You are on page 1of 376

BIBLIOTECA  ªCOLARULUI

G. C{LINESCU
VIA|A LUI
MIHAI EMINESCU

LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0.09+929
C 14

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele edi\iei de fa\[ se reproduc dup[:


G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Edi\ia a IV-a rev[zut[,
Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1964.
C e o r g e C [ l i n e s c u. Opere, vol. 11. Via\a lui Mihai Eminescu. Editura
pentru literatur[. Bucure=ti, 1969.
G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Prefa\[ de G. Dimi-
sianu. Tabel cronologic de Ecaterina |ar[lung[. Colec\ia “Biblioteca pentru
to\i”. Editura Minerva. Bucure=ti, 1983.
G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion Creang[ (Via\a =i
Opera). Editura Literatura artistic[. Chi=in[u, 1989.
Textele, cu exep\ia particularit[\ilor de limb[ =i stil ale autorului (=i ale
autorilor cita\i), respect[ normele ortografice ]n vigoare.

Coperta: Isai Cârmu

ISBN 9975–904–67–X © LITERA, 1997


TABEL CRONOLOGIC
1899 2 iulie (stil vechi, 19 iunie). Se na=te, la Spitalul Filantropia din
Bucure=ti, Gheorghe Vi=an, fiul Mariei Vi=an =i al lui Tache C[pit[nescu,
cel care avea s[ devin[ G. C[linescu.
1907 17 martie So\ii Constantin =i Maria C[linescu (n. C[pit[nescu) adopt[
pe Gheorghe Vi=an, elev ]n clasa a doua primar[. Familia se afl[ la Ia=i.
}n acela=i an moare tat[l adoptiv.
1908 iunie Maria C[linescu se mut[ la Bucure=ti, ]n casa surorilor sale.
1910-1914 Este elev la gimnaziul “Dimitrie Cantemir”.
1914-1916 Elev la sec\ia modern[ a Liceului “Gh. Laz[r”, unde-i are ca
profesori pe C. Giurescu, Gr. T[u=an, Hildebrand Frollo =. a.
1916-1917 Fiind ]n refugiu la Ia=i, face aici, ]n particular, ultima clas[ de
liceu.
1918 octombrie Trece bacalaureatul la liceul “Mihai Viteazul” din capital[.
1919 19 aprilie Apare Sbur[torul, revist[ literar[ condus[ de E. Lovinescu,
=i unde G. C[linescu trimite primele versuri. D. N. [anu] reproduce o
strof[ nereu=it[ la “Po=ta redac\iei” din mai. Spre sf`r=itul aceluia=i an,
E. Lovinescu ]i r[spunde la aceea=i “Po=t[ a redac\iei” cu privire la ni=te
“cuget[ri” de originalitatea c[rora se ]ndoie=te. Primul semn ]ncurajator
din partea lui E. Lovinescu survine la aceea=i rubric[, ]n 15 noiembrie.
1919 octombrie Se ]nscrie la Facultatea de filosofie =i litere, sec\ia filologie
modern[ a Universit[\ii din Bucure=ti, iar ]n luna urm[toare se anga-
jeaz[ ca subbibliotecar la biblioteca facult[\ii.
1920 Urmeaz[ cursurile de literatur[ rom`n[ \inute de Mihail Dragomirescu.
}l cunoa=te pe Ramiro Ortiz, titularul catedrei de limba =i literatura
italian[ a universit[\ii bucure=tene. Se angajeaz[ ca paleograf =i
bibliotecar, ulterior ca arhivar la Arhivele Statului, fiind recomandat
4 G. C[linescu

de D. Onciul, decanul Facult[\ii de litere. }=i d[ demisia din postul de


subbibliotecar.
Debuteaz[ ]n publicistic[ ]n paginile ziarului Diminea\a.
1921 Semneaz[ ]n revista Roma, I, nr. 3, traducerea nuvelei Nastagio degli
onesti din Decameronul lui Boccaccio. Particip[ la excursia organizat[
]n Italia de Ramiro Ortiz, vizit`nd, ]n drum spre Roma, Istanbulul, Atena,
Catania, Napoli. Colaboreaz[ la ziarul Dacia.
1923 Apare romanul lui Giovanni Papini — Un uomo finito (Un om sf`r=it),
tradus de G. C[linescu, cu o prefa\[ a autorului, scris[ pentru aceast[
traducere, =i cu un cuv`nt ]nainte de Al. Marcu. }n acela=i an ]=i trece
examenul de licen\[ =i devine profesor suplinitor la Liceele “Gh. +incai”
=i “Matei Basarab” din capital[. Renun\[ la postul de arhivar.
1924 Redacteaz[, scriindu-le de fapt, numerele pe ianuarie, martie, iunie—
iulie =i august ale revistei Roma. Promoveaz[ examenul de capacitate
la limbile italian[ =i rom`n[ =i devine profesor la Liceul “Diaconovici
Loga” din Timi=oara, prin ordin ministerial. Nu se prezint[ ]ns[ la post,
deoarece ob\ine concediu de studii =i o burs[ de doi ani pentru +coala
Rom`n[ din Roma, atunci de arheologie =i istorie. Fusese recomandat
ministerului de Ramiro Ortiz, iar hot[r`rea o luaser[ D. Onciul =i Vasile
P`rvan. Va frecventa biblioteca +colii, a Institutului “De propaganda
fide” =i a Vaticanului. Va asculta cursurile lui Adolfo Venturi =i va vizita
muzeele Rena=terii. Se va feri s[ se specializeze strict, dar va deprinde
obi=nuin\a muncii organizate.
1925 Public[ ]n revista Diplomatarium italicum studiul Alcuni missionari
catolici italiani nella Moldovia nei secoli XVII e XVIII, studiu tip[rit apoi
]n volum de Academia Rom`n[ ]n colaborare cu Libreria di scienze e
lettere din Roma.
1926 Se ]ntoarce ]n \ar[, unde este deta=at, prin ordin ministerial, ca profesor
de limba =i literatura italian[, la Liceul “Gh. +incai” din capital[.
Frecventeaz[ cenaclul lui E. Lovinescu =i debuteaz[ ]n Universul literar
(nr. 51) cu poezia Nova mihi apparuit Beatrix.
1927 }=i extinde colaborarea la diverse publica\ii: Vremea lui I. Valerian (unde
scrie p`n[ ]n 1929, apoi, sporadic, ]n 1932 =i 1933); Sinteza (unde
]ncepe polemica cu E. Lovinescu, dus[ intermitent, p`n[ la moartea
acestuia, ]n diverse publica\ii); G`ndirea (unde public[ neregulat p`n[
]n 1929); Politica (accidental, dar revine =i ]n 1928).
1928 Colaboreaz[ la Universul literar, condus de Camil Petrescu, la revista
Opozi\ia, preia cronica literar[ a Vie\ii literare. }ncepe polemica cu
Via\a lui Mihai Eminescu 5

revista Kalende, condus[ de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu,


Tudor +oimaru =i +erban Cioculescu. }=i ia ]n primire postul de la Liceul
“Diaconovici Loga” din Timi=oara, dar vine lunar ]n Bucure=ti.
1929 Se c[s[tore=te cu Alice Vera Trifu, fiica lui Simion =i a Elisabetei Trifu
din Bucure=ti. Vor locui p`n[ c[tre sf`r=itul anului la Timi=oara. Atunci
ob\ine aprobare ministerial[ pentru deta=are la +coala superioar[ de
comer\ nr. 2 din capital[.
Colaboreaz[ cu studiul Valachia =i Moldavia ]n vechile periple italiene la
volumul colectiv Omagiu lui Ramiro Ortiz.
1930 Se transfer[ la catedra vacant[ de italian[ de la +coala superioar[ de
comer\ nr. 2 din Bucure=ti. Redacteaz[ revista Roma (unde public[ mai
intens p`n[ ]n 1932), scoate revista Capricorn, dou[ numere, unde
folose=te, prima oar[, pseudonimul Capricorn, ]ncepe s[ publice ]n
Vremea un studiu despre E. Lovinescu (ultimul episod ]n febr. 1931),
]ncepe polemica cu G`ndirea, colaboreaz[ ]nt`mpl[tor la Vestul. Apare
Altre notizie sui missionari catolici nei paesi romeni ]n acela=i Diploma-
tarium italicum, publicat apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]mpreun[
cu Libreria di scienze e lettere din Roma.
1931 Este numit profesor titular de limba italian[ ]n ]nv[\[m`ntul secundar
=i comercial din Bucure=ti. Colaboreaz[ la Adev[rul literar =i artistic,
ziarul Cuv`ntul, la Via\a rom`neasc[. Termin[ de scris Via\a lui Mihai
Eminescu =i ]ncepe s-o publice ]n foileton ]n ziarul Mi=carea. Mihai Ralea
o cite=te ]n manuscris =i o recomand[ c[lduros lui Al. Rosetti, directorul
Editurii “Cultura na\ional[“.
1932 Colaboreaz[ regulat la Adev[rul literar =i artistic (p`n[ ]n 1939). Public[
=i cu pseudonimele Sportiv, Ovidius (]n 1932); Ad. Lit. (]n 1933, 1937);
Al. (1933-1938); Aristarc (]n 1933-1938). Public[ manuscrise emines-
ciene ]n Adev[rul literar =i artistic ca =i ]n Via\a rom`neasc[, Rom`nia
literar[ (colaborare solicitat[ de Camil Baltazar). Tot ]n Rom`nia literar[
public[ un prim capitol al romanului intitulat ini\ial Ursitoarele (vii-
toarea Cartea nun\ii). Apare Via\a lui Mihai Eminescu. Este propus de
G. Ibr[ileanu =i numit codirector al Vie\ii rom`ne=ti, al[turi de Mihai
Ralea. Este ales, la propunerea lui Al. Posetti, membru ]n juriul pentru
decernarea premiului “Tekirghiol-Eforie”, premiu ce va fi ob\inut de
Mircea Eliade pentru romanul Maitrey.
1933 Apare ultimul foileton al romanului ]n Rom`nia literar[. Apare, ]n
Editura “Adev[rul”, Cartea nun\ii. }ncepe polemica cu Camil Baltazar.
6 G. C[linescu

Inaugureaz[, ]n Adev[rul literar =i artistic, “Cronica mizantropului”, pe


care o semneaz[ la ]nceput Al., apoi Aristarc, pseudonim folosit frecvent
p`n[ ]n 1947 =i, mai rar, p`n[ la s`r=itul vie\ii. Ini\iaz[ apari\ia bilunar[
a Vie\ii rom`ne=ti. Aici, ca =i ]n Adev[rul literar =i artistic, public[
fragmente din Opera lui Mihai Eminescu. Apare edi\ia a doua a Vie\ii
lui Mihai Eminescu. Colaboreaz[ la num[rul festiv al ziarului Diminea\a.
}n vara acestui an ]ncepe polemicile cu Mihail Sebastian, Pompiliu
Constantinescu =i I. Valerian. Este ales din nou membru ]n juriul
premiului “Tekirghiol-Eforie”.
1934 Apare primul volum din Opera lui Mihai Eminescu.
Se ]mboln[ve=te de astenie nervoas[ =i p[r[se=te redac\ia Vie\ii rom`ne=ti.
1935 Apar volumele II =i III din Opera lui Mihai Eminescu.
1936 Apar volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. Prime=te premiul
“Hamangiu” al Academiei Rom`ne pentru Via\a lui Mihai Eminescu =i
volumele I-III ale Operei lui Mihai Eminescu. }ncepe colaborarea la
Revista Funda\iilor Regale, unde va publica intermitent p`n[ ]n 1940.
Re]ncepe colaborarea la Via\a rom`neasc[. Apar ]n Adev[rul literar =i
artistic primele fragmente din Istoria literaturii rom`ne...., cu titlul Din
istoria literaturii rom`ne=ti. Face o excursie ]n Fran\a =i Italia.
Se ]nscrie la doctorat la Universitatea din Ia=i. Comisia, format[ din I.
M. Marinescu, Mihai Ralea, Iorgu Iordan =i Octav Botez, pre=edinte O.
Trafali, confer[ titlul de doctor ]n litere lui Gheorghe C[linescu pentru
teza Analiza unui manuscris eminescian (“Avatarii faraonului Tlà”), tez[
complementar[ fiind volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu.
1937 D[ concurs pentru conferin\a, vacant[, de estetic[ =i critic[ literar[ a
universit[\ii ie=ene. Comisia este alc[tuit[ din Mihai Ralea, pre=edinte,
Iorgu Iordan =i Octav Botez, membri, I. M. Marinescu =i I. C. Balmu=,
membri suplean\i.
1938 Apare romanul Enigma Otiliei, 2 vol.
}nfiin\eaz[ asocia\ia literar[ “Noua Junime”, care-=i deschide =edin\ele
]n redac\ia ziarului Ia=ul, ]n prezen\a lui Andrei O\etea, Iorgu Iordan,
George Iva=cu =. a. Va colabora la Ia=ul. Apare Via\a lui Ion Creang[. E
considerat demisionat de la +coala superioar[ de comer\ din Bucure=ti.
Se stabile=te la Ia=i, unde va sta cu intermiten\e p`n[ ]n 1944. Apare
edi\ia a III-a a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i edi\ia Poezii de Mihai
Eminescu, ]ntocmit[ =i comentat[ de G. C[linescu. C[l[tore=te ]n Fran\a
=i Italia.
Via\a lui Mihai Eminescu 7

Re]ncepe cursul la universitatea ie=ean[ cu prelegerea Despre biografi-


ile roman\ate.
1939 Apare la Ia=i Jurnalul literar, s[pt[m`nal de critic[ =i informa\ie literar[,
scos de G. C[linescu. Filose=te aici =i pseudonimele Aristarc, Nostra-
damus, Vera Com=a, J. L. Revista apare p`n[ la sf`r=itul anului, fun-
c\ion`nd =i cu drept de editur[. Astfel apar studiile Liviu Rebreanu =i
Tudor Arghezi, semnate de G. C[linescu. Peste var[ se mut[ la Bucure=ti,
l[s`nd secretariatul publica\iei lui George Iva=cu.
Public[ Principii de estetic[. Sporadic, colaboreaz[ la }nsemn[ri ie=ene,
unde va mai publica =i ]n 1940.
1940 Lucreaz[ la Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, din
care public[ fragmente ]n Revista Funda\iilor Regale. G. C[linescu ob\ine
de la Comandamentul cercului de recrutare din Ia=i ordinul de “Rechizi-
\ionat pe loc pentru lucru” la facultate, iar din partea Ministerului Edu-
ca\iei Na\ionale, concediu cu salariu ]ntreg, cu ]ncepere din decembrie =i
p`n[ ]n aprilie anul urm[tor, pentru urm[rirea tip[ririi Istoriei literaturii...
1941 iulie Apare Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent,
st`rnind un puternic ecou ]n critica literar[ a vremii. Se public[ peste
o sut[ de recenzii, articole =i bro=uri. Acestea apar pe tot parcursul
anului 1941, la ]nceputul anului 1942 =i, mai rar, ]n anii urm[tori. Prin-
tre cele mai notabile interven\ii men\ion[m urm[toarele: a lui Eugen
Lovinescu ]n Curentul literar (sept. 1941), +erban Cioculescu ]n Revista
rom`n[ (oct.-dec. 1941), Perpessicius ]n Universul literar (mai 1945)
=i a lui Pompiliu Constantinescu la radio (iunie 1945).
1942 Ob\ine definitivarea pe postul ocupat la universitatea ie=ean[.
1943 Apare +un sau Calea neturburat[. Mit mongol, dedicat[ lui Iorgu Iordan,
“pentru marele s[u caracter”. Semneaz[ p`n[ ]n 1944, cu pseudonimul
Aristarc, o rubric[ ]n Vremea.
1944 Public[ la Vremea 12 poeme. Colaboreaz[ la Ecoul; scoate ziarul Tribuna
poporului.
Se alc[tuie=te o “Comisie de chemare” pentru catedra vacant[ de Isto-
ria literaturii rom`ne moderne a universit[\ii ie=ene, comisie alc[tuit[
din Dan Simonescu, Iorgu Iordan, Petru Caraman, D. Caracostea (scrie
raportul de chemare), D. Popovici. G. C[linescu este votat ]n unani-
mitate =i numit, prin Decret, profesor titular la respectiva catedr[.
1945 Este numit profesor titular la catedra de Istoria literaturii rom`ne
moderne a Universit[\ii din Bucure=ti. Tribuna poporului ]=i ]nceteaz[
8 G. C[linescu

apari\ia. Scoate s[pt[m`nalul literar, artistic =i social Lumea, care va


apare p`n[ ]n 1946. Re]ncepe colaborarea la Revista Funda\iilor Regale
=i o continu[ p`n[ ]n 1947.
Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu.
1946 |ine lec\ia de deschidere la Facultatea de litere =i filozofie a Universit[\ii
din Bucure=ti, cu prelegerea Sensul clasicismului. Apare volumul Impresii
asupra literaturii spaniole =i edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne.
Compendiu. }ncepe colaboraea la Contemporanul, unde public[ p`n[
]n 1964. Va folosi =i pseudonimul Aristarc.
Ianuarie Uniunea Patrio\ilor se transform[ cu prilejul Congresului care
are loc acum ]n Partidul Na\ional Popular. G. C[linescu este ales membru
al Biroului Executiv. Apare ziarul Na\iunea al Partidului Na\ional Popular,
ziar condus de G. C[linescu. Aici ]ncepe publicarea impresiilor de
c[l[torie ]n urma vizitei ]n U.R.S.S., ]ntreprins[ ]n acela=i an, pe ruta
Kiev—Moscova—Leningrad.
1947 Apare edi\ia a doua din Enigma Otiliei. Termin[ noua redactare a Operei
lui Mihai Eminescu =i Editura Funda\iei Regale ]ncepe culegerea ei.
Apare primul num[r din noua serie a Jurnalului literar. Re]ncepe s[
scrie cronic[ literar[ la Na\iunea, care-=i va ]nceta apari\ia ]n 1949.
Folose=te pseudonimele Aristarc (1946-1948); Belfegor, Aretino, Selta-
badil, Machiavel (toate ]n 1947). Scoate manualele de limba rom`n[
pentru clasele I-III de gimnaziu =i pentru clasa a IV-a de liceu.
Deschide cursul de la Facultatea de litere =i filozofie cu prelegerea Istoria
ca =tiin\[ inefabil[ =i sintez[ epic[.
Moare Maria C[linescu.
1948 Este ales deputat al Marii Adun[ri Na\ionale ]n Circumscrip\ia electoral[
Br[ila din partea Frontului Democra\iei Populare. Este ales membru
activ al Sec\iei literare a Academiei Rom`ne ]n locul lui Sextil Pu=cariu.
Apare ultimul num[r din Jurnalul literar. Renun\[ la cronica din
Na\iunea. Moare Maria Vi=an.
1949 ianuarie |ine ultimul curs la Facultatea de litere =i filozofie. Este deta=at
la Institutul de istorie literar[ =i folclor. Apare volumul Kiev—Moscova—
Leningrad. Este numit membru ]n Comitetul na\ional jubiliar pentru
s[rb[torirea centenarului lui Mihai Eminescu, comitet condus de Mihail
Sadoveanu.
1950 Colaboreaz[ sporadic la Flac[ra.
1951 E ]ncadrat director la Institutul de istorie literar[ =i folclor.
Via\a lui Mihai Eminescu 9

1952 |ine ]n sala Dalles conferin\a Caragiale despre alegerile din trecut ]n
\ara noastr[. Public[ ]n Contemporanul nuvela Necunoscut. Public[ ]n
revista Studii articolul Al. Odobescu =i Rusia. Este ales membru ]n
Comitetul pentru s[rb[torirea centenarului Gogol. I se acord[ medalia
“A cincea aniversare a proclam[rii R. P. R.”.
1953 Apare romanul Bietul Ioanide. Apare manualul de Istoria literaturii
rom`ne pentru clasa a VIII-a redactat de Ion Vitner =i Ov. S. Crohm[lniceanu,
colectiv condus de George C[linescu. C[l[tore=te ]n R. P. Chinez[.
Mai. Apare nr.1 al revistei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor,
buletinul anual al Institutului.
1954 Cu aceia=i colaboratori editeaz[ manualul Istoria literaturii rom`ne
pentru clasa a IX-a.
}ngrije=te =i prefa\eaz[ edi\ia Opere de Ion Creang[. Apar litografiate, sub
egida Institutului, monografiile Scriitori minori =i Nicolae Filimon. Este
numit directorul revistei La Roumanie Nouvelle, care va apare p`n[ ]n 1958.
1955 Apare volumul Am fost ]n China nou[. Apare litografiat[ la Institut
monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare ]n Contemporanul, pentru pri-
ma oar[, “Cronica optimistului”.
1956 Apar volumele Studii =i conferin\e, Trei nuvele, Enigma Otiliei, edi\ia a
III-a. Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor monografiile
Nicolae Filimon =i Gr. M. Alexandrescu. Colaboreaz[ la revista Steaua.
Este ales membru ]n Comitetul Uniunii Scriitorilor. }ntreprinde, ]mpre-
un[ cu membri ai Istitutului, o c[l[torie de studii prin \ar[, pe urmele
lui Goga, Slavici, Blaga.
1957 Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor un capitol din
noua versiune a Operei lui Mihai Eminescu. Revizuie=te documenta\ia
Vie\ii lui Mihai Eminescu. }ntreprinde c[l[torii de studii prin vechi ora=e
rom`ne=ti. Organizeaz[ acas[ spectacole cu scenetele Directorul nebun
=i Irod. Particip[ membri ai Institutului =i invita\i.
1958 C[l[torii de stadii ]n Moldova =i Transilvania. Spectacole acas[ cu
Brezaia, Napoleon =i Fouché, Napoleon =i Sf. Elena, Ileana Flutureanca.
Public[ ]n Contemporanul un studiu despre Nicolae Labi=.
1959 Apar edi\iile a IV-a =i a V-a din Enigma Otiliei, ca =i versiunea ]n limba
francez[ a c[r\ii. Apare ]n volum monografia Nicolae Filimon. Se
constituie colegiul redac\ional pentru elaborarea tratatului de Istoria
literaturii rom`ne, condus de George C[linescu. Este s[rb[torit ]n =edin\[
solemn[ de c[tre Academia R.P. R. =i Uniunea Scriitorilor cu prilejul
]mplinirii v`rstei de 60 de ani. I se acord[ Ordinul Steaua Republicii
10 G. C[linescu

clasa a II-a. Public[ ]n Gazeta Literar[ un ciclu de poezii erotice. Merge


la Praga pe itinerarul lui Nicolae Filimon. Organizeaz[ spectacol acas[
cu piesa Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor.
1960 Apare romanul Scrinul negru. Este numit profesor onorific la catedra
de Istoria literaturii rom`ne a Facult[\ii de filologie a Universit[\ii din
Bucure=ti, unde are dreptul s[ “\in[ cursuri facultative de specialitate”.
C[l[tore=te ]n Cehoslovacia pe aceea=i rut[ ca mai sus. Organizeaz[
spectacole acas[ cu piesele Phedra, Secretarii domnului de Voltaire,
Soarele =i Luna.
1961 Apare edi\ia definitiv[ a Enigmei Otiliei, ca =i versiunea ei german[,
scoas[ la Berlin de editura “Der Morgen”. C[l[tore=te ]n Fran\a, la
invita\ia lui Jean Louis Vigier, pre=edintele grupului de prietenie franco-
rom`n[ din Senatul francez. C[l[tore=te la Moscova. Este ales deputat
al MAN ]n Circumscrip\ia electoral[ nr. 24 din fostul raion R[cari.
1962 Apare monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare la Praga =i Vilnius Enigma
Otiliei, iar la Var=ovia Scrinul negru. Este reales ]n Comitetul de con-
ducere al Uniunii Scriitorilor. Ini\iaz[ ]nfiin\area unui Muzeu de istorie
literar[ =i folclor al literaturii rom`ne, ]n sediul Institutului, =i doneaz[
piesele care alc[tuiesc fondul de baz[. |ine un curs despre Eminescu
la Facultatea de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti.
Merge la Floren\a la Adunarea general[ a Comunit[\ii europene a scri-
itorilor.
1963 Apare volumul de versuri Lauda lucrurilor. Apare Scrinul negru edi\ia a
doua. }ngrije=te edi\ia bilingv[, rom`no-francez[, a Operelor lui Ion
Creang[. Public[, ]n Gazeta literar[, Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului
Dalibor. Public[ fragmente din piesa Ludovic al XIX-lea, f[r[ a-=i dest[inui
paternitatea. Merge la Modena pentru festivit[\ile dedicate celui de-al
cincilea centenar al na=terii lui Pico della Mirandola.
1964 Apare Via\a lui Eminescu ]n edi\ie definitiv[. Apare tratatul de Istoria
literaturii rom`ne vol. I, al c[rui coordonator este. |ine la Sala Mic[ a
Palatului comunicarea Eminescu — poet na\ional ]n cadrul Sesiunii
=tiin\ifice a Academiei =i Uniunii Scriitorilor, organizat[ cu prilejul
]mplinirii a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Prezint[
comunicarea Umanismul lui Creang[ la Sesiunea jubiliar[ a Facult[\ii
de limba =i literatura rom`n[. |ine la Facultate cursul special despre
Ion Creang[. Este numit “=ef de catedr[ onorific” =i “conduc[tor =tiin\ific
al cadrelor care doresc s[ ob\in[ titlul de candidat ]n =tiin\e, specialitatea
rom`n[“. Prime=te Premiul de Stat pentru “activitatea literar[ =i publi-
Via\a lui Mihai Eminescu 11

cistic[“ din ultimii ani. Este internat la Sanatoriul Otopeni cu diagnos-


ticul “ciroz[ hepatic[“.
1965 Apare, ]ntr-o form[ rev[zut[, monografia Ion Creang[. Apare versiunea
maghiar[ a Enigmei Otiliei. Este propus candidat de deputat ]n Marea
Adunare Na\ional[ din partea Circumscrip\iei electorale R[cari. Este
ales din nou ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Public[
]n Contemporanul versuri. Apare primul volum din edi\ia de Opere de
G. C[linescu.
12 martie Se sf`r=e=te din via\[, la Sanatoriul Otopeni, G. C[linescu.
}ncepe destinul postum al operei sale.
Apar urm[toarele volume din scrierile lui G. C[linescu: Vasile Alecsan-
dri, Impresii asupra literaturii spaniole, Estetica basmului, Eminescu,
Bietul Ioanide, Enigma Otiliei, care se public[ tot ]n acest an =i la Atena,
]n versiune greac[, Teatru, Iubita lui B[lcescu.
Institutul pe care l-a condus se va numi “G. C[linescu”.
1966 Via\a lui Mihai Eminescu ]n versiune rom`neasc[ =i maghiar[, Studii =i
cercet[ri de istorie literar[, Studii =i comunic[ri, Poezii, Ion Creang[
(Via\a =i Opera), Ion Eliade R[dulescu =i =coala sa, edi\ia a doua a Enigmei
Otiliei, ]n german[, la Berlin.
1967 Scriitori str[ini, Ulysse, Enigma Otiliei, care se =i traduce la Buenos Aires.
Apoi versiunea german[ a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i, ]n limba magiar[,
o selec\ie de poezii.
1968 Catinà Damnatul, Istoria literaturii rom`ne. Compendiu, Principii de
estetic[ (antologie), Scrieri despre art[, Scrinul negru. Apar ]n maghiar[
Bietul Ioanide =i un volum de critic[ literar[, iar ]n bulgar[ Enigma Otiliei.
1969 Cartea nun\ii =i Enigma Otiliei. Apare ]n maghiar[ Scrinul negru.
1970 Opera lui Mihai Eminescu, ]n 2 vol. Ion B[lu public[ G. C[linescu. Eseu
despre etapele crea\iei.
1971 Universul poeziei, Texte social-politice 1944-1965, Enigma Otiliei, Bietul
Ioanide =i, ]n limba bulgar[, Via\a lui Mihai Eminescu, iar ]n maghiar[
Cartea nun\ii.
1972 Studii de literatur[ universal[, Literatura nou[, Cartea nun\ii, iar ]n
francez[ =i englez[ Studii de poetic[.
1973 Via\a lui Mihai Eminescu, Universul poeziei, G`lceava ]n\eleptului cu
lumea, Pseudojurnal de moralist, vol. I, Ion Creagn[ (Via\a =i Opera),
}nsemn[ri de c[l[torie, Bietul Ioanide, versiunea polonez[ la Var=ovia a
Bietului Ioanide.
12 G. C[linescu

1974 Principii de estetic[, Enigma Otiliei, Scrinul negru, versiunea maghiar[


a Laudei lucrurilor.
1975 Via\a lui Mihai Eminescu, Ion Creagn[ (Via\a =i Opera), Bietul Ioanide,
Opere alese, ]n limba rus[, la Moscova; Enigma Otiliei, Ion Creang[ =i
Cartea nun\ii, ]n maghiar[. Ion B[lu public[ George C[linescu (1899—
1965) Biobibliografie.
1976 Opera lui Mihai Eminescu, Enigma Otiliei, +un sau Calea neturburat[.
Mit mongol. Apare ]n bulgar[ Scrinul negru.
1977 Scrinul negru, Via\a lui Mihai Eminescu =i Coresponden\a lui George
C[linescu cu Al. Rosetti.
1978 Mihai Eminescu (Studii =i articole), Ion Creang[ (Via\a =i Opera), Cartea
nun\ii.
1979 Avatarii faraonului Tlà, Scrisori =i documente, Enigma Otiliei.
Dumitru Micu public[ studiul G. C[linesu. }ntre Apollo =i Dionysos, iar
Ion Nu\[ ]ngrije=te edi\ia Amintiri despre G. C[linescu.
1980 Bietul Ioanide.
1981 Ion B[lu Via\a lui G. C[linescu =i Mircea Martin — G. C[linescu =i
“complexele” literaturii rom`ne.
1982 Apare edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n
prezent, Editura Minerva. Este o edi\ie rev[zut[ =i ad[ugit[. Autorul a
]nceput revizia Istoriei... ]nc[ din 1946.
Edi\ia a doua cuprinde cam o sut[ de pagini ]n plus (de formatul primei
edi\ii). De=i viziunea de ansamblu, periodizarea, structura lucr[rii =i
judec[\ile de valoare nu sunt substan\ial modificate, totu=i exactitatea
informa\iei este net superioar[ primei edi\ii. Exemplific[m: documen-
ta\ie ]mbun[t[\it[ la Gr. Alexandrescu, Al. Odobescu, Mihai Eminescu,
I. L. Caragiale, Al. Vlahu\[, B. +t. Delavrancea =. a.; =tiri biobibliografice
noi despre C. D. Aricescu, G. Baronzi, +t. O. Iosif, M. Kog[lniceanu, V.
Alecsandri, N. T. Or[=anu =. a. Au fost luate ]n considera\ie, ]n prezenta
edi\ie, modific[rile operate de C[linescu ]n paginile primei edi\ii, ]n
num[r de 58, ca =i informa\iile, ]n num[r de 138, publicate cu ]ncepere
din 1946 ]n diverse periodice (Na\iunea, Studii =i cercet[ri de istorie
literar[ =i folclor, Lumea, Revista Funda\iilor Regale) cu men\iunea
“complet[ri la Istoria literaturii rom`ne”... Unele capitolele ale prezen-
tei edi\ii sunt rescrise ]n ]ntregime ]n vederea reedit[rii lucr[rii (ex.
Kog[lniceanu, Negruzzi, Bolintineanu, I. L. Caragiale =. a.).
ECATERINA |AR{LUNG{
STR{MO+II
Con=tiin\a rom`neasc[ a voit s[ dea celui mai mare poet al ei
o ob`r=ie fabuloas[. Dar pentru c[ misticismul genealogic a
devenit din ce ]n ce mai prudent, nimeni nu se g`nde=te ca,
asemeni lui Virgiliu, care descindea pe August din miticul Aeneas,
s[ trag[ pe Eminescu din s`ngele balaurului din poveste, dintr-un
zmeu sau m[car din Buddha. De asemeni, lipsind orice ve=ti scrise
din recea noapte scitic[, r[m`ne oricum hot[r`t, c[ poetul nostru
nu poate cobor] din Brig-Belu sau nebunul Boerebist, precum nici
din Zamolxe, nici din Baba Dochia. S`ngele s[u sub\ire cere ]ns[
o origine aleas[, str[veche =i ]ndep[rtat[, fiind ]ndoial[ c[ un
c[minar moldovean =i o fat[ de stolnic ar fi putut da fiin\[
]ntristatului contemplator al Luceaf[rului.
}nt`ia b[nuial[, dar, este c[ str[mo=ul s[u ar fi fost turc. Emin
Efendi, negu\[tor turc, prip[=it prin \ar[, s-ar fi a=ezat dup[ unii
la Vatra-Dornei, dup[ al\ii la Suceava =i mai apoi la Boto=ani, s-ar
fi botezat cre=tine=te schimb`ndu-=i numele ]n Eminovici =i, ]nsurat
cu o rom`nc[, ar fi pus temelia ilustrei familii (152). Ciud[\enia
numelui a sprijinit aceast[ genez[; prietenii ziceau poetului ]n
glum[ “turcule” (99), =i el ]nsu=i, ]n epoca r[t[cirii, l[s`ndu-se ]n
voia unei amare fantezii, se declara urma= al lui Utungi Emin Aga
(68). Chipul s[u senin-meditativ ducea g`ndul spre Orient. C`nd
pentru ]nt`ia oar[ Slavici ]l v[zu la Viena, pe s[lile Universit[\ii,
]l crezu un albanez sau un persan (210). Dar dac[ Asia ]=i disput[
14 G. C[linescu

onoarea de a fi dat ob`r=ie poetului lui Buddha Sakya-Muni,


Septentrionul revendic[ =i el cinstea de a fi s[l[=luit pe str[mo=ii
celui care a c`ntat diamantul ascuns ]n Marea Nordului. Dup[
unii, deci, Eminescu este, prin origine, suedez. El ar fi fost nepot
de fiu al unui ofi\er de cavalerie invalid din oastea lui Carol al XII-lea,
stabilit dup[ b[t[lia de la Poltava la Suceava, pe l`ng[ familia
baronului Musta\[ (58, 152, 159). Dup[ mam[, Eminescu pare ]ns[,
indiscutabil, rus. C[ci mo=ul acesteia era un muscal, de nu cumva
cazac, anume Alexa Potlov, fugit din Rusia pentru pricini politice =i
a=ezat pe malul Siretului, ]n apropiere de satul Sarafine=ti, unde, ]n
straie \[r[ne=ti =i sub numele de Don\u, se ]ndeletnicea cu prisaca.
Mama poetului, Raluca, \inea pe so\ul ei de rutean, =i aceasta devine
credibil c`nd afl[m c[ urma=ii, ]n via\[ ]nc[, ai lui Eminescu, vorbesc
rutene=te (159). Adversarii contemporani ]l socoteau bulgar (150).
Unul din ei scria (244):
“Acei cari cunosc de aproape pe dl Eminovici — citi\i Eminescu,
v[ rog — vor recunoa=te acest portret. Adeseori privirile trec[toru-
lui sunt atrase de un individ cu un ciudat cap ]n patru muchi,
astfel cum bucure=tenii vor fi v[zut uneori la lucr[torii bulgari
(cu ocazia canaliz[rii D`mbovi\ei este dat fiec[ruia s[ constate
acest fapt)... b[iatul are oarecare imagina\ie, =i ]ntr-o bun[
diminea\[, p[r[sind fructuoasa meserie a pastramagiilor (o
industrie foarte r[sp`ndit[ ]n Boto=ani, dar din p[cate e toat[ ]n
m`inile bulgarilor), =i-a pus ]n minte s[ ajung[ om mare...”
Dac[ =tirea dat[ de un francez c[ Eminescu ar fi de origine
s`rb[ (Dacoromania, II, p. 871) e o simpl[ extravagan\[, mai nou[
=i mai m[gulitoare este ipoteza unei descenden\e polone. O familie
Eminowicz din Polonia, care num[r[ doi poe\i (Ludwig Eminowicz
=i Roman Eminowicz, m. oct, 1920), =i-a alc[tuit nu demult
arborele genealogic. Ea a descoperit c[ se trage din Murad
Eminowicz, negustor armean =i cet[\ean al Liovului, dup[ cum
gl[suie=te un manuscris din 1646, aflat ]n Biblioteca Ossolinski.
Acesta era cel mai bogat din colonia celor 82 de familii armene
Via\a lui Mihai Eminescu 15

din Liov, iar casa sa str[juia m`ndr[ ]ntre acelea ale familiilor
Gluszkiewicz =i Domozyski din uli\a armean[. Tr[dare a s`ngelui!
}n anul 1874, Eminescu trecea prin Cracovia, re=edin\[ a ilustrei
sale rude dr. Vichentie Eminowicz, consilier comunal, =i p[=ea =i ]n
Lemberg. Dac[ instinctul s[u atavic ar fi fost mai viu, poetul s-ar fi
dus pe uli\a armean[ =i ar fi contemplat ]ndelung, ]ntre casele
Gluszkiewicz =i Domozyski, m`ndra cas[ a str[bunului s[u Murad
Eminowicz. El ]ns[ umbla s[ scoat[ fotografie a bisericii Movile=-
tilor =i de pe portretul unui urma= din |ara Rom`neasc[, ajuns
mare cancelar al Poloniei (192).
+i c`nd propria ta via\[ singur n-o =tii pe de rost,
O s[-=i bat[ al\ii capul s-o p[trunz[ cum a fost?
Iat[, noi ni-l batem! Noi afl[m, mai t`rziu, pe urma=ii bogatului
armean ]nnobila\i. O linie principal[ Eminowicz-Dolenga st[ruie
]n Polonia, o alta lateral[ Eminowicz-Emberg apare ]n Podolia.
Un oarecare membru al familiei ar fi emigrat acolo =i s-ar fi legat
prin c[s[torie cu casa Emberg din Silezia, c[ci un Petru Eminowicz
din Podolia se legitima la 1802, ]n fa\a comisiei nobililor, ca
descinz`nd din sus-numita cas[ silezian[. Ramura aceasta ]=i
]ntinde crengile p`n[ prin Bucovina =i Basarabia, ]n fa\a Mohil[-
ului unde urma=i ai ei ar fi avut, zice-se, averi. Din ea se trage,
f[r[ ]ndoial[, Mihai Eminescu, ridic`nd la trei num[rul poe\ilor
da\i omenirii de nobila =leaht[ polac[ (146). Cei care sprijin[
aceast[ ]nrudire au b[gat de seam[, cu mult[ perspicacitate, c[
cei mai mul\i din Eminowiczenii bucovineni =i basarabeni se
cheam[ tot Mihai. Ergo! (131)
Cineva ]ns[, bizuindu-se pe aceast[ spi\[, a r[mas uimit de un
alt adev[r. Dac[ numita familie polon[ se izvode=te din armeanul
Murad Eminowicz, atunci =i Mihai Eminescu este armean (222).
+i iat[-ne ]ntor=i pe l`ng[ Marea Caspic[ ]n enigmatica Asie. Acela
care ]n numele unei str[vechi rom`nimi se ]nspuma de indignare
]mpotriva traianomaniei unor elemente, pe care, exager`nd, le
declara str[ine:
16 G. C[linescu

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,


n[p[stuit de legend[ =i de =tiin\a biografic[, este ]ntins de zece
na\ii deodat[, spre a fi pe r`nd turc, albanez, persan, suedez, rus,
bulgar, s`rb, rutean, polon, armean.
}n vreme ce biografii caut[ str[mo=i de-ai poetului ]ntre Marea
Baltic[ =i Marea Caspic[, ]ntr-un sat din Bucovina, jud. Suceava,
zis C[line=tii lui Cuparencu, tr[iau p`n[ deun[zi =i mai tr[iesc
]nc[ rude \[r[ne=ti ale lui Mihai Eminescu. Satul, rom`nesc, era
prin secolul al XVIII-lea jum[tate al familiei Cuparencu, jum[tate
al boierului C`rstea. Satul exista cu mult ]nainte de ocupa\ia
austriac[ (1775) =i fiindc[ Petrea Eminovici, ]nt`iul cu acest nume
pe care ]l g[sim prin scripte =i amintiri, merg`nd ]nd[r[t ]n vreme,
se n[scuse cu probabilitate ]ntre 1732 =i 1736, e lucru hot[r`t c[
Eminoviceni au tr[it =i ]nainte de 1736, fie ]n satul C[line=ti, fie
pe mo=ia boierului C`rstea de la Cost`na. }nr`urirea gali\ian[ nu
]ncepuse a se ar[ta cu putere, deoarece vorbeau ]nc[ limba lor
moldoveneasc[. Feciorul lui Petrea se chema Vasile Iminovici, s-a
n[scut prin 1780 =i a murit la 20 februarie 1844. Era \[ran =i el,
ca =i p[rintele s[u. +tia pu\in[ carte =i, av`nd darul c`nt[rii,
boierul ]l or`nduise dasc[l. Tot boierul i-a dat patru f[lci de
p[m`nt, c[tre sf`r=itul veacului. Devenit[ slobod[, familia cap[t[
stare =i trecere ]n sat. R[z[=ia este prin ea ]ns[=i o noble\e, =i tat[l
poetului trecea, f[r[ s[ritur[, ]n boieria m[runt[ (78,79).
Vasile are patru fete =i trei feciori. Cel mai mare, Gheorghe (n.
10. II. 1812), tat[l lui Mihai Eminescu, p[r[se=te casa p[rinteasc[.
Al doilea, Ioan (n. 14. III. 1816 — m. 21. II. 1877), r[m`ne la
glie, se ]nsoar[ cu Maria Mareci, ruteanc[ sau rom`nc[ ruteniza-
t[, are copii =i tr[ie=te \[r[ne=te. La curtea lui Gheorghe Eminovici
din Ipote=ti veni odat[ un frate al boierului, ]mbr[cat ca la \ar[.
Copiii ]l auzir[ vorbind rom`ne=te, dar =i rutene=te, voind s[
t[inuiasc[ vreun lucru. Mezinul, +tefan (n. 24. I, 1819), se duce
de acas[, f[r[ urme. Ar fi plecat ]n Moldova, s-ar fi c[lug[rit =i ar
fi murit de holer[ pe undeva (63).
Via\a lui Mihai Eminescu 17

Ioan a avut o fat[, dat[ dup[ un Ioan Florea, cu care face un


b[iat, Vasile Petrea, nu demult smintit, r[t[citor pe uli\ele satului.
Un fecior al s[u, Gheorghe, are la r`ndu-i o fat[, Xenia, c[s[torit[
cu Nicolai al lui Vasile, a c[rui mam[, Chi\a (Evdochia) Hu\an,
vorbe=te numai limba rutean[. Dup[ alt[ ipotez[, probabil tot prin
anchet[, Vasile Petrea ar ]nf[\i=a doi copii, Vasile =i Petrea, Vasile
av`nd ]ntr-adev[r un fecior Gheorghe, ]ns[ Chi\a Hu\an ar fi din
linia Mariei Iminovici, o fat[ a lui Vasile Iminovici =i sor[ cu
Gheorghe, tat[l poetului. Fata Mariei, Evdochia, s-ar fi c[s[torit cu
Vasile Hu\an. Arborele r[m`ne ]nc[ ]n cea\[, dar r[d[cina e g[sit[.
Cum se face c[ aceast[ familie, cu ]nf[\i=are =i nume rom`ne=ti,
vorbe=te de la o vreme rutene=te, se l[mure=te de c[tre cei care au
cercetat satul astfel: Maria Mareci, nevasta lui Ioan, de fel din
+erb[u\i (n. 1819 —m. 22 dec. 1897), era ruteanc[. Fiind mai ]n
v`rst[ dec`t b[rbatul =i mai cu t[rie ]n cas[ asupra copiilor, ca
]ndeob=te ]n familiile \[r[ne=ti de peste mun\i, ea face pe to\i ai casei
s[ vorbeasc[ rutene=te =i chiar pe b[rbatul ei, Ioan, care m`nuie=te
r[u aceast[ limb[ =i nu e slobod la vorb[ dec`t pe moldovenie, ca
fra\ii =i p[rin\ii s[i (78, 79). Eminescu ]nsu=i, f[r[ s[ cunoasc[ de
aproape familia, nici din vedere, nici din documente, nu se ]ndoia
c[ se trage din r[ze=i moldoveni, ruteniza\i abia ]n vremea din urm[,
fiindc[ tat[-s[u fusese dat la carte rom`neasc[ ]n Suceava (63).
A crede acum c[ ]ntre urma=ii \[ranului Petrea Eminovici =i
aceia ai lui Murad Eminowicz poate fi vreo leg[tur[ afar[ de aceea
]nt`mpl[toare a potrivirii sunetelor, c[ Michael von Eminowicz,
Kriminal-Akzessist ]n 1819 la tribunalul din Vijni\a, este pe de o
parte polon, pentru c[ adaug[ din orgoliu de =leaht[ un von
]naintea numelui, iar pe de alt[ rud[ cu dasc[lul de \ar[ Vasile,
opincar din mo=i-str[mo=i, ce nici viseaz[ la m`ndra spi\[ le=easc[
=i la cur\ile boiere=ti din Lemberg, Silezia =i Podolia; c[ aflarea
numelui Mihai la pretinsele rude nobile e un semn de rudenie,
c`nd nici cei din C[line=tii lui Cuparencu, nici cei de la Ipote=ti
nu =tiu de asta =i-=i numesc copiii Petre, Ioan, Vasile, Gheorghe,
18 G. C[linescu

+tefan, Niculae, +erban, Matei =i numai o dat[ Mihai — este


totuna cu a se pierde ]n legend[, cu a socoti pe Eminescu n[scut
din zmeu =i din Baba Dochia (80).
Judec`nd ]n lumina ]ns[=i a documentelor putem spune c[ nici
un scriitor rom`n nu-=i poate afirma mai cu putere ca Eminescu
]nsu=irea de poet ce apar\ine poporului rom`n =i nu-=i poate
num[ra ca el str[mo=ii moldoveni pe degete, vreme de dou[
veacuri. }nc`t, ]ndrept[\it s[ ia biciul ]mpotriva celor care, str[ini
ei ]n=i=i de origine, ]l ]nvinov[\eau a fi str[in, el putea fi iertat s[
r[spund[ adversarului cu aceste cuvinte de foc (143):
“... eu nu m[ sup[r deloc de modul cum se reflect[ persoana
mea ]n ochii d-tale, c[ci de la a=a oglind[ nici nu m[ pot a=tepta
la alt reflex. Dar acest reflex nu schimb[ deloc realitatea; el nu
m[ opre=te de-a fi dintr-o familie nu numai rom`n[, ci =i nobil[
neam de neamul ei — s[ nu v[ fie cu sup[rare — ]nc`t v[ asigur
c[ ]ntre str[mo=ii din \ara de sus a Moldovei, de cari nu mi-e ru=ine
s[ vorbesc, s-or fi afl`nd poate \[rani liberi, dar [...] p[zitori de
temni\[ m[car nici unul.”

GHEORGHE EMINOVICI
Fecior mai mare al lui Vasile, dasc[lul din C[line=ti, tat[l lui
Eminescu, Gheorghe Eminovici, Iminovici, sau Gheorghiè= Emino-
vici, cum ]i va zice lumea prin \inutul Boto=anilor, s-a n[scut la
10 februarie 1812 (78). Fiind b[iat de c`nt[re\ ]n stran[, adic[
de om mai cu ]nv[\[tur[, ]l vedem ]nv[\`nd carte, vreo trei ani,
la dasc[lul Ioni\[ din Suceava (66, 159). La =coli mai ]nalte nu
se =tie, nici nu e probabil, s[ fi umblat. Trebuie s[ fi fost ]ns[
ager la minte, ]n stare s[ prind[ multe, ca at`ta lume veche sau
f[r[ =coal[, din simpla experien\[, =i deloc doritor s[ se ]ntoarc[
la sap[, deoarece boierul Ioan Ienacaki C`rstea de la Cost`na
(l`ng[ Suceava) ]l ia ]n slujba sa, desigur pentru oarecare treburi
Via\a lui Mihai Eminescu 19

c[ncel[re=ti. Avea scriere citea\[ =i condei cult, expresie potrivit[


pentru abstrac\iile administrative. Baronul Jean Musta\[ din Buco-
vina, lu`nd cu arend[ de la boierul velit Bal= mo=ia Dumbr[veni,
aduce pe Gheorghe Eminovici ca scriitora=. Baronul n-a \inut mult[
vreme mo=ia, c[ci, fie termenul arendei a expirat f[r[ re]nnoire,
fie s-au ivit ne]n\elegeri ]ntre el =i proprietar (159), s-a dus de s-a
stabilit la Boto=ani, unde a murit, ]ngropat fiind ]n biserica Vovi-
denia, de d`nsul zidit[. Se vede c[ iste\ia scriitora=ului ajunsese
la cuno=tin\a boierului Bal= ca ceva deosebit, de vreme ce Emino-
vici e oprit mai departe pe mo=ie. Acest Bal= e probabil Alexandru,
vistier, fiul lui Iordachi Bal=, vistier a=ijderi. Acela c[p[tase ]n 1875
de la Al. Mavrocordat vv. ]nt[rire asupra unui schimb de mo=ii,
prin care devenea proprietar al mo=iei Brehue=ti, dincolo de Siret,
cam ]n dreptul Dumbr[venilor. Iordachi, la r`ndul lui fiu al unui
Lupu, mare logof[t, ridicase ]n iunie 1801 bisericu\a din Dumbr[-
veni, cu corni=e ]ntrerupte =i foarte ondulate, de un aspect baroc
cvasi maur, cu mici ferestre ogivale f[r[ chenare, ]ns[ cu un arc
oriental foarte caligrafic deasupra u=ii de la intrare. Murind
b[tr`nul Alexandru, fiul acestuia, Constantin, ]l face administra-
tor peste Dumbr[veni, d`ndu-i toate de trebuin\[ vie\ii =i leaf[
bun[ de 250 galbeni pe an (66). Tot Bal= ]i cap[t[ probabil de la
vod[ titlul de sulger. De va mai fi fost =i alt administrator (N[stase
Enacovici) nu e sigur (159), dar ceea ce r[m`ne ne]ndoios este
c[ Gheorghe Eminovici devenise m`na dreapt[ a boierului Cos-
tache Bal=, f[c`nd =i dreg`nd pe mo=ie, dup[ cum ne dovedesc
scrisorile =i rapoartele ce ]nc[ din 1839 le scria, ]n nem\e=te sau
]n moldovene=te, mai ceremonios ori mai pripit, boierului Cos-
tache =i secretarului acestuia, serdarului Alexander von Bizay de
Holdmesisch, la Galbena =i la Ki=in[u, unde era atunci re=edin\a
“milostivului st[p`n” (mss. G. E.).
Astfel, venind ]n 1841 o comisie alc[tuit[ din sp[tarul Iancul
Kog[lniceanu, vornicul Ioan Costachi =i postelnicul Asachi, cu
scopul de a stinge unele pricini de ]nc[lc[ri de mo=ie =i a ridica
20 G. C[linescu

un plan topografic, =i cer`nd cinstita comisiune vechilului nostru


s[ vin[ la zi hot[r`t[ cu documentele de proprietate ori s[ cheme
]n grab[ pe boier, Iminovici r[spunde d`rz c[ “eu nu am alt[
instruc\ie de la dumnealui boieriul Bal=, dec`t s[ p[zesc hotarele
mo=ielor supt numi di Dumbr[-veni, pi s[mnile p`n acum p[zite,
=i s[ caut interesul gospod[riei, din care ]n\[leg c[ dumnealui
boierul Bal=, =tiind c[ nimica nu st[p`ne=te cu r[credin\[, pornind
din \ar[ afar[, nu i-au cerut trebuin\[ ca s[-=i les[ documentele
mo=ielor sale ]n m`nule mele, pi care cinst[ita] comisie le ceri de
la mine a=a di aspru ca s[ le ]nf[\o=ez”. Bal= era boier mare.
Neput`nd s-o scoat[ la cap[t`i cu vechilul, comisia l[s[ lucrurile
balt[ (153).
Agonisind oarecare stare, t`n[rul Eminovici se ]nsur[ ]n
prim[vara anului 1840. Avea 28 de ani. S-a socotit destul de
sub\ire ca s[ cear[ stolnicului Jura=cu din Jolde=ti pe fata sa Ralù,
cu vreo patru ani mai t`n[r[ dec`t d`nsul. Socrul i-a dat zestre
bunicic[. Pe l`ng[ scule =i alte de-ale casei, i-a dat ]nainte de
nunt[ 1.500 de galbeni, iar ]n ziua cununiei, la 20 iunie anul
1840, i-a num[rat ]n m`n[ bani buni ]nc[ 1.500 galbeni, ]n total
3.000 de galbeni. Ba mai mult. So\ia se vede a fi av`nd =i o mo=ie
Or[=anii, din v`nzarea c[reia so\ul ia ]n arend[ mo=ia Dorne=ti,
mai primind pe deasupra zestrei 1.400 galbeni tot de la so\ie “spre
a pute spicularis[“ p[m`nturile ce le are (31).
La a=a stare, ]mboldit poate de so\ia sa Ralù, care avea u=oare
fumuri nobilitare, ]i trebuia lui Gh. Eminovici o urcare pe treapta
boiereasc[. +i iat[-l cer`nd =i c[p[t`nd f[r[ ]ndoial[ cu bani, de
la vod[ Mihail Grigore Sturza, la 12 mai 1841, decretul de
c[minar (159):
“Cu mila lui Dumnezeu, Noi Mihail Grigoriu Sturza Vv., Domn
|[rii Moldovii.
Dumisale Slugerului Gheorghie Eminovici.
Lu`nd ]n b[gare di sam[ slujbile ce ai s[v`r=it patrii ]n os[bite
Via\a lui Mihai Eminescu 21

vremi, dar mai ales supt vremelniceasca c[rmuire, noi g[sim de


cuviin\[ a\ face cuvinita r[spl[tire =i dar dup[ prerogativa ce avem
iat[ prin acest al Nostru Domnesc Decret ]\ h[r[zim rangu de [...]
C[minar d`ndu\ dreptate a te isc[li =i a fi ob=te=ti cunoscut cu acest
rang pentru care poruncim =i sfatului ca s[ te treac[ prin acturile
c[rmuirii cu rang de c[minar.
(ss) Mihail Gr. Sturza Vv.
1841 mai 12 zile”

Cu h`rtia ]n buzunar, Eminovici se duse s[ se ]nf[\i=eze, dup[


obicei, lui vod[.
“— Ei, ce-i? l-a ]nt`mpinat acesta, v[z`ndu-l.
— S[ tr[ie=ti, m[ria-ta, am venit s[ mul\umesc pentru boierie!
— Prin ce cr`=me te-i t[v[li de-acu ]nainte?”
+i cu asta audien\a lu[ sf`r=it (159). Gheorghe Eminovici era
trecut acum printre boierii cu mo=ii ]n \inutul Boto=anilor, cu drept
de a fi ale=i =i aleg[tori pentru Ob=teasca Adunare a Moldovei
(153).
}nc[ aproape un deceniu mai st[ Eminovici la mo=ie, dup[
c[s[torie, peste anii pe care ]i va fi petrecut ]nainte. G`ndul de a
l[sa “blestemata =i gre slujb[“, pe care l-a nutrit o vreme (1839),
sub cuv`ntul unei boli de piept, poate fi pus ]n leg[tur[ cu unele
nemul\umiri trec[toare (mss. G. E.). Din vie\uirea la aceast[ curte
nu avea dec`t s[ foloseasc[ dinspre partea culturii. Familia Bal=
era una dintre cele mai cu vaz[ =i mai vechi din Moldova. Arborele
s[u genealogic, confec\ionat mai t`rziu, ]ntinz`ndu-se negru =i
stufos ]nspre evul mediu, arat[ r[d[cini, probabil fanteziste, fie
]n seniorii Baux din Proven\a, emigra\i la Napoli =i deveni\i del
Balzo, fie ]n Balc, fiul lui Sas-voievod, fiul lui Drago=. Tr[iau
domne=te ca marii feudali, Dumbr[venii fiind ]ntin=i ca un
principat, cuprinz`nd acareturi, ar[turi, p[dure =i patruspre-zece
sate =i c[tune. Curtea avea personal numeros, camerdiner, doctor
de cas[ (Schwartzenberg), preceptor pentru copilul Mu\i (Deme-
22 G. C[linescu

triu), c[s[torit mai t`rziu cu Zoe Sturdza =i mort nebun, paispre-


zece slujba=i de administra\ie. Conacul ]ns[, care, judec`nd dup[
marele aparat feudal, ne-am a=tepta s[ fie un somptuos castel,
nu era dec`t o cas[ gospod[reasc[, ]n felul aceleia a lui Ion Ghica
de la Ghergani. Au fost f[r[ ]ndoial[ ziduri ]mprejmuitoare =i
por\i. Casa, rectificat[, are profilul neoclasic rusesc al ]nceputului
veacului al XIX-lea, cu restaur[ri mai recente. Intrarea principal[
dinspre parc, care era imens, const[, dup[ urcarea c`torva trepte,
dintr-o zid[rie v[ruit[. De o parte =i de alta, desp[r\it[ de c`te
un fals pilastru, c`te dou[ ferestre cu grilaje de fier ]n rozete. E
mai mult ca sigur c[ “personalul” =edea ]n mizerabile bordeie.
Satul ]nsu=i, ]n mijlocul unei vegeta\ii ]n care abund[ s[lciile =i
salc`mii, era s[r[c[cios, casele acoperite cu drani\[ =i cu paie.
C`nd seara, familia boiereasc[, ]mpreun[ cele mai adese cu
invita\ii boieri de prin ]mprejurimi, se a=eza la mas[ ]n marele
salon, ]ntocmai ca la Versailles, cei paisprezece slujba=i asistau
nemi=ca\i, t[cu\i, c[tre u=[, ca numeroasele lum`n[ri aprinse ]n
candelabre, f[c`nd curtea lor p`n[ spre miezul nop\ii acestui mic
rege-soare (54), care, scurt, gros — poreclit pentru aceea t[b`ltoc
— conducea mai g[l[gios dec`t to\i discu\ia, tron`nd ]n jil\ul s[u
pe trei perini de catifea. Ce putea auzi de la boierii mari c[minarul
Gheorghe din col\ul s[u, unde r[s[rea ]nalt, voinic, cu ochi
alba=tri, barb[ castanie =i unde Bal= ]i arunca, desigur, din c`nd
]n c`nd, c`te o vorb[? Boierii aduna\i ]n somptuosul salon erau
foarte cul\i, de cultur[ str[in[, se ]n\elege, ]ndeob=te francez[,
dar =i de nuan\[ german[ la aceia din Bucovina. Anexarea
Bucovinei (1775) =i evenimentele din 1812 arunc[ boierimea
Moldovei-de-Sus peste dou[ grani\e. Recunoscu\i =i boteza\i cu
titluri nou[ de noble\[ (Hurmuz[ke=tii, Petrinii erau baroni, Cos-
tachi Bal=, c[s[torit cu Ana Biberstein, era nadvorn`i sovetnik ]n
Basarabia (153), ca =i fratele s[u George), duc, mul\umit[ averi-
lor lor uneori imense, o via\[ de lux, ]ntre metropolele occiden-
tale =i mo=iile lor. Tr[g`nd dar din lungile ciubuce, f[ceau
Via\a lui Mihai Eminescu 23

ideologie, aduc`nd vorba despre cei mai de seam[ g`nditori


(Malebranche, Voltaire, Diderot, Rousseau, Spinoza, Locke,
Leibniz), scormonind ]ndeosebi ]ns[ ra\ionalismul secolului al
XVIII-lea. Ar fi luat parte la aceste dispute Bal=, Alexandru Sturza
Micl[u=anul, Constantin Hurmuzaki, +tefan Dunca de Sajo,
V`rnav =i Miclescu, ultimii doi tari ]n istoria religiunilor vechi,
dr. Schwartzenberg, plin de Kant =i de Spinoza, =i, probabil,
preceptorul. Erau =i de aceia care ascultau cu ochii holba\i.
Vechilul nostru nu era om preg[tit s[ urm[reasc[ asemenea
specula\iuni ]nalte, dar avea memorie extraordinar[ =i minte
dornic[ de cuno=tin\e. Prindea fapte memorabile, date istorice,
genealogice, ajung`nd s[ cunoasc[ pe degete rosturile boierilor
mari =i mici din Moldova, cine a cui fat[ este =i a cui nepoat[, =i
mai ales ]=i lustruia vorbirea. }nv[\ase bini=or, din convie\uirea
cu Bal=, fran\uze=te =i nem\e=te (]n aceast[ din urm[ limb[ scriind
cu totul curg[tor =i cu slov[ gotic[ citea\[, ceea ce ne face s[
b[nuim c[ o =tiuse ]ntr-o m[sur[ =i mai ]nainte) =i mai =tia pe
deasupra rutene=te, le=e=te, ruse=te =i evreie=te cu accent (63).
Prinsese gust la citit =i cump[ra c[r\i, traduceri din fran\uze=te,
mai t`rziu desigur cronicile, ]n sf`r=it tip[riturile vremii. R[ftuite
]n ni=te dulapuri =i ]nsemnate pe m[sura cump[r[turii ]ntr-un
catastih, ele alc[tuiau, ]ntr-o odaie ]nchis[, ferit[ de copii, desf[-
tarea zilelor f[r[ lucru, de iarn[. }l =tia lumea ca pe un om cu
c[r\i. }nsu=i boierul Bal= i-ar fi cerut cu ]mprumut unele c[r\i,
toate traduceri din fran\uze=te, dar lista pare falsificat[, pentru
c[ nu reiese de nic[ieri c[ boierul ar fi avut gustul filologic de a
compara stilul lui Voltaire cu al t[lm[citorului s[u G. Sion (124*).
Gheorghe Eminovici c[p[tase ]ntr-acestea copii, patru b[ie\i
=i dou[ fete, veni\i pe lume cam la un an unul: +erban (1841),
Nicolae (1843), George (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846),
Maria (1848-1849) =i care umpleau o cas[ lung[, scund[, ascuns[
de arborii imensului parc al Dumbr[venilor =i privind ]n gr[din[
prin =ase ferestre. Pe acolo, juc`ndu-se, copiii boierilor descoperir[
24 G. C[linescu

]n goana dup[ fluturi pe copiii din cas[, urm[rindu-i din ochi cu


triste\e, fiindc[ n-aveau voie s[ intre ]n parc. Mama n[scuse, pare-se,
o feti\[, pe Maria, =i copiii boiere=ti venir[ s-o boteze cu fluturi =i
flori. Cine se poate bizui pe amintirea fraged[ a unui copil? Prin
cea\a aducerii-aminte a Constan\[i Dunca, unul din copii, se
deslu=e=te ]naintea noastr[ un interior posibil: “o odaie mic[,
joas[, sclipitoare de cur[\enie, apoi o alta mai mare. Aci iar[= pere-
\ii albi, v[rui\i, dar =i perdele albe, dese, slobozite. Miros mare
de sulcin[, podele uscate, g[lbii, proasp[t unse cu luti=or galben.
La dreapta dou[ divanuri cu macaturi =i saltele de l`n[ ro=ii =i
verzi, \es[tur[ de cas[. }ntre ferestre o mas[ de c[r\i ]nchis[. Pe
d`nsa o lamp[ mare cu sfe=nice de argint =i un serviciu de cafea
neagr[, porcelan frumos — toate prezente de Anul Nou de la
boierul proprietar =i st[p`n.” (54)
Av`nd copii mul\i, e firesc ca Eminovici s[ fi c[utat s[ fac[
avere =i pe alt[ cale dec`t prin slujba de vechil. Astfel, ]ntr-o
vreme, ia cu arend[ mo=ia Dorne=ti, pe malul Prutului (]n 1842
o avea), =i ]n antrepriz[, ]mpreun[ cu un evreu, Nus[m Cuco=,
accizul b[uturilor spirtoase din Boto=ani, devenind prin contract
din 23 decembrie 1843 “otcupgiul iratului b[uturilor”, iar la 8
decembrie 1844 cump[r[ de la un Zeilicovici o cr`=m[ “de veci”
]n T`rgul vitelor, alerg`nd, prin urmare, ve=nic dup[ treburi, de
la o mo=ie la alta =i de acolo ]n ora=. Cu banii agonisi\i de la
aceste ]ntreprinderi ]=i f[cu case la Boto=ani, unde acum mama
cu copiii =edea mai bucuroas[, fiind aproape de p[rin\ii ei.
}n sf`r=it, prin 1849-1850, dup[ na=terea celui de-al =aselea
copil, cump[r[ jum[tate din mo=ia r[z[=easc[ Ipote=tii, la 8 km
dep[rtare de ora=ul Boto=ani, cealalt[ jum[tate st[p`nind-o fra\ii
Is[cescu =i s`rbul Gheorghe Ciofu. Avea acum 288 f[lci moldove-
ne=ti de ar[tur[ =i p[dure =i era bun st[p`n pe avutul lui, iar nu
slug[, ca la Dumbr[veni, de unde plecase la moartea lui Bal=.
Pentru a pl[ti cei 4.000 de galbeni c`t costa mo=ia, ]=i v`ndu “alt[
cas[“ din Boto=ani =i se ]mprumut[. Opt sute de galbeni lu[ de
Via\a lui Mihai Eminescu 25

la maica Fevronia, sora nevestei, 200 de la alt[ sor[, Maria


Mavrodin (159), =i-l mai vedem dator cu ]nc[ 10 galbeni olandezi
c[tre un grec supus englez, Nicolai Macri, pe care ]n 1853 nu =i-i
pl[tise ]nc[. Pentru ca s[ poat[ face fa\[, arendeaz[ Ipote=tii cu
toate acareturile pe =ase ani (1851-1857) b[nesei Maria Mavro-
din, cu c`te 350 galbeni pe an (M. E., I, 2,3). Ar urma de aci c[
]n toat[ aceast[ vreme familia Eminovici n-a mai locuit la Ipote=ti.
Aceasta ]ns[ nu s-a ]nt`mplat, c[ci ar fi ]n contrazicere cu toate
amintirile copil[riei lui Eminescu. Ea a r[mas, printr-un fel sau
altul, ]n casa de la \ar[. Dac[, dup[ cum pare dovedit, b[neasa
Maria Mavrodin este ]ns[=i sora Rali\ei, care a ]mprumutat pe
Eminovici cu 200 de galbeni, atunci lucrurile se explic[. Arenda=a
n-avea vreun interes s[ locuiasc[ ]n casele cumnatului, care poate
a continuat s[ se ocupe de mo=ie, ci s-a acoperit numai de banii
]mprumuta\i, d`nd acestuia un venit sigur pentru stingerea
datoriilor.
Gh. Eminovici ]=i face la mo=ie cas[ bun[, gospod[reasc[, de=i
de paiant[, ]n locul alteia vechi ce o g[sise, s[de=te tei ]n gr[din[,
ba so\ia, Raluca, mai evlavioas[, cump[r[, zice-se, de la o rud[ a
fostului st[p`n, Teodor Murgule\, o bisericu\[ f[r[ turl[, cu
clopotni\[ de lemn, =i duc ]mpreun[ trai ]mbel=ugat, invit`ndu-=i
=i osp[t`ndu-=i rudele la zile mari. }nt[rit ]ntr-ale vie\ii =i ]mp[cat
cu Dumnezeu, Eminovici ]=i spore=te cu r`vn[ familia. }nc[ cinci
copii (Mihai, Aglaia, Henrieta, Matei, Vasile) m[resc ]ntinsa
familie, care ar fi num[rat pe acea vreme unsprezece copii, dac[
doi n-ar fi murit foarte de mici (159).
Avut-a Gheorghe Eminovici destul[ avere pentru a-=i cre=te
bine copiii? F[r[ ]ndoial[. C[minarul era un om cuprins. Poate
c[ proiectele sale pedagogice s[-i fi ]ntrecut mijloacele b[ne=ti,
el ]ns[ ar fi putut s[-=i c[p[tuiasc[ to\i copiii ]n chip onorabil,
departe de orice umbr[ de mizerie. Titu Maiorescu aflase c[
b[tr`nul mai avea, spre sf`r=itul vie\ii, 18.000 franci capital mobil
(31, 33), dup[ ce ]n 1878 ]=i v`nduse Ipote=tii cu 8.200 galbeni
26 G. C[linescu

austrieci, spre a pl[ti dota fetei sale Aglae, de 2.000 galbeni (159).
“Bunii =i str[bunii no=tri — zice Henrieta Eminovici — au fost
oameni foarte boga\i, =i chiar p[rin\ii no=tri n-au fost s[raci, =i nu
pot ro=i c-a pierdut vreunul averea ]n v`nt, ci numai ]n urma multor
nenorociri.” (61) Via\a chinuit[ a o parte din copii se datore=te
unor cauze de ordin psihologic, dintr-o parte =i dintr-alta.
Gheorghe Eminovici era un om de mod[ veche. }nalt, voinic
mai mult dec`t gras, “munte de om”, de o putere herculean[,
trup s[n[tos, minte s[n[toas[, el ne prive=te din fotografie cu un
cap masiv, acoperit cu p[r trainic =i ]nv[luit cu barba castanie,
tuns[ cu foarfecele, spre ]mp[carea tradi\iei cu civiliza\ia, cu nas
pr[dalnic =i ochi alba=tri-verzui, care trec, dispre\uitori, dincolo
de lucruri, cu falca de jos u=or obstinat[ =i plin[ de sine. }nf[\i-
=area tr[deaz[ pe omul de munc[, r[zb[t[tor =i cu voin\a de ave-
re, ]n acel stadiu de ]nalt[ lini=te a omului care =i-a agonisit totul
prin sine =i, f[r[ sl[biciuni, e oric`nd gata s-o ia de la ]nceput.
Un astfel de om este ]ntr-o privin\[ superior =i ]ntr-alta inferior
individului obi=nuit. El e mai bine ]narmat ]n lupta pentru existen-
\[ a spe\ei, dar e lipsit de acel dezechilibru interior ]ntre g`ndire
=i putere, care face noble\ea vie\ii morale. C[minarul avea un
m[nunchi mic de principii s[n[toase =i nici o subtilitate ori
complica\ie sufleteasc[. Slug[ de t`n[r la boieri mai mari, el era
p[truns de ierarhia lumii, ]mp[r\it[ de la Dumnezeu p`n[ la
prostime ]n trepte nemi=c[toare =i de principiul de superioritate
ce deriv[ din ele. De aceea postea posturile, iar duminica =i s[rb[-
torile asculta cu evlavie =i cap descoperit sf`nta liturghie, de la
]nceput p`n[ la sf`r=it, tot a=a cum ]n col\ul salonului de la
Dumbr[veni urm[rea cu smerenie mi=carea =i vorbirea boierilor.
La r`ndu-i, ]ns[, aplica acela=i postulat al autorit[\ii ]n propria
familie =i fa\[ de subalterni, alerg`nd cu harapnicul c[lare,
vocifer`nd, b[t`nd stra=nic la nevoie, ca pe evreii de la C[t[m[-
re=ti, care ]i oprise vitele, profer`nd ]njur[turi r[coritoare =i
patriarhale. El nu putera avea pe acele vremuri fa\[ de femeie,
Via\a lui Mihai Eminescu 27

afar[ de respect, cine =tie ce ging[=ii. Cu c`t o societate este mai


rafinat[, cu at`t — ]n ciuda instinctului de conservare a spe\ei
— erotica se disociaz[ de efectele ei fiziologice, d[ un precipitat
psihic, superior, femeia devine simbol, iar natalitatea — c`nd
rafinamentul e dus p`n[ la gratuitate — scade. Cultivat la Biblie
=i la tradi\ie, Gh. Eminovici vedea ]n femeie un tovar[= inferior
=i util, ursit s[ procreeze =i s[ ]ngrijeasc[ de gospod[rie =i care,
exclus[ de la orice via\[ spiritual[, n-vea nevoie de ]nv[\[tur[.
}n r[gazurile pe care i le l[sau treburile grele de la c`mp, el f[cea
amoruri fructuoase, transform`nd pe c[min[reas[ ]ntr-o etern[
clo=c[ cu pui, ]nchis[ ]n cas[, ]ntr-o vreme, aproape ]n fiece an,
nou[ luni din dou[sprezece. Asemeni unor fiin\e gregare, ca de
pild[ furnicile, care tr[iesc ca spe\[ =i ]nving du=manul prin ]nmul-
\ire, lumea de \ar[ de-atunci n-avea adesea respectul indivi-
dualit[\ii, nici mila. Dintr-un sim\ aprig al conserv[rii colective,
moartea era a=teptat[ =i primit[ cu indiferen\[, ]ntr-o preocupare
cr`ncen[ de p[strare =i sporire a bunurilor sociale. O viziune poli-
tic[ de acest fel — poate mai bl`nd[ — asupra familiei sale, tre-
buie s[ fi avut =i Eminovici. Pe m[sur[ ce od[ile se umpleau cu
paturi =i masa cu t[c`muri, mintea sa ]n func\ie de spe\[ rumina
ridicarea =i conservarea familiei. |[ran, boierna= slujba=, boier-
na= liber =i proprietar, visa pentru copiii s[i o treapt[ social[ mai
]nalt[, un copac genealogic care se ]nal\[ spre cer, ]n umbra c[ruia
— el, respectuos de genealogii — s[-=i sf`r=easc[ b[tr`ne\ea. }n
chip cu totul absolut el ]=i puse ]n aplicare pu\inele =i “s[n[toasele”
principii pedagogice: fetelor nici o instruire spiritual[, rostul lor
fiind casnic, dar zestre bun[; b[ie\ilor nici o avere, ei put`ndu-
=i-o agonisi singuri, dar cultur[ temeinic[. Fetele r[maser[ acas[
(Henrieta ]nv[\ase numai abecedarul). B[ie\ii fur[ trimi=i la
Cern[u\i, la carte bun[, nem\easc[. Tat[l ]i trateaz[ cu o severitate
metodic[. Atunci c`nd un copil fuge de la =coal[, face un scandal
stra=nic, ia biciul ]n m`n[, pune oameni c[l[ri s[ prind[ pe fugar
=i cu mult[ autoritate ]l duce pe sus ]napoi la =coal[, f[r[ s[ se
28 G. C[linescu

]ntrebe ce cauze externe sau l[untrice au putut pricinui asemenea


fapt[. }nr`urirea casei lui Bal= =i inteligen\a nativ[ d[duse, ce e
drept, ]n privin\a culturii lui Eminovici, idei foarte ]naintate. El
alege pentru copiii s[i cariere care aduc bani mul\i =i onoare
omului activ, =i cu mult[ abnega\ie =i bun-sim\ trimite pe b[ie\i
la =coli ]nalte ]n str[in[tate. +erban studiaz[ medicina la Viena
=i la Erlangen, Nicolae dreptul la Sibiu, Iorgu =tiin\ele militare
]n Prusia, Ilie medicina ]n =coala doctorului Davila din Bucure=ti,
iar Matei urmeaz[ politehnicul din Praga. Dup[ cum se vede, tot
meserii practice (159).
Spiritele contemplative, ]nclinate c[tre activitatea aparent
gratuit[ a spiritului, repugnau lui Gh. Eminovici. C`nd ]=i b[nuia
copiii c[zu\i ]n aceast[ suferin\[, ]i pi=ca cu vorba, ]i cic[lea, p`n[
ce-i f[cea s[ se ascund[ care ]ncotro. Av`nd obiceiul a recita
versuri, Mihai era zeflemisit cu vorba “poetul”, a=a ]nc`t, ]nghim-
pat adesea cu aluzii r[ut[cioase despre nulitatea sa, sf`r=i prin a
evita casa p[rinteasc[, a=ez`ndu-se pe vacan\[ ]n vreo cas[ de \[ran
sau petrec`ndu-=i toat[ vara cu ciobanii la st`n[ (152). Tat[l
]n\elegea, ca mult[ lume respectuoas[ de cultur[, s[-=i pedepseasc[
progenitura c`nd nu ]nv[\a poeziile din cartea de =coal[, dar ca
]ns[=i odrasla sa s[ ajung[ a face poezii, asta n-o ]n\elegea! Un
b[iat trebuie s[-=i fac[ viitorul, “s[ se chiverniseasc[“!
“Dac[ nu \i-am scris p`n[-acum — spune poetul tat[lui ]ntr-o
scrisoare de la Berlin — cauza a fost ne]ncrederea cu care
]nt`mpini orice voin\[ proprie a oric[rui din fiii dumitale, ne]ncre-
dere augmentat[ de privirea formalist[ ce-o ai despre lume, dup[
care orice om care nu caut[ numaidec`t a se chivernisi, dup[
cum o nume=ti d-ta, trebuie s[ fie un om de nimic. E=ti un p[rinte
nenorocit — adev[rat [se poate]. Dar e=ti nenorocit mai mult
pentru c[ vrei ca fiecare s[ tr[iasc[ =i s[-=i m[sure pa=ii dup[
cum dore=ti d-ta.” (Ms. 2258, f. 169.)
Mult[ vreme p[rintele a refuzat s[ cread[ c[ e ceva de capul
fiului s[u Mihai, p`n[ c`nd, uimit de considera\ia ce i se da, se
las[ biruit.
Via\a lui Mihai Eminescu 29

Altcum, c[minarul era o fire vesel[ =i la vreme bun[, =i la


vreme rea. Ceremonios, ]i pl[ceau ziafeturile cu m[sur[, d[dea
ospe\e de Pa=ti sau de Sf`ntul Gheorghe, c`nd ]=i serba ziua nu-
melui. Cititor de c[r\i privitoare mai cu seam[ la trecutul \[rii =i
]nzestrat cu memorie mare, ]i pl[cea s[ povesteasc[. Se indigna
]mpotriva grecilor =i contraf[cea cu mult umor vocea =i mersul
in=ilor, pe cepelegi, pe g`ngavi =i pe boierii cu tabieturi. C[l[torea,
ca un om luminat, ]n str[in[tate. La 30 august 1860 cerea
pa=aport pentru toate provinciile Austriei. La 29 iunie 1870
Raluca =i Aglae treceau grani\a, urmate la 30 august =i de Gh.
Eminovici. }n 1874 ]=i c[uta la Praga fetele bolnave plecate din
Teplitz (192).O fotografie a Raluc[i Eminovici e f[cut[ acolo.
Henri-eta fusese la Viena ]ntr-un sanatoriu (61), b[ie\ii mai to\i
prin str[in[t[\i.
Fiul Mihai ]l socotea plin de vanitate =i ]n stare s[ se ruineze
spre a p[rea mai generos dec`t putea fi:
“Nu =tii ce tat[ am — scrie cuiva (c. 1870). S[rac =i ]mpov[rat
de familie grea (=apte copii) — e cu toate astea ]nzestrat c-o
de=ert[ciune at`t de mare, ]nc`t ar putea servi de prototip pentru
acest viciu, dup[ p[rerea mea cel mai nesuferit din lume.
M[rit`ndu-se sor[-mea, el i-a promis o zestre de dou[ mii de
galbeni. Este ridicul c`nd un om promite ]nscris ceea ce nici are,
nici poate realiza, dar obliga\iunea fa\[ de cumnatu-meu este
pozitiv[, =i b[tr`nul meu e ca =i ruinat...
Am fra\i mai mari =i [mai] mici dec`t mine, f[r[ pozi\iune-n lume,
=i asta nu din cauza lor, ci numai din a de=ertului, care voia a face
din fiecare din ei om mare =i sf`r=ind prin a-i l[sa cu studii neispr[vite,
risipi\i prin str[in[tate, f[r[ subsisten\[, la voia sor\ii lor.
O familie grea, ]ngreuiat[ ]nc[ prin de=ert[ciunea ]nd[r[tnicului
b[tr`n — =i ]ntristarea mea cea mare este c[ eu ajut de
a-ngreuia prin nefolositoarea mea existen\[. (18; ms. 2255, f. 294.)”
C[ b[tr`nul n-a avut bani spre a ]ntre\ine cum se cade pe copiii
s[i, acolo unde ]i trimisese nobilele sale inten\ii, aceasta este
30 G. C[linescu

probabil. El ]ns[ nu era om s[ ]n\eleag[ dezolarea unui t`n[r


pentru a=a ceva. Odat[ pu=i pe drum, copiii trebuiau s[ dea din
m`ini, s[-=i c`=tige dreptul la existen\[, a=a cum el, feciorul
dasc[lului Vasile, =i-l c`=tigase.
Activ p`n[ la sf`r=itul vie\ii (la 8 octombrie 1876 e numit
membru al Consiliului general — 169), Gh. Eminovici se ocup[
]n 1881 tot cu agricultura, deoarece fiul s[u Nicolae ]i d[dea ]ntr-o
scrisoare l[muriri despre recolt[ =i arat[ c[ prinsese pe 3 vagoane
de p[pu=oi bani ]n numerar 2.620 franci (ms. 2255, f. 342—44).
Se afla atunci (19 iunie 1881) la Bucure=ti, la fiul s[u Mihai, ]n
strada Biserica Enei nr. 1. Cargiale ]l v[zuse: “Era un om b[tr`n
foarte dr[gu\, glume\ =i original. F[cuse o bun[ afacere =i venise
s[-i cumpere fiului haine =i ceasornic =i s[-i deie din via\[ o sut[
de galbeni, partea lui de mo=tenire din averea p[rinteasc[.” (42)
Dup[ ce-=i v[zu aproape toat[ familia m[cinat[ de moarte =i
de boal[ (so\ia =i =ase copii mor\i, Mihai, Nicolae, Henrieta
bolnavi), ur`ndu-i-se cu via\a, dar cu acel calm ce e aproape
indiferen\[, caracteristic sufletelor s[n[toase =i patriarhale, moare
subit, “eri ora unspriz[ci din noapte”, dup[ actul de deces din 9
ianuarie 1884 st. v. “ora zeci diminea\a”, =i e ]nmorm`ntat l`ng[
bisericu\a din “cotuna Ipote=ti, comuna Cucor[ni (61,63).

