile moi ale institut iilor. Intra chiar si in biserica,manifesta o trufie fariseica. Patrunde pana si in chiliile calugarilor.Ea razbate din orice persoana de vaza, se iveste aproap e la fiecare fereastra. Este plina de sine,trufasa, sulemenita si fardata, si tr ece increzatoare si multumita de sine pentru a fi vazuta detoti. Firea ei nu ii ingaduie sa se ascunda. Ea vrea sa straluceasca si sa uimeasca. Vrea sa fieobiec tul atentiei si al admiratiei tuturor. Ea singura se arata pe sine si, pentru a fi vazuta de pretutindeni, cauta sa stea la inaltime. Mandria cauta sa urce tot mai sus. Uneori chiar seavanta spre inaltimi ametitoare.

De pilda, sunt stapanit de slava desarta cand postesc; ingaduindu-mi insa o anum ita mancare,ca sa nu fie cunoscut de ceilalti postul meu, iarasi ma stapaneste s lava desarta pentruchibzuinta mea; imbracandu-ma in haine luxoase sunt biruit de desertaciune, schimbandu-lein haine nearatoase. Iarasi sunt stapanit de modesti a mea. Incep sa vorbesc, slava desarta macuprinde; voiesc sa tac, iarasi slavei desarte ma predau. Oriunde voi azvarli acest spin el tot cuvarful in sus va sta. "Mare nenorocire este slava desarta, caci in toate isi poate afla hrana. Cu ce n u se lauda, oare,un om? Cu bogatia sa, cu frumusetea, mintea, darurile, vesminte le, virtutile, ba chiar si cu patimile sale, totul poate sluji ca prilej de slav a desarta. Indeosebi femeile au slabiciunea de ase lauda si a se bucura cand sun t laudate.Atat de adanci sunt radacinile slavei desarte in inima omului incat, d aca acesta nu are nimicdeosebit cu care sa se laude, incepe sa se mandreasca cu funda, cu palaria sa, sau chiar cu pana de la palarie. Priviti-i pe cei mici! Si in inimile lor curate incepe, inca de timpuriu, sarasara floarea otravitoare a slavei desarte.Fetitele se lauda cu rochiile, bratarile si papusile lor, iar dac a li se spune cumva ca hainutelesau jucariile lor nu sunt frumoase se simt ranit e si incep a plange. O, cata slava desarta umpleinima unui baietel care a primit ingaduinta de a purta putin ceasul unchiului! El iese afara la prietenii lui de joaca si incepe sa se laude in fata lor. Nu ingaduie nimanui sa atinga pretiosu lobiect. Iar cand uimirea si invidia incep sa se zugraveasca pe chipurile celorl alti, atunci slavadesarta si bucuria micutului trufas nu mai are granite. Daca s lava desarta rasarita in sufletulinca nevinovat al copilului nu este grabnic ina busita, va creste curand si va deveni boala primejdioasa pentru acel suflet.Slav a desarta nu face diferenta de neam sau clasa sociala. Asa dupa cum o boala poat e atinge pe oricine, tot astfel si slava desarta se poate incuiba in orice om. O amenii insemnati afla inmaretie prilej de slava desarta. Dar si simplii muritori stiu sa afle in sine ceva cu care sa semareasca. Blaise Pascal, cu profunzimea sa de cuget, exprima acest fapt in urmatoarelecuvinte: "Vanitatea este atat de a danc inradacinata in inima omului, incat si ostasul, sislujitorul, si bucatarul, si hamalul, se lauda, si fiecare vrea sa aiba admiratorii sai. Si filosofiivor sa ii aiba pe ai lor; si aceia care scriu impotriva acestui lucru vor sa castige slava, ca aiiscris bine; si aceia care citesc cele scrise vor sa se mareasca cu aceasta, ca le-au citit; si eu,care scriu acestea, poate am aceeasi dorinta; si

