ACREDITIVUL DOCUMENTAR n ansamblul relaiilor financiar-valutare, plile i decontrile internaionale joac un rol important, fiind rezultatul derulrii operaiunilor

comerciale internaionale de import-export, majoritatea dintre acestea derulndu-se prin intermediul bncilor comerciale. Modalitile de plat internaionale reprezint un ansamblu de mecanisme, de tehnici, prin care se pot plti/ncasa contravaloarea mrfurilor livrate, serviciilor prestate, lucrrilor executate de la cumprtor/importator/debitor la vnztor/exportator/creditor, pri care intervin n relaiile comerciale i de alt natur ntre firme diferite din interiorul aceleai ri sau ri diferite1. Modalitile de plat folosite pe plan internaional, cunosc o mare diversitate, din categoria acestora fcnd parte: acreditivul documentar, scrisoarea comercial de credit, incasso-ul documentar, ordinul de plat, modaliti de plat combinate, schimbul de documente la plat i vinculaia. Scurt istoric al acreditivului documentar Primele atestari documentare privind utilizarea acreditivului dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea si se regasesc in arhivele bancilor din centrele comerciale ale lumii financiare de atunci: Paris, Amsterdam, Londra etc., fiind utilizat n negotul cu tari din Extremul Orient. ncepnd cu secolul al XX-lea, atestarile sunt mult mai numeroase. Interesant este faptul ca elementele de structura ale acreditivului: caracterul documentar, fermitatea angajamentului, siguranta pe care o confera si, n buna parte, nsusi formalismul- imaginat de banci acum doua secole se regasesc si astazi n practica n materie. ntr-o acceptiune moderna nsa despre acreditivul documentar se poate discuta dupa primul razboi mondial. n anul 1920, ca rezultat al Hotarrii Conferintei Comertului International din 1919 ce a avut loc la Atlanta (SUA) a fost creata Camera de Comert International (CCI) cu sediul la Paris. ntre domeniile prioritare de activitate ale CCI s-a nscris si elaborarea unor norme uniforme aplicabile comertului international pentru facilitarea tranzactiilor. Absenta unor reglementari uniforme n materie de plati internationale constituia, indiscutabil, un obstacol major n dezvoltarea schimburilor internationale. Debutul si elaborarea regulilor uniforme n materie de acreditive documentare a fost lung si dificil. Un prim proiect, a carui elaborare a nceput n 1924, a fost prezentat de CCI la Conferinta de la Viena din 1933. Documentul, intitulat Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivul documentar, desi a fost
1

Ioan Popa, Tranzacii comerciale internaionale, Editura Economic, 1997, p. 117

adoptat, nu a retinut atentia dect ctorva tari, iar altele, printre care SUA, Marea Britanie l-au privit cu reticenta. Dupa al doilea razboi mondial nsa, SUA- devenind primul exportator catre tarile europene, sunt interesate n punerea sistemului de plati internationale pe baze ct mai riguroase si sigure si sprijina textul revizuit n 1951. Acumularea de experienta si cresterea numarului de tari interesate n aplicarea Regulilor si Uzantelor au impus o noua revizuire n 1962. Totusi, legislatia bancara nationala a multor tari ignora existenta acreditivului documentar, n timp ce n altele se utilizau propriile reglementari nationale. Regulile si Uzantele devin cu adevarat internationale n 1974 cnd Publicatia nr. 274 este recunoscuta de un organism ONU: Comsia Natiunilor Unite pentru Drept International. Textul este din nou imbunatatit si adaptat cerintelor moderne n 1984 (Publicatia nr. 400) si n 1993 (Publicatia nr. 500). Aceste revizuiri au fost necesare datorita noilor tehnici de producere si transmitere automata a datelor, mutatiilor n transportul international. Studiile efectuate de Comsia CCI pentru Practica si Tehnica bancara privind mbunatatirea Regulilor si Uzantelor din 1984, au evidentiat ca aproximativ 50% din documentele prezentate pentru un acreditiv sunt respinse datorita neconcordantelor reale sau aparente. Astfel de situatii diminueaza eficienta utilizarii acreditivului si implicit au un impact financiar asupra partilor implicate. n acelasi context, s-a constatat cresterea marcanta a litigiilor n care sunt implicate acreditive. n majoritatea bncilor din lume, acreditivele documentare sunt guvernate de un cod de practici emis de ctre Camera Internaional de Comer i Industrie de la Paris. Codul se numete The Uniform Customs and Practice for Documentary Credits (Reguli i practici uniforme pentru acreditivul documentar). Ultima variant a acestor reguli a fost actualizat n anul 1993. Aceste reguli poart numele de ICC Publication No. 500. n baza acestor reguli, acreditivul documentar reprezint: un aranjament ntre un client i o banc care s efectueze o plat ctre, sau la ordinul beneficiarului, sau s pltesc sau accepte o cambie tras de ctre beneficiar sau s autorizeze o alt banc s efectueze o astfel de plat, sau s pltesc, sau accepte, sau s negocieze cambii, contra documentelor solicitate, n conformitate cu termenele i condiiile stipulate n contract.