RALUCA EMINOVICI +I COPIII


Pe l`ng[ un b[rbat a=a de ]nt[r`tat ]n ideile lui =i cu at`ta
violen\[ autoritar, femeia nu putea fi dec`t o fiin\[ supus[ =i
bl`nd[, m`ng`indu-se cu copiii =i ]ngenunchind pe la icoane. +i,
]ntr-adev[r, amintirile ne-o arat[ astfel. Ralù, Raluca sau Rali\a
Eminovici — cu adev[ratul nume Rare=a — era, cum am v[zut,
a patra fiic[ a stolnicului Vasile Iura=cu din Jolde=ti =i a Paraschi-
vei Don\u. La Jolde=ti a fost lupta ]ntre +tefan cel Mare =i Aron-
vod[. Dac[ pulberea luptelor trecute nu intr[ ]n s`ngele urma=ilor
Via\a lui Mihai Eminescu 31

spre a le r[scoli instinctele, amintirea trebuie s[ fi dat totu=i lui


Eminescu un fior de m`ndrie nobilitar[. Jur[sce=tii erau de fel
din Hotin, unde un str[mo= s-ar fi fost afl`nd c`ndva p`rc[lab.
Raluca era foarte m`ndr[ de str[bunii ei, pe care-i pretindea
boieri de rangul ]nt`i. }n vrajbele amicale ce se iscau pe aceast[
tem[ ]ntre so\i, Eminovici, om mu=c[tor, consim\ea lini=tit, dar
]=i da cu p[rerea, ironic, c[ la o adic[ Don\u fusese =i mai boier
dec`t Jur[sce=tii. Don\u era rusul de pripas prin Moldova, Alexa
Potlov, tat[ al Paraschivei Jura=cu, mama Raluc[i. Muscal sau
cazac, se credea c[ era un refugiat din motive politice. Se a=ezase
pe malul Siretului, nu departe de satul Sarafine=ti, ]ntr-un loc
numit =i azi Vadul Don\ului, =i tr[ia \[r[ne=te cu o \iitoare,
Catrina, fata \[ranului Ion Brehuescu. Fata, care mai apoi a murit
de holer[, era bunica Rali\ei. Don\u ]=i d[duse fiica dup[ stolnicul
Vasile Jura=cu =i era ]n p[rerea lumii c[ rusul, bogat, ]l umpluse
pe ginere de bani. Potlov fusese om cult, c[ci vorbea nem\e=te,
fran\uze=te =i le=e=te. Mama poetului ]l v[zuse sau auzise poves-
tindu-se de el. Purta barb[ =i plete, era alb ca neaua de b[tr`n,
iar vara =edea numai ]n c[ma=[ de borangic la umbra unui plop,
pe malul Siretului, ]n apropierea pris[cii lui, cu care se ]ndeletni-
cea (58, 159).
De la Don\u sau nu fi-va avut stolnicul Jura=cu averea, el d[du
fetei zestre bun[, dup[ cum urmeaz[ (89):

“Isvodul di z[stri ci dau fiicei meli Ralu cu blagoslovenie =i


s[n[tati. Din anul 1840 mai 26:
Una icoan[ Maica Domnului, fericat[ ]n argint. — Una candel[
tij de argint. — Patru ineli cu diamant. — Una p[rechi cercei cu
m[rgean. — Un fermual. — Dou[ bra\ele de aur. — Una perechi
de cercei cu coletul lor. — Una alesid[ de aur. — 12 linguri. —
12 cu\ite. — 12 furculi\e. — 12 linguri\e. — 1 lingur[ mare. —
un panera= lucrat ]n ajur. — Una lad[ mare. — +as[ tingiri de
aram[. — Dou[ tablale de Lip\ca. — 6 sfe=nice. — Un lighean.
32 G. C[linescu

— Un ibric de alam[.— Un salop de atlas. — 7 rochii de m[tas[.


— 1 rochie de alibet. — 8 straie de cit. — 2 m[su\i de c[r\i. — 3
tac`muri de mas[. — P`nz[ de fabric[ — 4 tac`muri. — P`nz[
de cas[. — 24 buc[\i, c[m[=i =i fuste. — 4 buc[\i scor\uri. — 2
scrinuri. — 2 salteli. — 2 oghealuri. — 3 r`nduri prostiri. — 8
perini cu trei r`nduri de fe\i. — 3 capeli. — 7 =aluri =i unul
turcesc. — 2 mindiri de l`n[. — 8 prosoape. — 1 gardirop. —
10 p[rechi scarpe de tot soiul. — 12 p[rechi col\uni. — Sticl[rii
=i farfurii. — Bani ]n num[r[toare ]naintea cununiei #1.500. —
Bani ]n num[r[toare ]n ziua cununiei la 29 iunie anul 1840, rest
#1.500. — Adic[ ]n bani #3.000 [galbeni] =i zestre ]n haine =i
obiecte 576#.
(ss) STOLNICUL JURA+CU
}ntocmai am primit
(ss) GHEORGHE EMINOVICI
(ss) RALU EMINOVICI.”

Alesida de aur despre care pomene=te foaia de zestre fusese a


Paraschivei Jura=cu, c[reia i-o d[ruise, c`nd cu venirea ru=ilor la
1828, un general de intenden\[, Jeltuhin. Un portret ]n ulei, din
chiar anul nun\ii, 1840, ne-o ]nf[\i=eaz[ pe Raluca cu alesida de
aur masiv, ]nv`rtit[ de trei ori ]n jurul g`tului. E o femeie t`n[r[
(se n[scuse ]n 1816), cu tr[s[turi nobile, fin conturate, cu ochi
]ntuneca\i, p[trunz[tori =i gur[ senzual[, neted t[iat[, totul ]ntr-o
fa\[ slab[, oblong[,de o bl`nde\e suav[, imperceptibil z`mbitoare.
Spre b[tr`ne\e, ]ns[, se accentueaz[ masivitatea st`ncoas[ a fe\ei,
eminesciana buz[ groas[, care dac[ la poet d[ acea astral[
adulmecare ]n infinit, la femei (Raluca, Henrieta) este de o
sup[r[toare, androgin[ ambiguitate de eunuc. Raluca poart[ ]n
portret p[rul ]mp[r\it cu romantic[ elegan\[ ]n dou[ zone netede
printr-o c[rare la mijloc =i un ve=m`nt somptuos de atlas sau velur,
l[s`nd umerii goi str[jui\i de dantele, ale c[rui cute largi, ca ]n
picturile Rena=terii, se las[ de pe piept =i de pe m`neci, ]n raze
Via\a lui Mihai Eminescu 33

centripete, spre talie, pentru a se desface, probabil, ]n jos, ]ntr-o


unduitoare, rotat[ crinolin[. M`inile sale albe sunt ]mpreunate
spre a expune inelele cu pietre mari prev[zute ]n foaia de zestre.
De statur[ era mic[, dar robust[. Umbla t[cut[ prin cas[, cu un
aer de resemnare: ochii negri aveau o orientare ]ndep[rtat[,
vis[toare, iar col\ul gurii, un z`mbet dureros. Era plin[ de bun[-
tate, statornic[ ]n iubire, ca =i ]n ur[ =i, ca mai toate fiin\ele slabe
=i pasive, cu ie=iri, uneori, de sarcasm. Existen\a Raluc[i Eminovici
s-a scurs, f[r[ ]ndoial[, obscur[ =i trudit[, ]ntr-o cas[ plin[ de
copii, ]n grija continu[ de ei, ]ntr-o h[rnicie casnic[ necesar[
pentru a men\ine o familie at`t de numeroas[. La desele sup[r[ri
ce se vor fi ivit din pricina firii violente a lui Eminovici =i a peda-
gogiei sale sumare, s-a ad[ugat pierderea unora din copii =i mai
ales a doi din cei mai mari (+erban =i Iorgu), mor\i ]n plin[ vigoare
b[rb[teasc[, aproape unul dup[ altul. Aceasta trebuie s[ fie =i
pricina boalei sale (cancerul) =i a mor\ii ]nt`mplate cur`nd dup[
moartea b[iatului mai mare, +erban (13 august 1876). Copiii o
iubeau mai mult dec`t pe tat[, pentru c[, bl`nd[ =i miloas[, ]i
ap[ra =i ]i ascundea de vajnica m`nie pedagogic[ a acestuia. Este
]nmorm`ntat[ ]mpreun[ cu Gh. Eminovici l`ng[ bisericu\a din
Ipote=ti, sub chiar ferestrele ei, ]ntr-o mic[ ]mprejmuire, precum
arat[ inscrip\ia: “Colea zace r[m[=i\ele robilor lui Dumnezeu
Gheorghe =i Raluca Eminovici, ]n somnul cel de veci”. C`\iva
salc`mi umbresc morm`ntul =i u=a bisericu\ei — biseric[ de lemn,
v[ruit[ pe dinafar[, pleo=tit[, joas[ =i cu ochiuri mici de fereastr[
ca orice cas[ de \ar[ (159). Acoperi=ul de tabl[ veche =i ierburile
cotropitoare fac =i mai melancolic[ dezolata chemare eminescian[:
O, mam[, dulce mam[, din negura de vremi
Pe fream[tul de frunze la tine tu m[ chemi;
Deasupra criptei negre a sf`ntului morm`nt
Se scutur[ salc`mii de toamn[ =i de v`nt,
Se bat ]ncet din ramuri, ]ng`n[ glasul t[u...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
34 G. C[linescu

Despre fra\ii =i surorile lui Eminescu avem =tiri pu\ine =i


nesigure. Aceast[ familie ciudat[, asupra c[reia a ap[sat o soart[
tragic[, ]ncepe s[ fie mistuit[ de legend[. Opinia unei familii
originale =i nevropate, ]n care copiii se ]mpu=c[ din senin dup[
ce dau dovezi de sclipitoare inteligen\[, aerul de triste\[ fatal[
indicibil[, ]n care ace=tia erau ]nf[\i=a\i de c[tre unii, se dovedesc,
la lumina documentelor, fals[ literatur[. Fra\ii erau oameni
normali, cu o varietate de atitudini psihologice care ]i dep[rtau
unul de altul, unii din ei poate cu o sensibilitate prea acut[, care
la o izbitur[ moral[ prea mare putea s[ aduc[ zdruncinarea
sufletului. Despre vreo manifesta\iune patologic[ hot[r`t[ nu
avem ]ns[, dup[ cum vom vedea, nici un indiciu serios.
+erban, ]nt`iul copil, n[scut ]n 1841, oache=, sl[bu\, t[cut,
seam[n[, a=adar, mai mult cu mam[-sa. Nu =tim nimic din
copil[ria sa, petrecut[ ]n parte =i la Dumbr[veni, dec`t c[ a urmat
liceul la Cern[u\i, unde =i-au f[cut studiile to\i fra\ii. Tr[s[tur[
comun[ copiilor, +erban se ]mpac[ =i el destul de greu cu =coala,
r[m`n`nd repetent =i recurg`nd probabil la examene particulare
pentru a rec`=tiga anii pierdu\i. Cauza nu poate fi inaptitudinea
la studii, c[ci ]i vedem deosebit de aplica\i ]n =colile mai ]nalte, ci
o recalcitran\[ la ordine, o turbulen\[ care ]i f[cea chiar b[t[u=i
=i greu de \inut laolalt[, derivat al unei copil[rii zv[p[ite, la c`mp
=i la p[dure. Intrat ]n lumina cercet[rilor biografice printr-o
]nt`mplare a soartei pentru care nu se preg[tise, +erban plute=te
]ntr-o cea\[ enigmatic[, din care se deslu=esc vagi contururi. Gh. Emi-
novici a trimis pe acest ]nt`i vl[star al s[u s[ studieze medicina la
Viena =i apoi la Erlangen (Bavaria) (159). La ce v`rst[? P[r[sise
liceul f[r[ s[-l sf`r=easc[ pe la 18 ani (1852—1853, cl. I; 1853—
1854, cl. a II-a; 1854-1855, repetent cl. a II-a; 1855-1856, cl. a
III-a, medie rea; 1856—1857, lips[; 1857—1858, cl. a V-a; 1858—
1859, cl. a VI-a, medie rea, retras) (185). Dac[ la 1870, pe
prim[var[, c`nd ar fi adus pe Eminescu bolnav la Ipote=ti, se
]ntorcea de la studii, ]nseamn[ c[ le sf`r=ise destul de t`rziu, la
Via\a lui Mihai Eminescu 35

29 de ani. L[sat, ca de obicei, de c[tre tat[ f[r[ suficiente mijloace


b[ne=ti, el a trebuit s[ duc[, dup[ c`\iva ani de fl[m`nzire pe la
gazdele din Cern[u\i, o studen\ie amarnic[, nevoit adesea, la
Viena, din lips[ de lum`nare, s[ studieze la lumina felinarelor
(159). Sup[rase cu ceva pe moroc[nosul b[tr`n, cu care, de
asemenea, era ]n[sprit, c[ci Eminescu ap[ra fa\[ de Gh. Eminovici
pe acest “fiu nenorocit, care desigur a gre=it mai mult printr-o
]nn[scut[ sl[biciune de caracter, c[ruia natura nu-i d[duse nici o
energie =i nici o putere”: “+erban a fost un om slab, iar nu om
r[u, asta a fost p[rerea mea despre el ]ntotdeauna, =i desigur c[
a fost mai nenorocit de cum merita s[ fie. El n-a avut pentru
nimenea ur[ ]n lume, n-a avut nici o patim[ ur`t[, =i dac-a gre=it,
nu din r[utate, ci dintr-o nem[rginit[ sl[biciune a gre=it. El era
un copil b[tr`n =i astfel ar fi trebuit tratat.” (33) Fusese, de altfel,
un student str[lucit =i \inuse la Viena, o vreme, de casa unui medic
vestit, Opolze. Era un chirurg remarcabil =i savant.
+erban se ]mboln[ve=te de tuberculoz[ =i se duce la Berlin s[
se caute, ori pentru a-=i continua studiile, pe care Eminescu ]nsu=i
nu =tia de =i le-a ispr[vit. Henrieta, care =i ea are hemoptizii =i
moare de o boal[ de piept, pretinde c[ tuberculoza e o boal[
ereditar[ ]n familie, negre=it dinspre partea mamei (61). }n 1873
=i 1874, c`nd Eminescu era la Berlin, se afla, dar, =i fratele +erban.
Firea sa deosebit[ =i boala ]l f[cuser[ rece, sumbru =i disimulat,
=i-l \ineau departe de fratele mai mic. “Pe +erban ]l v[d rar, c[ci
=ade foarte departe de mine. Dac[ vorbesc cu el despre afacerile
lui, el nu m[ clarific[ niciodat[ ]ntr-at`ta ca s[ =tiu ce are de g`nd
s[ fac[. Ceea ce =ti\i d-voastr[ despre el =tiu =i eu... =i nici cred ca
s[-i fi descoperit el vrunui om din lume tot ce g`nde=te. Astfel, el
o duce destul de pasabil; are amici, cuno=tin\e cu doctori germani
=i societatea lui e foarte c[utat[. El e =i membru la o societate
=tiin\ific[-medical[. Ce sunt rom`nii cari ]nva\[ medicina aicea,
pe l`ng[ el? Pot s[ zic c[ dispar... +i, cu toate acestea... Eu o spun
curat: nu-l ]n\eleg, =i pace. Eu g`ndesc c[ n-ar avea dec`t s[ se
36 G. C[linescu

prezinte aici la Universitate, pentru ca s[-l fac[ de trei ori doctor,


dac[ nu este ]nc[. Aici ]n Berlin poart[ acest titlu f[r[ ca cineva s[
i-l contesteze, scrie re\ete, face chiar vizite, c[ci dup[ legile
prusiane-i este permis aceasta, se-n\elege c[ sub responsabilitatea
sa personal[. Dar presupunem c-ar r[m`nea chiar aici, ce viitor ]l
poate a=tepta ]n mijlocul unui ora= unde sunt at`\ia al\ii?” (193).
Viitorul ce-l a=tepta e acesta. }n toamna anului 1874 boala se
agrava, =i +erban, zdruncinat suflete=te, d[dea semne de aliena\ie.
Internat ]n spitalul “Charité”, pentru “Brustkrankheit” cu semne
“von Geistesaberration”, murea la 29 noiembrie 1874 “um zwei
ein halb Uhr” (Sterbe-Urkunde, nr. 458 din 30 noiembrie/ 2
decembrie ]n cimitirul “Charité”), ]n vreme ce Eminescu implora
pe b[tr`n s[ pl[teasc[ ]ntre\inerea (33). +erban datora bani la
feluri\i, dintre care =i gazdei, d-ra Lange, ]n Albrechtstrasse 6, =i
abia ]n iulie 1876 Gh. Eminovici expedie sus-numitei domni=oare
corespondentul a 99 m[rci, 9 pfennigi, autoriz`nd-o s[ v`nd[ ]n
folosul ei lucrurile r[mase.
Niculae, n[scut la 2 februarie 1843, urmeaz[ =i el =coala la
Cern[u\i, odat[ cu +erban, de=i mai t`n[r, r[m`n`nd =i el repetent
=i corijent (1852—1853, cl. I; 1853—1854, cl. a II-a; 1854—1855,
repet[ cl. a II-a; 1855—1856, cl. a III-a, corijent; 1856—1857,
cl. a IV-a; 1857—1858, cl. a V-a; 1858—1859, cl. VI-a, corijent;
1859—1860, cl. a VII-a, medie rea) (185). Dup[ aceea a studiat
dreptul la Sibiu =i s-a a=ezat ]n urm[ la Timi=oara, unde se afla
prin 1867, ca scriitor al avocatului Emerich Christiani (159, 198;
ms. 2287, f. 38). Era bl`nd, bine crescut =i foarte sim\itor, ]nc`t
atunci c`nd tat[-s[u ]l certa se ]nchidea ]n odaia lui =i =edea tot
timpul ab[tut (159). De aceea, probabil, ]i ziceau “Neculai cel
prost” (ms. 2255, f. 333). Prin 1881 ]l g[sim ]ntors acas[ =i ocu-
p`ndu-se pe l`ng[ tat[-s[u cu treburile agriculturii. Nenorocul a
f[cut s[ se ]mboln[veasc[ =i el de o grav[ boal[ veneric[ (61).
B[tr`nul, v[z`nd c[ =i acest b[iat, care nu se chivernisise, ]i cade
pe cap, scrie iritat ]n 1883 lui Mihai: “Mi s-a ur`t via\a... f[ ce
Via\a lui Mihai Eminescu 37

faci =i vino de-l ia, ca s[-l duci ]n vreo cas[ de s[n[tate”. }ntr-adev[r,
Eminescu, s[ritor pentru fra\ii lui, ia cu ]mprumut de pe unde
poate 2.000 de lei cu g`ndul de a i-i trimite (210). }nainte de
Pa=ti 1883, Niculae a=tepta cu ner[bdare banii, ]ntr-o scrisoare
ce arat[ un om cu des[v`r=ire s[n[tos la minte. Dar ]n cur`nd se
]nt`mpl[ boala lui Eminescu (vara 1883) =i nu mult dup[ aceea
moartea b[tr`nului (8 ianuarie 1884). Nu este de trebuin\[ nici
o cauz[ patologic[ pentru a explica ceea ce a urmat. B[tr`nul n-a
l[sat b[ie\ilor nici un ban de pe v`nzarea mo=iei. O parte din
capital l-a ]ncredin\at ca depozit Henrietei, cealalt[ o va fi dat —
dup[ concep\iile sale — Aglaiei. F[r[ nici un sprijin, bolnav, ]n
neputin\[ de a-=i c`=tiga existen\a, Niculae moare, “prin ]mpu=care
de sine ]nsu=i” la 7 martie 1884, la Ipote=ti, unde a =i fost
]nmorm`ntat (159).
A treia victim[ a soartei, Iorgu (George), n[scut ]n 1844 (!), ]=i
are =i el mica sa legend[. “L-am ]nt`lnit — zice Caragiale —... pe
Eminescu cu un frate al lui, ofi\er. Plecau am`ndoi ]n str[in[tate,
el la Viena, cel[lalt la Berlin.
Militarul era frate mai mare; tot a=a de frumos, de bl`nd =i de
ciudat — o izbitoare asem[nare ]n toate.
Acela a mers la Berlin; ]n c`teva luni a speriat Academia militar[
cu talentele-i =i a dat un examen care l-a f[cut pe mare=alul Moltke
s[ se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hot[r`t s[-l ia pe
l`ng[ d`nsul. Ca s[-=i ]ncoroneze succesul, militarul s-a dus acas[
=i, f[r[ s[ lase m[car o vorb[, s-a ]mpu=cat.” (42)
Adev[rat din aceasta este c[, dup[ ce urmase t`r`=-gr[pi=
c`teva clase secundare la Cern[u\i (1854—1855), cl. I, particular;
1855—1856, cl. a II-a; 1856—1857, lips[; 1857—1858, cl. a IV-a;
1858—1859, cl. a V-a, medie rea; 1859—1860, repet[ cl. a V-a;
1860—1861, cl. a VI-a, retras 4 ian. 1861) (185), a studiat
=tiin\ele militare ]n Prusia. Intr`nd ]n armat[, fu trimis ]n 1869
la Berlin, ]ntr-o misiune din care f[ceau parte colonelul Manu,
maiorul Cantili, locot. Otetele=anu =i al\ii. Iorgu era ]ns[rcinat ]n
38 G. C[linescu

mod deosebit s[ duc[ o coresponden\[ a regelui c[tre Bismarck


sau c[tre un membru al familiei regelui =i autorizat s[ asiste la
manevrele germane ]n Brandenburg. }n urma unei r[celi contrac-
tate la acele manevre sau a unei c[deri de pe cal, s-a ]mboln[vit,
=i dup[ vreo trei ani, la 21 septembrie 1873, muri, ]n v`rst[ de
29 ani, fiind ]nmorm`ntat la Ipote=ti. Se prea poate totu=i s[ fi
fost atins de ftizie. Acest frate ]nalt, negricios, asem[n[tor mamei,
era o fire tot a=a de ]ntunecat[ ca =i +erban. “C`nd r`dea, se
schimba vremea.” (189)
Dup[ Ruxandra, n[scut[ la 5 mai 1845 =i moart[ de copil (89),
urma Ilie. Mai aproape prin v`rst[ de Eminescu (n[scut 1 iulie
1846), el a fost f[r[ ]ndoial[ tovar[=ul de joc al acestuia, la Ipote=ti.
Era =i mai vesel, de altfel, sem[n`nd ]ntr-aceasta cu tat[-s[u, ai
c[rui ochi ]i avea. El este negre=it fratele mort “]n strein[tate”, pe
care ]l pl`ngea Eminescu ]ntr-o ]ncercare de poezie, pentru c[ el
avea ochi alba=tri (27):
Mort e al meu frate. Dar ades ]ntr-al meu vis
Nimene ochii-i n-a ]nchis Ochii mari alba=tri
}n strein[tate, Lumineaz[ un sur`s
Poate-s deschi=i =i-n groap[. Din doi vine\i a=tri.
La Cern[u\i, Ilie a urmat numai trei clase, r[m`n`nd, fire=te,
corijent =i repetent (1857—1858, cl. I; 1858—1859, cl. a II-a;
1859—1860, cl. a III-a, medie rea, retras) (185). Urm`nd apoi
medicina la =coala lui Davila din Bucure=ti, se ]mboln[ve=te de
tifos, lu`ndu-l de la solda\ii bolnavi din spitalul militar, =i moare
]n iarna anului 1862 sau 1863 (159).
Al =aselea copil, Maria (Marghioala), a murit de 7 ani =i
jum[tate (n. 1848—1849, m. 1855-1856) (137). Mihai era al
=aptelea. Dup[ el urmeaz[ Aglae (n. 7 mai 1852—m. 30 iulie
1900), n[scut[ la Ipote=ti (63). }ntr-o fotografie o vedem adoles-
cent[ — buc[lat[ =i gra\ioas[. Mai t`rziu, ]ns[, liniile se aspresc
=i se usuc[ (159). Era con=tient[ de frumuse\ea ei, dar foarte
Via\a lui Mihai Eminescu 39

solitar[. Fusese m[ritat[ de t`n[r[, la vreo 18 ani (7 ianuarie


1871), cu Ioan Drogli, profesor la =coala normal[ de ]nv[\[tori,
care ]ntre 1875—1882, fiind inspector districtual pentru jude\ele
Suceava =i C`mpulung, locuia la Suceava. Cu Drogli, Aglae a avut
doi b[ie\i, Ioan =i George. Cel din urm[ a fost prilej de considera-
\iuni romantico-medicale, dat fiind c[, infectat cu lues, =i-a purtat
o parte din via\[ prin ospicii, ap[sat de paranoia. Fusese c[pitan
auditor. Se mai vorbe=te =i de o fat[, moart[ de difterie. Murind
Drogli (22 noiembrie 1887), Aglae se rec[s[tore=te ]n 1890 cu
un c[pitan austriac Heinrich Gareiss von Döllizsturm, trec`nd la
catolicism. Morbul lui Basedow, care i-a pricinuit sf`r=itul, poate
fi iar[=i prilej de lungi dizerta\ii ]n jurul eredit[\ii (82, 159).
“Mai am o sor[ — zice Eminescu — un geniu ]n felul ei, cu
o memorie ca a lui Napoleon I =i c-o ]n\elepciune natural[ cum
rar se afl[. Dar ea-i pe jum[tate moart[, c[ci [e] lovit[ de apo-
plexie” (ms. 2255, f. 294, 311).
Infirmitatea acestei ilustre de acum femei numite Henrieta sau
Harieta (n. poate la 1854) (63) s-ar fi datorat faptului c[ dormise,
copil de cinci ani, ]n casele ude pe care le zidea Gh. Eminovici la
Ipote=ti. F[r[ nici o cultur[ — studiase doar abecedarul — izbutise
s[ poat[ exprima idei destul de complicate ]ntr-un stil cult.
Compunea chiar versuri =i avea un anume umor crud. E, de altfel,
]n felul ei de a fi ceva din bizareria =i febrilitatea cultural[ a
autodidac\ilor, ]mpreunate cu o not[ de mizantropie =i cu evidente
reminiscen\e eminesciene. Iat[ o cugetare filozofic[ (61):
“Sunt momente ]n care nu m[ pricep eu pe mine ]nsumi... c`nd,
nemul\umit[ de mine =i de lume, a= vrea s[ nu mai fiu. Oare de
ce te sup[r cu astfel de reflec\iuni? C`nd sunt convins[ c[ nenoro-
citul =i fericitul are tot aceea=i venire =i trecere ]n repauzul de
veci. C`nd soarele apune, c`nd stelele pic, ]mi vine a crede c[
totul e nimic.
Lumea ]ntreag[ nu-=i poate da cont de ce a venit ]n lume =i
pentru ce dispare f[r[ un scop altul dec`t instinctul de a tr[i, =i
40 G. C[linescu

cu c`t p[trunzi durerile morale =i fizice, vezi c[ e=ti martirul, f[r[


a putea p[trunde cauza.”
Iat[ =i versurile, furate din C. Negruzzi, ]ntr-o scrisoare c[tre
d-ra Cornelia Emilian:
“SCUMP{ SORIOAR{,
O puternic[ plecare ce nu rabd[-mpotrivire
M[-ndeamn[ s[-\i scriu ast[zi acea t`n[r[ sim\ire
Ce numai ]n singur[tate ]=i are loca=ul s[u,
Dar ceresc trimis ]n lume din s`nul lui D-zeu.
Fie ca aceste scrisori ce cur`nd vor fi uitate
S[-\i aduc[ alinare unor zile ]ntristate
+i, resfir`nd pe a lor cale ni=te nemernice flori,
S[-\i ]mpr[=tie necazul =i-al sup[r[rilor nori.
Acuma, sorioar[, nu =tiu ce vei crede de prostiile mele, de cari
sunt convins[ c[ sunt gre=ite ]n ortografie, rim[ etc.; ]ns[ ]n totul,
]n lume se sacrific[ ideia pentru rim[, =i ]n via\a oamenilor inima
pentru situa\ia social[. Pentru asta sunt de acuzat, cum n-am
]nv[\at dec`t abecedarul =i din cauza boalei ]mi lipse=te chiar =i
aceea ce a= fi putut c`=tiga umbl`nd ]n societate cu persoane culte,
adec[, cum zice rom`nul, m-a= fi ros cu oarecare =tiin\[. Mai la
urm[, =i dac[ a= fi cult[, ce folos a= aduce societ[\ii sau =tiin\ei? Din
nimic r[m`ne tot nimic. }n prezent ]mi r[m`ne cel pu\in regretul c[
nu-s ceva, ]ns[ av`nd cultura a= cunoa=te =i mai mult r[ul =i poate
atunci m-a= sim\i moral =i mai zdrobit[ dec`t cum sunt.
S[ las filosofia deoparte, c[ci nu-i de sam[, =i s[ vin la o veste
nou[ ce voiesc s[-\i scriu =i de care poate e=ti ]nc[ str[in[. Te-am
intitulat sorioar[, aceasta provine dintr-o schimbare ce s-a f[cut
]ntre mine =i mama matale, de c`nd ai p[r[sit Patria =i te-ai dus
]n lumea mare. Mama matale, r[m`ind f[r[ mata, s-a hot[r`t s[
mai aib[ o fiic[ din poveste:
Via\a lui Mihai Eminescu 41

Vineri m-a f[cut, Drag[ sufletului meu,


S`mb[t[ am crescut, Iar eu mam[ o numesc
Duminic[ m-a botezat, Cu sim\ dumnezeiesc,
Luni de fiic[ m-a ]nchinat, De care m[ simt legat[
+i de atunci fiic[ ]mi scrie mereu, Pe via\a-mi toat[.”
Henrieta =tia pu\in =i nem\e=te, din auzite, din timpul c`t =ezuse
]n clinica d-rului Bilroth, la Viena. Era p[truns[ de “ce ]nsemneaz[
Eminescu pentru cultura rom`neasca“ =i numea cu umor, pe cine
credea c[ sunt du=mani ai poetului, “bonjuri=ti”. Pe Veronica Micle
o poreclise “b[l[uca“ =i “berecheta”. Tr[ia la Boto=ani din venitul
a c`torva mii de lei l[sa\i de b[tr`nul Eminovici (61).
Devotamentul ar[tat de aceast[ nefericit[ sor[ fa\[ de Emines-
cu bolnav, ]n 1887—1888, este vrednic de laud[. Ea a vegheat cu
trud[ un om pierdut la minte, obstinat ]n t[cere, de=i picioarele i
se mi=cau greu, cu ajutorul unor “ma=ini... ]n greutate de 5 oca
de fier”. Chemat[ adesea peste noapte la bolnav, se t`ra pe br`nci
la patul lui ca s[-l ajute. Paralitic[, poate =i ftizic[, Henrieta fu
r[nit[ ]n amorul propriu de plecarea lui Eminescu cu Veronica
Micle ]n Bucure=ti =i dobor`t[ de moartea poetului (61). C`teva
luni dup[ aceea (14 octombrie 1889), se stingea uitat[ de to\i =i,
pus[ ]ntr-un co=ciug ordinar de brad, era dus[ la cimitir, ]ntr-o
birj[ cu un cal a lui Cristea N. Suceveanu din Boto=ani. Birjarul =i
un zugrav Florian Cotuf declarau moartea la ofi\erul st[rii civile.
Cele c`teva lucruri r[mase pe urm[-i, o canapea, vreo dou[ sofale
=i c`teva c[r\i, fur[ v`ndute la mezat pe strada Teatrului din
Boto=ani (159).
Al zecelea copil, Matei (n. 20 noiembrie 1856), fost elev al
Institutului politehnic din Praga =i c[pitan ]n armata rom`n[,
c[s[torit de trei ori (]nt`ia oar[ ]n 1880), =i av`nd din prima
c[s[torie un b[iat =i din a doua patru copii, doi b[ie\i =i dou[
fete — singuri urma=i cu acest nume ai familiei Eminovici — pare
a sem[na prin longevitate =i frigiditate fa\[ de familie cu tat[l
s[u (137). }n noiembrie 1892 era citat de tribunalul Buz[u ]n
42 G. C[linescu

calitate de c[pitan ]n Regimentul Mircea nr. 32 (sta\ionat ]n urbea


Mizil), iar acum cu domiciliul necunoscut, ]n procesul de divor\
cu a doua sa so\ie (]nt`ia Matilda Ilian, profesoar[), Ana Condees-
cu, care se pronun\a ]n favoarea ei abia ]n iulie 1898. C[pitan “]n
demisie”, era numit, la 29 octombrie 1892, subprefect al pl[=ii
Afuma\i, spre a fi destituit la 4 aprilie 1894 =i numit ]n aceea=i
calitate la plasa Bistri\a-de-Jos, din jud. Bac[u, la 10 decembrie
1894. De la 1 aprilie 1899 primea, ca militar, pensie de lei 185,
bani 65 brutto. Absent ]n vremea boalei poetului — spre mirarea
lui Maiorescu — apare deodat[, ]n 1889, ca s[ ne dea c`teva =tiri
utile despre familia sa, dar =i multe gre=ite, =i ca s[ ]mpiedice —
pe nedrept — edi\iile eminesciene, puse la cale de Maiorescu
(221), declar`nd, ]n 1894, “c[ voi urm[ri =i sechestra oriunde
voi g[si asemenea edi\ii”, iar ]n 1895 ]nregistra firma “Matei
Eminescu =i Stavri Dimitriu”, “]n scop de a culege, clasifica, edita
=i a da publicit[\ii toate scrierile poetului Eminescu”. }n decembrie
1913, avea gradul de maior =i era pre=edintele delega\iei jude\ene
de Mehedin\i =i prezidentul biroului. Tr[ia ]n 1923 la Turnu-
Severin (str. G-ral Manu 8), c[s[torit cu Silvia Maieru (63), dar
=i-a petrecut ultimii ani la Bistri\a, murind acolo la 12 decembrie
1929 (I.I.L.F.).
Ultimul copil, Vasile, a ]ncetat din via\[ la v`rsta fraged[ de
un an =i jum[tate, n[sc`ndu-se =i murind nu se =tie c`nd (159).
Spre deosebire de animale, omul ]=i conserv[ spe\a pe cale
fiziologic[, dar =i moral[, aceste principii fiind ]n multe privin\e
chiar ostile. Ei bine, ironia firii a f[cut ca lunga s`rguin\[ patern[
s[ fie ]nghi\it[ de moarte =i s[ fie salvat[ prin spiritualitatea
neprocreatoare a poetului Eminescu, f[r[ de care uitarea ar fi =ters
numele de pe crucile tuturor.
Via\a lui Mihai Eminescu 43

NA+TEREA +I COPIL{RIA
LUI MIHAI EMINESCU
(1850—1858)

Ca =i ]n privin\a str[mo=ilor, biografii au ar[tat ]n jurul na=terii


lui Eminescu o ]nclinare c[tre fabulos =i controvers[. Dac[ ar fi lipsit
orice indica\ie, ]nchipuirea putea n[scoci lucruri frumoase — exempli
gratia — o aerian[ na=tere mitologic[ ]n patru cet[\i deodat[, pentru
a simboliza ]ntreaga con=tiin\[ rom`neasc[. Din nefericire, exist[
documente ]ndoielnice, care dau prilej numai la discu\iuni prozaice.
Pe c`nd tr[ia Eminescu, un conferen\iar putea spune publicu-
lui la Ateneu (31 martie 1889) c[ poetul e n[scut la Soleni, sat ]n
Moldova (44). Junimi=tii =tiau ]ns[, din registrul societ[\ii ]n care
se ]nscrisese =i poetul, c[ e n[scut la Boto=ani, la 20 decembrie
1849 (95). Eminescu de\inea, f[r[ ]ndoial[, aceast[ dat[ de la
p[rin\i, dar nu era sigur. }n 1883, sc[z`nd 1849, anul na=terii,
din anul curg[tor =i ob\in`nd v`rsta de 34 ani, f[cea urm[toarea
reflec\ie: “78 de ani via\a mea ]ntreag[, at`ta am s[ tr[iesc.
B[tr`nul tot astfel. Asta e m[rimea constant[ de timp a vie\ii unui
individ din rasa noastr[. Vor fi urc[ri =i sc[deri pe aceast[ scar[,
va fi o oscila\ie, n[scut[ din coadaptarea cu ]mprejur[rile, dar ]n
fine un constant r[m`ne constant. C`nd s-a n[scut b[tr`nul? 34. C`nd
am v[zut eu pe Leda =i mi-a pl[cut? 34 de ani. S[ ]ntreb foarte
exact — c[ci e de cel mai mare interes”. (Ms. 2258, f. 347.). Rudele
sale nu cuno=teau mai bine lucrurile. La =coala primar[, comunica-
ser[ probabil ele data de 6 decembrie 1850 (Boto=ani). }n gimna-
ziu era ]nscris, ]ns[, ca fiind n[scut la 14 decembrie 1849 (185).
Aglae, ]ntr-o scrisoare c[tre Maiorescu, admitea data de 20 decem-
brie 1849, dar socotea Ipote=tii ca loc de na=tere (224, V). Matei
sus\ine la ]nceput o dat[ fantastic[ (8 noiembrie 1848) =i, ca localita-
te, Dumbr[venii (57). Dup[ aceea, ]ns[, revine cu o alta. G[sise
anume o Psaltire veche, pe scoar\ele c[reia b[tr`nul Gh. Eminovici
]nsemnase na=terea tuturor copiilor =i unde sta scris (58):
44 G. C[linescu

“Ast[zi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri =i cincisprezece


minute evropiene=ti, s-au n[scut fiul nostru Mihai.”
Cu aceasta problema ar fi p[rut ]nschis[. Feti\a care luase parte
la botezul cu fluturi al unui copil de-al lui Eminovici, la Dumbr[-
veni, devenit[ cu vremea dna Constan\a de Dunca-Schiau, \ine
mor\i= c[ pruncul era Mihai =i c[ na=terea s-a petrecut la 21 mai
1849, fapt aflat =i de principesa Ghica (n. Bal=) din registrele
bisericii din Dumbr[veni (54, 53). Lucrul este ]ntr-adev[r miracu-
los =i vrednic de minunatele vremi cu z`ne, c[ci =i la Boto=ani s-a
g[sit registrul de na=teri =i botez pe anul 1850, unde este trecut
=i Eminescu ]n acest fel (29, 159):

curg[-
Trii

toriu

Nl.
Data na=terii
Cinci-spre-zece

Ziua
Luna
Ghenari

Data Botezului
Dou[-zeci =i una
Ziua

Ghenari
Luna

Fiu
Fiu

Secsul
Fiic[

Numele carele
pruncului la
s-au dat
Botez

Mihail
pronumele,

Dl. Gheorghi Iminovici c[minar cu


Numele =i
starea sau
P[rin\ilor
Pruncului

Meseria

so\ia sa Ralu, proprietari


Via\a lui Mihai Eminescu 45

s-au n[scut

sau Satu
Politiea
Pruncul
}n ora=ul Boto=ani

unde
Pronumele
sau a Na=ii

Numele =i
Na=ului
Dl. Vasile Jura=cu, stolnic

(ss) Ioan Iconom

Isc[liturile:
a Preotului,
(ss) Vasile Jura=cu stolnicl, am fost na=

P[rin\ilor

a Na=ului
=i a
(ss) G. Iminovici c[m[ina]r
(ss) Raluca Iminovici C[m[in[]r[ea]s[

Ceea ce este sigur din toate acestea este c[ Mihai a fost botezat
]n ziua de 21 ianuarie 1850, la Boto=ani. Un b[tr`n pop[, Ion
Stamate de la Biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului),
ajutat de fiul s[u, Dimitrie, diacon, l-a v`r`t ]n cristelni\[, pe vreme
de iarn[, citindu-i cele de cuviin\[ (159):
L-au sp[latu-l, piept[natu-l, }i trecu auzul, v[zul,
La botez l-au dus pe micul, Nici c[-i pas[ lui, s[racul,
La icoane l-a-nchinatu-l, C[ n[na=a spune crezul
Un diac citi tipicul. +i se leap[d[ de dracul.
C`nd pe el veni botezul (Miron =i frumoasa f[r[ corp)
}n afar[ de p[rin\i =i de stolnicul Vasile Jura=cu, na=, mai era
de fa\[ =i maica Fevronia Jura=cu de la schitul Agafton, sor[ cu
mama (83).
Dac[ l[s[m la o parte versiunile na=terii la Dumbr[veni, Soleni,
]n mai, noiembrie sau 5 =i 14 decembrie, ca fiind cu totul absurde,
r[m`n dou[ ipoteze d`rze ]n vrajb[ =i acum: 15 ianuarie 1850,
conform actului oficial (95), 20 decembrie 1849, dup[ ]nsemn[rile
de familie (171). Problema localit[\ii o l[s[m pe al doilea plan.
Argumentele pro =i contra se nasc pe ]ntrecute =i se ucid unele pe
altele f[r[ nici o victorie. Dac[ sus\inem c[ data de 15 ianuarie
46 G. C[linescu

nu e admisibil[, fiindc[ ar veni prea devreme =i nimeni n-avea de


ce s[ se gr[beasc[, r[spundem c[ e obiceiul s[ se boteze mai
cur`nd c`teodat[ copiii, ca s[ nu moar[ p[g`ni, c[ familia
Eminovici putea s[ se team[ de acest lucru =i chiar botezase pe
feti\a Ruxandra, dac[ nu =i pe al\ii, la cinci zile dup[ na=tere.
Atunci ni se r[spunde c[ Gh. Eminovici =tia mai bine dec`t popa
c`nd i se n[=cuser[ copiii, c[ \inea r[boj de ei =i ]nsemnase negru
pe alb, zic`nd ast[zi, ziua, ceasul =i minutele na=terii. Va s[ zic[
popa, care era b[tr`n, scrisese o dat[ gre=it[ ]n mitric[. Dar tat[l,
mama, na=ul — care semnaser[ — erau orbi? Nu v[zuse c[ data
na=terii era gre=it[? R[spunsul ]l avem gata: vreme de iarn[, frig
]n biseric[, lumea gr[bit[ s[ duc[ acas[ copilul. Au isc[lit la
repezeal[, f[r[ s[ se mai uite, =i, poate, chiar ]n alb, urm`nd ca
pe urm[ p[rintele econom s[ completeze formularul (scrisul Ralu-
chii e ]n chip suspect aidoma cu al lui Gheorghe Eminovici). Dar
a doua zi a uitat ziua na=terii, pe care o auzise de la p[rin\i, =i a
pus una la ]nt`mplare, cum i s-a p[rut mai potrivit. Dac[ ]ns[
admitem c[ preasfin\ia sa a putut uita ]ntr-o ]ndeletnicire ce-i era
profesional[, de ce n-am admite c[ =i Gh. Eminovici uitase, c`nd
]nsemnase pe scoap\a Psaltirii? Aci replica ce ni se poate da este
c[ Eminovici avea o memorie extraordinar[ =i c[ ]nsemnarea o
f[cuse ast[zi, adic[ chiar ]n ziua na=terii. Nu ne ]ndoim de
memoria familiei Eminovici, ea ]ns[ pare a fi avut alt[ aplicare
dec`t aceea a datelor de familie, a=a de ]ncurcat transmise. C`t
despre expresia ast[zi, ea nu spune mult, o formul[ patriarhal[
echivalent[ cele mai adese cu locu\iunea ]n ziua de. }nsemn[rile
diurne trebuiau s[ dea iluzia actualit[\ii, =i de aceea, chiar scrise
mai t`rziu, erau readuse la prezent. C`nd toate ]nsemn[rile sunt
]ncepute cu ast[zi, este greu cronicarului s[ strice simetria pun`nd
ieri, numai pentru c[ n-a avut ]n ziua respectiv[ r[gaz de scris.
Mai avem =i un alt argument. Copilul se n[scuse la Boto=ani. De=i
Eminovici v`nduse o cas[, mai avea alta, =i apoi putea s[ se trag[
]n casele socrului (95). }ntrebarea pe care o punem este de unde
Via\a lui Mihai Eminescu 47

luase tat[l Psaltirea =i pomelnicul copiilor, pe care e de la sine


]n\eles c[ o \inea ]n biblioteca lui de la Ipote=ti? A luat-o cu sine
numai =i numai ca s[ ]nsemne ]n ea data na=terii? Ar fi fost o
ciud[\enie. Atunci copilul s-a n[scut la Ipote=ti. De ce atunci ]n
toate ]nsemn[rile se pomene=te de Boto=ani? At`ta lucru putea fi
sigur ]n familie. +i cu toate acestea, fapt deconcertant, acel patru
ceasuri =i cincisprezece minute evropiene=ti sun[ prea detot a fapt
adev[rat. Pare c[ vezi pe voinicul c[minar, str[b[t`nd odaia ]n
lung =i ]n lat, ]n a=teptarea evenimentului. O u=[ se deschide,
cineva din familie aduce vestea. Tat[l scoate ceasul din buzunar,
moaie peana ]n c[limar[ =i ]nseamn[ ]n Psaltire sau ]ntr-alt[ parte,
transcriind apoi ]n Psaltire. Ipoteza este ]ntr-adev[r foarte atr[-
g[toare, dar numai ]n baza datelor ce le avem nu ne vom putea
niciodat[ hot[r] pentru o dat[ sau pentru alta. }n afar[ de aceasta,
este o ]mprejurare ce face sus\inerea exclusiv[ a datei de 20 de-
cembrie dificil[. }nsemnarea lui Gh. Eminovici o cunoa=tem
indirect, din spusele lui Matei Eminovici. Psaltirea n-a v[zut-o ]ns[
nimeni, =i de=i chestiunea era arz[toare, fratele nu s-a sim\it
obligat s-o arate, s-o comunice ]n facsimil, =i nici m[car s[ dea
vreo l[murire ]n privin\a ei. +i, de altminteri, la 21 decembrie
1849 Gh. Eminovici era la Ia=i, unde ]ntocmea o procur[ avocatu-
lui s[u Panaite Cristea, iar la 23 era de fa\[ la legalizare (254).
Neexist`nd dar direct un document sigur, ]nsu=i actul de na=tere,
bunul-sim\ cere s[ p[str[m ca dat[ a na=terii ziua de 15 ianuarie
1850, cu observarea ]n privin\a locului c[ totul fiind cu putin\[
pe aceast[ lume, n-ar fi exclus ca pruncul s[ se fi n[scut la Ipote=ti,
fiind apoi adus =i botezat la Boto=ani. De altfel, c`nd e vorba de
un mare poet, pu\in[ mitologie nu stric[.

De=i ursitoarele n-au avut, se vede, grij[ s[ ]nsemne cum


trebuie ziua =i locul unde micul Mihai a v[zut lumina zilei, spre
bucuria iubitorilor de “cercet[ri =tiin\ifice”, ele au avut bun[oar[ de a-l
deosebi de ceilal\i oameni, ursindu-i cam astfel:
48 G. C[linescu

Drag[, C[ci iste\ vei fi cu duhul


Ai s[ aibi o minte-ntreag[, Ca =i luna =i v[zduhul.
(Ursitoarele)
Fie-i dar ca totdeauna Dup[ ce-i des[v`r=it
El s[ simt[ ad`nc ]ntr-]nsul +i s[-=i vad[ la picioare
Dorul dup[ ce-i mai mare Acest dar nepre\uit.
'N ast[ lume trec[toare, (Miron =i frumoasa f[r[ corp)
Nu trebuie s[ vedem ]ns[ ]n copil[ria celui care avea s[ devin[
cel mai mare poet al \[rii lui ceva miraculos =i oarecum prevestitor.
Este copil[ria fireasc[ a unui b[iat crescut la \ar[, f[r[ truda ce
apuc[ degrab[ pe un fiu de \[ran =i cu libertatea pe care o fac cu
putin\[ o familie numeroas[ =i un p[rinte mereu ocupat pe aiurea.
Ipote=tii, sat s[r[c[cios, sunt a=eza\i ]ntr-o vale ]nchis[ de
dealuri, odat[ ]mp[durite, pe dup[ care stau ascunse alte sate
mai mari, ca Dumbr[veni, Cocoreni, C[line=ti, risipite ]ntr-o
priveli=te dezolat[ de clis[ =i cocioabe. Aci, la conacul ridicat de
Gh. Eminovici, =i-a petrecut Eminescu copil[ria, p`n[ a nu fi trimis
la =coal[ la Cern[u\i, =i de atunci ]ncolo pe vremea vacan\elor.
Locuin\a p[rinteasc[ nu era palat boieresc, ci o cas[ modest[ de
\ar[, dar ]nc[p[toare =i gospod[reasc[, nu lipsit[ de anume
elegan\[ rustic[. Era o construc\ie geometric[, pu\in ridicat[
asupra solului, cu c`te dou[ ferestre mari ]n laturi. Un pridvor
]nalt ]n fa\[, la care suiau pe vreo =apte trepte de lemn, un
acoper[m`nt al tindei, ]n chip de fronton grec sprijinit pe dou[
coloane zvelte, d[deau albei cl[diri acoperite cu tabl[ un vag stil
neoclasic. De o parte =i de alta a largului pridvor, doi tei str[juiau
r[muro=i. Ca la orice gospod[rie de \ar[, se vedeau ]n apropiere
od[i pentru arga\i =i slugi, =opruri =i hambare, iar ]n fund o liva-
d[ cu pomi fructiferi =i c`\iva butuci de vie. Dind[r[tul unor uluci
din sc`nduri b[tute ]n lungime una peste alta ]n ni=te pari de lemn,
pe sub umbra a doi tei imen=i, se ]n[l\a o clopotni\[ paralelipipe-
dic[, de asemenea din sc`nduri, a=ezate vertical, cu ]nf[\i=are de
Via\a lui Mihai Eminescu 49

cote\ de porumbei. Pari lungi propti\i ]n toate laturile ]mpiedic[


n[ruirea acestui sacru =opru, ]n vecin[tatea c[ruia se ridic[, nu
prea sus deasupra acelora=i, uluci, c[ciula de tabl[ a vechii
bisericu\e de lemn.
}nl[untrul casei, o odaie pe dreapta, cu o fereastr[ ]n fa\[ =i
dou[ laterale, d`nd cu u=a ]nspre sal[, alc[tuia camera de medita-
\ie =i de lucru a lui Gh. Eminovici, iar ]n zilele mari salonul de
primire a musafirilor. La perete erau dulapuri cu c[r\i — al c[ror
num[r nu trebuie s[-l exager[m — ]n mijloc o mas[ cu dou[ sfe=-
nice, o c[limar[ =i o scrumelni\[, c`teva scaune ]mprejur, pe pere\i
unele chipuri de domnitori f[cute de un neam\ b[tr`n, anume
Antoni Zigri, prip[=it pe la mo=ia lui Bal= =i care zugr[vise =i pe
Raluca cu destul[ m[iestrie. }n aceast[ odaie, ]nchis[ cu cheia
pentru ca copiii s[ nu intre, Eminovici se t[inuia c`teodat[ spre
a-=i face socotelile ori a frunz[ri prin cronici (124)*. Familia era
dintre cele cu greut[\i, banii mergeu pe la =colile unde ]nv[\au
copiii, pe ]mbr[c[minte, n-avea a=adar mijloace s[-=i cumpere
mobile luxoase complicate. Cealalt[ odaie, de dormit, era f[r[ ]n-
doial[ mobilat[ cu lucrurile aduse de Raluca drept zestre. }n afar[
de necesarele crivaturi, se aflau acolo dou[ scrinuri con\in`nd
multa, meticuloasa ruf[rie mirosind a sulfin[ =i lev[n\ic[, un
“gardirop” de cele masive, de nuc, a=a cum romantismul de la 1840
a mai uitat prin casa vreunei babe cu bonet, pe vreun dul[pior un
lighean =i un ibric de alam[ =i, mai cu seam[, icoan[ ferecat[ ]n
argint a Maicii Domnului, sub care ardea necontenit, cu subite
eclipse, o candel[ de asemenea de argint, menit[ peste noapte s[
vegheze ca un opai\ somnul casei.
Ne ]nchipuim c[ o alt[ odaie dind[r[t va fi servit de dormitor copiilor,
av`nd aspectul nud al unei s[li de internat, cu lucruri pu\ine =i tari.
Copiii mul\i nu erau ]ns[ acas[ dec`t ]n vacan\[, deoarece umblau pe la
=coli, iar diferen\a de v`rst[ face ca nici ]n epoca cea mai fraged[ s[ nu
se fi ]nt`lnit laolalt[.
Acesta este, dar, ]nt`iul univers restr`ns al copilului Mihai. }n
afar[ de odaia de musafiri, copiii alergau oriunde. +i cum ]nt`iul
50 G. C[linescu

joc al copiilor — exerci\iu al investig[rii cosmosului — este


cotrob[itul =i ascunsul, copiii se ascundeau. Vedem ]ndat[ unde,
din faptele lui Iorgu, eroul unei proiectate nuvele: “Adesea se
ascunde ]n c`te-un saltar de scrin, ca s[ nu =tie nimeni unde-i, or
]n vro lad[ veche cu lum`n[ri de seu, din care ie=ea uns ca dracul”
(ms. 2255, f. 163). L[zi de straie avea Raluca negre=it, c[ci una o
c[p[tase de zestre. Din cas[ jocul trecea apoi prin ograd[, unde
se transforma ]n conflict cu p[s[rile domestice. “Du=m[nia lui cu
g`nsacii =i cu g`=tele cu pui — zice Eminescu despre acela=i Iorgu
— amicia intim[ cu +oltuz, c`inele de la st`na, pe care umbla =i
c[lare, pui de g`sc[ mici pe care-i ]nchidea ]n cu=c[, ca s[ vad[
de-or c`nta cum canarii, ]n fine stima ce o avea pentru mo= Miron
pris[carul, care-i spunea pove=ti =i-l \inea pe genunchi, sunt m[r-
turisiri neinteresante.” }n privin\a asta rudele sau c`te un om b[-
tr`n ]=i amintesc pozne ciudate, greu de crezut. Eminescu, fiind
de =ase ani, ar fi prins =i t[iat un c`rd de g`=te din curtea lui Bal=
Dumbr[veanu, f[c`ndu-l purcoi ]n mijlocul ogr[zii, fapt[ pentru
care a fost r[spl[tit cu o stra=nic[ b[taie. Am comite o gre=eal[
dac[, bizui\i pe vanitatea de informator a unui frate sau pe lim-
bu\ia unui mo=, stimulat cu rachiu =i mirat de interesul pe care i-l
arat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[\iile c`te se pun
pe socoteala copilului. De prindea =erpi =i-i punea ]ntr-o scorbur[
de nuc ori de prevestea — el ori alt frate — o ploaie ce avea s[
vie, ]mpiedic`nd ie=irea la treierat, acestea nu sunt cine =tie ce
ispr[vi mari, orice copil de \[ran fiind ]n stare s[ fac[ acela=i lucru
(159). Adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia \[r[ne=te (63).
Ocolind pe fra\ii s[i — care, mai mari, se plimbau c[l[ri pe
mo=ie — =i chiar pe copiii de \[rani, el b[tea bucuros satele, lipsind
uneori, spre sup[rarea p[rin\ilor, c`te o s[pt[m`n[ de acas[, c[ci
pretutindenea ]n opera sa adie aerul de \ar[ (159). Adesea, izgonit
de cic[lelile lui Gh. Eminovici, se refugia pe vacan\[ ]ntr-un bordei
de \[ran, a c[rui icoan[ ]i r[m[sese ]ntip[rit[ ]n minte (152):
Via\a lui Mihai Eminescu 51

Cu b[iatu-n bordei intr[. +i pe capetu-unei lai\i


Lumina mucos =i negru ]ntr-un h`rb un ro= opai\.
Se coceau pe vatra sur[ dou[ turte ]n cenu=[,
Un papuc e ]ntr-o grind[, cel[lalt e dup[ u=[.
Prin gunoi se primbl[ iute leg[nat[ o r[\u=c[
+i pe-un \ol or[c[ie=te un coco=, ]nchis ]n cu=c[.
}ntr-un col\ e colb[it[ noduros r`=ni\a veche,
}n cotlon toarce motanul piept[n`ndu-=i o ureche;
Sub icoana afumat[ unui sf`nt cu com[nac
Arde-n candel[-o lumin[ c`t un s`mbure de mac.
Pe-a icoanei policioar[ busuioc uscat =i mint[
Umplu casa de mireasm[ pip[rat[ =i prea sf`nt[.
O be=ic[-n loc de sticl[ e lipit[-n ferestruie,
Printre care trece-o dung[ mohor`t[ =i g[lbuie.
Cofa-i alb[ cu flori negre =i a brad miroase apa.
De lut plin[, ruginit[ st[ pe coada ei o sap[.
(C[lin-Nebunul)
Se ]mprietenise cu vreun mo= b[tr`n sau cu vreo bab[ care-i
spunea “pove=ti fantastice despre z`ne ]mbr[cate ]n aur =i lumini”
(Geniu pustiu), snoave, ghicitori, n[scociri populare, care au
urm[rit toat[ via\a pe poet =i de care ]=i aducea aminte cu p[rere
de r[u:
Trecut-au anii ca nori lungi pe =esuri
+i niciodat[ n-or s[ vie iar[,
C[ci nu m[-nc`nt[ azi cum m[ mi=car[
Pove=ti =i doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninar[,


Abia-n\elese, pline de-n\elesuri.
(Trecut-au anii...)
“E mult de atunci, Hariet[ — ofta el — de c`nd eram mici
detot =i ne spuneau mo=negii pove=ti. Pove=ti sunt toate ]n lumea
asta.” (33)
52 G. C[linescu

Neast`mp[rat din fire, Eminescu nu era copil dintre aceia s[


stea mult[ vreme l`ng[ vatr[, s[ deseneze purcelu=i cu c[rbune,
ca micul C[lin din poveste. P[durile erau pe aproape. Cu o carte
=i doi-trei covrigi, el disp[rea de acas[ ]nfund`ndu-se prin codrii din
]mprejurimile Ipote=tilor (159) =i ]nnopt`nd pe unde putea (ms.
2259, f. 33):
Fiind b[iet, p[duri cutreieram
+i m[ culcam ades l`ng[ izvor,
Iar bra\ul drept sub cap eu mi-l puneam
S-ascult cum apa sun[-nceti=or;

Un fream[t lin trecea din ram ]n ram


+i un miros venea adormitor;
Astfel ades eu nop\i ]ntregi am mas,
Bl`nd ]ng`nat de-al valurilor glas.
Adesea se urca p`n[ la st`ni. Amintiri despre aceste hoin[riri
nu ne-au r[mas, afar[ de vreo vag[ reminiscen\[ a unei stare\e
de la schitul Agafton, care “copchil[rise” cu Mihai pe acele locuri
(61). Ecoul lor r[sun[ ]ns[ ]n poezie. Aci:
Vede turmele de oi
Cu ciobanii dinapoi,
Cu fluiere =i cimpoi.
(Mu=atin =i codrul)
aci:
... izvoare zdrumicate peste prund alunec`nd,
+i s[rind ]n bulg[ri fluizi pe pietri=ul din r[stoace
}n cuibar rotit de ape, peste care luna zace.
(C[lin-Nebunul)
O voluptate de a se ]ntinde pe iarb[ sub un copac vine, ]n unele
versuri, ca o adiere din copil[rie:
+i sub un tei de pe cal se dete,
Se-ntinse lene=, jos pe iarba moale.
Via\a lui Mihai Eminescu 53

Din tei se scutur flori ]n a lui plete


+i mai c[-i vine s[ nu se mai scoale,
+i calu-i pa=te, flori purt`nd ]n spete,
Presunul lui =i =eaua cu paftale.
}n valea de miros, de r`uri plin[,
}n umbra dulce bine-i de odihn[.
(Fata ]n gr[dina de aur)
Codrul, izvoarele, satul din vale intraser[ a=a de mult ]n sufletul
lui Eminescu, ]nc`t, fiind pe la Cern[u\i, sau ]n alt[ parte, prin
\ar[, se socotea “]n str[in[tate” =i visa o c[su\[ ]n satul lui “natal”:
A= vrea s[ v[d acuma natala mea v`lcioar[
Sc[ldat[ ]n cristalul p`r`ului de-argint,
S[ v[d ce eu at`ta iubeam odinioar[,
A codrului tenebr[, poetic labirint;

S[ mai salut o dat[ colibele din vale,


Dorminde cu un aer de pace, lini=tiri,
Ce respirau ]n tain[ pl[ceri mai naturale,
Vis[ri misterioase, poetice =optiri.

A= vrea s[ am o cas[ t[cut[, mitutic[


}n valea mea natal[ ce undula ]n flori,
S[ tot privesc la munte, ]n sus cum se ridic[,
Pierz`ndu-=i a sa frunte ]n negur[ =i nori.

S[ mai privesc o dat[ c`mpia-nfloritoare,


Ce zilele-mi copile =i albe le-a \esut,
Ce auzi odat[ copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a v[zut.
(Din str[in[tate)
Dintre to\i fra\ii, tovar[= de joac[ nu-i putea fi cu adev[rat
dec`t cel mai pu\in dep[rtat prin v`rst[, =i acesta era Ilie, mai
mare cu vreo trei ani =i ceva dec`t Mihai. C`nd cel din urm[ era
]n vremea zburd[lniciei, adic[ de vreo zece ani, +erban, fratele
cel mare, era “domni=or” meditativ de 19 ani, iar ceilal\i erau
54 G. C[linescu

]ndeaujuns de vl[jgani pentru a nu se cobor] la joac[ cu un


copilandru. Nu cu ei dar se juca Mihai, f[c`nd car cu boi din
coji de nuc[ =i melci, turnuri din c[r\i de joc, sau de-a ]mp[ra-
tul ]n lupta cu broa=tele. Tovar[=ul de joac[ era fratele cu ochi
alba=tri, copli =i el ]nc[ (27):
Copii eram noi am`ndoi Din lut acolo am zidit,
Frate-meu =i cu mine, Din stuful des =i verde,
Din coji de nuc[ car cu boi Cetate m`ndr[ la privit
F[ceam =i ]nh[mam la el Cu turnuri mari de tinichea,
Culbeci b[tr`ni cu coarne. Cu zid ]nconjurat[.

+i el citea pe Robinson, +i frate-meu ca ]mp[rat


Mi-l povestea =i mie; Mi-a dat mie solie
Eu zideam Turnul Vavilon S[ merg la broa=te suflecat
Din c[r\i de joc =i mai spuneam S[-i chem la b[t[lie
+i eu c`te-o prostie. S[ vedem cine-i mai tare.

Adesea la sc[ldat mergeam +i ]mp[ratul broa=telor


}n ochiul de p[dure, C-un orcaaà de fal[
La balta mare ajungeam Primi, porunci o=tilor
+i-ntr-al ei mijloc... Ca balta s-o r[scoale
La insula cea verde. +i am pornit r[zboi.
Ei umpleau astfel lumea de chiot =i poveste. Pentru ispr[vile
f[cute ]n b[t[lie, ]mp[ratul (Ilie) numea pe Mihai “rege-n
miaz[noapte, peste popoare indiane”. }n basme se d[ voinicului,
pe l`ng[ jum[tate din ]mp[r[\ie, =i fata ]mp[ratului de nevast[.
Mihai ]=i primi, dar, r[splata ]ntreag[;
+i ]mp[ratul milostiv Am mul\umit c-un umil semn,
Mi-a dat =i de so\ie Drept manta o prostire,
Pe fiica lui cu r`s lasciv M-am dus l-amanta mea de lemn
+i \ap[n[, nurlie, }n sf`nta m`n[stire
Pe Flantagu-caputli. }ntr-un cotlon de sob[.
Arunc`nd apoi prostirea =i pun`nd, pentru motiv de frigidi-
tate, iubita pe foc, vitejii p[r[seau elementul lacustru =i transpor-
Via\a lui Mihai Eminescu 55

tau r[zboiul pe uscat, la munte, reprezentat prin =ura de paie din


ograd[:
+i pe =ur[ ne primblam +i pe cap mi se umfla
Peste stuf =i paie Casca de h`rtie,
+i pe mun\i ne-nchipuiam O batist[ ]ntr-un b[\
C[ facem b[taie. Steag de b[t[lie.
M[r=[luiam al[turi! C`ntam: Trararah!
(ms. 2259, f. 279)
Un copil care url[ trarara prin curte, b[t`nd pasul prusian, cu
chivar[ pe cap, spre panica cote\elor, care se urc[ pe =ur[ =i se
ascunde ]n cas[ prin rafturile de la scrin =i l[zile cu lum`n[ri,
care ]ncalec[ pe c`ine =i atac[ g`=tele, care se b[l[ce=te toat[
ziua ]n iaz, ]ndeletnicindu-se cu capturarea verdelui neam al
batracienilor, care fuge de-acas[ cu zilele r[scolind p[durile =i
st`nele sau sc[pa de la =coal[, venind pe jos =i trebuie s[ fie
alergat c[lare pentru a fi prins, nu e nici un descreierat precoce,
nici un palid trubadur solitar, ci o haimana s[n[toas[, din
zburd[lnicia c[reia talentul =i imagina\ia vor scoate mai t`rziu
un mare poet al naturii.
C`nd b[iatul se f[cu mai mare, fu cuprins deodat[ de timpu-
rii instincte b[rb[te=ti. Fusese la Cern[u\i la =coal[ =i se hr[nise
cu lecturi roman\ioase, care dezl[n\uir[ ]n el un sentimentalism
vaporos. Acum nu mai sta cu chiv[ra pe cap, nici nu mai prindea
broa=te. Preumblarea prin p[duri trebuie s[-i fi devenit un mijloc
de analiz[ sentimental[, de construc\ie ]n singur[tate a unei
lumi fantastice. Frumos, roman\ios de grav ]n ridicarea t`mple-
lor =i a ochilor, el r[ni inima vreunei fete de \ar[, cu care juc[
— pierz`ndu-se ]n misteruri naive =i solemne jur[minte —
]nt`ia dragoste. Se ]nt`lneau, se vede, pe deal sub salc`m, pe
]nserate, c`nd se ]ntorc vitele de la p[=une =i oamenii de la
coas[, =i f[ceau trunchiul copacului martor =optitelor lor
confiden\e:
56 G. C[linescu

Sara pe deal buciumul sun[ cu jale,


Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele pl`ng clar isvor`nd ]n f`nt`ne;
Sub un salc`m, drag[, m-a=tep\i tu pe mine.

Luna pe cer trece-a=a sf`nt[ =i clar[,


Ochii t[i mari caut[-n frunza cea rar[,
Stelele nasc umezi pe bolta senin[,
Pieptul de dor, fruntea de g`nduri \i-e plin[.

Nourii curg, raze-a lor =iruri despic[,


Stre=ine vechi casele-n lun[ ridic[,
Sc`r\ie-n v`nt cump[na de la f`nt`n[,
Valea-i ]n fum, fluiere murmur[-n st`n[.

+i osteni\i oameni cu coasa-n spinare


Vin de la c`mp; toaca r[sun[ mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! ]n cur`nd satul ]n vale-amu\e=te;


Ah! ]n cur`nd pasu-mi spre tine gr[be=te:
L`ng[ salc`m sta-vom noi noaptea ]ntreag[,
Ore ]ntregi spune-\i-voi c`t ]mi e=ti drag[.

Ne-om r[zima capetele-unul de altul


+i sur`z`nd vom adormi sub ]naltul,
Vechiul salc`m. — Astfel de noapte bogat[,
Cine pe ea n-ar da via\a lui toat[?
(Sara pe deal)

Iubita avea “ochi mari =i p[rul negru-n coade” (M. E., I, 3).
+edeau nu numai noaptea sub salc`m, ci cutreierau descul\i,
sentimentaliz`nd =i jur`ndu-=i unul altuia dragoste p`n[ la
morm`nt. F[r[ ]ndoial[, fata a murit t`n[r[ ca Silvia lui Leopardi,
pentru c[ cele mai multe versuri de tinere\e vorbesc de o iubit[
moart[. T`rziu, poetul =i-aduce cu regret aminte de ea:
Via\a lui Mihai Eminescu 57

O, dulce ]nger bl`nd +-apoi, c`nd te rugam


Cu ochi uimi\i de mari, S[-mi spui de m[ iube=ti
La ce mai reapari Prindeai ca s[ =opte=ti
S[-ngreui al meu g`nd? Cu buzele abia

P[rea c[ te-am uitat, +i-mi r[spundeai cu dor:


C[-n veci nu-i mai veni “Tu nu m[ vei uita?
S[-mi aminte=ti o zi }n veci r[m`n a ta,
Din via\a mea de sat. C[ci drag ]mi e=ti de mor...”

Mai po\i s[-\i aminte=ti Uita=i al t[u cuv`nt.


Cum noi umblam discul\i Nu m-ai chemat s[ viu
+i tu st[teai s-ascul\i Al[turi ]n sicriu
Duioasele-mi pove=ti? La straja ta-n morm`nt.

Spuneam cum au umblat Dar azi c`nd p[este] fire


Frumos fecior de crai Ca-n veci eu te-am uitat,
}n lume nou[ ai Tu iar te-ai ar[tat
Iubita de-au aflat. Ca-n tinere\ea mea.

Ca =i cum te-ai mira Suflarea ta u=or


Tu ochii mari f[ceai, Pe fa\a mea trec`nd
De=i nu pricepeai +i ]ncet re]ntorc`nd
C-o spun ]n pilda ta. }nt`iul meu amor.
(ms. 2262, f. 33)

}n multe r`nduri c`nt[ moartea iubitei:


Sur`sul ei sfielnic =i ochiul ei cuminte
Sunt duse f[r[ urme de pe acest p[m`nt.
S-a stins.
(Un roman)
+i te-ai dus, dulce minune,
+i-a murit iubirea noastr[...
(Floare albastr[)
Chiar Mortua est (intitulat[ la ]nceput Elena) arat[ a fi o
medita\ie asupra aceleia=i mor\i (ms. 2259, f. 1-2).
58 G. C[linescu

Cuprinz`nd partea cea mai frumoas[ din existen\a sa — ]nt`ia


iubire — Ipote=tii trebuie s[ fi fost scumpi lui Eminescu, care, toat[
via\a, s-a temut ca b[tr`nul s[ nu-i ]nstr[ineze. C`\iva ani mai
t`rziu (1873—1874), el dest[inuia cuiva aceast[ sl[biciune (ms.
2255, f. 311):
“Nu am prejudicii, =i cu toate astea mi-ar p[rea r[u dac[ \[r`na
aceea, unde zace ce-am avut mai scump ]n lume, ar ]nc[pe[a] ]n
m`ini str[ine. Iart[ c[ devin sentimental — e o nerozie, dar n-am
ce-i face, fiecare om ]=i are pe ale sale...”
Mam[-sa, singura la care \inea ]n chip deosebit, moare abia
]n 1876. Mai scump[ ]n lume ]i fusese negre=it iubita cu ochi mari.