poate o vor avea si aceia care vor citi acesteascrise de mine..."Aici, in ironi a lui Pascal se poate distinge durerea sa in fata situatiei tragice in care se a flasufletul omului cazut. Si intr-adevar, slava desarta este rezultat al caderii . Pana la caderea in pacat, primii oameni, in rai, nu cunosteau nici mandria, ni ci slava desarta. Cata vreme omul afost vrednic de fericire, nu a cautat slava, ci dadea salva Creatorului sau. De cand a devenitvrednic de plans, a inceput sa inseteze sa fie fericit si laudat de altii.Intalnim slava desarta nu numai la ce i din lume, ci si la oamenii duhovnicesti. Iar daca lamireni ea este primejdioas a, la oamenii duhovnicesti este aducatoare de pierzanie. Pe langaaceasta, intere sant este si faptul ca slava desarta poate sili pe om sa se nevoiasca, sa setrud easca, sa se roage, sa posteasca si sa dea milostenie. Dar toate aceste nevointe duhovnicesti sunt atat de nefolositoare celui stapanit de slava desarta pe cat d e nebunesc este aturna apa intr-un urcior spart. Fariseii, despre care ne relate aza Sfanta Evanghelie, nusavarseau ei, oare, din dorinta de slava desarta toate faptele bune? Si in loc sa primeasca rasplata de la Dumnezeu pentru nevointele lor, ei au auzit din gura lui Hristos cuvintele plinede osanda: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici!" (Mat ei 23,14).Acela care se slaveste pe sine, si cea mai buna fapta de va savarsi, n u are nici un folos dinaceasta, de va cauta slava omeneasca. Pentru aceea si Iis us Hristos ii povatuieste pe uceniciiSai: "Luati aminte ca faptele dreptatii voa stre sa nu le faceti inaintea oamenilor ca sa fitivazuti de ei; astfel nu veti a vea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri. Deci, cand facimilostenie, nu tramb ita inaintea ta, cum fac fatarnicii in sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti d eoameni; adevarat graiesc voua; si-au luat plata lor. Tu insa, cand faci miloste nie, sa nu stiestanga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau, Care vede inascuns, iti va rasplati tie" (Matei 6,1-4).Mantuitoru l sugereaza aceeasi pazire atenta de slava desarta si in rugaciune, si in post, precumsi indeobste in savarsirea tuturor faptelor bune si bineplacute. Nu in zad ar slava desarta esteasemuita de unii Sfinti Parinti cu o mica furnica taratoare . Oricat de mica ar fi ea, poatedistruge marile roade ale virtutilor. "Furnica", spune Sfantul Ioan Scararul, "asteapta secerisulgraului, iar slava desarta aste apta strangerea bogatiilor." Prin bogatii, aici, trebuie sa seinteleaga truda du hovniceasca si virtutile dobandite.Furnica se bucura ca va avea prilejul sa fure un bob, iar slava desarta se bucura ca se va putealauda cu nevointele savarsite . Dar prin puterea legilor duhovnicesti, in clipa in care te lauzi cu binele pe care l-ai savarsit l-ai si pierdut. Pentru ca, daca vei cauta slava de la oameni , iti primesti deja rasplata aici si te lipsesti de rasplata in ceruri.Sfantul E piscop Teofan Zavoratul numeste slava desarta cel mai vatamator si lingusitor vr ajmas. "Acesta il face pe om sa fie asemenea unui muncitor, care oricat ar casti ga, risipesteimediat tot castigul, fara sa lase ceva si pentru ziua de maine. Ac ela care se slaveste pe sine si-a castigat deja rasplata si nu are ce sa astepte sa-i fie dat in viitor. El este totdeauna gol,asemenea aceluia care risipeste t ot ce are. Gol se va infatisa si in lumea de dincolo. Numai pacatele sale il vor insoti, iar faptele bune, care i-ar fi putut fi de folos pentru a birui pacatel e,nu vor avea nici o valoare.Iata cat de ucigatoare este paguba pricinuita