Noiunii introductive O modalitate prin care un exportator isi poate oferi o protectie mai mare este aceea de a se baza pe credibilitatea unei banci si nu pe accea a cumparatorului. Acest lucru se poate obtine solicitand un acreditiv documentar (documentary credit D/C), uneori cunoscut sub numele de scrisoare de credit (letter of credit L/C), scrisoare documentara de credit (documentary letter of credit), sau scrisoare comerciala (commercial letter of credit). Prof.Dumitru Mazilu2 vorbete despre utilizarea frecvent a creditului documentar ca fiind o "modalitate de plat [ avantajoas ] prin care o banc i asum o obligaie ferm fa de vnztor ca - n paralel cu livrarea mrfii - s efectueze plata contravalorii acesteia ". Acreditivul documentar reprezint un angajament, indiferent de modul n care este descris sau definit, prin care o banc (emitent) acionnd la cererea i n conformitate cu instruciunile unui client (ordonator-importator), contra documente strict conforme cu termenii i n condiiile acreditivului se oblig s efectueze plata n favoarea unui ter (beneficiar- exportator) sau la ordinul acestuia, sau s plteasc ori s accepte efecte de comer (cambii, bilete la ordin) trase de acesta; s autorizeze o alt banc s fac astfel de pli sau ca astfel efectele s fie pltite, acceptate sau negociate la o alt banc3. Acreditivul documentar mai poate fi definit ca o garantie conditionata de plata intocmita de o banca pentru un anumit beneficiar, garantandu-i acestuia efectuareaunei plati, daca sunt intrunite anumite conditii. De obicei, conditiile acreditivului privesc predarea unor anumite documente de catre beneficiar la o banca, in termenul stabilit. In derularea unui acreditiv documentar sunt implicate patru parti, si anume: - ordonatorul (de regula, importatorul), este partea care instructeaza banca sa in sensul ca aceasta sa il plateasca pe beneficiar. Instructarea se realizeaza in baza unui ordin de deschidere a acreditivului, in care sunt stabilite conditiile, termenele si documentele in conformitate cu care banca urmeaza sa efectueze plata; - banca emitenta (banca importatorului), cea care la solicitarea importatorului isi asuma angajamentul de plata; - beneficiarul (de regula, exportatorul), este partea in favoarea careia banca emitenta se angajeaza la plata. Fata de exportator, banca emitenta nu se obliga sa faca plata prin creditul acordat, ci doar promite ca va face plata catre acesta, din dispozitia ordonatorului, dar numai daca sunt indeplinite anumite conditii. Intre banca emitenta si exportator nu exista nici un fel de imprumut, de garantie, ori
2

Dumitru Mazilu, Dreptul Comerului Internaional, Partea special , Editura Lumina Lex, Bucureti, 2000,

p. 253 Octavian Cpn, Brndua tefnescu, Tratat de drept al comerului internaional, vol. II, Editura Academiei, Bucureti, 1987, p. 282
3