+COLAR LA CERN{U|I
(1858—1863)

Unde va fi f[cut Eminescu clasele ]nt`ia =i a doua primare nu


=tim, dar clasele a treia =i a patra le-a urmat sigur la Cern[u\i, la
National-Hauptschule, cum se numea pe atunci =coala greco-
oriental[. }n august 1857, cer`nd pa=aport pentru fiii s[i, Emino-
vici trecea printre ei =i pe Mihai, “]n v`rst[ de 7 ani”, “p[rul negru,
ochii negri, nasul potrivit, fa\a smolit[“. Gh. Eminovici avea
planuri m[re\e pentru copiii s[i =i pre\uia pe nem\i cu deosebire.
De aceea =i-a dat pe to\i b[ie\ii la carte nem\easc[ la Cern[u\i =i
se zice c[ ar fi \inut =i ]n cas[ profesor de acest[ limb[, pe un
anume Scarlat Woiacek de Voinski (159), de la care Mihai nu folo-
sise cine =tie c`t, deoarece primul ]nv[\[tor al lui Eminescu la
Cern[u\i, Iancu Litviniuc, nu era prea mul\umit de cuno=tin\ele
sale de limba german[ (185). +erban, Niculae, Iorgu sunt pomeni\i
]n 1852 ca ]nv[\`nd la “pansionul” Ladislaw Ferderber din Boto-
=ani, ]ns[ la 23 august +erban =i Niculae c[p[tau pa=aport spre a
merge la Cern[u\i (254).
Via\a lui Mihai Eminescu 59

Iat[-l, dar, pe Eminescu ]ntr-un ora= care ]mp[ca a=a de bine


rusticitatea Moldovei de Sus cu aparen\a de civiliza\ie occidental[ a
Austriei meridionale. Se sim\ea ca =i acas[, c[ci nu departe mi=unau
satele rom`ne=ti, ai c[ror \[rani treceau cu c[ru\a cu boi prin ora=,
=i nu prea departe de Putna lui +tefan cel Mare =i de C[line=ti, satul
de na=tere al p[rintelui s[u. Codrul =i r`ul nu fugiser[ ]n fa\a ora=ului.
}n jurul lui =edeau ]n[l\imile p[duroase, coastele ]nflorite dinspre
M`n[strisca, Clocucica =i Caliceanca, iar pu\in mai ]ncolo de dumbra-
va de la Horecea curgea lene= Prutul. Lini=tea c`mpeneasc[ a ]mpre-
jurimilor, verdea =i mirositoarea umbr[ din Volksgarten, marile por\i
de zid cu gr[dini ]nd[r[t =i uli\ele largi ca un drum de \ar[ ]n care
un copac r[s[rea deodat[ ]mpingeau satul p`n[ c[tre inima t`rgului.
Peste aceast[ patriarhalitate se a=ezase un burg de provincie austri-
ac[, ]n[sprind liniile. Gravurile vremii ne p[strez[ ]nf[\i=area
Cern[u\ilor de alt[dat[. Iat[ imensul, dreptunghiularul Ringplatz,
a=a de neted fle=terit. Nimic gotic nic[ieri. Austria tr[ia din arta ital-
ian[ settecentesc[, pref[cut[ pentru ]n\elegerea =i nevoile ei. Imense-
le, monotonele masivuri geometrice de zid[rie se prefac ]n Austria
]n caz[rmi fumurii =i triste ]nchisori. Ceva din ]mb[tr`nita clasicitate
a Lombardiei se vede =i ]n arhitectura cazematei cu turn din aceast[
pia\[ =i a caselor celorlalte, afar[ de vreun coperi= de \igl[ ce cade
mai repede.
Pe drum, lumea ]mpestri\at[ a Bucovinei. Largul chervan cu
coviltir se ]nt`lne=te cu landoul baronial, ]n care o prea distins[
pereche se preumbl[ p[zit[ la spate de un rece lacheu. |[rani
rom`ni, ruteni, t`rgove\i trec pe l`ng[ evrei cu caftan =i undrofi\iri
austriece=ti. Pe larga Hauptstrasse se opresc trei c[l[re\i ]n fa\a
unei caz[rmi cu gherete v[rgate pentru sentinele, iar po=talionul
alearg[ r[scolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciui\i aprig
de surugii. O umbr[ din triste\ea imensit[\ii provinciale cezaro-
cr[ie=ti stric[ vioiciunea verdelui peisaj. O oficialitate de pripas
s-a n[pustit asupra nodurilor de sate din provinciile de peste
mun\i, cre`nd ora=e artificiale. Cazarme nesf`r=ite, =coli =i institu-
60 G. C[linescu

\iuni oficiale gigantice r[sar astfel f[r[ ra\iune ]n mijlocul maidanelor


ce nu pot fi umplute, d`nd o fals[ impresie de civiliza\ie. }n aceast[
n[v[lire de zid[rie germanic[, bisericu\a de lemn, ]nvelit[ cu =indril[,
mai sta ca un semn al simplit[\ii p[m`ntului, p`n[ ce =i aceea fu
str[mutat[ mai c[tre margine, ]n Clocucica (M. E., I-II, passim).
Aci ]=i petrece Eminescu aproape =apte ani din copil[ria sa, cunos-
c`nd unul din aspectele asupririi culturale, care-l va durea mai mult.
Cele dou[ clase primare (a III-a =i a IV-a), pe care suntem siguri
c[ le-a urmat acolo (1858—1859, 1859—1860), le-a trecut cu bine.
Director al =coalei era Wassilie Illasiewicz, catihet Porfir Dimitrovici,
iar ]nv[\[tori — ]n anul ]nt`i, Ioan Litviniuc, =i ]ntr-al doilea, Ioan
Zybaczynski. Domnii ]nv[\[tori, cu nume a=a de rebarbative, erau
mul\umi\i de b[iat, mai ales c[ se dedase =i la limba german[. }n
anul =colar 1858—1859 Eminescu se clasific[ al 15-lea printre 72
de colegi. Elevul era silitor, avea purt[ri bune =i aplecare la ]nv[\[-
tur[, socotea mul\umitor =i scria a=ijderi, nu era slab la religie, dar
mai ales era stra=nic la limba rom`n[. Credem =i noi! C`nd dup[ al
doilea an de carte, ]n iulie 1860, venind vara, Mihai se g[ti s[ plece
la Ipote=ti s[ se bat[ cu broa=tele sau s[ se suie pe =ur[, onorata
direc\iune i-a dat certificat cu Vorzug, adic[ bine, clasific`ndu-l al
5-lea printre 82 de =colari (185, 32).
Se vede, totu=i, c[ ]nc[ de pe acum =coala nu-i pria lui Emi-
nescu, c[ci se zice c[ ar fi fugit acas[. L-au adus, fire=te, ]napoi,
dup[ ce Gh. Eminovici i-a aplicat la spate ustur[toarele sale
metode pedagogice (57, 159).
}n toamna anului 1860, fu desigur tot Gh. Eminovici cel care
aduse pe b[iat s[-l ]nscrie la K.K. Ober-Gymnazium, ]n clasa I.
+coala era o lung[ cutie cu etaj, un fel de ospiciu mohor`t,
form`nd un istm de zid[rie plan[, neornamentat[, ]n imensitatea
unui scuar, ale c[rui limbi de verdea\[ se ]ntindeau p`n[ l`ng[
]naltul porton al cl[dirii. Turnul din Ringplatz st[p`nea fundalul
perspectivei (M. E., I-III). Profesorii =coalei cuno=teau bine pe
Eminovici. Patru fra\i mai mari, +erban, Niculae, Gheorghe =i Ilie,
Via\a lui Mihai Eminescu 61

=ezuser[ pe b[ncile gimnaziului ani de zile. +erban urmase =ase


ani, lipsind unul, ca s[ repare efectele repeten\iei =i, pe c`nd Mihai
ispr[vea clasa a treia primar[, sf`r=ea =i el pe a =asea liceal[. Nicu-
lae, de=i mai mic, era ]n aceea=i genera\ie =colar[, dar urm[ =i
clasa a VII-a ]n anul =colar 1859-1860, c`nd Eminescu era ]n clasa
a patra primar[. Tot atunci sf`r=ea cu r[u clasa a III-a secundar[
Ilie. +erban, Niculae =i Ilie nu mai figureaz[ ]n scriptele =coalei ]n
anul c`nd Mihai vine s[ se ]nscrie. Numai Gheorghe (Iorgu) avea
s[ mai urmeze p`n[ ]n Cr[ciun clasa a VI-a, ca s[ se retrag[ =i el
(185). A=adar, Eminescu era singurul Eminovici care frecventa
acum gimnaziul. Se poate ]ns[ ca ceilal\i fra\i s[ fi r[mas ]n Cer-
n[u\i, a=a cum va face mai t`rziu =i Mihai, spre a se preg[ti ]n
particular. C`nd, dar, dl director +tefan Wolff a v[zut p[=ind ]n
cancelarie =i pe Mihai, a exclamat, mirat de marea pr[sil[ =i speriat
de ispr[vile celorlal\i fra\i: “+i acesta e tot un Eminovici!” (159)
Dup[ ce tat[-s[u l-a ]nscris, a umblat desigur s[-l pun[ undeva
“]n cost”. C`t fusese ]n =coala primar[, Mihai =ezuse, pare-se, la
Aron Pumnul, unde se aflau atunci (c. 1856—1858) =i ceilal\i fra\i
(185). Profesorii aveau pe acea vreme obiceiul s[ \in[ copii ]n
gazd[, pe plat[ sau ]n schimbul unor mici servicii. Nu numai
Pumnul, dar =i p[rintele c[lug[r Veniamin Iliu\ f[cea la fel. Acesta
din urm[ avea ]n gazd[, f[r[ plat[, vreo 27 de b[ie\i de \[rani
s[raci, care dormeau pe jos ]ntr-o odaie =i o buc[t[rie, “ca scrum-
biile ]ntr-un poloboc”. Ori fiind cam b[t[u=i, ori sim\indu-se mai
mari, fra\ii nu se aflau bine cu Mihai, ]nc`t de aceea Eminovici
umbl[ s[-l a=eze la alt[ gazd[ (159).
Noua locuin\[ fu aflat[ la unul Nicolai |ir\ec, rutean de na\ie,
precum ]l arat[ numele, =i de meserie birjar. |inea ]ns[ =i copii ]n
gazd[. La ]nceput |ir\ec =edea pe strada +coalei nr. 799 (Schul-
gasse), mai apoi ]ns[ se mut[ ]n strada Sfintei Treimi nr. 1.309
(Dreifaltigkeitsgasse) (185). Cum era ]nt`ia locuin\[ nu mai =tim.
Poate chiar c[ ruteanul s-a mutat repede de acolo, iar declara\ia
adresei la =coal[, de la ]nceputul anului, a r[mas a=a, f[r[ s[ se fi
62 G. C[linescu

comunicat mutarea. Colegii de pe atunci ai lui Eminescu ]=i mai


aminteau ]ns[ de cealalt[ locuin\[. Casa se afla peste drum de
bisericu\a de lemn Sf. Treime =i era a bisericii. Od[ile ei slujiser[
ca chilii pentru c[lug[ri =i erau, dar, foarte bune pentru a \ine
lume ]n gazd[, mai ales c[ o mare gr[din[ cu plopi =i pomi roditori
o ]nconjura. Uluci n[p[dite de vi\[-de-vie desp[r\eau gr[dina cu
plopi de locul unei fier[rii. Azi toate acestea au disp[rut, =i pe
aproape trece strada ce s-a numit apoi Eminescu. +i-ar fi ]nchipuit
oare |ir\ec =i micii s[i clien\i c[ acel b[ieta= fricos avea s[ dea
numele uli\ii lor? Tovar[=ii de pensiune ai lui Eminescu erau doi
fra\i +tefanovici, care locuiau ]ntr-o camer[ deosebit[, doi fra\i
Da=chevici, b[ie\i de pop[, =i unul Ion +ahin. Odaia ]n care =edea
Mihai — nici vorb[ ]mpreun[ cu al\ii — d[dea ]n gr[din[ =i avea
la fereastr[ gratii de fier. L[sat aci de Gh. Eminovici, cu amintirea
recomanda\iilor duioase ale mamei, care ]i d[duse un =al turcesc
s[ nu r[ceasc[ peste iarn[, Eminescu ]=i ]ncepu activitatea de
licean. }n clas[ mai erau rom`ni (B. Missir, viitor ministru, trei
Manea, doi fra\i Goilav, Ilie Lu\ia =. a.), iar ]n banc[ =edea ]ntr-un
an cu Arthur Hyneck din Boto=ani, mai t`rziu doctor. Micul
Eminovici se ]nf[\i=[ colegilor s[i ca un b[ie\el m[runt =i ]ndesat,
p`rlit la fa\[ de aerul de \ar[ =i foarte cur[\el. P[rul mare dat
peste ceaf[, fruntea lat[ =i ochii mari, umerii obrajilor pu\in ie=i\i
]i d[duse ]nc[ de pe atunci acel aer tipic al poetului (159).
C`t despre =coal[, disciplina era foarte str`ns[. Elevii n-aveau voie
s[ umble prin cafenele =i restaurante, s[ fumeze sau s[ poarte
bastona=e =i erau pedepsi\i c`nd nu mergeau la biseric[, constr`n-
geri din care deducem ce dulci trebuie s[ fi fost ispitele. Profesorii
erau bine preg[ti\i. Mi=c[rile de la 1848 se sf`r=iser[ cu o serie
de relega\iuni =i, Bucovina fiind socotit[ ca o margine de \ar[,
mul\i profesori distin=i din Austria se pomenir[ ]n Cern[u\i. }n
afar[ de D. Wolff, directorul cu must[\i taras-bulbiene, mai cu
trecere ]n corpul profesoral era preasfin\ia-sa p[rintele catihet
Veniamin Iliu\, om trecut, ]nalt, frumos, c[ruia copiii ]i ziceau
Via\a lui Mihai Eminescu 63

mai pe scurt: “popa”. Popa catehisea pe to\i elevii rom`ni ]n fiece


duminic[, ]ntr-o sal[ mare a liceului, \in`ndu-le ni=te predici
videlicet “exhortae”. Av`nd ]ns[ obiceiul de a striga catalogul =i a
nota cu not[ rea la purtare pe cei care lipseau prea des, “popa”
“p`rlea” pe mul\i. Cu toate astea, b[ie\ii fugeau atunci c`nd
p[rintele ]i pornea in corpore — cum f[cea dup[ fiecare predic[
— la catedral[. Popa era, de altfel, un personaj cu deosebire
pitoresc. |inea — precum am v[zut — copii ]n gazd[. St`nd ]n
fruntea unei mese lungi, p[rintele ]mp[r\ea ziua b[ie\ilor cafea
=i citea romane fran\uze=ti. Seara ]ns[ l[sa c[r\ile lume=ti =i lua
]n m`ini Acatistul sau Vie\ile Sfin\ilor. C`nd era ]n ape bune,
p[rintele devenea generos. Astfel, ]ntr-o zi, venind Eminescu =i
+ahin la un coleg al lor Hodovansky, ]n gazd[ la popa Veniamin,
acesta d[ s[ le ]mpart[ faguri de miere cu lingura, dar, ca s[ nu le
dea prea mult, se f[cea c[ cite=te Acatistul. Hodovansky lu[ un po-
lonic, ]i t[ie coada =i-l ]nm`n[ p[rintelui, care ]ns[, sim\indu-l greu,
]l arunc[ furios ]nspre ]n=el[tor, lovind pe Eminescu (159, 214).
Alt profesor era Aron Pumnul, autorul faimosului Lepturariu.
Pumnul era foarte iubit de copiii rom`ni, pentru bl`nde\ea =i
r[bdarea lui (str`ngea uneori pe b[ie\i =i b[tea chiar mingea cu
ei), dar mai ales pentru acel patriotism preacucernic pe care ]l
insufla tinerilor. }n casa lui avea un fel de bibliotec[ rom`n[ clan-
destin[, din care ]mprumuta c[r\i =colarilor, ]ndeosebi pe Alecsan-
dri. La =coal[ ]ns[ venea rar din cauza boalei ce avea s[-l duc[ ]n
cur`nd la morm`nt. Copiii ]l primeau s[rb[tore=te, c[ci Pumnul,
care preda limba rom`n[ =i pu\in[ istorie na\ional[, vorbea ]n
chip foarte atr[g[tor. Din p[cate, durerea care-i d[dea acel chip
trist, ve=nic nez`mbitor, ]l silea adesea s[ p[r[seasc[ clasa ]nainte
de vreme. B[ie\ii ]l petreceau p`n[ la tr[sur[ =i-i ajutau s[ se urce
]n ea, ba Eminescu ]l ducea p`n[ acas[ (214).
}n locul lui Pumnul, venea de la o vreme Mihai C[linescu =i
apoi Ion Sbiera (185). Pe ceilal\i profesori ]i cunoa=tem pu\in.
Lewinski, de istorie, era un dasc[l str[lucit =i cur`nd a =i trecut la
64 G. C[linescu

“Theresianum” din Viena (159); Neubauer, tot de istorie, era mai


molatec, de=i sever, =i se ar[ta bucuros s[ nu explice lec\ia;
p[rintele Kalinowski (C[linescu), catihet =i el, era tot a=a de
]nd`rjit ]mpotriva celor ce nu veneau la biseric[ (185); Vyslouzil
era cam nervos (214); pe al\ii, Caspary, Limberger, Kraska,
Kermavner, Hayduk, nu-i =tim dec`t cu numele (15). Am comite
o ingratitudine dac[ am fura posterit[\ii =i pe servitorul Onufri,
iubit de copii, fiindc[ ]i ]mprumuta cu bani ca s[-=i cumpere mere
=i covrigi (214).
Spirit inegal, incapabil s[ se supun[ unei discipline prea aspre,
Eminescu nu e ]n liceu un =colar str[lucit, sau mai bine zis nu e
unul din acei ]nt`i ]n clas[, care fac deliciile profesorilor =i sunt
pu=i monitori. El are preferin\e la studiu, iube=te lectura, nu ]ns[
la =coal[. Nu-i pl[cea s[-=i ]nve\e lec\iile =i de aceea lua note rele.
De dragi ce-i erau, uneori, ca s[ =i le preg[teasc[, se suia pe cas[.
}n primul r`nd nu se ]mp[ca cu matematicile =i de aceea se ]nvoise
cu Const. +tefanovici, care a =i devenit profesor de matematici,
ca acesta s[-i fac[ temele, iar el s[-i spun[ pove=ti (159): “Eu =tiu
chinul ce l-am avut ]nsumi — spunea mai t`rziu poetul — cu mate-
maticile ]n copil[rie din cauza modului r[u ]n care mi se propunea,
de=i ]n de altfel eram unul din capetele cele mai de=tepte. N-ajun-
sesem nici la v`rsta de dou[zeci de ani s[ =tiu tabla pitagoreic[,
tocmai pentru c[ [nu] se pusese ]n joc judecata, ci memoria. +i
de=i aveam o memorie fenomenal[, numere nu puteam ]nv[\a deloc
pe de rost, ]nc`t ]mi intrase-n cap ideea c[ matematicile sunt
=tiin\ele cele mai grele de pe fa\a p[m`ntului.” (60) }n afar[ de
matematici, nici un alt studiu n-avea de ce s[ displac[ lui Emines-
cu, ]nc`t dac[ la =tiin\ele naturale avea abia nota “satisf[c[tor”,
iar profesorul de latine=te era de-a dreptul nemul\umit, de=i aceste
studii ]i vor fi cu deosebire scumpe lui Eminescu mai t`rziu, asta
se datore=te, f[r[ ]ndoial[, zburd[lniciei =i lipsei de simpatie
pentru respectivii domni profesori. }n schimb, la limba rom`n[ =i
la istorie era tare. Fiindc[ n-aveau c[r\i, ]nv[\au gramatica =i
Via\a lui Mihai Eminescu 65

celelalte dup[ dictat. Eminescu c[p[tase de la Pumnul ]nsemn[rile


de lec\iuni =i le ]mprumuta =i la colegi, cu condi\ia de a nu ]ndoi =i
murd[ri filele, dar temeiul cuno=tin\elor sale era lectura (214).
L[s`nd ]n plata Domnului problemele de aritmetic[, citea pe ]nfun-
date, ]nchis ]n cas[, c[r\i din biblioteca =coalei, sau de la Pumnul
(unde ]l aflai mai ]ntotdeauna, duminicile =i s[rb[torile), hr[nin-
du-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui Hoffmann,
Bianca Capello =i literatura rom`n[ c`t[ ]i c[dea ]n m`ini (159).
C`t despre istorie, dulapurile cu c[r\i ale lui Gh. Eminovici ]=i
g[siser[ un nou cititor. Eminescu =tia de acas[ slova chirilic[, iar
lec\iile nu =i le ]nv[\a dup[ manuale, ci de-a dreptul din c[r\i mai
vechi — negre=it cronici — pe care le avea de la Ipote=ti sau din
biblioteca lui Pumnul.
De pe acum istoria antic[ ]l atr[gea. }ntr-o Istorie universal[
(Weltgeschichte) de Weller, carte plin[ de atrac\ii, pe care o purta cu
sine =i la plimbare, =i ]ntr-o Mitologie de G. Reinbeck (Mythologie
fiir Nichtstudierende), Eminescu g[sea mai multe cuno=tin\e despre
lumea antic[, despre babiloneni, asirieni, per=i, inzi, egipteni, greci,
romani, de c`te putea afla la =coal[. Ajut`ndu-l memoria, =tia a=a
de bine la istorie, ]nc`t profesorul, vorbind ]n clasa a II-a B despre
tinere\ile regelui Cyrus, spuse ]n chip de mustrare c[ ]n sec\iunea A
era un elev Eminovici care ]i b[tea pe to\i. A pricinuit mirare mare
]n tot gimnaziul faptul c[ Neubauer, profesorul de istorie, om foarte
sever, i-a dat cea mai bun[ not[, ceea ce p`n[ atunci nu se mai
]nt`mplase (200). De altfel, at`t Pumnul, c`t =i Lewinski, profesor
=i el de istorie, ]l iubeau (214, 159).
Nici religia nu era pe placul micului Mihai. P[rin\ii lui, mai
ales mama, erau oameni biserico=i =i ]n afar[ de aceasta ]n familie
erau multe fe\e c[lug[re=ti. Doi dintre fra\ii =i trei dintre surorile
R[luc[i (Calinic, Iachift, Fevronia, Olimpiada, Sofia), precum =i
o nepoat[ de sor[ (Xenia, fata Saftei Jura=cu) erau c[lug[ri.
Olimpiada fusese stari\[ la M[n[stirea Agafton din jud. Boto=ani
=i tot acolo se g[seau =i celelalte surori c[lug[ri\e (195). Cu toate
66 G. C[linescu

acestea, Mihai n-avea nici o tragere de inim[ pentru “exhortele”


popii =i lipsea de la ele des, ori se f[cea nev[zut c`nd erau m`na\i
spre biseric[, drept care sfin\ia-sa ]l “p`rli” (214), ]nsemn`ndu-l la
conduit[ cu vorbele: “tadelnswerth wegen Versäumniss der Exor-
ten”, adic[, mai pe rom`ne=te: “tic[los, fuge de la predic[“ (185).
}ncolo, Eminescu era foarte vioi =i chiar vorb[re\, dar pe dat[
ce profesorul ]i f[cea vreo observa\ie se potolea numaidec`t,
p[str`nd cea mai ad`nc[ t[cere (185). Un z`mbet statornic ]n
col\ul gurii, care disp[rea numai c`nd nu =tia lec\ia, ]i c`=tigase
simpatiile colegilor, ceea ce nu ]nl[tura ]ns[ ]nghiontirile =i b[t[ile.
}n asemenea pugilate, pletele date pe spate ale lui Mihai alc[tuiau
o puternic[ ispit[ pentru m`inile combatan\ilor (214).
Mai drag[, nici vorb[, dec`t =coala ]i era lui Eminescu joaca.
Din strada Cuciur-Mare, ]n dosul gr[dinii publice, se ]ntindea un
mare maidan numit toloac[ (Pulvertum), unde “studen\ii”, ucenicii
=i calfele de meseria=i ]=i f[cuser[ loc pentru b[tut mingea. }ntre
studen\i =i calfe se isc[ ]n cur`nd un r[zboi cr`ncen pentru
exclusivitatea folosirii locului, r[zboi ]n lege, la care cei mici luau
parte ]n chip de furnizori de armament. Sub strea=ina casei unde
locuia colegul Stefanelli, peste drum de toloac[, b[ie\ii de =coal[
f[cuser[ un depozit de be\e =i nuiele cu care alimentau pe studen\i
pe dat[ ce ]ncepeau ostilit[\ile. Eminescu, focos goliard toat[ via\a,
era unul din cei mai zelo=i purt[tori de muni\ii, =i n-a lipsit mult
odat[ ca s[ fie b[tut m[r de “du=mani”. Campaniile militare dez-
volt[ spiritul de solidaritate. }nt`mpl`ndu-se ca tovar[=ul de apro-
vizionare cu arme, Stefanelli, s[ fie pedepsit de nervosul Vyslouzil
cu o or[ de carcer ]n clas[, pentru c[ ]naintea vacan\ei Pa=tilor
(1863), la ie=irea din sal[, strigase: “petrecere bun[, domnilor!”,
Eminescu, c`=tig`nd complicitatea temnicerului, recte a lui Onufri,
care ]nchisese pe de\inut ]n clas[, i-aduce covrigi =i petrece cu el
ora de deten\iune dup[ care se duc ]ntr-un suflet pe toloac[ (214).
Alte jocuri ale copiilor erau — cum se ]nt`mpl[ — imitarea
mijloacelor de locomo\ie ]naintate, ca datul pe ghea\[, iarna, joc
Via\a lui Mihai Eminescu 67

la care Mihai c[zu odat[ a=a de r[u, ]nc`t le=in[, sau “de-a po=ta”,
pe care o v[zuser[ pe uli\ele Cern[u\ilor. Doi b[ie\i erau ]nainta=i,
doi rota=i =i unul surugiu. Po=talionul, construit de b[ie\ii ]n gazd[
la Burl[, tat[l profesorului din Ia=i, era din sc`nduri, cu oi=te ]n
cruce =i hamuri de sfoar[ petrecute prin gura “cailor”. Cursa
pornea pe Franzensgasse sau spre Dealul viilor (Weinberg). Mihai,
care era numai cal rota=, vru ]ntr-o zi s[ fie vizitiu ]n locul lui
+ahin. Dar caii fiind n[r[va=i, r[sturnar[ la o ]ntors[tur[ pe
m`ndrul surugiu, care poate se visa — dup[ cartea de istorie —
pe o quadrig[ roman[, zburd`nd pe hipodrom. Devenind mai
mare, Eminescu dispre\ui aceste jocuri copil[re=ti =i ]ncepu s[
frecventeze pe ascuns redutele, adic[ balurile mascate, =i ]n cele
din urm[ teatrul (159).
}nchipuie-=i oricine ce infern trebuie s[ fi fost la gazda unde
=edeau at`\i copii! Culcarea se petrecea cu zarva ce o fac g[inile
p`n[ se a=az[ ]n cote\. }=i istoriseau ispr[vile de peste zi =i-=i
pl[nuiau unul altuia farse peste noapte. Cum Eminescu avea
obiceiul s[ stea acas[ s[ citeasc[ =i era bun povestitor, tovar[=ii ]l
puneau s[ le istoriseasc[ ce citise sau basme, ceea ce el f[cea mai
de voie bun[, mai de nevoie, c[ci ]n caz de opunere era b[tut cu
pernele. Peste noapte se strecurau ]n gr[din[ =i furau mere din
pom sau, prin=i de |ir\ec, ]l chemau url`nd peste noapte ca din
pivni\[, ca s[ se r[zbune: “pani |ir\ec, pani |ir\ec!”, p`n[ ce-l
scoteau buim[cit din cas[, apoi fugeau. N[scocir[ o sperietoare
lugubr[, cu care v`rau ]n toate spaimele mai ales pe Eminescu,
care era fricos din fire =i nu =edea bucuros singur. Fra\ii +tefano-
vici, vr`nd s[ v`nd[ cu orice chip lui Mihai o carte (Biblische
Geschichte Altes Testament) =i acesta refuz`nd, b[ie\ii ]l ]mbiar[
s[ doarm[ cu ei ]ntr-o chilie, unde-i spuser[ c[ s-ar fi sp`nzurat
un c[lug[r. Peste noapte, cu o sfoar[ legat[ din vreme, ]nce-pur[
s[ zg`l\`ie geamul, ]n vreme ce unul, vorbind ]ntr-o cof[ goal[,
ca un strigoi, zicea: “Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht
Biblische Geschichte?” (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi
68 G. C[linescu

]i puser[ plapuma ]n cap =i-l lovir[ cu sfe=nicul, p`n[ ce acesta,


tremur`nd de spaim[, f[g[dui. Eminescu, ]nsp[im`ntat, se pl`nse
lui |ir\ec c[ odaia e b`ntuit[ de stafii, =i birjarul se hot[r] s[ nu
doarm[ ]ntr-o noapte, spre a da de rost duhurilor necurate. }=i
aprinse ciubucul cel lung =i se puse s[ vegheze. Dar cur`nd a\ipi.
Copiii preg[tiser[ dinainte un pepene g[urit ]n chip de cap de
mort, cu lum`nare ]n[untru, =i un cearceaf mare. C`nd sfor[iturile
b[tr`nului erau mai sonore, un zorn[it lugubru cutremura ferestre-
le deschise pe jum[tate =i legate cu sfoar[ =i o stafie alb[ cu ochi de
foc =i din\i cl[n\[nitori, ]nf[=urat[ ]n giulgiuri f`lf`itoare, ie=i dintr-un
scrin ce se afla ]n camer[. |ir\ec s[ri ]n picioare. Ca din dep[rtare,
un glas ]n[bu=it (un b[iat vorbea ]ntr-un pahar ap[sat pe buze) se
auzi zic`nd: “|ir\ec, iapa-\i piere-n grajd”. |in`nd ciubucul ]n m`n[,
|ir\ec d[du n[val[ afar[ cu ochii pustii s[ vad[ ce-i, c`nd dintr-un
pom din gr[din[ s[ri unul, care furase mere. Cela zdup peste gard,
|ir\ec dup[ el, p`n[ ce c[zu ]n gura unor c`ini (159).
Acestea sunt numai unele din n[zb`tiile copiilor de la gazd[.
Fra\ii +tefanovici prindeau p[s[ri, cioc[nitori =i le \ineau ]n colivie
(159). Eminescu se cuib[rise ca vulturul ]ntr-un pom din gr[din[,
iar toamna culegea mere r[mase din scutur[tur[. Pe pere\ii
“c[su\ei din gr[din[“ f[cuse o “galerie de tablouri” cu ilustra\iuni
din jurnale, pentru vederea c[reia trebuia s[ se pl[teasc[ “intra-
rea”. Cu un coleg, probabil, poreclit Armanul, cu care sta ]n odaia
din pod, jucau teatru, =i b[nuiala este c[ piesele reprezentate sunt
Landhaus an der Heerstrasse =i Liebelei am Fenster, cea dint`i ]n
chip sigur, cea de-a doua cu probabilitate, de A. von Kotzebue.
C`nd ]nv[\au la =tiin\ele naturale despre maimu\e, se c[\[rau ]n
nuc spre a le pricepe mai bine mi=c[rile (Ms. 2291, f. 35). Prietenii
]l dedar[ s[ joace c[r\i, chiar c[r\i pe bani: ferber cu =antel =i f[r[.
M`na\i de unul Lozinschi, se duceau ]n beciul unui cr`=mar din
Uli\a Jidoveasc[, cu firma “La coco=ul ro=u”, fiindc[ |ir\ec ]i
prinsese acas[. Aci, ]ntr-o hrub[ f[r[ ferestre, a=eza\i pe un polo-
boc r[sturnat, jucau c[r\i la lumina unei lum`n[ri de seu ]nfipte
Via\a lui Mihai Eminescu 69

]ntr-un cartof mare. Lozinschi, ]n\eles cu cr`=marul, le lua bani,


straie, c[r\i vechi. Aici pierdu Eminescu =alul turcesc pe care
mam[-sa i-l d[duse ca s[ nu r[ceasc[ (159).
Fiind mai delicat, se ]n\elege c[ cele mai multe farse erau f[cute
pe socoteala sa. De spaim[, Eminescu d[du ]n friguri. La acest
neajuns se mai ad[uga =i hrana proast[. |ir\ec era un speculant
netrebnic. Pentru ca s[ nu fac[ focul, ghemuise, iarna, pe to\i copiii
]ntr-o chilie, iar seara nu le da de m`ncare dec`t porumb fiert ]n
lapte (159). De aceea copiii, ]nfometa\i, furau mere =i f[ceau
chis[li\[ =i povidl[ din poame (ms. 2291, f. 35). Unii b[ie\i se =i
mutaser[ de la |ir\ec (mai 1862), dar Eminescu nu putu face acela=i
lucru pentru c[, nepl[tindu-i-se costul, gazda ]l oprise z[log (159).
Nemaiput`nd r[bda =i fiindu-i ur`t[ — credem — =i =coala, unde
c[p[ta note rele (cl. a II-a, 1861-1862), dup[ ce ]n anul ]nt`i,
1860-1861, ]nv[\ase bini=or (185, 32). Mihai se hot[r] s[ fug[
din nou. Obi=nuit s[ bat[ drumurile, o lu[ deci pe jos p`n[ la
Mih[ileni, pe unde, neav`nd bilet de liber[ circula\ie, trecu grani\a
pitit ]n dosul unei harabale de marf[. Apoi se a=ternu drumului
p`n[ la Ipote=ti. Ajuns ]n sat, ]i fu fric[ s[ mearg[ de-a dreptul pe
acas[, ci d[dea t`rcoale unui p[r din ograda megie=ului Is[cescu,
pus tocmai pe o coast[, drept ]n fa\a conacului p[rintesc. Maica
Fevronia, care se afla la mo=ie, privind spre deal, zise mamei: “Ira!
Ian te uit[, Raluca, cum sam[n[ b[ietul cela cu Mihai.” N-apuc[
s[ zic[, =i iat[ =i o bab[, Prod[neasa din sat, cu vestea c[ e chiar
el. Au pus pe un vizitiu, Vasile Rusu, s[-l prinz[. V[z`ndu-se ]n-
col\it, Mihai d[du s[ fug[ \ip`nd, dar fu luat pe sus =i dat ]n pri-
mire mamei, care ]l \inu t[inuit p`n[ seara, c`nd, ]ntorc`ndu-se
Gh. Eminovici, ]i spuse ]nt`mplarea pe ocolite. Tat[-s[u, sup[rat
foc, i-a f[cut o moral[ aspr[ ]nso\it[ de numeroase demonstra\iuni
contondente, =i a ]ncheiat cu necaz: “At`ta treab[ am, Raluc[, =i
acum trebuie s[ plec la Cern[u\i, s[ duc pe t`lharul ista la =coal[“.
A doua zi, “t`lharul” ]ncerc[ iar s[ fug[, lu`nd-o la deal, pe
=oseaua na\ional[ ce duce la Boto=ani. Prinz`nd de veste, Emino-
vici trimise dup[ el oameni c[l[ri. “Haide ]nd[r[t, cucona=ule, —
70 G. C[linescu

]i ziser[ oamenii c`nd ]l prinser[ — haide la boier acas[, s[ te


dea tot la Cern[u\i, c[ nu-i chip altfel.” “La ce s[ m[ dea la
Cern[u\i — \ipa zb[t`ndu-se Mihai — c[ eu sunt ]nv[\at =i f[r[
Cern[u\i.” Dup[ ce l-a \inut o zi legat, ]n opinteli, c[ci copilul
striga: “De ce m[ legi degeaba, c[ci eu =tiu s[ m[ dezleg”,
Eminovici l-a dus pe sus la Cern[u\i, unde directorul Wolff, s[tul
de n[zdr[v[niile Eminovicenilor, nu l-a primit ]nc`ntat (159).
R[m`n`nd repetent ]n anul =colar urm[tor, 1862—1863,
Eminescu frecventeaz[ tot clasa a II-a. Acum nu mai locuia la
|ir\ec, ci la un profesor de limba francez[, Victor Blanchin, ]n
strada Domneas[-de-Jos, ]n urm[ Iancu Zotta 23, care \inea cu
chirie casele lui Samuil Morariu, mai apoi mitropolit al Bucovinei.
Se vede treaba c[ tat[-s[u g`ndea c[ Mihai, st`nd ]n cas[ cu un
franzu\, s-ar fi deprins s[ vorbeasc[, f[r[ s[ vrea, ]n aceast[ limb[.
Blanchin era ]ns[ un be\iv, venea acas[ pe dou[ c[r[ri =i f[cea
g[l[gie, sf[dindu-se cu nevasta. Afar[ de aceasta, odaia ]n care
locuia Eminescu era nes[n[toas[ =i din aceast[ pricin[ b[iatul
c[p[t[ o boal[ de urechi (33, 124).
Nici n-a stat mult. }ncep`nd cu 16 aprilie 1863, dat[ c`nd c[dea
prima zi de =coal[ dup[ vacan\a Pa=tilor, Eminescu nu mai apare
prin cataloage (185). Gh. Eminovici se ]ncredin\ase, desigur, c[
nici lui Mihai nu-i pria =coala nem\easc[ =i-l l[sase s[ se descurce
singur, ca preg[tit ]n particular.

PRIVATIST LA CERN{U|I.
FUGAR CU TRUPA TARDINI
(1864—1866)

Ce-a f[cut Eminescu toat[ vara =i iarna 1863—1864, unde a


stat, ce rosturi a avut, se poate numai b[nui, de =tiut cu certi-
tudine este ]ns[ greu. Pentru ca b[iatul s[ p[r[seasc[ =coala nitam-
nisam, cu pu\in ]nainte de a termina clasa a II-a, pe care, repet`nd-o,
Via\a lui Mihai Eminescu 71

era sigur c-o va trece, trebuie s[ se fi ]nt`mplat ceva deosebit,


altfel Gh. Eminovici l-ar fi m`nat iar[=i ]napoi cu biciul dind[r[t.
O b[nuial[ ]ncepe s[ prind[ temei. Eminovici n-avea ]ncredere ]n
aptitudinile la ]nv[\[tur[ ale lui Mihai, =i ca orice p[rinte cu copii
mul\i, se obi=nuise cu ideea s[ dea acest b[iat dac[ nu la me=te=ug,
la o ]ndeletnicire mai pe puterile lui, c[ci cum altfel dec`t renun\a-
re la ]nv[\[tur[ se poate numi intrarea ca impiegat ]ntr-o institu\ie
public[, lucru ce se va ]nt`mpla ]n cur`nd? Tat[l visase s[ vad[
pe Mihai nu om de nimic cu plete, compun`nd poezii, ci doctor
m[car, a=a cum se vede ]n declara\ia f[cut[ la =coal[, la repetarea
clasei a doua (185). Dar =i alte cauze vor fi fost la mijloc, dintre
care cea mai plauzibil[ este lipsa de mijloace de a pl[ti “costul”,
]ntr-o vreme c`nd ceilal\i fra\i, f[c`ndu-se mari =i termin`nd
probabil liceul, cereau ]ntre\inerea ]n =coli mai ]nalte din str[in[ta-
te. Cam ]n aceast[ vreme (1862—1863) se ]nt`mpl[ o nenorocire
]n familie: moartea la Bucure=ti a lui Ilie, elev la +coala de medi-
cin[ a d-rului Davila din Bucure=ti (159). Toate acestea au schim-
bat direc\ia pedagogiei lui Eminovici, f[c`nd cu putin\[ ]ntreru-
perea cursurilor. Mai cuminte deocamdat[ e s[ ne ]nchipuim ceea
ce este mai firesc, c[ Mihai s-a ]ntors la Ipote=ti =i a ]nceput s[
citeasc[ ]n toat[ libertatea, cu g`ndul de a se prezenta ca preg[tit
]n particular, nu f[r[ a da o rait[ v[ilor =i dealurilor =i a cutreiera
p[durile, poate chiar cu aceea cu care avea s[ joace copil[re=te
]nt`ia iubire. +i dac[ peste var[ n-avea ce c[uta ]n Cern[u\i, cu
at`t mai pu\in probabil este s[ se fi dus iarna, pe care va fi
petrecut-o citind ]n cas[ c[r\ile lui tat[-s[u =i umbl`nd prin casele
din sat cu b[tr`ni care =tiau s[ povesteasc[. Examenul ]i =edea
]ns[ la inim[ =i nu-l putea da fiindc[ n-avea bani. La Boto=ani n-ar
fi putut urma din acelea=i motive, =i nici nu se afl[ ]nscris, cum
pretindeau unii. De aceea s-a g`ndit s[ cear[ o burs[ de la
Ministerul Instruc\iunii, d`ndu-se drept elev ]n clasa a II-a la gim-
naziul din Boto=ani. Aceasta pe la ]nceputul anului 1864. Cum
]ns[ directorul r[spunde ministerului, la ]ntrebarea asupra purt[rii
72 G. C[linescu

elevului (din 21. II. 1864), c[ nu are nici un =colar cu acest nume,
Eminescu trimite la minister un certificat de bun[ purtare =i
]nv[\[tur[, desigur din partea gimnaziului din Cern[u\i. Dar, din
nefericire, onoratul minister, ]napoind certificatul, informeaz[ prin
gimnaziul bota=[nean pe solicitantul de subven\ie c[ deocamdat[
n-are nici un loc vacant de bursier (21 martie 1864) (178). Ce
era s[ fac[ acum? Se duce iar la Cern[u\i, spre a ]ncerca s[-=i
dea examenele. Amintirile fo=tilor colegi fiind confuze, nu =tim
]n chip hot[r`t la cine a tras Eminescu, dar e lesne de ]nchipuit
c[ s-a refugiat la Pumnul, om iubitor de =colari rom`ni, care \inea
copii ]n gazd[, cum am v[zut, =i pe c`te unul chiar gratuit, ca bibli-
otecar. La Cern[u\i, ]ns[, Eminescu n-a stat mult, =i iat[ de ce:
}n acea prim[var[ desc[lecase, pentru ]nt`ia oar[ ]n Cern[u\i,
trupa teatral[ a +tefaniei Tardini, primit[ cu ]nsufle\ire mare de
rom`ni, c[ci teatru nem\esc, polonez =i chiar italienesc mai
putuser[ vedea p`n[ atunci, dar limba rom`neasc[ nu mai r[suna-
se pe scenele locale. Trupa Tardini-Vl[dicescu, obi=nuit[ de altfel
a trece mun\ii, la Bra=ov (34), fusese chemat[ ]n Bucovina de fra\ii
Costin =i al\i boieri locali (167) =i-=i d[dea reprezenta\iunile ]n
sala Hotelului de Moldavie, l`ng[ biserica Sf. Paraschiva, pe strada,
a=a-numit[ atunci, a Lembergului. Principalii actori ai companiei
erau, pe l`ng[ Fanny Tardini =i doi fra\i Vl[dicescu, un comic
Comino, actorii Evolschi, Lacea, Chirimescu, Sachelari, Constan-
tinescu, Romanescu =i d-nele Dimitreasca =i Albeasca. Piesele
jucate de trup[ la Cern[u\i, ]n prim[vara anului 1864, au fost:
Radu Calomfirescu, vodevil na\ional ]n 5 acte, Baba H`rca, vodevil
na\ional ]n 2 acte de M. Millo, Un tr`ntor c`t zece, comedie-vodevil
]ntr-un act, Chiri\a ]n Ia=i, comedie-vodevil ]n 3 acte de V. Alecsan-
dri, Cimpoiu Dracului, vodevil na\ional ]n 2 acte, Ho\ul =i fanaragiu,
comedie ]ntr-un act, Ia=ii ]n Carnaval, tablou ]n 3 acte de V.
Alecsandri, Iancu-Jianu, c[pitan de haiduci, melodram[ na\ional[
]n 4 acte de I. Anestin, Doi mor\i vii, vodevil na\ional ]n 2 acte de
V. Alecsandri, Fata cojocarului, vodevil ]ntr-un act de D. Miclescu,
Via\a lui Mihai Eminescu 73

Her=cu Boccegiu, can\onet[ de V. Alecsandri, Gabrina sau camera


leag[nului, dram[ ]n 3 acte, tradus[ din fran\uze=te, }nvierea babii
H`rcei, dram[-vodevil na\ional ]n 4 acte de M. Pascali, Soldatu =i
pl[ie=u, vodevil na\ional cu c`ntece ]n 2 acte de Profiriu, Scara m`\ei,
comedie ]ntr-un act de V. Alecsandri, Cine vrea poate, vodevil na\ional
]n 2 acte tradus (sic) din fran\uze=te, Munteanu, can\onet[ de Cara-
da, Omul care ]=i ucide femeia, vodevil ]n 2 acte de Pop, Corbul rom`n,
vodevil na\ional ]ntr-un act de V. Alecsandri, Ur`ta satului, vodevil
]n 2 acte de Carada, Doi pricop=i\i, comedie ]ntr-un act tradus[ din
fran\uze=te, Doi solda\i rom`ni, comedie na\ional[ ]ntr-un act de
Mih[ilescu, Onoarea francez[ sau Jorj =i Maria, dram[ ]n 6 acte
tradus[ din fran\uze=te, Bogdan-vod[, dram[ na\ional[ cu c`ntece
r[zboinice ]n 5 acte cu tablouri de Ioan Lacea, dup[ Pelimon,
Idiotul sau Suteranele de Elsberg, dram[ ]n 5 acte =i 3 tablouri de
Mih[ilescul, F[tu-Haiducu, comedie na\ional[ de Panescu, Piatra din
cas[, comedie ]ntr-un act de V. Alecsandri, Tuzu Calicu, vodevil na-
\ional ]n 2 acte de M. Millo, S[racul cinstit, comedie na\ional[ ]n 3
acte de Hilepliu, Viitorul Rom`niei, monolog na\ional de M. Pasca-
li, }nsur[\eii, vodevil na\ional ]n 2 acte de M. Millo, B[rbierul din
Sivila, comedie vodevil[ ]n 4 acte etc. (M. E., III, 9; IV, 11; V, 12.)
Bogat repertoriu, precum vedem, =i mai ales na\ional!
Bucuria publicului fu indescriptibil[, f[r[ ca, de altfel, s[ se
ignoreze ]nsemn[tatea politico-cultural[ a acestui eveniment. “De
mult nu am avut — scria A. Hurmuzachi — cu privire la prop[=irea
vie\ii culturale la noi, a ]nsemna o ivire mai mul\umitoare dec`t
aceea, pe care ne-o aduse, cam pe nea=teptate, anul trecut, =i de
care ne bucur[m acum de-a doua oar[. Singurul acest fapt, singura
existen\[ a teatrului rom`n aici ]n Bucovina [...] e de mare ]nsem-
n[tate sub mai multe punturi de vedere. Mai ]nt`i pentru c[ prin
aceasta s-a ar[tat c[ publicul [...] iube=te artele [...] ]mbr[\i=`nd[u-
le] cu c[ldur[ =i simpatie. Ast[ singur[ ]mprejurare e destul motiv
de bucurie, pentru oricare “spectator” bine cuget[tor, drept dovad[
c[ tot publicul nostru a presim\it ]ndat[ c`t de bun[ =i puternic[
74 G. C[linescu

]nr`urire poate =i trebuie s[ aib[ arta dramatic[, teatrul adic[,


asupra culturii na\ionale =i, sprijinindu-l dar[, publicul =i-a c`=tigat
un merit pe care mai ]nainte de toate ne place de a-l constata
aici”. (M. E., I, 3.)
R[sunetul venirii trupei Tardini a mers p`n[ la Viena, c[ci iat[
]n ce chip exprim[ V. Bumbac “sim\[mintele studen\ilor rom`ni
din Viena... teatrului rom`n din Cern[u\i” (M. E., I. 1):
Ast[zi muzele romane din Parnasul mamei tale,
Sub stindardul lui Apolo, =i-au luat zeiescul zbor,
De la Istru la Carpa\i;

A lor flamur[ splendid[, a lor corturi virginale


P-al t[u bra\ se a=ezar[ salut`nd al t[u popor,
Salutate d-ai lor fra\i.
Fire=te c[ Eminescu era nelipsit de la reprezenta\iunile date
sub semnul “fiului Latonei”, cum zice mai departe Bumbac.
Comitetul teatral ]mp[r\ea prin Sbiera un num[r de bilete gratuite
=colarilor (185). Cei care nu c[p[tau bilete a=teptau pe afar[ p`n[
se sf`r=ea actul ]nt`i, apoi se strecurau ]n pauz[ printre public.
A=a de mare era ]nc`ntarea cet[\enilor, ]nc`t unii mai cu dare de
m`n[, v[z`nd pe b[ie\i a=tept`nd pe afar[, le pl[teau intrarea la
to\i, ca s[ se bucure =i ei de aceast[ s[rb[toare (214), la care lua
parte adesea chiar episcopul ]mpreun[ cu tot clerul (167). Piesele
erau cu c`ntece =i jocuri =i, ]n sf`r=it, aveau acea arom[ a limbii,
de care cet[\enii se sim\ir[ ]mb[ta\i =i cutremura\i. Cei mai
]nfl[c[ra\i ]ns[ erau tinerii. Mul\i se ]mbulzir[ la biblioteca
Pumnului s[ citeasc[ piesele jucate =i alte lucr[ri de V. Alecsan-
dri, C. Negruzzi, Matei Millo =i unii ]ncepur[ chiar a scrie versuri
=i piese de teatru =i a le citi unul altuia. Acuma trebuie s[ fi ]ncol\it
]nt`iele ]ndemnuri lirice ]n sufletul lui Eminescu =i, de altfel,
m[rturisise colegilor c[ scrisese poezii =i o pies[ de teatru, f[r[
ca totu=i s[ vrea s[ le arate. }n anul viitor ]ns[, ]n 1865, el era
hot[r`t — ]nc[ inedit, ce-i dreptul — un poet (214).
La reprezenta\iuni Eminescu era numai ochi =i urechi. Nemi=-
Via\a lui Mihai Eminescu 75

cat, pironit cu ochii asupra actorilor, nu aplauda, nu vorbea, ci


numai sorbea fiecare cuv`nt =i fiece melodie, f[cea haz mare de
comicul Comino =i se sup[ra grozav c`nd vreun coleg ]l ]ntreba
ceva sau lumea aplauda, fiindc[ asta ]l f[cea s[ piard[ =irul
frazelor. C`nd cortina c[dea, el se ridica plin de replicile =i de
melodiile piesei, pe care o tr[ise cu intensitate. Colegii ]=i mai
aduceau aminte cum ]ntr-o zi, la ie=irea de la reprezenta\ie, Emi-
nescu, fredon`nd una din melodiile auzite ]n acea sear[, se opri
]ntr-o pozi\ie melodramatic[ ]n fa\a unui prieten =i cu glas
declamator ]i zise: “Ah, e=ti un la= =i te voi p[lmui”. Prietenul,
c[ruia ]i sc[pase aceast[ exclama\ie din chiar piesa jucat[, r[mase
o clip[ uluit de amenin\are. “M[ — ]i zise atunci Eminescu r`z`nd,
]n hazul tuturor — tu nici nu =tii ce s-a jucat pe scen[.” (214)
Trupa Tardini-Vl[dicescu =i-a ]nceput spectacolele ]n ziua de
1/13 martie =i a dat reprezenta\iunea de adio ]n ziua de 15/27
mai, fiind invitat[ s[ vie =i pentru stagiunea de iarn[ 1864—1865.
Actorii ]=i str`ng deci laurii =i recuzita =i o pornesc la drum prin
Moldova, lu`nd-o prin pasul Buz[ului spre Bra=ov, unde un comitet
compus din membrii a vreo 130 familii le asigur[ venitul pe trei
luni. }n luna iunie, la 14/26, trupa sosi ]n Bra=ov =i juc[ toat[
vara, poate ]n sala gimnaziului rom`n, p`n[ prin septembrie (25
aug./13 sept.), c`nd se preg[te=te s[ se ]ntoarc[ la Cern[u\i,
petrecut[ la drum de saluturile frenetice ale ]nc`nta\ilor bra=oveni
(M. E., I. 3).
“... Fie — zicea Gazeta Transilvaniei — ca succesele tale s[ se
]ncunune cu cele mai salutare rezultate pentru ]n[l\area spiritelor
=i a m`ndriei na\ionale! Adio! La revedere.”
Odat[ cu plecarea actorilor rom`ni din Cern[u\i dispare =i
Eminescu (214). Trupa sosise prin Boto=ani =i se ]ntorcea tot pe
acolo. Venise oare Eminescu numai de hat`rul teatrului =i se
]ntorcea iar[=i, pe urmele companiei, la Ipote=ti? Sau se lua dup[
actori, =i — primit ]n cele din urm[ de ei cu g`ndul de a-i folosi
iste\ia la ceva — mergea =i el p`n[ la Bra=ov? B[nuielile multora
76 G. C[linescu

sunt c[ s-ar fi dus cu actorii (128) =i, ]ntr-adev[r, ]n sprijinul acestei


presupuneri st[ =i afirma\ia lui Iacob Negruzzi (152) c[ Mihai ar
fi fost c`ndva la Bra=ov, precum =i unele considera\ii de ordin
psihologic. }ntoarcerea f[r[ rost a lui Mihai acas[ era din orice
punct de vedere o ac\iune riscant[. Dac[ fugise la Cern[u\i dup[
trup[ =i se ]ntorcea acum, ]l a=tepta b[taia, dac[ se dusese acolo
pentru examene =i venea ]napoi f[r[ s[ =i le fi dat, ]l p[=tea o
var[ de cic[leli =i mustr[ri paterne. Ideea unui an ]ntreg f[r[ nici
o ]ncercare de examen (primv. 1863—primv. 1864), spre a c[p[ta
diploma de clasa a doua, clas[ pe care o urmase totu=i bine ]n
parte, =i f[r[ sfor\area de a c`=tiga =i anul al treilea, pare absurd[.
Un element nou ne d[ o orienta\ie. C`nd mai t`rziu, ]n 1866,
Eminescu apare la Blaj, umbla zvonul printre tineri c[ venise un
student cu 3 clase gimnaziale. Ba ceva mai mult. La moartea
poetului, o parte din h`rtii r[m`n`nd la un domn T[l[=escu,
redactorii revistei F`ntana Blanduziei, ]ntemeiat[ de Eminescu,
g[sir[ printre ele =i un certificat =colar din care reie=ea c[ Emines-
cu f[cuse clasa a treia gimnazial[ ]n gimnaziul catolic din Sibiu
=i ob\inuse ca not[ general[ “prima clas[“, adic[ ceva corespun-
z[tor — zicea informatorul — notei 6 din liceele noastre (67).
Acela=i certificat ]l v[zuse =i Slavici (207). O tentativ[ de mistifica-
re, c`teva luni de la moartea poetului, c`nd nimeni nu era ]nd`rjit
s[ scrie “biografii =tiin\ifice” =i nu se produsese nici o discu\ie care
s[ fac[ necesar[ dovedirea studiilor lui Eminescu, ni se pare lipsit[
de probabilitate. A=adar, nu este cu neputin\[ ca ]ntr-adev[r
Eminescu s[ fi trecut cele dou[ clase sau numai a treia la Sibiu,
ca preg[tit ]n particular, ]n 1864 sau ]n 1865. Pe vremea aceea se
afla acolo, ca student jurist, fratele s[u Nicolae. Cum trupa ajun-
gea la Bra=ov de obicei prin iunie, =i ]n 1865 chiar pe la ]nceputul
lunii, Eminescu, venit cu ea, ar fi putut s[ se repead[ la Sibiu, la
fratele s[u, =i s[-=i dea examenele. Oricum se va fi ]nt`mplat, la
]nceputul lui octombrie 1864, cu o lun[ ]nainte de re]nceperea
reprezenta\iunilor Tardini la Cern[u\i, Eminescu se ]ntorsese acas[
Via\a lui Mihai Eminescu 77

=i era pe cale s[-=i g[seasc[ o slujb[. Sosit ori nu cu trupa la


Boto=ani, aceasta dovede=te c[ Eminovici n-avea bani s[ mai \in[
pe Mihai ]n =coal[ =i c[ ]ncerca s[ statorniceasc[ b[iatul la
Boto=ani, pentru c[ nu e de ]nchipuit — f[r[ opreli=te deosebit[
— cum Eminescu nu s-a dus dup[ trup[ la Cern[u\i ]n acelea=i
condi\ii =i cu acela=i pretext al examenului. Socotind dar slujba
ca un st[vilar de s[lcii pus s[ ]nt[reasc[ malul r`ului, ni se
]nf[\i=eaz[ tot mai puternic[ legenda =tiut[ a r[t[cirilor lui Mihai
cu trupa de actori a +tefaniei Tardini. De altfel, ce altceva dec`t
un sentiment de veche “colegialitate” ]i ]ndemna pe ace=ti bravi
actori, cu vreo 20 de ani mai t`rziu, s[ ajute pe poetul bolnav la
Boto=ani, printr-o reprezenta\ie ]n beneficiu? +i dac[ Eminescu a
plecat c`ndva cu trupa, urm`nd-o, cum e probabil, =i ]n prim[vara
anului 1865, atunci cu siguran\[ el a fost cu aceea=i trup[ =i ]n
1864, pentru c[ nu e de crezut c[ ]n 1865 Eminescu ar fi fugit s[
prind[ ]nc[ pe actori la Cern[u\i, dac[ de mai ]nainte nu era ]n
leg[turi mai apropiate cu ei.
Slujba de care vorbeam este aceea de practicant la Tribunalul
din Boto=ani, c[tre care junele Mihai ]naint[ o peti\iune scris[ ]n
cei mai pompo=i termeni =i cu ortografia cea mai distins[ (159):
“Domnule Pre=edinte,
Avênd dorin\ia de a servi ]n cancelaria
^ onorabilului ^tribunal
la care Domnia-voastr[ presida\i, ve rog s[ binevoi\i a me prenu-
^
mera ]ntre practican\ii.
Credêndu,
^ ^ domnule Pre=edinte, c[’ mi ve\i approba cererea
’
mea, ve^ rogu s[ bine-voi\i a primi asigurarea profundului meu
respectu.
Mihai Eminovici
864, octombrie ]n 4 dille”
’
Cererea fu aprobat[, =i Eminescu cunoscu pentru ]nt`iia oar[
colbul dosarelor =i pe pletosul trubadur Grigore Lazu, care lucra
la aceea=i mas[ cu el =i de care ]ncepu a-=i r`de zic`nd c[ talentul
78 G. C[linescu

lui poetic st[ mai mult ]n plete (159). Frumoasa caligrafie =i


concep\ie a t`n[rului practicant nu trecu neobservat[ =i, ]n scurt
timp, fu numit copist la Comitetul permanent al jude\ului Boto=ani,
cu leafa de 250 lei lunar, ]n schimbul c[rora con\epistul nostru
]navu\i arhiva prefecturii cu multiple =i inutile scripte oficiale.
Cineva, care a tr[it ]n apropierea lui ]n acea vreme, ]=i aminte=te
un Eminescu voinic =i gras, harnic =i z`mbitor, vorbind de bine
pe secretarul prefecturii, care era evreu botezat, =i citind pe Eliade
R[dulescu, de Tandaliada c[ruia ]ndeosebi f[cea mare haz (233).
Tot cam ]n aceast[ vreme umbl[ vorba c[ s-ar fi dus cu frate-s[u
Matei pe la Dumbr[veni, unde ar fi aflat povestea unei nepoate a
B[lu=oaiei (n[scut[ Biberstein, =i care fusese ]nainte c`nt[rea\[
la Teatrul Imperial din Viena): cum adic[ nepoata ex-c`nt[re\ei
se ]ndr[gostise de un fecior frumos nevoie mare al lui Gheorghe
Hodoroab[ din Vere=ti, cum fata, fur`nd 300 de galbeni de la
m[tu=i-sa, a fguit c[lare la Vere=ti s[ se ]nt`lneasc[ cu feciorul l`ng[
apa Sucevii =i cum, ]n sf`r=it, d`nd drumul calului, acesta s-ar fi
]ntors ]napoi la Dumbr[veni, nechez`nd la poarta castelului. Din
aceast[ legend[ ar fi ie=it poezia F[t-Frumos din tei, din care o strof[
ar fi fost scris[ cu cret[ de poet, chiar pe poarta cu pricina (64):

La castel ]n poart[ calul Dar frumoasa lui st[p`n[


St[ a doua zi ]n spume, A r[mas pierdut[-n lume.
}ntr-acestea, ]ncep`nd din 2/14 noiembrie 1864, compania
teatral[ Tardini-Vl[dicescu d[dea ]ntruna reprezenta\iuni la
Cern[u\i, cu acela=i viu succes ca ]n prim[var[ (M. E., IV, 11).
Eminescu =edea pe ghimpi. }n repetate r`nduri trebuie s[ fi
]ncercat a ]ndupleca pe Gh. Eminovici s[-i ]ng[duie s[ plece la
Cern[u\i, spre a-=i da examenele, p`n[ ce ]n sf`r=it sosi fratele
+erban, pe atunci student ]n anul II la Erlangen, care mustr[ pe
p[rin\i c[ las[ un astfel de b[iat s[ mucezeasc[ printre registrele
de intrare =i ie=ire ale prefecturii. R[mase, dar, ca Eminescu s[-=i
Via\a lui Mihai Eminescu 79

dea demisia =i cu banii din leaf[ s[-=i vad[ de carte. Ortografia


cu care ]=i scrie demna demisiune tr[deaz[ lectura lui Eliade
R[dulescu (159):
“Domnule Pre=edinte,
Avênd dorin\ia de a urma studiile collegiale la gymnasiul
plenariu din Bucovina, mê vêd constrins de a abdica
^ ]nd[torirelor
querute de la personalul postului de scriitoriu, que l’am occupat
p[n[ acum la cancelaria dirigeat[ de Dmv.
Pe asemenea considerente, vê rog, Domnule Pre=edinte, a’mi
accorda demissia =i a regula =i eliberarea salariului cuvenit mie
pe luna Februarie
^ ]n
^ suma de do[ sute cinci deci lei cursul
’
tesaurului qu[ci preved necessitatea aquésta din mai multe punte
de vedere, quare essercit[ o mare influen\[ asupra interesselor
melle =i quare negligeate nu me vor putea feri de ore quare
consequente
^ relle.
^
Fi\i buni, ve rog `nc[ o dat[,^Domnule Pre=edinte, de a regula
de urgen\[ ]ndeplinirea quererei melle =i de a ^primi =i la aquést[
^
occasio assigurarea profundului respect, que ve conserv =i ve voiu
conserva pentru perpetuitate.
M. G. Eminovici
1865, Mart ]n 5 dille.

D-néei-salle
Dlui President all Comitetului permanent al consiliului jude-
\ean de Boto=ani.”

Eminescu n-a mai avut r[bdare s[ a=tepte ^ rezolu\ia =i, f[c`nd


o nou[^ suplic[ ]n ziua de 7, precum “quo circonstan\iele nu-mi
permitu de a mai ]ndelunga presen\a mea ]n Rom`nia” =i ]n care
cerea ca salariul pe luna februarie s[ se pl[teasc[ fratelui s[u
+erban — ceea ce s-a =i f[cut — =i-a luat strai\ele =i s-a dus ]ntr-un
suflet la Cern[u\i. (Cererea de pa=aport “pentru str[in[tate spre
a-=i continua studiile” este din 9 martie.) Acolo reprezenta\iunile
80 G. C[linescu

rom`ne erau pe sf`r=ite sau chiar sf`r=ite =i trupa se g[tea de


plecare (9/21) martie 1865; M. E., V, 12). Nici n-au apucat colegii
=i prietenii s[-l vad[, =i Mihai, o dat[ cu plecarea trupei, s-a mistuit
=i el. Unde s-a dus? P[rerea ob=teasc[ este c[ s-a luat dup[ actori,
=i aceast[ opinie — cu toat[ lipsa de dovezi — pare a avea
temeinicie (128). Oricum, Eminescu a hoin[rit. S[ fi r[mas la
Cern[u\i mai mult[ vreme, l-ar fi v[zut colegii, s-ar fi prezentat
la examene, ar fi l[sat, ]ntr-un cuv`nt, o amintire oric`t de slab[
despre existen\a lui ]n acea vreme. C[ s-ar fi ]ntors a=a cur`nd la
Ipote=ti, f[r[ a-=i fi dat nici un examen, nu este de ]nchipuit, c[ci
ce rost avea atunci grabnica demisiune =i cum l-ar fi primit tat[-s[u?
Dar la 23 aprilie 1865, ]n ziua de Sf. Gheorghe, un oarecine dedic[
din Boto=ani fotografia sa “Tinerellului Michaell Eminénu, Elev
]n Gymnasiu din Cern[u\i”. Asta pare s[ ]nsemne c[ Mihai fusese
de ziua tat[lui s[u la Boto=ani =i, deci, =i la Ipote=ti, ]ns[ poate s[
mai ]nsemne c[ prietenul i-a trimis fotografia pe unde se afla, ori
c[ Eminescu a trecut numai prin Boto=ani f[r[ =tirea tat[lui (71).
Cum r[m`ne iar[=i cu examenul de clasa a III-a gimnazial[, dat
la Sibiu, nu mai t`rziu de 1865? O compunere a t`n[rului poet
din 1865 (ms. 2259, f. 37), Din str[in[tate, ]nt[re=te ipoteza
r[t[cirii. Ori ]n ce parte a anului va fi scris Eminescu aceast[
poezie, chiar ]n toamn[, re]ntors ]n Bucovina, el n-a compus-o dup[
o =edere mai lung[ ]n Cern[u\i sau acas[, c[ci ]n ea se t`nguie c[
se afl[ printre str[ini, departe de “a patriei dulci plaiuri”, trist ]n
mijlocul unei lumi f[r[ griji:
C`nd tot se-nvesele=te, c`nd to\i aci se-nc`nt[,
C`nd to\i ]=i au pl[cere =i zile f[r[ nori,
Un suflet numai pl`nge, ]n doru-i se av`nt[
L-a patriei dulci plaiuri, la c`mpii-i r`z[tori.

+i inima aceea, ce geme de durere,


+i sufletul acela ce c`nt[ amor\it,
E inima mea trist[ ce n-are m`ng`iere,
E sufletu-mi ce arde de dor nem[rginit.
Via\a lui Mihai Eminescu 81

Pentru ca lui Eminescu s[-i fie at`ta dor — cum zice mai
departe — de “v[lcioara natal[“, de “a codrului tenebr[“, de
“colibele din vale” ale satului =i s[ doreasc[ lini=tea unei case de
\ar[ ]n valea natal[, trebuie neap[rat s[ fi stat mult[ vreme
]ndep[rtat de cas[ =i chiar s[ fi sim\it ]ntoarcerea ca o primejdie.
Nu la Cern[u\i, va s[ zic[, unde era mai aproape de c[min =i avea
prieteni, putea s[ i se fac[ dor de Ipote=ti. Eminescu a plecat, dar,
]n martie 1865 sau cu Fanny Tardini la Bra=ov, sau la Sibiu, la
frate-s[u, s[-=i dea examenul de clasa a III-a, sau — consecutiv
— =i ]ntr-o parte =i-ntr-alta.
La 3/15 iunie, Fanny Tardini se =i afla cu trupa la Bra=ov,
salutat[ astfel de Telegraful rom`n (Sibiu, 3/15 iunie 1865, an.
XIII), care o ]mbia s[ vin[ la Sibiu (156):
“Dna Fani Tardini cu trupa sa teatral[ iar se afl[ la Bra=ov,
pentru a da un =ir de representa\iuni ]n limba rom`n[. Fericit[m
=i invidi[m pe fra\ii brasioveni pentru aceast[ norocire rar[; ne
place a spera c[ barem pe tempul dietei, c`nd l`ng[ familiile
rom`ne din Sibiu se mai al[tur[ doar ]nc[ pe at`tea dinafar[,
vom fi noroci\i a vedea =i aici un teatru rom`nesc.”
La Bra=ov actorii au jucat cam acelea=i piese cu c`ntece
rom`ne=ti de Millo =i Alecsandri =i, se ]n\elege, melodrame traduse
din fran\uze=te. +tefania Tardini avea ]n genere crea\iuni mai de
seam[ ]n Concina de V. Alecsandri, Maria Tudor de Victor Hugo,
Nebuna de la +apte Turnuri, Angelo Malipieri, }ngerul mor\ii, Dou[
orfeline, Caterina Howard, Corabia +alamandra, Don Juan [de
Marana] =i altele (34).
}n toamna aceluia=i an 1865, t`n[rul de vreo 15-16 ani Emines-
cu, ap[rea din nou pe uli\ele Cern[u\ilor, hot[r`t de ast[ dat[ —
zicea el prietenilor ]nt`lni\i — s[ se supun[ “unui examen pentru
a fi primit ca elev public” (214). Din aceast[ vreme se pare c[
b[iatul este ]n leg[turi cu familia, care ]l urm[re=te din ochi ]n
peregrin[rile lui =i-i trimite bani de existen\[, ceea ce dovede=te
82 G. C[linescu

c[ fusese mai ]nainte la Ipote=ti =i se ]mp[case cu b[tr`nul. Pentru


ca tat[l s[ vrea a-l trimite iar[=i cu cheltuial[ la Cern[u\i, e
neap[rat[ nevoie s[ credem c[ Eminescu trecuse =i clasa a doua
=i chiar a treia, altcum trei ani pierdu\i pentru o singur[ clas[ nu
justificau hot[r`rea de a continua studiile.
B[iatul dovedise cu certificatul c[ nu hoin[rise degeaba =i era
]n stare s[ urmeze carte mai departe. Numai astfel ]nduplecat,
b[tr`nul ar fi consim\it s[-l r[peasc[ nobilei cariere de con\epist
pentru a ]ncerca drumuri mai ocolite. La Ipote=ti, Eminescu a fost
atras nu numai de dorin\a de a revedea satul =i p[durea, dar =i
de “iubita cu ochi mari”. Dac[ compunerea Un roman este din
vremea aceasta (1865), cum indic[ o ]nsemnare (ms. 2285, f.
108), atunci se poate ca fata s[ fi murit de cur`nd:
Sur`sul ei sfielnic =i ochiul ei cuminte
Sunt duse f[r[ urme de pe acest p[m`nt.
S-a stins.
Eminescu alerga s-o revad[ sau s[ se opreasc[ o clip[ la
morm`ntul ei, =i cuprins de o subit[, b[rb[teasc[ melancolie ]n
fa\a ]nt`iei mari dureri, plec[ sumbru =i hot[r`t la Cern[u\i, c[-=i
creeze un viitor. Epoca aceasta este st[p`nit[ de ideea mor\ii unei
fiin\e scumpe. Mortua est, la ]nceput Elena (acesta fiind poate
numele fetei), datat[ de poet cu octombrie 1866, dar poate =i mai
veche, este a=a de str[b[tut[ de spaima mor\ii, ]nc`t, ]nl[tur`nd
g`ndul unei simple teme, trebuie s[ o socotim ca un ecou al unei
proaspete =i apropiate suferin\e (ms. 2259, f. 1—2):
V[d sufletu-\i candid prin spa\iu cum trece:
Privesc apoi lutul r[mas... alb =i rece,
Cu haina lui lung[ culcat ]n sicriu,
Privesc la sur`su-\i r[mas ]nc[ viu —
Via\a lui Mihai Eminescu 83

+i-ntreb al meu suflet r[nit de-ndoial[:


De ce-ai murit, ]nger cu fa\a cea pal[?
Au nu ai fost jun[, n-ai fost tu frumoas[?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioas[?

La Cern[u\i Mihai trase la ]nceput la bunul Aron Pumnul,


bolnav de moarte acum, =i se a=ez[ acolo ca bibliotecar. Pumnul
avea case proprii, mai spre marginea ora=ului. }ntr-o curte cu
porti\[ de lemn, ]necat[ ]n verdea\[, se aflau o cas[ mai mare cu
cerdac, pe dreapta, unde locuia Pumnul, =i alta mai joas[, unde
locuiau =colarii \inu\i ]n gazd[ =i se ad[postea =i a=a-zisa “bibliote-
c[ a gimnazi=tilor rom`ni”, ]nregistrat[ ]ntr-un “cunsemn[ciunar”.
Biblioteca aceasta, alc[tuit[ din c`teva dulapuri cu autori rom`ni,
bro=uri, foi r[zle\e, calendare, oarecare opuri de istorie na\ional[
=i, printre ele, =i Letopise\ele editate de Kog[lniceanu, ]n sf`r=it,
din c`te c[r\i rom`ne=ti putuse aduna atunci un profesor din
cump[r[turi =i daruri, era un mic focar de cultivare a graiului
literar, c[ci legile =colare interziceau elevilor de a ]ntre\ine biblio-
teci. Dat[ ca fiind proprietatea lui Pumnul =i ascuns[ privirilor
celorlal\i profesori str[ini, mica bibliotec[ sc[pase de o sigur[
confisca\ie. Bibliotecarul, ales printre “studen\i”, adic[ =colari,
locuia ]n chiar odaia cu c[r\ile. Aci ]=i tr`nti deci Eminescu strai\ele
=i ]ncepu s[ tr[iasc[, s[ doarm[ =i s[ viseze printe c[r\i. }ntre el
=i dulapuri se stabilise o prietenie str`ns[. C`nd cineva cerea lui
Eminescu o carte, el mergea, dup[ o scurt[ delibera\ie, de-a
dreptul la dulap, =i o ]nm`na cititorului cu calmul satisf[cut al
competen\ei (214). Luase va s[ zic[ ]n m`ini fiecare carte, citise
— cum ziceau speria\i, mai t`rziu, tinerii din Blaj — ]ntreaga
bibliotec[ gimnazial[ (166). Junele bibliotecar nu se m[rgine=te
la ]ndeletnicirea de p`ndar al tomurilor, ci ni se ]nf[\i=eaz[ =i ca
donator. Trei dintre c[r\ile d[ruite de el bibliotecii ]n 1865
(Theodor Körners vermischte Gedichte und Erzählungen..., Wien,
1815; Lecturariu latinu pentru a douà clase gimnasiale dup[ M.
84 G. C[linescu

Schinnagl de I. M. Moldovanu, Blasiu, 1864 [M. E., I, 1] =i My-


thologie für Nichtsstudierende von G. Reinbeck, Wien), poart[, pe
l`ng[ an =i num[rul de ordine, urm[toarea inscrip\ie scris[ cu
cea mai frumoas[ caligrafie: daruitoe bibliotecei
^ gymnasia=tilor
Rom`ni de’n Cernau\i de M. G. Eminoviciu (214). Ce putea s[ fac[
Eminescu, de capul lui, ]ntre dulapurile unei biblioteci? Citea pe
ner[suflate, mai mult pentru sine dec`t pentru examene =i... f[cea
poezii. O ]mprejurare nea=teptat[ revel[ prietenilor pe t`n[rul poet
=i-l f[cu s[ debuteze mai cur`nd dec`t se a=tepta ]nsu=i. R[pus
de o boal[ ]ndelungat[, Aron Pumnul ]nchise ochii ]n ziua de 12/
24 ianuarie 1866, spre consternarea =i jalea =colarilor rom`ni.
Colegul Stefanelli alerg[ ]ntr-un suflet la casa bietului profesor =i
intr[ ]n odaia lui Eminescu. Povestind ultimele clipe ale lui
Pumnul, acesta pl`ngea. C[tre sear[, venind din nou, Stefanelli
g[si pe Eminescu aplecat asupra unei foi scrise, la care =tergea =i
]ndrepta. De=i contrariat de a fi surprins, Eminescu citi prietenului
compunerea, destinat[ a fi publicat[ ]ntr-o bro=ur[ comemorativ[:
Laecrimioarele ]nvae\aeceilor gimnaesia=ti
^ de’n Cernaeu\i la mor-
m`ntul prea iubitului
^ lor profesoriu Arune Pumnul raepaeusat ]ntr’a
12/24 ianuariu 1866, =i care se ]ncepea astfel (214):
}mbrac[-te ]n doliu, frumoas[ Bucovin[,
Cu cipru verde-ncinge antic[ fruntea ta;
C-acuma din pleiada-\i auroas[ =i senin[
Se stinse un luceaf[r, se stinse o lumin[,
Se stinse-o dalb[ stea!