de sl ava desarta." Nebunia slavei desarte constain faptul ca te sileste sa te trudest i in zadar, rapindu-ti rasplata pentru truda. "Nevoitorulstapanit de slava desar ta", spune plin de intelepciune Sfantul Ioan Scara-rul, "isi pricinuiestesiesi d oua rele: primul, ca isi istoveste trupul, iar al doilea, ca pe langa aceasta nu primestenici o rasplata pentru truda sa." Omul stapanit de slava desarta seaman a cu gaina proasta. Decum a ouat un ou ea se lauda, cotcodacind, astfel incat sa fie auzita.Dar in felul acesta nu-si face decat ei rau, caci de cum o aud oamen ii ii si iau oul. Tot astfel sidemonii rapesc de la omul stapanit de slava desar ta binele savarsit. Crestinul iubitor de slavadesarta este intotdeauna nechibzui t, dupa intelepciunea dumnezeiasca. Din desertaciune, el selauda inaintea tuturo r cu bogatiile pe care le-a adunat. Si cel care isi arata multora comorile,acela negresit va fi jefuit de hoti.TrufiaA doua treapta a mandriei este trufia. Sata na este cel care il asaza pe omul trufas pe o treaptamai inalta decat cea pe car e se afla iubitorul de slava desarta. De aceea, aici si placerea estemult mai ma

re, dar si ameteala pricinuita de inaltime este mai puternica. Trufia se naste d in slava desarta, asa precum fluturele se naste din omida. Daca slava desarta se mu ltumeste sa seagate, trufia zboara in inalt, asemenea fluturelui. Omul slavei de sarte se multumeste numai saiubeasca totul la propria lui persoana, pe cand truf asul este atat de indragostit de sine incat nunumai ca isi admira la nesfarsit p ropriile calitati, dar chiar nu ii place aproape nimic din ceeace vede la ceilal ti.El gandeste despre sine ca este cel mai destept, cel mai vrednic, cel maidesa varsit. Cel iubitor de slava desarta asteapta numai laude si din ele se desfata; cel trufas nustie de ce sa se mai bucure: de laudele care ii sunt aduse sau de umilintele pe care el le aruncaasupra ceilalti. Iubitorul de slava desarta se si mte bine si in cercul re*strans, local, al falsilor sai prieteni si lingusitori. Daca nu sunt dintre acestia atunci el se desfata chiar si cu laudele pecare el singur si le aduce: "Vezi, cat esti de frumos! Ce tinuta dreapta ai! Ce podoabef rumoase porti! Cat de frumos canti!" s.a.m.d.Omul trufas nu se multumeste sa-si stie suprematia. El nu se satura nici cu recunoastereavenita din partea celor ap ropiati lui. El vrea sa fie cunoscut de un cerc cat mai larg de oameni.Vrea sa s traluceasca, sa lumineze, sa fie cinstit de toti. Si pentru ca vede ca trufia ce lorlaltistinghereste zborul propriei sale trufii incepe sa umileasca si sa osand easca pe toti si toate.Daca cumva vede vreo patima la vreun rival de-al sau, il da in vileag cu cruzime in fatatuturor.Si atunci gandul tainic pe care-l are est e urmatorul: "Vedeti cum e acela! Cat de rele suntfaptele lui! Cat de josnic ii este sufletul! Eu nu'sunt ca el!" Daca vede la rivalul sau virtuti, nunumai ca n u se pleaca inaintea lor, dar chiar rade de ele cu o ironie amara. Daca vreun ri val alsau este daruit cu daruri si se remarca prin ceva, atunci il va numi orgol ios si iubitor de slava.Daca este evlavios, il va huli ca fiind fatarnic.Daca es te econom si modest in imbracamintea pe care o poarta, il va numi zgarcit. Si in plusva cauta ca toti ceilalti sa fie de acord cu el. Slava desarta are o vedere obtuza si semultumeste numai sa-si vada calitatile si sa culeaga laude pe seama lor. Trufia are un orizontmai larg de cuprindere.Ea