Nivelul de aparare a Eu-lui in situatia de a fi bolnav Matur- sntos i adaptativ, cogniie i afectivitate integrate Altruism - delegare, dar mulumind

pentru serviciile celorlali Anticipare - planificarea realist a evenimentelor din viitor Umor - exprimarea sentimentelor i eliberarea tensiunii Subllmarea - indirect, exprimarea parial a nevoilor Supresia - neluarea n seama a unui conflict in mod contient Navrotic - sentimente instinctuale alterate pentru individ, care apar pentru un observator ca amnri Deplasare - redirecionarea sentimentelor ctre un obiect mai putin ncrcat afectiv Disociere ~ alterarea sensului de identitate pentru a evita neplcerlle lntelectualizare - atenie acordat detaliului, evitarea afectului Formare de reacii ~ comportament opus rugminii nedorite Repriniare - uitarea unor aspecte ale realitii ' Imatur- normal la copm mari, ajut adulii pentru evitarea intimitii, obinuit n tulburrile cle personalitate i de dispoziie Comportament extroveitit - exprimarea comportamental a unui conict incontient Hipocondrie -transformarea sentimentelor n preocupari somatice Agresiune pasiva - complian deschisa, ostilitate ascunsa Proiectie - atribuie sentimentele proprii altcuiva

Narcist- normal la copm mici, altereaz realitatea pentru individ, apare bolnav mintal pentru un observator Proiectare delirant - ideea delirant paranoicl c sentimentele interioare provin din exterior. Distorsionare - reformularea grosier a realitii exterioare Negare psihotic -ignorarea ferm a unor aspecte evidente ale realitatii

Psihopatologie MODELE

Modelul ateoretc

Psiltopatologia, n cadrul creia descrierea tulburrilor se doreste ateoretic, a fost creat n Statele Unite, odat cu elaborarea celei de-a doua si, ulterior, a celei de-a treia editii a Manualului diagnostic i statistic al tulburrilor mintale, cunoscute sub numele de DSM II/ si DSM III. Abordarea ateoretic vizeaz depirea limitelor cunostintelor noastre actuale privind etiologia tulburrilor psihice i facilitarea comunicrii ntre clinicieni cu orientri teoretice diferite. In cazul DSM III si DSM IV, adoptarea unui sistem multiaxial de diagnostic este consecinta ateorismului etiologic ce a fcut necesar nregistrarea ansamblului informatiilor disponibile n: tulburrile mintale (Axele I), tulburrile de personalitate si ntrzierea mintala (Axa ll), tulburrile sau afectiunile fizice prezente la persoana evaluat si sus-

ceptibile de a avea important n ntelegerea sau tratamentul cazului [Axa lll), problemele psiho-sociale i de mediu care ar putea influenta diagnosticul, tratamentul sau pronosticul tulburrilor mintale (Axa IV] si, n fine, functionarea psihologic, social si proiesional a persoanei evaluate [Axa V). Pentru a ameliora fidelitatea diagnostic, DSM III SI DSM IV se bazeaz pe un sistem operational de criterii diagnostice. Aceste criterii sunt descriptive, definirea lor este precis si univoc. Ele au fost validate empiric si posed o nalta tidelitate ntre evaluatori. Aceste criterii se bazeaz totusi pe un rationament clinic si nu au fost nc validate complet.

Modelul behaviourist Trei principale directii n dezvoltarea behaviorismului - primele dou bazate pe paradigmele conditionrii clasice i ale conditionrii operante i, a treia, reprezentat de behaiviorismul social sau paradigmatic - au influentat nu numai interventia terapeutic, dar au marcat, de asemenea, ntr-o manier important, modul de ntelegere al tulburarilor psihopatologice. Potrivit opticii behavioriste, comportamentele anormale si normale sunt dobndite i mentinute prin mecanisme identice si n conformitate cu legile generale ale nvtrii. Behavoritii resping orice cauz intern ca o cauz ultim a comportamentului si leag aparitia oricrui comportament de mediul nconiurtor al subiectului. Din

acest motiv, clinicienii ncearc s precizeze conditiile specifice de mediu care preced, acompani z sau urmeaz comportamentele studiate. Este vorba de o analiz destinat a preciza variabilele de mediu care sunt n relatie cu comportamentele respective. Befiaviorismul paradigmatic sau social acord o greutate superioar investigatiilor sistemelor de personalitate descrise de Staadt W i constituite din repertorii comportamentale de baz. Aceasta implic un examen al fiecrei sfere de persanalitate n termeni de lacune comportamentale sau de comportamente incorecte_ In cadrul acestei abordri, o important particular este acordat istoriei perioadei de nvtare a pacientului si a conditiilor de nvtare descrise ca lacunare sau inadecvate.