Metalica, vibr`nd[ a clopotelor jale


Viue=te ]n caden\[ =i sun[ ]ntristat;
C[ci, ah! geniul mare al de=tept[rii tale
P[=i, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
+i-n urm[-i ne-a l[sat!
^
Lui Eminescu, care semna M. Eminoviciu, privatist, nu-i pl[cea
versul Metalica, vibr`nda a clopotelor jale, dar n-avea vreme s[
mai ]ndrepte, fiindc[ Sbiera cerea grabnic manuscrisul.
Via\a lui Mihai Eminescu 85

O alt[ amintire g[se=te pe Eminescu st`nd, cam prin aceast[


epoc[, ]n Feldgasse =i primind printr-un b[iat m`ncare de la Vasile
Morariu, fiul mitropolitului Silvestru (M. E., II, 4). S[ fie oare
aceasta ]n 1866, c`nd Eminescu ar fi fost silit s[ se mute de la
Pumnul? So\ia profesorului r[posat era “muiere” rea. Ea scurtase
— zicea lumea — =i m`ncase =i zilele b[rbatului ei, pe care-l \inuse
ca pe “Pegas ]n jug”; n-ar mai fi suferit, fire=te, str[ini ]n cas[ (M.
E., II, 4). Asta este ]ns[ de pu\in[ ]nsemn[tate. Se ]nt`mpla un
alt eveniment care avea s[ pecetluiasc[ destinele t`n[rului. I se
publicau ]nt`iele versuri. }nc[ din toamna anului 1865 potrivise
pe h`rtie ]n od[i\a bibliotecii c`teva poezii, ce ]nf[\i=au f[r[
]ndoial[ ultima form[ a unei ]ndelungi exercit[ri t[inuite. }n sep-
tembrie compusese o mic[ poezioar[ s[lt[rea\[, ]n stilul dulceag
al lui Alecsandri, ]n care visa o idil[ cu “=oapte de amor” (ms.
2259, f. 20):
De-a= avea =i eu o floare Undoind ]nceti=or,
M`ndr[, dulce, r[pitoare +optind =oapte de amor;
Ca =i florile din mai, . . . . . . . . .
Fiice dulce a unui plai, I-a= c`nta doina, doini\a,
I-a= c`nta-o-nceti=or,
Plai r`z`nd cu iarb[ verde, +optind =oapte de amor.
Ce se leag[n[, se pierde, (De-a= avea...)
Tot cam de pe atunci trebuie s[ fie O c[l[rire ]n zori, de=i datat[
[186]6 (ms. 2259, f. 35 urm.), ecou tropotitor =i vaporos al liricii
lui Bolintineanu:
A nop\ii gigantic[ umbr[ u=oar[,
Purtat[ de v`nt,
Se-ncovoie tainic, se leag[n[, zboar[,
Din aripi b[t`nd.
}n afar[ de aceasta scrisese, cum am v[zut, Din str[in[tate =i
Un roman, c`nt`nd ]n ele dorul de patrie. Eminescu ]=i a=ternu
pe curat poeziile ce i se p[rur[ mai des[v`r=ite cu g`ndul s[ le
trimeat[ la vreo revist[. Dintre cele ce se aflau ]n biblioteca
86 G. C[linescu

gimnazia=tilor, Familia lui Iosif Vulcan din Pesta trezea mai mult
curaj. Era o foaie familiar[, cum voia s[ arate chiar frontonul, pe
care era ]nf[\i=at[ o familie, ai c[rei membri profeseaz[, ]ntr-o
odaie burghez[, toate artele liberale. Tat[l cite=te jurnalul, mama
=i fiica brodeaz[, un t`n[r picteaz[, o fat[ c`nt[ la pian. Se
publicau ]n aceast[ revist[ articole folositoare, ca biografii de
oameni ilu=tri, rela\iuni de c[l[torie, articole morale, modele de
broderie, =arade, probleme de =ah =i, pe deasupra, =i literatur[,
]n alegerea c[reia directorul se ar[ta foarte benign. Dac[ mai
ad[ug[m c[ magazinul avea =i o Po=t[ a redac\iunei, ]n care un
porumbel cu un plic sigilat ]n cioc aducea ]n fiece num[r r[spun-
suri bl`nde debutan\ilor, ]n\elegem de ce t`n[rul Mihai Eminovici
a ales aceast[ revist[ pentru a-=i ]ncerca norocul. }n scrisoarea cu
care a ]nso\it versurile, trimise prin luna februarie, Eminescu, ]n
fraze pe care le ghicim pompos obsecvioase =i pierite de modestie,
dest[inuia c[ e un june de 16 ani, ademenit de Muze, =i se oferea
— ca s[ previn[ refuzul versurilor — s[ trimit[ coresponden\[
din Bucovina. Vulcan, poet greoi, moralisto-romantic el ]nsu=i, fu
]nc`ntat de sprinteneala stihurilor junelui de 16 ani. El ]i public[
numaidec`t, ]n num[rul din 25 febr./9 mart. 1866, De-a= avea,
prezent`nd ]ntr-o not[ pe debutant.
“Mi-aduc =i acum aminte — scrie Vulcan — cum ]ntr-o diminea-
\[ de februarie primii o scrisoare din Bucovina, ]n care un t`n[r
— dup[ cum scria — de 16 ani ]mi trimitea ni=te ]ncerc[ri literare.
Era t`n[rul Mihai Eminovici. Armonia versurilor =i figurile-i
plastice, consider`nd starea noastr[ literar[ de atunci =i ]ndeosebi
etatea t`n[r[ a autorului, m[ surprinser[ =i deschisei cu pl[cere
coloanele mele acestui nou talent =i poet cu viitor.
}n entusiasmul meu, gr[bii s[ prezint ]n num[rul cel mai de
aproape publicului cetitor pe Eminescu, cu urm[toarea not[
redac\ional[: «Deschidem cu bucurie coloanele foii noastre acestui
june numai de 16 ani, care cu primele sale ]ncerc[ri poetice ne-a
surprins pl[cut...»” (159)
Via\a lui Mihai Eminescu 87

Ceea ce nu-i pl[cu ]ns[ lui Vulcan fu numele cu termina\iune


]n ici. F[r[ s[ mai ]ntrebe pe autor ]l schimb[ ]n Eminescu, d`nd
astfel, f[r[ s[-=i dea seama, numele celui mai mare poet rom`n.
E lesne de ]nchipuit emo\ia lui Eminescu, atunci c`nd, deschi-
z`nd nr. 6 al revistei, ]=i v[zu poezia =i nota =i citi la Po=ta redac-
\iunei, aceste r`nduri: “Cern[u\i. M. E. +i coresponden\[ am primi
cu bucurie.” Accept[ f[r[ c`rtire noul nume, care =i lui i se p[ru
mai firesc, =i, mul\umind, ]ntreb[ pe redactor dac[ mai putea
trimite lucr[ri. }n num[rul 8 al revistei (15/27 martie 1866) ap[ru
r[spunsul la ]ntrebare: “Cern[u\i, M. E. Vom primi toate cu
bucurie, numai te rug[m ca, ]nc`t se poate, s[ scrii dup[ ortografia
ce o urm[m =i noi.” O coresponden\[ se stabilise ]ntre poet =i
redactor, c[ci ]n nr. 10 (5/17 aprilie 1866), Po=ta redac\iunei
gl[suia: “Cern[u\i, M. E. |i-am trimis epistol[ privat[.” Cur`nd
dup[ aceea, ]n 15/27 mai, se tip[rea ]n revist[ O c[l[rire ]n zori,
Eminescu lucra acum la traducerea unei nuvele “svediane” de
Onkel Adam, Lan\ul de aur, primit[ =i aceea de revist[ =i publicat[
tocmai pe toamn[. Po=ta redac\iunei r[spunde iar[=i ]n nr. 17 din
15/27 iunie: “Lan\ul de aur a=i=dere va ie=i. N-ai primit epistola
noastr[? De ce nu ni mai trimi\i nescari poesii?” (173) Din chiar
aceast[ noti\[, ]n care lipse=te localitatea, Cern[u\i, se deduce c[
Eminescu vestise ]nainte pe Vulcan c[ ]n cur`nd va p[r[si ora=ul.
De ce n-a mai stat ]n Cern[u\i? E cu putin\[ ca trecerea examenelor
s[-i fi fost primejduit[ de preten\iile vreunui profesor sever, acum
mai cu seam[ c[ murise Pumnul. Ca s[ nu se expun[ unei c[deri
sigure, hot[r] s[ plece, cu ]nvoirea p[rin\ilor, spre a-=i da examene-
le ]n Meca =coalelor rom`ne din Ardeal, la Blaj. Copil[ria sa se
sf`r=ise. Plec`nd la drumuri necunoscute, inima ]i fu cuprins[ de
p[rerea de r[u de a p[r[si aceast[ Bucovin[ ]nverzit[, Cern[u\ii
]n care tr[ise at`\ia ani, Prutul =i toloaca, Volksgartenul =i casa
]nederat[ a lui Pumnul, chiar gr[dina cu meri din jurul chiliilor
lui |ir\ec =i sumbra cutie-cazarm[ a gimanziului german. }ntr-un
av`nt de ]nduio=are, compuse, ]n chip de adio, poezia La Bucovina:
88 G. C[linescu

N-oi uita vreodat[, dulce Bucovin[,


Geniu-\i romantic, mun\ii ]n lumin[,
V[ile ]n flori,
R`uri res[lt`nde printre st`nce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste c`mpii-n zori.

Ale sor\ii mele pl`ngeri =i sur`se,


}ng`nate-n c`nturi, ]ng`nate-n vise,
Tainic =i u=or,
Toate-mi trec prin g`ndu-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fur[ =i cu dulci cuvinte
}mi =optesc de dor.

Numai l`ng[ s`nu-\i geniile rele,


Care ]mi desc`nt[ firul vie\ii mele,
Parc[ dormita;
M[ l[sar[-n pace, ca s[ c`nt ]n lume,
S[-mi visez o soart[ m`ndr[ de-al meu nume
+i de steaua mea.

LA BLAJ
(1866)

Eminescu ]=i lu[ ca orice drume\ de \ar[ un b[\, petrecu dup[


el un strai\ =i, c`nd c[ldura verii ]ncepu s[ dogoare, o porni la
drum ]ndelungat, f[r[ de nimic altceva dec`t m`ndria de a fi poet,
care ]i umfla mai tare pieptul, =i un carne\el spre a-=i ]nsemna
impresii =i cuvinte.
“}ntr-o zi frumoas[ de var[ — zice poetul, personificat ]ntr-un
erou din Geniu pustiu — ]mi f[cui leg[turica, o pusei ]n v`rful
b[\ului =i o luai la picior pe drumul cel mare ]mp[r[tesc. Holdele
miroseau =i se coceau de ar=i\a soarelui... eu ]mi pusesem p[l[ria
]n v`rful capului, astfel ]nc`t fruntea r[m`nea liber[ =i goal[, =i
Via\a lui Mihai Eminescu 89

fluieram alene un c`ntec monoton, =i numai lucii =i mari pic[turi


de sudoare ]mi curgeau de pe frunte de-a lungul obrazului.
Zi de var[ p`n-]n sear[ am tot mers, f[r[ s[ stau defel. Soarele
era la apus, aerul ]ncepea a se r[cori, holdele p[reau c[ adorm
din fream[tul lor lung — de-a lungul drumului de \ar[ oamenii
se-ntorceau de la lucrul c`mpului, cu coasele de-a spinarea, fetele
cu oale =i doni\e ]n am`ndou[ m`inile, boii tr[geau ]ncet ]n jug =i
carul sc`r\`ia, iar rom`nul ce mergea al[turi cu ei =i pocnea din bici
]=i \ipa eternul s[u h[is ho!... Ascuns ]n maluri, dormea Mure=ul, pe
el trosnea de c[ru\e podul de luntri, pe care-l trecu-i =i eu... De de-
parte se vedeau mun\ii mei natali, uria=i b[tr`ni cu frun\ile de piatr[
sp[rg`nd nourii =i lumin`nd \epeni, suri =i slabi asupra lor.”
Pe unde s-a cobor`t t`n[rul ]n Ardeal =i c[t[ vreme a drume\it,
r[m`ne ]nc[ nel[murit. Fie c[ s-a ab[tut pe la Ipote=ti, fie c[ nu,
e mai pu\in probabil c[ a trecut prin Cheile Bicazului =i mai posibil
s[ fi trecut prin Vatra-Dornei, pe valea Bistri\ei, dar mai ales a
Dornei. Cine poate =ti iar[=i prin ce t`rguri a p[=it? Eminescu pare
un bun cunosc[tor al Bucovinei, pe care o va mai c[lca =i ]n alte
]mprejur[ri. }ntr-o ]ncercare de nuvel[, ne descrie, nu-i vorb[, ]ntr-un
fel prea generic =i fantastic, Suceava (ms. 2255, f. 1—5):
“Ciudat[ ca o scrisoare ]n ieroglife sta Uli\a Jidoveasc[ a
Sucevei ]n lun[. +iruri de case s[race, petecite, c`nd uniforme ca
legile Pentateuchului, c`nd pestri\e =i mestecate ca hainele rupte
=i lucrurile vechi din desacul unui jidov. }n fere=ti, buc[\i de sticl[
colorat[ lipite cu h`rtii sf`=iete din Gemara. Perdele de atlasuri
]n=irate pe un fir de a\[, =i singurul spectator, luna, privind c`nd
]ntr-o cas[, c`nd ]ntr-alta, ]n toate deodat[ =i pe r`nd. El v[zu
c[r\i vechi ]n dulapuri vechi, sfe=nice de alam[, copii ce dormeau
la p[m`nt, caftane de atlas =i caftane s[race...” =. a. m. d.
Ceea ce este aproape sigur e c[ la un moment dat Eminescu s-a
l[sat pe Mure= la vale =i a luat-o dup[ cursul s[u p`n[ la T`rgul-
Mure=ului. O astfel de c[l[torie f[cut[ pe jos presupune popasuri
multe =i ]ndelungi, opriri prin satele ardelene cu case albastre din
90 G. C[linescu

drugi de lemn, v[c[luite =i cu acoperi=uri lunguie\e de =indril[,


c`te-o odihn[ ]n vreo cas[ milostiv[ de \[ran pe un pat ]nalt
umplut cu otav[, ]ntr-o odaie cu grinzi afumate de care at`rn[
chindeuri, bliduri =i ulcele; presupune t`rcoale ]n jurul bisericilor
puse pe un v`rf de deal, cu progradia \epoas[ de cruci ]ntr-o r`n[,
mai ales a acelor vechi bisericu\e de lemn, cu turl[ scurt[ ca o
sond[, ]n[untrul c[rora, dac[ treci pragul ]nalt c`t un p`rleaz,
r[m`i uluit de policromia zugr[velii ]ntinse ca un gudron pe pere\ii
unei cor[bii; presupune, f[r[ ]ndoial[, ascultarea la vatr[, sub
]naltul, funinginosul coperi=, de care at`rn[ c`rlige de alun pentru
afum[tur[, a unor convorbiri vesperale care au p[truns apoi ]n
limba poetului ]n chip de expresii dialectale (ferdel[, fele, am v[zt
etc.). Ac\iunea din Geniu pustiu se desf[=ur[ ]n parte ]ntr-un sat
de munte: “Trecui prin mijlocul lui — zice un erou — pe l`ng[
mica bisericu\[ de lemn, =i tocmai la cap[tul satului m[ oprii l`ng[
bordeiul cel ]nfundat =i s[rac al tat[lui meu. Prin ochiul de sticl[
se vedea lumin[. Tr[sei z[vorul de lemn de la u=a uscat[ =i intrai
]n[untru. Pe vatr[ mai ardea[u] vro doi t[ciuni sub\iri de nuiele,
tata dormea pe un pat de sc`nduri nalt ca vatra. Dup[ cuptor era
]nc[ patul mamei acoperit c-un l[icer...”
Mure=ul, cu podurile =i morile lui, r[mase ]ntip[rit ]n mintea
drume\ului, fiindc[ era luat ca fundal pentru roman: “Pe Mure=
plutea o moar[ a unui sas, de la care noi obicinuiam a ne aprovi-
ziona cu f[in[, ceea ce-l f[cuse pe sas s[ tac[ fa\[ cu patrulele
maghiare ce cutreierau \inutul. Moara se leg[na lini=tit pe Mure=,
cu ro\ile ei asurzitoare ce se rostogoleau ca doi balauri negri,
sc[ld`ndu-=i oasele de lemn muceg[it ]n apa albit[ de spume a
r`ului.”
C`nd Eminescu sosea la Mure=-O=orhei (T.-Mure=ului), dinspre
Bicaz veneau cu tr[sura doi tineri seminari=ti: Ion Cotta =i Teodor
Cojocariu, ]mbr[ca\i ]n straie na\ionale. Trecuser[ pe sub mun\ii
Gurghiului, prin Reghin, prin Petelea, =i acum se ]ndreptau ]nspre
Blaj, cu scopul de a urma cursul de teologie. }n vreme ce =edeau
Via\a lui Mihai Eminescu 91

la mas[ ]ntr-o odaie a otelului “La calul alb”, unde tr[seser[, intr[
pe u=[ un june ars de soare la fa\[, ]n haine s[r[cu\e =i colb[ite,
cu dou[ surtuce negre unul peste altul, unul mai scurt, de var[,
=i unul mai lung, de iarn[, =i recomand`ndu-se “Eminescu” se
a=ez[ la masa lor. Le zise, c`nd intrar[ mai ]n vorb[, c[ era m`nat
de dorul fierbinte de a putea vedea Blajul, de unde a r[s[rit soarele
rom`nismului, =i le povesti necazurile =i lipsurile ]ndurate ]n lunga
c[l[torie de la Cern[u\i p`n[ la T.-Mure=ului. Dup[ ce se ]nzdr[veni
b`nd un pahar de vin, Eminescu, relu`ndu-=i nobilele sale ]ndelet-
niciri de observator folclorist, ]=i scoase carne\elul =i not[ de zor
ce i se p[ru mai deosebit ]n vorbirea comesenilor. Fiindc[ plecau
tot spre Blaj, tinerii poftir[ pe Eminescu ]n tr[sur[ =i-i f[g[duir[,
dup[ ce aflar[ starea economic[ ]n care se g[sea, =i de-ale
m`nc[rii. Ba lu`nd cuno=tin\[ c[ fumeaz[ (“Fuma\i, d-le Emines-
cu? — A= fuma, dar nu dispun de parale.”), Cotta, generos, i-a of-
erit atunci un fiorin. De la Mure=-O=orhei, c[l[torii au p[r[sit
Mure=ul =i s-au l[sat pe T`rnava-Mic[ spre Dicio-S`nmartin. Pe
tot timpul mersului, Eminescu s-a ar[tat — cum se cuvine de altfel
unui poet, fie =i vagabond — foarte laconic =i a umplut mereu
carne\elul cu ]nsemn[ri. La Dicio-S`nmartin, st`nd ]mpreun[ cu
seminari=tii la mas[, le-a declarat, ]n sf`r=it, f[r[ afectare: “Domni-
lor, eu sunt poet =i vreau s[-mi adun material”, spre marea mirare
a acestora, care, cu ochii, c[utau s[ ]mpace purtarea drume\ului
cu hainele sale.
Urm`ndu-=i c[l[toria, ajunser[ ]n cele din urm[ ]n v`rful Hulei,
de unde se vede Blajul. Eminescu, ridic`ndu-se, strig[ atunci
emfatic, cu carnetul ]ntr-o m`n[ =i cu p[l[ria ]ntr-alta: “Te salut
din inim[, Roma-mic[. }\i mul\umesc, Dumnezeule, c[ m-ai ajutat
s-o pot vedea!” (49)
Din p[cate, mica Rom[ nu fu nici ea cine =tie ce prielnic[
scopurilor pentru care o c[utase Eminescu. C[l[torii traser[ cu
to\ii la baciul V[s[lic[ Bugneriu (vl[dicul), unde se mai aflau ]n
cvartir fra\ii Uilacan, teologi =i ei (228). Numaidec`t dup[ mas[,
92 G. C[linescu

Eminescu plec[ prin t`rg, ab[t`ndu-se pe la seminar =i gimnaziu


=i r[scolind at`tea locuri, c[ nu se mai ar[t[ p`n[ ]n sear[. Printre
=colari se risipi iute zvonul respectuos c[ venise un student de la
Cern[u\i care citise ]ntreaga bibliotec[ gimnazial[ =i publica poezii
]n Familia (166). }n imensa pia\[ din fa\a gimnaziului, “studen-
\imea” forfotea: “E aici Eminescu — =opteau — e aici Eminescu!”
(35). Junele poet se ]nf[\i=[ ]ntr-adev[r =i intr[ ]n vorb[ cu unii
din ei. Oric`t de ciudat[ le va fi p[rut =colarilor \inuta “poetului”,
c[ciula soias[ de oaie ]nfundat[ pe cap, de=i era ]nceputul verii
(mai-iunie), surtucul de peruvian negru, scurt ]n m`neci =i ros ]n
coate, pantalonii scur\i de i se vedeau ciubotele, =i ]n a=a hal ]nc`t
amintirea le atribuie culorile curcubeului, ghetele sc`lciate =i
pr[fuite, totu=i chipul z`mbitor =i luminos, p[rul dat pe spate
preo\e=te ]n =uvi\e lungi, statura, ]n sf`r=it, zdrav[n[ =i demn[ a
t`n[rului de 16—17 ani trebuie s[ le fi inspirat respect (35). De
aceea se =i ]ntrec care mai de care s[-l ajute. Vreo s[pt[m`n[ Emi-
nescu a stat la Cotta, care l-a hr[nit, apoi a plecat, a=a de recunos-
c[tor — ceea ce denota starea de lips[ ]n care se afla — ]nc`t
s[rut[ m`na binef[c[torului seminarist. De aci trecu probabil la
+tefan Cacovean, “student” =i el ]n preajma bacalaureatului, care
]l poftise la sine. Cacovean =edea pe uli\a Otelului, care duce din
pia\[ c[tr[ S`ncel, la o v[duv[, Laura lui Gozsi, zis[ Jensoaie,
]ntre casa unei M[nfoaie =i a cr`snicului Ra\iu Pap[gol, unde, ]n
casa dinspre uli\[, era o odaie mic[ cu dou[ paturi, ]n care
dormeau c`te doi b[ie\i, Georgiu Buc=a, Teodor Totu, Cacovean
=i un nepot al s[u de =ase ani, Ioan Paul. Lui Eminescu ]i f[ceau
acum ]n fiecare sear[ pat deosebit, pun`ndu-i de bun[ seam[ un
str[jac umplut cu otav[ =i o velin\[. Erau dar cinci in=i ]nghesui\i
]ntr-o od[i\[, =i t`n[rului poet nu putea s[-i plac[ s[ se amestece ]n
h`rjoanele =i convorbirile zgomotoase dintre tovar[=ii de odaie (35).
Eminescu, cititor ]nfocat, se v`ra, de cu ziua, cu capul ]n c[r\i,
=i citea, pe ner[suflate, orice carte ]i pica ]n m`n[, fie de =coal[,
de literatur[, ori de =tiin\[, pe care le ]mprumuta de la colegi sau
Via\a lui Mihai Eminescu 93

din biblioteca prepositului I. M. Moldovan. Tinerii “studen\i” se


mirau c[ poetul nu bea, nu fumeaz[, nu joac[ c[r\i, ceea ce
]nseamn[ c[ ei le f[ceau pe toate acestea. Este ]n romanul Geniu
pustiu un pasaj care s-ar potrivi =i vie\ii =colare de la Cern[u\i,
dar care credem c[ e n[scut ]ndeosebi din amintirea mai proasp[t[
a traiului laolalt[ cu =colari bl[jeni la v[duva Jensoaie:
“}ntre cei patru p[re\i galbeni a[i] unei mansarde scunde =i
lung[re\e, os`ndite de-a sta ]n veci nem[turat[, locuiam cinci in=i
]n dezordinea cea mai deplin[ =i mai pacific[. L`ng[ mica fereastr[
stetea o mas[ numai cu dou[ picioare, c[ci cu partea opus[ se
r[zima de perete. Vro trei paturi, care de care mai =chioape, unul
cu trei picioare, altul cu dou[ la un cap[t, iar cel[lalt a=ezat pe
p[m`nt astfel ]nc`t te culcai pe el piezi=, un scaun de paie la mijloc
cu o gaur[ gigantic[, ni=te sfe=nice de lut cu lum`n[ri de seu, o
lamp[ veche, cu genealogie direct[ de la lampele filosofilor greci
a[le] c[ror studii pu\eau a untdelemn, mormane de c[r\i risipite
pe mas[, pe sub paturi, pe fereastr[ =i printre grinzile cele lungi
=i afumate a[le] tavanului, ce erau de coloarea cea mohor`t[-ro=ie
[a] lemnului p`rlit. Pe paturi era[u] saltele de paie =i cergi de l`n[,
la p[m`nt o rogojin[, pe care se tologeau colegii mei =i jucau c[r\i,
fum`nd din ni=te lulele puturoase un tutun ce f[cea nesuferit[
atmosfera, =-a=a at`t de m[rginit[, a mansardei... Pe c`nd colegii
jucau c[r\i, r`deau, beau =i povesteau anecdote care de care mai
frivole =i mai de r`s, de Pepelea, de \igani, de popi, eu ]mi m`nam
via\a cu capul a=ezat ]n m`ini, cu coatele rezemate de marginea
mesei, neascult`nd la ei =i citind roman\e fioroase =i fantastice,
care-mi iritau creierii.” Aceast[ priveli=te se potrive=te cu probabila
via\[ a =colarilor bl[jeni. B[ie\ii erau to\i s[raci =i-=i aduceau de
m`ncare ]n strai\ele cu dungi albastre: pit[ neagr[ ce se p[streaz[
p`n[ la dou[ s[pt[m`ni, sl[nin[, m[lai, un burduf de br`nz[,
m`nc[ri ce trebuiau s[ le ajung[ pentru multe zile, c[ci bani n-
aveau. Ba poate nici gazda nu era pl[tit[ p[r[le=te, ci cu c`teva
ferdele de bucate. Din aceast[ merinde a =colarilor se ]nfrupta =i
94 G. C[linescu

Eminescu, cu sfiala pe care o d[ nevoia de a sta pe capul altuia.


Era voinic, s[n[tos ca piatra, m`nca bine f[r[ s[ aleag[, dormea
dus =i de aceea e de ghicit c[ parcimonia alimentar[ la care ]l
sileau =i sobrietatea fireasc[ a colegilor ardeleni, =i lipsa, trebuie
s[-l fi chinuit adesea p`n[ la dezn[dejde. Atunci — aduc`ndu-=i
aminte de merele lui |ir\ec — ie=ea ]n pia\a Blajului, unde,
cump[r`nd poame, prune, struguri de la cof[ri\e, ]=i umplea
c[ciula =i buzunarele rosului s[u kaiserroc =i se a=eza apoi
deoparte, m`nc`nd =i privind =treng[riile =colarilor, f[r[ a se
amesteca ]ns[ cu ei (35). Se pretinde c[ b[tr`nul Eminovici i-ar
fi trimis bani (160). Mul\i =i de multe ori nu i-a trimis el, de bun[
seam[. B[ie\ii aflaser[ c[ Eminescu, c[p[t`nd de acas[ 5 galbeni,
cump[rse un sac de gr`u, ]l dusese la moar[ la m[cinat =i d[duse
s[-i fac[ un cuptor ]ntreg de p`ine (166). Oric`t ar p[rea semnul
unei fl[m`nzeli de basm, lucrul este totu=i firesc. Eminescu, vr`nd
s[ scape de grija m`nc[rii, se adaptase mediului rural transilvan,
=i este =tiut c[ acolo p`inea se face o dat[ pentru o s[pt[m`n[,
dou[. Via\a pe care o duce junele poet la Blaj este vrednic[ de
aceea a lui François Villon sau a lui Arthur Rimbaud. Culc`ndu-se
adesea ]mbr[cat, se scula de diminea\[, plin de sus p`n[ jos de
fulgi sau de f`n, dup[ natura locului unde dormise, impurit[\i pe
care nu c[uta s[ le ]nl[ture cu peria, ci numai le alunga ]ntr-o
doar[, lovind de c`teva ori cu palma peste roc. Cu c`\iva stropi
de ap[ arunca\i numai c-o m`n[ pe fa\[ =i cu trecerea degetelor
]n chip de grebl[ prin p[r, de la frunte spre ceaf[, termina plina
de z[d[rnicie grij[ pentru lutul omenesc, ]ntrec`nd ]n aceasta pe
cei mai sobri stoici (160). C`nd un prieten vru odat[ s[-i dea
pieptenele, Eminescu ]i zise cu simplitate: “Chiar bine, frate, c[
eu parc[ am sc[pat din focul de la Troia, n-am astfel de scul[”.
Apoi ie=ea ]n pia\[ =i se preumbla ]ncet, \in`nd c[ciula ]n m`na
st`ng[ =i c`te un fruct ]n dreapta =i mu=c`nd din cel din urm[.
Evita pe cunoscu\i, c[ut`nd singur[tatea, =i e mai mult ca sigur
Via\a lui Mihai Eminescu 95

c[ ie=ea la c`mp s[ citeasc[ toat[ ziua. Dar ]ndeletnicirea de


c[petenie era la r`u. Blajul se afl[ nu departe de locul unde T`r-
nava Mare se ]mpreun[ cu cea Mic[, ]nainte de a se v[rsa ]n Mure=.
Balta mare din p[durea de la Ipote=ti =i Prutul de la Cern[u\i
f[cuser[ din Mihai un bun ]not[tor, cu volupt[\i tritonice. Dup[
ce ]mbuca dar din merindea cea dintr-un sac de gr`u, se ducea s[
se scalde ]n T`rnava, l`ng[ moar[, din jos de roate, =i acolo se
b[l[cea ]n ap[ ceasuri ]ntregi, st`nd mai la o parte de ceilal\i b[ie\i,
care ]l g[seau =i ]l l[sau ]n r`u. El f[cea fel de fel de iste\ii nautice,
intr`nd ]n ap[ ]ntr-un loc =i ie=ind t`rziu unde nu te a=teptai, spre
admira\ia chiar a celor mai buni ]not[tori din Blaj (35). Eminescu
era dar, dup[ cum se vede, un t`n[r deprins cu elementele naturii,
un rustic s[n[tos =i primitiv, pe care ]l ]ncurcau chiar uneltele cele
mai banale ale civiliza\iei or[=ene=ti, ca peria, pieptenele, dar ]n
care inteligen\a se ridica cu mult asupra unui om al p[durii, al
lacului =i chiar al t`rgului. De=i ]nclinat c[tre solitudine, el nu
fugea de prietenie, ci de anume fel de prieteni, care nu se puteau
adapta firii sale peripatetice =i dialectice. Un prieten de singur[tate
pare s[ fi avut la Blaj, =i acesta era Filimon Ilia, pe care ]l ]nt`lnim
mai t`rziu (1882) prin Bucure=ti public`nd c[r\i juridice (Dreptul
civil). Cu el Eminescu se preumbla de-a lungul T`rnavei, discut`nd
cu gravitate juvenil[ asupra acelor banale, eterne probleme ale
vie\ii, puse ]ntr-un chip romantic =i declamatoriu, ca Dumnezeirea,
Fiin\a, Adev[rul, probleme cu at`t mai tulbur[toare cu c`t,
proaspe\i filozofi, tinerii nu le ]n\elegeau dec`t ]ntr-un mod cu
totul superficial =i erau ei ]n=i=i b`ntui\i de ]nt`iele adversit[\i
ale soartei, Mihai ]ndeosebi ]ntristat poate de moartea iubitei.
Poetul ]=i aducea aminte cu regret aceste plimb[ri ]ntr-o poezie,
Amicului F[ilimon] I[lia], scris[ ]nc[ din toamna aceluia=i an (noiembr.
1866), pu\in[ vreme dar de la p[r[sirea Blajului (ms. 2259, ff. 7
v. — 9 v.):
96 G. C[linescu

T`rnava prins[-n galbine maluri Priveam ]n soare ca-n libertate,


+optea prin unde g`ndirea sa, A fi credeam c[-i un drept de fier.
Pe c`nd plimbarea ni r[t[cea
Vis[ri, speran\e pe frun\i de valuri. Un an de lacrimi... =i tot s-a stins.
Nu trec la oameni astfel de glume,
|ii minte oare c`nd te-ntrebai Visuri sunt visuri, lumea e lume
Ce este omul? Ce-i omenirea? +i cu ea cat[ s[ te deprinzi.
Ce-i adev[rul? Dumnezeirea?
+i tu la nouri ]mi ar[tai? Dar tot, amice, nu voi uita
Acele doruri tainice, sfinte.
Dar credeam ambii ]n adev[r, Farmecul vie\ii ]l \ii tu minte?
Sorbeam din aer ca din dreptate, Cum =optea dulce, de=i min\ea.
Seara ]ns[, ]n odaia prietenilor, Eminescu p[r[sea rezerva ori
de c`te ori se ]ncingea vreo discu\ie, ceea ce se ]nt`mpla adeseori.
Tinerii “studen\i” bl[jeni erau sextani, septimani, octavani sau
maturizan\i, aveau, care va s[ zic[, studii ]naintate =i erau din
aceast[ pricin[ cam scor\o=i, unii purt`nd chiar barb[ =i must[\i,
ca orice om mare. Eminescu, h[r\[gos, vehement ]n sus\inerea
ideilor lui =i chiar dispre\uitor c`nd cineva ]i c`nta ]ntruna vreo
inep\ie, ]mprejurare ]n care avea obiceiul s[ se scuture cu un “las[m[,
frate, las[-m[-n pace”, trebuie s[ fi p[rut la ]nceput bl[jenilor
ciudat de ]ndr[zne\ s[ stea el, absolvent de 2-3 clase gimnaziale,
]mpotriva unor atari studen\i. Cur`nd ]ns[ se d[dur[ b[tu\i (35).
Gimnaziastul era tare detot ]n literatur[, cunosc`nd pe degete pe
poe\ii rom`ni, =i era ne]ntrecut ]n istorie. +tia pe dinafar[ strofe
]ntregi din Alecsandri, poetul lui favorit, =i din al\ii =i declama
emfatic, cantabile, cum auzise la trupa Tardini, de pild[:
Dane, b[iete, copil de lele
Ce umbli noaptea la stele,
din Baronzi, sau versuri s[lt[re\e, onomatopeice, de Bolintineanu
(35):
Mihnea ]ncalec[, calul s[u tropot[, Sun[ p[durile, f`=ie frunzele,
Fuge ca v`ntul. Geme p[m`ntul,
Via\a lui Mihai Eminescu 97

sau, ]n sf`r=it (228):


Cine trece-n Valea-Seac[ +i cu pieptul dizv[lit?
Cu hamgerul f[r[ teac[ Andrii-Popa cel vestit!
Bl[jenii ]ns[, dintr-un amor propriu regional, se mirau c[ Emines-
cu nu declama =i din Mure=anu. El ]ns[, de=i ]n Epigonii avea s[
exalte, din alt punct de vedere, pe naivul poet, preced`nd cu dou[zeci
de ani pe Titu Maiorescu, ar[ta dispre\ pentru poezia lui: “Las[, frate
— zicea lui Cacovean — nu mai sta ]nainte cu Mure=anul vostru,
c[ci el nici a fost poet, ci un simplu versificator. Alecsandri este poet
adev[rat.” (228)
}n afar[ de aceste cuno=tin\e literare, de faptul apoi c[ vorbea
perfect nem\e=te =i avea oarecare elemente =i de gramatic[
francez[, f[r[ s[ mai pomenim de frumoasa limb[ rom`neasc[
ce-o vorbea fa\[ de aceea barbar[ de latinisme a bl[jenilor,
Eminescu st`rnea colegilor admira\ie prin zvonul c[ era poet —
Familia, revist[ popular[, venea negre=it la Blaj — =i unii =colari
]l cuno=teau pe poet ]nc[ dinainte, din nume. Pe timpul verii i se
mai publicaser[ alte poezii: Din str[in[tate (17/29 iulie 1866),
La Bucovina (14/26 august 1866), Speran\a (11/23 septembrie
1866), iar pe toamn[ ]ncepe publicarea nuvelei traduse dup[
Onkel Adam, Lan\ul de aur. Vulcan, care =tia c[ e la Blaj, ]l ]ndemna
la Po=ta redac\iunei (16-28 oct. 1866; 173): “Blaj. M. E. Nu e ]nc[
gata nuvela despre care mi-ai scris? Dac[ e gata, trimite-mi-o pe
loc, c[ci acum s-ar putea publica.” Tinerimea bl[jan[, care, nu
mai e ]ndoial[, judec`nd dup[ aceea=i Po=t[ a redac\iunei, ]ncer-
ca =i ea ]n tain[ lira, nu putea fi dec`t plin[ de considera\iune
fa\[ de un colaborator a=a de solicitat al unei mari reviste. Nu tot
a=a de impresionat pare a se ar[ta ]n schimb onoratul corp
profesoral. Pentru ce clas[ venise s[ dea examen Eminescu?
Nimeni nu =tia precis, ceea ce ]nseamn[ c[ el ascundea adev[rul
prin evaziune la r[spunsuri ca s[ nu se desconsidere. Unii aflar[
c[ avea dou[ clase gimnaziale (35) =i voia s[ dea examen de a
98 G. C[linescu

VII-a (!), al\ii c[ avea trei =i voia s[ c`=tige deodat[ clasele a IV-a
=i a V-a, ceea ce nu-i fu admis sau nu izbuti s[ realizeze (228).
Dac[ certificatul absolvirii clasei a III-a la Sibiu a existat ]ntr-adev[r,
apoi versiunea din urm[ e mai adev[rat[. Eminescu umbla ]ntr-adev[r
cu ni=te manuale de fizic[ =i matematici, care ]i erau foarte
nesuferite, dar de ]nscris la =coal[ nu se ]nscrisese =i nici pe
profesori nu-i c[uta spre a intra ]n bunele lor gra\ii. Povestea spune
c[ ar fi ]ncercat totu=i, pare-se, ]n septembrie, s[ depun[ examen,
dar i s-a ]nfundat la proba de limba elen[. Dl profesor Alimpiu Blajan
— al c[rui nume sun[ limpede ca un r`u din str[vechea Elad[ —
]l ]ncuie cu tema la lucrarea scris[ ]ntr-o clas[ =i se dep[rt[ pentru
o or[, dou[. C`nd descuie u=a g[si pe candidat cu capul ]n palme
deasupra unei foi goale, ude de lacrimi, fiindc[ Eminescu spunea
pe dinafar[ pe Andrei Popa, dar nu =tia grece=te. }n numele Greciei
antice, al lui Homer =i celorlal\i c`nt[re\i antici dispre\ui\i, nobilul
Alimpiu — cu nume a=a de dulce curg[tor — r[mase ne]nduplecat.
Iar candidatul se sc`rbi de examene =i de Blaj =i-=i puse ]n g`nd
s[-=i ia lumea ]n cap (160).
}n vremea aceasta Eminescu ]=i schimbase domiciliul, dac[ e
cazul s[-l numim astfel. Cacovean, d`ndu-=i bacalaureatul, plec[
la 15 iulie ]n satul s[u, care trebuie s[ fie Cacova, nu departe de
Sibiu, ]ntre S[cel =i Orlat. El vru s[ ia cu sine =i pe Eminescu, dar
acesta refuz[, pentru c[ — zicea el — a=tepta bani de acas[ (35).
Peste vacan\[ mai r[m`neau unii =colari, care erau g[zdui\i ]ntr-o
od[i\[ a seminarului teologic. Acolo i se ]ng[dui =i lui Eminescu
s[ stea ]mpreun[ cu Iacob Onea, Ion Gorun =i G. Drago=, care era
creden\ier la masa profesorilor, sau cu un altul, c[ci, lucru curios,
acesta nu-=i aduce aminte s[ fi locuit ]ntr-o odaie cu poetul. De
altdel, Eminescu dormea pe unde apuca, sub stra=ina m`n[stirii,
pe c`mp, afar[ din Blaj, l`ng[ lacul numit Chereteu, dar mai ales
]n podul grajdului de la seminar (166). Plecarea =colarilor pe la
casele lor ]i era acum penibil[, c[ci f[r[ bani de acas[ ]i era mai
greu s[-=i g[seasc[ de-ale m`nc[rii. G. Drago=, creden\ierul, ]i
Via\a lui Mihai Eminescu 99

d[dea ce r[m`nea =i c`nd r[m`nea ceva de la masa teologilor.


Era pe vremea strugurilor. Eminescu ]=i petrecea zilele ca =i mai
]nainte, dar mai sumbru =i mai lamentabil (166). Pline de praf =i
de paie, hainele se destr[mar[, p[rul ]i era mai ]nc`lcit, iar
picioarele goale — c[ci ghetele i se rupsese — ]i d[deau aerul
unui adev[rat vagabond. Un teolog ]i d[ruise de mil[ o pereche
de ghete. Continua totu=i s[ se plimbe m`nc`nd poame ]n pia\a
Blajului =i se aprindea ]n vreo discu\ie istoric[ cu Ioan Gorun,
care, de=i elev ]ntr-a =aptea leceal[, se da b[tut (160). Ca =i la
Ipote=ti, Eminescu ]=i c[uta prietenii printre mo=negii sf[to=i care
povesteau, ]n lumea simpl[ de pe urma c[reia ]=i putea ]mbog[\i
“materialul” adunat ]n carne\el. }ntr-o vreme se afla la seminar
un m[g[rar, adic[ un om care c[ra ap[ dinafar[ de ora= cu aju-
torul unui m[gar, un \[ran iste\, de=i f[r[ =tiin\[ de carte, anume
Nicolae Mihu, poreclit Chenderi, din Veza, =i care, bun povesta=,
spunea teologilor, seara, ]n dormitor, basme =i snoave p`n[ ce
adormeau to\i. El sau altul va fi fost ]n slujba seminarului ]n vara
anului 1866, Eminescu ]ns[ ]=i aduce aminte de la Blaj ]ndeosebi
de un m[g[rar. Doi ani mai t`rziu, Cacovean ]l ]ntreb[ pe poet la
Bucure=ti (35):
“ — Ce zici de Blaj? Cum \i-a pl[cut?
— Mi-a pl[cut de m[g[rarul de la seminar.
— +i de ce tocmai de m[g[rar?
— Spunea pove=ti minunate =i-l ascultam cu mult[ pl[cere!”
La 27—28 august 1866 s-a \inut la Alba-Iulia adunarea genera-
l[ a “Asocia\iunii”. Un seminarist l-a v[zut acolo — se putea altfel?
— =i pe Eminescu. Intrase ]n biserica unde se \inea =edin\a =i
asculta cucernic dezbaterile. Seara s-a culcat pe o rogojin[ ]ntins[
jos pe podeaua unei od[i de cr`=m[. De la Alba-Iulia a trecut
Mure=ul cu brudina, s-a ab[tut prin Bucerdea-Gr`noas[, satul de
ob`r=ie al lui Maiorescu, a dormit =i acolo ]ntr-o cas[ de \ar[, la
un coleg, =i dup[ ce s-a dat ]n vorb[ cu copiii satului, tot pentru
chestiuni folcloristice, nici vorb[, a disp[rut (50).
100 G. C[linescu

R[zbit de foame =i de mizerie, f[r[ nici o speran\[ s[-=i mai


dea examenele sau s[ primeasc[ ceva bani de acas[, pe toamn[,
probabil prin octombrie, Eminescu se hot[r[=te s[ plece. Culme a
ironiei, Gh. Eminovici, care ]i trimisese niscaiva bani, se pomenise
cu gropul ]napoi (62). }nainte de a pleca, Mihai d[rui lui G.
Drago=, ]n semn de mul\umire pentru bun[voin\a cu care acesta
]l ajutase, o carte: Lehrbuch der Poetik für höhere Unterrichts-
Anstalten, wie auch zum Privatgebrauche von Dr. Friedrich Beck,
München, 1862, carte pe care, aproape pl`ng`nd, scrise ]n chip
de dedica\ie aceste versuri (166):
Dedica\ie
Spre suvenire fratelui Gregoriu Dragosiu
M. G. Eminescu
din Ipote=ti
1. Dac[ vreodat[ ]n lunga-\i cale Te-i vedé singur... despre\uit,
Te-i sim\i, frate, nenorocit, Un suflet care te-ar fi iubit;
Pieptul ]n chinuri, inima-n jale, 3. C`nd fug amicii de l`ng[ tine,
Via\a-\i de lacrimi o trist[ vale, C`nd pl`ngi de soart[-\i trist p[r[sit,
Ochii-\i ]n pl`ngeri de dor r[pit; G`nde=te atuncea =i tu la mine,
2. C`nd f[r[ soarte, f[r[ de nume, Nici eu ]n lume n-o duc mai bine,
Un singur suflet nu-i avé-n lume, +i eu sunt, frate, nenorocit!
Lupt`nd cu-a vie\ii valuri ]n spume,
Drumul p`n[ la Sibiu, c[ci ]ntr-acolo porne=te, l-a f[cut de bun[
seam[ mai pe jos, mai ]n c[ru\a vreunui \[ran. La Sibiu nu-l mai
a=tepta fratele Nicolae, c[ci acesta probabil ]=i terminase studiile
=i plecase aiurea, poate ]n Timi=oara, unde-l g[sim peste un an.
Eminescu venise cu scopul de a trece mai departe, =i dac[ f[cuse
aci examenul de clasa a III-a ]n 1864 sau 1865, ora=ul nu-i era
necunoscut =i putea s[ se a=tepte la vreo m`n[ de ajutor. }ntr-adev[r,
]=i g[se=te cunoscu\i, =i cineva ]l prezint[ lui N. Densu=ianu, care
]l =tia din versurile publicate ]n Familia. Poetul face asupra aces-
tuia o impresie penibil[: “... un fior rece m[ cuprinse, un fior
pentru primul moment neexplicabil, c`nd am v[zut pe acest t`n[r
scriitor ]mbr[cat ]ntr-un costum cu totul singular. O spun nu ]n
Via\a lui Mihai Eminescu 101

dezonoarea acestui om, ci pentru cunoa=terea crudei sale sor\i,


c[ ]n adev[ratul ]n\eles al cuv`ntului curgeau zdren\ele de pe el.
Abia se mai vedea pe la g`t un mic rest de c[ma=[ neagr[, iar
pieptul de sus p`n[ jos era gol, =i cu mare necaz cerca bietul om
s[-=i acopere pielea cu o jachet[ rupt[ ]n toate p[r\ile, zdren\uit[
de la m`neci p`n[ la coate, cu ni=te simpli pantaloni zdren\ui\i
din sus =i zdren\ui\i din jos...” Densu=ianu ]l ia acas[, ]l ]mbr[c[
din cap p`n[ ]n picoare =i ]l \ine la sine vreo trei zile, dup[ care,
poetul vr`nd s[ treac[ frontiera f[r[ pa=aport, ]i d[ o scrisoare
c[tre Popa Bratu, om de vaz[ din R[=inari, =i, ]nt`mplare a soartei,
bunic dinspre mam[ al altui poet rom`n, Octavian Goga. Eminescu
a plecat deci c[tre lan\ul albastru al mun\ilor de grani\[ pe sub
poalele c[rora sclipesc satele m[rginenilor, =i, ajutat de un \[ran,
a trecut pe potecile R[=inarilor pe l`ng[ Vama-Cucului, dincolo,
unde ]l a=teptau noi =i ]ntunecate destine (166).

PRIBEAG +I SUFLEUR
(1866—1869)

O scurt[ eclips[ de un an ascunde privirilor noastre o parte


din traiectoria vie\ii tinere=ti a lui Eminescu, dar spiritul acestei
vie\i, unic scop al unei biografii, ne este de pe acum prezent, ]n
ciuda datelor enigmatice, care se pot spulbera sau ]nt[ri la orice
nou[ descoperire.
Trec`nd mun\ii, Eminescu a n[zuit, nici vorb[, s[ vin[ la
Bucure=ti, ]n c[utarea unei trupe de teatru, g`ndind poate s[ se
al[ture iar de compania Fanny Tardini-Vl[dicescu. C[ a=a a f[cut
ne-o dovede=te o ]nsemnare pentru vreun proiect de proz[ care
sun[ astfel: “Urm[rirea din partea mea a acelei fete de boieri ]n
Ci=migiu — c`nd am venit din Blasiu. Figura — Coriolano” (ms.
2257, f. 183), de unde se vede c[ t`n[rul avea ne]ncetat nevoie
102 G. C[linescu

de exerci\ii pasionale. E cu putin\[ ca la Bucure=ti s[ se fi aflat


atunci =i fratele s[u Iorgu, ofi\erul, cu care prin 1869 =tim c[ se
]nt`lnea (36). C[ s-ar fi dus cu tot dinadinsul s[ stea la el nu ne
vine s[ credem, c[ci familia ]ncerca cu orice chip s[-l readuc[
acas[, ]n vreme ce Eminescu, dup[ cum vom vedea, are alte lucruri
]n cap. Nici ]nt`lnirea cu cel[lalt frate, Nicolae, scriitor la un avocat
]n Timi=oara, n-o putem deocamdat[ sus\ine cu nimic (198). }nc[
din octombrie 1866, ]ns[, t`n[rul vagabond tr[ia ]n atmosfera
scenei, deoarece ]ntr-o poezie, La o artist[, compus[, dup[ ar[tarea
manuscriselor, ]n acea lun[, se m[rturisea r[pit de glasul unei
actri\e (ms. 2259, f. 4):
Ca a nop\ii poezie, Tu c`ntare ]ntrupat[!
Cu-ntunericul talar, De-al aplauzelor flor,
C`nd se-mbin[, se-nml[die Ap[r`nd divinizat[,
C-un glas tainic, lin, amar, R[pi=i sufletu-mi ]n dor.
E greu de ghicit cine era diva. Putea fi o actri\[ rom`n[, pentru
c[ piesele de atunci — mai toate vodeviluri — cereau ]nsu=iri
muzicale, dar =i o c`nt[rea\[ de oper[ italian[, =tiut fiind c[
spectacolele de dram[ rom`neasc[ alternau la Teatrul Na\ional
cu audi\iuni de oper[ italian[ (ms. 2259, f. 26):
Cum leb[da =tie c[ glasul ce iese din luciul ad`nc
Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se pl`ng,
Astfel Rom`nia ea =tie c[ glasul t[u dulce divin
Italia, sora ei, numai putut-a s[-l aibe ]n s`n.
Mai t`rziu, poetul trimi\`nd revistei Familia compunerea, a
putut s-o ]ntrebuin\eze pentru o nou[ ]mprejurare — cum ]i va fi
adesea obiceiul — d`nd a ]n\elege noii iubite c[ a compus-o din-
tr-adins pentru d`nsa. }n toat[ aceast[ iarn[ Eminescu a fost sta-
tornic =i, ori=ic`t, f[r[ prea mari grijuri, ]nc`t a fost ]n stare s[
pun[ pe h`rtie o mul\ime de compuneri: ]n octombrie La o artist[,
Mortua est, o lung[ compozi\ie romantic[, Ondina, ]n noiembrie
Via\a lui Mihai Eminescu 103

Amicului F. I., ]n decembrie Junii corup\i =i tot cam prin lunile


acestea La Heliade (ms. 2259, f. 3—11 v., 39), ca s[ nu mai vorbim
de multiple proiecte de drame, ce-=i au originea chiar ]n aceast[
epoc[. Din anul acesta turbure din cauza lipsei de =tiri, pe de-o
parte, =i a ]ntunec[rii memoriei contemporanilor, pe de alta, se
desprind totu=i unele date certe. I. L. Caragiale, t`n[r =i el pe
atunci, aflase ceva de la un “actor” (42):
“Sunt peste dou[zeci de ani de-atunci. Locuiam ]ntr-o cas[
unde tr[sese ]n gazd[ un actor, vara director ]n provincie. Stagiu-
nea migr[rii actorilor se sf`r=ise: era toamn[, =i aceste p[s[ri c[l[-
toare se-ntorceau pe la cuiburile lor.
V[z`ndu-m[ c[ citeam ]ntruna, actorul ]mi zise cu un fel de
m`ndrie:
—}\i place s[ te ocupi cu literatura. Am =i eu un b[iat ]n trup[
care cite=te mult, este foarte ]nv[\at, =tie nem\e=te =i are mare
talent; face poezii; ne-a f[cut c`teva cuplete minunate. Eu cred
c[ \i-ar face pl[cere s[-l cuno=ti.
+i-mi povesti cum g[sise ]ntr-un otel din Giurgiu pe acel b[iat
— care slujea ]n curte =i la grajd — culcat ]n f`n =i citind ]n gura
mare pe Schiller.
}n ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca
b[iatului — plin cu c[r\i nem\e=ti.
B[iatul era foarte bl`nd, de treab[, nu avea nici un vi\iu. Era
str[in, zicea el, dar nu voia s[ spun[ de unde. Se vedea bine a fi
copil de oameni, ajuns aci din cine =tie ce ]mprejurare.
Actorul ]i propuse s[-l ia sufler cu =apte galbeni pe lun[, =i
b[iatul primi cu bucurie. }=i luase biblioteca =i acuma se afla la
Bucure=ti.”
Sc[z`nd peste 20 de ani din data de 18 iunie 1889, c`nd este
scris articolul, =i \in`nd seam[ de faptul c[ ]n prim[vara urm[toare
— dup[ spusele lui Caragiale — Eminescu a plecat cu o trup[ ]n
Moldova, ceea ce nu s-a ]nt`mplat dec`t ]n 1869, reiese ca dat[
a ]nt`lnirii lui Caragiale cu Eminescu toamna anului 1868. Cine
104 G. C[linescu

era “actorul” cu care vorbise autorul Scrisoarei pierdute? F[r[


]ndoial[ Pascali, c[ci acesta avea atunci ]n trup[ ca sufler pe Emi-
nescu. Dac[ ]ntr-adev[r Pascali descoperise pe poet la Giurgiu,
aceasta nu se ]nt`mplase dec`t ]n vara anului 1867, pentru c[ de
la ]nceputul lui mai =i p`n[ ]n septembrie 1868 umblase ]n turneu
prin Ardeal =i Banat, ]mpreun[ =i cu Eminescu, iar ]n iarna 1867—
1868 n-ar fi avut ce c[uta ]n Giurgiu, potrivit obiceiului trupelor
ambulante, care cutreierau numai vara. Un fost actor din trupa
lui Iorgu Caragiale, G[v[nescu, ]=i amintea ]ns[ c[, prin 1866 —
1867 (deci tot ]n 1867, c[ci ]n 1866 Eminescu era la Blaj), afl`ndu-se
]n turneu la Giurgiu =i r[m`n`nd f[r[ sufleur, directorul l-a trimis
]n port s[ caute pe cineva cu =tiin\[ de carte. G[v[nescu l-a g[sit
pe Eminescu: “Sta cu r[z[toarea de fier ]n m`n[ =i r[dea bani\ele
pline. }n picioare avea numai ni=te pantaloni de dril alba=tri, iar
pe corp un sacou scurt de materie ordinar[. Nici c[ma=[, nici
ciorapi, nimic.” Directorul l-a tocmit sufleur cu 60 de bani pe zi
(230). Oric`t aceast[ versiune contrazice pe cea de sus, un element
este negre=it adev[rat ]n ea, =i anume, c[ ]nainte de-a face parte
din trupa Pascali, Eminescu a apar\inut aceleia a lui Iorgu Cara-
giale, dup[ cum arat[ manuscrisele pieselor copiate pe curat
pentru aceast[ trup[ de poetul-sufleur (M. E., II, 5). De aceea
adev[rul iese din ]mp[carea celor dou[ versiuni, =i anume, ]ntr-acest
chip: Eminescu a fost angajat de Iorgu Caragiale =i trecut apoi
lui Pascali. Acesta din urm[ =tia povestea poetului de la Caragiale
— cu care chiar jucase ]mpreun[ — =i o spunea ]n a=a fel ]nc`t a
putut da na=tere opiniei c[ el ]nsu=i a g[sit pe Eminescu. C`nd
]ns[ vom afla mi=carea =i compozi\ia trupelor din acei ani, vom fi
mai bine l[muri\i asupra cauzelor =i ]ntinderii unor atari confuzii.
Nel[murit[ mai r[m`ne totu=i apari\ia lui Eminescu la Giurgiu.
Oric`t ne-am sili s[ credem c[ t`n[rul a intrat de-a dreptul ]n
trupa lui Caragiale, chiar de la sosirea ]n \ar[, legenda g[sirii lui
la Giurgiu, sus\inut[ din dou[ p[r\i, este ]nc[ prea puternic[. Dac[
]ns[ Eminescu a fost angajat la Giurgiu, atunci ]nseamn[ c[ peste
Via\a lui Mihai Eminescu 105

iarn[ n-a avut leg[turi cu nici un teatru, ci numai le-a frecventat,


ceea ce ]nt[re=te b[nuiala c[ s-a ad[postit pe la vreun cunoscut ]n
Bucure=ti sau chiar la frate-s[u, de unde ]ns[, amenin\at s[ fie prins
de cei de acas[, a fugit ]n prim[var[ la Giurgiu, pe unde =tia c[ o s[
treac[ trupa teatral[.
Fie c[ era hamal ]n port, fie gr[jdar la hotel, fie am`ndou[,
felul de via\[ al lui Eminescu aci este ]ntru totul plauzibil ]ntruc`t
este o prelungire a existen\ei de la Blaj. T`n[rul romantic ]nv[\ase
s[ tr[iasc[ pe drumuri =i s[ g[seasc[ o pl[cere amar[ ]ntr-acest
fel de via\[. Dormea prin =uri, ]n paie, m`nca pe unde =i ce putea,
g`tuise ]n sine orice izbucnire a instinctelor burgheze, pentru ca
s[ poat[ primi f[r[ ru=ine s[ raz[ bani\ele sau s[ r`neasc[ grajdul,
=i mai cu seam[ plutea ]ntr-o lume de n[zuin\i =i de vise care-i
d[deau puterea — ]mpreun[ cu tinere\ea — s[ dispre\uiasc[
am[r[ciunile prezente. El avea acum, b[nuim, iluzia c[ putin\a
de a publica versuri ]ntr-o revist[ (dou[ poezii noi ap[rur[ iar ]n
Familia) ]i deschidea un viitor str[lucit, c[ p[rin\ii, ]n ]ngustimea
lor, ar fi izbutit s[-l arunce din nou ]n joasa burghezie a func\iilor
lini=tite =i c[ mizeria ]ndurat[ ]ntr-ascuns era cel mai nimerit
mijloc de a ]nlesni chemarea sa. De aceea pl[nuia =i scria mereu,
dar mai ales citea. Geamantanul plin cu c[r\i, citirea cu glas tare
a lui Schiller, ]ntr-o =ur[, nu sunt legende, pentru c[ de acum
]nainte, oriunde ]nt`lnim pe Eminescu, ]l vedem cu mormane de
c[r\i, iar pe Schiller ]l cultiva ]n chip deosebit pe atunci, fiindc[
]n aprilie 1867 traducerea din el ceea ce se potrivea mai bine
propriei sale soarte (ms. 2259, f. 12 v.—14 v.):
+i eu n[scui ]n s`nul Arcadiei, =i mie
Natura mi-a jurat
La leag[nu-mi de aur s[-mi deie bucurie.
+i eu n[scui ]n s`nul Arcadiei, dar mie
O scurt[ prim[var[ dureri numai mi-a dat...
(Resigna\iune)
106 G. C[linescu

Cu Iorgu Caragiale, Eminescu a colindat ]n vara 1867 ora=ele


]n care acesta avea obiceiul s[ joace =i pe care le vom cunoa=te
c`nd se va cerceta itinerariul turneului s[u. Caragiale umbla mai
ales prin Muntenia, fusese la Ploie=ti, la Giurgiu, la Br[ila =i deci
=i la Gala\i, =i e de b[nuit =i ]ntr-alte ora=e. Spre toamn[ se ]ntoarse
la Bucure=ti, unde peste iarn[ avea “teatru de vodevil” ]n tov[r[=ie
cu Dr[gulici, ]n fosta sal[ “Cornescu”. Cu el, dar, a sosit ]n
Bucure=ti =i Eminescu, exercit`ndu-=i mai departe func\iunea de
sufleur, combinat[ cu aceea de copist. }ntre altele va fi “suflat” la
7 noiembrie o pies[ greceasc[, Resboiul de la Sfakia. C`nd nu
“sufla”, copia piese de teatru, cu o caligrafie meticuloas[ =i citea\[,
contrasemn`nd cu paraf[ fiecare manuscris. Din aceste copii
afl[m, pe l`ng[ numele actorilor, o parte din repertoriul trupei,
=i anume:
1. Smeul nop\ii. Comedie ]ntr-un act, de Hyppolite Lucas,
tradus[ de G. I. Georgescu [sau Un dulce s[rutat].
2. Margo contesa. Vodevil ]ntr-un act, tradus din fran\uze=te
de T. Profiriu.
3. O palm[ sau voinicos dar fricos. Comedie ]ntr-un act, tradus[
de Profiriu. (De la teatrul francez Palais Royal.)
Dintre actorii ]n mijlocul c[rora tr[ia acum sufleurul — Iorgu
=i Elena Caragiali, Leoveanu, Mincu, Alexandrescu, Br[tianu,
Solomonescu, G. German, Dr[gulici, El[ena?], Cicilia (?), d-ra
Dimitreasa, dna Alexandrescu (M. E., II, 5) — se ]nt`mpl[ s[
cunoa=tem mai de aproape pe unii, gra\ie amintirilor lui I. L.
Caragiale.
Iorgu Caragiale, frate mai mic al lui Costache Caragiale (direc-
tor de teatru al[turi de Costache Mih[ileanu), frecventase =coala
de muzic[ a cade\ilor, de unde fusese dat afar[, =i era cunoscut
ca un mare farsor. El este acela care, ]ntrebat la =coala de muzic[
de c[tre profesor (fost pop[ de regiment muscal, caterisit) ]n c`te
feluri se duce o not[ \inut[, r[spunse dup[ multe dibuiri: “crescen-
Via\a lui Mihai Eminescu 107

do, crescendo... =i r[s... =i r`s... (la amenin\area popii) =i r[spop[!”,


fapt pentru care fusese eliminat.
El ]mboldise ]ntr-o sear[ cu un ac ]nfipt ]ntr-o nuielu=[, pitit
]n dosul fundalului, pe Mih[ileanu, directorul, ]n vreme ce acesta
juca pe cavalerul r[t[citor, omor`t de vr[jma=i =i ]ntins pe catafalc:
“ — S-a stins sufletul cel mai generos, s-a oprit din b[t[ile ei
inima cea mai fidel[! Se v[ita amanta dezolat[.
Iorgu ]i trage c`teva bolduri; r[posatul =opte=te:
— Ce-i asta, bre? Cine-i acolo?
— S-a pierdut floarea cavalerismului! s-a fr`nt spada cea mai
nobil[ a m`ndrei Burgundii! ad[ug[ un frate de arme.
Iorgu repet[ cruda juc[rie; Mih[ileanu, fierb`nd:
— E=ti nebun?... Cine-i [la?... Vrei s[ m[ scol acum de-aici?”
Pentru palmele m`ncate de la Mih[ileanu ]n aceast[ ]mpreju-
rare, Iorgu s-a r[zbunat mai t`rziu, d`ndu-i s[ m[n`nce un cocolo=
de lum`nare de seu cu fitil cu tot, t[v[lit ]n r[z[tur[ de s[pun =i
acoperit cu praf de tibi=ir, ]n loc de br`nz[, pe c`nd acela juca pe
un “grande d’ España” fudul =i fl[m`nd, care trebuia s[ mu=te
din ca=ul unui \[ran. Mai t`rziu, Iorgu, retras din teatru, devenise
comisar comunal la hala din Pia\a Amzei, dec[dere pe care o
depl`ngea ]n rime. Eminescu se afla, a=adar, sub o direc\ie vesel[
— =i unde-i veselie este =i ]ng[duin\[. Alexandrescu poate c[ este
Ghi\[ Alexandrescu, acela care “c`nta minunat”. Dr[gulici nu era
nici el mai ]ncruntat. Odat[ trase salteaua pe care trebuia s[ cad[
]n culise, ]n chip de muscal str[puns de un georgian, actorul
Mincu. Alt[ dat[ ]l g`dil[ pe acela=i cu degetul, c`nd trebuia s[
c`nte o parte dificil[. Despre Mincu =tim c[ era poreclit |a\a Mi\a
=i avea veleit[\i muzicale, sau — cum zicea el — ]=i m`ncase voca-
\ia de tenor. Era unul din elementele predilecte ale turneului lui
Millo. Solomonescu, fiind =i c`nt[re\ la Biserica Dintr-o Zi, decla-
ma cam pe nas =i pronun\a ]mb[lat numele proprii =i neologismele:
“Odat[ juca +tefan Mih[ileanu pe Olliwer Cromwell ]n Mu=che-
tarii lui Dumas, =i Solomonescu pe un ofi\er de gard[ ]n tab[r[.
Ofi\erul intr[ gr[bit ]n cortul protectorului =i strig[:
108 G. C[linescu

— Gen’rale! Gen’rale! a sosit bastamentul!


Publicul pufne=te. Generalul se ridic[ de pe scaun indignat, ca
s[ dea o lec\ie incultului:
— Mizerabile! vorbe=te frumos! ui\i c[ te afli ]n fa\a generalului
Croncovel!” (42)
}n aceast[ societate vesel[ =i mizer[ a mai stat Eminescu, dup[
turneul de var[, ]nc[ o iarn[ (1867—1868), la Bucure=ti. Apoi a
trecut la Pascali, care se preg[tea pentru un mare turneu ]n Ardeal.
Atmosfera trupei lui Pascali trebuie s[ ne-o ]nchipuim mult mai
serioas[, pentru c[ Pascali juca la Teatrul Na\ional, era =i autor,
iar trecerea ]n Ardeal presupune de la sine curajul unei ]ntreprin-
deri pline de r[spunderi morale. De altfel, el trecea drept actor
mare, cu sentimente na\ionale pe care =tia s[ le dezl[n\uie =i ]n
al\ii, c`nd interpreta pe Mihai Viteazul, de pild[. Era, cu alte
cuvinte, un sol al rom`nismului =i, oric`t de simpatic ar fi fost
Iorgu Caragiale, el nefiind dec`t un cabotin, Eminescu, fire ad`nc[
=i patriotic[, fu atras cu toat[ fiin\a c[tre cel dint`i.
Pornit[ spre Predeal pe la ]nceputul lui mai, caravana “Societ[-
\ii dramatice a arti=tilor superiori din Bucure=ti”, compus[ din 12
persoane (7 b[rba\i =i 5 femei), era sosit[ ]n Bra=ov ]n ziua de 4/
16 mai. Actorii (M. Pascali, I. Gestianu, S. B[l[necu, P. Velescu, V.
Fraiwald, I. Sapeanu, M. Eminescu, Matilda Pascali, Catinca
Dimitreasca, Maria Gestianu =i Mari\a Vasilescu =i poate ]nc[ o
actri\[) fur[ primi\i cu entuziasm (226).
“Celebrul nostru artist teatral din Bucure=ti, dl M. Pascali —
zice corespondentul din Bra=ov al Familiei (4/16 mai) — a sosit
]n mijlocul nostru spre a deschide templul Thaliei rom`ne =i ]ntre
murii acestui vechi ora=, rom`nesc.
}ndat[ ce se r[sp`ndi aceast[ =tire ]ntre noi, bucuria noastr[
ajunse la culme =i, ]n decurs de c`teva zile, fur[ ocupate toate
locurile de =ezut, =i astfel subzisten\a trupei teatrale fu asigurat[
numaidec`t ]ntr-un mod splendid.”
Fire=te c[ dac[ toate “locurile de =ezut” erau ocupate chiar din
prima zi, trupa n-avea dec`t s[ a=tepte voioas[ ridicarea cortinei,
Via\a lui Mihai Eminescu 109

=i Eminescu la fel, cu textul ]nainte. Piesele pe care avea s[ le


sufle Eminescu nu erau ]ns[ str[lucite: melodrame cele mai multe,
traduse sau adaptate din fran\uze=te, lucr[ri le=inate de repertoriu
provincial, dup[ cum arat[ chiar titlurile publicate de gazet[, =i
anume: Idiotul, Prizonierul din Bastilia, S[rmanul muzicant, Ea este
nebun[, Dalila, Martirul familiei, Fericirea ]n nebunie, Tata-mo=u,
Cer=etorul, Copilul Greciei, Visul unui roman murind, Nevasta trebuie
s[-=i urmeze b[rbatul, Un pahar de ceai, +trengarul din Paris, Fe-
meile care pl`ng, Femeile limbute, B[rbatul v[duvei, Uit[-te, dar
nu te atinge, Nu e fum f[r[ foc, Procopsi\ii, Noaptea unei stele, Boala
roman\elor =i altele cu titluri foarte relative =i ocazionale, din care
Pascali a jucat ceea ce a v[zut c[ are mai mult succes. Reprezen-
ta\ia de deschidere a fost duminic[ 5/17 mai, c`nd s-a jucat Orbul
=i nebuna, dram[ ]n 5 acte, tradus[ din fran\uze=te de M. Millo =i
M. Pascali. Apoi au urmat mar\i, 7/19 mai, G[rg[unii sau necredin-
\a b[rba\ilor, comedie ]n 3 acte, tradus[ din fran\uze=te de Pasca-
li, joi 9/21 mai, +trengarul din Paris, comedie fran\uzeasc[ ]n 2
acte, =i Femeile care pl`ng, comedie ]ntr-un act, =i a=a mai departe,
p`n[ la 3/15 iunie, c`nd s-a dat reprezenta\ia de adio ]n beneficiul
=coalelor rom`ne din Bra=ov. De=i publicul bra=ovean, “precump[-
nitor numai rom`nesc”, ar fi dorit lucruri mai na\ionale, ca, de
pild[, R[zvan =i Vidra a lui B. P. Hasdeu, el era totu=i ]nc`ntat de
jocul arti=tilor =i mai ales de “frumuse\ea sonorit[\ii limbii rom`ne
din vocea delicat[ =i pronuncia\iunea cea curg[toare a d-nilor
actori, proprietatea limbii acesteia divine” =i credea c[ so\ii Pascali
pot rivaliza cu actorii scenelor celor mai mari din Europa. V`lva
cea mare a st`rnit-o ]ns[ reprezentarea singurei drame na\ionale,
Mihai Viteazul dup[ b[t[lia de la C[lug[reni de D. Bolintineanu,
]n care actorii jucau ]n costumele rom`ne=ti ale epocii, spre
admira\ia spectatorilor. Anun\`nd acest spectacol ]mpreun[ cu Doi
profesori procopsi\i de Scribe, ]n beneficiul lui Pascali, cronicarul
Gazetei Transilvaniei ag[oga: “Credem c[ sala va fi prea mic[,
fiindc[ piesa e na\ional[”. A=a a =i fost, de bun[ seam[, judec`nd
110 G. C[linescu

dup[ succesul ce aceast[ pies[ l-a avut ]n tot decursul turneului.


}nainte de a pleca, Pascali, om inteligent, face o vizit[ la redac\ia
Gazetei, trimi\`nd publicului “un adio plin de gra\ie =i de p[rere
de r[u” =i promi\`nd c[ va reveni s[ joace piese na\ionale. Dac[
Eminescu fusese ]n 1864 =i 1865 cu trupa Fanny Tardini-Vl[dicescu,
ora=ul acesta, str`ns ]n jurul sumbrei Biserici Negre =i al \eposu-
lui turn de la Rathaus, la poalele T`mpei, cu mireasm[ de conifere,
]i era bine cunoscut =i-l p[r[sea acum, ]n ziua de 16 sau 17 iunie
st. n., ca un vechi prieten. Pornind la drum, trupa se ]ndrept[ c[tre
Sibiu, unde trase ]n cea mai mare parte, inclusiv Eminescu, la
“Hotel Bucure=ti”. +i acest ora= era cunoscut lui Eminescu, fiindc[
cu doi ani ]nainte trecuse prin el ]n drum spre \ar[ =i fiindc[ poate
=ezuse aici la fratele s[u Nicolae =i-=i d[duse vreun examen.
Trebuie s[ fi rev[zut cu pl[cere uli\ele pitore=ti =i casele colorate
]n verde sau ro=cat cu obloane la ferestre, firmele de fier b[tut
]ntinse spre uli\[ ca ni=te flamuri, pia\a baroc[ din care se z[resc
largile cur\i interioare, stil Rena=tere, ale Palatului Cavalerilor de
Brukenthal, turnul cu orologiu din apropiere =i cele =ase frontoane
gotice ale imensei catedrale reformate, trebuie s[ fi alergat ]n
sf`r=it ]n Jungerwaldul din margine, ]n dumbrava de stejari din
care lan\ul violaceu al mun\ilor pare a=a de apropiat.
Dac[ bra=ovenii au primit cu at`ta c[ldur[ pe arti=tii rom`ni,
ei, care mai v[zuser[ teatru rom`nesc, ]nchipuie-=i oricine bucuria
sibienilor la prilejul ce li se da de a auzi ]nt`ia oar[ pe scen[ limba
rom`neasc[. Sala teatrului fu oferit[ gratuit, cu condi\ia ca o
reprezenta\ie s[ fie dat[ ]n folosul s[racilor. Piesele jucate (8/20
iunie, Este nebun[, Nevasta trebuie s[-=i urmeze b[rbatul; 9/21
iunie, +trengarul din Paris, Femeile care pl`ng; 13/25 iunie,
G[rg[unii; 15/27 iunie, Voinicosul =i fricosul; 16/28 iunie, Mihai
Viteazul =i Doi procopsi\i etc.) nu numai entuziasmar[ pe rom`ni,
dar satisf[cut[ =i publicul german. La +trengarul =i Femeile asist[
=i comandantul feldmare=al Freiherr von Rammung. Hermannstä-
dter Zeitung l[uda costumele rom`ne=ti din Mihai Viteazul =i g[sea
Via\a lui Mihai Eminescu 111

dr[gu\[ pe Vasileasca. Ultima reprezenta\ie s-a dat ]n ziua de 18/


30 iunie cu S[rmanul muzicant =i Un poet romantic de Millo (226).
Cu o zi ]nainte, ]ntr-o vineri, societatea rom`neasc[ din Sibiu, ]n
semn de mul\umire, d[du un banchet ]n onoarea lui Mihai Pascali,
]n sala hotelului “}mp[ratul romanilor”, sub pre=edin\ia lui Iacob
Bologa, consilier aulic pensionar, la care luar[ parte vreo sut[ cinci-
zeci de persoane, printre care =i c`\iva tineri “studen\i” (10).
Banchetul a urmat ]ntr-o anima\ie indescriptibil[, ajuns[ la
culme c`nd directorul Pascali \inu un toast cu oarecare aluziuni
discret politice. Dup[ ce s-au potolit discursurile, lumea s-a ridicat
de la mas[ form`nd grupe =i convorbind. De grupa tinerilor ]n
care se afla Ieronim Bari\iu =i f[r[ ]ndoial[ =i N. Densu=ianu, care
f[cea cronica teatral[ ]n revista Familia =i care cuno=tea, dup[
cum =tim, pe Eminescu, se apropie “un t`n[r ce sem[na a fi =i el
actor din trupa lui Pascali, cu p[rul lung, =i de coloare neagr[
foarte frumoas[, cu ni=te ochi mari de t[ietura migdalelor, plini
de o veselie melancolic[, ni=te ochi expresivi, vorbitori =i totodat[
misterio=i. Erau ni=te ochi din ce ]n ce mai periculo=i pentru inimile
neexperte de fete, iar pentru femeile experte erau ochii dorului.
}n capul unei femei frumoase =i tinere acei ochi \i-ar fi spus de la
prima vedere: i-ai v[zut =i nu-i vei mai uita niciodat[, cum nu uit[
c[l[torul undele azure ale “F`nt`nei Trevi” din Roma Veche. }n cazul
acelui t`n[r de statur[ mijlocie, dar bine legat, ei ]\i f[ceau impre-
siunea unui om predestinat, unui om fatal. Erau ochii despre care
fericitul Vasile Alecsandri zice c[: sunt ochi mari, f[r[ de noroc.” (10)
T`n[rul se recomand[ studen\ilor: Mihai Eminescu. Plini de
curiozitate, deoarece nu-l v[zuse juc`nd ]n scen[ deschis[, “studen-
\ii” ]ntrebar[ a doua zi pe un actor ce roluri joac[ dl Eminescu, =i
acela ]i l[muri c[ t`n[rul nu era actor, ci sufleur, c[ era poet de
talent, dar foarte nefericit (10).
Cu toate acestea, Eminescu trebuie s[ fi avut unele atribu\ii =i
de actor, cum se obi=nuie=te ]n trupele ambulante. }n piesele
istorice, cu figura\ie ]ntins[, ]n rolurile reduse la o replic[, dou[,
112 G. C[linescu

]n glasurile din culise, sufleurul, gata ]mbr[cat, va fi p[r[sit cu=ca


sau culisele pentru a ap[rea pe scen[.
“Adeseori — ]=i aduce aminte un altul — sufla din cu=ca lui
]mbr[cat ]n diferite costume speciale trupelor provinciale, compuse
din c`te o hain[ Louis [X]IV, pantaloni bufan\i Henric IV =i chivere
de carton aurit a la Misterele Inchisi\iilor sau din Don Juan de
Marana, c[ci trupa era totdeauna restr`ns[ ]n arti=ti, a=a c[ nu
numai sufleurul era chemat s[ ia =i el parte ]ntre personajele piesei,
dar de multe ori se f[cea apel p`n[ =i la b[rbierii trupei — uneori
chiar la pompieri — spre a-i transforma ]n cine =tie ce lorzi sau
baroni din piesele romantice...” (13)
Din Sibiu trupa trecu tocmai la Lugoj, av`nd ]n vedere, desigur,
c[ acesta e un centru pur rom`nesc. }n 22 iunie/4 iulie se aflau
acolo, primi\i cu bucurie de lugojeni =i g[zdui\i ]n casele celor
mai de frunte. La prima reprezenta\ie, teatrul fu a=a de plin, ]nc`t
unii trebuir[ s[ se ]ntoarc[ acas[. Lumea a=tepta cu b[t[i de inim[
ridicarea cortinei. C`nd dna Pascali ap[ru pe scen[, i se aruncar[
buchete =i cununi de flori =i o cunun[ cu cordele na\ionale pe
care era scris: “Junimea rom`n[. Doamnei M. Pascali. Pentru arta
rom`n[. Lugoj. 1868.” Clipe de frenezie =i n[dejdi na\ionale! Inima
fanatic[ a junelui sufleur trebuie s[ fi zv`cnit cu putere ]n cu=c[!
Spectacolele date la ]nceput la Lugoj au fost acestea: 1. Ea este
nebun[, Nevasta trebuie s[-=i urmeze b[rbatul (22 iunie/ 4 iulie?);
2. G[rg[unii (23 iunie/5 iulie?); 3. Voinicos =i fricos (27 iunie/9
iulie); 4. Femeile care pl`ng =i Nu e fum f[r[ foc (29 iunie/11 iulie);
5. Mihai Viteazul =i Un pahar de ceai (30 iunie/12 iulie). La aceast[
din urm[ reprezenta\iune — precum era de a=teptat — sala gemea
de lume cum nu se mai ]nt`mplase vreodat[ ]n acel or[=el, iar
c[ldura animal[, fire=te — era ]n toiul verii — se f[cuse nesuferit[.
Apari\ia lui Pascali ]n costumul lui Mihai Viteazul fu primit[ cu
chiote de vivat =i aplauze, =i actorul fu n[v[lit de buchete =i cunuci
de flori. Cu toate c[ actorii vorbeau cam iute =i urechile lugojenilor
urm[reau cu greu replicile, limba rom`neasc[ le suna dulce, moale
Via\a lui Mihai Eminescu 113

la auz, =i asta-i umplea de ]nc`ntare. Juna Vasileasca r[pi =i aci


inimile tinerilor: “Domni=oara Vasilescu — zice cronicarul — pro-
nun\[ limba cea mai dulce rom`n[, cu efect pl[cut, =i e o m[rgea
gra\ioas[ a societ[\ii dramatice”. Cum Eminescu era un ins prin
excelen\[ inflamabil, nu este exclus, ca s[ fi trimis dinadins atunci
poezia La o artist[ revistei Familia, unde =i apare, pe c`nd poetul
se afla ]nc[ ]n turneu, ca s[ dea na=tere opiniei c[ fusese compus[
pentru ea, cu at`t mai mult cu c`t d-ra Mari\a Vasilescu c`nta cu
mult brio c`ntece na\ionale. De aceea =i regretul lugojenilor c`nd
aflar[ — de va fi adev[rat — c[ actri\a se ]ntoarce ]n Bucure=ti,
sau, dup[ cum gl[suie=te Familia (226):
“O lovitur[ a c[p[tat societatea cu aceea c[ domni=oara Mari\a
Vasilescu, ]n urmarea unei cauze extraordinare, a plecat la Bucure=ti,
=i piesele cu c`ntece na\ionale au de a suferi.”
Succesul cel mare al spectacolelor determin[ pe Pascali s[ mai
r[m`n[ ]n Lugoj, =i astfel trupa continu[ reprezenta\iile juc`nd
Frica e din rai, comedie na\ional[ (4/16 iulie), Sterian p[\itul,
comedie na\ional[ (6/18 iulie), +trengarul din Paris, comedie (17/
19 iulie), Orbul =i nebuna, dram[ (11/23 iulie), Doi profesori
procopsi\i, Un amic sup[r[tor =i Coconul B`rzoi, comedie na\ional[
(14/26 iulie) (226).
}n ziua de 8/20 iulie peste 60 de rom`ni d[dur[ o cin[ ]n
cinstea actorilor, cu obi=nuitele ]nfl[c[r[ri, cuv`nt[ri =i dan\uri.
}n zori de zi, junii se str`nser[ sub ferestrele d-nelor Pascali,
Dumitrescu =i Vasilescu =i le onorar[ “cu muzic[ de noapte”. Trupa
inten\iona s[ mai reprezinte ]n ziua de 16/28 iulie Piatra din cas[,
]n folosul studen\ilor, dar plecarea la Timi=oara fiind gr[bit[,
spectacolul din seara de 14/26 iulie fu cel din urm[. La ie=irea
din teatru, tinerimea s-a adunat c`nt`nd =i cuv`nt`nd sub fereastra
lui Pascali, care r[spunse ]n c`teva cuvinte sim\ite (226).
La 16/28 iulie trupa d[dea prima reprezenta\ie ]n Timi=oara,
]ntr-o sal[ ]n\esat[ de lume. Nu s-au dat aici dec`t trei spectacole,
=i acelea cu anume schimb[ri de la programul anun\at, din cauz[
114 G. C[linescu

c[ dna Pascali d[duse na=tere unui copil, ]n plin[ campanie


artistic[. Piesele au fost acestea: +trengarul din Paris (16/28 iulie),
Frica e din rai (18/30 iulie), Mihai Viteazul =i Doi profesori
procopsi\i (19/31 iulie). Dup[ finele actului I al primei reprezenta-
\iuni, un t`n[r bard al Timi=oarei, Iulian Grozescu, ]mp[r\i ]n
public foi volante cu urm[toarea poezie ocazional[, de care
Eminescu suntem siguri c-a z`mbit (226):
Salutare Taliei rom`ne, dedicat[ societ[\ii teatrale rom`ne a dlui director M.
Pascali.
Cu ocaziunea primei represent[ri ]n Timi=oara la 28 iulie 1868:
Steaua m`ndr[ maiestoas[ Timi=ana cea b[tr`n[
Se arat[-n r[s[rit, Pare c-a ]ntinerit,
C[ci o z`n[ prea frumoas[ C[ci azi Talia rom`n[
Ici la noi s-a cobor`t. Prima dat[ a sosit.
}nger dulce de pl[cere A sosit s[ ni vesteasc[
S-a ivit sur`z[tor, C[ a=a vom mai tr[i
S[ ne-aduc[ m`ng`iere Limba dulce rom`neasc[
+i spern\[-n venitor! Dac-am =ti a o iubi... etc”
Ca =i aiurea, c`nd la a treia reprezenta\ie Pascali ap[ru pe scen[
]n costumul lui Mihai, c`teva minute n-a putut ]ncepe din pricina
uralelor frenetice ale publicului (226).
La 20 iulie/1 august trupa d[du prima reprezenta\ie ]n Arad, ]n
edificiul teatrului or[=enesc, cu Poetul =i Doi profesori. }nainte de
spectacol, Pascali declam[ Adu-\i aminte, rom`ne, de At. M. Marienes-
cu, iar seara sf`r=i cu Balul de la palat, c`nt`ndu-se Ast[zi este zi de
s[rb[toare, s[ ne veselim (226).
Starea dnei Pascali necesit[ o r[rire a spectacolelor, a=a ]nc`t a
doua reprezenta\ie c[zu mar\i 23 iulie/4 august, c`nd s-a jucat ]n
aplauze frenetice Frica e din rai, comedie na\ional[. }n sala care
gemea de lume erau =i str[ini, =i chiar \[rani veni\i din comitatul
Zarandului, cale de dou[ zile. Au urmat apoi Sterian p[\itul, comedie
na\ional[ de Pantazi Ghica (s`mb[t[ 27 iulie/8 august), Mihai
Viteazul, B[rbatul manierat =i Nenorocirea cuconului B`rzoi (mar\i,
Via\a lui Mihai Eminescu 115

30 iulie/11 august). }mboln[vindu-se Pascali =i apoi Gestianu,


spectacolele se am`nar[ cu o s[pt[m`n[, nu f[r[ schimb[ri de
program (226). Printre rom`nii veni\i de departe, sosi ]n aceste zile
=i Iosif Vulcan, care voia s[ mearg[ la adunarea “Asocia\iunii” de la
Gherla, =i apoi la Bucure=ti. Entuziast, publicase ]n Familia din 25
iulie/6 august un portret al lui Pascali, ]nso\it de un articol elogios,
=i acum venea s[ asiste =i el la c`t mai multe piese. E foarte probabil
ca ]n Albina din 3/15 iulie s[ fi citit c[ din trup[ f[cea parte =i Emi-
nescu, dac[ nu cumva chiar poetul ]i spusese aceasta trimi\`nd poezia
La o artist[, =i atunci, la dorin\a de a vedea teatrul rom`nesc se
ad[oga =i curiozitatea de a cunoa=te personal pe t`n[rul s[u fin lite-
rar. Vulcan vizit[ a=adar pe Pascali, pe care ]l g[si ]n gr[dina hotelului,
ridicat abia dup[ boal[ =i ]nconjurat de mai multe persoane, printre
care poate =i Eminescu. Pascali ]l primi foarte afabil, ]i ar[t[ greut[\ile
]nt`mpinate de arti=tii rom`ni =i atinse chestiunea cre[rii unui teatru
na\ional ]n imperiu. }n Familia se f[cuse aluzie la putin\a reprezen-
t[rii comediei ]ntr-un act O glum[, de Marienescu, =i a comediei ]n
3 acte cu c`ntece Nu v[t[ma\i fetele b[tr`ne, de Iosif Vulcan, ceea
ce ar fi fost dificil ]n turneu, pentru c[ actorii nu aveau r[gaz s[
]nve\e rolurile. De aceea, cu mult tact, dna Pascali f[g[duie=te lui
Vulcan c[ va declama Copila rom`n[ din piesa sus-pomenit[.
Convorbind astfel, se ]nserase. Fiind ajunul onomasticii ]mp[ratului,
se auzea banda militar[, care c`nta pentru public. Ora=ul era ilumi-
nat, iar str[zile forfoteau de gur[-casc[ (237). }n seara zilei de mar\i
6/18 august, Vulcan s-a dus deci la teatru s[ se aud[ recitat. Din
cauza boalei lui Gestianu, se jucar[ dou[ piese mai mici, S[rmanul
muzicant =i Femeia trebuie s[-=i urmeze b[rbatul. }n aceast[ sear[
p[=ea pentru ]nt`ia oar[ ]n fa\a publicului ar[dean Matilda Pascali.
C`nd se ivi pe scen[ ]mbr[cat[ ]n costumul na\ional ce-i venea foarte
bine, fiind d`nsa “o dam[ t`n[r[, frumoas[” =i cu “o talie maestetic[”,
sala r[p[i de aplauze =i actri\a trebui s[ a=tepte c`teva minute p`n[
s[ ]nceap[ declamarea Copilei rom`ne, ]ntrerupt[ =i ea de urale la
fiece strof[. De trei ori actri\a fu chemat[ la ramp[, iar a patra oar[,
116 G. C[linescu

dup[ cererea publicului, d`nsa ap[ru ]mpreun[ cu autorul poeziei.