nu rabda nimic care sa o um breasca. Iubitorul de slava desarta traieste mai putine clipeamare decat cel tru fas. La omul iubitor de slava desarta pedeapsa se afla mai mult ascunsadincolo d e mormant.Pe cand pentru cel trufas chinul pricinuit de trufie incepe inca de ai ci, de pe pamant. Cel maiadesea strans legata de trufie este si pizma, iar aceas ta poarta cu sine propria pedeapsa.Cel trufas este si manios. Iar cel manios sin gur isi atata focul suferintei lui. Trufia se aprindede la focurile iadului. Ea promite victimelor sale mari desfatari, imbatare ametitoare, marire inochii celo rlalti, cand de fapt nu duce decat la rusine inaintea oamenilor intelepti si izg onire dela Dumnezeu. Omul trufas, oricat de destept ar parea in ochii proprii, e l nu este, de fapt, decatun biet nebun.El crede ca va afla o desfatare inalta pe ntru sufletul sau in satisfacerea propriei trufii, dar precum un narcotic, ca s i cum ar lua opium, de fapt, prin trufie, se otraveste singur pe sine.Cate nelin isti, cate griji, cate patimi clocotinde nu vom afla in sufletul omului trufas i ubitor de

acceptata de catre toata lumea. Asta deoarece toti interpreteazacomportamentul, toti presupun ca totul se face cu o anumita intentie.Fiecare crede ca stie care este motivul celeilalte persoane. Dar, bineinteles ca nu-l stie. Nu are nici un

fel de idee de ce s-a izbit cinevade el. Daca ai intra in legatura cu intentia fiecarei persoane de a te trezisi de a te ajuta sa te trezesti, nu ai lua ca pe un afront personalnici un fel de imixtiune . Ai spune doar: Iarta-ma, frate al meu, nu te-am vazut. Multumesc ca ai sunat dest eptarea. Acum voi fi mult maiatent . Nu izbitura e cea care raneste, ci interpretar ea pe care i-o dai. Faptulca il condamni pe cel care te-a izbit. Faptul ca te co ndamni pe tineinsuti, pentru ca ai fost izbit. De indata ce numim acest lucru ab uz, pierdem din vedere ce rol avem noi in toate astea. Proiectamresponsabilitate a asupra altcuiva. Credem ca nu faceam nimic altcevadecat sa ne vedem de treaba si, deodata, vine o persoana rautacioasacare ne ataca. Nu asta s-a intamplat. Ac easta e enorma autoinselare,uriasa minciuna pe care incercati sa o treceti asupr a altora. Va straduitisa vorbiti unul cu altul de pe pozitii de victime si va mi nunati de cefiecare este pedepsit in permanenta. Nu exista nici o intalnire la b aza careia sa nu fi existat cinste si simt alresponsabilitatii personale. Nu exi sta nici o intalnire la baza careia sanu fi existat iertare de sine si compasiun e pentru ceilalti.Daca vreti sa va intalniti, daca vreti sa va treziti, trebuie sa incetati dea mai interpreta ce se intampla si sa lasati lucrurile asa cum sun t.Puteti fi uluiti de izbitura. Ii puteti spune celeilalte persoane ca suntetisu rprinsi. Dar sa nu credeti ca intelegeti de ce s-a intamplat totul.Comunicati in mod cinstit si simplu: Atunci cand m-am izbit de tine,m-a durut, semen al meu. T u ce-ai simtit? A spune adevarul prinpreluarea responsabilitatii pentru propriile voastre sentim ente nueste un atac sau vinovatie. Este doar un mod simplu de aimpartasi experie nta. Ea invita la dialog, nu la separare. O data ce se presupune ca exista vinovatie, atacul este inevitabil. Nu poti atac a o persoana nevinovata. Pentru a ataca, trebuie sa crezi ca atacul este justificat, ca persoana il merita. In acest moment, te-aidisociat de propriile tale sentimente, ti-ai impartit mintea in doua si te-ai pregatit pent ru un conflict