Modelul biologic

Psihopatalogia biologic este o abordare n care accentul este pus n principal pe influenta modificrilor morfologice sau functionale ale sistemului nervos asupra genezei tulburarilor mintale. Teza conform creia afectiunile mintale sunt substratul organic este veche i lucrarea lui Kraepeln E este, n general, considerat ca apogeul psihiatriei organiciste. Evolutia ulterioar implic aparitia a dou curente: psihobologia dezvoltat de Meyer i organodinamismul lui Ey H.

Modelul cognitivist

Abordarea cognitivist a psihtopatologiei vizeaz explicarea tulburarilor mintale tinnd cont de procesele prin intermediul crora o persoan dobndete informatii despre sine si mediu, asimilndu-le pentru a-si regla comportamentul. Dou teorii explic aparitia depresiei. Prima, teoria lui ron Beck poate fi schematizat sub forma unei secvente ce cuprinde urmtoarele cauze: (a) cauzele contributive distale reprezentate de schema depresogen (care constituie o diateza sau predispozitie) si de stresul generat de evenimentele de viat negative; (b) cauzele contributive proximale reprezentate de distorsiunile cognitive (diferitele tipuri de erori logice comise de subiect); (c) cauza suficient proximal constituit din triada negativ (un punct de vedere negativ privind propria sa persoan, judecti pesimiste privind lumea exterioar si un punct de vedere negativ referitor la viitor). A doua teorie, elaborat de Abraham LY, Seligman MEP si Teasdale D, este denumit teoria disperarii. Ea se refer la o secvent care ncepe prin dou cauze contributive distale: (al aparitia unor evenimente de viat negative sau neaparitia unor evenimente pazitive; (b) o diatez legat de atribuire (stil depresogen de atribuire), care nseamn c anumite persoane au tendinta general de a atribui evenimentele negative unor factori interni, stabili si globali i de a considera aceste evenimente ca fiind foarte importante.

Cauza contributiv proximal o reprezint faptul c, pe de o parte, subiectul atribuie evenimentele de viat negative unor factori stabili si globali, iar pe de alt parte el acord o mare important acestor evenimente. Demersul conceptual dominant n psihopatologia cognitivist este actualmente paradigma tratamentului informatiei. Numeroase cercetri sunt consacrate tratamentului incontient al informatiei, problematic important pentru psihopatolog,

Modelul dezvoltarii Printre contributiile care au condus la constituirea abordarii din perspectiva dezvoltarii psihopatologiei, lucrarile lui Zigler E i ale colaboratorilor sai ocupa un loc important. Cercetarile acestora sunt influentate de conceptuaiizarea organizationala a dezvoltarii propuse de Werner H. coala lui Zigler E considera dezvoitarea patologica drept o lipsa de integrare a competentelor sociale, emotionale i cognitive, importante pentru adaptarea la un anumit nivel de dezvoltare. Printre celelalte contributii la constituirea unei abordari a psihopatogiei din perspectiva teoriei dezvoltarii, doua sunt mai importante. Prima, cea a lui chnbach TM constituie - spre deosebire de Zigler E care s-a interesat de psihopatogia adultului - o abordare din perspectiva dezvoltarii a psihopatologiei copilului si adolescentuiui. A doua contributie a rezultat din studiul sistematic al derularii vietii diferiteior persoane cu scopul de a decela indicii privind originile i dezvoltarea tulburarilor mintaiie.