}n aceast[ ]mprejurare, Iosif Vulcan a putut vedea din culise pe
Eminescu. Poetul =edea ]n cu=ca sufleurului numai ]ntr-o c[ma=[
de noapte — din pricina z[dufului — =i fuma, ]n pauz[, tihnit, dintr-
o pip[ (198). A doua zi, miercuri, 7/19 august, avu loc alt[ reprezen-
ta\ie cu Nu e fum f[r[ foc =i Un pahar de ceai, vineri, 9/21 august
urm[ reprezenta\ia de adio, iar pentru s`mb[t[, 10/22 august, a
doua zi, gazetele vesteau un banchet la care ar[denii aveau s[ ofere
lui Pascali un pocal de argint (226).
Peste o s[pt[m`n[, duminic[ 18/30 august, rom`nii din Oravi\a
a=teptau, nebuni de entuziasm, pe actori la gar[ cu 12 tr[suri, c`\i in=i
=tiau c[ sunt. O ploaie de flori c[zu peste actori c`nd, a doua zi, luni,
19/31 august, se ridic[ cortina spre a reprezenta +trengarul din Paris
(Le gamin de Paris, desigur, al lui Scribe). R[sunetul limbii rom`ne ]i
exalta pe to\i. +i aci corespondentul Familiei, Sofroniu Pascu, scria
]nfl[c[rat:
“De pre binà (Bühne) r[suna o limb[ dulce ca farmecul,
]nc`nt[toare ca c`ntecul de siren[. Am auzit adese c[ limba
noastr[ e sonor[, suav[ =i armonioas[; am crezut... credeam ]ns[
cu modestie; acum ]ns[ ne-a trecut, toat[ dubietatea, c[ci am sim\it
puterea magic[, am auzit =i v[zut ceea ce p`n[ acum numai cugeta
=i ofta am putut, am cunoscut sublimitatea limbii noastre.” (226)
La a doua reprezenta\ie de mar\i, 20 august/ 1 sept., d`ndu-se
Mihai Viteazul =i Doi profesori, sala era at`t de ]nghesuit[, “c`t era
mai imposibil a face vreo mi=care”. Veniser[, ca =i la Arad, \[rani.
Matilda Pascali a recoltat =i aci numeroase aplauze =i ghirlande cu
declama\ia versurilor lui Vulcan, Copila rom`n[. Apoi a urmat un
banchet cu ]nalt[ temperatur[ moral[, la “Coroana” (226).
Astfel se sf`r=ea acest turneu glorios ]n Transilvania =i Banat,
care a fost “]nt`ia mare propagand[ artistic[ =i na\ional[ prin
Ardealul amor\it” (18). Obosi\i de drumuri =i emo\ii, actorii o
pornir[, la 21 aug./ 2 sept., prin Bazia=, spre capitala \[rii.
Eminescu avea r[gaz acum, cople=it ]nc[ de r[p[itul aplauzelor
Via\a lui Mihai Eminescu 117

care se sp[rgeau spre cu=ca lui de sufleur, s[ mediteze la soarta


rom`nilor de peste mun\i, la ]ntinderea dec[derii na\iei, la starea
mizer[ a limbii =i literaturii la ora=e, la tot ce, ]ntr-un cuv`nt, va
alc[tui peste pu\in timp la el materialul tenacei sale concep\ii patri-
otice. Din priveli=tile de \ar[ trecute ]n goan[ pe dinaintea ochilor,
din urletul s[lilor de spectacol =i clinchetul tac`murilor la banche-
te, din tropotul pa=ilor de boieri pe scen[, v[zu\i dinspre du=umea,
se va ivi puternic[ poezia indign[rii ]mpotriva epigonilor.
Eminescu sosi ]n Bucure=ti c[tre sf`r=itul lui august st. v., dar
pentru cutare prieten se ive=te “t`rziu toamna, c`nd d[duse ploi
=i vremuri slabe” (36). Aci se ]nt`lne=te cu +tefan Cacovean, acela
care ]l g[zduise ]n Blaj, venit cu mul\i studen\i sau numai bacalau-
rea\i, din Sibiu =i Cluj, la un concurs al Societ[\ii “Transilvania”
(36). Revede =i pe Iosiv Vulcan, care de la Gherla mersese la Pesta
=i de aci, cu vaporul, c[l[torise pe Dun[re p`n[ la Giurgiu, ]n tov[-
r[=ia lui P. P. Carp. }n drum, cu diligen\a spre Bucure=ti, se oprise
=i la C[lug[reni, cu emo\ia ]nc[ proasp[t[ a piesei jucate de Pasca-
li la Arad. Impresiile bucure=tene ale lui Vulcan sunt interesante
pentru schi\area atmosferei de atunci a capitalei, ]n care tr[ia
Eminescu. Directorul revistei din Pesta colind[ ora=ul ]n lung =i ]n
lat, bate Podul Mogo=oaiei, intr[ ]n vestita gr[din[ “Ra=ca”, ]n care
c`nta o muzic[ militar[ =i un taraf de l[utari cu naiuri, se urc[ pe
Dealul Mitropoliei, de unde ]l ]nc`nt[ priveli=tea ]nverzit[ a cet[\ii
lui Bucur. Str[zile r[sunau de strig[tele oltenilor: “Haidi, haida\i
la nuci, l-ale mari =i dulci!”; “Pepene, pepenachi, din gr[dina lui
Costachi”; “Zachie, razachie, struguri de la deal la Filaret”. Un
pl[cintar cu tablaua, ]n jurul c[ruia nu se afla nimeni, \ipa de
zor: “Sta\i, a=tepta\i, nu v[ ]ndesa\i, c[ pe r`nd to\i c[p[ta\i”. Apa
de b[ut se cump[ra de la sacagii, care treceau pe drum strig`nd:
D`mbovi\[, ap[ dulce,
Cine-o bea nu se mai duce!
118 G. C[linescu

}ntr-o lun[, c`t a stat Vulcan la Bucure=ti, a vizitat Senatul,


pe unii mini=tri, pe domnitor =i a asistat =i la c`teva reprezenta\ii
ale lui Pascali, la Teatrul Na\ional,unde va fi stat iar de vorb[ cu
colaboratorul s[u (234).
Tot acum, poetul face cuno=tin\[ cu I. L. Caragiale, prin Pascali.
Eminescu i-a ]n=irat aceluia ]ntr-o noapte tot ce =tia din literatura
german[, i-a declamat poezii de-ale sale, i-a vorbit despre India
antic[, despre daci, despre +tefan cel Mare =i i-a c`ntat doina (42).
Era ]ndr[gostit de o t`n[r[ actri\[, identificat[ de unii cu Eufrosina
Popescu (E. Marcolini), vestita c`nt[rea\[, care trebuie s[ fi fost
]ns[ cu cel pu\in zece ani mai ]n v`rst[ dec`t poetul, =i implora
mila “marmurei” ]n versuri ]nfrico=[toare:
De ce nu sunt un rege s[ sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
S[ fac s[ rump-o lume ce sf`=ie-n t[cere
Zdrobit sufletul meu.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
C[ci mie mi-a dat soarta amara m`ng`iere
O piatr[ s[ ador.
(Amorul unei marmure)
Legenda spune c[ aceast[ Eufrosin[ era o fat[ de vreo 17 ani,
de o rar[ frumuse\e, =i care, mai mult gra\ie atrac\iilor fizice,
izbutise s[ se fac[ iubit[ de public. Actri\a de m`na a doua, ea nu
e o vestal[, are aman\i care o ]ntre\in =i nu respinge nici dragostea
romantic[ a lui Eminescu. Leg[turile poetului cu d`nsa trebuiesc
puse ]ntre toamna 1868 (sosirea din Banat) =i toamna 1869, c`nd
Eminescu pleac[ la Viena. Legenda acestei iubiri ]=i g[se=te o preci-
zare a contururilor ]n compunerile din acea vreme ale poetului.
Ce este Poesis din Geniu pustiu dec`t o “actri\[ de m`na a doua
de la un teatru de m`na a doua”, care “juca subrette, de=i pasul
=i atitudinea ar[tau pe tragediana?” Poesis este o desfr`nat[, care
Via\a lui Mihai Eminescu 119

ascunde iubitului leg[turile ei venale. Cuprinsul poeziei Venere =i


Madon[ nu este altul: poetul v[zuse z`mbetul rafaelic al gurii sale,
dar ea nu era dec`t o bacant[, o v`nz[toare nedemn[ de v[lul
ideal cu care fusese transfigurat[, de unde =i violen\a indign[rii:
Am v[zut fa\a ta pal[ de o bolnav[ be\ie,
Buza ta ]nvine\it[ de-al corup\iei mu=cat,
+i-am zv`rlit asupr[-\i, crudo, v[lul alb de poezie
+i paloarei tale raza inocen\ei eu i-am dat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar azi v[lul cade, crudo! disme\it din visuri sece,
Fruntea mea este trezit[ de al buzei tale-nghe\,
+i privesc la tine, demon, =i amoru-mi stins =i rece
M[ ]nva\[ cum asupr[-\i eu s[ caut cu dispre\.
Cu toat[ am[r[ciunea poetului, care se crezuse singurul
proprietar al frumoasei =i u=uratecei cabotine, el =i-aduce aminte
mult[ vreme de ea cu str`ngere de inim[. Dup[ o petrecere f[cut[
la Viena, pe vremea studen\iei, plimb`ndu-se cu prietenii pe strad[,
]n rev[rsatul zorilor, Eminescu deveni expansiv =i sentimental =i,
lu`nd de bra\ pe Stefanelli, declam[: “O! Eufrosina, Eufrosina!”.
“Cunosc`nd — zice Stefanelli — sl[biciunea lui Eminescu pentru
figurile mitologice, credeam c[ vorbe=te despre una din cele trei
gra\ii, =i-l ]ntrebai prin ce asocia\iune de idei a ajuns deodat[ de la
c`ntare =i declama\iune la o figur[ mitologic[?
— Vezi c[ n-a fost figur[ mitologic[, r[spunse Eminescu, ci
chip aieve Eufrosina mea, Eufrosina Popescu.
Acuma ]mi adusei aminte de acset nume uitat de mult =i-l ]ntrebai
de nu cumva aceast[ Eufrosin[ a fost artista din trupa lui Pascali
]n Cern[u\i?
— Cum, o cuno=ti?
— }mi aduc bine aminte de d`nsa, era foarte frumu=ic[.
— Da, r[spunse el oft`nd, era foarte frumu=el acest dr[cu=or
]mpeli\at. Am fost amorezat cuc de d`nsa =i nu o pot uita. I-am
f[cut =i poezii.” (214)
120 G. C[linescu

}n aceast[ toamn[, 1868, Eminescu intr[, recomandat de M.


Pascali drept “un strein, rom`n din Moldova... foarte cult, foarte
studios, cu cuno=tin\e minunate de literatur[ germana =i rom`n[...
s[rac =i pe drumuri”, ca sufleur la Teatrul Na\ional, cu contract
]n regul[ (29 sept. 1868), prin care se stipuleaz[ c[ dl Eminescu
“se angajeaz[ sufler II-a =i copist al Teatrului Na\ional =i se oblig[
a sufla =i copia precum =i a veni regulat la repeti\ii =i reprezenta\ii”.
Din salariul de 450 lei vechi, poetul cere (18 sept. 1868) directorului
Grigorie Bengescu un acont de zece galbeni, pentru “a putea sub-
sista p`n[ c`nd va fi timpul de a se primi lefurile... fiind cu totul
str[in =i cu totul ]ntrebuin\at”, sum[ din care i se aprob[ numai
=apte galbeni. Colegul de cu=c[ al lui Eminescu era d-l Stavrache
Paraschivescu, cu care ]=i alterna atribu\iile (20). Eminescu sufla
o s[pt[m`n[ seara =i alta ziua, dar munca aceasta nu era exte-
nuant[, pentru c[ reprezenta\ii de dram[ erau numai de trei ori
pe s[pt[m`n[, alte trei zile fiind ale Operei italiene. De la 8 p`n[
la miezul nop\ii, Eminescu sta deci ]n unele seri ]n cu=ca sa, av`nd
asupra lumii o viziune foarte subteran[. O legend[ discutabil[ ]n
adev[rul ei, dar foarte potrivit[ cu temperamentul poetului,
pretinde c[, din p`lnia cu=tii, Eminescu concepu un amor platonic,
dar violent, pentru o doamn[ sau domni=oar[ care venea regulat
la teatru ]n loja de avanscen[. Pe atunci, la Bucure=ti, ca =i la Paris,
doamnele =edeau numai ]n loji, =i nicidecum la parter, rezervat
numai domnilor. Eminescu ]=i urm[rea idolul dup[ reprezenta\ie
=i se pierdea sub ferestrele lui ]n lungi contem-pla\iuni, f[r[ ca
adorata s[ b[nuiasc[ ceva, ]ntocmai ca ]n =tiutul sonet (152):
Iubind ]n tain[ am p[strat t[cere,
G`ndind c[ astfel o s[-\i plac[ \ie...
Actorii erau ]n parte cunoscu\i lui Eminescu, fiind din trupa
lui Pascali (Matilda Pascali, Smaranda Meri=escu, Eugenia Nini
Valeri, Maria Flechtenmacher, Frosa Sarandi, Maria Vasilescu, Rali\a
Mih[ileanu, Catinca Dumitrescu, Teodora P[tra=cu, Matei Millo,
Via\a lui Mihai Eminescu 121

Mihai Pascali, Const. Demetriad, Const. B[l[nescu, Ion M. Gestian,


M. Felbasiad, Ion Cristescu, +tefan Mih[ileanu, Simeon B[l[nescu,
Petre Velescu) (20). Dintre to\i, o deosebit[ considera\ie avea pentru
Millo. Eminescu apare odat[ chiar pe scen[, ]n efemerul rol al
ciobanului din R[zvan-vod[ al lui Hasdeu. Partea sa era aceasta:
}n actul al II-lea ce se petrece ]n p[dure, trebuia s[ aduc[ ]n
tab[ra lui R[zvan pe boierul Ganea, care voia sprijin de la ho\i
spre a prinde pe Vidra, nepoata lui Mo\oc. Ho\ii se cred tr[da\i,
dar ciobanul ]i lini=te=te:
Lini=ti\i-v[, c[ doar[ ne cunoa=tem, mai f`rta\i!
Eu vi-l aduc pe credin\[: eu vi-s cheza= =i pova\[;
Voi ave\i lips[ de galbeni, el are lips[ de bra\[...
Tot el spune cine e boierul:
Las[! \i-oi spune eu, c[pitane.
Din botez V[scan ]i zice, iar dup[ porecl[ Gane;
Feciorul lui Osip Gane, ce fusese c[minar...
C`nd R[zvan amenin\[ pe boier, ciobanul caut[ s[-l potoleasc[:
Nu-l speria c[pitane... Boierii sunt slabi la fire:
Bra\ul, haina, fa\a, mintea, inima, totu-i sub\ire.
Tot ciobanul d[ l[muriri despre Vidra, ]n locul discretului Gane:
R{ZVAN:
S[rmana! Dar zestrea-i mare?...
CIOBANUL:
Avu\ii nenum[rate!...
R{ZVAN:
S[rmana!... Mori dup[ d`nsa?
CIOBANUL:
L`ng[ Nistru patru sate!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
R{ZVAN:
Cum o cheam[ pe s[rmana?... Pe iubita cea bogat[?
.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
122 G. C[linescu

CIOBANUL:
O cheam[ Vidra... +tii? A lui Mo\oc nepoat[...
+i cin-oare n-o cunoa=te!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
R{ZVAN:
Te iube=te?
CIOBANUL:
A=a! Nu-i ceva u=or!
Vidra-i o fat[ semea\[, b`csit[ cu fudulie,
Care n-o s[ bage-n sam[ nici chiar pe sf`ntul Ilie!...
S[ iubeasc[ pe jup`nul? Dec! S[-=i pun[ pofta-n cui...
Boierul =tiu c-o iube=te, dar nu ea pe dumnealui!...
Dup[ ]nc[ o replic[ scurt[, Eminescu ]ncheia rolul, p[r[sind
scena cu un “S[n[tate, c[pitane!...”
Straiele \[r[ne=ti ]i =edeau tare bine, =i prietenii, ]nt`lnindu-l ]l
felicitar[ care mai de care. Miron Pompiliu, prieten bun de pe atunci,
glume\ din fire, pref[c`ndu-se nemul\umit, ]i zise: “Se vede, m[i, c[ n-ai
fost p[curar cum am fost eu, c[-mi venea s[ sar pe scen[, s[-\i iau b`ta
=i traista din spate, s[-\i ar[t eu cum se calc[ ciob[ne=te, cu b`ta =i trais-
ta pe um[r”. Prietenii propuser[ s[ mearg[ la teatru s[-l aplaude, dar
Eminescu protest[, zic`nd c[ ar ajunge astfel artist “cum a ajuns maimu\a
]mp[rat”, =i fu de p[rere c[ jocul pe scen[ nu e juc[rie (36).
Via\a de culise, cu mizeria ei dosnic[ =i falsa ei str[lucire,
r[mase ]ntip[rit[ ]n amintirea poetului, ]nc`t o d[dea drept cadru
unei iubiri fictive (Geniu pustiu):
“Pe-o u=[ la cap[t puteai privi pe scen[, cu toat[ crasa ei
dezordine naintea reprezint[rei, cu boschetele a c[ror verde e
amestecat cu pete ro=ii, roze adic[, cu b[nci ce stau ]nc[ tr`ntite
pe scen[, cu fondaluri ce sp`nzur[ pe la jum[tatea scenei, cu
fundul ]n care vezi ]nc[ st`nd mobilele gr[m[dite una peste alta,
candelabre peste scaune, mese culcate cu picioarele-n sus pe
canapele, oglinzi ]ntoarse cu sticla la perete, scoar\e ]nv[l[tucite,
recvisite aruncate una peste alta, =i-n st`nga =i-n dreapta cabinete
de sc`nduri numite garderobe ]n care se ]mbrac[ =i se spoiesc
actorii =i actri\ele.”
Via\a lui Mihai Eminescu 123

La Teatrul Na\ional, conform contractului, Eminescu trebuia


s[ copieze rolurile ]n caiete deosebite. Ne=tiind nem\e=te, Pascali
]i d[du chiar s[ traduc[ o carte despre arta dramatic[ de Enric
Th. Rötscher, =i poetul se afla ]ncurcat — zicea prietenilor — din
cauza termenilor tehnici care ]i lipseau ]n limba rom`n[ (36).
Traducerea a f[cut-o totu=i [Art(e) a (represent[rei) represinta\iunei
dramatice. Dezvoltat[ sciin\ifice =i ]n (leg[tur[) cohesiunea ei
organic[ de profesorul dr. Enric Theodor Rötscher. Dup[ edi\iunea a
doua], =i num[rul cel mare de coale, umplute cu o scriere m[runt[
=i rotund[, arat[ ce mare era ardoarea la lucru a sufleurului-poet
(ms. 2254, f. 310 urm.).
Via\a pe care o duce la Bucure=ti Eminescu — acum c`nd,
oricum, avea un venit modest, dar sigur — este de a=a natur[,
]nc`t, peste ]mprejur[rile vremelnice, trebuie s[ presupunem, ca
o cauz[ a ei, un demon l[untric =i statornic al boemei.
Locuia la Pascali, ]n apropierea Teatrului Na\ional, la spatele
hotelului “Hugues”. “}n casa unde locuia acest vestit artist dramatic
]n etajul de sus, dup[ ce treceai printr-un coridor ]ngust =i ]ntunecos,
ajungeai la odaia lui Eminescu, aproape de odaia unui frate al lui
Pascali, amploiat ]n Bucure=ti. Odaia lui Eminescu, numai cu o
fereastr[ mic[, era ]n l[\ime cam de 4 pa=i, ]n lungime cam de 5
pa=i. Cum intrai din coridor ]n odaie ]n fa\[ cu u=a, ]n fund, era
fereastra. Intr`nd pe u=[, de-a st`nga, ]n col\ul od[ii, era un cup-
tora= f[cut din c[r[mizi. De dou[ palme de la cuptora=, de-a lungul
peretelui din st`nga, o canapea mic[, care servea de pat; ]n el
dormea cu picioarele la foc, f[r[ alt a=ternut. Canapeaua fusese
odinioar[ ro=ie, dar acum detot decolorat[. }naintea canapelei era
o mas[ mic[ de brad, iar l[ng[ mas[, de ceealalt[ parte, un scaun
de brad, nev[psit, ca =i masa. Acesta era tot mobilierul din odaie.
C[r\ile =i le \inea ]ntinse pe jos, de la fereastr[ p`n[ l`ng[ mas[,
pe padiment. Vor fi fost p`n[ la 200 de volume, mai cu seam[
c[r\i vechi, nem\e=ti cea mai mare parte. Pe mas[ erau tot felul
de h`r\ulii scrise =i nescrise. O ma=in[ mic[ de tinichea de f[cut
124 G. C[linescu

cafea turceasc[ — ici cafea, colo zah[r pulverizat, de lips[ pentru


cafeaua cu caimac, caiete =i c[r\i =i alte multe =i m[runte. }n odaie
nu se =tergea, nu se m[tura, pe sus =i prin unghiuri se \esuse
p[ienjeni=.” (36)
Tr[indu-=i copil[ria pe la gazde =i pe drumuri, Eminescu =i-a
extirpat de mic sim\ul interiorului organizat. Universul se va
]mp[r\i, toat[ via\a, pentru el, ]n lumea ideilor, ]nf[\i=at[ prin c[r\i,
=i natura vie. Dac[ sub raportul intelectului el reprezint[ poate
cel mai ales individ al vremii sale, din punct de vedere al culturii
sim\urilor este, de=i nu totdeauna, geniul fiind prin defini\ie locul
contradic\iei, un om al naturii, o fiin\[ inocent[ =i s[n[toas[.
Aceasta =i explic[ prietenia str`ns[ cu acel bivol de geniu care se
nume=te Ion Creang[. Eminescu se arunca ]n pat ca-n f`nul din
grajdul de la Blaj, pe de-a-ntregul ]mbr[cat, pentru c[, at`ta vreme
c`t haina ]l ap[ra de frig, ea era ca o unghie b[t[torit[ pe trup,
f[r[ vreun ]n\eles social. }=i b[tea, de altfel, capul s[ inventeze
haine =i ]nc[l\[minte care s[ nu se mai strice, fiindc[ pretindea
c[ noi oamenii suntem robii trupului =i am fi ]n stare de mult mai
multe lucruri dac[ trupul n-ar cere haine =i gura de m`ncare (36).
Lui Eminescu nu-i trecea prin g`nd s[ m[ture prin cas[ ori s[
arunce apa st[tut[ din doni\[. Acestea erau oarecum fenomene
naturale =i, dup[ cum ar fi nefiresc s[ cure\i iarba din livad[ =i s[
primene=ti apa din iaz, tot astfel i s-ar fi p[rut inoportun s[ ]ntreru-
p[ putrefac\ia gunoaielor prin col\uri, industria p[ianjenilor sau
fermenta\ia acr[ a rufelor murdare. Cel care umblase cu picioarele
goale, ]mpreun[ cu iubita, la Ipote=ti, c[p[t`nd astfel un fel de
voluptate a clisei ]ncrustate pe degete, nu-=i cur[\a ghetele, dintr-o
confuzie ]ntre piciorul organic =i ]nc[l\[mintea inorganic[. Lipsa
total[ a oric[rui sim\ de conven\ie ]l f[cea pe Eminescu s[ asculte
de instincte, s[ doarm[ neregulat =i pe apucate, s[ m[n`nce
oric`nd =i oricum, s[-=i sufle nasul ]n =ervetul de mas[.
Mizeria ]n care tr[ie=te ]nc[ de pe acum Eminescu n-ar fi
explicabil[, oric`te c[r\i ne-am ]nchipui c[-=i cump[ra din cei 450
Via\a lui Mihai Eminescu 125

lei vechi, dac[ nu ne-am da seama c[ poetul este predispus, din


pricina condi\iilor sociale ]n care a fost nevoit s[ tr[iasc[, c[tre
ceea ce ideali=tii germani ar fi fost ispiti\i a numi o mizerie metafi-
zic[, care, de fapt, era la poet o intui\ie cosmic[ a mi=c[rii molecu-
lare, un gest filozofic, iar nu o simpl[ indigen\[. La Eminescu
lumea sensibilit[\ii conven\ionale este at`t de dep[rtat[ de aceea
ideologic[, ]nc`t se produce o transcendere a no\iunilor de timp
=i de spa\iu, sau, mai l[murit, mintea cade ]ntr-un fel de extaz
abstract, iar percep\ia r[m`ne intangibil[, etern[, ]ntr-o perma-
nen\[ moart[. De aci acel sentiment de deces, ]ntr-un interior
putred, de ]nstr[inare ]n prezent, comparabil r[t[cirii unui defunct
de=teptat peste veacuri ]ntr-o ]nc[pere calcinat[, erborificat[,
str[in[ pentru memorie, ca =i odaia lui Dionis:
“... intr[ ]ntr-o camer[ nalt[, spa\ioas[ =i goal[. Pere\ii erau
negri de =iroaiele de ploaie ce curgeau prin pod, =i un mucegai
verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub
presiunea zidurilor vechi, =i gratiile erau rupte, numai r[d[cinile
lor ruginite se iveau ]n lemnul putred. }n col\urile tavanului cu
grinzi lungi =i mohor`te paianjenii ]=i executau t[cuta =i pacinica
lor industrie; ]ntr-un col\ al casei, la p[m`nt, dormeau una peste
alta vro c`teva sute de c[r\i vechi, multe din ele grece=ti, pline de
]nv[\[tur[ bizantin[; ]n alt col\, un pat, adic[ c`teva sc`nduri pe
doi c[priori, acoperite c-un mindir =i c-o plapom[ ro=ie. }naintea
patului, o mas[ murdar[, al c[rui lemn grunzuros de vechime era
t[iat cu litere latine =i gotice; pe ea h`rtii, versuri, ziare rupte,
bro=uri efemere, din c`te se-mpart gratis, ]n fine, o neordine ]ntr-adev[r
p[g`neasc[.” Eminescu =i-a glorificat ]n repetate r`nduri sofaua
ro=ie, masa de brad, cum a c`ntat codrul sau teii de la Ipote=ti,
socotindu-le nu cadru estetic, ci manifesta\iuni ale naturii vii,
g`ndind poate, ]n vreme ce sta cu coatele pe mas[, la crengile
drepte =i verzi ale brazilor din p[dure =i sim\ind ]n canapea
mirosul de otav[ =i sc`r\`itul greierilor din c`mpurile ]ndep[rtate
(Geniu pustiu):
126 G. C[linescu

“L`ng[ c[min era[u] lemne multe =i risipite. Le tr`ntii ]n sob[


=i aprinsei un foc cumplit, tr[sei o mic[ sofa ro=ie fa\[ cu focul, cu
cugetarea decisiv[ de-a astupa soba nainte de a se potoli focul...”
Noaptea potolit =i v`n[t arde focul ]n c[min.
Dintr-un col\ pe-o sof[ ro=[ eu ]n fa\a lui privesc,
P`n’ ce mintea ]mi adoarme, p`n’ ce genele-mi clipesc;
Lum`narea-i stins[-n cas[... somnu-i cald, molatic, lin.
(Noaptea)
Eminescu era acum un t`n[r ]n preajma b[rb[\iei, de unde =i
acea lini=tire a gesturilor, provenit[ din ]ncrederea ]n sine. Printr-un
narcisism frecvent la el, ]nf[\i=area lui de atunci o g[sim, mai bine
dec`t ]n amintirea prietenilor, ]n propriile sale cuvinte: “Era frumos
— de-o frumuse\e demonic[. Asupra fe\ei palide, musculoase,
expresive, se ridica o frunte senin[ =i rece ca cugetarea unui filosof.
Iar asupra frun\ii se zburlea cu o genialitate s[lbatic[ p[rul s[u
negru-str[lucit, ce c[dea pe ni=te umeri compac\i =i bine f[cu\i.
Ochii s[i mari c[prii ardeau ca un foc negru sub ni=te mari spr`n-
cene stufoase =i ]mbinate, iar buzele str`ns lipite, vinete erau de
o asprime rar[.” (Geniu pustiu)
Intra bucuros prin cafenele, atras de “aroma ]mb[t[toare a unei
cafele turce=ti” =i pentru a frunz[ri ziarele str[ine la d[rile de
seam[ literare =i artistice. Bucure=tiul autumnal de pe atunci, cu
“stradele nepavate, str`mte =i noroioase, ce trec prin noianul de
case mici =i r[u zidite... =i prin b[l\ile de noroi” (S[rmanul Dionis),
]i era a=a de cunoscut, c[-l urm[rea ca un fond firesc pentru o
]nmorm`ntare trist[, s[rac[. Umbla mult pe str[zi =i prin Ci=migiu,
fredon`nd =i pierdut ]n g`nduri (36), fiindc[ ]=i urzea atunci cea
mai mare parte din temele poetice de mai t`rziu. Aceasta presupu-
ne o lectur[ ]ntins[, ceea ce este ne]ndoios c[ avea, datorit[ mare-
lui num[r de c[r\i risipite pe du=umeaua od[i\ei sale =i =edin\elor
de citire ]n fa\a anticarilor, de la care ]ns[ nu cump[ra nimic.
Superioritatea sa se vedea ]n discu\iile cu prietenii, mai cu seam[
ardeleni, pe care le ]ncepea c`nd nu era ]nnourat la suflet, cum i
Via\a lui Mihai Eminescu 127

se ]nt`mpla nu rareori. Patriotismul de mai t`rziu i se deslu=ise


de pe acum ]n minte =i, c`nd i se p[rea c[ poporul este ultragiat,
se aprindea =i perora, ]ncheind cu un: “Bat[-i m`nia lui Dumne-
zeu”, sau cu principiul c[ “pentru r[zbunarea neamului e sf`nt
orice mijloc” (36).
+i totu=i, dovad[ a superiorit[\ii intelectuale, “na\ionalismul”
nu-l ]mpiedica s[ aplice ]n domeniul artistic principiul critic, s[
resping[ pe Mure=anu, de=i =tia c[ asta face s`nge r[u prietenilor
ardeleni, s[ os`ndeasc[ limba lui Treboniu Laurian =i s[ ]ndr[z-
neasc[ a afirma c[ Alecsandri, poet dulceag =i delicat, nu e ]n
stare a da epopeea literaturii rom`ne. Aceast[ epopee, ]n form[
narativ[ sau dramatic[, visa probabil, ]ntr-ascuns, s-o scrie el. De-atunci
este ]ncercarea, p[r[sit[ apoi, de a pune ]n versuri populare
povestea lui Arghir =i a Ilenei de Barac. Rampa, ]n pulberea c[reia
tr[ia, ]l va fi ispitit ]nc[ de pe atunci s[ fac[ piese de teatru, ]n
care s[ glorifice eroismul domnilor rom`ni. Dintre toate proiectele
de drame istorice, poate c[ este din acea vreme dorin\a de a face
un Macbeth rom`nesc din Alexandru L[pu=neanu (ms. 2254, ff.
301), ]ntrebuin\`nd, mai ales ]n ultimul act, novela lui Negruzzi.
Dac[ ]ns[ n-a scris dec`t vreo 70 de versuri din Basmul lui Arghir
(36), iar din drame n-au r[mas dec`t ]nsemn[ri pe h`rtie, este
pentru c[ Eminescu era muncit, ca orice scriitor mare, de problema
tehnic[ a limbii. Carne\elul cu care venise de la Blaj, citirea croni-
carilor =i a tuturor poe\ilor rom`ni pe care ]i cuno=tea pe degete
nu i se p[reau un material ]ndestul[tor. Ori pe unde g[sea, dar, o
culegere de poezii populare — =i mul\i tineri ardeleni o aveau —
nu se l[sa p`n[ nu o ]mprumuta. Cu asemenea disciplin[ tehnic[,
se ]n\elege de ce Eminescu publica at`t de pu\in. Cu oarecare
pedanterie tinereasc[, debitat[ ]ns[ pe tonul profund, dulce =i rar,
ce-i era firesc, el predica astfel prietenilor, uimi\i =i de =tiin\a, =i
de dic\iunea sa impecabil[ =i curg[toare (36):
“A ie=i ]n publicitate nu-i glum[. Mai de multe ori ]mi pare r[u
c-am publicat ceea ce-am publicat. Este o zical[ din b[tr`ni: Gura
128 G. C[linescu

s[ aib[ trei lac[te: ]n inim[, ]n g`t =i a treia pe buze; c`nd ]\i va


sc[pa cuv`ntul din inim[, s[ nu scape de cealalt[, c[ dac[ ai sc[pat
o dat[ vorba din gur[, n-o mai prinzi nici cu calul, nici cu ogarul,
ba nici cu =oimul. Trebuie s[ cump[ne=ti de-o sut[ de ori o scriere
p`n[ o dai publicit[\ii.”
Nutrind aceste concep\ii, Eminescu s-a al[turat ]n chip firesc
de Societatea “Orientul”, care s-a fundat la 1 aprilie 1869 ]n Bucu-
re=ti =i care avea drept scop promovarea culturii prin discu\ii, lec-
turi, conferin\e, dar ]ndeosebi prin studii de folclor. Din cerc f[ceau
parte Gr. H. Grandea, V. Dumitrescu, I. B[descu, N. Droc Barcianu,
C. C`rlova, Al. Negroni, Gr. Columbeanu etc. Eminescu n-a vorbit
=i n-a luat parte niciodat[ la discu\iile publice, care se \ineau la
]nceput o dat[, iar apoi de dou[ ori pe s[pt[m`n[, dar se vede c[
se ]mprietenise ]ndeajuns cu colegii de cerc, deoarece un an mai
t`rziu se ruga de Negruzzi, din Viena, s[ nu resping[ cu prea mare
asprime versurile lui Vasile Dumitrescu, trimise la Convorbiri
literare. Acesta mai publicase, de altminteri, ]n Albina Pindului,
poezii ce nu meritau vreo mil[ (22).
Ceea ce este de re\inut ]n leg[turile lui Eminescu e c[ ]n =edin\a
din 29 iunie 1869, numindu-se =apte comisii cu scopul de a face
excursii pentru adunare de material folcloristic din diferite p[r\i
ale \[rii, Eminescu a fost repartizat, ]mpreun[ cu Basarab =i V.
Dumitrescu, ]n comisia a V-a, pentru Moldova (21).
+i ]ntr-adev[r poetul s-a dus, ba chiar era plecat, pare-se, ]n
Moldova, dar nu ]n excursie, ci ]n turneu, cu trupa Pascali (173).
}n a treia decad[ a lui iunie st. v., Eminescu se afla cu trupa, =i cu
Eufrosina Popescu, se-n\elege, la Ia=i, iar ]n iulie se \inea ascuns
de fo=tii colegi ]n Cern[u\i, a=a ]nc`t s[ nu-l vad[ nimeni. Anecdota
spune c[ umbl`nd =i aici, cum ]i era felul, cu haine proaste =i ghete
sc`lciate, Pascali, la masa c[ruia de altfel Eminescu mai ]ntrebuin-
\ase o dat[, ]n lipsa batistei, =ervetul (36), ]i d[du 50 de lei s[-=i
cumpere aceste articole. Eminescu ]ns[ ]=i procur[ operele complete
ale lui Goethe =i Heine, lucru care — ]nt`mplarea fiind nevero-
simil[ — dovede=te reputa\ia de germanist de care se bucura (220).
Via\a lui Mihai Eminescu 129

La Cern[u\i, Pascali, din diferite motive, n-a dat dec`t 9 repre-


zenta\ii, printre care va fi fost =i Supliciul unei femei cu Oda la
Eliza de V. A. Ureche, dat[ =i la Ia=i (173). De aci s-a ]ndreptat spre
Boto=ani. Acolo a=tepta vigilent[ m`nia p[rinteasc[ a lui Gh. Emino-
vici. }nc[ de la Bucure=ti, fratele ofi\er Iorgu, care ]i urm[rea mi=c[-
rile, ]ncercase s[-l readuc[ la c[ile voite de p[rin\i, spre marea indig-
nare a poetului (36):
“Ce au cu mine? zicea. P`inea nu le-o m[n`nc, pragul nu li-l
calc. Lese-m[ s[-mi merg calea mea =i s[ tr[iesc din pu\inul meu.”
La Boto=ani, Eminovici izbuti s[ pun[ m`na pe fugar =i, mai cu
r[ul, mai cu binele, ]l duse la Ipote=ti, unde ]l \inu dezbr[cat p`n[
ce fu ]ncredin\at c[ trupa teatral[ a plecat (57, 58). Astfel se sf`r=i
scurta carier[ de sufleur a lui Eminescu, cel mai str[lucit literat
care a intrat vreodat[, ]nainte de Caragiale, ]n cu=ca ]n form[ de
p`lnie a unui teatru rom`n. Din aceast[ epoc[ ]i r[mase lui
Eminescu un mare tumult de proiecte dramatice, amintirea unei
iubiri ]nc[ nestinse, dar =i o priveli=te larg[ a ]ntregului sol
rom`nesc, precum ]nsu=i zice (42):
“}nt`mplarea m-a f[cut ca, din copil[rie ]nc[, s[ cunosc poporul
rom`nesc... ]n cruci= =i-n curmezi=...”

STUDENT LA VIENA
(1869—1872)

}nfrico=at de ideea c[ Mihai ar putea s[ alunece pe calea


ru=inoas[ a actoriei =i d[sc[lit, probabil, de b[iatul mai mare,
+erban, asupra adev[ratelor ]nsu=iri ale t`n[rului rebel, Gh. Eminovici
se hot[r] s[ trimit[ pe Eminescu la Viena, pentru a studia filozofia,
f[g[duindu-i un stipendiu de 18 galbeni pe lun[. Psiholog sumar,
el afl[ poate, acum, tr[s[turi de caracter ale b[iatului s[u pe care
nu le cuno=tea =i care-l ]nduio=ar[. Unul din scrupulele lui
130 G. C[linescu

Eminescu — devenit aproape idee fix[ — pare s[ fi fost ]ntot-


deauna acela de a nu ]mpov[ra pe ai s[i cu ]ntre\inerea lui,
scrupul naiv, care-l f[cea s[ sufere mizeria r[t[cirilor ]n chip inutil,
c[ci b[tr`nul a avut totu=i mijloace de a-=i sus\ine familia =i nu s-a
ruinat nicic`nd din aceast[ pricin[. Eminescu credea ]ns[ ]n =ubre-
zenia averii p[rinte=ti, deoarece scria: “Aceast[ tr[s[tur[ de carac-
ter, care a aflat-o ]n urm[ de la ni=te rude comunicative, l-au mi=cat
pe b[tr`nul meu foarte mult, c[ci oarecare noble\e de inim[ nu i-am
putut niciodat[ disputa, =i el a voit s[-mi dea pentru abnega\iunea
mea o satisfacere ]n ]n\elesul splendid, trimi\`ndu-m[ ]n str[in[-
tate pentru c`\iva ani. }mi pare r[u c-am primit oferirea lui, c[ci
sunt o greutate nu pentru el, ci pentru familie” (ms. 2255, f. 311).
}n toamna anului 1869, cam pe la sf`r=itul lui septembrie, Emi-
nescu pornea spre scaunul cezaro-cr[iesc, p[r[sind pentru tot-
deauna cu=ca de sufleur, pe actori =i pe juna Eufrosina Popescu.
Ion Caragiale l-a v[zut ]nainte de plecare la Bucure=ti. “...L-am
]nt`lnit — zice — tot aici pe Eminescu cu un frate al lui, ofi\er.
Plecau am`ndoi ]n str[in[tate, el la Viena, cel[lalt la Berlin.” (42)
Viena era pentru Eminescu o amplificare a Cern[u\ilor, cu
deosebirea c[, ]n locul unei societ[\i germanizante aduse din toate
p[r\ile imperiului, avea de-a face acolo cu o germanitate autentic[
=i amabil[. Prutul se transformase ]n Dun[re =i Volksgartenul ]n
Prater, dar ]n afar[ de palate, muzee, biblioteci, de via\a de mare
metropol[, d[inuia aceea=i burghezie de tipar austriac, civilizat[
=i simpl[, care trebuie s[ fi ap[rut lui Eminescu a=a de ]ndep[rtat[
de mizeria preten\ioas[ =i oriental[ a Bucure=tilor. Viena este, de
altfel, vestit[ prin onestitatea ginga=[, plin[ de veselie, =i bl`nda
frivolitate a cet[\enilor s[i, ca =i c`nd ace=tia n-ar fi =tiut c[ repre-
zentau centrul unei mari construc\iuni politice al c[rui principiu
era for\a. Pe Eminescu ]l a=teptau, a=adar, aici pensiunile materne
pentru studen\i, corecte =i ]ng[duitoare, cafenelele civilizate,
refugii de iarn[, cu chelneri genero=i care fac credit, birturi econo-
mice ai c[ror patroni au sl[biciune pentru junii lor clien\i, tinere
Via\a lui Mihai Eminescu 131

fete de-o facilitate cu totul simpl[, o poli\ie bonom[, care ]ng[duie


cu z`mbete paterne studen\ilor s[ fac[ =i s[ scrie declara\iuni
fulminante, dar mai ales mijloace de a se cultiva, ca biblioteci,
muzee, teatre, edi\ii ieftine de clasici =i reviste, puse la ]ndem`n[
de cafenele, ceea ce lipsea ]nc[ ]n \ar[.
La Viena studiau foarte mul\i rom`ni din toate provinciile din
\ar[, din Transilvania, Banat, Moldova-de-Sus, a=a ]nc`t Eminescu,
tr[it =i ]nainte printre tineri =colari dezr[d[cina\i de solul lor natal,
se afl[ din nou ]n mijlocul unei studen\imi polidialectale =i, ]n
pluralitatea cazurilor, de origine \[r[neasc[. Aceast[ tinerime era,
dar, principial s[rac[, ceea ce face ca micile mizerii ]nt`mpinate
de Eminescu mai mult din ]nt`rzierea subven\iei paterne dec`t
dintr-o real[ indigen\[, s[ nu ne mai apar[ ca ceva excep\ional,
ci ca una din tragi-comediile vie\ii de goliard. Ca =i teologii de la
Blaj, mul\i studen\i veneau de acas[ ]nc[rca\i cu provizii, numite
emfatic, odoare, care le-ar fi ajuns o vreme considerabil[ de n-ar
fi fost devorate ]ntr-o singur[ zi de colonia ]nfl[-m`nzit[. Studen\ii
m`ncau cu certitudine numai masa de pr`nz, asigur`ndu-=i-o prin
abonament ]n vreo pensiune ieftin[. Cina ]ns[ era rezultatul unor
specula\iuni economice incerte, ]n dependen\[ total[ de hazard.
E de la sine ]n\eles c[, ]n privin\a locuin\ei, =edeau mai mul\i la-
olalt[, dormind =i c`te doi ]ntr-un pat, asocia\i dup[ afinit[\i
regionale =i spirituale. Eminescu, ca fiu sufletesc al Moldovei supe-
rioare, se simte mai bine printre cei aproape o sut[ de bucovine-
ni c`\i se aflau la Viena, dintre care unii trebuie s[-i fi fost mai
dinainte cunoscu\i (214). +tim, de altfel, c[ reg[sise aci pe c`\iva
dintre fo=tii prieteni. Pe Ieronim Bari\iu, cu care se ]nt`lne=te pe
sc[rile Universit[\ii ]n ziua chiar ]n care se duce s[ se ]nscrie,
Eminescu ]l cunoscuse la Sibiu, ]n 1868, cu prilejul turneului
Pascali. Petru Uilacan, teologul, ]i era cunoscut de la Blaj, din casa
baciului Bugneriu V[s[lic[, unde tr[sese venind dinspre Tg.-Mure=
cu seminari=tii din Bicaz. Th. Stefanelli, care-l reg[se=te la Viena,
]i fusese prieten de =coal[ la Cern[u\i. Printre prietenii =i colegii
132 G. C[linescu

s[i rom`ni erau ]n primul r`nd moldovenii din Austria Chibici


R`vneanul, zis =i pas[re turceasc[ (n[scut ]n satul Revna la 13
mai 1847), Samoil =i Arcadie Isopescu, Iancu Cocinski, Onesim
|urcan, poreclit “Mitropolitul cel mare al pl[ie=ilor”, Vasile Mo-
rariu (fiul mitropolitului Silvestru Morariu), Ioan =i Ilie Lu\[, Vasile
Bumbac, Pamfil Dan, pictorul Bucevski, d-rul Vasile Grigorovitza,
secretar aulic =i translator de limba rom`n[ la curtea imperial[,
Matei Lupu, devenit mai t`rziu din avocat c[lug[r la M`n[stirea
Dragomirna, +tefureac; apoi dintre ceilal\i, Ioan Slavici (=irian),
Toader Nica (din Bra=ov), Ioan Bechnitz (din Sibiu), Ioan Hosan
(de la Mure=), I. Neagoe (bl[jean), Stamati (din Moldova), Cara-
giani (mecedonean), Nicolau Oncu (din Zarand), Tancu (din N[s[-
ud), O. Blasian, Vicen\iu Babe=, Th. Micheru, Aurel Mure=an, Vasile
Burl[, Moisil, Alex. Ciurcu =i N. Teclu, profesor la Academia teh-
nic[ (81, 99, 210).
Este aproape sigur c[ Eminescu s-a aciuat ]nc[ de la ]nceput
pe l`ng[ moldoveni. Dup[ ]nsemnarea l[sat[ la Universitate, ar
fi locuit la ]nceput ]n Alsergrund, Porzellangasse nr. 9 (86). Colegii
]=i amintesc ]ns[ c[ locuia de obicei ]n cartierul Landstrasse, unde
se aflau mul\i rom`ni, =i anume ]n srt. Radetzki =i apoi ]n Dianaga-
sse nr. 8, ]ntr-o camer[ cu Samoil Isopescu =i Iancu Cocinski, aceasta
]n toamna anului 1870, de=i Samoil Isopescu pretinde c[ ar fi stat
laolalt[ cu d`nsul din toamna anului 1871 p`n[ ]n mai 1872, =i
anume, ]n Landstrasse-Adamsgasse nr. 5, et. II, la o doamn[ b[tr`n[
(81, 99). }n aprilie 1871 =edea — dup[ cum arat[ un act al poli\iei
— ]n Landstrasse III, Kollergasse nr. 3, I. Stock. }n toamna aceluia=i
an d[duse la facultate drept adres[ Wieden-Schaumbergergasse nr.
5, iar ]n prim[vara anului 1872 ar[ta c[ =ade ]n Landstrasse-
Gärtnergasse nr. 5 (86). De aci reiese c[ ]=i schimba adesea locuin\a
r[m`n`nd totu=i ]n apropierea colegilor rom`ni =i c[ odat[ a locuit
]mpreun[ cu cei doi bucovineni mai sus pomeni\i.
}n privin\a ]nscrierii la Universitate se ridic[ o problem[ r[mas[
insolubil[ p`n[ acum din lips[ de documente, =i anume: ce studii
Via\a lui Mihai Eminescu 133

avea poetul ]n toamna anului 1869, dac[ ispr[vise sau nu liceul.


Pentru epoca vienez[ r[m`ne limpede =i irefutabil[ presupunerea
c[ Eminescu nu avea bacalaureatul, pentru simplul motiv c[ la
Universitate nu se putea ]nscrie dec`t ca ausserordenticher Hörer,
ca auditor, va s[ zic[, extraordinar, cu drept numai de a audia
cursuri =i a i se ]nsemna frecven\a ]ntr-un Index lectionum, dar
f[r[ drept de a se prezenta la examene. Neav`nd obliga\iuni
practice, Eminescu frecventeaz[ cursurile ]n toat[ libertatea, =i
documentele arat[ c[ nici nu s-a ]nscris ]n chip oficial dec`t pentru
trei semestre, =i anume: ]n semestrul de iarn[ 1869—1870, ]n
semestrul de iarn[ 1871—1872 =i ]n semestrul de var[ 1872. Un
an ]ntreg de zile Eminescu nu a avut deci nici un fel de leg[tur[
oficial[ cu Universitatea, iar ]n primul =i al treilea an de =edere ]n
Viena a fost student ]nscris numai c`te o jum[tate de an =colar,
ceea ce nu ]nseamn[ ]ns[ c[ nu avea contact cu facultatea =i c[
nu audia cursuri. Cunoa=tem ]n chip hot[r`t cursurile ascultate
]n semestrele ]n care a fost ]nscris. }n semestrul de iarn[ 1869—
1870, Eminescu =i-alege prelegeri exclusiv de filozofie, frecvent`nd
pe Robert Zimmermann (Praktische Philosophie, Geschichte der Phi-
losophie, I. Kursus: Altertum, Philosophisches Konservatorium), pe
Karl Sigismund Barach-Rappaport (Philosophische Prinziplehre und
historisch-kritische Einleitung in die Philosophie, Philosophische
Uebungen, Lektüre und Erklärung ausgewählter Schrifften von Des-
cartes, Spinoza und Leibniz) =i pe Theodor Vogt (Einleitung in die
Philosophie mit Zu grundelegung des ersten Buches der Aristotelischen
Metaphysik). }n anul =colar 1871—1872, ultimul an de =edere al
lui Eminescu la Viena, filozofia alterneaz[ cu dreptul. Poetul
frecventez[ acum, ]n semestrul de iarn[ 1871—1872, pe Rudolf
Ihering (Institutionen und Geschichte des römischen Rechtes), pe
Heinrich Siegel (Deutsche Reichs-und Rechtsgeschichte), pe R.
Zimmermann (Praktische Philosophie, Geschichte der Philosophie,
II. Kursus: Das orientalische und klassische Altertum), pe Th. Vogt
(Allgemeine Pädagogik), iar ]n semestrul de var[ 1872 pe Ludwig
134 G. C[linescu

Ritter von Arndts (Pandekten, I. Buch, Allgemeine Lehren), pe Th.


Vogt (Logik) =i pe R. Zimmermann (Geschichte des Philosophie,
I. Kursus: Mittelalter und neuere Zeit bis auf Kant—86). Materiile
alese de Eminescu reprezentau, f[r[ ]ndoial[ un program minim
de examene, pe care avea de g`nd s[ le dea atunci c`nd =i-ar fi
pus ]n ordine situa\ia =colar[. Poetul mergea ]ns[ =i la alte cursuri,
la care-l m`na un program ie=it din necesit[\i interne, =i poate cu
mai mult[ pl[cere la acestea din urm[ dec`t la acelea la care era
]nscris. Colegii ]l ]nt`lneau la prelegerile lui Lorenz Stein de
filozofia dreptului, economie politic[, =tiin\e financiare =i admini-
strative (210), la cursul de drept interna\ional al lui Louis Neumann
=i chiar la prelegeri de medicin[. Asista adesea la cursul de medi-
cin[ legal[ al d-rului Gatscher, urm[rind cu interes disec\iile de
cadavre b[rb[te=ti =i femeie=ti, pe care numitul profesor le ]nso\ea
de minu\ioase examene =i explic[ri ale tuturor organelor “de la
creieri p`n[-n t[lpi” (214), precum =i la cursul de anatomie al lui
Brücke, unde izbutise s[ atrag[ =i pe Slavici (210). Preocup[rile
de cultur[ =tiin\ific[ au urm[rit de aci ]nainte toat[ via\a pe Emi-
nescu, =i ]nsemn[rile de fizic[, de mecanic[, ]ntrerupte de oculte
ecua\ii, umplu multe din manuscrisele sale. Articolele politice, pe
care ]ncepe a le publica ]nc[ din aceast[ epoc[, sunt pline de
considera\ii de economie politic[. Cine nu-=i aduce aminte, ]n
sf`r=it, de relatarea sinuciderii ]n Ia=i a lui Petru Kuzminski? }n
articolul publicat ]n Curierul de Ia=i asupra acestui caz se vedea o
satisfac\ie rece, quasi-profesional[, de a urm[ri disec\ia:
“Ieri, la 91/2 ore diminea\[, s-a f[cut autopsia cadavrului de
c[tre mai mul\i medici militari ru=i. Stiletul cu dou[ ascu\i=uri a
intrat cam de 5 centimetri ]n v`rful p[r\ii drepte a inimii =i ]n
direc\ie vertical[. Lovitura de moarte =i-a dat-o c-o extraordinar[
r[ceal[ =i t[rie, c[ci a sf[r`mat coasta a cincea ]ntreag[ =i a patra
parte din a =asea. Cercet`ndu-se creierul, s-a g[sit ]n partea
dreapt[ a menenghiei, adic[ a membranei ce ]nv[le=te creierii,
mai multe corpuscule dure osoase, care ne las[ s[ judec[m c[
Via\a lui Mihai Eminescu 135

toat[ purtarea sa extravagant[ trebuie atribuit[ =i existen\ei unor


cauze patologice.”
Eminescu mai era v[zut =i la cursul de limbi romanice al
renumitului profesor italian A. Mussafia (81, 214), =i nu este
exclus s[ fi urmat =i pe acelea de gramatic[ =i exercita\ii italiene
ale lui Cattaneo, pe care le =terse din caietul de cursuri pentru
motive de economie =colar[ =i financiar[ (86), deoarece ]l surprin-
dem ]ntr-un loc silindu-se, cu mari gre=eli, s[ lege o fraz[ italian[:
“Io amo la lingua italiana perchè ella e la musica di più grande
maestro di monde (sic!), la musica di Dio” (ms. 2262, f. 4), sau,
alt[ dat[ transcriind o strof[ din Santa Lucia:
Sul mare luccia l’astro d’argento, Venite al[l’] agile barchetta mia,
Placida è l’onda, prospero il vento. Santa Lucia, Santa Lucia...
(ms. 2285, f. 70)
ca s[ nu mai pomenim c`teva locuri comune italiene, ce dove-
desc totu=i o orientare, ca: paiazzo, maestro, in petto, doppia,
scrittura, risipite prin scrierile sale.
}n afara de aceasta, Eminescu mai f[cea ]n vremea din urm[
]nsemn[ri filologice extinse, ca, de pild[, asupra pronun\[rii
sunetelor limbii spaniole (ms. 2276, f. 222-27), preocup[ri ce sunt
o t`rzie aplicare a unor direc\ii c[p[tate ]n Universitate. Lipsindu-
ne indica\iuni asupra prelegerilor pe care Eminescu ar fi putut s[
le urm[reasc[ ]n vremea c`nd nu avea caiet de cursuri, =i de altfel
=i c`nd era ]nscris, nu putem dec`t b[nui c[ el a trebuit neap[rat
— dat[ fiind ]ndrumarea spiritului s[u — s[ caute a merge =i la
prelec\iuni de literatur[ =i istorie. Poezia Egipetul, publicat[ ]n
Convorbiri literare la 1 octombrie 1872, fiind compus[ mai ]nainte
chiar de aceast[ dat[, nu poate avea leg[tur[ cu cursul de egipto-
logie a d-rului Lepsius din Berlin, unde Eminescu se ]nscrisese la
Universitate abia ]n decembrie. Poezia era un detaliu dintr-o vast[
compunere inspirat[ din ideea de caducitate aplicat[ la culturile
antice, ]n special la istoria Egiptului, dat`nd din epoca vienez[
136 G. C[linescu

dovedind fire=te lecturi istorice, dar neexcluz`nd putin\a ca la


Universitatea din Viena s[ fi fost absorbit de conferin\e de istorie
antic[. Urm[toarele vestite versuri din Scrisoarea II, socotite p`n[
nu demult o reminiscen\[ de la gimnaziul din Cern[u\i:
Vai! tot mai g`nde=ti la anii, c`nd visam ]n academii,
Ascult`nd pe vechii dasc[li c`rpocind la haina vremii,
Ale clipelor cadavre din volume st`nd s-adune
+i-n a lucrurilor peteci c[ut`nd ]n\elepciune?
Cu murmurele lor bl`nde, un izvor de horum-harum,
C`=tig`nd cu clipoceal[ nervum rerum gerendarum;
Cu evlavie ad`nc[ ne-nv`rteau al min\ii scripet,
Leg[n`nd c`nd o planet[, c`nd pe-un rege din Egipet... etc.,
sunt cu mai mult[ probabilitate inspirate din via\a de student de
la Viena, lucru, de altfel, evident din astronomia mistic[ a dasc[lu-
lui, care crede ]n =tiin\a lui, din scrisorile dulci pentru Clotilda,
date ce nu se potrivesc nici profesorilor de la “K. K. Ober-
Gymnasium”, nici cu v`rsta crud[ a lui Eminescu.
Embrionul acestei scrisori ]l g[sim ]ntr-o compunere fugitiv[,
]n stil de epistol[, c[tre Chibici-R`vneanul, ]n care epoca studen-
\iei vieneze se conturez[ ca ]ntr-un vis (ms. 2268, f. 24, 25):
Unde-i vremea aurit[, C`nd l-aceea=i =coal[ nalt[
Oare c`nd s-a fi ]nturs? Vizitam acela=i curs.
Trandafiria Clotild[ era “o mamzell Rezi”, din vreun magazin
sau cas[ din apropierea Universit[\ii, pe care o z[reau de sus de
pe fereastr[, ]n vreme ce profesorul f[cea o lec\ie de istorie antic[,
descriind “pe craiul Rhamses” =i “pe nevasta lui, Rhodope”:
Prin ferestre uli\ernici Coale *lungi* cu-assirologii
Noi priveam la madam Maier C[utai s[ te edifici.
+i priveam cum mamzell Rezi
+i un Seppi joac[ =taier. Eu pe b[nci puneam ]n =iruri
De h`rtie titirezii
Prea frumoas[ mamzell Rezi, +i oft`nd l-a ta ureche
Am`ndoi cum o v[zur[m, Pronun\am pe mamzell Rezi.
Via\a lui Mihai Eminescu 137

}ntr-o clip[ — foarte tragic —


Noi de ea ne-amorizar[m. }ns[ tu cu str[=nicie
Ascultai de regii libici,
+i apoi iar ]mpreun[ Unde sunt acele vremuri
Ca =tiin\ei s[ sacrifici, Te-ntreab’ amicul Chibici.
Prea frumoas[, dezastroas[, +-acel nas prototipistic
Numai nas avea prea mare, Sup[ra la s[rutare.
Izvorul de horum-harum era, cum se vede, Universitatea
vienez[, singura =coal[ de care Eminescu ]=i aducea aminte cu
p[rere de r[u =i care nu-l l[sase repetent:
Cu m[surele ei bl`nde, Ne primea-n [a] sale bra\e
Cu isonul: harum horum, Alma mater philistrorum.
Ne primea ]n a ei bra\e.
Alma mater philistrorum. Cu evlavie cumplit[
}nghi\eam pe r\egii libici
Cu m[sura, cu isonul Unde sunt acele vremuri?
Cujus, hujus, harum horum, Te ]ntreb, amice Chibici.
Adev[rata cultur[ poetul =i-a f[cut-o ]ns[ nu pe b[ncile s[lilor
de facultate, printre colegii de la Litere, numi\i — pare-se —
“mincino=i”, sau printre cei de la Drept, socoti\i “grobiani” (ms.
2268, f. 25), ci de-a dreptul din c[r\ile pe care le citea la bibliotec[
sau acas[. Pe dat[ ce primea bani din \ar[, ]=i cump[ra c[r\i =i
disp[rea pentru c`tva timp din ochii colegilor s[i. }nchis ]n odaia
sa, devora, a=ezat la mas[ sau ]ntins pe pat, c[r\ile cump[rate, pe
care le parcurgea cu repeziciune =i pe care apoi, ]n momente de
criz[ b[neasc[, le revindea (210). Erau f[r[ ]ndoial[ c[r\i vechi
de pe la antic[rii sau numere din Philipp Reclams jun. Universal-
Bibliothek aller Nationen, Expedition der Freja, colec\ii pe care Emi-
nescu le recomanda mai apoi tinerilor (60). La una din societ[\ile
din care f[cea parte, poetul-student era bibliotecar, prin urmare
putea lua cu ]mprumut c[r\i (86). Despre lucrurile mai nou[ lua
cuno=tin\[ din reviste, iar pe acestea le consulta de obicei la
cafenea. Era adesea v[zut ]ntr-o astfel de cafenea neb`ntuit[ de
lume, ]n c`te-o dup[-amiaz[, scufundat ]n lectur[ cu Literarische
138 G. C[linescu

Blätter ale lui Rudolf Gottschall ]n m`n[ (159). Ca student ]n


filozofie, Eminescu trebuia s[ prefere ]n primul r`nd lecturile
filozofice. +i, ]ntr-adev[r, colegii ]l =tiau ca un cunosc[tor al lui
Platon, Spinoza =i Fichte, al doctrinelor orientale, al lui Kant =i
Schopenhauer. Citise din R`mayana =i Mahabharata, pe Kalidasa
=i, probabil par\ial, Vedele, =i vorbea cu aprindere de Buddha
Sakya-Muni =i de Nirvana (214). Slavici pretinde c[ acuma
]ncepuse Eminescu =i traducerea Ra\iunii pure de Kant (210).
Adev[rul este ]ns[ c[ Eminescu citise ceva din sau despre aceast[
oper[ chiar din epoca vienez[, deoarece S[rmanul Dionis, care
presupune o astfel de lectur[, dateaz[ din aceast[ vreme. Nu mai
]ncape ]ndoial[ c[ devora mult[ literatur[, ]ndeosebi german[ sau
]n traducere grman[, c[ era prin urmare familiar cu clasicii. Din
felul cum Eminescu utilizeaz[ ]n produc\iile sale autori m[run\i,
din obiceiul de a face t[ieturi din reviste =i a le lipi ]n caiete sau
pe foi volante, spre a nu se risipi, deducem c[ poetul citea mult =i
f[r[ prea mare discern[m`nt, ner[bd[tor s[ aib[ repede o perspec-
tiv[ cultural[ vast[, deduc\ie ]nt[rit[, de altfel, de afirma\iile
fo=tilor s[i colegi. Nu este locul s[ determin[m aci c`mpul lecturi-
lor lui Eminescu, dar putem fi ]ncredin\a\i c[ cine la 17 ani
declama =i traducea din Schiller nu se mul\umea a citi numai pe
Goethe, Lenau, Heine, G. Keller =i c`\iva poe\i minori (Hoffmann
von Fallersleben, C. Cerri), ale c[ror nume =i urme r[sar ]n
scriptele sale, ci trebuie s[ fi avut o cuno=tin\[ aproape integral[
a literaturii germane =i o serioas[ orientare, pe cale de traduceri
la ]nceput =i apoi de lecturi ]n original, ]n literatura francez[, din
care citea cu prietenii pe J.-J. Rousseau, dar din care este ne]ndoios
c[ citise ceva din Victor Hugo, din Alfred de Vigny, din Lamar-
tine. Calitatea sa de poet publicat ]l determina s[ nu piard[
contactul cu literatura patriei, =i faptul c[ ]=i trimisese versurile
spre publicare la Convorbiri literare este o dovad[ c[ urm[rea
revistele rom`ne=ti cu aten\ie =i cu tainic[ n[zuin\[ de a se vedea
publicat ]n ele.
Via\a lui Mihai Eminescu 139

}n afar[ de lectura c[r\ilor cump[rate de la anticari, a celor


]mprumutate prin Samoil Isopescu =i al\i colegi de la Biblioteca
Universit[\ii, unde nu era admis, sau a celor consultate la Bibli-
oteca Cur\ii imperiale, teatrul constituia pentru Eminescu un al
doilea mijloc de informa\ie literar[ (81). Cu vechea pasiune a
=colarului de la Cern[u\i =i a fostului sufleur, poetul f[cea tot ce-i
sta ]n putin\[ spre a nu lipsi de la reprezenta\iile Operei sau ale
Burgtheater-ului, mai cu seam[ c`nd se juca o pies[ clasic[, cum
ar fi, de pild[, Regele Lear de Shakespeare. Comediile ]l f[ceau s[
r`d[ p`n[ la lacrimi =i ]ntr-un chip cam zgomotos, ceea ce
scandaliza pe pedantul s[u prieten Slavici, cu care mergea uneori
la teatru (210). Afirma\ia acestuia din urm[ c[ muzica nu atr[gea
pe Eminescu =i c[ la Oper[ ]l tenta mai mult baletul e contrazis[
de al\i prieteni care vedeau pe poet duc`ndu-se la opere clasice,
Fidelio de Beethoven =i Faust, precum =i la Musikverein, c`nd
c[p[ta bilete gratuite (99). Dealtfel, cel care glorific[ ]n versuri
glasul divelor =i c`nt[ ]nsu=i cu mult[ pl[cere din gur[ nu putea
fi un spirit antimuzical, ci numai absorbit prea mult de problemele
altor genuri mai cerebrale. La Teatrul Imperial, ce se afla ]n
apropierea intr[rii Cur\ii ]mp[r[te=ti, studen\ii cump[rau locuri
ieftine nenumerotate, la galerie, pentru cucerirea c[rora trebuiau
s[ a=tepte din vreme ]naintea u=ii teatrului. Eminescu, zdrav[n
din fire =i ]nd`rjit ]n agonisirea satisfac\iilor intelectuale, d[dea
dovezi, ]n asemenea ]mprejur[ri, de o rar[ perseveren\[. Stefanelli
]=i aduce aminte c[, merg`nd ]ntr-o zi de ger cumplit, prin
decembrie 1870, ]nc[ de la ora patru, spre a c[p[ta un loc bun la
numita galerie, g[sir[ mult[ lume postat[ dinainte. }n seara aceea
era anun\at[ reprezentarea Regelui Lear. Un v`nt ]nghe\at sufla
cu putere, p[trunz`nd p`n[ la oase, =i studen\ii ]ncercau s[ se
men\in[ la o temperatur[ suportabil[ b[t`nd din m`ini =i din
picioare. Dup[ dou[ ore de tremur[tur[, Stefanelli, siderat, p[r[si
c`mpul de lupt[ =i o rupse la goan[ p`n[ acas[. Eminescu ]ns[
r[mase la post, =i a doua zi r`dea de colegul s[u, ar[t`ndu-se
vesel c[ g[sise un loc “a=a de bun” (214).
140 G. C[linescu

}n ce chip a izbutit Eminescu s[ se strecoare ]n intimitatea unor


actori de la Burgtheater r[m`ne deocamdat[ o problem[. O dat[
introdus, ]ns[, frumuse\ea sa exotic[, u=urin\a cu care vorbea
nem\e=te =i cultura-i ]ntins[, la care se ad[oga, nici vorb[, compe-
ten\a ]n tot ce se refer[ la culise, ]l f[cuse interesant. Frederica
Bognàr, una din cele mai de seam[ artiste de la Burgtheater, de
unde se retrase nemul\umit[ de rolurile ce i se d[deau, ]n 1870,
d[dea din c`nd ]n c`nd recep\ii acas[ la d`nsa ]n Landstrasse-
Hauptsrasse. }n salonul ei veneau ]ndeosebi arti=ti. Frederica
Bognàr avea pe atunci 30 de ani (n. 16 februarie 1840) =i era
reputat[ ca tragedian[ patetic[ ]n cel mai ]nalt grad (81). “Frederi-
ca Bognàr — se zicea — nu roste=te cuvinte, ci lacrimi.” La
Burgtheater crease pe Gretchen, pe Estera, pe Krimhilda, roluri
de patos liric, iar de la 1870 ap[rea ]n chip excep\ional ]n roluri
grave, ca Sappho, Judita, Maria Stuart, Deborah (172). Eminescu
era nelipsit prin 1870—1871 de la recep\iile ei, de unde afla intrigi
=i anecdote din via\a actorilor vienezi, pe care apoi le repovestea
colegilor. O carte de vizit[ pe care sta scris “Bognàr Hofschauspie-
lerin” invita, spre admira\ia colegilor de odaie, pe poet la reuniune
(81). Eminescu se ]mbr[ca cu hainele sale de sear[ sau cu ale
colegilor (99), spre a aduce o varietate ]n ]mbr[c[minte, =i se ]nf[-
\i=a ]n salonul actri\ei cu acel aer de corectitudine academic[ pe
care ]l vedem ]n fotografia f[cut[ ]n acea vreme. Poetul este la
aceast[ epoc[ de o frumuse\e de semizeu. Fa\a sa deloc efeminat[
e f[cut[ din linii =i suprafe\e spa\ioase, de un geometrism fiziono-
mic antic, iar ]n penetrabilitatea sideral[ a ochilor, ]n voluptatea
glacia-l[ a buzelor ce z`mbesc cu des[v`r=ire abstracte, de un hieratism
turbur[tor. Privirea, de o grandioas[ simplitate, are o eleva\ie, o
nep[sare de lume asiatic[. Cu asemenea ]nf[\i=are fizic[ n-ar fi
de mirare s[ fi inspirat Frederic[i Bognàr vreun sentiment trec[tor,
cum credeau colegii, dar e mai cuminte s[ ne ]nchipuim c[ singura
favoare ob\inut[ de la actri\[ este admiterea ]ntr-un col\ al
salonului. Inima poetului este cu deosebire sensibil[ pentru artiste.
Via\a lui Mihai Eminescu 141

O alt[ actri\[ celebr[ de la Burgtheater, Augusta Baudius-Wild-


brandt, f[cea s[ fream[te lira poetului. Era mai t`n[r[ dec`t
Bognàr (n. 1 iunie 1847), debutase pe scena Teatrului Imperial
la 17 ani =i avea fermec[tori ochi alba=tri (“Baudius-Auge”) (148,
158, 172). Nu se poate =ti dac[ Eminescu o frecventa — actri\a
cuno=tea un rom`n, pe P. P. Carp, care devenise erou ]ntr-un roman
al so\ului ei, Wildbrandt — dar o exalta =i-i f[cea versuri ]n
nem\e=te, ]n care o compara cu a=trii de pe cer (224, IV):
Wie Stern’ viel Gedanken mild Wie Mondenrund
In tiefen Grund, Ihr theures bleiches Bild.
C`nd, acum vreo cincizeci de ani, I. Gr[mad[ vizit[ pe Augusta
Baudius, spre a-i r[scoli amintirile, zvelta b[tr`n[ de 70 de ani
privi cu celebrii ochi alba=tri, de acum stin=i, cunoscuta fotografie
din tinere\e a lui Eminescu, dar neg[sind ]n ea nici un chip
cunoscut, zise cu admira\ie sincer[: “ein hübscher Bursch ist er
gewesen” — “frumos t`n[r a fost” (148).
Eminescu frecventa =i muzeele =i galeriile de pictur[, cele mai
adesea cu pictorul Epaminonda Bucevski (99), =i punea ]n aceste
vizite scrupulozitatea =i setea de informa\ie de care era ]n stare,
cercet`nd totul cu catalogul ]n m`n[. Opera lui are prea pu\ine
elemente de pur[ informa\ie, pentru ca s[ ne d[m seama ce
]ntindere a putut lua preg[tirea sa artistic[. Trei din eroii s[i —
Ioan din Geniu pustiu, Francesco =i Ieronim din Cezara — sunt
pictori. C`te un detaliu din opera sa ne face s[ b[nuim c[ a r[mas
impresionat de pictura Rena=terii italiene, de Rafael, de pild[:
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezee
Cu diadema-i de stele, cu sur`sul bl`nd, vergin...
sau de femeile lui Giacomo Palma, care au “nasul fin =i b[rbia
rotund[ =i dulce” (Cezara).
}n cercurile studen\e=ti, Eminescu, de=i iubit, ba chiar c[utat
de str[ini =i admirat pentru frumuse\ea sa, trecea drept un
142 G. C[linescu