necesitate de rambursare, ci doar o simpla promisiune de plata, conditionata de indeplinirea unor conditii; - banca exportatorului (banca avizatoare / notificatoare / platitoare / negociatoare), cea care il deserveste pebeneficiarul acreditivului. Acreditivul documentar cuprinde urmatoarele elemente4: denumirea i sediul bancii ordonante (emitente) care deschide acreditivul, a bancii platitoare sau a aceleia care negecioaza cambii; denumirea i sediul ordonatorului, adica a cumparatorului, debitorul sau beneficiarul importul de marfuri; momentul dechiderii acreditivului, imporatant pentru exportatorul care nu livrteaya marfa inainte de a fi anuntat cu privire la deschiderea acreditivului. Cumparatorul da ordin bancoo sale sa deschide un acreditiv n favoare vanzatorului i sa-l analizeze prin intermediul unei banci corespunzatoare, de regula, banca vanzatorului sau a beneficiarului. Intarzierea deschiderii acreditvului trebuie consemnata prin inscrierea unei clauze corespunzatoare, cu efect de penalizare n contractul de vanzare internationala, avand n vedere daunele pe care le poate inregistra vanzatorul. n cazul afacerilor economice internationale, deschiderea unui acreditiv necesita interventia a cel putin doua banci care se afla n tari diferite, i anume: banca ordonatoare i cea a beneficiarului acreditivului5. Deschidrea unui acreditiv documentar are menirea de a asigura atat pe vanzator, cat i pe cumparator, ca afacerea se poate infaptui din punct de vedere al efectuarii platii. Deschidrea acreditivului nu implica o operatie de plata din partea cumparatorului, ci creeaza doar premisa acesteia, cu conditia ca vanzatorul sa depuna documentele n termen la banca sa i sa respecte conditiile pe care le cuprinde acreditivul ce i-a fost deschis. valoarea acreditivului i moneda n care se exprima, precum i documentele n baza carora se face plata; denumirea marfii i mentionarea principalelor caracteristici, documentale care fac dovada livrarii; confirmarea acreditivului, care consta din acoperirea acreditivelor deschise prin angajamentul bancii confirmatoare, de regula o banca de prestigiu, care se adauga la cel al bancii emitente. Confirmarea acreditivului este solicitata, de obicei, de catre beneficiar sau banca acestuia iar, mai rar, chiar de catre banca emitenta. Aceasta operatiune conduce la marirea cheltuielilor comerciale prin dobanzile i comisioanele solicitate de banca confirmatoare;
4

Alexandru Puiu, Management internaional, vol. I, Editura Independena Economic, Piteti, 1999, p. 390Tudor R. Popescu, Dreptul comerului internaional, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983, p.

391
5

289

 felul acreditivului reprezinta o mentiune importanta avand n vedere diversitatea de forme pe care o cunoaste aceasta modalitate de plata. Avantaje i dezavantaje pentru exportator i importator n cazul acreditivului documentar Principalele avantaje pentru exportator sunt6: dependena importatorului de starea sa de solvabilitate este nlocuit de dependena de o banc. n cazul n care acreditivul este confirmat de o banc din ara exportatorului, exportatorul nu mai este supus riscului de ar. n cazul n care acreditivul mbrac forma unuia irevocabil, acesta nu poate fi anulat fr acordul expres al exportatorului. Principalele dezavantaje pentru exportator sunt: exportatorul trebuie s ntocmeasc documentele corect. Orice mic discrepan ntre documente poate cauza ntrzieri la plat. Principalele avantaje pentru importator sunt7: ntruct exportatorul este sigur c importatorul va plti, importatorul poate s negocieze mai bine termenele de cumprare a mrfurilor. importatorul poate controla termenul expedierii mrfii i destinaia acestora. exist asigurarea c nu se va efectua nici o plat pn cnd documentele de titlu nu se primesc i sunt ntocmite corect. protecia este dat de Publicaia nr. 500. Principalele dezavantaje pentru importator sunt: ntruct bncile lucreaz numai cu documente i nu cu mrfuri, nu se acord protecie mpotriva calitii proaste sau a mrfurilor cu defecte. n cazul n care acreditivul este irevocabil, acesta nu poate fi anulat fr acordul exportatorului.

6 7

Aurey Davies & Martin Kearns Banking operations, London, Pitman Publishing, 1992, p. 60 Ligia Georescu-Golosoiu, Mijloace, modalitati si instrumente de plata, Editura A.S.E., Bucuresti, 2003. p.

224

Bibliografie 1. Alexandru Puiu, Management internaional, vol. I, Editura Independena Economic, Piteti, 1999 2. Aurey Davies & Martin Kearns Banking operations, London, Pitman Publishing, 1992 3. Ioan Popa, Tranzacii comerciale internaionale, Editura Economic, 1997 4. Ligia Georescu-Golosoiu, Mijloace, modalitati si instrumente de plata,Editura A.S.E., Bucuresti, 2003 5. Octavian Cpn, Brndua tefnescu, Tratat de drept al comerului internaional, vol. II, Editura Academiei, Bucureti, 1987 6. Tudor R. Popescu, Dreptul comerului internaional, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983