Modelul ecosistemc

interactionismul - sinteza diaiectica ntre personalism i situationism - a evoluat spre abordarea ecosistemica datorita a doua progrese epistemoiogice teoria generala a sistestemelor si ecologica umana. Ecosistemul uman, unitate de baza n campul ecologiei umane, se schimba permnent, pentru a-i mentine stabilitatea. intelegerea acestui paradox aparent necesita utilizarea unui model cu niveluri multiple, cum ar ii, de exemplu, cel cu ase niveluri propus de Stackoviak si Briggs, pentru o utilizare diagnostica i terapeutica. Abordarea ecosistemica are importante implicatii n psihologie. Ea propune o interpretare diferita a notiunilor de sanatate mintala si patologie, precum i a notiunii de simptom. In acest cadru, simptomele unei persoane pot ii considerate drept o metafora a relatiilor interpersonale. Spiritul abordarii ecosistemice este ilustrat ntr~o sectiune a acestui capitol, prin modelul interactionist al psihopatologei propus de Manoliu. Acest model are patru componente de baza: i. persoane care, cu resursele de care dispun (biologice, psihologice sau sociologice), ncearca sa nfrunte stresul; 2. mediul de unde provin factorii de stres; 3. interactiunea tactoriior de stres cu resursele organismului, care conduce la starea de stres; 4. psihopatolagia, conceputa drept ,,adaptativa, ntruct ea este constituita din configuratii de raspunsuri psihologice i fiziologice la stres. Retelele sociale constituie a doua tema utilizata pentru a iiustra abordarea ecosistemica. Cu aiutorui unei metodologii special concepute, Pattison EM diferentiaza trei tipuri de retele sociale - cea a persoanei normale, cea de tip nevrotic i cea de tip psihotic - tipuri de retele care au implicatii practice n dezvoltarea strategiilor de interventie asupra retelelor sociale.

Modelul etnopsihopatologic

Etnopsihopatoioga studiaza raportul dintre tulburarile psihopatologice i cultura pacientului. Freud S, reprezentantii scolii culturaiiste si neo- freudiene americane, precum i DEVEREUX, au adus contributii majore la dezvoltarea acestei abordari. Actuaimente, n etnopsihopatoiogie se nfrunt dou mari perspective. Prima, denumit emica, subliniaza ceea ce este specific unei anumite culturi i poate ti iiustrat n speciai prin sindroameie cu specificitate culturai sau ,,legate de cuitur care nu apar dect n anumite comunitati cuituraie. A doua perspectiv, numit etica, priviliegiaz universalitatea tuiburriior, existenta unor invarianti ciinici. Programeie de cercetare aie Organizatiei Mondiaie a Sntii asupra tuiburriior depresive si schizofreniei aduc argumente n favoarea acestei pozitii.

Modelul etologic Cu precdere dup aparitia teoriei ataamentuiui, etologia - adic studiui comportamentelor speciilor animale n mediui lor natural ~ a nceput s exercite o iniiuent metodologic si conceptual asupra psihopatoiogiei. Aportui etologiei este i euristic, ntruct ea permite formularea de ipoteze privind originea tulburriior psihopatologice. O component important a contributiei etologilor a ntelegerii manifestriior psihopatoiogice este constituit de descrierea minutioas a schemeior comportamentaie. Aceast faz descriptiv este un preambui obiigatoriu al oricrei cercetri ce vizeaz formuiarea de ipoteze privind cauzalitatea fapteior patoiogice. Cercetarea bazat pe o abordare etologic cuprinde trei faze: descriptiv, exploratorie i evaluativ.

Modelul existentialist In cadrui acestei orientri, trebuie ncercat, nainte de toate, o percepere a pacientuiui asa cum este el n reaiitate, o descoperire a sa ca fiint uman, ca fiinta-n-iume, i nu drept o simpl proiectie a teoriilor noastre despre ei. Aceast abordare ne arat c persoana uman trebuie considerat drept un proces i nu un produs. Preocupati de problemele vointei i deciziei umane, existentiaiitii insist asupra faptuiui c fiinta uman i poate influenta relatia cu destinul. Abordarea existentialist repune n discutie frontiera dintre normalitate i patologie, facandu-ne s descoperim o psihopatoiogiea majoritii, larg rspndit printre membrii societtii noastre, care triesc angoasa izoirii si alienarii. Modelul experimental In 1903, Paviov foiosete pentru prima dat termenul de psihopatologie experimentai i subliniaz importanta experimentelor pe animale pentru ntelegerea patoiogiei umane. Psihopatoiogia experimental este abordarea consacrat studiului comporamentuiui patoiogic experimental sau studiuiui experimentai ai comportamentuiui patogic. A doua directie de cercetare este iniiat de Boruk H care, n anii 1928-1930, ncep s studieze realizarea la animal, a catatoniei. Aceste cercetri au atras atentia asupra importantei studiuiui biochimic al psihozelor si au artat c se pot produce n laborator - cu ajutorui buibocapnine - perturbri psihomotorii de tip catatonic, specifice schizoireniei. impactui acestor cercetri n plan terapeutic nu a fost ns semnificativ. Studiul experimental al tulburarilor psihopatologice prezentate de pacientii cu boli psihice poate fi ilustrat prin cercetarile privind viteza de tratare a informatiei la persoanele cu schizolrenie.