exterior inevitabil. Totul, din cauzamandriei spirituale totul de oarece crezi ca stii care sunt motiveleceluilalt.Renunta, prieten al meu! Nu sti i ce este in inima semenului tau. Nuvei stii niciodata. Cel mai bun lucru pe car e-l poti face este sa-l intrebideschis; in felul acesta ajungi cat mai aproape p osibil de a sti cegandeste si ce simte. Daca nu-l intrebi niciodata pe semenul tau ceexperienta traieste, cum crezi ca v ei ajunge sa-l cunosti? Tot ceeace vei cunoaste vor fi propriile tale proiectii, propriile tale judecatisi interpretari. Acestea spun multe despre tine si foart e putinedespre el. Si, daca nu poti sa presupui ca el nu este vinovat, cum vei fi vreodatain stare sa-ti vezi propria nevinovatie? Daca tu crezi ca-l cunosti, catde bine crezi ca te cunosti pe tine?Dupa cum vezi, nu exista cale de iesire. Fiecare judecata pe care oemiti asupra altcuiva se intoarce la tine. Cel mai bun lucru este sa renunti la judecati. Cel mai bun lucru estesa-ti dai s eama ca nu stii nimic despre intentiile sau motivele celorlaltioameni.Cel mai bu n lucru este sa intelegi ca, adesea, esti complet rupt de propriile tale intenti i.Mandria spirituala nu face altceva decat sa-ti prelungeascanecunoasterea.O per soana aroganta nu evolueaza. Ea nu devine transparenta fata deea insasi sau de c eilalti. Ea se ascunde. Ea ataca pe fata iar atuncicand i se raspunde, pare ca d oarme. Ea se joaca de-a v-ati ascunseleacu ea insasi si cu universul.Am sa-ti da u un joc mai bun. El se numeste: Ma izbesc de tine, dacasi tu te izbesti de mine . Nimeni nu este acuzat, nimeni nu este facutde rusine. Nici macar nu trebuie sa t ii scorul. Continua sa te izbesti, pana cand te trezesti si privesti in ochii ce luilalt fara condamnare sifara judecata! n urma cu ctiva ani ma ntrebam de ce trebuie ca omul sa fie smerit,adica sa se njosea sca n fata lui Dumnezeu, sa se faca mic, sa nu-sirecunoasca meritele si sa nu se b ucure de reusitele sale. Sa spuna ca e plin de pacate. Mi se parea un pic nedrep t si fals. Doar Dumnezeustie orice gand, senzatie, sentiment. De ce trebuie sa-I spunem aceastace sa ne umplem de vinovatie si frica?Abia mult mai tirziu am ntele

s adevaratul sens si necesitateasmereniei. Smerenia nu este njosire, ea este TREZ IRE. Pentrusimplul fapt ca SMERENIA ESTE OPUSUL MNDRIEI.Prin smerenie egoul nostr u devine mic, si devine supus lui Hristos dininteriorul fiintei noastre, Sinele nostru, Eul adevarat.Sa fim realisti si sa realizam ca fara ceilalti nu putem fa ce nimic naceasta lume. Sa fim realisti si sa realizam ca frumusetea fizica etrec atoare si insuficienta pentru a aduce mplinirea, sa realizam ca banii nu ne apara de boli si nefericire, ca succesul e doar o secunda nfata infinitului, ca bunuri le materiale pot disparea ntr-o clipa. Ce poate rezista fortelor naturii, sau foc ului sau apei? Sa fim realisti si santelegem ca NIMENI NU E PERFECT. Nimeni, nici chiar noi, chiar daca poate suntem (momentan) pe culmile succesului. Fara ceila lti sifara Dumnezeu, nimic nu suntem. Sa traim n realitate nu pe culmile mndriei. Sa fim fericiti cnd realizam ceva, sa ne bucuram de noinsine, pentru ce avem si ce suntem. Daca n-am face-o ar fi falsitate,ar fi falsa smerenie, deci orgoliu. Ar fi ceva de genul: Noi suntemsmeriti, deci mai buni dect ceilalti! Sa ne bucuram de tot ce SUNTEM, AVEM si FACEM, dar sa nu ne pierdem REALISMUL, RATIONAMENTUL si E CHILIBRUL. Si mai ales dragostea si compasiunea fata de ceilalti.