“original”, ceea ce se explic[ prin faptul c[, de=i ]n aparen\[ via\a


poetului nu se deosebea ]n mod apreciabil de a celorlal\i colegi,
avea un sens interior ce nu se l[sa u=or dezv[luit. Majoritatea
studen\ilor rom`ni erau b[ie\i de \ar[, f[r[ voca\ii excep\ionale,
d`rji ]n a-=i netezi un drum ]n via\[ =i pe care nu putea dec`t s[-i
mire lipsa unei orient[ri imediat practice, pe care o constatau la
Eminescu. Cel mai cu viitor dintre ei, Slavici, n-avea o mentalitate
deosebit[. Eminescu l-a cunoscut ]n iarna anului 1869, pu\in dup[
a=ezarea la Viena, printr-un prieten comun, medicinistul Ion
Hosanu. Slavici fusese ]nscris ]nt`i la Facultatea de drept din Pesta,
unde nu =ezuse dec`t vreo patru luni, iar acum, angaj`ndu-se ]n
armat[ ca voluntar, ]=i alesese drept localitate Viena. Locuia la
cazarm[ =i-i era ]ng[duit s[ frecventeze =i cursurile universitare.
Un c[pitan generos transfer[ pe student la cazarma “Franz Iosef”,
a treia cas[ de la Universitate, care se afla pe Bäckerstrasse. Slavici
era fericit. Se sim\ea bine la cazarm[, unde, ]ns[rcinat cu suprave-
gherea dormitorului, dat[ fiind firea sa grijulie =i ordonat[, toat[
lumea i se p[rea bun[, ]ntr-un cuv`nt, era ca acas[ ]n aceast[
metropol[ a imperiului (210). Figura pl`ng[toare =i iritant de con-
cesiv[ a lui Slavici, care pare c[ cere iertare de la=itatea ochilor,
explic[ purtarea de toat[ via\a a omului. Patriot onest, ]n felul
s[u, Slavici sim\ea =i atunci ]n cadrul imperiului, ]ncerc`nd s[
]mpace sentimentele sale cu principiile prin defini\ii ]ntortocheate
=i cazuistice. Teritoriul pe care a fost cu putin\[ ]nt`lnirea a dou[
spirite at`t de deosebite este preocuparea am`ndurora de proble-
mele culturii na\ionale =i literare, pasivitatea intelectual[ =i culoa-
rea local[ a lui Slavici, rezerva studioas[ =i a unia, =i a celuilalt.
Diminea\a mergeau adesea ]mpreun[ la cursuri, apoi la dou[spre-
zece Eminescu ]nso\ea pe Slavici p`n[ la cazarm[ discut`nd, =i
nu rareori a=tepta ]n fa\a por\ii p`n[ ce colegul ]=i termina exer-
ci\iile militare, pentru a o porni apoi, la cinci d. a., din nou ]mpre-
un[, pe str[zi sau prin gr[dina public[ apropiat[ ]ncorda\i ]n discu-
\ie. Limba pe care o vorbea Slavici =i simpatia lui pentru Austria
Via\a lui Mihai Eminescu 143

produceau irita\ie =i dispre\ ]n Eminescu, ceea ce nu-l ]mpiedica


s[ caute societatea peripatetic[ a studentului-soldat, venind cu
c`teva ceasuri mai devreme s[ a=tepte ie=irea de la poligonul de
exerci\ii a colegului. “El =tia — scrie Slavici — c[ abia pe la cinci
o s[ scap; cu toate acestea, adeseori, pe la dou[ se ivea pe cheiul
canalului, plimb`ndu-se ]n sus =i ]n jos. C[lca rar, ]=i \inea capul
plecat =i dat pu\in la st`nga, ridica din c`nd ]n c`nd m`na la gur[
=i se juca cu buza de jos, str`ng`nd-o ]ntre degete...” Obi=nuit s[
citeasc[ unele c[r\i ]mpreun[ cu prietenii, spre a g[si prilej de
discu\ie, Eminescu consulta cu Slavici scrieri despre confucianism
=i budism, despre Extremul Orient, ]n genere, =i ]ntre altele =i pe
Schopenhauer, iar ]n fran\uze=te, dialogurile lui Platon. }l sf[tuise
s[ citeasc[ rom`ne=te, ]l ]ndemna s[ scrie =i-i copia chiar manuscri-
sele, corect`ndu-le =i trimi\`ndu-le la Convorbiri literare, c`nd avu
leg[tur[ cu aceast[ revist[ (210). Direc\ia politic[ a spiritului lui
Slavici, ]n\eleg[tor fa\[ de na\iunile conlocuitoare, nu sc[pase lui
Eminescu, care, parodiind numele prietenului, ce ar[ta ]n mod
nejustificat o origine str[in[, ]l numea “frakie gye gyncolo” (ms. 2276,
f. 13). =i era poreclit la r`ndu-i de acesta “Turcule” (99). }ntr-o ]nsem-
nare g[sim aceast[ intitula\ie glumea\[ (ms. 2255, f. 307; 85):
“Domino, Domino Schklovaccio, sapientissimo ac doctissimo
meo amico convivoque, domo veteri magno cerevisiae consuma-
tori, Magyarophilo — Michaelis Eminescus salutem.”
Unui om a=a de meticulos =i etic, firea discret[ =i dezordo-
nat[ a lui Eminescu nu putea p[rea dec`t ca o regretabil[, penibil[
ciud[\enie, cu at`t mai mult cu c`t stipendiul de 18—20 galbeni,
sau dup[ unii de trei napoleoni, adic[ 28 fiorini (99, 210), trimis
poetului de acas[, trecea ]n ochii studen\ilor =i mai s[raci drept o
burs[ considerabil[. Din nefericire, Eminescu nu primea la vreme
ace=ti bani, =i nevoile sale dep[=eau veniturile. Pe dat[ ce-i soseau
acei 18 galbeni, ]=i pl[tea datoriile =i-=i cump[ra c[r\i, precum =i
cafea =i tutun. Cu restul tr[ia c`teva zile de delicii, dup[ care urma
o lung[ ascez[. }n acest timp ]=i revindea c[r\ile, ]=i amaneta
144 G. C[linescu

hainele, consuma ]n baza creditului deschis de chelneri =i f[cea


datorii pe la prieteni, la Teclu, la Moisil, Pop, Ciurcu, Mure=an,
Nica, Bari\, Slavici, Bumbac, Oncu, =i caietele sale se umpleau de
socoteli de felul acesta: “25 [fl.] loc[uin\a] pe dou[ luni, 25 pr`nzul
pe 2 luni, 12 lui Oncu, 15 la Ovreiu, 12 la cefenea, 6 f. 35 datorii”
etc (ms. 2257, f. 27, 77 v. ), care ar[tau debitul =i creditul, c[ci
poetul era foarte onest =i ]=i pl[tea ]ntotdeauna datoriile. Fiind
cu totul distrat =i nep[s[tor de grijile obi=nuite ale vie\ii, colegii
]l sileau, c`nd primea banii de acas[, s[-=i asigure prin abonament
masa de la pr`nz, pe care o lua odat[ ]ntr-o pensiune particular[
din Riemerstrasse.
}n aceste r[stimpuri de criz[, Eminescu umbla cu fa\a ]ng`ndu-
rat[ =i sinistr[, nervos =i necomunicativ, c[ut`nd cu ]mprumut pe
la prieteni c`te o pi\ul[ (10 crei\ari), pe care o cerea cu o mi=care
a m`inii const`nd din frecarea enumerativ[ a degetului mare de
ar[t[tor =i-=i definea situa\ia cu mult[ filozofie prin ocara abreviat[
“... tu-i neamul nevoii”. Totodat[ alc[tuia telegrame disperate
pentru acas[ (ms. 2257, f. 103 v.):
“Eminovici, Boto=ani.
N-am r[spuns, c[ci a=teptam la zi ]nt`i scrisoare. C`nd ]mi
trimite\i banii lunari? R[spunde\i telegrafic.
Mihai”

C`nd soseau banii devenea iar[=i vesel, pl[tea datoriile, ]=i


reconstituia depozitul de cafea, cump[ra c[r\i, venea t`rziu acas[,
pentru c[ se ducea probabil la teatru =i, ]n sf`r=it, se f[cea
comunicativ. Aceste fericiri ]ns[ durau pu\in, lipsurile ]ncepeau
din nou =i poetul b[tea iar[=i telegram[ acas[ (ms. 2291, f. 39):
“G. E[minovici], Boto=ani.
P`n[ azi n-am primit banii lunii curente. Am necesitate. Rog
trimite\i la moment. R[spunde\i telegrafic.
Mihai”
Via\a lui Mihai Eminescu 145

Observa\iile asupra exteriorului poetului ]n acea vreme sunt


alterate ]n mare parte de subiectivitatea colegilor, dintre care unii
vedeau dezordine acolo unde era numai economie, =i al\ii c[utare
]n decen\[. Sigur este c[ Eminescu nu avea dec`t un costum de
var[ =i altul pentru iarn[, pe care le purta p`n[ la ultima eroziune
=i le amaneta alternativ. }n reuniuni cu caracter de solemnitate se
prezenta ]ns[ corect ]mbr[cat, =i pentru asta avea o redingot[. El
ar[ta un dezinteres des[v`r=it pentru orice element de lux,
socotind ca atare unele lucruri utile pentru noi, cum ar fi batista,
=i chiar dac[ ar fi avut mai multe mijloace b[ne=ti, el =i-ar fi
cump[rat ]n primul r`nd c[r\i. Neb[nuind vigilen\a istoriei
literare, Eminescu umbla iarna cu un palton ]nchis =i cu o c[ciul[
de astrahan, iar m`inile =i le v`ra ]n c[ptu=eala m`necilor din
lips[ de m[nu=i.
Ceea ce p[rea mai bizar ]n purtarea lui Eminescu pentru colegi
era dispari\ia lui de s[pt[m`ni ]ntregi din locurile frecventate de
studen\i. Aceast[ dispari\ie alc[tuia ]ns[=i existen\a spiritual[ a
poetului. Pe dat[ ce-i soseau banii din \ar[, ]=i cump[ra cafea
r`=nit[ =i spirt denaturat =i, suspend`nd rela\iile =i discu\iile, se
]nchidea ]n odaia sa. Cafeaua cu caimac pe care o fierbea Eminescu
la ma=ina de spirt, =i pentru care renun\a chiar la m`ncare, era
pentru el =i un aliment subtil, suger`nd calitatea ascetic[ a
existen\ei sale, =i o arom[ stupefiant[, d`nd u=oara iluzie a
Orientului. La fel, S[rmanul Dionis, pun`ndu-=i paltonul ud ]ntr-un
cuier al cafenelei, se pierde ]n reverii “la aroma ]mb[t[toare a
unei cafele turce=ti”. Deoarece Eminescu =edea ]ntr-o camer[ cu
al\i prieteni, nu credem c[ odaia era \inut[ ]n a=a dezordine ]nc`t
s[ nu se poat[ locui ]n ea, dar ne putem ]nchipui c[ ]n lipsa de
acas[ a tovar[=ilor se pierdea cu totul ]n preocup[rile sale p`n[
acolo ]nc`t s[ denatureze un interior pentru care nu avea sim\ul
“artistic”. }n home-ul s[u Eminescu se despov[ra de rigiditatea
hainelor oficiale =i, contrariu de cum f[cea Machiavel, care citea
clasicii ]n haine de s[rb[toare, se ]nf[=ura ]ntr-un halat uzat, punea
146 G. C[linescu

]n picioare ni=te ex-papuci de baie iar ]n cap un fes lung =i, dup[
natura ocupa\iilor, se tr`ntea pe canapea sau pe pat, s[ citeasc[,
sau se a=eza la mas[, spre a scrie, nu f[r[ a m[sura ]n lung =i ]n
lat, uneori, odaia spa\ioas[, spre a-=i a\`\a sau potoli imagina\ia
(99, 214). }n acest timp ma=ina de spirt clocotea ne]ntrerupt, iar
fumul \ig[rilor se amesteca cu aburul de cafea =i alcool denaturat,
]nvelind ]n ce\uri pe locatar. Asemeni indivizilor cu somnul greoi,
care se ]ncle=teaz[ cu gemete de visul ]nceput =i refuz[ ]n convul-
siuni s[ se ]ntoarc[ ]n lumea con=tiin\ei, poetul cade ]ntr-un delir
intelectual care-l distrage cu totul din prezent. El lucreaz[ posedat
de fantezie, arunc`nd pe h`rtie ideile care-l ]mbulzesc =i l[s`ndu-
le acolo p`n[ c`nd va putea s[ le elaboreze printr-o munc[ rece.
Tr[ind ]n acele clipe o via\[ strict intelectual[, el devenea cu
des[v`r=ire orb pentru circumstan\e, uita de e zi sau noapte, uita
s[ m[n`nce, dormea ]mbr[cat =i vegea ]n camer[, =i nu suferea
s[ i se ]ntrerup[ munca pentru deriticat =i cur[\it, cum nu sufer[
vis[torul ]ndemnul de=tept[rii, care-i spulber[ epica visului. Acest
proces extatic, ]n care via\a fiziologic[ era redus[ la minim,
d[inuia c`t[ vreme dura cafeaua. Poetul se s[lb[ticea, interi-
oriz`ndu-se cu exces, =edea prea mult ]n acelea=i rufe =i, enervat
de asperitatea fe\ei, ]=i smulgea perii de pe obraz cu briceagul.
}ncepea s[ se manifeste o hipersensibilitate: rostogolirea ro\ilor
de tr[sur[ pe pavaj, sc`r\`iturile sau =uier[turile ]l iritau (210),
iar vizitele prietenilor ]l importunau. Vizitatorul era intimidat brusc
cu un “La ce-ai venit?” =i, dealtfel, pleca singur, izgonit de z[duful
din cas[ (214). Deoarece ]n vreme ce medita, plimb`ndu-se prin
odaie, avea obiceiul s[ fredoneze ]ncet un c`ntec, c`te un prieten
]l ]ntreba ce cuget[ c`nd c`nt[: “M[i — ]i r[spundea el — s[ =tii,
c`nd sunt melodiile vesele, g`ndesc poezie, iar[ dac[ sunt mar=uri,
g`ndesc istorie” (159). Dar p[stra o des[v`r=it[ discre\ie asupra
lucr[rilor sale, =i colegii aflau ce scrisese numai din Convorbiri
literare. Slavici ]nsu=i nu =tia nimic de scrierile lui =i comunica lui
Via\a lui Mihai Eminescu 147

I. Negruzzi: “Eminescu nu lucreaz[ nimic — e lene=. Cel pu\in el


zice a=a. Eu ]ns[ nu cred: el e =iret.” (224, II)
Lipsurile readuceau pe poet ]n lumea realit[\ilor. Sf`r=itul
cafelei scotea pe Eminescu ]n lume ]n c[utarea unei pi\ule =i ]l
reda societ[\ii, cu care el relua discu\iile ]ncepute chiar din locul
unde le l[sase. De=i bucuros s[ stea singur ]n cas[, Eminescu era
sociabil cu tovar[=ii de camer[, care ]ntr-o vreme erau Samoil
Isopescu =i Iancu Cocinski, bucovineni am`ndoi, fiindc[ printre
bucovineni se sim\ea mai bine. Isopescu ]i aducea c[r\i de la
Universitate, pe care Eminescu le citea ]n timpul zilei, ]n lipsa
tovar[=ului sau ]mpreun[ cu el, noaptea (81). +i cum lecturile
preferate erau mai cu seam[ din domeniul religiunilor orientale, o
cr`ncen[ discu\ie se ]ncingea ]ntre Eminescu =i Isopescu, sub
conducerea ]mp[ciuitoare a lui Cocinski, p`n[ ce, boicota\i de acesta
din urm[ cu produc\ii muzicale, ]ncepeau cu to\ii s[ c`nte (214).
Locurile de ]nt`lnire ale studen\ilor erau, fire=te, ]n afar[ de
Universitate =i propriile locuin\e, restaurantele =i cafenelele. Unul
din aceste restaurante fu o vreme Moretti ]n Landstrasse, unde
luau masa la pr`nz =i uneori =i seara mai mult bucovinenii, dar =i
unii transilv[neni (214). O pensiune ]n Riemerstrasse, etaj 4, care
d[dea masa de amiaz[ cu 7,50 fiorini pe lun[ (99), aduna pe
unii din ei. La Obermayer se ]ntemeiaser[ ni=te societ[\i de
petrecere, “Stelu\a” =i “Gorila”, a c[ror activitate era remarcabil[
(81 a). }n urm[, parte din studen\i se stabilise la “tata Wihl”, al
c[rui restaurant Zu den drei Tauben se afla ]n Marokkanergasse
=i-=i merita numele, pentru c[ at`t patronul, c`t =i chelnerul f[ceau
cu mult[ generozitate credit, =i odat[, atras cu viclenie ]ntr-o
petrecere, tata Wihl, turmentat, le oferi chiar o copioas[ consuma-
\ie. C`nd ]ns[, c[tre sf`r=itul lunii, pr`nzul la restaurante devenea
un lux, studen\ii se refugiau ]ntr-o b[c[nie din apropierea Universi-
t[\ii, unde pentru c`\iva crei\ari consumau un Schusterlabl, adic[
o franzelu\[ m`njit[ cu unt. “Tata Moritz”, cum era numit de stu-
den\i patronul, era indignat c[ ace=tia veneau la d`nsul numai
148 G. C[linescu

“wann der Wind in den Taschen blasen tut”, adic[ numai atunci
c`nd le fluiera v`ntul prin buzunare. }n aceast[ ]mprejurare ]l nu-
meau “Jupiter tonans” (214). Tinerii mai veneau acolo =i pentru
fata lui Moritz, Fanny, care simpatiza pe rom`ni =i s-a =i c[s[torit
cu +tefan Dracinski (99). Dar locul principal de ]nt`lnire era
cafeneaua “Troidl” pe Wollzeile (11). Aci Eminescu citea reviste-
le dup[ amiaz[ =i se folosea sub form[ de cafea =i tutun de creditul
pe care i-l deschidea chelnerul Jean. De=i ]n genere rezervat =i
expectativ, se ]nt`lnea cu foarte mul\i prieteni — prefer`nd pe
cei b[tr`ni, care pl[teau consuma\iile — cu Tancu, Burl[, Onesim
|urcan, Stefanelli, Grigorovitza (acesta ]l ducea la localul “Curtea
imperial[”), Slavici, Samoil =i Arcadie Isopescu, Moisil =i al\ii (81,
99) =i, c`nd se ]nt`mpla ca discu\ia s[ fie de ordin filozofic sau
mai ales politic, ie=ea din rezerv[ =i intra ]n v`ltoarea discu\iei,
iritabil la contraziceri =i pierz`nd din modera\ia pe care o punea
de obicei ]n sus\inerea tezei sale. Astfel, unui coleg care suspecta
]n zeflemea p[trunderea din partea poetului a operei Über die
vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grund a lui Schopen-
hauer, ]i r[spunde sup[rat: “E=ti o sec[tur[ =i dac[ nu ai ]n\eles
desf[=urarea unei idei c`nd l-ai citit pe Schopenhauer, nu m[-i
]n\elege nici pe mine!” (214) Discu\iile se sf`r=eau nu rareori cu
petreceri =i hoin[riri p`n[ la ziu[, acoperite din expediente ca
amanetarea hainelor, hoin[riri care, dealtfel, erau inevitabile,
pentru c[ tinerii n-aveau nici cei c`\iva gologani spre a pl[ti
bac=i=ul portarului, c`nd se ]nt`mpla s[ ]nt`rzie peste ora zece.
Eminescu lua bucuros parte la “voroave” =i la petreceri, bea pu\in,
dar se aprindea repede =i, c`nd temperatura era ridicat[, c`nta.
Repertoriul s[u se compunea mai ales din c`ntece na\ionale, pe
care le executa cu mult[ sim\ire. Unul era (99):
Eu sunt Barbul L[utarul,
Starostele =i cobzarul,
Ce-am c`ntat pe la domnii
+i la m`ndre cununii.
Via\a lui Mihai Eminescu 149

}nduioa=area pe care i-o pricinuia acest c`ntec o rezuma prin


explica\ia: “Of... neamul nevoii”. Mai zicea, st`nd ]ntr-o atitudine
patetic[ =i exaltat[, =i alte c`ntece de lume, precum (214):
Frunz[ verde de piper, Toate p`n[-n ziu[ pier.
C`te stele sunt pe cer Numai luna =i o stea
+tie de patima mea...
Ori (18):

Mai turna\i-mi ]n pahare — Dar[ nu-mi umple\i paharul


Voi s[ beau, c[ci sunt setos. Dec`t de la miez ]n jos.
Prietenii care-=i amintesc tinere\ea lui Eminescu, sub impresia
defini\iei de mai t`rziu a operei sale cu formula pesimismului, sau
sub aceea a boalei care l-a r[pus, sunt ]nclina\i s[ ne ]nf[\i=eze via\a
poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceasta este =i o
doz[ de incultur[ =i naivitate. }ntr-o zi, Bari\iu primi de la un coleg
bucovinean, care se sinucisese, Alex. Procinkievicz, urm[torul bilet:
“Moriturus te salutat. Dup[ cum \i-am promis. Adio!” Studentul
f[g[duise c[ se va ]mpu=ca =i, ]ntocmai ca doctorul din Nora, ]=i
vestea acum prietenii. Eminescu primi aceast[ =tire aprobativ: “Bine
a f[cut Procinkievicz. Via\a e un moft, o prostie.” +i de aci discu\ie
aprins[ despre voin\a de a tr[i =i Nirvana, cu largi referin\e din
Schopenhauer din partea lui Eminescu. Bari\iu r[m`ne cu convin-
gerea ]nfiorat[ c[ Eminescu era “pesimist incurabil”, ca =i c`nd
aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o pozi\ie speculativ[ a spiritului,
f[r[ consecin\e practice (11). Filozofia lui Schopenhauer era
sistemul la mod[ pe atunci, precum era acum c`teva decenii, ]n
Occident, intui\ionismul lui Bergson, iar Eminescu era prea filozof
ca s[ parodieze o g`ndire, ilustr`nd-o prin atitudini bombastice.
Mizeria lui era relativ[ =i jovial[, zilele petrecute la Viena ]i sunt
cele mai fericite =i mai active, =i apoi, cum zice Marsilio Ficino ]n
De vita triplici: “To\i oamenii care au fost excep\ionali ]ntr-o art[
major[ au fost melancolici”, cu alte cuvinte nemul\umi\i cu ce-au
]nf[ptuit prin raport la marea oper[ ]ntrev[zut[.
150 G. C[linescu

}ntruc`t prive=te via\a sentimental[ a poetului, cu toat[ discre-


\ia lui ]n materie erotic[, nu mai r[m`ne ]ndoial[, dat[ fiind firea
sa, c[ a fost b`ntuit, =i aici ca =i ]n \ar[, de cele mai violente pasiuni
pentru femei z[rite ]n treac[t sau cunoscute de aproape. O atent[
scrutare a h`rtiilor r[mase, unde apar aluzii la o prim[ dragoste
senzual[ pentru o femeie, m[ritat[, la care =edea ]n gazd[ (ms.
2255, f. 259 urm.), c`te un concept de scrisoare nem\easc[ c[tre
o Fraülein din Viena ori din Berlin, pe care simte c[ e o nebunie
s[ o iubeasc[, dar pentru care e cuprins de o sim\ire cereasc[ =i
romantic[ (ms.2255, f. 304), revel[ o fireasc[ agita\ie puberal[.
Forma obi=nuit[ platonic[, nu lipsit[ de oarecare senzualitate, dar
care transfigureaz[ p`n[ la un punct obiectul ini\ial. Compunerile
poetului din primul an de =edere la Viena sunt mai toate amoroase.
Prin decembrie 1869 ]mb[rb[ta pe o blond[ Marta, deprimat[
de ur`\enia ei (ms. 2259, f. 16):
Altele sunt mai frumoase, mult mai m`ndre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inim[ defel.
Pe c`nd tu!.. e=ti numai suflet. E=ti ca ]ngerul fidel,
Ce pe cel care iube=te ar veghea-n eternitate.
(Marta)
El transcria acum, re]mprosp[t`ndu-=i amintirile, versurile de
dragoste compuse ]n \ar[ (aprilie 1869), probabil pentru Eufrosina
Popescu, pe care se temuse atunci s[ n-o piard[ (ms. 2259, f. 16 v.):
C-o bucurie trist[ te \in acum ]n bra\e,
Privire ]n privire =i s`n pe s`n tr[im.
+i gura ta m-atrage =i ochii t[i m[-nva\[
C`nd \inem fericirea pe s`n cum s-o iubim.
(De-a= muri ori de-ai muri)
Alte versuri (iulie 1869) ne confirm[ culpabilitatea sa erotic[
=i generozitatea adoratei (ms. 2259, f. 31 v.):
Strecor degetele mele printre buclele-\i de aur,
Raze care cad ]n valuri pe un s`n ce n-am v[zut,
Via\a lui Mihai Eminescu 151

C[ci corsetul ce le-ascunde e o straj[ la tezaur,


Iar[ ochii-\i, gardianii, m[ opresc =i m[ sumut.
(Locul aripelor)
Nu =tim dac[ “tezaurul” a r[mas mereu inexpugnabil, dar
Eminescu continua s[ suspine retrospectiv (iulie 1869) pentru “doi
a=tri/ str[lucind alba=tri/ la un ]nger pal” (ms. 2259, f. 17) =i se
pierdea (iulie 1868) ]n adora\iuni superlative (ms. 2259, f. 20 v.
1—21):
Nebun[ copil[, ce-amesteci pl[cerea
Cu l[cr[mi pe care le na=te durerea,
Nebun[ copil[, cu-amorul ceresc —
O, c`t te iubesc!
(C`nd)
Poate c[ iubita din cunoscuta poezie Noaptea, pe care poetul o
a=tepta st`nd ]n fa\a sobei pe un col\ de sofa ro=ie, este tot actri\a
din Bucure=ti, judec`nd dup[ interior. Compunerea ]ns[, dat`nd
din epoca vienez[, palpit[ de o emo\ie recent[:
Cu-ale tale bra\e albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l ]nl[n\ui, pe-al meu piept capul \i-l culci;
+-apoi ca din vis trezit[, cu m`inu\e albe, dulci,
De pe fruntea mea cea trist[ tu dai vi\ele-ntr-o parte.
O ]nt`mplare pe care ne-o poveste=te Stefanelli ne-ar ]ndrept[\i
s[ credem c[ am g[sit sursa ochilor alba=tri din }nger =i demon, dac[
ochii alba=tri n-ar fi a=a de numero=i la Viena =i aiurea. Ap[r`nd pe
dou[ doamne atacate ]ntr-o noapte, dup[ teatru, de ni=te derbedei,
chiar pe Dianagasse, Eminescu =i Stefanelli fac cuno=tin\a a dou[
tinere femei care se las[ conduse acas[ de studen\i =i-i invit[ la ceai
]n c`teva r`nduri. Impresia f[cut[ asupra tinerilor, mai ales de una
din ele, Eliza, este fulminant[: “Am fost primi\i numai de Eliza, c[ci
tovar[=a ei suferea de durere de cap. Eliza era pl[cut impresionat[
de aten\iunea noastr[ =i s-a scuzat c[ ne prime=te ]n toalet[ de toate
zilele =i f[r[ s[ fie frizat[, c[ci, ne zicea ea, se ]nt`rziase frizera, dar
152 G. C[linescu

auzind de la camerist[ c[ sunt domnii de asear[, nu face etichet[


cu ap[r[torii ei de ieri, =i ne prime=te ca pe ni=te vechi prieteni. Era
]mbr[cat[ ]ntr-un admirabil capot lung, de m[tase albastr[ deschis[,
g[tit[ bogat cu dantele. M`necile largi l[sau s[ se vaz[ minunatele
ei bra\e rotunde =i albe ca marmora, =i abia acum, la lumina zilei,
putur[m admira ace=ti ochi mari =i frumo=i, alba=tri ca limpezimea
cerului, care te fermecau cu privirea lor. P[rul era despletit =i at`rna
]n bucle blonde, p`n[ ]n jos pe =olduri, \inut dup[ g`t numai de o
panglic[ albastr[. C`nd se a=eza pe scaun, p[rul ajungea p`n[ pe
covor =i razele de soare ce ]l atingeau ]l pref[cur[ ]ntr-un lung caier
de aur. Eminescu sta ]nm[rmurit f[r[ s[ zic[ un cuv`nt =i privea cu
nesa\ acea ivire fermec[toare =i bogat[ de p[r ce at`rna ca o manta
de aur pe umerii ei rotunzi. Ea observ[ t[cerea noastr[ =i, privind
]n ochii no=tri naivi =i plini de admirare, z`mbi =i zise:
— Privi\i la p[rul meu despletit? V-am cerut scuze c[ v-am primit
astfel...”
La ie=irea ]n strad[ tumultul din sufletul lui Eminescu izbucni:
“—M[! — zise el lui Stefanelli — cuno=ti tu povestea Ilenei
Cosinzene? A=a mi-o ]nchipuiesc eu cum e aceast[ dam[. Ai v[zut
ce ochi frumo=i alba=tri, ce p[r bogat de aur =i ce frumoas[ e ]n
toate? Parc[-i chip t[iat din marmor[. E ]n stare s[-\i turbure
min\ile =i s[ te cuprind[ ]n vraja ei demonic[. Nu m[ mai duc la
d`nsa.”
S-a mai dus totu=i s[-i fac[ ]n chip de joc savante declara\iuni
romantice =i s[-=i consolideze probabil o tem[ poetic[ ce-l
urm[re=te ]n vremea aceasta, Demon =i ]nger (214).
Dealtfel, Eminescu compunea =i copia cu febrilitate poezii =i
nuvele, pl[nuia drame numeroase =i-=i punea la punct poeziile
mai vechi cu scopul de a le publica, toate acestea ]n cea mai mare
tain[. }n 1870 S[rmanul Dionis era terminat, =i ]n od[i\a lui
Isopescu, care locuia la un evreu spaniol Camondo, o discu\ie
aprins[ se ]ncinse ]ntre autor =i V. Burl[, care =edea =i el ]ntr-o
c[m[ru\[ apropiat[ din acela=i imobil, acesta din urm[ comb[-
Via\a lui Mihai Eminescu 153

t`nd scrierea. Disputa deveni peripatetic[, ]ntruc`t combatan\ii


]nfierb`nta\i o purtar[ p`n[ la “Troidl” (81). Notele esen\iale ale
acestei literaturi, care oglinde=te psihologia momentului, sunt:
un romantism extravagant, senza\ional, problema sufletului =i
“na\ionalismul”. Din cauza lecturilor filozofice =i sub imperiul
v`rstei critice, Eminescu este st[p`nit, ca orice t`n[r, dealtfel,
de obsesia eternit[\ii. Toate ]nsemn[rile =i scrierile din aceast[
vreme trateaz[ cu mai mult[ sau mai pu\in[ filozofie aceast[ idee,
rezolvat[ prin palingenezie, metempsihoz[, evaziune din timp =i
spa\iu, identitatea ]n absolut, iar moartea care-l cutremur[ =i-l
urm[re=te ]n toate poeziile (Mortua est, De ce s[ mori tu, De-a=
muri, ori de-ai muri) este conjurat[, poate chiar de acum, cu
astfel de metafizic[:
“Moartea este stingerea con=tiin\ei identit[\ii numerice. Dar
identitatea numeric[ a unui individ nu este dec`t o frunz[ din
miile de frunze-n genera\ii, pe care arborul lumii le produce cu
fiecare prim[var[, astfel c[, ]nchipuindu-ne chiar pieirea des[v`r-
=it[ a organului omenesc de percep\iune, totu=i aceast[ stare
prob[ =i necon=tie a universului r[m`ne fa\[ cu eternitatea, prin
urmare, ca o nesf`r=it[ probabilitate. Dac[ acum, peste (subiectiv
vorbind) miliarde de ani, acest tip omenesc ar r[s[ri iar, faptul
c[ acest timp nemi=cat s-a scurs f[r[ ca el s-o poat[ =ti, c[ci timp
n-a existat ]n lipsa lui, ar face ca tot acel timp s[ fie mai pu\in
dec`t [o] clip[ de adormire, ]n care el =i-ar fi suspendat func\iu-
nea. Este nu numai verosimil, ci sigur cum c[ moartea des[v`r=it[
a intelectului nostru afl`ndu-se fa\[ cu posibilitatea infinit[ a
eternit[\ii, dup[ un interval nem[surabil de lung, dar a c[rui
lungime e indiferent[, va reapare iar[=i cu acelea=i func\iuni =i
sub acelea=i condi\ii — =i-n aceasta const[ nemurirea sa. C[ci,
dac[ ne-nchipuim eternitatea moart[ ca o urm[ de loterie, ]n care
stau ]nchise toate formele vie\ii, e neap[rat c[ ]n ea se va trage
odat[ (=i momentul acesta e indiferent oric`t de dep[rtat ar fi)
num[rul specific al formei omene=ti. Dar totu=i aceasta e cu
154 G. C[linescu

putin\[ numai ]ntr-un caz, dac[ mul\imea formelor posibile de


via\[ ar fi (oric`t de mare ar voi, c[ci e indiferent), dar totu=i
m[rginit[ — ]ndat[ ]ns[ ce ar fi nem[rginit[, atuncea probabilitatea
ar dispare, c[ci ar fi ca o loterie ce s-ar trage etern, dar cu numere
infinit de multe, astfel ]nc`t tocmai num[rul formei omene=ti nu
s-ar trage niciodat[. R[m`ne a decide dac[ num[rul formelor, pe
care natura le produce, este m[rginit.” (Ms. 2255, f. 10.)
Eminescu colecta seara ]ntr-un Fragmentarium toate elucubra-
\iile romantice care-i treceau prin minte sau ]i erau sugerate de
lectura c[r\ilor de duzin[ r[scolite peste zi pe la anticari. Spre a
ne da seama de visurile care ]nstr[inau pe poet de lumea colegilor
=i pe care le purta pe uli\ele de noapte ale Vienei, vom analiza
c`teva din paginile de proz[, scrise ]n raza unei epoci al c[rei
centru ]l formeaz[ S[rmanul Dionis, dar g`ndite aproape sigur la
Viena. Iat[, de pild[, un proiect de nuvel[ neterminat[ (ms. 2255,
f. 1 urm.):
Temni\[ ud[, podit[ cu c[r[mid[, gratii ]nalte de fier la ferestre,
prin care prive=te palid[ luna. O femeie alb[ ca varul, rezemat[
de un st`lp, aiureaz[ ]n fa\a cadavrului unui prunc, invoc`nd pe
un +tefan, tat[ al copilului, care poart[ coroan[. E evreic[, sufer[
pentru Israil, iar copilul — ]n r[t[cirea ei — este Mesia. Al doilea
tablou ne ]nf[\i=eaz[ o uli\[ din Suceava, la miezul nop\ii. }ntr-o
cas[, b[tr`nul Levy Canaan =i cu ginerele s[u Ruben, care a adus
un sac plin ]n spinare, se ceart[ asupra sumei cu care au v`ndut
pe Hagar cre=tinului. Hagar se vede a fi fata lui Levy =i mireasa
lui Ruben. Pretinz`nd to\i banii, Ruben e ucis de b[tr`n, care,
]mbr[c`nd hainele domne=ti aflate ]n sacul amintit =i, nebun,
dorind s[ str`ng[ bani spre a merge la Ierusalim, porne=te pe sub
zidul cet[\ii Suceava, la ]nchisoarea unde se afl[ Hagar. Aceasta,
v[z`nd c[ nu e +tefan, ]l gone=te. Al treilea tablou este mai lugubru
=i mai misterios. Un cavaler c[l[tore=te prin mla=tinile Bugeacului,
spre un castel al c[rui clopot ]l aude din dep[rtare pun`nd urechea
la p[m`nt. Trece pe pode\ul mi=c[tor, bate cu ciocanul ]n poart[,
Via\a lui Mihai Eminescu 155

intr[ ]ntr-o lini=te ]nfior[toare, ]n vreme ce poarta se ]nchide


singur[ dup[ sine. Condus de o flac[r[ aerian[ prin coridoare
pustii =i sinistre, se treze=te ]n fa\a unui om grozav, care ]l opre=te
cu sabia ]ns`ngerat[. Lu`nd de la acesta o cheie, p[trunde ]n sf`r=it
]ntr-o sal[ unde, ]ntr-un sicriu, doarme o fat[ frumoas[, p[zit[
de statui de marmur[ neagr[ cu s[bii ]n m`ini. Statuile ridic[
s[biile, se str`ng ]n jurul cavalerului, moarta se ridic[, viteazul o
s[rut[ =i totul se n[ruie. C`nd se scoal[, cavalerul se afl[ pe un
pat de catifea, iar al[turi de el st[ o femeie nespus de frumoas[,
anume Angela.
O alt[ lung[ povestire trateaz[ un caz de metempsihoz[ (ms.
2255, f. 92 urm.): Ne afl[m la Memphis ]n Egipt, ]ntr-o noapte de
inevitabil[ lun[. Pe Nil, ]ntr-o barc[, se plimb[ ]ntristatul rege Tlà,
c[ruia i-a murit so\ia Rhodope, nume ce mai apare =i ]n citatele
versuri c[tre Chibici, ]n amintirea universit[\ii, unde profesorul:
Pe nevasta lui, Rhodope.
}l descriu pe craiul Rhamses,
Regele debarc[ pe treptele palatului, se urc[ ]ntr-o sal[ mare,
de unde are priveli=tea nocturn[ a metropolei =i, lu`nd o fiol[
dintr-o bucat[ de ametist, toarn[ ]ntr-o cup[ cu ap[ sf`nt[ de Nil
trei pic[turi de cerneal[. Apa se face pe r`nd aurie, roz[, albastr[,
=i el vede ]n turburarea ei re]ncarn[rile lui viitoare peste 5000 de
ani: un om b[tr`n, ple=uv, dormind la umbra unei biserici, ]n apa
aurie, un t`n[r frumos ]n cea roz[ =i un om sinistru ]n cea albastr[.
Invoc`nd pe Isis, aceasta r[spunde: “Pulbere e ceea ce exist[
]ntotdeauna. Tu nu e=ti dec`t o form[ prin care pulberea trece.”
Muncit de g`ndul eternit[\ii, Tlà intr[ cu o facl[ ]ntr-o piramid[
]n fundul c[reia se afl[ un lac. Eminescu avea, cum vedem,
pasiunea misterelor concentrice =i succesive. }n lac se afl[ o insul[
acoperit[ cu o dumbrav[. Regele arunc[ facla ]ntr-o urn[ de piatr[,
fluidul din ea se aprinde =i, la lumina v`lv[taiei, faraonul trece
lacul spre insul[, unde pe un piedestal se g[sesc dou[ sicrie. }ntrunul
156 G. C[linescu

din ele st[ ]ntins[ defuncta Rhodope. Dup[ ce-i depl`nge moartea,
regele cade pe pieptul ei =i moare.
Peste c`teva mii de ani, ]n Spania. Un cer=etor nebun care strig[
“Cucurigu”, gonit cu pietre de copii, adoarme l`ng[ palatul sfatului
negustoresc din Sevilla. Baltazar — acesta-i numele nebunului —
viseaz[ cum din g[lbenu=ul unui ou devine coco=, apoi pierde orice
con=tiin\[. Crezut mort, e dus la cimitir =i ]ngropat ]n prip[ ]n
paie =i pu\in p[m`nt, dar la \`r`itul greierilor b[tr`nul se de=teapt[
s[n[tos, ]ns[ f[r[ memorie. Instinstiv, el se duce la o cas[ dintr-o
ulicioar[ str`mt[, se ]mbrac[ ]n haine frumoase =i-=i taie barba
cu foarfecile =i, astfel intrat ]n fiin\a unui marchiz, merge la casa
unui conte pe a c[rui fiic[ trebuia s-o ia ]n c[s[torie, cu toat[
]mpotrivirea fetei. Rugat de fat[, el face un gest nobil: renun\[ la
c[s[torie =i-i d[ jum[tate din averea sa. Apoi, suindu-se ]ntr-o
tr[sur[, iese din ora= =i ajunge la un castel. Aci od[i goale, portrete
=terse, u=i ferecate. Cu o lum`nare ]n m`n[, intr[ ]ntr-o odaie
f[r[ ferestre, de-aci printr-un perete ce se desface coboar[ ]ntr-o
subteran[ cu statui de cavaleri ]n piatr[. Sp[rg`nd cu spada
c[ma=a unui vin gros dintr-o bute ce st[ pe t[lpi de lemn =i b`nd
din acest vin cu o cup[ de argint, cade ]ntr-o dulce be\ie =i
adoarme. A doua zi, trezindu-se, deschide cu o cheie o subteran[
al[turat[, unde se v[d mul\ime de l[zi cu argint; ]ntr-alt[ hrub[,
pe care o deschide, sunt l[zi cu aur, ]ntr-alta, ]n sf`r=it, diamante,
rubine, m[rg[ritare. }n anume ]nc[pere, ]ntr-un sicriu ]nvelit cu
o p`nz[ alb[, se g[se=te un craniu. }n vreme ce misteriosul
personaj declam[ elogiul aurului, un individ care se cheam[ =i se
simte marchizul de Bilbao, adic[ tocmai ce pretindea c[ este
b[tr`nul pref[cut marchiz, se de=teapt[ ]ntr-o odaie a casei
contelui, unde visase c[ f[cuse ceea ce f[cuse cel[lalt. El e mirat
de actul de dona\iune =i de renun\area la c[s[torie, pe care le
t[g[duie=te =i le retrage. Mirat, pleac[ repede la castelul de \ar[,
unde servitorii declar[ c[ venise ]nc[ o dat[ cu o zi ]nainte. Dup[
o cotrob[ire a casei pustii, se opre=te ]n fa\a oglinzii. Cu groaz[,
Via\a lui Mihai Eminescu 157

observ[ c[ imaginea din oglind[ are o individualitate proprie, st[


serioas[ c`nd el r`de =i nu-i reproduce mi=c[rile. Ca orice spaniol
care se respect[, provoac[ la duel propria sa imagine, care, ie=ind
dind[r[tul oglinzii, ]l ucide. Cur`nd dup[ aceasta, Dona Ana pri-
me=te ]napoi actul de dona\ie =i scuze. Marchizul, r[mas ]n credin-
\a c[ b[g[\ia este totul, face experien\e erotice la Madrid. Pentru
a pune la ]ncercare pe Ella, ]i m[rturise=te c[ nu mai are dec`t
un milion, pe care i-l =i d[. Ea pare indignat[, \ip[ dragostea ei
dezinteresat[, dar, odat[ ]n posesia banilor, fuge. La =tirea ruinei
marchizului to\i prietenii ]l p[r[sesc, =i avatarul regelui egiptean
Tlà moare a doua oar[.
Al treilea act se petrece ]n secolul trecut, pe vremea \ig[rilor.
}ntr-o biseric[, s-ar p[rea ]n Fran\a, este expus pe un catafalc
cadavrul unui t`n[r, pe care-l depl`nge o t`n[r[ fat[. Un dr.
Dreifuss sus\ine ]ns[ c[ nu e mort, =i ]ntr-adev[r, duc`ndu-l acas[,
mortul ]nvie l`ng[ mam[-sa. Leg[tura dintre t`n[rul Angelo =i
fat[ este mai mult dec`t o dragoste. Este instinctul unei afinit[\i
str[vechi. Lui Angelo i se pare c[ el a fost rege egiptean, iar fata,
so\ia sa Rhodope; fetei c[ el a fost t`n[r, apoi nebun; adic[ au
am`ndoi amintirea re]ncarn[rilor. Ceea ce se petrece apoi este
foarte tenebros. Un doctor de Lys duce pe Angelo cu ochii lega\i
la clubul “Amicii ]ntunericului”, pentru a-l convinge de existen\a
spiritelor. Sun`nd de trei ori dintr-un clopo\el =i strig`nd “Abra-
cadabra!”, apare ]naintea sa un androgin de o frumuse\e demo-
nic[, Cezar sau Cezara. La cerere, demonul invocat schimb[ bolta
]ntr-un salon, apoi ]ntr-o sal[ de bal. La o reprezenta\ie improvi-
zat[ ]n care joac[ Angelo =i Cezara, cel dint`i se las[ ]mbr[\i=at
de demonica fat[, care-l cheam[ ]n cabin[ =i-l desfat[ cu goliciu-
nea sa. De aci ]ncolo Angelo se las[ cu des[v`r=ire dominat, sub
o form[ de masochism =i chiar flagelantism a=a de violent, ]nc`t
cit[m c`teva r`nduri, spre a vedea ce deziderate erotice zbuciumau
spiritul lui Eminescu ]n acea vreme:
“Ea se juca cu el, ]l str`ngea-n bra\e, []]l desmierda ca pe un
copil ori ca pe o pasere, pe care ar omor`-o str`ng`nd-o =i
158 G. C[linescu

desmierd`nd-o... +i fa\a ei neted[, plin[, dulce se al[tura de fa\a


lui, el sim\i ca =i c`nd i-ar fi =ters fa\a c-o catifea, gura ei se lipise
de urechea lui... — Sunt demonul amorului — zicea ]ncet — sunt
un drac, s-o =tii, s-o =tii... M[ prind de tine ca iedera de stejar,
p`n[ ce corpul t[u se va usca ]n ]mbr[\i=[rile mele, cum stejarul
se usuc[ supt de r[d[cinile iederei. Te nimicesc, voi s[-\i beau
sufletul, s[ te sorb ca pe o pic[tur[ de rou[ ]n inima mea ]nsetat[...
]ngere! Ea-l ]nl[n\uia cu bra\ele =i cu picioarele... ]l str`ngea tare
la piept, ca =i c`nd ar fi voit s[-l sfarme, ca =i c`nd n-ar fi voit ca
pieptul ei s[ se umfle...”
Dup[ un scurt episod, ]n care Cezara arunc[ ]n bra\ele lui
Angelo pe Lilla, fat[ bl`nd[ cu dulceg[rii burgheze, spre a-i da
putin\[ s[ aleag[ ]ntre dou[ amoruri..., ]ntre unul ordinar meschin,
=i ]ntre durere, pasiune, turbare, ]ntre Lilla =i Cezara, nuvela
r[m`ne neterminat[, ca o c[rare ce se pierde ]ntr-o paragin[.
Vrednic de notat este c[ episodul egiptean seam[n[ aidoma
cu cuprinsul poeziei Egipetul, care ]ns[ a avut =i o ]ntrebuin\are
versificat[ ]ntr-o lung[ poem[. }n afar[ de metempsihoz[ ]l mai
obseda pe Eminescu ideea romantic[ a devenirii, a caducit[\ii
societ[\ilor umane, pe care, ]ntr-un chip pu\in asem[n[tor dialogu-
rilor lui Leopardi, voia s-o demonstreze ]ntr-un tablou general al
civiliza\iilor, Tempora mutantur, Skepsis sau Panorama de=er-
t[ciunilor, cuprinz`nd epoca preistoric[, Babilonul, Ninive, Iudeea,
Egiptul, Grecia, Roma, Dacia, n[v[lirea barbarilor, Revolu\ia
francez[, Napoleon I (ms, 2259, f. 86-104). Chiar ]n compunerile
cu aspect a=a-zis “na\ionalist”, cum ar fi Mure=an, tablou dramatic,
poem ce ar fi vrut s[ fue un fel de Faust rom`n, preocuparea
filozofic[ st[p`ne=te, =i astfel Mure=an devine Indiferen\ialul,
Nirvana, fa\[ de un geniu al luminii, Iris (ms. 2254, f. 74; ms.
2283, ff.138 v. — 113 v.).
Pe c`nd ]ns[ mintea lui Eminescu este cotropit[ de fantezii
mirifice, de faraoni egipteni re]ncarna\i, femei demonice, marchizi
spanioli, castele misterioase, u=i tainice, bol\i subterane, apari\ii
Via\a lui Mihai Eminescu 159

terifiante, adic[ de ]ntreg aparatul romanului romantic senza-


\ional, precum =i de problema vie\ii =i a mor\ii, rezolvat[ cu o
metafizic[ mai mult sau mai pu\in preten\ioas[, con=tiin\a artistic[
urma ]ns[ un drum lent, dar sigur — =i Eminescu arunca una dup[
alta paginile scrise prin sertare =i ]=i preg[tea cu mult[ inteligen\[
tehnica poetic[. Am v[zut cum la Bucure=ti colecta poezii populare
de la prieteni, ]n special de la ardeleni, ceea ce explic[ mul\imea
ardelenismelor ]n unele scrieri, cum ar fi de pild[ Geniu pustiu.
Eminescu sim\ea, ca poet adev[rat, c[ nu e cu putin\[ o literatur[
temeinic[ f[r[ o limb[ flexibil[ =i autentic[ =i-=i mai d[dea iar[=i
seama c[ limba literar[ nu putea fi nici dialectal[, dar nici lipsit[
de seva p[m`ntului. De aceea, resping`nd fraza greoaie a lui
Slavici, se indigna ]n acela=i timp de limba revistelor =i gazetelor
din Bucure=ti =i din Ia=i, pe care le primeau =i citeau studen\ii,
]mpestri\at[ cu vorbe fran\uze=ti, bulg[re=ti, grece=ti, turce=ti =i
]n care singurele cuvinte rom`ne=ti — zicea el — erau: ba, da, tu,
eu (81). Eminescu tr[gea cu urechea la graiul colegilor care ve-
neau din toate p[r\ile locuite de rom`ni, =i ]ndeosebi al solda\ilor
rom`ni ]ncorpora\i ]n Viena, ]nsemna cuv`ntul rar =i ]ntreba:
“unde se zice a=a?”, preocupat de realitatea vorbirii =i dispre\uitor
de limba “p[s[reasc[”, adic[ de aceea f[r[ substrat etnic. }n afar[
de aceasta f[cea, ]n vederea variet[\ilor rimelor, v`n[toare de
vorbe “rebele”, adic[ vocabule nesupuse regulilor gramaticale, cum
ar fi cele cu trei termina\iuni, ca =coal[, =coli =i =coale, =i “dezgropa”
cuvinte, pentru ca prin rim[ s[ le dea drumul din nou ]n vorbirea
curent[, precum a =i izbutit s[ fac[ (210). Versifica\ia lui Eminescu
era de pe atunci meticuloas[ =i savant[ =i, odat[ tema fixat[,
compunerea trecea prin lungi =i dificile metamorfoze, pentru ca
s[ fie uneori abandonat[ ca un fluture care moare abia ie=it din
pup[. Marginile paginilor devin un calcul vast, cu o m[runt[ conta-
bilitate de rime, =i fiecare vers ispite=te un num[r de logodne ca,
spre pild[: “a naturii iscoad[”, ce ]ncearc[ s[ se ]mperecheze cu
coad[, road[, ]nnoad[, noad[, =oad[ (ms. 2254, f. 95), sau gol ]n
160 G. C[linescu

consonan\[ cu rotogol, pistol, obol, p`rjol, pristol (ms. 2256,


passim.). Toate aceste socoteli formate duc ]n cur`nd pe poet la
alc[tuirea unui Dic\ionar de rime (mss. 2265, 2271—74).
C`nd crezu c[ unele compuneri, dup[ ]ndelungi dospiri au
]nf[\i=are onorabil[, le puse ]ntr-un plic =i, ]nso\ite de o scrisoare
ceremonioas[, le trimise Convorbirilor literare, a=a cum f[cuse,
patru ani mai ]nainte, cu versurile publicate ]n revista Familia.
Junimi=tii, care pe c`t se vede nu citeau Familia, r[maser[
surprin=i =i ]nc`nta\i (152).
“Pe la sf`r=itul lunii februarie sau ]nceputul lunii martie 1870
— ]=i aminte=te Iacob Negruzii — m[ ]ntorceam ]ntr-o sear[ acas[
de la o adunare. Plecasem mai devreme dec`t se obi=nuie=te, c[ci
scriind pe atunci idila Miron =i Florica eram toat[ vremea preocu-
pat de poema mea. Ajunsesem la c`ntul din urm[ =i cugetam pe
care din sf`r=iturile ce mi se ]nf[\i=au ]n ]nchipuire era mai bine
s[ aleg. Acas[ m[ pusei la gura sobei =i l[sam s[-mi treac[ pe
dinaintea ochilor deosebite imagini din idila mea — petrecere ce
are un farmec nespus pentru oricare autor. Arunc`nd ochii din
]nt`mplare asupra mesei mele de lucru, v[zui o scrisoare nedes-
chis[, pe care nu o b[gasem ]n seam[. Era adresat[ “Redactorului
Convorbirilor literare” =i scris[ cu litere mici =i fine ca de o m`n[
de femeie. Mi-am zis c[ trebuie s[ fie de la una din numeroasele
poete tinere din provincie, care voiau s[ li se tip[reasc[ versurile
]n revista noastr[. Deschiz`nd plicul, g[sii o scrisoare, ]mpreun[
cu o poezie intitulat[ Venere =i madon[, am`ndou[ isc[lite M.
Eminescu. Numele Eminescu nu avea aparen\a a fi real, ci ]mi p[ru
]mprumutat de vreun autor sfiicios, ce nu vrea s[ se dea pe fa\[.
Deprins cu pacheturi ]ntregi de versuri =i proz[ ce-mi veneau
zilnic, m[ pusei s[ citesc cu indiferen\[ poezia Venere =i Madon[,
dar de la a treia strof[, care ]ncepea cu versurile:
Rafael pierdut ]n visuri ca-ntr-o noapte ]nstelat[,
Suflet ]mb[tat de raze =i d-eterne prim[veri...
Via\a lui Mihai Eminescu 161

interesul mi se de=tept[ =i merse cresc`nd p`n[ la sf`r=it. Foarte


impresionat, am cetit poezia de mai multe ori ]n =ir, iar a doua zi
des-de-diminea\[ m-am dus la Maiorescu cu manuscrisul ]n
m`n[...
— }n sf`r=it, am dat de un poet, i-am strigat intr`nd ]n odaie
=i ar[t`ndu-i h`rtia.
— Ai primit ceva bun? r[spunse Maiorescu. S[ vedem!
— El lu[ poezia =i o ceti, apoi o ceti =i a doua oar[ =i zise:
— Ai dreptate, aci pare a fi un talent adev[rat. Cine este acest
Eminescu?
— Nu =tiu, poezia e trimis[ din Viena.
—Foarte interesant, zise ]nc[ o dat[ Maiorescu, las[ manu-
scrisul la mine.
Peste c`teva zile, fiind adunarea “Junimii” =i Maiorescu citindu-ne
versurile Venere =i Madon[, to\i, =i mai ales Pogor, au fost ]nc`nta\i
de acest poet necunoscut.”
La 15 aprilie 1870 poezia Venere =i Madon[ ap[rea ]n Convorbiri
literare, =i odat[ cu ea ]ncepea =i reputa\ia de poet a lui Eminescu.
Pu\in dup[ aceea poetul trimise, ]ncurajat de succes, poezia
Epigonii, ]n care, precum se =tie, os`ndea noua genera\ie blazat[,
elogiind pe ]nainta=i. O coresponden\[ se leg[ ]ntre el =i Iacob
Negruzii, caracterizat[ din partea lui Eminescu printr-o lini=te =i
o corectitudine exemplare =i o luciditate a g`ndirii =i a expresiei
de om cu des[v`r=ire cult (186). }ntr-o scrisoare se ap[ra de
obiec\iunea probabil[ a unei exagerate pre\uiri a vechii genera\ii
(152):
“Poate c[ Epigonii s[ fie r[u scris[. Ideea fundamental[ e
compara\iunea dintre lucrarea ]ncrezut[ =i naiv[ a predecesorilor
no=tri =i lucrarea noastr[ trezit[, rece. Prin operele liricilor rom`ni
tineri, se manifest[ acel aer bolnav, de=i dulce, pe care germanii
]l numesc Weltschmerz. A=a Nicoleanu, a=a Schelitti, a=a Matilda
Cugler — e oarecum con=tiin\a adev[rului trist =i sceptic, ]nvins
de c[tre culorile =i formele frumoase, e ruptura ]ntre limea
162 G. C[linescu

bulg[rului =i lumea ideii. Predecesorii no=tri credeau ]n ceea ce


scriau, cum Shakespeare credea ]n fantasmele sale, ]ndat[ ]ns[
ce con=tiin\a vede c[ imaginile nu sunt dec`t un joc, atunci, dup[
p[rerea mea, se na=te ne]ncrederea sceptic[ ]n propriile sale
crea\iuni.
Compara\iunea din poezia mea cade ]n defavorul genera\iunii
noi, =i cred cu drept.”
}nt`mpl`ndu-se s[ plece la b[i ]n Austria, Iacob Negruzii \inu
cu orice chip s[ cunoasc[ pe miraculosul t`n[r =i, ]n acest scop,
se opri la Viena.
“Ajuns la Viena, m[ dusei la cafeneaua “Troidl” din Wollzeile,
unde =tiam c[ este locul de adunare al studen\ilor rom`ni, =i m[
a=ezai la o mas[ deoparte, l`ng[ fereastr[, de unde, f[r[ a fi b[gat
]n seam[, puteam observa pe to\i tinerii ce vorbeau ]ntre d`n=ii
rom`ne=te. Erau mul\i aduna\i ]n ziua aceea, unii p[reau mai
inteligen\i, al\ii mai pu\in, dar toate figurile aveau expresiuni
comune, ]nc`t ]mi zisei c[ Eminescu nu poate s[ fie printre d`n=ii.
Deodat[ se deschide u=a =i v[d intr`nd un t`n[r slab, palid, cu
ochii vii =i vis[tori totodat[, cu p[rul negru, lung, ce i se cobora
aproape p`n[ la umeri, cu un z`mbet bl`nd =i melancolic, cu
fruntea ]nalt[ =i inteligent[, ]mbr[cat ]n haine negre, vechi =i cam
roase. Cum l-am v[zut, am avut convingerea c[ acesta este
Eminescu =i f[r[ un moment de ]ndoial[ m-am sculat de pe scaun,
am mers spre d`nsul =i, ]ntinz`ndu-i m`na, i-am zis: “Bun[ ziua,
domnule Eminescu!” T`n[rul ]mi d[du m`na =i privindu-m[ cu
surprindere: “Nu v[ cunosc, r[spunse el cu z`mbet bl`nd.
— Vede\i ce deosebire ]ntre noi, eu v-am cunoscut ]ndat[.
— Poate nu sunte\i din Viena?
— Nu.
— Dup[ vorb[ sunte\i din Moldova... poate din Ia=i?
— Chiar de acolo.
— Poate sunte\i domnul... Iacob Negruzzi? zise el cu sfial[.
Via\a lui Mihai Eminescu 163

— Chiar el.
— Vede\i c[ =i eu v-am cunoscut.” (152)
Negruzii a mai stat vreo s[pt[m`n[ la Viena, petrec`nd vremea
]n intimitatea lui Eminescu, discut`nd probleme literare =i politice
(izbucnise atunci r[zboiul franco-german) =i ]mbiindu-l ca la
sf`r=itul studiilor s[ vin[ s[ se stabileasc[ la Ia=i (152). Redactorul
Convorbirilor ]i mai d[rui, acum sau ]n alt[ ]mprejurare, opera
complet[ a lui Schopenhauer, pe care junimi=tii, ]ndeosebi Maio-
rescu, o pre\uiau tot at`t de mult ca =i Eminescu, f[r[ s[ fie prin
aceasta pesimi=ti.
+i, dealtfel, nimic din purtarea poetului nu ar[ta blazarea. Cel
care blama scepticismul =i r[ceala epigoniilor era el ]nsu=i un spirit
activ =i ardent, =i aceasta se observa ]n participarea sa la ]ntrunirile
studen\e=ti. La Viena existau pe atunci dou[ societ[\i studen\e=ti,
una numit[ “Societatea studen\easc[ =tiin\ific[-social[ «Rom`-
nia»”, din care puteau face parte numai studen\i rom`ni, =i un fel
de club, deschis oricui, =i intitulat pompos “Societate literar[ =i
=tiin\ific[ a rom`nilor din Viena”. Abia ]nmatriculat la Universitate
(2 oct. 1869), Eminescu se gr[be=te s[ se ]nscrie ]n am`ndou[
societ[\ile, pl[tind taxele de ]nscriere =i r[m`n`nd dator cu restul,
=i chiar din prima zi ia parte la o =edin\[ a celei din urm[, ]n care
Vasile Bumbac cite=te traducerea unei ode hora\iene. Cur`nd ]ns[
poetul fu nevoit s[ constate c[ activitatea celor dou[ asocia\ii era
ne]nsemnat[, c[ studen\ii rom`ni erau destul de dezbina\i, =i unii
nici nu vorbeau cumsecade rom`ne=te. C`nd a=adar, la propunerea
zice-se a lui Alecu Hurmuzachi, Aurel Mure=anu sau altcineva
arunc[ ]n aer ideea contopirii celor dou[ asocia\ii ]ntr-un corp
mare =i activ sub denumirea de Rom`nia Jun[, dup[ muzziniana
Giovine Italia (28), Eminescu, rezervat ]n chestiuni m[runte, ]=i
]nsu=i cu aprindere ideea =i deveni pe dat[ elocvent (86):
“Domnilor! ]ncepu el s[ argumenteze junelui auditoriu. Un
comerciant are un capital de 1.000.000. Firma sa e X! Capitalul
164 G. C[linescu

s[u nu ar fi acela=i dac[ el s-ar numi Y sau Z? Noi suntem o


societate cu un capital de principii =i de inteligen\e — firma noas-
tr[ e “Rom`nia” — presupunem c[ firma noastr[ ar fi de ex.
“Rom`nismul” — fondul nostru, fiin\a noastr[ moral[ n-ar fi ace-
ea=i? Comerciantul de sub firma X presupuneam c[ bancrutez[,
oare caracterul firmei lui, cu toate c[ numele a r[mas acela=i, nu
se schimb[? Dovad[, dar, cum c[ firma, numele, nu e lucrul, fiin\a
]ns[=i — cum haina ce-o poart[ un om nu-i omul ]nsu=i — cum
zdrean\a unui nume obscur poate acoperi geniu — cum purpura
unui nume regal poate ]nvesti pe un idiot.
Cine conspir[, dar, contra legii fundamentale a «Rom`niei»,
acela e mai conspirator dec`t cel care conspir[ contra numelui, a
hainei, pentru c[ acea hain[ e str`mt[, =i noi vrem s[-i croim tot
acestei societ[\i o hain[ mai larg[, ]n care s[-ncap[ toat[ lumea
rom`neasc[ din Viena.”
Ceea ce caracterizeaz[ ac\iunea lui Eminescu din aceast[ vreme
este maturitatea g`ndirii sale pe atunci revolu\ionar-burghez[ =i
un superior sim\ practic ]n domeniul social, ]n contrast oarecum
cu exaltarea roman\ioas[ a imagina\iei poetice. El ]=i d[dea seama
c[ numai un contact str`ns ]ntre exponen\ii tuturor provinciilor
locuite de rom`ni putea da acea con=tiin\[ unitar[ de afirmarea
c[reia depindea viitorul politic al rom`nilor din imperiu =i c[
studen\imea era ]n stare s[ realizeze acel contact. Pricepea iar[=i
c[ piedica cea mare a dezvolt[rii elementului rom`n o forma
principiul dualist al imperiului =i c[ acesta nu ar fi putut fi n[ruit
dec`t prin afirmarea solidar[ a tuturor celorlalte na\iuni conlocu-
itoare =i asuprite. Cu o limpeziciune =i un curaj remarcabile, publi-
c[ ]n gazeta Federa\iunea din Pesta, ]n aprilie 1870, o serie de
articole (S[ facem un congres, }n unire e t[ria, Echilibrul), semnate
cu pseudonimul Varro =i ]n care, combat`nd cu energie dualis-
mul, recomanda un congres general al na\iunii rom`ne, care s[
comunice tronului voin\a ei =i solidaritatea cu celelalte popoare
asuprite din Austria. Articolele con\in violen\e =i ]ndr[zneli
Via\a lui Mihai Eminescu 165

nemaipomenite. Despre magna\i se scrie: “Vina acestei direc\iuni


o au descreiera\ii lor de magna\i, a c[ror vanitate ]i f[cea s[ cread[
cum c[ ]n aceast[ \ar[, ce e mai mult a noastr[ dec`t a lor, ei vor
putea maghiariza p`n[ =i pietrele. Magna\i care =i-ncepeau via\a
cu scrieri fanatice =i exaltate, spre a o sf`r=i ]n vreo cas[ de nebuni
ori ]n drojdiile vi\iilor be\iei =i ale desfr`n[rii; copii b[tr`ni ce
p[teaz[ p[rul lor cel alb cu tot ce e mai degradat, mai obscen,
mai teluric, ]n aceast[ natur[ ce-i zic omeneasc[.”
Austria era, nici mai mult, nici mai pu\in, amenin\at[ cu revolu\ia:
“Nu, unitatea Austriei nu cere existen\a unei Ungarii, cum este ea
ast[zi; Ungaria, cum este, nu e o condi\iune a Austriei. Noi am putea
uza de drepturile noastre prin propria noastr[ ini\iativ[, am putea
proclama autonomia Transilvaniei... Austria ]nc[ n-a avut o r[scoal[
militar[, dar se prea poate ca timpul s[ nu fie tocmai departe, c[ci
ast[zi prin voluntari armata cuget[, pre c`nd ieri ]nc[ era numai o
mas[.”
Nu e de mirare, dup[ asemenea temerit[\i, c[ Eminescu fu citat
de procurorul public din Pesta =i amenin\at cu un proces de pres[,
care ]ns[ se pare c[ n-a mai avut loc. C[ pe Eminescu ]l preocup[
]n chip sincer problema de=tept[rii na\iei ne este ]nc[ o dovad[
proiectul unui ciclu de conferin\e populare, pe care ar fi voit s[ le
\in[ ]n Maramure=, cu urm[toarele subiecte: 1) Geniu na\ional;
2) }n favoarea teatrului; 3) Studii asupra pronun\iei; 4) Patria
rom`n[; 5) Poezia popular[ (ms. 2257, f. 88).
}nt`mplarea a f[cut ca ]n anul 1870 s[ se ]mplineasc[ patru
sute de ani de la ]ntemeierea M`n[stirii Putna. Deoarece ]n ziua
de Sf. M[rie, la 15/27 august, la hramul bisericii, venea de obicei
lume mult[, cineva — Slavici pretinde c[ dr. Aronovici din
Boto=ani — =i-a dat cu p[rerea c[ era nimerit[ o serbare na\ional[
la morm`ntul lui +tefan cel Mare. Indiferent de originea ideii,
Eminescu ]mbr[\i=[ cu aprindere proiectul, g[sindu-l ca prilejul
cel mai potrivit pentru un congres al studen\ilor rom`ni din toate
p[r\ile, care s[ imprime “o singur[ direc\iune a spiritului” rom`-
166 G. C[linescu

nesc =i s[ g[seasc[ ]n de comun acord mijloacele pentru aceasta.


