Arthur Rimbaud

roman I La ani aptesprezece, nu eti defel serios. Lai naibii, ntr-o sear, i api i limonad: Ieind din cabaretul cu lustre, zgomotos, Te duci sub teii-n floare ce cresc pe promenad. n iunie, spre sear, e-att de-nmiresmat Vzduhul, c-nchizi ochii adesea, de plcere. Oraul nu-i departe, iar vntul ncrcat Cu zgomote miroase a vi i a bere. II Te uit, o fie de-azur, ct un arnici, S-a agat de-o creang: o stea rutcioas O-mpinge i, cuprins de-un dulce tremurici, Pe bolt se topete, subire i lptoas. aptesp'ce ani! O noapte de iunie! Pierdut, Lai s te-mbete seva e parc o ampanie. Bai cmpii; i se zbate pe buze un srut l simi cum se frmnt mereu, ca o gnganie. III Cu inima nuc, prin cri robinsonezi Cnd, n lumina pal-a unui fanar, rsare O fat drgla, - dar lng ea mai vezi i-al tatlui ei guler, - o umbr-ngrozitoare. Te crede fata foarte copilros; btnd Din pantofiori, deodat se-ntoarce ctre tine Cu o micare vie, sprinar lunecnd. - Pe buze-i mor, atuncea, duioase cavatine. Eti, pn-n luna august, ndrgostit lulea! i scrii sonete: rde de ele, deopotriv. Amicii toi, te las: prea eti neghiob. Dar Ea Se-ndur, ntr-o sear, s-i scrie o misiv. n seara ceea intri n birtul zgomotos i ceri un ap de bere, sau poate-o limonad... La ani aptesprezece, nu eti de fel serios, Cnd tii c sunt atia tei verzi pe promenad. 1870 n romnete de Petre Solomon