TEORIA RELATIILOR INTERNATIONALE 25.02.2012 1. Introducere 2. Patru mari familii teoretice: realism, liberalism, marxism si constructivism cu subcategoriile lor.

Curs 1

TRI a aparaut ca disciplina de sine statatoare abia la inc sec 20 in preajma IWW, atunci cand au existat 2 tipuri de eforturi relativ opuse: pe de-o parte, unii incercau Sa creeze acele conditii care sa confere unor state un avantaj militar comparativ, acestia se concentrau deci pe strategie, diplomatia coercitiva, aliante, politici de inarmare; celelalte eforturi mergeau in sens invers si anume aveau in vedere crearea unui climat international, care sa limiteze pe cat posibil tendintele razboinice ale statelor, asigurand prin negociere consensul necesar pentru ca razboiul sa nu aiba loc. Ambele tabere au contribuit prin intensificarea eforturilor lor stiintifice la fundamentarea si autonomizarea TRI, ca disciplina de sine statatoare. In zorii modernitatii, teme precum: suveranitatea, independenta, apoi autodeterminarea, negocierea, consensul, delimitarile teritoriale, tratatele de vecinatate, aliantele si apoi integrarea regionala, toate aceste teme au edificat trunchiul teoretic al disciplinei care avea sa apara la inceputul sec. XX. Insa, coagularea acestor teme, identificarea unor viziuni particulare asupra politicii internationale si consolidarea conceptuala, toata acestea au fost posibile de abia in perioada interbelica, atunci cand s-au delimitat pozitiile realiste de cele liberale sau asa cum erau numite atunci, idealiste. Exista cel putin 3 nivele de analiza: 1. Nivelul intern: Prin acesta, incercam sa explicam fenomene si procese internationale, in baza unor caracteristici sau evolutii care apar pe planul intern al actorilor/statelor implicate spre exempluCultura politica. Tot pe acest nivel intern, e importanta si alternanta la guvern sau schimbare de regim sau de guvern. Ca factor intern a fost invocat si profilul liderilor politici, tarile sunt conduse uneori de personaje mai degraba predispuse la conflict, politici de forta, sau din contra de lideri consensualisti si uneori chiar defetisti, care atrag dupa sine schimbarea orientarii tarii in cauza.

2. Nivelul regional: conform acestei abordari, actorii au in primul rand o identitate de tip regional, pe care o dobandesc prin intermediul interactiunii repetate cu state aflate in vecinatatea lor. Nivelul regional e parte a unui nivel national, insa are trasaturi specifice generate de apartenenta la sisteme istorico-politice comune. Aici trebuie avuta in vedere spre exemplu, inrudirea popoarelor (popoarele slave, germanice, celtice etc), inrudire care cantareste asupra relatiilor de cooperare intre actori. 1

Pe langa inrudire, la nivelul regional au mai fost luate in calcul in sens invers, relatiile traditionale de conflict transfrontalier. Acestea au facut ca statele sa nu se poata intelege, chiar daca exista obiective comune pe termen lung, tocmai datorita existentei unor litigii teritoriale, aparute pe parcursul istoriei. 3. Nivelul global: a fost luat in considerare in special incepand cu anii 1970, odata cu aparitia termenului de globalizare si cu ideea conform careia actiunile unor actori relevanti au un impact global aproape imediat, fenomen care nu se intampla in prima jumatate a sec. XX. Nivelul global a facut eruptie in TRI, in special odata cu Razboiul Rece, atunci cand atat SUA cat si URSS au incercat sa constituie aliante ideologice care sa acopere intreaga suprafata a lumii. Astfel, la nivel global se iau in seama factori precum: gradul de institutionalizare a relatiilor dintre actori, si anume cat de formale sunt relatiile la nivel global, distributia resurselor sau capabilitatilor, care poate fi una relativ omogena sau una polarizata, ultima dand nastere conceptului de mare putere sau de mari puteri, asa cum erau Anglia si Franta in sec. al XIX-lea, SUA si URSS in sec. XX. Ce este o teorie? De-a lungul timpului, au fost evocate mai multe definitii ale teoriei Steve Smith propune urmatoarea definitie: Teoria este un aparat simplificat care ne permite prin anumite mijloace sa diferentiem intre ceea ce este important si ceea ce este mai putin important in Relatiile Internationale . Teoriile sunt viziuni subiective asupra lumii, insa spre deosebire de ideologii, ele au o pretentie de stiintificitate mult mai inalta. Ele sunt o disciplina academica si ca orice disciplina academica, au o baza stiintifica solida, interpretata insa in mod alternativ. Ne asteptam deci de la teorii, sa invoce argumente mult mai bine justificate stiintific decat ideologiile, mai ales fiindca scopul teoriilor este diferit de cel al ideologiilor. Ideologia doreste sa te convinga nu numai de corectitudinea viziunii sale asupra lumii, ci si de necesitatea de a sustine anumite proiecte politice. Teoriile se adreseaza insa unui public mai restrans, cunoscator al domeniului si desi fac apel la un arsenal de metode asemanator cu cel al ideologiilor, nu doresc decat sa obtina o proeminenta/preminenta stiintifica asupra altor teorii. Deci, in tratarea teoriilor va trebui sa fim la fel de prudenti ca in tratarea ideologiilorsi in acelasi timp mult mai avizati asupra argumentelor.