C`nd I. Negruzzi veni la Viena, ]l g[si pe Eminescu ]nfierb`ntat
de aceast[ idee =i nereceptiv pentru orice propunere ce ar fi putut
s[-l ]mpiedice de la participarea la congres. Se alc[tui un comitet
central al tuturor studen\ilor din Viena sub pre=edin\ia lui Teclu,
unul din secretari fiind Eminescu, =i ]n ]n\elegere cu comitetele
ad-hoc din Bucure=ti, Ia=i, Paris, Berlin, Liège, Lipsca =i alte centre
universitare, se stabili ]n lungi conciliabule de cafenea planul
serb[rii, pentru care din entuziasmul publicului se str`nsese peste
5.000 fiorini. Teclu cump[r[ o urn[ votiv[ de argint, spre a fi
a=ezat[ pe morm`ntul lui +tefan, iar restul banilor ]i depuse la
un bancher, bra=ovean de origine, Mure=an. }n afar[ de aceasta,
femeile din Bucure=ti =i cele din Cern[u\i aveau s[ trimeat[ c`te
un epitaf, delega\iile toate c`te un steag cu inscrip\ii votive, iar o
doamn[ din Oltenia comandase un prapor pre\ios. Studen\ii visau,
de asemeni, un portic festiv, arcuri de triumf =i alte asemenea
decora\iuni. Izbucnind ]ns[ r[zboiul franco-german, organizatorii
trebuir[ s[ recunoasc[ inoportunitatea serb[rii ]n acel an, =i ]n
iulie lucrurile se oprir[, aci, ]n a=teptarea conjuncturii mai favora-
bile. Slavici plecase pe la sf`r=itul lui mai cu regimentul la manevre
]n tab[ra de la Brück a. d. I., iar Eminescu, dup[ ce mai =ezu o
vreme, plec[ =i el la Ipote=ti. Ipoteza c[ s-ar fi ]mboln[vit acum
de o boal[ veneric[ =i c[ frate-s[u, +erban, ]ntors de la studii, l-ar
fi dus acas[ prin aprilie-mai nu are deocamdat[ nici un temei
documentar, pentru c[ Negruzzi ]l g[sise pe vremea c`nd pleca
la b[i, adic[ la sf`r=itul lui iunie sau ]n iulie, la Viena, preocupat
de preg[tirile pentru serbarea de la Putna (86, 57).
C`nd ]n toamn[ Eminescu se re]ntoarse la Viena, afl[ o =tire
grozav[: bancherul Mure=an pierduse banii comitetului ]n c[r\i
=i fugise ]n America, iar acum comitetul se sfia s[ m[rturiseasc[
adev[rul. Slavici venise =i el s[-=i dea examenul de ofi\er, dar,
obligat a p[r[si cazarma, se afla deodat[ f[r[ mijloace de existen-
\[. Dup[ o scurt[ re]ntoarcere acas[, Slavici g[si, prin prieteni, o
Via\a lui Mihai Eminescu 167

ocupa\iune ]ntr-un institut particular, unde avea s[ prepare doi


b[ie\i maghiari care nu =tiau nem\e=te, precum =i un preceptorat
la trei b[ie\i rom`ni din Craiova. Eminescu =i Slavici se plimbau
acum numai duminicile =i s[rb[torile ]mpreun[ cu b[ie\ii, prin
]mprejurimile Vienei, pun`nd la cale congresul (210). }ntre timp,
la 8 aprilie 1871, se f[cu fuziunea celor dou[ asocia\ii de care
am vorbit, sub numirea de “Rom`nia Jun[”. Slavici fu ales pre=e-
dinte, iar Eminescu — nici nu se putea altfel — reu=i la alegere
]n calitate de bibliotecar, hot[r`t s[ v`neze cu orice chip c[r\ile
]mprumutate =i nerestituite. Tot Eminescu a fost acela care a redac-
tat, plin de iluzii, adresa c[tre domnitorul Carol I, prin care studen-
\ii aduceau acestuia la cuno=tin\[ c[ fusese numit membru fonda-
tor al societ[\ii, “ad`nc convin=i — scrie Eminescu — cum c[ oric`t
de ne]nsemnate ar fi ]n forma lor manifesta\iunile de via\[ a
genera\iunii ce are pentru ea viitorul, ele totu=i vor fi privite cu
oarecare interes de ]naltul protector al acelui nume ilustru...” (86).
Eminescu arat[ ]n toate ]mprejur[rile, pentru aspectele =i
formele vie\ii politice na\ionale un interes de adev[rat om politic.
}n1870 s-a dus ]mpreun[ cu al\ii s[ salute pe Cuza la Döbling =i a
cerut, alt[ dat[, comerciantului B. Gh. Popovici de pe Fleischmarkt,
la care tr[sese prin\ul Carol, ]n drum spre Bucure=ti, informa\ii
despre acesta (81).
}n martie 1871, comitetul central, convoc`nd adunarea genera-
l[, d[du pe fa\[ adev[rata situa\ie economic[ =i propuse renun-
\area la serbare sau am`narea ei. Grupul fanaticilor, din care f[-
ceau parte Eminescu =i Slavici, primir[ cu indignare aceast[ propu-
nere. Slavici vorbi colegilor mai tineri despre mama Roma, despre
divul Traian, Muciu Scevola, Decebal, +tefan, despre Rovine,
R[zboieni, C[lug[reni =i alte asemenea locuri comune patriotice,
iar tinerimea ]nfl[c[rat[ hot[r], delir`nd =i aplaud`nd s[ mearg[
la Putna cu desagii ]n spinare, cum s-au dus mo\ii la Blaj ]n anul
1848. At`ta a=tepta comitetul, care voia s[ scape de o pacoste.
Ironiz`nd pe cei cu “sacul ]n spinare”, el se retrase, l[s`nd pe cine
168 G. C[linescu

ar vrea — =i nu voia nimeni — s[ organizeze serbarea. De aci


]ncolo meritul ini\iativei se datore=te exclusiv av`ntului lui
Eminescu, lui Slavici =i al c`torva moldoveni. F[r[ grij[ de
r[spundere, ei luar[ asupra lor conducerea lucr[rilor, Slavici ca
pre=edinte, iar Eminescu ca secretar, =i, f[r[ nici un concurs efectiv
din partea societ[\ii “Rom`nia Jun[” (133, 210), ]n comitetul
c[reia se aflau, evit`nd pe de o parte s[ arate c[ n-aveau leg[turi
cu vechiul comitet, ]ncepur[ s[ str`ng[ alte fonduri. Ajuta\i =i de
un bra=ovean, Diamandi Manole, f[cur[ din nou apel la publicul
=i autorit[\ile rom`ne=ti, mai cu seam[ din \ar[, cer`nd sprijine
nou[, deoarece suma str`ns[ — aceasta era formula — era
insuficient[. C`t prive=te pe Eminescu, cel mai activ, ]ncrez[tor =i
modest dintre to\i, el ]=i avea planul serb[rii =i al congresului gata
ticluit. Apelul avu un succes nea=teptat. Multe municipii din \ar[
(Bucure=ti, Ia=i, Gala\i, Br[ila, Ploie=ti) votar[ sume importante
de bani, a=a ]nc`t serbarea fu asigurat[. Pentru alegerea celei mai
bune cuv`nt[ri festive studen\e=ti, Eminescu =i Slavici, emuli ai
Convorbirilor literare, f[cur[ apel la o comisie compus[ din V. Po-
gor, I. Negruzzi =i Titu Maiorescu (86). Eminescu ]nsu=i plec[ ]n
\ar[, spre a st[rui ]ntru sprijinirea serb[rii printr-o “campanie ]n
pres[”, dup[ ce cu c`t[va vreme mai ]nainte (septembrie, 1870)
publicase ]n Convorbiri o noti\[ asupra rostului =i cauzelor am`n[-
rii festivit[\ii. La 6 august era la Ipote=ti (86). E cu putin\[ ca ]n
aceast[ ]mprejurare Eminescu s[ fi mers la Ia=i, spre a cunoa=te
personal cercul “Junimii”, pentru c[ atunci c`nd, ]n vara sau
toamna anului 1872, cite=te acolo S[rmanul Dionis, el face aceasta
ca un vechi cunoscut al societ[\ii. Era, de altfel, ]n coresponden\[
continu[ cu Negruzzi, c[ruia ]i dest[inuia proiectele literare: un
roman Naturile catilinare, ce trebuie s[ fie Geniu pustiu, =i citatul
tablou dramatic Andrei Mure=an (186). }n afar[ de Negruzzi, mai
cunoscuse =i pe P. P. Carp, ]n trecere prin Viena, care ]ns[ ]i l[sase
o impresie incert[ (188).
Cu c`teva s[pt[m`ni ]nainte de data serb[rii, comitetul se
transport[ ]n “|ata fagilor”. C`nd mai erau opt zile, sosi =i
Via\a lui Mihai Eminescu 169

Eminescu din Principatele Unite =i, cam ]n acela=i timp, =i delega-


\iunea studen\ilor din Bucure=ti, compus[ din G. Dem. Teodorescu,
Ioan Br[tescu =i Gr. Tocilescu. Doi dintre organizatori, Slavici =i
Stefanelli, au povestit cu de-am[nuntul ]n Amintirile lor acest
eveniment, a=a ]nc`t ne mul\umim s[ desprindem numai silueta
lui Eminescu ]n mijlocul acelei adun[ri. Dup[ preg[tiri =i tratative
trudnice cu autorit[\ile, dup[ ce ridicar[ porticul festiv =i arcurile
de triumf =i se preg[tir[ cu c[ru\e, cuptoare, od[i, s[ primeasc[,
s[ hr[neasc[ =i s[ ospitalizeze cu participan\i (Eminescu =i un
tovar[= mersese la Crasna cu saci de f[in[ la o preoteas[ ca s[-i
coac[ cozonaci) (168), l[s`nd treburile pe seama altora, Slavici
=i Eminescu se retraser[ s[ contemple =i, preumbl`ndu-se prin
apropiatele p[duri de brazi, meditar[ la partea ce-i preocupa mai
de aproape, adic[ la congres. }n ziua de 14/26 august ]ncepur[
s[ pice oaspe\ii, mai numero=i dec`t se a=teptau la ]nceput.
Primirea se f[cea la arcul de triumf ridicat la hotarul satului Putna,
iar g[zduirea ]n chiliile m`n[stirii (]nchise ]n chip de cetate ]ntre
ziduri, ]n mijlocul v[ii Putnei, sub p[duri de brazi), prin sat pe la
\[rani =i ]ntr-un mare p[tul pref[cut ]n dormitor. Printre personali-
t[\ile venite se afla =i M. Kog[lniceanu. Serbarea ]ncepu a doua
zi, 15/27 august, printr-o cuv`ntare a lui Slavici ]n fa\a porticului
ridicat ]naintea m`n[stirii. Nu mai este ]ndoial[ c[ multora din
cei veni\i din \ar[ vorbirea, c`t =i atitudinea servil[ a lui Slavici
fa\[ de autorit[\i displ[cur[, neput`nd concepe un patriotism
imperial ca al lui Slavici, care ]ns[ era sincer =i nu se purta astfel
din team[. Apoi se form[ procesiunea c[tre m`n[stire, av`nd ]n
frunte pe membrii comitetului, care purtau e=arfe late tricolore =i
\ineau urna de argint =i dou[ epitafe de catifea ro=ie =i albastr[.
Convoiul, alc[tuit din c[rturari =i \[rani de-a valma, p[trunse ]n
biseric[ =i depuse urna =i epitafele pe morm`nt. Un maior, Botea-
nu, venit din Fran\a, unde luase parte la r[zboiul franco-german,
rosti o scurt[ cuv`ntare, dup[ care, descinz`ndu-se, depuse sabia
sa pe morm`ntul voievodului. Fu momentul cel mai emo\ionant,
170 G. C[linescu

=i Eminescu, care st[tuse t[cut =i cu capul plecat al[turi de


Stefanelli, v[dit mi=cat, f[cu semn acestuia s[ ias[. Imensa mas[
ce a urmat apoi, la care 1.600 de t[c`muri n-au fost ]ndestul[-
toare, o parte din participan\i trebuind s[ mai a=tepte, a prilejuit
multe cuv`nt[ri, mult[ ]nfl[c[rare =i se-n\elege =i nemul\umiri
din partea celor ne]nc[pu\i la ea. Bubuit de treascuri, taraful celor
treizeci de l[utari de la Suceava ]mbr[ca\i ]n anterie =i c`nt`nd
mar=ul lui Mihai Viteazul, mii de candele =i lampioane aprinse
au des[v`r=it fastul acestei s[rb[tori na\ionale sub ochii ]ng[du-
itori ai comisarului guvernului, rom`n =i el, care n-avea ce imputa
unui osp[\ ce se ]ncepea cu “o ]nchinare ]mp[ratului” =i se termina
cu fumare de \ig[ri de c[tre doamne. }n afara cur\ii m`n[stirii —
priveli=te de poveste — patru oameni ]nv`rteau un bou ]ntreg ]ntr-o
uria=[ frigare sprijinit[ pe dou[ furci ]n p[m`nt, iar dogoarea
jarului era a=a de mare, c[ Eminescu, minunat de ce vedea, nu se
putu apropia. Dup[ mas[ se ]ntinse o hor[ ]n fa\a porticului festiv.
Dup[ ce forfota serb[rii se mai potoli, delega\ii studen\ilor se
str`nser[ ]n trapeza m`n[stirii pentru a face “congresul”. Comisa-
rul guvernamental, ghicind sterilitatea discu\iunilor, ]i l[s[ ]n pace,
iar tinerii, st`nd care la mas[, care urca\i pe scaun ori ]n picioare,
]neca\i ]n fum de tutun, se pierdur[ ]n vorbe g[l[gioase, f[r[ s[
ia vreo hot[r`re. Dou[ erau mai cu seam[ concep\iile ce se izbeau
fa\[ ]n fa\[, =i ele caracterizeaz[ cele dou[ lumi deosebite, a
rom`nilor din imperiu =i a celor din \ar[. Studen\ii din Viena —
Eminescu =i Slavici ]n spe\[ — erau pentru realizarea unit[\ii
culturale f[r[ nici o preocupare de cea politic[, aceasta din urm[
trebuind s[ vie de la sine, ba credem c[ Slavici, leal ]mp[ratului,
nici n-ar fi dorit dezmembrarea imperiului. Mijloacele propuse
erau: conferin\e publice, reviste literare, biblioteci poporale ieftine,
propagand[ ziaristic[, concerte =i reprezenta\iuni teatrale. Studen-
\ii din \ar[, ]n special Grigore Tocilescu, G. Dem. Teodorescu, Iancu
Br[tescu, C. Istrati =i Dunca, na\ionali=ti excesivi, preconizau nici
mai mult, nici mai pu\in dec`t “uniunea politic[” ]naintea celei
Via\a lui Mihai Eminescu 171

culturale. +i dac[ ace=tia din urm[ d[dur[ dovad[ de obi=nuita


u=urin\[ patriotard[ cu care se iritau p`n[ mai ieri la orice pru-
den\[ politic[, ]n schimb ardelenii ]=i manifestar[ =i ei repulsia
fa\[ de “putreziciunea” claselor dominante de dincoace de mun\i,
=i un bucovinean, generaliz`nd, zise ]n\epat: “c[ ]ntocmai precum
t`n[rul care sufer[ de o boal[ contagioas[ are s[ se lecuisc[ mai
nainte de a se fi c[s[torit, Rom`nia trebuie s[ se lepede de p[catele
ei, fie bizantine, fie pariziane, mai nainte de a se fi ridicat ]n
fruntea neamului rom`nesc”. De aici scandal, du=m[nie =i des[v`r-
=ita inconcluden\[ a dezbaterilor. }ntr-aceastea, voind s[ se culce
=i neav`nd unde, toate ]nc[perile m`n[stirii fiind ocupate, Emines-
cu descoperi turnul deasupra por\ii m`n[stirii plin cu f`n =i,
aduc`ndu-=i aminte de podul de la Blaj, zise: “De minune. F`n
proasp[t, aer curat. Liebchen was willst du noch mehr?” =i se urc[
]n clopotni\[, urmat =i de ceilal\i membri ai comitetului, care se
]ntinser[ ]mbr[ca\i pe jos. Discu\ia din trapez[ a urmat toat[ noap-
tea ]n clopotni\[, a fost purtat[ prin p[dure =i readus[ ]n m[n[sti-
re, dar nu se vot[ nici programul de propagand[, nici comitetul
care s[ conduc[ lucr[rile =i s[ convoace un viitor congres. +i astfel
lumea plec[, iar comitetul vechi r[mase s[ lichideze conturile
serb[rii, chinuit de ]nt`rzierea banilor ce trebuia s[-i primeasc[.
Pentru ob\inerea lor, Eminescu fu trimis ]n \ar[, =i ]ntr-adev[r, nu
mult dup[ plecarea lui, banii ]ncepur[ s[ soseasc[, =i orice lucrare
fu ]ncheiat[. Dac[ efecte imediate ale acestui congres n-au fost,
el a l[sat totu=i anume dispozi\ii ]n sufletul unora, =i de n-ar fi
dec`t rolul pe care Eminescu l-a avut ]n preg[tirea lui =i ad`ncul
spirit patriotic pe care l-a derivat din el, =i ar merita totu=i s[ umple
c`teva pagini din istoria culturii noastre (8, 210, 214).
}ntors ]n \ar[, Eminescu ar fi avut timp s[ treac[ pe la Junimea,
=i poate c[ a=a a =i f[cut. Dup[ Pop-Florantin, prin septembrie al
acelui an, ar fi cerut g[zduire lui Miron Pompiliu =i altora (la Ia=i?).
Poetul f[cea declara\iuni ce p[reau excentrice =i care tr[deaz[
172 G. C[linescu

preocup[rile lui tematice schopenhaueriene =i mitologice, care acum


sunt clare, ca, de pild[, de a voi s[ mearg[ ]n India ori s[ fie
]nmorm`ntat ]n fundul M[rii Inghe\ate spre a nu putrezi (68).
La Viena, unde reveni pe toamn[, ]l a=tepta furtuna. O parte
din studen\i erau furio=i ]mpotriva comitetului improvizat, ce
organizase serbarea, =i din sim\[minte personale, dar =i dintr-o
mentalitate de grup. Studen\imea era divizat[ ]n dou[ tabere sub
]nr`urirea unor discordii politice din \ar[. Eminescu, Slavici =i mai
to\i moldovenii din Austria, afar[ de Ioni\[ Bumbac, erau partiza-
nii Direc\iei nou[ junimiste, =i profesau ca atare un “na\ionalism
]n limitele adev[rului”, dup[ defini\ia maiorescian[, av`nd, ]n
fond, oroare de =ovinism. Ardelenii ]ns[ erau na\ionali ]n sensul
lui Pumnul, B[rnu\iu, Cipariu =i numeau pe ceilal\i cosmopoli\i.
Este foarte adev[rat c[ ]nsu=i Eminescu comb[tuse, ]n recenziunea
unei bro=uri a lui dl Petrino, ]n care era atacat Pumnul =i =coala
sa (O scriere critic[, ]n Albina, ianurie 1870), direc\ia Junimii, dar
o meditare mai ]ndelungat[ =i contactul direct cu unii prieteni de
la Convorbiri literare ]i schimbase ni=te p[reri ce nici nu se
potriveau cu ad`ncimea inteligen\ei sale. “Na\ionalii” de la Viena
erau a\`\a\i chiar de unele persoane din \ar[, care, din ur[ poli-
tic[ sau ]n chip sincer, vedeau ]n junimi=ti ni=te “agen\i ai str[ini-
lor... ]ntreprinz[tori ai coloniz[rii \[rii cu germani”, a c[ror prezen-
\[ la morm`ntul lui +tefan cel Mare ar fi fost o profana\iune.
}nvenina\i, a=adar, de aceste z`zanii, studen\ii ardeleni imputar[
lui Eminescu =i lui Slavici c[ invitaser[ pe Maiorescu, Pogor =i
Negruzzi, “cosmopoli\i”, s[ aleag[ discursul festiv pronun\at la
Putna, lucru care, ]i asigurau cei din \ar[, produsese o trist[ impre-
sie. Credem c[ =i persoana aleas[, A. D. Xenopol, era o pricin[ de
nemul\umire, dat fiind zvonul originii sale str[ine, cu toate c[
omul era de un patriotism impecabil. Atunci c`nd prin noiembrie
se alesese un nou comitet al “Rom`niei June”, ]n frunte cu Ioni\[
Bumbac, cu Ion Slavici =i Eminescu ]n birou, pre=edintele declar[
c[ nu poate prezida un comitet din care fac parte cosmopoli\ii
Via\a lui Mihai Eminescu 173

Eminescu =i Slavici, ceea ce provoc[ vocifera\ii, conflicte =i demisii.


Zadarnic se str[dui Eminescu ]ntr-o =edin\[ urm[toare, cu mult[
demnitate ]n argumentare =i ]mbr[\i=`nd dialectica, s[ arate c[
“societatea av`nd de scop perfec\ionarea reciproc[ pe terenul
literar-na\ional, aceasta... presupune o divergen\[ ]ntre individe,
c[ci, dac[ am avea fiecare din noi acela=i cuprins sufletesc, via\a
noastr[ ar fi repetarea aceleia=i individualit[\i ]n mai multe exem-
plare...” =i c[ “spiritul social nu se dezvolt[, nici se alimenteaz[
prin exclusivism fa\[ cu ideile altuia, ci din contra, ideile ce le
aduce fiecare de acas[ intr[ prin socialitate ]ntr-un compromis
organic, devin o unitate de ordine superioar[” =i a=a mai departe.
Ioni\[ Bumbac o \inu morti= c[ studen\ii cosmopoli\i erau rom`ni
r[i “asemenea chiar cum tr[d[torii de patrie”, c[ trebuie s[ fie
cineva prost sau pl[tit de str[ini s[ sus\in[ astfel de principii =i,
ca ]ncheiere, declar[ dezgustat c[ scuip[ ]n =coala lui Maiorescu
=i-n ap[r[torii ei (ms. 2257, f. 224 urm.). Se ]n\elege c[, ]n fa\a
acestui “neparlamentarism”, Eminescu ]=i d[du demisia, =i Ioni\[
Bumbac se alese pre=edinte, cu al\i membri, av`nd ca bibliotecar
]n locul poetului pe unul Alex. Grama (86). Dealtfel, Ioni\[
Bumbac, poet =i el =i ]nc[ pentru unii mai ]nsemnat ca Eminescu,
nu se afla ]n termeni buni cu poetul — =i aci poate s[ fie pricina
ascuns[ a conflictului. Era un tip perorativ =i lung la vorb[ =i
plictisea pe poet cu g`ndurile sale. }ntr-o zi, Eminescu, prins ]n
mreaja lui oratoric[, pentru a sc[pa, tr`nti c[ciula sa pe mas[
l`ng[ Bumbac, =i plec[ zic`nd: “Acum mai vorbe=te =i c[ciulii
mele!” (214). Inde irae! }n cele din urm[, ]nvinse tot frac\iunea
“cosmopolit[”, =i cu prilejul Anului Nou, hot[r`ndu-se s[ se fac[
invita\ii la serbare f[r[ deosebire de direc\iuni, convorbitorul
c[ciulii ]=i d[du demisia. }ncolo, activitatea societ[\ii, =edin\ele
sociale ce se \ineau prin restaurante, cu ziceri din vioar[ =i gur[,
nu atr[geau pe Eminescu. O singur[ petrecere ]l veseli. Dup[
propunerea lui Stefanelli, ]ncepur[ de la o vreme s[ se consti-
tuiasc[ ]n glum[ ]n “divan domnesc =i ob=teasc[ obicinuit[
174 G. C[linescu

adunare”, cu domn, mitropolit, boieri veli\i, prostime. Se pref[ceau


c[ dau vreunuia o boierime =i-l supuneau la ispitiri ]n =tiin\ele
duhovnice=ti =i lume=ti, c`t =i cele ost[=e=ti =i p`ng[re=ti. Apoi ]i
d[deau carte domneasc[, scris[ cu slov[ =i mireasm[ veche, datat[
la Beciu =i sf`r=it[ cu obi=nuitele afurisenii: “iar de-a fi s[ fie =i
cartea noastr[ s[ nu o cinste=ti, =i ]n seam[ s[ nu o \ii, =i r`s =i
batjocur[ de ea s[ faci, atunci s[ fii proclet =i anaftim[ =i afurisit
de 335 sfin\i p[rin\i din Nichea, =i buricul iadului ]nghit[-te, =i
setea Gheenei munceasc[-te, =i focul dragostei ard[-te, =i vinul ]n
o\et s[ \i se prefac[, =i berea ]n ap[ s[ \i se schimbe, =i s[ ai parte
cu Arie ereticul...” Eminescu, asist`nd ]nt`ia oar[ la acest fel de
joc, zise, ]nc`ntat: “Minunat, a=a ]n\eleg =i eu. Este via\[ din via\a
noastr[ rom`neasc[ ce se lipe=te de sufletul nostru. M[! felul
acesta de petrecere trebuie s[ urmeze ]nainte.” +i ]ntr-adev[r, bun
cunosc[tor al limbii vechi, el ]ncepu s[ alc[tuiasc[ cu mult
me=te=ug c[r\i domne=ti =i se l[s[ chiar boierit (214).
Iarna anului acesta fu chinuitoare pentru Eminescu. Bani de
acas[ nu soseau, iar fra\ii — ironie! — ]i trimiteau scrisori
nefrancate. Eminovicenii erau sup[ra\i cu boala lui Iorgu =i n-aveau
vreme s[ se g`ndeasc[ la Mihai. Din cauza lipsurilor de tot felul,
Eminescu se ]mboln[vi de g[lbinare =i “aprindere de ma\e” =i z[cu
trei s[pt[m`ni, ]ngrijit, din lips[ de bani, numai de colegii de la
medicin[ (33). Tocmai prin februarie se ridic[ de pe boal[: “Ast[zi
[10 febr. 1872], ies pentru prima oar[ din cas[ dup[ o troahn[
]ndelungat[ =i dup[ o des[v`r=it[ lips[ de apetit, care-a \inut mai
dou[zeci de zile. }nainte de dou[ zile am ]nceput a avea un apetit
mai bun, =i acum reintru ]n obicinuin\ele de mai ]nainte de boal[.
M[ simt mai tare, =i g[lbinarea e ca =i disp[rut[ de pe piele =i din
fa\[, numai ]n albul ochilor se mai vede.”
Din r`ndurile aceste, pe care le scrie p[rin\ilor, se vede c[ tr[ise
]n izolare:
“Nimeni nu venea la mine, pentru c[ oprisem pe ori=icine de a
veni, =i astfel r[m[sesem numai ]n prada cugetelor =i ]nchipuirilor
mele, care numai senine nu puteau fi.
Via\a lui Mihai Eminescu 175

Doctorul mi-a spus c[ principala cauz[ a boalei mele a fost


izolarea deplin[ ]n care tr[iesc =i ]ncunjurarea societ[\ii =i a oame-
nilor. Eu nu cred s[ fie asta. E drept c[ nu m[ duc dec`t foarte
rar ]n adunare, ]ns[ totu=i m[ duc c`teodat[.” (193)
Pe prim[var[, c`nd se f[cuse mai bine, r[m`n`nd doar cu o
durere de urechi, mo=tenire din casa lui Blanchin, ]l chinuia mereu
mizeria: “V[ spun drept — se pl`ngea el p[rin\ilor — c[ tr[iesc
cu mare greutate. }n momentul ]n care v[ scriu aceste =iruri m[
aflu ]n lips[ deplin[ de bani, a=a ]nc`t voi trebui ca m`ne s[
]mprumut de la cineva, de=i =i ]mprumutarea e grea, c[ci cunoscu-
\ii mei, studen\i ca =i mine, n-au nici ei de unde.”
Eminescu era hot[r`t, pare-se, s[ urmeze cu tot dinadinsul
cursurile universitare, dup[ o p[r[sire de mai bine de un an,
fiindc[ acum se ]nscrisese =i ]n semestrul de iarn[ 1871-1872 =i
a=tepta numai bani de acas[ (opt galbeni), spre a se ]nscrie =i ]n
cel de var[, cum a =i f[cut. }n aprilie se sim\ea foarte bine, dar ]l
st`njenea lipsa paltonului =i-i era frig numai cu jacheta. I-ar fi
trebuit un “pardessus” (193).
S[ fie acum epoca ]n care a cunoscut pe Veronica Micle, t`n[ra
so\ie a b[tr`nului profesor Micle de la Ia=i? Cineva pretinde c[
Veronica, venind la Viena s[ se caute pentru o suferin\[ oare=icare,
a tras ]n casa unei doamne Löwenbach, unde cunoscu pe poet
(120, 123). }ns[=i Henrieta =tia c[ astrala fotografie din epoca
studen\iei fusese f[cut[ de Mihai pentru Veronica (61), de=i
posesorul fotografiei pretindea, fapt confirmat, c[ ea ar fi fost
executat[ la Praga, la fotograful J. Tomàs (123). Dac[ ]ns[ acest
lucru s-a ]nt`mplat, atunci anul ]nt`lnirii nu este 1873, cum sus\ine
acel cineva, pentru c[ Eminescu nu mai era la Viena, ci 1872 sau
altul anterior. +ase luni ar fi stat Veronica Micle la Viena, =i ]n
acest timp, timid =i cu privirea ]n p[m`nt, ar fi c[l[uzit-o prin
metropola danubian[, povestindu-i ]nt`mpl[ri din via\a marilor
g`nditori. Dar Eminescu nu era ]ndr[gostit acum de o femeie, ci
de femeia ]ns[=i ]n idealitatea ei, =i Veronica nu-i fu dec`t un prilej
176 G. C[linescu

de a cunoa=te mai cur`nd turbur[rile lui Eros. Sl[bit de boal[ =i


lipsuri, f[r[ nici un folos de ordin practic universitar — urmase
]n chip oficial doar trei semestre ca auditor — Eminescu p[r[si
Viena, probabil c[tre var[, cu g`ndul de a-=i rezolva situa\ia =colar[
r[mas[ f[r[ solu\ie =i de a c[uta la “Junimea” sprijinul =i ]ndemnul
pe care Gh. Eminovici nu putea sau nu voia s[ i le dea.

STUDENT LA BERLIN
(1872—1874)

}ntors ]n \ar[, Eminescu se duse plin de n[dejdi la Junimea


din Ia=i, care, prin Iacob Negruzzi, ]i dase =i lui =i lui Slavici mari
speran\e de a-=i croi un drum cu ajutorul ei. Publicase p`n[ acum
cinci poezii ]n Convorbiri literare, =i societatea ]i era cunoscut[
mai dinainte, de c`nd, cu prilejul congresului, cobor`se ]n Mol-
dova, peste var[, de dou[ ori. Cuno=tea pe Negruzzi, pe Maiorescu,
pe Pogor =i pe al\ii mai b[tr`ni, iar din cei tineri pe Samson
Bodn[rescu, Miron Pompiliu, A. D. Xenopol, =i dup[ toate semnele,
venind la Ia=i, tr[gea la Miron Pompiliu (prieten mai vechi din
Bucure=ti) sau la Samson Bodn[rescu. Cei care, ca Panu, p[=eau
acum pentru ]nt`ia dat[ la Junimea, g[sir[ un Eminescu familiar
]n societate, ]nconjurat chiar de o aten\ie ca pentru un membru
important =i vechi. El avusese vreme s[-=i fac[ prietenii, dar =i
ostilit[\i, =i plutea abstract peste volubilitatea tuturor, ca un ins
ce-=i d[ seama c[ se afl[ ]ntr-o lume cu care orice ]n\elegere este
imposibil[ =i zadarnic[. Eminescu nu este un ]nchipuit =i nici dintre
acei scriitori ]ncruzi\i ]mpotriva criticii, =i cu toate acestea el era
iritabil la observa\iuni =i a scris strofe ironice ]mpotriva criticilor.
Aceasta se explic[ prin con=tiin\a neted[ a superiorit[\ii sale, dar
mai ales prin cultura sa filozofic[, ce-l f[cea, al[turi de Maiorescu,
cel mai de seam[ estet literar al vremii. Este foarte firesc ca t`n[rul
Via\a lui Mihai Eminescu 177

filozof de la Viena s[ fi sim\it irita\ie =i dispre\ c`nd caracuda (a=a


se numea o frac\iune spectatoare din cenaclu) repudia o poezie,
fiindc[ n-o ]n\elegea, ignor`nd caracterul muzical al liricii, sau
cerea exactitate pedant[ ]n adev[rul istoric unei nuvele filozofice.
}n aceast[ atmosfer[, sub ochiul ]n\eleg[tor al lui Maiorescu, =i-a
citit Eminescu nuvela S[rmanul Dionis, compus[, nu mai este
]ndoial[, la Viena, unde o mai citise lui Slavici (224, II), =i form[
ultim[ a unui proiect de compuneri despre migra\iunea sufletelor.
Aceast[ nuvel[, socotit[ de Maiorescu drept capodoper[, s-a =i
publicat apoi ]n Convorbiri literare, pu\in dup[ plecarea din nou
a poetului la studii. De=i poate prea rigid ca om, Titu Maiorescu a
]n\eles ]ntotdeauna critica =i sub forma unei asisten\e materiale
eficace, dar acoperite ]n aparen\e demne. Intuind deci structura
intelectual[ a firii lui Eminescu, i-a oferit din partea Junimii un
oarecare ajutor b[nesc, un fel de burs[, cu scopul de a-=i urma
mai departe la Berlin studiile de filozofie ]ntrerupte, care ]ns[ nu
era prea mare, fiindc[ poetul se bizuia ]nc[ pe contribu\ia lunar[
a lui Gh. Eminovici. C[ la Ia=i t`n[rul a re]nt`lnit apoi pe Veronica
Micle =i c[ =i-au deschis unul altuia sufletul ]n chip mai cordial
este un fapt pe care ]l putem cu certitudine deduce din nevroza
sentimental[ a poetului la Berlin. Eminescu plec[, dar, cu impre-
siunea c[ se sprijin[ pe opinia unui grup de oameni ]n ce prive=te
viitorul literar, cu o dragoste hot[r`toare ]n suflet =i cu deciziunea
de a-=i sf`r=i studiile universitare =i a-=i croi o existen\[ de sine
st[t[toare. Era acum un t`n[r ]n toat[ b[rb[\ia, grav prin studiile
f[cute, dar vindecat de sfielile primei adolescen\e, printr-o expe-
rien\[ erotic[ pe care trebuie s-o fi c[p[tat, pentru c[ prin h`rtiile
sale apar de aci ]nainte oarecare ]nsemn[ri crude, c`te o obsceni-
tate. }nainte de a p[r[si \ara, fu v[zut la un hotel din Boto=ani,
petrec`nd ]n tov[r[=ia violonistului Micheru =i a sorii sale Natali\a,
\igani am`ndoi prin ob`r=ie, ]nt`iul ]nzestrat cu un talent deosebit
=i fost conservatorist la Viena, deci prieten cu Eminescu (]n aprilie
1872, “fratele Micher” era ]nc[ ]n ora=ul cezaro-cr[iesc =i-i c`nta
178 G. C[linescu

lui Slavici) (224, II), cea de-a doua de-o frumuse\e rar[ =i de o
u=urin\[ comun[. }n vreme ce Micheru “zicea” roman\e r[scolitoa-
re, promov`nd cu precau\ii delicate melodia spre timpanul poet-
ului, acesta nu-=i lua ochii de la juna curtezan[, care acompania
la ghitar[ pe frate-s[u. Apoi Eminescu ]ncepu s[ declame pasionat
din versurile sale, ademenind persuasiv, prin priviri str[lucitoare,
pe fata ]nc`ntat[, p`n[ ce, ]mb[t`ndu-se cu to\ii, ]ncepur[ s[ exe-
cute un program muzical mai libertin, ]n care — spre veselia
nepref[cut[ a tuturor — se distinse tot poetul (227). Urmarea fu
c[ Eminescu recomand[ ]ntr-o scrisoare pompoas[ din Boto=ani
(august 1872), pe dl Toma Micher bun[voin\ei lui Titu Maiorescu,
]n vederea unui concert la Ia=i (224, V).
La sf`r=itul lui noiembrie, Eminescu, plecat din \ar[ cu c`teva
s[pt[m`ni ]nainte, nu se ]nscrisese ]nc[ la Universitatea din Berlin,
din lipsa banilor pe care — etern[ poveste — ]i a=tepta de acas[,
lucru ce-i atrase observa\iile lui +erban, aflat acum la Boto=ani.
B[trnul era peste cap de ]ncurcat. Avusese de dat bani lui ginere-s[u,
Drogli, cheltuise mult cu boala lui Iorgu, ]nscrisese ]n septembrie
pe Matei ca intern la liceul din Boto=ani, unde pl[tise 22 galbeni,
=i acum nu se =tia de va putea s[ trimit[ bani =i lui Eminescu,
care — culmea nep[s[rii — nu scria dec`t ca s[ cear[ (ms. 2255,
f. 301-302, 310). Poetul se ]nscrisese la facultate abia la 12
decembrie 1872, de ast[ dat[ ca student bun, fiindc[ prezentase
un certificat de absolvire eliberat de gimnaziul din Boto=ani, ce
nu se mai g[se=te ]ns[ printre scriptele Universit[\ii. C`nd =i-a
dat Eminescu examenele, pentru a putea deveni din absolvent de
trei clase gimnaziale bacalaureat, este =i va r[m`ne, poate tot-
deauna, o tain[. De altfel, nici nu este o problem[ a=a de chinuitoa-
re cum =i-o ]nchipuiesc unii. Chestiunea este de a =ti dac[ Emines-
cu a fost mai mult un autodidact dec`t un ins cu studii oficiale,
dac[, vr`nd s[-=i fac[ o carier[ universitar[, el ar fi putut aduce
titlurile necesare pentru aceasta. Problema este rezolvat[ favorabil
de faptul ]nscrierii lui ca student la Universitatea din Berlin, ]n
Via\a lui Mihai Eminescu 179

baza sus-pomenitului certificat, ce trebuie s[ fi fost prezentat, c[ci


altfel nu e de crezut c[ i s-ar fi eliberat ]n 1873 un atestat din
partea rectoratului, constatator al frecvent[rii cursurilor pe cele
dou[ semestre, 1872 =i 1873 (165). De=i la Viena Eminescu decla-
ra la facultate c[ urmase ]ntr-un institut particular din Bucure=ti
(86), =i cu toat[ b[nuiala unora c[ i se d[duse un atestat de studii
secundare din partea lui Silvestru Morariu, membru pe atunci ]n
consistoriul din Cern[u\i, iar mai apoi mitropolit al Bucovinei =i
Dalma\iei (85), e mai firesc s[ ne ]nchipuim c[ ]n cele trei toamne,
1870, 1871, 1872, Eminescu =i-a depus la Boto=ani examenele
cuvenite ca preg[tit ]n particular, ceea ce ]i venea foarte u=or, dat
fiind nivelul intelectual la care ]l ridicase frecventarea universit[\ii
vieneze. Cu situa\ia =colar[ limpezit[, poetul se ]nscrie la facultate,
decis de ast[ dat[ s[-=i vad[ serios de carte =i s[-=i ia doctoratul.
De aceea, abia ]n posesia caietului de cursuri Anmeldungsbuch, se
=i prezent[ a doua zi la prelegeri, lu`ndu-=i prima frecven\[ la
profesorul Dühring =i urm`nd a=a, cu cea mai des[v`r=it[ punctu-
alitate, p`n[ la sf`r=itul lor. Cursurile urmate ]n chip oficial sunt
urm[toarele: ]n semestrul de iarn[ 1872-1873, Logica =i principiile
filozofiei, Concep\ia istoriei la istorici renumi\i (prof. Dühring);
Istoria general[ a filozofiei (prof. Zeller); Istoria Egiptului =i
Monumentele Egiptului (prof. Lepsius), iar ]n semestrul de var[
1873: Istoria modern[ (prof. Droysen), Obiceiurile =i moravurile
egiptenilor (prof. Lepsius), Dezvoltarea =i critica filozofiei hegeliene
(prof. Althaus) =i Despre optimismul =i pesimismul filozofic =i politic
(prof. Dühring) (177, 165). }narmat cu ni=te blocuri mici =i cu
cele trebuitoare la scris, Eminescu ]ncepu cu mult[ h[rnicie s[-=i
fixeze ]n c`teva linii esen\a prelegerilor, =i a=a se face c[ g[sim ]n
manuscrisele lui noti\e de cursuri pornind din chiar ziua ]nceperii
lor. A=a, de pild[, la 6 ianuarie 1873, ]ncepea s[ ia ]nsemn[ri de
istoria filozofiei, la Zeller, =i continua la 9, la 10 =i mai departe
(ms. 2257, f. 11); la 3 mai a=ternea pe h`rtie prima prelegere
asupra filozofiei hegeliene a lui Althaus, iar la 5 mai, cursul de
180 G. C[linescu

istoria modern[, ce se ]ncepea cu pacea westfalic[ =i trata ceva


mai ]ncolo despre Iagelloni, Valois, Gustav Adolf, Olanda (ms.
2280; ms. 2276 bis passim.). Cursul lui Dühring asupra optimismu-
lui =i pesimismului atingea =i literatura, =i ]n spe\[ pe romantici,
c[ci ]n noti\e se pomene=te de pesimism la Byron, la Shelley, la
Buckle (ms. 2276 bis, f. 26). }ncetul cu ]ncetul, av`ntul ini\ial
scade, ]ns[, =i ]nsemn[rile de cursuri ]ncep s[ fie n[p[dite de ver-
suri =i alte lucruri profane. Dup[ cum vedem, studiile urmate de
Eminescu ]n acest timp sunt alese exclusiv din domeniul istoriei
=i filozofiei, =i orientarea lor ulterioar[ ne ]ndrept[\e=te s[ credem
c[ poetul se preg[tea pentru un doctorat cu caracter istoric,
filozofia servind ca metod[ de cercetare.
Via\a pe care o duce Eminescu la Berlin ne apare ]n linii =terse,
din cauza lipsei unor amintiri de felul celor scrise de prietenii de
la Viena. Dac[ ]n privin\a studiilor se poate vorbi de mai mult[
aplicare, ]n existen\a poetului aci se observ[ o irita\iune, o
nemul\umire ve=nic[ de tot =i de toate, o ne]ncredere boln[vicoas[
]n sine =i chiar oarecare r[utate fa\[ de oameni, ]n sf`r=it, o
nevroz[ cu caracter abulic, a c[rei manifestare este triste\ea
hot[r`rilor =i a renun\[rilor brusce, ira\ionale. Caracterul moroc[-
nos, b[nuielnic, retractil =i exaltat totdeodat[ al poetului de mai
t`rziu ]ncepe a da primii col\i de pe acum. S[ fie oare numai o
poz[ spiritual[ n[scut[ din lecturile pesimiste? Eminescu era prea
inteligent =i prea sobru ]n expresiunea general[ a spiritului ca s[
se coboare la ieftine lamenta\iuni. Convingerea sa c[ “n-ar mai fi
putut fi fericit pe lume”, sila de via\a studen\easc[ =i de acel Berlin,
“metropol[ a sf`ntului imperiu roman de na\iune german[”, ]n
care se c[ia c[ venise =i c[ r[m[sese, ne fac s[ ne g`ndim la felurite
pricini, dintre care unele — dup[ ]nse=i vorbele poetului — pot fi
inavuabile, “unaussprechliche” (177). Una din cauze putem presu-
pune c[ este aceea=i lips[ de bani ce-l chinuia la Viena, mai plictisi-
toare acum, dup[ at`\ia ani de priva\iuni. +i-ntr-adev[r c[ =i la
Berlin Eminescu bate depe=e urgente ]n \ar[, ca, de pild[, urm[toa-
Via\a lui Mihai Eminescu 181

rea c[tre A. D. Xenopol, cu privire, probabil, la bursa oferit[ de


Junimea (ms. 2290, f. 87):
“Alexander D. Xenopol, Iassy.
Primit-ai scrisorile prin care ceream bani? Trimite minimum
pe o lun[. [Mare trebuin\[.] R[spunde dac[ binevoie=ti telegrafic.”

Cerea ]ns[ bani =i de-acas[, =i o dat[ cu anticipa\ie pe dou[


luni. Rela\iunile cu familia par din aceast[ cauz[ ]ncordate. Gh.
Eminovici nu ]n\elegea nici o independen\[ din partea fiului s[u,
voia s[ =tie unde se afl[ =i ce face, =i nici vorb[ c[ a=tepta cu
ner[bdare ca poetul s[-=i termine studiile sau s-o ]ncheie ]ntr-un
fel, pentru a-=i face odat[ un rost =i a-l scuti de grija trimiterilor
de bani. Eminescu ]=i g[sise, dealtfel, o ocupa\ie. Th. Rosetti,
agentul diplomatic al Rom`niei la Berlin, lu[ pe Eminescu, pe care
]l cuno=tea din cercul Junimii, la agen\ie ]n calitate de secretar
particular, cu o leaf[ ce se urca ]n ultima vreme la 10 napoleoni.
Aci poetul avea de f[cut sau copiat scrisori diplomatice confiden-
\iale, depe=e cifrate =i alte asemenea treburi biurocratice=ti, plicti-
seal[ compensat[ numai de aceea c[ atare coresponden\[ se f[cea
mai mult ]n nem\e=te, =i asta ]i folosea ca exerci\iu de stil. Agen\ia
]i mai da prilejul s[ fac[ cuno=tin\a multor rom`ni de seam[ ]n
trecere sau stabili\i la Berlin, bun[oar[ a unui locotinent Bal=, a
unei doamne Ghica, n[scut[ Roznovanu, a doamnei Beldiman,
n[scut[ Calimah, =i so\ia lui Alecu Beldiman, a lui Matache
Beldiman, v[r cu acesta din urm[, mort cam pe atunci la Berlin
(192, 194), a lui I. Al. Samurca=, fire=te, care era secretarul oficial
al agen\iei, a fra\ilor Nicolae =i Mihai Mandrea =i a altor tineri
studen\i rom`ni c`\i se vor fi aflat ]n metropola prusian[. }n
privin\a aceasta avem indicii c[ Eminescu n-a tr[it cu totul retras
de orice via\[ studen\easc[, ci =i aci, ca =i la Viena, a ]ncercat s[
contribuie la organizarea ei dup[ principii de politic[ cultural[.
Lipsa ]ns[ a problemelor na\ionale, ce se puneau ]n chip firesc la
182 G. C[linescu

Viena de c[tre cet[\enii rom`ni ai imperiului, num[rul redus al


studen\ilor rom`ni la Berlin, preocup[ri practice academice au
f[cut ca aceast[ participare la via\a goliardic[ s[ aib[ un caracter
sporadic. Dintr-o ]nsemnare r[mas[ printre h`rtiile poetului, afl[m
c[ el a ]ncercat s[ str`ng[ pe tinerii rom`ni din Berlin ]ntr-o
societate numit[ “Familia”, c[ prezidase =edin\a constituant[, dar
c[ avusese chiar atunci o ne]n\elegere pe chestiuni formale cu
cineva, c[ruia era gata, revenind asupra faptului, s[-i dea satisfac-
\ie “]n marginile adev[rului” (ms. 2286, f. 81). La Berlin se afla
acum =i fratele mai mare al lui Eminescu, +erban, venit aci nu se
=tie precis ]n ce scop, poate s[-=i termine studiile nesf`r=ite,poate
s[ se caute. Poetul ]ns[ ]l vedea rar, =i de la o vreme f[r[ mult[
pl[cere, pentru c[ +erban, ruinat pe din[untru de tuberculoz[, ]l
primea cu t[ceri =i ocoluri la ]ntreb[ri (193). La gazd[ Eminescu
locuia a=adar singur, cel pu\in o vreme, ]ntr-o total[ recluziune
studioas[, iar via\a laborioas[ =i mijloacele de trai — orice s-ar
spune — mai sigure ]l fac ceva mai statornic ca la Viena. }n cei
doi ani c`t a stat la Berlin, nu-i cunoa=tem dec`t dou[ locuin\e, =i
ne vine s[ credem c[ nici n-a schimbat mai multe. }n anul 1873
=edea ]n Albrechtstrasse nr. 6 (Treppen bei Lange), care este ]ns[
chiar casa ]n care a locuit +erban, nu departe de Universitatea
regal[ “Friederich Wilhelm”, ]n apropiere deopotriv[ =i de apa
Spreei =i de Tiergarten. Casa era un mic hotel burghez de m`na a
doua, “Bremer Hof”, cu birt economic la parter, cu ]nf[\i=are
corect[, dar mirosind a pensiune ieftin[, una din multele cutii
arhitectonice occidentale, care, impun[toare pe dinafar[, dezam[-
gesc ]n interior prin gunoaiele de pe scar[, mirosul combinat de
alimente al apartamentelor =i pestri\a calitate a locatarilor, indicat[
pe tabelele de la u=i. Hotelul avea dou[ caturi =i o mansard[, =i
tocmai acest am[nunt din urm[ ne face s[ ne temem c[ Eminescu
a putut s[ locuiasc[ chiar ]n vecin[tatea acoperi=ului (165).
Via\a intern[ a poetului este mai agitat[ aci, dec`t la Viena,
de impulsiuni sentimentale multiple. Eminescu ]ncepe s[ se
Via\a lui Mihai Eminescu 183

defineasc[ de pe acum ca un temperament erotic, pentru care


dragostea este o necesitate spiritual[ permanent[. Veronica Micle
i-ar fi st[p`nit g`ndurile =i se pretinde c[ poetul i-a trimis =i
versuri.
Nefericirea a f[cut ca Eminescu s[ fie urm[rit =i dup[ moarte
de “eminescologi”, adic[ de un fel de necrofori ]n goan[ dup[
“inedite”, care, ]ndemna\i, poate, =i de intrigi postume, au scos la
iveal[, ca ni=te c`rti\e s[p[toare p[m`ntul, o sum[ de fragmente
de scrisori ciop`r\ite, ce se afl[ ]n “colec\ia lor particular[”, dar
pe care nimeni nu le-a v[zut, pagini suspecte scrise ]ntr-un stil
incult, cu “din fire m[ =ti”, “dup[ cum =ti” =i cu contradic\ii ului-
toare. Din aceste scrisori, ]n care nu ne putem ]ncrede =i de auten-
ticitatea c[rora nu ne putem ]ndoi totu=i cu suficiente argumente,
gra\ie relei-credin\e sau ignoran\ei numi\ilor “eminescologi”, sun-
tem sili\i s[ extragem cu pruden\[ adev[rul. Cu c`t[ greutate, ]ns[!
Pentru epoca de care ne ocup[m, ni se spune c[ Eminescu a cunos-
cut pe Veronica ]n anul 1873 la Viena, an ]n care ]ns[ se afla la
Berlin. }ntr-o scrisoare din 1874, Eminescu ar fi scris lui +erban:
“Chipul ei nu-mi mai d[ r[gaz s[ studiez ]n pace. E divinitatea
Elenei lui Menelaus, cobor`t[ pe p[m`nt, ca s[ m[ tortureze. Frate
+erbane, vezi de te intereseaz[ dac[ nu s-a mutat de acolo unde
=edea”, iar mai departe: “Un fel de anihilare a voin\ei caracteri-
zeaz[ eul meu. Ochii deprin=i cu slova veche =i ]n\eleapt[, azi,
refuz[ s[ mai urmeze drumul care duce la fericire dup[ unii, la
deznod[m`nt dup[ p[rerea mea. O, nu te mira, fr[\ioare, de
aceast[ schimbare. Vei ]n\elege, c`nd vei afla c[ Amor, zeul
atotputinte, mi-a cuprins inima, =i f[r[ s[ vreau sunt sclavul lui.”
(120*)
}n 1873 =i 1874 +erban era la Berlin, unde a =i murit ]n toamna
anului 1874. Deci scrisoarea nu i-ar fi putut-o scrie Eminescu dec`t
]nainte de iunie 1873, c`nd avem semne c[ +erban se afla ]n
Germania. Dar ce interes avea poetul s[ afle adresa din \ar[ a
Veronic[i, ce nu i-ar fi adus nici o alinare? Ne-ar veni s[ credem
184 G. C[linescu

c[ aceste r`nduri sunt scrise lui +erban ]n timpul =ederii la Berlin


— locuia foarte departe — =i fac aluzie la o iubire berlinez[. Dar
fiindc[ necroforul eminescolog nu ne d[ nici un fel de justificare
autograf[ a r`ndurilor de mai sus, noi ]l putem b[nui chiar de
fals — p`n[ la proba contrar[ — expresiunea “slova veche =i
]n\eleapt[” p[r`ndu-ni-se nu o anticipa\ie, ci o imita\ie dup[
“limba veche =i ]n\eleapt[” din Scrisoarea II (publ. 1 apr. 1881).
Cu toate aceste greut[\i de ordin documentar, r[m`ne ne]ndo-
ielnic c[ la Berlin Eminescu a cunoscut iubirea ]n toate ]nf[\i=[rile
ei =i nu s-a g`ndit numai la Veronica Micle, cu care, dealtfel, la
]ntoarcerea ]n \ar[, nu avea o exagerat[ familiaritate. Pe marginile
caietelor sale apar dulci ]nsemn[ri ie=ite dintr-o pan[ st[p`nit[
de melodia unui nume, nebunii caligrafice ]n voia unei reverii:
“Clarisse, Bon soir, mon étoil (sic) et mon ange! Clarisse... Bon soir,
bon soir! Chère amie... Clarisse Vernetz... Clarisse Vernetz a ta
amic[... Clara Brommer... Clarisse Vernetz deine Freundin, Clarisse
Vernetz deine Frendin” (M. E., I, 3) S-ar p[rea c[ poetul f[cea
exerci\ii de limb[ francez[ juc`ndu-se ]n jurul unei teme senti-
mentale: “... il a le même amour, que vous connaissait (sic) ... il est
le même charmant gentil” (ms. 2259, f. 145 v., 148). }n vremea
aceasta ]l surprindem ]ntr-adev[r studiind fran\uze=te, ]ntre dou[
]nsemn[ri de prelegeri asupra Egiptului. Pe un fragment de text
francez roman\ios ]=i sublinia cuvintele necunoscute, spre a le
transporta apoi jos ]ntr-un mic vocabular. Cuno=tin\ele sale de
limba francez[ erau destul de reduse, dac[ era nevoit s[ caute ]n
dic\ionar: lueur, tas, ravir, tiède, aise, ruban, incandescent, fauve,
oreiller, enivrer, jarret etc. (ms. 2286, f. 58). }n\elegea ]ns[ =i citea
cu prec[dere pe Victor Hugo, din care ]=i copia Sacer esto (Les
ch`timents, Livre IV-e) (ms. 2257, f. 16 v.):
Non, liberté! non, peuple, il ne faut pas qu’il meure!
Oh! certes, ce serait trop simple, en vérité.
Qu’ après avoir brisé les lois, et sonné l’heure
Où la sainte pudeur au ciel a remonté;
Via\a lui Mihai Eminescu 185

Qu’après avoir gagné sa sanglante gageure,


Et vaincu par l’embûche, et le glaive, et le feu;
Qu’après son guet-apens, ses meurtres, son parjure,
Son faux serment, soufflet sur la face de Dieu;

Qu’après voir trainé la France, au coeur frappée


Et par les pieds, liée, à son immonde char,
Cet inf`me en fût quitte avec un coup d’épée
Au cou comme Pompée, au flanc comme César!
Poetul avea aci o mic[ prieten[, Milly, =i ea cu ochi alba=tri, o
lucr[toare, cus[toreas[ sau a=a ceva, dintre acele fete de metropol[,
care pentru o ne]nsemnat[ consuma\ie ori plimbare devin afectuoase
cu sincer[ bucurie =i des[v`r=it[ discre\ie. F[cea c`te o nevinovat[
escapad[ cu d`nsa, ca, spre pild[, aceea de a merge cu trenul p`n[
la apropiatul Potsdam, ]n vreo duminic[ cu soare, c`nd n-avea treburi
la Agen\ie (25):
Din Berlin la Potsdam merge L`ng[ mine-un =ip cu Kümel
Drum-de-fer, precum se =tie, +-o bucat[ de pastram[.
Dar[ nu se =tie ]nc[
C-am luat bilet de-a treia. Zice Darwin, tata Darwin,
Cum c[ omul e-o maimu\[;
C-am plecat de diminea\a Am nume de maimu\oi,
Cu un taler =i doi gro=i Milly-ns[ de pisicu\[.
+i de g`t cu bl`nda Milly
C-ochi alba=tri, buze ro=i. +i m[ urc ]n tren cu grab[
Cu o foame de balaur,
Zice Brahma, tata Brahma, }ntre din\i o pip[ lung[,
Cum c[ lumea asta nu e Subsuori pe Schopenhauer.
Dec`t ardere—unei jertfe
}ntr-o vecinic[ c[\uie. +-acum =uier[ ma=ina,
Fumul pipei lin miroas[,
Am aprins =i eu luleaua Sticla Kümel m[ invit[,
S[ jertfesc lui Tata Brahma, Milly-mi r`de. Ce-mi mai pas[!
(ms. 2259, f. 169—169 v.)

Bl`nda Milly era ]ns[ prea burghez[ =i preachibzuit[ ca s[


186 G. C[linescu

devin[ idolul romantic al lui Eminescu, care c[uta ]n dragoste


“durere, pasiune =i turbare”. Poetul este posedat de dorin\i
violente, purificate de un sentiment al inaccesibilului, vrea demo-
nicul, ]ntrupat ]ntr-o fiin\[ str[lucitoare, aulic[, vrea ]ntr-un cuv`nt
o voluptate care s[-i cutremure totdeodat[ de spaim[ sufletul, ca
prezen\a unei divinit[\i venerice, nu d[rnicia simpl[ a unei
prozaice Milly, a c[rei dragoste este o pensiune ieftin[ a sentimen-
talismului. Nutrit la scrierile romantice, Eminescu putea fi ]nfl[c[-
rat ]n circumstan\ele cele mai neprev[zute, =i este de prisos s[
c[ut[m a identifica obiectul izbucnirilor sale erotice, deoarece pare
evident c[ punctul de plecare este absurdul, iar agentul lor rezis-
ten\a. Iat[-l, dar, pe Eminescu zv`rcolindu-se ]n pat, cu g`ndul la
o “copil[ demonic[”, ce-l respinsese, =i arunc`nd pe h`rtie, dup[
zeci de ]ncerc[ri, turburarea sa de vir contrariat (ms. 2285, f. 122
v. —123):
Tu cu cruzime m-ai respins, c`nd am voit, copil[,
S[ devastez frumse\ea ta cea dulce, f[r’ de mil[
+i totu=i corpul t[u e plin de-o coapt[ tinere\[,
Tu al amorului duios demonic[ pr[sil[.
Eu am plecat purt`nd ]n piept durerea-mi toat[ scris[

Precum al prim[verii v`nt duce-n v[zduh o fil[.


Dar noaptea c`nd am adormit atunci durerea-mi toat[
Se ghemuie=te-n inima-mi, o arde =-o impil[.
P[rea din somn c[ m-am trezit =i te-am v[zut pe patu-mi
Bo\ind cer=aful meu cel alb cu m`na ta gentil[.
(Ghazel, 20/12, 873)
Dar unele imagina\ii lascive, care sperie austeritatea notelor
de studii, ne las[ s[ ]ntrevedem procesul sexual ce st[ la baza
acestui demonism pasional. Ca pe un sf`nt Antoniu, goliciunea
urm[re=te pe Eminescu, chinuit de o ascez[ impus[ de lipsuri =i
sfieli, =i-i d[ false be\ii solitare, cu mirajul unei f[pturi albe “ca
zah[rul..., rotund[ la umeri, cu globurile de z[pad[ a s`nilor
Via\a lui Mihai Eminescu 187

p[tate ]n v`rf cu dou[ alunele dogorite, c`t =i mai jos, unde


p`ntecele se adun[ ca sculptat ]ntr-un mod concrescut”. Decen\a
ne oblig[ s[ p[r[sim citatul acolo unde, ]ncumet`ndu-se pe drumul
“organismului inferior al p[rului luciu-negru =i abia ]ncre\it, care-i
dumbrava centrului, ce constituie izvorul regener[rii omene=ti”,
poetul se ]nd`rje=te ]ntr-o descindere voluptoas[. Oric`t acest
zbucium este firesc, ]ndeosebi pentru v`rsta de atunci a poetului,
el e ]n acela=i timp unul din elementele constitutive ale erosului
eminescian (ms. 2290, f. 16 v.).
Activitatea poetic[ a lui Eminescu, la Berlin, pare mai ]nceat[
=i redus[ la simple proiecte. Studiile =i agen\ia ]l absorbeau, =i
con=tiin\a artistic[ mai matur[ strunea imagina\ia. }n Convorbiri
literare ap[ruser[ doar nuvela S[rmanul Dionis =i dou[ poezii,
}nger =i demon =i Floare albastr[, care ]ns[ fuseser[ alc[tuite mai
]nainte. Tot astfel putem presupune c[ multe compuneri t`rzii au
fost ]n schimb germinate la Berlin, cunosc`nd metoda de lucru a
poetului, dar e greu de determinat care anume, pentru c[ vechile
caiete de ]nsemn[ri abandonate au slujit apoi, din lips[ de h`rtie,
ca teren de exerci\iu pentru compozi\ii noi, iar caligrafia =i
cerneala sunt deopotriv[ de problematice. Planul unor lucr[ri
inspirate din legenda dacic[ pare r[s[rit pe vremea aceasta de
audieri ale prelegerilor lui Lepsius. Eminescu se g`ndea s[ scrie
un poem sau o dram[ ]n patru c`nt[ri, intitulat[ Decebal (ms.
2286, f. 72). Ideea unei tragedii Demon =i ]nger nu dep[=e=te, de
asemenea, aceast[ epoc[. Poezia }mp[rat =i proletar, intitulat[ la
]nceput Umbre pe p`nza vremii, a fost ]nchegat[ tot aci, pentru
c[, publicat[ ]n decembrie 1874, arat[ evidente ]nr`uriri din Victor
Hugo, pe care-l citea acum. +i tot acum trebuie s[ fi prins contur
]n minte Glossa =i, din elemente str`nse la Viena, Cezara (ms. 2276
bis, ff. 43 urm., 64). Cine r[sfoie=te h`rtiile poetului cap[t[
convingerea c[ poeziile sale au ]ncol\it toate ]n minte ]n cei =ase
ani de relativ[ lini=te, cuprin=i ]ntre 1870 =i 1876, ]ntre Viena =i
Ia=i, =i c[ tot ce public[ dup[ aceast[ dat[ — adic[ tot — nu este
188 G. C[linescu

dec`t o elaborare =i o reexaminare a vechiului material.


}ntr-acestea, reputa\ia lui Eminescu se stabilea ]n \ar[, alimen-
tat[ din ur[ mai ales fa\[ de cercul Junimii. }n 1872, Titu Maiores-
cu publicase Direc\iunea nou[ ]n poezia =i proza rom`n[, articol
]n care, cu toate rezervele =i jignitoarea al[turare de Bodn[rescu,
Eminescu era socotit drept cel mai de seam[ poet dup[ Vasile
Alecsandri, pre\uire ast[zi mediocr[, dar atunci, dup[ credin\a
tuturor, superlativ[. Cur`nd dup[ aceasta, ]n 1873, Maiorescu ata-
c[, ]n Be\ia de cuvinte, Revista contemporan[, care ap[ruse la 1
martie al acelui an. }n furia de a se ap[ra, cei ataca\i se n[pustir[
]n primul r`nd asupra promo\iei Direc\iei nou[, ]n frunte cu Emi-
nescu. Petre Gr[di=teanu se arat[ scandalizat de apropierea dintre
Alecsandri =i Eminescu, pe care ]l numea ]n batjocur[ Emirescu.
Poezia Egipetul a acestuia din urm[ i se p[rea o elucubra\ie, rimele
for\ate, idea\ia simptom de dezechilibru (84). }ntr-o parodie de
operet[, Muza de la Borta-Rece, Mihail Zamfirescu ]nf[\i=a =i pe
Eminescu sub numele caricaturizat Minunescu. }n actul I, petrecut
]n Olimp, zeii beau vin egiptean din Egiptul lui Minunescu.
Consult`nd Convorbirile =i d`nd peste versuri de Bodn[rescu
(Brutn[rescu), Jupiter ]ntreab[ (239):
Este oare Minunescu
Ce Egipetul a c`ntat?
iar satirii ]i r[spund ]n cor:
Nu! acesta-i Brutn[rescu,
Tot ca el de nes[rat.
Cu firea sa abstras[, Eminescu a r[mas probabil nep[s[tor —
=i poate ironic — =i la laud[, =i la injurie, pentru c[ am`ndou[,
ating`nd chestiunea neglijen\elor de form[, ignorau vastele sale
preg[tiri pentru re]nnoirea limbii poetice =i caracterul de ]nalt[
experien\[ tehnic[ pe care ]l reprezentau rimele sale, imperfecte
poate, dar niciodat[ facile. Acum era absorbit, dealtfel, de preocu-
Via\a lui Mihai Eminescu 189

parea examenelor de doctorat, pe care voia s[ le dea, nu se =tie


pe ce temei, pentru c[ la Berlin se cerea un trieniu de frecventare
a cursurilor. Dar era cu totul plictisit de via\a studen\easc[ =i dorea
s-o ]ncheie c`t m`i cur`nd. “Pe la finea lui august sau ]nceputul
lui septembrie — scria el la 18 iunie lui Iorgu — g`ndesc c[ mi-oi
ispr[vi examenele =i m-oi-ntoarce-n \ar[. A=tept cu ner[bdare
cap[tul vie\ii mele de student, care desigur c[ pentru mine numai
pl[cut n-a fost.” (193) Rosetti, agentul diplomatic, nu se afla ]n
acest timp la Berlin, ]nc`t, pare-se, vreun venit din partea aceasta
Eminescu nu mai avea. De aceea, la c`teva zile numai, poetul face
o nou[ scrisoare acas[, cer`nd ratele pe iulie =i august cu antici-
pa\ie =i f[g[duind s[ nu mai apeleze pentru taxele de doctorat,
av`nd oarecare promisiuni din alt[ parte. B[tr`nul era sup[rat
]ns[ cu boala lui Iorgu, ofi\erul, care a =i murit pe toamn[, =i
credem c[ nu numai a trimis cu greutate banii ca cheltuieli de
drum, dar a somat pe Mihai s[ se ]ntoarc[ numaidec`t acas[.
Acesta trebuie s[ fie motivul pentru care Eminescu a f[cut cerere
de exmatriculare la rectorat =i a ridicat ]n ziua de 25 iulie un certi-
ficat de audiere a cursurilor ]n cele dou[ semestre frecventate, la
care trebuie s[ se adaoge speran\a c[ s-ar fi putut ]ntoarce alt[
dat[ s[-=i ia doctoratul sau i-ar fi fost cu putin\[ s[ se prezinte la
alt[ universitate cu o lucrare preg[tit[ ]ntre timp ]n \ar[. Rosetti
]ns[, ]ntorc`ndu-se, opri pe Eminescu =i, pentru ca s[-i fac[
posibil[ =ederea la Berlin f[r[ ajutoare de acas[, ]i spori salariul
la 10 napoleoni. }n aceste condi\iuni, poetul renun\[ la ideea de
a se ]napoia ]n \ar[ =i r[mase =i peste var[ la Berlin. Spre sf`r=itul
anului, Rosetti p[r[si postul, fiind numit membru al Cur\ii de
Casa\ie, iar ]n locul s[u veni N. Kre\ulescu, care p[str[ lui Eminescu
atribu\ia =i salariul. V[z`ndu-se pus la ad[post ]n privin\a existen-
\ei, poetul a trebuit s[ cugete c[ cel mai nimerit lucru era s[
r[m`n[ mai departe la Berlin, spre a-=i preg[ti pe ]ndelete
doctoratul. De aceea, la chem[rile, pe care le ghicim violente, ale
lui Gh. Eminovici, Eminescu r[spunde ]ntr-un t`rziu, justific`ndu-se
190 G. C[linescu

cu oarecare umor (ms. 2258, f. 169):


“N-am putut pleca la moment din Berlin pentru c[ Rosetti mi-a
f[cut cu putin\[ ca s[ r[m`n. El mi-a ridicat leafa la agen\ie la 10
napoleoni pe lun[ =i, fiindc[ era singur aici, neav`nd pe nimeni
]n cancelarie, am crezut de datoria mea s[ r[m`n c-un om la a
c[rui opinie bun[ am \inut =i \in. El ]n urm[ a fost numit membru
al Cur\ii de Casa\ie =i, la urma=ul lui, fostul ministru Kre\ulescu,
am intrat ]n acelea=i condi\ii, ]ntr-o vreme ]n care eram de
neap[rat[ trebuin\[ aici. Dac[ \i-a= fi scris d-tale, ai fi zis, dup[
cum obicinuie=ti, c[ umblu cu minciuni, c[ umblu s[ te-n=el =. a.
N-am voit s[ m[ expun la asemenea laude =i de aceea am t[cut.
}n sara chiar ]n care am primit bani din Lipsca prin casa Wertheimer,
m-am dus la agen\ie =-am anun\at lui Rosetti plecarea mea =i, dac[
n-am plecat, d-ta vei crede c[ nu-s a=a de nebun s[ fi stat numai
de flori de cuc aici.”
La 6 decembrie 1873, Eminescu se ]nscrie din nou la Universi-
tate =i urmeaz[ foarte serios cursurile celor dou[ semestre, p`n[
la ]nchiderea lor, la 30 iulie 1874. De ast[ dat[ se vede ]n
compunerea programului o orientare ]nspre =tiin\ele juridice.
Frecventa acum, ]n semestrul de iarn[, pe celebrul Bonitz (Principii
de filozofie), pe Dernberg (Institu\iile =i Istoria =i antichit[\ile dreptu-
lui roman), pe Lepsius (Istoria egiptean[), iar ]n semestrul de var[
1874, pe Nitsch (Istoria roman[), pe Dühring (Economia na\iona-
l[), pe Poggendorf (Geografie fizic[) =i pe Munk (Fiziologia
nervilor) (177, 165). E greu de crezut c[ poetul, care era a=a de
curios ]n materie de cultur[ =i at`t de pu\in preocupat de partea
practic[ a activit[\ii universitare, s-a m[rginit la un num[r at`t
de restr`ns de cursuri. Ca =i la Viena, el =i-a alc[tuit un program
oficial, calcul`nd taxele =i ]mp[c`ndu-se cu planul de studii, dar
a urm[rit =i alte cursuri. }ntr-un caiet al s[u g[sim ]nsemnate toate
cursurile dintr-un semestru, care pare s[-l fi interesat, cu ar[tarea
zilelor =i cu un orar al[turat, din care reiese c[ s-a g`ndit serios
s[ le frecventeze. B[nuim c[ este vorba de semestrul de var[ 1874,
Via\a lui Mihai Eminescu 191

deoarece apare pe list[ cursul de Geografie fizic[ al lui Poggen-


dorf. Nu credem c[ a p[=it vreodat[ la cursurile juridice notate acolo
(Beseler, Despre dreptul public ]n ora=ele Americii septentrionale;
Gneist, Dreptul public ]n Anglia actual[; Behrend, Izvoarele dreptului
german), ]ntr-at`ta ]l plictisiser[ prelegerile lui Dernberg. A f[cut o
gre=eal[ ]ns[ dac[ n-a ascultat pe Du Bois-Reymond (De mensura
temporis in nervorum et musculorum actionibus). Ne ]ndoim iar[=i
c[ a avut s[ mearg[ la Dove (Optices phenomena), la Bellermann
(Historiam musices aevi medii inde ab initio doctrinae Christianae,
usque ad Franconem de Colonia), la Ermann (Observationum geo-
graphicarum et physicarum), la Kippert (Geographiam et etnograph-
iam Europae antiquam quatenis horis). Dar ar p[rea curios ca
poetul, care va ]ncerca s[ fac[ un vocabular de limb[ sanscrit[,
s[ nu mearg[, m[car ]n treac[t, la cursurile lui Ebel (De iusta ra-
tione linguae sanscritae in linguarum comparatione), la acela al
lui Weber (Kalidasae Malakagnimitra), la Zeller (De natura
religionis), la Bastian (De mithologia comparativa) sau chiar la Pe-
termann (Grammaticam linguae Chaldaicae) (ms. 2280, f. 43 v.)
Eminescu se mutase acum la Charlottenburg, pe Orangen-
strasse, la vreo v[duv[, probabil, care d[dea camere mobilate cu
chirie =i care nu-l sup[ra cu nimic pe domnul student. Casa,
proprietate a unui sculptor Wolgast, avea ]n fund priveli=te ]nspre
ni=te ]ntinse gr[dini =i str[juia cu fa\ada un parc, ]nconjurat[ de
lini=ti rurale ca o cas[ de \ar[. Un tramvai cu cai ducea, trec`nd
prin Tiergarten, p`n[ aproape de Universitate, c`nd nu voiai s-o
iei pe jos pe larga alee cu copaci ]nal\i (165). Poate la aceast[
locuin\[ face aluzie poetul ]ntr-un ]nceput de compunere ]n proz[,
care, prin urmare, s-ar referi la epoca berlinez[. Autorul ]=i amin-
te=te c[, pe c`nd era ]nc[ la Universitate, colinda pe ici pe colo
pe uli\i, pe la anticari =i, r[scolind vechiturile, lua ce i se p[rea
mai bizar =i mai fantastic, duc`ndu-se apoi acas[, unde, ]nchis ]n
odaia bine ]nc[lzit[ prin astuparea sobei, citea elucubra\iile =i le
]nsemna ]n Fragmentarium. “Locuiam — declar[ autorul — ]ntr-un
192 G. C[linescu

sat aproape de ora=ul universitar; ]mprejurimile locuin\ei mele


[erau] foarte lini=tite, c[ci... locuia ]n acea cas[ numai mo=negi
b[tr`ni.” (Ms. 2278, f. 14).
Eminescu ]=i vede tihnit de treburile sale, plictisit numai de
pedanteria biurocratic[ a lui N. Kre\ulescu, zis =i “Pergament”,
care ]i sc[zuse leafa la 30 taleri =i ]l f[cea s[ alerge la po=t[ pentru
a comunica ]n \ar[ fel de fel de nimicuri, c`nd un fapt nou veni
s[-i turbure ritmul lent al studiilor. Titu Maiorescu, prev[z`nd c[
avea s[ vin[ la Ministerul de Instruc\ie, ]i propune s[-l numeasc[
la catedra de filozofie de la Universitatea din Ia=i,]n cazul, fire=te,
c`nd el ar fi intrat ]n minister, cu condi\ia ca Eminescu s[-=i dea
c`t mai cur`nd doctoratul. Acest eveniment revel[ la poet o stare
de spirit profund original[. Fie sfiala, fie un exagerat sim\ al
r[spunderii, poetul d[ r[spunsuri evazive =i chiar oarecum ironice
=i, mai la urm[, pune chiar condi\ii. El scrie lui Maiorescu c[ ]i
mul\ume=te pentru perspectiva numirii lui la Universitate, dar
crede c[ e venit[ prea cur`nd pentru con=tiin\a lui; c[ o docen\[
liber[, cu scopul de a face prelegeri asupra unui domeniu restr`ns
din filozofie sau de a comenta texte, cum ar fi, spre exemplu, Kant
sau Schopenhauer, mai-mai ar primi, dar =i aci i-ar trebui unele
cuno=tin\e speciale de =tiin\e naturale =i antropologie, pe care nu
le are, pentru c[ nu prev[zuse putin\a unei catedre universitare.
Am gre=i dac[ am socoti c[ Eminescu ]ncearc[ s[ resping[ propu-
nerea prin evaziune. Expunerea ce urmeaz[, a vicisitudinilor stu-
diilor sale filozofice =i a opiniilor sale metafizice, este o form[
timid[ de a-=i manifesta ]nc`ntarea =i turburarea, un fel de a dove-
di, prin modestie, serioasa sa dispozi\ie =tiin\ific[. El depl`nge aci
influen\a nefast[ a lui Herbart, prin profesorul vienez Zimmer-
mann. Filozofia lui Herbart, dup[ cum se =tie, are la baz[ o psiho-
logie bazat[ pe o realitate simpl[ =i indestructibil[, a c[rei ac\iune
const[ ]n a se conserva. Reac\iunea ]mpotriva altor existen\e ce
vor s-o distrug[ este reprezentarea, iar mecanica acestor reprezen-
t[ri d[ cheia sufletului. Cu drept cuv`nt se pl`nge Eminescu: “}n
Via\a lui Mihai Eminescu 193

aceast[ prelucrare a conceptului am prelucrat intelectul meu


]nsumi dup[ conceptul herbartian, p`n[ la zdren\uire. C`nd ]ns[,
dup[ opinteli =i dep[n[ri de luni, Zimmermann ajunse la ]ncheie-
rea c[ exist[ ]ntr-adev[r un suflet, dar c[ acesta ]nsu=i este un
atom, am dat dracului caietele mele =i nu m-am mai dus la
prelegeri.” Poetul d[dea a ]n\elege c[ ar fi fost ]n stare, ]ntemein-
du-se pe filozofia lui Schopenhauer, s[ aduc[ o contribu\ie pro-
prie, pe care o vedea ]n introducerea unor antinomii ]n jurul
intemporalului, pe baza voin\ei de a tr[i, ce pune ]n mi=care
intelectul ]n chip de istorie, drept =i politic[, dar ]n alt sens dec`t
al evolu\iei ideii hegeliene, unde existen\a =i cugetarea sunt
identice. Cugetase ]n acela=i timp =i la legile de dezvoltare ale
culturii rom`ne=ti, pe care voia s[ le g[seasc[ ]n chip empiric,
]nl[tur`nd teoretic importul institu\iilor str[ine (177).
Maiorescu insist[ din nou pe l`ng[ Eminescu s[-=i dea doctora-
tul la o universitate unde nu se cerea treniul =i-l rug[ s[-i spun[
c`\i bani =i ce timp i-ar trebui pentru aceasta. +i mai evaziv, poetul
se pl`nse c[ “del[ =nuruit[” zis =i “b[tr`nul pergament”, adic[ N.
Kre\ulescu, nu-i las[, cu scriptele lui confiden\iale, destul r[gaz
de lucru, c[ se c[ie=te c-a venit =i c-a r[mas la Berlin, c[ din Berlin
nu poate pleca din felurite motive, din care unele “unausspre-
chliche”, c[, ]n sf`r=it, c`nd e vorba s[ fie pus ]n fa\a hot[r`rii,
firea i se d[ pe fa\[ =i devine nefericit. Era el care ]ntreba acum
pe Maiorescu c`t r[gaz =i ce sum[ i-ar putea acorda. Se vede din
coresponden\a ce a urmat c[ Eminescu a ]n\eles de la o vreme c[
poate ]ncepe cursuri la Universitatea din Ia=i la 1 mai, ca docent,
f[r[ titlu de doctor, urm`nd a se re]ntoarce la Berlin prin octom-
brie, spre a-=i depune examenul. Dar Maiorescu privea altfel lucru-
rile. Venit ]n fruntea Ministerului de Instruc\ie, el pretinde hot[r`t
lui Eminescu s[-=i dea doctoratul spre a putea fi numit ]n chip
corect suplinitor, p`n[ la un eventual concurs, =i ]l ]ntreb[ asupra
sumei de bani trebuitoare. Poetul se hot[r] ]n sf`r=it s[ cear[ 300
de taleri, promi\`nd c[ va pleca c`t mai cur`nd la Iena spre a-=i
194 G. C[linescu

preg[ti =i da doctoratul. Atunci amabilul ministru d[du ordin s[ i


se ordonan\eze numaidec`t dintr-o disponibilitate a ministerului
100 de galbeni, care fur[ trimi=i la Berlin, spre a fi nu mult dup[
aceea pricin[ de atacuri ]nver=unate din partea liberalilor (177;
224, IV). }n vederea cursului ce spera s[-l \in[ ]n cur`nd la Ia=i,
]ncepu probabil Eminescu s[ traduc[ Critica ra\iunii pure a lui
Kant, spre a se servi de ea ca text de comentat (ms. 2258).
Purtarea lui Eminescu ]n aceast[ ]mprejurare fu din cele mai
ciudate. O carier[ str[lucit[ i se deschidea din senin ]nainte, =i
nici un scrupul c[ s-ar ]n=ela pe sine lu`ndu-=i un titlu nemeritat
nu-=i avea rostul, dac[ ]=i lua hot[r`rea de a-=i ]ndeplini datoria,
ulterior, ca profesor. Sunt indicii c[ primise ]ns[rcinarea sau
sugestia de a face investiga\ii ori o lucrare cu caracter istoric, ceva
asupra rela\iunilor noastre cu Polonia =i alte \[ri ]nvecinate, pe
baza documentelor din Europa Central[. Nu suntem siguri dac[,
primind cei 300 de taleri, Eminescu a c[l[torit pe malurile
Rhinului =i la Weimar a=a cum ar reie=i dintr-o scrisoare a c[rei
autenticitate nu ne este ]nc[ dovedit[ (121). Dar este absolut
sigur c[ poetul a plecat ]ntr-o lung[ “odisee arheologic[ =i istoric[”,
ce s-a ]ncheiat f[r[ nici un rezultat. }nt`i se duse la Königsberg,
unde, g[zduit de un coleg de universitate, fiu de negustor, lu[
contact cu directorul arhivei, spre a vedea de putea g[si documen-
te privitoare la |[rile Rom`ne, polone de pild[, ]n afar[ de cele
publicate ]n Corpora documentorum. Dar cercetarea nu-i fu ]ng[du-
it[ dec`t cu ]nvoire scris[ de la Berlin, ceea ce, necesit`nd inter-
ven\ii diplomatice, sl[bi r`vna lui Eminescu. El are o cazuistic[
special[ de a justifica renun\[rile. I se pare, ]n cazul de fa\[, c[ o
cercetare cu autoriza\ie oficial[ e plin[ de incalculabile r[spunderi,
c[ nu e ]ndeajuns de preg[tit s[ citeasc[ documentele, ]n sf`r=it,
]ncearc[ s[ ne conving[ c[ renun\area sa este un scrupul, un act
de ]nalt[ demnitate profesional[. }ns[ nu trebuie s[ desconsider[m
=i argumentul lui c[, nepreg[tit ]n paleografie, n-ar fi putut
descifra documentele, dac[ nu cumva avea alte motive de a pleca
din Berlin.
Via\a lui Mihai Eminescu 195

“E altceva — zice el — a face cercet[ri pentru sine ]nsu=i, care


gre=ite chiar fiind nu au nici un caracter oficial, =i altceva c`nd,
ca reprezentant (cel pu\in à peu près) al unui guvern, cercetezi
cu toat[ responsabilitatea moral[ documente vechi, de-a c[ror
autenticitate =i analiz[ arhaic[ at`rn[ tran=area unei chestiuni de
politic[ militant[ poate. }n sfr`=it, pentru a ]ncerca deschiderea
u=ilor arhivei pe calea mare a rela\iilor interna\ionale ]mi lipse=te
]ncrederea ]n mine, nefiind spe\ialist ]n descifrarea documentelor
=i av`nd ]n aceast[ privin\[ mai mult[ rutin[ =i bun-sim\ dec`t
]n\elegerea tuturor greut[\ilor =i criteriilor, de care chiar scriitorii
]nsemna\i sunt ]nvin=i. Iat[ dar preocupa\iunile r[zg`ndite ]n dou[
zile de-a r`ndul, care m-au decis de a nu ]ncerca — cel pu\in nu
acum =i nu cu mijloacele mele actuale — cercet[ri asupra docu-
mentelor, care poate se mai afl[ ]nc[ nepublicate ]n arhivul din
Königsberg.”
}n loc s[ se ]ntoarc[ la Berlin, Eminescu se ]ndreapt[ spre \ar[,
trec`nd prin Cracovia =i Lemberg. }n Cracovia constat[ c[ docu-
mentele ce-i puteau fi utile, de-acolo, ]ncepuser[ a fi publicate
chiar de directorul Arhivei. La Lemberg voi s[ scoat[ fotografie
de pe portretul unui arma= rom`n, ajuns mare cancelar al Poloniei,
=i d[du t`rcoale bisericii Movile=tilor (192). Ideea de a-=i da doc-
toratul acum ]l p[r[se=te cu totul, =i nici vreun ban din cei 300
de taleri trimi=i de Maiorescu se pare c[ nu mai are. Iritat de
tirania obliga\iei de a da examenul a=a de repede, ori nemaicute-
z`nd s[ ]nceap[ din nou via\a de la Berlin, poate atras =i de
dorin\a de a revedea pe Veronica Micle, Eminescu ]=i pune ]n g`nd
s[ mearg[ la Ia=i, s[-=i g[seasc[ un rost, proiect ce-l muncea de
mult =i pe care l-a dezv[luit odat[ unui prieten de aproape:
“Nevoind nici s[ ]mp[rt[=esc soarta fra\ilor mei, risipi\i prin streini,
nici s[ adaog la lipsa lor, am decis s[ m[ ]ntorc ]n \ar[ peste c`t[va
vreme =i s[ m-arunc iar[=i ]n valurile vie\ii practice. Mi-e indiferent
cum — eu =i a=a nu mai pot fi fericit ]n lume; iar muncind nu-mi
vor lipsi trebuin\ele de toate zilele, precum ’mi lipsesc adeseori
196 G. C[linescu

azi. }mi venise ]ntr-un r`nd idei, adic[-n anul trecut, ca s[ cer un
ajutor de la Junimea, dar am fost ]n Ia=i =i m-am convins ]n
persoan[ cum c[ societatea nu are mijloace, iar din sacrificii
personale ]n sensul strict al cuv`ntului nu mi-a trecut nici prin
minte vodat[ ca s[ tr[iesc. Am deci o rug[ c[tre tine. +tiu c[-i
sup[r[toare, =i numai eu =tiu c`t m-a costat p`n[ m-am decis a
lua condeiul ca s[-\i scriu. Caut[-mi o acupa\iune ]n Ia=i — ea
poate fi foarte modest[ =i ne]nsemnat[, c[ci nu sunt preten\ios =i
=tiu a tr[i cu pu\in. De vei g[si ceva, scrie-mi, dar nu spune
nim[nui. Dac[ s-ar putea s[ tr[isc ]n Ia=i, s[ lucrez f[r[ s-o =tie
nime, mi-ar p[rea =i mai bine. De nu vei g[si ocupa\iune pentru
mine, f[-te ca =i cum n-ai primit scrisoarea mea, scrie-mi de altele,
=i eu voi ]n\elege =i voi tace. M[ vei ]ntreba poate de ce nu m-am
adresat c[tre persoane mai influente dec`t tine — dar cu c`t cineva
e mai influent, cu at`t trebuie s[ ]mi calc mai mult pe inim[, pentru
a m[ adresa la el. Ei nu cunosc aceste st[ri suflete=ti, la ce s[ te
expui la oameni care chiar prin vorba lor cred c[-\i fac onoare
dac[ \i-o adreseaz[. Voi s[ reintru ]n nimicnicia din care am ie=it.”
(Ms. 2255, f. 311.)
}n vreme ce Maiorescu credea pe poet v`r`t p`n[-n g`t ]ntre
tomuri, la Iena, spre a-=i preg[ti o carier[ pentru care nu era
chemat, acesta, ]mpins de demonul s[u, sosea pe furi= la Ia=i, ca
s[ ]mplineasc[ destinul unei vie\i zbuciumate =i nefericite.