Modelul fenomenologic

Psihopatologia fenomenologica si are originile n filosofia germana cu acelasi nume. Aportul fenomenologie a condus la doua demersuri principale n psihopatologie. Prima, care ar putea li calificata drept descriptiva, este cea a lui Jasper: K In acest caz, psihopatologia se ocupa mai ales de ceea ce traiesc bolnavii, le studiaza starile sufleteti, ncercanca sa le dezvaluie semnificatiile. Al doilea demers este cel al lui Binswtger I., mult mai impregnat de referinte filosolice si cunoscut mai ales datorita studiilor asupra schizofreniei, maniei si melancoliei. Modelul fenomenologic de cercetare, ilustrat n acest capitol de studiul asupra spitalizarii n psihiatrie, are doua caracteristici principale: (a) nu cauta cauzele unei boli sau ale unei deviatii care au condus la internare; (b) ncearca sa descopere care este experienta nebuniei pornind de la cei care au trait-o si care devin astfel principalele surse de informatii i date.

Modelul psihanalitic Abordarea psihanalitica are o importanta capitala. Acest lucru este valabil din motive diferite, atat pentru partizanii ei, cat si pentru adversari sau pentru cei care se situeaza ntre aceste doua pozitii extreme. ln ciuda imensitatii operei psihanalitice, unele contributii ale abordarii psihanalitice n psihopatologie au o semnilicatie deosebita: importanta trecutului personal, a sexualitatii, a experientelor individuale si faptul de a concepe boala mintala dintr-o perspectiva functionala, ca o tentativa de ajustare, de rezolvare a unor probleme care nu au putut fi rezolvate ntr-o alta maniera, mai satisfacatoare. Prima sectiune a capitolului este consacrata raspunsurilor privind problema

caracterului stiintitic al psihanalizei. Punctele de vedere cuprinse n aceste raspunsuri sunt gruate n cinci categorii: (l) psihanaliza este o stiinta; (2) psihanaliza este partial o stiinta;3) psihanaliza este o stiinta hermeneutica; (4) psihanaliza nu este o stiinta; (5) psihanaliza este altceva,

Modelul social

Psihopatologia sociala are doua obiecte de studiu principale: (l) rolul factorilor sociali n etiologia manilestarilor psihopatologice (sau sociogeneza acestora); (2) repercusiunile bolii mintale asupra relatiilor pacientului cu mediul sau social. Doua teme de cercetare ilustreaza preocuparile specifice campului psihopatologiei sociale. Prima este cea a relatiei dintre aparitia tulburarilor mintale si apartenenta la o clasa sociala. Datele disponibile - si n special cele obtinute n cercetarea lui Golcbetg Rl si Mnfrimn (1963) - tind sa sprijine ipoteza ,,derivei sociale, care afirma ca persoanele atinse de schizofrenie (si probabil si de alte tulburari mintale) aluneca spre partea de Jos a structurii sociale, ca rezultat al incapacitatii lor de a face tata problemelor cotidiene. A doua tema abordata este variatia istorica a datelor epidemiologice. Observarea unor astlel de modificari permite formularea unor ipoteze privind relatiile dintre ele si schimbarile sociale observate n perioada respectiva. Rezultatele obtinute pana acum arata ca asttel de relatii exista, de exemplu, n cazul suicidului si al schizofreniei.

Modelul structuralist Aparitia si dezvoltarea unei abordri structuraliste a psihopatologiei sunt legate, mai nti, de dezvoltarea puternic a structuralismului, important curent de gndire care propune cutarea unor explicatii prin folosirea notiunii de structur. Aceasta poate fi definit drept aranjamentul in care partile sunt dependente de intreg i, prin urmare, solidare ntre ele. Legat de notiunea de structur, Piaget insist pe caracterul ei de totalitate, de transformare i autoreglare, adugnd c descoperirea unei structuri trebuie s permit o formalizare.