BIBLIOTECAR +I REVIZOR +COLAR


(1874—1876)

Cu ajutorul sau nu al lui Vasile Pogor, la care ar fi tras ]n gazd[,


Eminescu, “doctorand ]n filozofie”, avu norocul s[ fie numit la 23
august 1874 director al Bibliotecii centrale din Ia=i, ]n locul lui
Samson Bodn[rescu, trecut la direc\ia +colii normale de la biserica
Via\a lui Mihai Eminescu 197

Trei Ierarhi. }n ziua de 30 august, ]n aula Universit[\ii, depunea


jur[m`ntul ]n fa\a rectorului +tefan Micle. Titu Maiorescu, minis-
tru de instruc\ie, afl`nd de aceast[ evaziune de la studii, semnase,
se ]n\elege, numirea, ]nt[rit[ prin decret la 16 octombrie 1874,
d`ndu-=i seama, p[trunz[tor cum era, c[ aripa cea larg[ a poetului
nu putea fi ]nchis[ ]n gratiile str`mte ale bunului-sim\ obi=nuit.
Eminescu, la r`ndul lui, era ]nc`ntat de postul s[u, care, pl[tit cu
200 lei noi, ]i deschidea ]nainte perspectiva rafturilor pr[fuite ale
s[lii de lectur[, ]n umbra c[rora avea r[gazuri nesf`r=ite de a se
deda studiilor sale. Numai un om al c[r\ilor ]=i poate da seama
de bucuria libert[\ii de a putea sta ]nchis ]ntre infolii, f[c`ndu-=i
din chiar exerci\iul voluptos al intelectului un mijloc de trai. “Sunt
fericit — ar fi zis Eminescu — c[ mi-am ales un loc potrivit cu
firea mea singuratic[ =i dornic[ de cercetare. Ferit de grija zilei
de m`ine, m[ voi cufunda ca un budist ]n trecut, mai ales ]n
trecutul nostru at`t de m[re\ ]n fapte =i oameni. Voi fi obligat
moralmente dlui Pogor, care m-a g[zduit =i care mi-a g[sit acest
culcu= demn pentru iernile noastre friguroase. }n\eleg prin ierni
schimbarea r[ut[cioas[ a semenilor no=tri, care caut[ s[ loveasc[
chiar =i-n acei ce nu se pot ap[ra. Cunosc n[ravurile politice de
la noi, de aceea m[ ]ngrijesc, cu toate c[ trebuie s[ m[ bucur de
norocul ce-a dat peste mine.” (Arh. St. Buc., Minist. Instr. pe 1874,
dos. 2588) (121*)
De bucurie c[ sc[pase de pribegia ]nfometat[ a anilor de
studen\ie, poetul, naiv, uit[ s[ ia ]n primire biblioteca cu inventar
de c[r\i =i mobilier ]n regul[, spre sup[rarea lui de mai t`rziu. Cu
hot[r`rea de a avea totdeauna o ocupa\iune “=tiin\ific[ =i literar[”,
el spera s[ se preg[teasc[ repede, ]n tihna bibliotecii, pentru
doctorat =i s[ plece apoi ]n Germania, spre a-l ob\ine.
“Pe la mijlocul lui noiembrie m[-ntorc ]n Germania pentru
examene — se-n\elege c[ coelesta deorum gratia favente, nefiind
caz ]mpiedic[tor. C[l[toria mea va avea de scop ]nainte de toate
depunerea doctoratului. P`n[ atunci m[ voi pune ]ns[ ]n corespon-
198 G. C[linescu

den\[ cu dl H`jdeu, pentru a afla de la el numele dic\ionarelor


auxiliare (a limbii latine corupte din acel timp =i a prescurt[rilor
uzitate pe atunci), =i toate preservativele critice, pe care cineva
trebuie s[ le aplice la documente, pentru a afla dac[ sunt autentice
sau apocrife; c[ci ]n critica documentelor nu e permis a visa.
}nainte de plecarea mea =i ]narmat cu toate mijloacele necesarii
pentru-o asemenea activitate, v[ voi anun\a pentru ca s[ binevoi\i
a mijloci eliberarea actului sus-men\ionat, cu permisiunea de a
vizita arhivele secrete ale statului prusian.” (192)
Scrupulozitatea care dest[inuie ]n Eminescu pe marele poet l-a
l[sat ]ns[ ]n via\a practic[ om f[r[ ap[rare. Preg[tirile ce se vede
a le fi f[cut ]n vederea documenta\iei — exerci\ii de paleoslav[,
de gramatic[ latin[, copieri de documente slavo-latino-bizantine
— ]i m[resc mereu sentimentul r[spunderii =i-l ]ndep[rteaz[ de
ac\iune. Aceea=i con=tiinciozitate ]l ]ndeamn[ s[ porneasc[ la
inventarierea tuturor opurilor din bibliotec[, ceea ce nu =tim de-a
izbutit s[ fac[, dar care l-a ]mpiedicat, f[r[ ]ndoial[, s[-=i preg[-
teasc[ lucrarea. C[r\ile din rafturi au asediat pe fostul bibliotecar
de la Cern[u\i =i de la Viena =i l-au stupefiat cu totul cu mirosul
lor de piele =i h`rtie. Eminescu voia s[ revolu\ioneze biblioteca
cu tot dinadinsul. Av`nd naivitatea s[ cread[ c[ rostul ei este de
a fi o fereastr[ permanent deschis[ spre gr[dinile culturii actuale,
el se porne=te ]nfl[c[rat s-o sporeasc[ =i s-o fac[ un instrument
util de munc[. }n acest scop intr[ ]n negocieri cu un librar anticar
=i ]ntocme=te o list[ de opere tip[rite =i manuscrise ce ar fi trebuit
s[ fie cump[rate de stat. Cu un l[udabil sim\ de cultur[, el ]=i d[
seama c[ f[r[ o colec\ie de manuscrise o oper[ serioas[ de istorie
literar[ veche nu se poate ]ntreprinde, deoarece produc\iunea
mirean[ din secolele XVI, XVII =i XVIII a circulat netip[rit[, =i nu
numai c[ face un raport ]n acest sens locurilor ]n drept (60), dar
el ]nsu=i ]=i d[ ultimul ban ca s[-=i procure o h`r\oag[ veche cum
ar fi Vedenie ce au v[zut un schimnic Varlaam de la M[n[stirea
Secului din Moldova la anii de la zidirea lumei 7329, iar de la
Via\a lui Mihai Eminescu 199

]ntruparea M`ntuitorului nostru Is. Chr. 1821 (ms. 2307, f. 6 urm.;


ms. 2306, f. 42) =i alte multe, relativ at`t de multe c[ filologul
Gaster a putut s[ scoat[ din ele un material apreciabil pentru a
sa Crestoma\ie. Toate aceste nobile inten\iuni sunt ]ns[ ]ntunecate
— o, zei! — de o crim[ oribil[, dezgust[toare! Pierz`nd intui\ia
gardului ]ntre ce e al s[u =i ce e al ob=tii, Eminescu ar fi sustras
din mobilierul bibliotecii dou[ scaune, una mas[, un dulap nou
=i altul vechi, spre a se servi de ele pentru uzul s[u personal. Din
fericire, lumea de bine a prins de veste repede aceast[ tic[lo=ie =i
s-a gr[bit — vezi, Doamne! — s[ arate poetului, cum s-a ar[tat =i
lui Oscar Wilde, c[ geniului nu-i este ]ng[duit s[ surpe temeliile
morale ale societ[\ii!
}ntre timp, Eminescu ]=i statornice=te domiciliul ]ntr-o odaie
mare, ]n casele din curtea bisericii Trei Sfetite, unde, prin generozi-
tatea lui Samson Bodn[rescu, mai locuia =i Miron Pompiliu, =i ]n
urm[, c`teva s[pt[m`ni chiar Slavici, to\i tineri afirm`ndu-se ]n
cercul foarte eteroclit al Junimii. Lipsa de griji, lini=tind spiritul,
spori puterea de munc[ intelectual[ a poetului, dar nu-i schimb[
firea nep[s[toare pentru regimul fizic al vie\ii. El profesa acum
un fel de ]ntoarcere la natur[ gen J.-J. Rousseau, fiindc[ ]=i g[sea
]n aceast[ doctrin[ ]ndrept[\irea instinctelor sale silvestre, oroa-
rei sale de complica\iuni sociale. Pretindea anume c[ “fiecare lucru
trebuie s[ vin[ la timpul lui”, s[ corespund[ adic[ unei necesit[\i
fire=ti, pentru a-=i ]ng[dui astfel s[ doarm[ ziua =i s[ colinde
noaptea, s[ m[n`nce pe apucate =i s[ r[stoarne ]ntr-un cuv`nt
ni=te obiceiuri care pentru noi au devenit natur[ (210). Omul care
dormise pe paie m`r`ia c`nd cineva venea s[ i le ]ntoarc[, =edea
pe un scaun de lemn alb ]n fa\a unei mese ordinare de brad, ca
acelea de la cr`=m[, bea ap[ dintr-o doni\[ =i-=i \inea h`r\oagele
prin l[zi, pe jos, pe dup[ sob[, fiindc[ era un animal s[n[tos, cu
sim\urile externe foarte indurate, dar cu o singur[ sensibilitate
l[untric[ acut[: aceea spiritual[. Sila de arhitectonic, de aulic se
dezv[luie la Eminescu ]n c[utarea locuin\elor. De=i mijloacele sale
200 G. C[linescu

]i ]ng[duie un interior modest, dar stilizat, el umbl[ dup[ surp[turi


de mahala aproape s[teasc[, dup[ zidiri dezolate =i primitive, ]n
sf`r=it, dup[ bordei, ]n lutul c[ruia pare c[-l atrage un instinct al
c[tunului. }ntr-un r`nd =edea ]mpreun[ cu Miron Pompiliu =i un
alt prieten, mic impiegat, ]ntr-o cocioab[ de pe Valea Pl`ngerii
(206). B[tea mahalalele =i ]mprejurimile p`n[ la miezul nop\ii,
t`r`nd =i pe al\ii, pe la Copou, pe la Socola, printre vii, pe valea
Bahluiului, =i-i pl[cea s[ se-nfunde prin cr`=me =i dughene
m[rgina=e, ]n c[utare de vin bun, care nu-l ]mb[ta, dar ]i d[dea
o euforie caracterizat[ prin lacrimi de duio=ie =i produc\iuni
muzicale lume=ti. M`nca chiar ]ntr-un astfel de birt mic, zis La
cerdac, al unui neam\ Leopold sau Ferdinand, om de inim[ =i foarte
creditiv, care amintea pe departe de bunul tat[ Wihl de la Viena
(206). Cei trei tineri nec[s[tori\i =i litera\i, ]n frunte cu Eminescu,
duceau astfel de via\[ sub sfintele zidiri ale Trei Ierarhilor, ]nc`t
c[snicia lor c[p[t[ numirea pu\in m[gulitoare de balamuc. Dar,
sub un anume raport, erau to\i sociabili, c[ci frecventau nu nu-
mai Junimea, dar =i unele saloane minuscule, cum ar fi acela al dnei
Matilda Cugler, atunci c[s[torit[ cu Burl[, sau al dnei Micle, poete
am`ndou[ =i dispensatoare de ceaiuri literare (210).
O nou[ nefericire familial[ ]nce\o=eaz[ ]n aceast[ vreme
sufletul lui Eminescu =i-l abate poate de la g`ndul unei grabnice
re]ntoarceri ]n Germania (224, V). Fratele s[u +erban murise ]ntr-un
spital din Berlin, bolnav de tuberculoz[ =i c[tre sf`r=it cu manifes-
ta\iuni de aliena\ie mintal[. }ntre\inerea lui ]n ospiciu costase bani,
=i agentul diplomatic Kre\ulescu nu se c[dea s[-=i ia asupr[-=i o
atare cheltuial[ (33). O interven\ie la Ministerul de Instruc\ie
Public[ r[mase f[r[ rezultat din lips[ de fonduri.Poetul ]nsu=i n-avea
bani: “+ti\i ce va s[ zic[ a tr[i ]ntr-un ora= rom`nesc cu o sum[
ca aceasta [adic[ cu 200 lei], unde nu exist[ nici un mijloc social
pentru confortul amploiatului mic. Aicia trebuie s[ fii sau ]n r`ndul
proletariatului or[=enesc, sau ]n r`nd cu oamenii cari au =i avere
privat[.” (192) Cu grija de a t[inui mamei sale, Raluca, aceast[
Via\a lui Mihai Eminescu 201

veste dureroas[, Eminescu ]ncearc[ s[ conving[ pe b[tr`n c[ este


obligat de a pl[ti datoriile r[posatului. Gh. Eminovici nu se afla
la Boto=ani, ci la Praga, ]n c[utarea celor dou[ fete ale sale,
]mboln[vite de tifos la ]ntoarcerea de la b[ile Teplitz (Boemia),
unde cheltuiser[ — dovad[ de firea nechibzuit[ a b[tr`nului —
sume considerabile (192). Eminescu se repezise cu pu\in ]nainte
la Boto=ani, pentru vreo cinci zile, f[r[ s[ b[nuiasc[ vestea care-l
a=tepta abia la Ia=i. Cu acest prilej =i-a v[zut toate rubedeniile, a
fost =i la schitul Agafton, la m[tu=a sa Fevronia Jura=cu, unde la
o =ez[toare de maici ar fi auzit =i ]nsemnat de la o c[lug[ri\[
t`n[r[, Zinaida, povestea lui C[lin. Asupra b[tr`nelor m[tu=i pro-
vinciale poetul n-a f[cut o impresie satisf[c[toare. Fie c[ demnele
femei s-au speriat de ocupa\iunea extravagant[ pentru ele a
poetului, fie c[ acesta, din mali\ie, s-a dedat fa\[ de d`nsele la
poze stranii, impresia a fost de acelea ce se exprim[ cu cl[tin[ri
din cap =i ridic[ri de ochi la cer. O m[tu=[ surprinde pe poet
plimb`ndu-se prin cas[ ]n palton =i b[t`ndu-se cu pumnii ]n piept.
La b[nuiala vreunui junghi =i recomanda\ia unui tratament adec-
vat, Eminescu r[spunse hamletian: “Eu am fost, sunt =i voi fi”.
“Ce crezi c[ citesc eu aici!” — se adres[ el c[tre o \a\[ Profir[, cu
glas solemn. “Vreo carte de filozofie” — r[spunse femeia. Iar
Eminescu, cavernos: “Etichetele cur\ilor ]mp[r[te=ti”. (159)
La Ia=i, poetul se afund[ ]n treburi cu optimism, =i num[rul
h`rtiilor umplute cu pove=ti =i ]nsemn[ri spore=te ]n chip vertigi-
nos pe masa de brad =i prin col\urile od[ii. De=i nu putuse merge
la Berlin pentru doctorat, nu-l p[r[sise cu totul g`ndul acesta =i
al prelegerilor kantiene, de vreme ce prin martie 1875 mai scria
c`teva pagini de traducere din Critica ra\iunii pure. Era ]n afar[
de aceasta ]n coresponden\[ cu editorul Brockhaus din Leipzig,
la al c[rui Conservations-Lexicon colabora, =i lucra la un Dic\ionar
al limbii sanscrite, ceea ce d[ de b[nuit c[ voia s[ devin[ un
indianist, spre a lua contact cu buddhismul prin textele originale
(121; ms. 2255, f. 31).
Tot acum ]=i face debutul ]n ]nv[\[m`nt la Institutul academic
202 G. C[linescu

din Ia=i, unde, pe toamn[, Xenopol ]l las[ s[ suplineasc[ cursul


de logic[. Fusese numit ]n noiembrie =i ]ntr-o comisie examina-
toare. Spiritul absolut al lui Eminescu se tr[deaz[ =i aci, ca =i ]n
preg[tirea doctoratului, ca =i la bibliotec[. }n\eleg`ndu-=i datoria
]n chipul unei mari r[spunderi, el se pl`nge pe de o parte de lipsa
mijloacelor pedagogice, pe de alt[ parte face preg[tiri excesive ]n
vederea cursului, c[ut`nd s[ alc[tuiasc[ singur un manual de
logic[ ce lipsea (192). De altfel, ]n afar[ de biografiile rom`nilor
ilu=tri, pe care le preg[tea pentru enciclopdia lui Brockhaus (ms.
2255, f. 31), str`ngea material pentru un manual de lectur[ ce-i
fusese cerut chiar de Maiorescu =i pe care nici vorb[ nu l-a f[cut
(ms. 2306, f. 1 urm.). Nu mult dup[ aceea, ]n al doilea semestru
al anului =colar 1874—75, deci c[tre prim[var[, Samson Bodn[-
rescu, care preda limba german[ la institut, fiind, se vede, prea
ocupat cu altele, l[s[ ]n locu-i pe Eminescu ca profesor de limba
german[ la cursul superior. Institutul, care avea =coal[ primar[,
gimnaziu, liceu =i internat, se afla ]n strada Muzelor, ]n casele
ocupate mai t`rziu de +coala de fete “Oltea-doamna”, =i avea un
corp profesoral compus din elemente distinse, ]n majoritate
universitari =i junimi=ti, ca N.Culiano, P. Poni, Gr. Cob[lcescu, St.
V`rgolici, A. D. Xenopol, ]n frunte cu I. M. Melik, directorul poreclit
]n Junimea =i Mirmilic. Eminescu, a=a de exigent fa\[ de el ]nsu=i
]nc`t ]=i surpa funda\iunea lucr[rii pentru a voi s-o sape prea
ad`nc, p[=i ]n clas[ cu planul prestabilit de a scoate din elevii s[i
germani=ti des[v`r=i\i. El nu era, cu toate pletele sale date pe
spate, un bard declamatoriu =i vanitos, care se las[ lingu=it de
tineri =i alunec[ repede la recitarea propriei opere, la cererea
unanim[ a clasei. +colarii au sim\it aceasta numaidec`t. Meticulos,
s`rguitor, naiv de nepedagogic ]n credin\a c[ tinerii ciraci urm[-
reau ]n chip sincer s[ ]nve\e limba german[, cu ]nc[p[\`narea ]n
lucrurile practice pe care o ar[tase =i cu prilejul serb[rii de la
Putna, poetul se dovede=te, spre uimirea b[ie\ilor, un profesor de-o
pedanterie barbar[. El ]=i f[cuse ]ntr-un caiet un catalog propriu
Via\a lui Mihai Eminescu 203

=i urm[rea mi=carea cursurilor ]n dubl[ contabilitate. }n caiet ]=i


]nsemna lec\iile pe care avea s[ le fac[ ]n cutare zi (d. p.: “Pentru
mar\i conjugarea verbului auxiliar haben; pentru vineri sein”),
lec\ia din care examinase pe fiecare elev, =i nu numai c[ distribuise
materia ]n diferite zile ale cursului dup[ un anume program, dar
]mp[r\ise pe =colari ]n serii, dup[ aptitudini, d`nd la fiecare serie
sau chiar individ altceva de preg[tit. Astfel, ]n clasa I superioar[,
unde avea ca elevi pe numi\ii Albu, Alevra, Antoniade, Aposto-
leanu, Apostolide, Buicliu, Cern[tescu, Cerne, Cincu, Condopolu,
Criste, Desila, Dimitriu, Fotino, Frigator, Ionescu, Lambrino,
Miclescu, Milicescu, Mitache, Nanu, Petrovan, Pilat, Pipi, Schabner,
Stamate, Stamatiu, Str[jescu, Stroici, Tatovici, T[utu, Tulbure,
Vincler, Vidra=cu, Voinescu, f[cea mar\i: gramatic[ =i exerci\ii de
traducere; joi: citire cu ]ndeletniciri asupra citirii, iar s`mb[t[:
gramatic[ =i exerci\ii din [manualul lui] Ahn. Pu\inii elevi din clas[
erau urm[ri\i cu str[=nicie =i, ca s[ nu uite cumva, Eminescu ]=i
nota ]n carnet c[ ]ntr-o joi — de pild[ — avea s[ pretind[: I. Citirea
curent[ a § 8 ]ntreg; II. Traducerea curent[ a §-ului II =i III.
}nv[\area pe de rost a patru strofe din § 2. }n clasa a II-a supe-
rioar[, unde preda luni =i s`mb[t[, avea vreo 25 de b[ie\i, pe
P`cleanu, Nanu, Istrati, Theodor, Frey, Stati,Novleanu, Sigmund,
Orleanu, V`rgolici, Milicescu, Negel, Melidonovici, Costinescu,
Borisof, Stroici, Mo\oc, D. Matasaru, Mo\oc, Vasiliu, Naum, Cincu,
M[nescu, Pruncu, Emanoil. Aici ]i ]mp[r\ise ]n slabi, mai ]nainta\i,
=i mai ]nainta\i, d`ndu-le la cei slabi =i mai ]nainta\i partea I din
Ahn, iar la ceilal\i, partea a II-a din Ahn =i traduceri din Schiller.
P`cleanu, bun[oar[, traducerea din Schiller, Istrati numai din Ahn,
I § 93, Emanoil din Ahn, p. II. Anul acesta a tradus pe c`t se pare
=i actul II din Wilhelm Tell. Eminescu preda =i la cursul inferior ]n
clasa a III-a, ]n care se aflau printre elevi =i viitorii gazetari =i
oameni politici C. Mille =i V. G. Mor\un. Cu pu\inii =colari de aci
se purta foarte energic =i era nemul\umit de ei. Mar\i =i vineri
f[cea cu ei gramatic[ =i traducere, iar miercuri, citire =i exerci\ii.
204 G. C[linescu

}i examina des, \in`nd socoteal[ de lec\iile la care ]i ascultase =i


not`ndu-i dup[ o scar[ prudent[ cu slab, mijlociu, bine (ms. 2269,
f. 71-73). Dup[ c`t[va vreme de astfel de munc[ =i nota\ii, =colarii,
]n special cei din curs superior, mai to\i de familii bogate, ]ncepur[
s[ murmure. Eminescu era =i nervos, pedepsea =i d[dea note rele,
=i acest fapt poate fi pus ]n leg[tur[ cu starea s[n[t[\ii sale. Suferea
de o aprindere la ]ncheietura genunchiului, ce-l st`njenea ]n
mi=c[ri. Dac[ leg[m acest accident de paralizia reumatic[ a m`inii
drepte, de care, cu un an mai ]nainte, la Berlin, zicea c[ sufer[,
de boala suspect[ de la Viena, de manifesta\iunile morbide de
aceea=i natur[ ce-l vor cuprinde ]n cur`nd =i care presupun o cauz[
veche, ne vine s[ credem c[ unul din motivele inavuabile ce
]mpiedicau de la o munc[ statornic[ pe poet este infec\ia luetic[,
]nt`mplat[ ]n cursul acestor ani, poate chiar la Viena. Sc`nteia
revoltei o form[ pedepsirea lui V. Dimitriu din clasa a II-a superi-
oar[, viitor profesor universitar. Dup[ o scurt[ conjura\ie, insur-
gen\ii din cursul superior se hot[r`r[ s[ se pun[ ]n grev[. +i c`nd,
]ntr-o diminea\[, la orele 8, Eminescu intr[ ]n clas[, nu g[si pe
nimeni, deoarece to\i elevii, ]n chip demonstrativ, se baricadase
]n sala de gimnastic[, refuz`nd cu hot[r`re parlament[rile. Ei
revenir[ ]ns[ la ora urm[toare a lui Culianu, spre a ar[ta direc\ia
protestului lor. Imit`nd pe cei de la cursul superior, elevii din clasa
a III-a inferioar[ f[cur[ =i ei demonstra\ii ostile, ie=ind unul c`te
unul din clas[ la intrarea lui Eminescu, care, livid, uluit, privi
defec\iunea cu lini=te ironic[, totdeodat[ =i amar[. Mirmilic,
directorul =i =eful pedagogilor, Hurjui, umblar[ s[ ]n[bu=e cu
asprime revolu\ia, dar elevii s-au \inut d`rzi trei zile. O ]ncercare
de a-i decima prin foamete a r[mas infructuoas[, pentru c[
insurgen\ii au luat cu asalt m`ncarea din m`inile oamenilor de
serviciu. Au urmat apoi elimin[ri, amenin\[ri, dar totul s-a potolit,
cum era =i firesc. Institutul avea nevoie de b[ie\i-clien\i care s[
pl[teasc[, =i isp[=itorul fu Eminescu. }n semestrul urm[tor el fu
]nlocuit cu P. Paicu, scutind astfel =coala de prezen\a sa primej-
dioas[ (231). Totu=i, la 18 iunie poetul nu ]ntrevedea acest
Via\a lui Mihai Eminescu 205

deznod[m`nt, fiindc[ lui Maiorescu, care-i propunea func\ia de


revizor =colar, ]i r[spundea c[ e satisf[cut cu c`=tigul de l.n. 367,
c`t lua de la Institutul academic =i de la +coala normal[, unde
prin urmare, de asemeni preda lec\iuni (224, V).
Nu trecu mult, =i o nou[ vicisitudine am[r] sufletul poetului.
De cur]nd se prip[=ise la Ia=i D. Petrino, poet pe at`t de considerat
]n unele cercuri pe c`t de lipsit de talent, f[c`nd parte ]ns[ din
]nalta noble\e bucovinean[ =i primit din aceast[ pricin[ cu mult[
aten\ie ]n societatea bun[ ie=ean[. Era un t`n[r dezechilibrat,
alcoolic, desfr`nat, care risipise o avere ]ntreag[ ]n petreceri =i
\`ra prin saloane doliul — poate chiar sincer — al mor\ii so\iei
sale, c`ntat apoi ]n versuri lugubre =i fade. De cur`nd familia sa
primise de la ]mp[rat baronatul, dar t`n[rul, ]ntr-un elan de
na\ionalism ce acoperea ]ns[ =i o disperare economic[, hot[r] s[
emigreze ]n \ar[. }n acel an, 1875, ]mplinindu-se o sut[ de ani de
la conven\ia ce d[dea Austriei Bucovina, stabilirea lui Petrino ]n
\ar[ lu[ propor\iile simbolice ale unui protest al noble\ei locale.
Discursul vehement \inut de el la serbarea comemorativ[ organi-
zat[ la Ia=i, reputa\ia de poet, manierele lui teatrale =i afectate
de t`n[r blazat, dar mai ales rela\iunile ]n lumea de sus, la care
trebuie s[ ad[og[m =i o mare doz[ de adula\ie, evident[ ]n dedi-
carea poeziilor, f[cur[ din Petrino nu numai un personaj la mod[
]n saloanele moldovene, dar =i un obiect al aten\iunilor oficiale.
Pentru a i se da o sinecur[, ]i fu oferit[ direc\ia Bibliotecii centrale,
de\inut[ de Eminescu, pe care o ceru — zice-se — ]ndemnat de
Andrei Vizanti, liberal ]ngust =i p[tima=, suplinitor al catedrei de
istorie =i literatur[ rom`n[ de la Universitatea ie=ean[ =i du=man
]nver=unat al lui Titu Maiorescu, din cauza unei noti\e ironice cu
prilejul unei dedica\iuni compuse ]ntr-o latineasc[ fantezist[
(121). Titu Maiorescu a acceptat aceast[ machina\iune ce trebuia
s[ izbeasc[ ]n “Junimea” =i a numit, drept compensa\ie, pe Emi-
nescu, pe ziua de 1 iulie 1875, revizor =colar pe dou[ jude\e, Ia=i
=i Vaslui, ]n locul lui Naum, sco\`ndu-l dintr-o func\iune tihnit[
=i propice studiilor =i d`ndu-l drumurilor de \ar[ =i incertitudinilor
206 G. C[linescu

luptei de partide. Petrino se bucura ]ns[ de simpatii largi ]n


cercurile ie=ene, =i Maiorescu n-a putut face altfel sau a socotit c[
nu face r[u. Petrino nu avea motive s[ simpatizeze pe Eminescu
=i pentru c[ acesta scrisese cunoscutul articol cu privire la bro=ura
sa Pu\ine cuvinte..., =i fiindc[ reputa\ia cresc`nd[ a acestuia i-o
primejduia pe a sa. De aceea, ]n chip insidios, ]=i lu[ concediu
pentru dou[ luni =i rug[ pe Eminescu s[-l suplineasc[ ]n acest
timp, pentru ca s[ preg[teasc[ — dup[ cum vom vedea — un
motiv de acuza\ie ]mpotriva lui. Aceast[ ]nt`mplare a umplut de
bun[ seam[ de am[r[ciune pe Eminescu, =i a=a, prin concep\ie =i
boal[, deschis tuturor deprim[rilor. Neput`nd s[-=i manifeste fa\[
de lume sup[rarea, el ]=i v[rs[ focul ]n odaia lui neor`nduit[, la
masa de brad, unde ]ncepu s[ injurieze cu vehemen\[ steril[ pe
Petrino, ]ntr-o sum[ de diatribe versificate, ca (ms. 2261, f. 282):
Petri-Notae
Impresurat de creditori, se vede,
+i neput`nd pl[ti cu rele rime,
Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,
S[ ne-am[ge=ti cu versuri centipede.

Presupun`nd c[ nu te =tie nime,


C[ e=ti martir ai vrut s[ faci a crede.
Mai bine masca de paiazzo-\i =ede,
C[ci ne-am convins de mult de-a ta m[rime...
sau acestea ]n care se face aluzie la baronatul lui Petrino (Deme-
trius baron de Trei-Sarmale, Le baron de Trois-Etoiles) =i la
]nrudirea lui cu bog[ta=ul Petrovici-Armis, care-i l[sase averea
pierdut[ ]n petreceri (ms. 2289, f. 16, 24):
De vre\i s[ =ti\i, lectori, ]ntreag[ spi\a
Din care a ie=it poetul jalnic:
N-a fost sc[ldat ]n floare de n[valnic,
Nici l`ng[ tronuri nu-i s[dit[ vi\a.
Via\a lui Mihai Eminescu 207

Poemul legendar nu-i falnic,


Bacalul Petcu s-au numit ml[di\a,
Bulgar armeano-grec din Podgori\a,
Pe care ru=ii l-au f[cut nacialnic.

Din Chi=in[u trec`nd ]n Bucovina,


C-un von austrieci-l suduir[
+i de l-au mazilit a lui nu-i vina.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Vestite Armis! faci ]n lume larm[,
C[ci Armis e=ti, n[scut cu spad[-n m`n[...

ori, ]n sf`r=it (ms. 2268, f. 18):


Cunoa=tem noi mai bine cum vin astfel de poame:
Tu te-ai fugit din \ar[ de creditori =i foame.
}n vremea cea din urm[ nu =tiu de-ai fost s[tul,
Pe c`nd tr[iai cer=indu-\i parale pe Raul.
+i toat[ ziua-n col\uri p`ndeai pe la Pardini
S[ vezi de nu e nimeni s[-\i dea doi fiorini etc.
Cu tot scepticismul ]n privin\a tr[iniciei noii slujbe, Eminescu
se a=eaz[ la lucru cu o str[=nicie a=a de lipsit[ de orice diletantism,
cu at`ta clarviziune pedagogic[ =i social[ =i spirit administrativ,
]nc`t acest an reprezint[ pe o suprafa\[ mic[, ]n istoria ]nv[\[m`n-
tului rural ]nainte de Haret, cel mai ridicat nivel al con=tiin\ei
culturale na\ionale. Noul revizor avea atribu\iuni ]ndoite, admini-
strative =i pedagogice, trebuia, ]ntr-un cuv`nt, s[ conduc[ cancela-
ria revizoratului =i s[ fac[ inspec\iuni la =colile dependente de
circumscrip\iile sale din jude\ele Ia=i =i Vaslui. Pentru aceast[
munc[ extins[, dar nicidecum odioas[ unui intelectual, Eminescu
era retribuit cu salariul ]ndoit de c. 500 l.n. (212, 50 de fiecare
jude\), sum[ considerabil[ pe acele vremuri. Orice aluzie, a=adar,
la mizeria poetului ]n aceast[ epoc[, trebuie explicat[ prin alte
pricini, cum ar fi incertitudinea, dec`t prin insuficien\a teoretic[
a mijloacelor de trai (117, 60).
208 G. C[linescu

Chiar ]n vara aceea — credem — s-au \inut sub supraveghe-


rea lui Eminescu o serie de conferin\e pentru ]nv[\[torii din jude\ul
Ia=i, conferin\e la care n-au luat parte dec`t 24 de in=i din 54,
ceea ce noul revizor, spirit absolut =i neconcesiv, consemn[ cu
asprime ]ntr-un raport oficial. }nc[ din august el porni pe drumu-
rile de \ar[, ]n tr[sur[ sau c[ru\[, cum i-a fost la ]ndem`n[, s[
viziteze =colile din jude\ul Vaslui, ]n vederea reorganiz[rii ]nv[\[-
m`ntului primar ce se preg[tea. Impresia general[ pe care i-o f[cu-
r[ aceste =coli fu rea. Frecven\a mic[ a copiilor, abuzurile primari–
lor, s[r[cia =i mortalitatea \[ranului, silit s[ presteze munci ]n natu-
r[ spre a acoperi vechile datorii, toate acestea ]l f[cur[ s[ cread[
c[ =coala devenise un lucru de prisos. Filozoful social, preg[tit
]ntre Viena, Berlin =i Putna, avea naivitatea s[ ridice raportul pe
care ]l ]naint[ peste vreo lun[ ministerului la nivelul unei adev[ra-
te solu\ii sociale, preconiz`nd schimbarea sistemului de d[ri =i
organizarea unui regim mai liber al muncii. Ceea ce te izbe=te
aproape dureros ]n activitatea de func\ionar public a lui Eminescu
este imensa lui bun[-credin\[ =i destoinicie administrativ[, capaci-
tatea lui de munc[ inteligent[ =i practic[ totdeodat[, bunul-sim\
des[v`r=it ]n toate ac\iunile, care ar fi f[cut ]n alte ]mprejur[ri
din el un mare organizator =i care totu=i ne apar ca =i ridicule de
optimism, ]ntr-o vreme obscur[, ipocrit[, ]mp[timat[ de politici-
anism. Dureros de ridicul este, deci, raportul revizorului sociolog,
care depl`nge ]n el mortalitatea copiilor de v[rsat negru, anghin[
difteric[ =i alte boli, dup[ ce ]nsemnase ]n carnet =i unele leacuri
]mpotriva lor, pe care le-a recomandat probabil \[ranilor, ]mpotriva
c[m[t[riei la \ar[ =i a proastei economii s[te=ti, d`nd solu\ii
practice pe care n-avea cine s[ le citeasc[. Ca un adev[rat Pestalozzi
r[t[citor, Eminescu str[b[tu furtunos drumurile jude\ene, aspru
=i nemul\umit, asem[n[tor ]ntr-aceasta mult lui Gh. Eminovici,
cu deosebire c[ acela era domn absolut pe mo=iile sale, ]n vreme
ce el comanda c[lare pe un cal de z[pad[. La M`nje=ti se indign[,
g[sind un singur =tiutor de carte, care deci costase pe stat 7.737
lei n. }nv[\[torul epileptic de la Dume=ti, fiind asuprit de primar,
Via\a lui Mihai Eminescu 209

e propus spre mutare ]n comuna Lazu. }n Scheia g[se=te =coala


]nchis[, la Z[podeni, o =coal[ ne]nc[p[toare. La Flore=ti admir[
frumoasa biseric[-m`n[stire neispr[vit[. Cu tr[sura a mers mai
departe ]n Rediul, Brodoc, B[lteni, Rafaila, Dele=ti =i altele, d`nd
instruc\iuni =i mustr[ri, recomand`nd sau permut`nd pe ]nv[\[-
tori, nemul\umit c[ g[sea b[nci numai de form[, =coli f[r[ orolo-
giu =i f[r[ clopo\el, copii pu\ini, lefuri nepl[tite, avertismente neexe-
cutate (ms. 2306, f. 45 v; 60).
Dup[ un scurt popas administrativ ]n Ia=i, Eminescu porni iar[=i
]n inspec\iuni, de ast[ dat[ ]n jude\ul Ia=i, cu acelea=i mijloace de
locomo\iune =i poposiri ]n sate, care-i atr[geau glumele Junimii (152):
Eminescule, poete, Ca nalt revizor =colar,
Umblai ]n cabriolete Stai ]n gazd[ la primar
Luni ]ntregi, din sat ]n sat, +i cu prim[ri\ele
+colile de inspectat. }\i ]ncurcai i\ele.
Idilele cu prim[ri\ele sunt, desigur, b`rfeli din partea “cara-
cudei”, dar adev[rul este totu=i c[ revizorul rumina ]n cl[tinarea
bri=cei amorurile sale inestinguibile pentru Veronica sau o oricare
alt[ femeie, c[ci ]ntre un raport de inspec\ie =i o statistic[ compara-
tiv[ de cheltuieli cu ]ntre\inerea =colilor, apar ]n caietul s[u de
]nsemn[ri fugitive versuri de dragoste pentru o femeie cu ochi
limpezi:
S[ mai pun ]nc[ o dat[ Apoi pe a ta gur[
M`nu\a ta la piept — S[ te s[rut cu foc
+i-n ochii t[i cei limpezi +-apoi s[ plec ]n lume,
S[ m[ uit lung =i drept. Copil f[r’ de noroc...
pentru una cu ochi verzi:
U=or este a-\i spune C[ cu a ta z`mbire
C[ mult frumoas[ e=ti M[ farmeci =i m[ pierzi,
Cu fa\a ta de cear[, C[-nveninat de-amoru-\i
Regin[ din pove=ti. M[ uit ]n ochii verzi...
210 G. C[linescu

sau, ]n sf`r=it, pentru o femeie fa\[ de care, ca un nou Arvers, ]=i


t[inuise cu voluptate amar[ iubirea (ms. 2288, f. 2, 4, 6):
Iubind ]n tain[ mi-am impus t[cere,
G`ndind t[cerea c[ ]\i place \ie.
Inspec\iile la =colile de \ar[ l-au f[cut pe Eminescu s[ cunoasc[
mai de aproape starea social[ a \[ranului, abuzurile arenda=ilor
=i func\ionarilor administrativi, infiltrarea micilor capitali=ti ]n chip
de c`rciumari =i c[m[tari, s[ str`ng[, prin urmare, un material
sociologic, care, ]n alte condi\iuni de via\[, ar fi fost punctul de
plecare al unei ]ntinse opere de sociologie na\ional[, iar a=a a
fost numai informa\ia unor admirabile articole de gazet[ =i a unei
conferin\e. Ca =i Caragiale, Eminescu a trebuit s[ vad[ c[ singura
cale la ]ndem`na sa, greoaie, dar sigur[, de a corecta r[ul era
propaganda satiric[ prin teatru. Pe imprimate de ale prefecturii
jud. Vaslui, din vremea deci a inspec\iilor, sunt aruncate ideile
unei comedii, Gogu-tatii (ms. 2254, f. 262 urm.), care vrea s[
]nf[\i=eze mediul de \ar[ cu eroii s[i tipici: marele proprietar d-nul
Subpapuc, t`n[rul proprietar Barbu Vultureanu, v[taful hr[p[re\
al celui din urm[, Pavel Intentationem, boieria veche ]n persoana
lui Stratomir Frige-linte, fa\[ de noua genera\ie reprezentat[ prin
Gogu-tatii, Napoleon P[t[rl[gic[, subprefectul pl[=ii Dezbr[-
c[toreni, negustorul Leizer Solzangezind, st[p`nul birtului “La
Birlicul de aur” =i al\ii asemenea. Un alt proiect de proz[ ironiza
pe micii noi tirani ai satelor (ms. 2255, f. 188-194): pe popa
Ermolachie Chis[li\[, zis =i Melesteu, fiu de porcar, be\iv =i prost,
pe dasc[lul Pintilie Buchilat =i pe palamarul Nicodim Parpalac.
Fa\[ de aceast[ lume monstruoas[, produs al unui liberalism
nesincer =i pripit, se ridica ]n ]nchipuirea utopic[ a revizorului
vechea boierime patriarhal[, asemeni aceleia ]n apropierea c[reia
copil[rise la Ipote=ti. }ntr-un sat de pe valea Siretului, avea s[ ne
descrie – ]ntr-o nuvel[ – via\a rural[ a b[tr`nilor boieri Vasile
Creang[, Dr[gan Ciuf[ =i a familiilor lor s[n[toase, cu mo=ii
Via\a lui Mihai Eminescu 211

]ntinse, vite, slugi, pris[car, d[dac[-\iganc[, doctor de cas[,


scriitora=, vechil, sufragiu, ]ntocmai ca la curtea lui Bal=, via\[
]napoiat[, dar dup[ credin\a lui pe potriva moravurilor \[rii, mai
prielnic[ pentru \[ran dec`t democra\ia hr[p[rea\[ =i neocroti-
toare a statului burghez (ms. 2255, f. 162-167).
}n vreme ce dragostea =i medita\iile sociale ocupau, ]n trapul
cailor, mintea fanatic[ a lui Eminescu, satul se apropia =i revizorul
se afla cu bri=ca ]n fa\a realit[\ilor. }n comuna +ipotele, plasa
Bahlui, =colile erau ]nchise de =ase luni sub pretext de lips[ de
lemne sau boal[ a ]nv[\[torului. }n localul =colii, notarul ]=i f[cuse
locuin\a, zidind u=a tindei =i sp[rg`nd pentru b[ie\i o alta, de-a
dreptul ]n zidul clasei, ]n care revizorul g[si, puse la p[strare,
varza =i nutre\ul pentru vite ale domnului notar. }n vreme ce tot
bugetul =colii era de 1.500 lei, salariul primarului se ridica la 2.400
lei anual. Eminescu propunea cu inocen\[ ministerului darea ]n
judecat[ a ]nv[\[torului =i a primarului. La Ierbiceni (19 noiem-
brie 1875), era satisf[cut de progresele =colarilor, la Totoie=ti ]ns[
r[spunsurile i se p[rur[ mecanice, f[r[ via\[. Copiii ]nv[\au pe
de rost, f[r[ s[ priceap[, =i memorau defini\ii gramaticale ]nainte
de a face exerci\ii de compunere. +i-ntr-o parte =i-ntr-alta recoman-
d[ c[r\ile de lectur[ ale lui Creang[, cu care f[cuse nu demult
cuno=tin\[ (ms. 2288, f. 1-1v). Chiar dac[ uneltiri politice de sfere
mai ]nalte n-ar fi zdruncinat pe Eminescu din postul s[u, ]n cele
din urm[ nemul\umirile micilor potenta\i jude\eni l-ar fi pr[bu=it.
El ]=i ]ng[duie s[ resping[ numirile de ]nv[\[tori ce i se par
nepotrivite, ridicule, ca aceea a unui copilandru, recomandat ca
unul ce fusese energic ]n func\ia de monitor, s[ se pl`ng[ prefec\i-
lor c[ pl[tesc un salariu prea mic ]nv[\[torilor sau c[ nu-l pl[tesc
deloc, c[ au ]ndr[zneala s[ mute o =coal[ f[r[ ]nvoirea sa (60).
}n aceast[ toamn[, Eminescu f[cu o c[l[torie la Cern[u\i, cu
prilejul serb[rii inaugur[rii Universit[\ii germane =i al anivers[rii
de o sut[ de ani de la “]ncorporarea” provinciei. Dincoace, la Ia=i,
se f[cuse o contraserbare la Beilic, la care vorbise dl Petrino. Pe
212 G. C[linescu

la sf`r=itul lui septembrie, Stefanelli se trezi cu Eminescu ]n ora=ul


lui Aron Pumnul. Poetul adusese ]ntr-o lad[, sub un vraf de
psaltiri, ceasloave =i biblii, un num[r ]nsemnat de exemplare
dintr-o bro=ur[ antiaustriac[, alc[tuit[ pe baz[ de documente de
Mihail Kog[lniceanu, cu scopul de a o r[sp`ndi clandestin, ceea
ce =i izbuti s[ fac[, trimi\`nd-o chiar la c[peteniile serb[rii. Ora=ul
era trist. Pe la dou[ dup[ miezul nop\ii, Stefanelli =i poetul auzir[
]nfiora\i, ]n strad[, un cor de voci b[rb[te=ti c`nt`nd lent =i jalnic
Un r[sunet al lui A. Mure=anu, pe muzica lui A. Pann. Eminescu
]ndeosebi fu impresionat: “Niciodat[ – zise – nu mi-a pl[cut
c`ntecul acesta a=a de mult ca acuma”. Patriotismul ca =i ]n genere
filozofia social[ a poetului c[p[tase o not[ de violen\[ dureroas[,
fanatic[. La hotelul “Pajura neagr[”, unde merser[ s[ m[n`nce
=i unde luau masa ]n chip obi=nuit mul\i rom`ni, imperialii se
aflau ]n haine de gal[, ]n vreme ce rom`nii cu hainele de toate
zilele evitau orice fraternizare. C`nd un avocat vru s[ invite pe
tinerii judec[tori rom`ni de la masa lui Eminescu la petrecerea
comun[, acesta d[du semne de irita\ie =i se pref[cu c[ ia pe
numitul avocat, din cauza fracului, drept chelner.
“Eminescu ]ncepuse a-=i mu=ca musta\a, semn c[ era iritat.
Deodat[ vedem c[ ia paharul s[u golit de bere =i, ridic`ndu-l
]nd[r[t dup[ spate spre fa\a advocatului, ]i zise f[r[ s[ se ]ntoarc[
la d`nsul:
— Kelner! un pahar de bere!”
}nainte de a pleca din localitate, poetul d[du o ultim[ privire casei
lui Pumnul =i od[i\ei ]n care petrecuse o vreme ca bibliotecar (214).
E posibil ca tot acum s[ se fi repezit la Suceava, la cumnatul
s[u Drogli, pe atunci inspector =colar districtual pentru jude\ele
Suceava =i C`mpulung (82). Eminescu se sim\ea aci, ca =i la Putna,
printre mormintele trecutului. Pe zidurile groase ale cet[\ii i se
p[ru c[ vede umbrele mustr[toare ale falnicilor domni ai \[rii,
pe Drago=-vod[:
Via\a lui Mihai Eminescu 213

Drago=-vod[ cel b[tr`n C[ pe el merg cinci pe jos


Pe Moldova e st[p`n +i au loc cu de prisos,
+i domnind cu toat[ slava C[ merg trei c[l[ri al[turi
+ade-n scaun la Suceava. +i mai au loc pe de l[turi,
La Suceava l[udat[, Caii m`ndri s[ =i-i joace
Cea cu zid ]nconjurat[, C`nd ]ncolo, c`nd ]ncoace...
Zid de piatr[ nalt =i gros, (ms. 2256, f. 20)
sau pe Istrate Dabija-voievod:
Suisem noaptea la Suceava +i printre ziduri ]nnegrite
Pe ziduri vechi cetatea unde-i, Suspin[ =oaptele ]ncete,
Cum trece-n lume toat[ slava, }ncord sim\irile uimite
Trecu=i. Sic transit gloria mundi. +i-aud un glas zic`nd: — Mi-e sete.
(ms. 2261, f. 95)
La re]ntoarcerea ]n Ia=i, poetul, contaminat de xenofobia unor
junimi=ti, spumeg[ de indignare fa\[ de r[rirea elementului
rom`nesc ]n Moldova de sus:
“ — Auzi, ora=ul Suceava, ora= boieresc, cetate a sf`ntului
+tefan cel Mare, cetate care a rezistat, la asalturile le=ilor =i
ungurilor, cuibul zmeilor =i al vulturilor, ]n prada verminei...! Iar
Ie=ul, scaunul lui L[pu=neanu =i at`tor domni rom`ni, de batjocura
tuturor str[inilor de limb[ =i de neam!” (164)
}n prim[var[ (1876), Eminescu face noi inspec\iuni. La 26
martie era la Roman, unde inspecta +coala de fete nr.1, asist`nd
la lec\iunile mecanice =i moarte ale unei d-ne Z. Livescu, care, ]n
realitate — descoper[ ironic =i, de fapt, nedrept ]n aceast[ privin\[
revizorul — se numea Lewici =i apar\inea “unei genera\ii bine
determinate, bogate ]n cuvinte =i sterpe de idei”. La 26 aprilie
inspecta =colile urbane din Vaslui. La =coala de fete, directoarea
ocupase cu propria locuin\[ 6 camere din 8 =i ]n clasa a III-a nu
era dec`t o banc[. La 29 aprilie se afla iar[=i pornit spre sate, la
Lipova, unde se aflau =colari pu\ini din cauza ploilor, iar ]nv[\[torul
nu era destul de “strict” la note. Inspec\iunea s-a urmat negre=it =i ]n
alte comune, cu obi=nuitele observ[ri serioase, dispozi\iuni =i rapoarte.
214 G. C[linescu

Un prim fulger al furtunii ce avea s[ ]ntunece ]n cur`nd cerul


ap[ru sub forma unei ]ntreb[ri viclene din partea autorit[\ii
superioare: de ce revizorul nu inspectase =colile rurale din jude\ul
Ia=i ]n intervalul de la 15-31 martie. Eminescu r[spunde cu o
violen\[, cu un sarcasm, admirabile ]ntr-un pamflet, primejdioase
]ntr-un raport:
“Am fost cu drept cuv`nt surprins de ordinul d-voastr[ nr.
3.483, prin care sunt invitat de-a ar[ta: de ce ]n intervalul de la
15-31 martie a. c. n-am inspectat nici una din =coalele rurale ale
jude\ului Ia=i =i ce m-a ]mpiedicat de a-mi ]ndeplini aceast[
datorie? Mai ]nt`i am c[utat a justifica acest ordin prin vreo
gre=eal[ de adres[ a organelor de control din acel onorat ministe-
riu, c[ci nu =tiu din care articol al legii instruc\iunii s-ar putea
deduce regula c[ revizorul, care ]mpreuneaz[ toate activit[\ile
unei cancelarii ]ntr-o singur[ persoan[, fiind curier, copist, registra-
tor, administrator, examinator etc., trebuie s[ fie cu toate acestea
=i vecinic ]n c[l[torie, ]nc`t la fiecare 15 zile s[ fac[ =i revizie, =i
toate aceste ]n marginile a cei 2121/2 l. n. pentru fiecare jude\.
Dac[ exist[ un asemenea revizor ]n \ar[, rog a m[ informa unde-i
acel pre\ios individ, ca s[ apelez la vasta sa experien\[ =i s[ aflu
]n care mod — mai mult sau mai pu\in apostolic — ]=i ]ndepline=te
sus-men\ionata datorie. Eu, din contra, =tiu c[ norma de p`n-acuma
este ca revizorul s[ inspecteze de dou[ ori pe an fiecare =coal[.
Consider`nd acuma num[rul de 152 =coli publice =i private din
circumscrip\ia subsemnatului, ]mpr[=tiate pe o suprafa\[ de mai
multe sute de kilometri p[tra\i (1.143.570 m), consider`nd
minunatele c[i de comunica\ie dintre comun[ =i comun[, c[
am`ndou[ jude\ele nu sunt =ese, ci pline de dealuri =i p[duri, c[
pentru inspectarea lor sunt abia =ease luni lucr[toare, dac[
substragem s[rb[torile =i vacan\ele de peste an, consider`nd ]n
urm[ c[ ]ntr-o zi nu se pot inspecta con=tiincios dec`t dou[ =coli,
de vreme ce ziua =colar[ are numai 5 ore (ba joia numai 3), ve\i
vedea, domnule ministru, c[ sarcina subsemnatului este de a in-
Via\a lui Mihai Eminescu 215

specta de dou[ ori 152 =coli ]n timpul de 180 de zile, iar pentru
lucrarea administrativ[ =i de cancelarie i-ar r[m`ne ]n acest timp
28 de zile. +i care este lucrul s[u administrativ? 500-600 de h`rtii
intrate, care trebuiesc rezolvate, apoi o mul\ime de pl`ngeri
verbale, toate aceste ]ngreuiate ]nc[ prin lipsa de autoritate fa\[
cu prim[riile =i subprefecturile =i prefecturile.
Fiindc[ legile timpului =i a[le] spa\iului sunt apriorice =i nu
suf[r nici o discu\iune, de aceea v[ ve\i convinge c[ ]ndatorirea
de a inspecta =colile din 15 ]n 15 zile este o imposibilitate, asupra
c[reia n-a insistat nici chiar ministrul, care-a emis ordinul respec-
tiv.” (60)
O asemenea izbucnire — ce dovede=te alterarea cresc`nd[ a
temperamentului poetului, devenit din ce ]n ce mai sarcastic =i
mai violent — putea fi ]ng[duit[ sub un guvern din care f[cea
parte =i Maiorescu, afectat atunci de reformarea =i ]ntinerirea
]nv[\[m`ntului =i ]nv[p[iat la munc[ la limitele ]n\elegerii lui
istorice p`n[ acolo ]nc`t s[ inspecteze cu Eminescu =colile din Ia=i
(7). }ns[ Maiorescu fu silit de ]mprejur[ri s[ demisioneze, =i ]nsu=i
guvernul Catargi c[zu ]n cur`nd. Nu se topise ]nc[ z[pada, =i
junimi=tii ]n func\iuni publice tremurau =i cereau informa\iuni.
“Domnule Negruzzi — scrie Eminescu — ]n ora= circuleaz[
zgomotul c[ ministerul ar fi c[zut. Acest zgomot ne nelini=te=te
at`t pe mine, c`t =i pe Bodn[rescu. Dac[ =ti\i ceva pozitiv, v[ rog
s[ ne spune\i =i nou[, c`t =i despre vreo nou[ combina\ie de care
s-ar fi vorbind.
Pompiliu =-a preg[tit geamantanele =i vrea s[ fug[ la Ma-
gyiar-Orszag. Panu se plimb[ cu nelini=te prin Copou, de=i
om[tul e p`n’ la br`u. Lambrior =ede t[cut ]n cafenea la Max,
=i pe c`\i intr[ ]n cafenea ]i ]ntreab[ ce s-aude.” (188)
Guvernul ]ntr-adev[r c[zu =i, la 1 iunie 1876, noul ministru de
instruc\ie G. Chi\u, preg[tit prin intrigile lui Vizanti, destitui pe
Eminescu. Lucrul produse asupra lui o disperare sumbr[ =i-i isc[ o
ur[ crunt[ ]mpotriva liberalilor (123*):
216 G. C[linescu

“Canalia liberal[ a nimicit ideile ce mi le f[urisem despre via\[!


R[mas f[r[ o pozi\ie material[ asigurat[ =i purt`nd lovitura
moral[ ca o ran[ care nu se mai poate vindeca, voi fi nevoit s[
reiau toiagul pribegiei, neav`nd nici un scop, nici un ideal.
Crede-m[... c[ de azi sunt om perdut pentru societate.
O singur[ fericire ar rena=te ]n sufletul meu, dac[ a= putea s[
ascund nedreptatea.
Posteritatea nu vreau s[ afle c[ am suferit de foame din cauza
fra\ilor mei.
Sunt prea m`ndru ]n s[r[cia mea. I-am dispre\uit, =i acest gest
e prea mult pentru un suflet care nu s-a cobor`t ]n mocirla
vremurilor de azi.”
Dar aceast[ lovitur[ nu fu singura. Cu o ur[ josnic[, vrednic[
de un om care avea s[ se expatrieze din cauza necinstei, Vizanti,
]n ]n\elegere cu nu mai pu\in odiosul Petrino, puse la cale un
proces ]mpotriva lui Eminescu pentru pretinse sustrageri de c[r\i
=i mobilier. }ntr-un raport c[tre ministru, veninosul =i desfr`natul
poet se pl`nse c[ dl Eminescu se servise f[r[ justificare de mobi-
lele bibliotecii pentru a-=i mobila “apartamentul d-sale particular”,
l[s`nd institu\iunea ]ntr-o stare deplorabil[, c[ ]=i ]nsu=ise din acea
bibliotec[ 50 de volume =i c[, din restituirea lor, mai r[m`neau
neintrate ]n bibliotec[ un num[r ]nsemnat de volume ]mprumutate
la diferite persoane f[r[ cau\iune =i forme ]n regul[. La parchet
Petrino repet[ cu mai mult[ r[utate acelea=i acuza\iuni. La
interogatoriile ce i se luar[ la 13 septembrie =i la 9 noiembrie,
Eminescu r[spunse cu s`nge rece =i cu o modera\iune des[v`r=it[,
redact`nd cu propria-i m`n[ procesul-verbal. }nscenarea era
evident[. Lista c[r\ilor sustrase fusese alc[tuit[ dup[ ]nsemn[ri
f[cute cu creion ro=u de poet ]n catalog, c[r\ile ]ns[ fur[ g[site ]n
rafturile lor. Neputindu-se dovedi nici o vinov[\ie, dosarul fu ]nchis
(121*). }n timp ce poetul era h[r\uit ]n acest chip la Ia=i, ]n
Parlamentul \[rii numele lui devenea cap de acuza\ie ]mpotriva
fostului guvern. O comisiune de dare ]n judecat[, din care f[cea
Via\a lui Mihai Eminescu 217

parte ]n primul r`nd Andrei Vizanti, “membrul academiei madri-


tense”, acuza pe prevenitul Maiorescu de risip[ ]n visteria statului,
prin faptul c[ d[duse cu ]mprumut bani favori\ilor s[i, adic[ lui
Eminescu =i Slavici, =i numise pe acela=i Eminescu revizor pe dou[
jude\e, pe acel primejdios Eminescu care, muritor de foame, cerea
]n septembrie Veronic[i Micle s[-i g[seasc[ un loc de pedagog,
spre a-=i agonisi acea p`ine pe care “o dorea de dou[ zile =i n-avea
cu ce s-o cumpere” (121*). Toat[ am[r[ciunea omului onest =i
activ, care este ]mpiedicat, ]n virtitea aproape a unei legi naturale,
]n elanul s[u de munc[, de perfidia =i r[utatea semenilor s[i, se
cuprinde ]n aceste r`nduri scrise de poet ca o replic[ la o adres[
a noului prefect liberal de Vaslui, care se pl`ngea c[ la prefectur[
nu este nici un tablou de =colile din jude\; r`nduri ce rezumau =i
experien\a pedagogic[ a lui Eminescu (60):
“Un om nu poate face nimic ]ntr-o \ar[ r[u ]ntocmit[ =i, m[car s[
tot porunceasc[, r[m`ne la vorba aceea: A poruncit c`inelui =i c`inele
pisicii =i pisica =oarecelui, iar =oarecele =i-a at`rnat porunca de coad[.
C`t despre tablouri, ce vor fi lipsind la prefectur[, chestiunea
]n sine nu m[ prive=te, m[ oblig eu ca ast[zi, c`nd nu mai sunt
revizor =i nici am la dispozi\ie asemenea tablouri, s[-i comunic
pe de rost dlui prefect =colile, ]nv[\[torii, ]nv[\[tura c`t[ o au
ace=tia, num[rul copiilor, prevederile bugetelor comunale etc.
Toate acestea ca un semn c`t de f[r[ grij[ =i nep[s[toare a fost
administra\ia trecut[ fa\[ de =colile rurale. Tot atunci-i voi
]mp[rt[=i de ce multe =coli sunt neocupate, care desigur ast[zi se
vor ocupa — dup[ acela=i sistem =i cu acela=i soi de oameni cu
care se ocup[ mai toate func\iile la noi.
Iar la f[g[duin\ele dlui prefect, vom spune =i noi vorba veche
de ba=tin[ a mo=ului Terinte-Barb[-lat[, reze= =i el la Funduri ]n
\inutul Vasluiului: T`n[rul spune c`te face, b[tr`nul c`te a f[cut,
nebunul c`te are de g`nd s[ fac[.
}n ]mprejur[rile [acestea] =colile din jude\ul Vaslui sunt cele
mai bune posibile, precum lumea lui Leibniz, cu toat[ mizeria =i
218 G. C[linescu

nimicnicia ei v[dit[, este cea mai bun[ lume posibil[, c[ci posibili-
tate =i existen\[ sunt identice, =i ceea ce e posibil exist[. Precum
soarele st[ locului de milioane de ani, oricare ar fi fost p[rerile
omene=ti, fie geocentriste, fie heliocentriste, tot p[rerile oamenilor
nu schimb[ nimic din mersul firesc, material al lucrului. P[rin\i
mizeri =i vi\io=i, copii goi =i bolnavi, ]nv[\[tori ignoran\i =i r[u
pl[ti\i, administratori superficiali, toate acestea ]ngreuiate de
cre=terea impozitelor, menite a hr[ni aceast[ stare de lucruri, nu
sunt condi\iunile normale pentru =coli bune, precum lemn de brad
putregai, geal[u de plumb =i me=ter prost nu-mi d[ o mas[ bun[.
+coala va fi bun[ c`nd popa va fi bun, darea mic[, subprefec\ii
oameni ca s[ =tie administra\ie, finan\e =i economie politic[,
]nv[\[torii pedagogi, pe c`nd adic[ va fi =i =coala =coal[, statul
stat =i omul om...”

EMINESCU +I JUNIMEA
M[rgina=ele =i umbritele cimitire de\in acum pe to\i contempo-
ranii junimi=ti ai lui Eminescu. Dac[, prin urmare, ne este ]ntr-o
m[sur[ greu s[ definim adev[ratele sim\[minte ale poetului fa\[
de Junimea, suntem pe de alta scuti\i de du=m[niile postume, care
se ]nd[r[tnicesc s[ ne preschimbe opiniile prestabilite. Pentru
evocarea acestei atmosfere trebuie s[ citim h`rtiile printre r`nduri,
s[ tr[im pu\in via\a de cenaclu a litera\ilor, s[ nu socotim o
]n\ep[tur[ amical[ drept o repulsie principial[, nici o b`rfeal[ de
r[sp`ntie drept ur[ inestinguibil[. Via\a de grup a scriitorilor este
st[p`nit[ de mali\ie, de amor propriu, dar acestea sunt, ]n acea
lume, sentimente labile =i superficiale, care nu rareori sunt o
reac\iune a personalit[\ii ]mpotriva unei prea mari afinit[\i.
Junimea n-a fost dec`t o reuniune ]nt`mpl[toare de oameni —
ce e drept — cu multe aspira\iuni comune, dar desp[r\i\i printr-o
infinitate de atitudini personale, a=a ]nc`t a subordona cu totul
Via\a lui Mihai Eminescu 219

pe Eminescu grupului sau a-l dezbina de el, cum fac unii, este o
lucrare zadarnic[ =i p[tima=[.
Ceea ce a trebuit s[ atrag[ de la ]nceput pe poet la Junimea
este cultura serioas[ a celor mai mul\i dintre junimi=ti (Maiorescu,
Negruzzi, Pogor, P. P. Carp, Lambrior, V`rgolici etc.), precum =i
nuan\a germanist[ a studiilor acestora. Dar ligamentul central
]ntre poet =i cerc ]l formeaz[ Titu Maiorescu. Oric`te repulsii =i
revolte s-ar surprinde la Eminescu ]mpotriva glacialului autor al
Logicii, Maiorescu, l[s`nd la o parte orice considera\ie asupra
ideologiei lui politice, filozofice =i estetice, era singurul intelectual
de pe atunci, ]nrudit cu poetul nu numai prin cov`r=itoarea
superioritate cultural[ asupra contemporanilor, dar =i prin direc\ia
nu f[r[ erori a spiritului lor. +i Maiorescu =i Eminescu erau
“metafizicieni” (ziceau adversarii), ]n fond filozofi ]ntemeia\i pe
specula\iune ]n scopul de a ajunge la o teorie general[ asupra
universului fenomenal, din care tindeau s[ derive un sistem practic
omogen: o etic[, o estetic[, o politic[; g`nditori preocupa\i at`t
de forma g`ndirii, c`t =i de con\inutul ei, cu at`t mai rari ]ntr-o
vreme c`nd proasp[tul c[rturar rom`n era atras de aparen\e, de
un dor enciclopedic. Spiritul filozofic face din Maiorescu =i mai
pu\in din Eminescu doi conservatori “progresi=ti”, unul ataraxic,
cel[lalt polemic; c[ci ra\ionalismul idealist pune adev[rul ]n
conformitatea lui formal[ cu legile g`ndirii, care sunt finite, iar
filozofiile materialiste pun adev[rul ]n func\iune de obiectul infinit
al g`ndirii, adic[ de perceperea ]n ve=nic[ mi=care a universului.
Sistemele “metafizice” descoperind o schem[ statornic[ ]n lume,
fiind ]ntr-un cuv`nt absolute, dau spirite prudente, etice, primej-
duite de incomprehensiune fa\[ de nou; dimpotriv[, sistemele
materialiste, constat`nd multiplicitatea infinit[ a naturii, trezind
ideea de progres, conduc la democratism, dar r[u ]n\elese la
liberalism =i socialism utopic. Oameni care, asemeni lui C. A. Ro-
setti, visau, cu at`ta bun[-credin\[, prefacerea p[m`ntului rom`-
nesc, peste noapte, ]ntr-un leag[n al civiliza\iei europene, aveau
220 G. C[linescu

o posp[ial[ de cultur[ enciclopedic[ ce-i f[cea aproape mistici.


Ei credeau ]n progres, fiindc[ ]=i ]nchipuiau c[ civiliza\ia =i cultura
unei \[ri sunt o valoare cantitativ[, pe care ar fi putut-o spori prin
institu\iuni =i legi noi, f[r[ prefaceri ]n structura economic[. Nici
Maiorescu, nici Eminescu nu erau boieri sau mo=ieri, ca s[-=i apere
prin conservatorism privilegiile clasei lor. Pe c[i deosebite, ei au
fost adu=i la aceast[ doctrin[ politic[ prin natura speculativ[ a
spiritului lor, care ]i f[cea s[ vad[ un ritm ra\ional ]n evolu\ia
materiei, un paralelism ]ntre etapele g`ndirii =i acele ale naturii
=i, mai la urm[ — f[r[ nici o apropiere de hegelianism — o lege
general[, o filozofie a progresului, ce li se p[rea evident[, acolo
unde simplitatea empiric[ a liberalului nu vede dec`t un fenomen
simplu =i incondi\ionat al progresului. Din p[cate, progresul
ra\ional, adic[ ]n fond f[r[ s[rituri, al lui Maiorescu, e o poli\ie
impus[ naturii, a c[rei dialectic[ concret[ se exprim[ tocmai prin
salturi. Oricum ar fi, Maiorescu, din simpla analiz[ a formei
g`ndirii, adic[ din domeniul abstract al logicii, scoate imperativul
concordan\ei ]ntre idee =i cuv`nt, cultur[ =i expresie, fond =i form[,
stare social[ =i institu\iuni; de aceea Eminescu caut[ pe cale strict
teoretic[ motivarea unui conservatorism politic =i cultural.
“Interesul practic pentru patria noastr[ — scria el lui Maiorescu
]nc[ de la Berlin — ar sta acum ]n ]nl[turarea teoretic[ a oric[rei
]ndrept[\iri pentru importarea nechibzuit[ a unor institu\iuni
streine, care sunt altceva dec`t organiz[ri speciale ale societ[\ii
omene=ti ]n lupta pentru existen\[, ce pot fi de bun[ seam[ primite
]n principiile lor generale, a c[ror cazuistic[ ]ns[ trebuie s[ rezulte
]n mod empiric din ]mprejur[rile particulare ale fiec[rui popor =i
ale fiec[rei \[ri. Nu e locul s[ m[ explic aici mai am[nun\it asupra
acestui subiect, el ]ns[ mi-a ocupat cea mai mare parte din studi-
ile =i din propria mea cugetare.”
Aceast[ dispozi\iune spiritual[ comun[ a celor doi intelectuali
]i al[tur[ =i ]n domeniul cultural printr-o v[dit[ tendin\[ clasicist[,
]n ]n\elesul larg al acestui cuv`nt, care este preferin\[ pentru forma
Via\a lui Mihai Eminescu 221

cea mai des[v`r=it[ a culturii umane. Societatea contemporan[


era b`ntuit[ de setea instruc\iei extensive accelerate, lumea voia
s[ =tie multe, citea mult =i f[r[ discern[m`nt, cita abundent =i
amesteca ideile, c[uta, ]n sf`r=it, ]n lectur[ un stadiu inferior al
culturii: informa\ia. Cu o preg[tire superioar[, c[p[tat[ din
fraged[ tinere\e ]n mijlocul unei lumi ]naintate, Eminescu la Cer-
n[u\i, Maiorescu la Viena, cei doi junimi=ti urm[resc ]n aspectele
multiple ale artei, literaturii =i =tiin\ei un principiu unic, forma
estetic[ sau logic[, frumosul sau adev[rul, sunt dar capabili de
judec[\i de valoare, care-i aduc la selec\iune =i la aprofundare =i,
bine]n\eles, la erori =i incomprehensiuni mai ales ]ntruc`t prive=te
pe cel de-al doilea.
“Direc\ia noastr[ — zice tot Eminescu — se caracterizeaz[
printr-o con=tien\iozitate c[reia nu-i ajung numai condi\iunile
externe a ceea ce vrei s[ reprezin\i.” (60) +i ]ntr-adev[r, Eminescu,
cu toat[ extensiunea planului s[u de lucru, a ar[tat toat[ via\a o
astfel de ]nd[r[tnicie ]n a aprofunda, ]nc`t at`t ]n domeniul
practic, c`t =i ]n cel teoretic el nu a putut s[ s[v`r=easc[ multe
pentru a fi \inut cu orice chip s[ des[v`r=easc[, =i de la ]nceput
=i-a ruinat o carier[ spre a nu face un doctorat pro forma. “Un
titlu de doctor — g`ndea el — m-ar aranja cu lumea =i cu ordinea
ei legal[, nu ]ns[ cu mine ]nsumi, care, deocamdat[, nu m[ satisfac
pe mine. Tocmai aceast[ ]mprejurare concret[ mi-a ar[tat lim-
pede seriozitatea sarcinii, iar motivul foloaselor ce mi s-ar oferi
pe aceast[ cale nu biruie g`ndul datoriei.” (177) Mai destoinic s[
realizeze un plan de ac\iune, Maiorescu nu e mai pu\in st[p`nit
de ideea profunzimii, =i dou[ din semnele acestei dispozi\iuni
spirituale, ce-l apropie pe alt[ cale de Eminescu, sunt avara
selec\iune a lecturilor =i sterilitatea.
Am`ndoi admiratori ai lui Schopenhauer, Maiorescu =i Eminescu
sunt nu propriu-zis pesimi=ti, dar — ]n forme aparent at`t de
]ndep[rtate — oameni cu crize de mizantropie. }ntunericul lumii
schopenhaueriene ]l alc[tuie=te voin\a oarb[ de a tr[i, bestialitatea,
222 G. C[linescu

iar lumina, anularea acestei voin\e prin contemplarea adev[rului =i


frumosului. Mizantropia, sau mai bine zis dezam[girea de contem-
porani a celor doi oameni consta ]ntr-o nobil[ oroare de patimi
m[runte, ]ntr-un refugiu ]n domeniul abstractului =i al esteticului,
Maiorescu ]n chip de r[ceal[ academic[, Eminescu prin ]naltul
dispre\ fa\[ de vulgul burghez, al geniului eliberat prin contempla\ie
de orice durere uman[, reintrat, asemeni Luceaf[rului, dispre\uit
de filistini, ]n insensibilitatea fa\[ de temporal a intemporalului:
Tr[ind ]n cercul vostru str`mt, Ci eu ]n lumea mea m[ simt
Norocul v[ petrece, Nemuritor =i rece.
Lovi\i am`ndoi ]n modul cel mai crunt de ura contemporanilor,
ei au sim\it, f[r[ ]ndoial[, indiferent de putin\a de apropiere
afectiv[ a sufletelor, afinit[\ile spirituale ce-i legau, =i Maiorescu
]=i va g[si tainic ]n Luceaf[rul o expresie a sufletului s[u de ghe\ar,
iar Eminescu se va fi m`ng`iat cu iluzia c[ vreodat[ discordiile
dintre oameni pot fi conciliate “]n marginile adev[rului”.
}n sf`r=it, dovada istoric[ a acordului sufletesc dintre d`n=ii o
formeaz[, din partea lui Maiorescu, prezentarea a=a de categoric[
a operei poetului ]n cadrul ]nsu=i al inten\iei ei: ascensiunea spre
lumea ideilor =i prefacerea limbii, iar din partea lui Eminescu,
formularea cu at`ta claritate =i c[ldur[, la Viena, a direc\iei
maioresciene =i ap[rarea vehement[ a autorului Logicii ]mpotriva
atacurilor unui ins obscur.
Este, a=adar, principial absurd s[ ne ]nchipuim c[ Eminescu a
putut s[ priveasc[ cu antipatie =i sil[ pe singurul om care l-a ]n\eles
c`t putea s[-l ]n\eleag[ de la ]nceput, pe unul din pu\inii oameni
cu care putea avea un dialog pe toat[ ]ntinderea vie\ii sale
spirituale, =i de aceea credem c[ Eminescu, om cu deosebire supe-
rior, va fi fost ]n stare de porniri de irita\ie =i ur[ ]mpotriva
criticului s[u, de dispre\ ]ns[ niciodat[.
C`nd va s[ zic[ Eminescu a descins la Ia=i =i a p[=it pentru
]nt`ia oar[ ]n salonul Junimii, el era pe de-a-ntregul junimist, adic[
Via\a lui Mihai Eminescu 223

maiorescian, nu ]ns[ familiar cu felul de a fi al fiec[ruia ]n parte.


Maiorescu-omul avea purt[ri =i instincte fundamental opuse celor
ale lui Eminescu, a=a ]nc`t dac[ sfera contemplativ[ a fiin\ei lor
]i punea de acord, cea activ[ d[dea na=tere unei discordii acute.
Maiorescu era aulic, ceremonios =i glacial, l[s`nd chiar ]n \inutele
sale cele mai familiare, spa\ii enorme ]ntre solitudinea sa inexpug-
nabil[ =i nevoia de familiaritate a convorbitorului, ]ntocmai ca
un Escurial trist, ap[s[tor de solemnitate. El era ]n chip firesc
protector, isc`nd prin chiar bun[voin\a sa ideea dependen\ei de
sine a celorlal\i =i jignind temperamentele susceptibile prin supe-
rioritatea ce se desprindea din pre\uirea =i discreta sa ocrotire. }n
afar[ de aceasta, Maiorescu, fie noroc, fie recunoa=tere timpurie
a meritelor sale, face de t`n[r o carier[ str[lucit[, care-l pune nu
numai ]n afar[ de nevoi, dar ]ntr-o sfer[ de existen\[ aristocratic[,
dominatoare. Eminescu, intelectualice=te maiorescian convins, n-a
fost omene=te prietenul lui Maiorescu. El era un spirit afectiv,
c[ut[tor de prietenii str`nse, un temperament recalcitrant regulilor
sociale =i, ]n sf`r=it, un om p[truns de valoarea sa =i doritor, deci,
s[ capete o stare =i o considera\ie adecvate meritului s[u. F[r[ s[
produc[ du=m[nie adev[rat[, aceste ]mprejur[ri au dat na=tere
la repulsii =i porniri de m`nie. Fiecare act de protec\ie din partea
lui Maiorescu, pornit din chiar starea de mizerie social[ a lui
Eminescu, trebuia s[-l umple de am[r[ciune. }n vreme ce Maiores-
cu =i cei mai mul\i de la Junimea tr[iau ]n opulen\[, el era protejat
cu o amabilitate jignitoare, ca un “poet” hot[r`t prin destine s[
sufere martiriul din care aveau s[ ias[ genialele c`nturi, =i
Maiorescu ar fi mers p`n[ acolo ]nc`t ar fi intervenit ]n chiar via\a
afectiv[ a poetului, ]mpiedic`ndu-l, dac[ lucrul este adev[rat, de
a lua ]n c[s[torie pe Veronica Micle, pentru c[ cele dou[ talente
literare nu ar mai fi pl`ns a=a de frumos ]n versuri! (123*)
Noble\ea dovedit[ de Maiorescu, at`t cu privire la Eminescu, c`t
=i fa\[ de al\i poe\i, nu mai las[ nici o ]ndoial[ asupra bunelor
sale inten\ii, dar tocmai acestea erau de natur[ s[ adumbreasc[
224 G. C[linescu

pe poet, pentru c[ din ele ie=ea obligativitatea mizeriei poetului


=i a milosteniei patronului literar. O dovad[ izbitoare de naivitatea
aristocratic[ a lui Maiorescu o formeaz[ aceste r`nduri: “A vorbi
de mizeria material[ a lui Eminescu ]nsemneaz[ a ]ntrebuin\a o
expresie nepotrivit[ cu individualitatea lui =i pe care el cel dint`i
ar fi respins-o. C`t i-a trebuit lui Eminescu ca s[ tr[iasc[ ]n
accep\iunea material[ a cuv`ntului, a avut el totdeauna. Grijile
existen\ei nu l-au cuprins niciodat[ ]n vremea puterii lui intelectu-
ale; c`nd nu c`=tiga singur, ]l sus\inea tat[l s[u =i-l ajutau ami-
cii.” (114) C`t[ lips[ de ]n\elegere! Un om cu aspira\ii active ca
Eminescu, care se dovedise cu at`ta r`vn[ pentru func\iile de
r[spundere ca acelea de bibliotecar =i revizor, nu se mul\umea
“s[ tr[iasc[ ]n accep\iunea material[ a cuv`ntului”, iar nevoia de
a apela la prieteni sau la tat[-s[u i-a fost, cum este oric[rui om
cu demnitate, cu deosebire dureroas[. Iat[ de ce, oferindu-i-se ]n
plin[ maturitate o camer[ =i ]ntre\inere la Maiorescu, Eminescu
a fugit. La v`rsta aceea el se credea s[ fac[ o munc[ util[, lucrativ[,
nu s[ fie ospitalizat ca ]ntr-un azil de infirmi. Fire=te c[ nu putem
]nvinov[\i nici pe Maiorescu, nici pe cei de la Junimea de ni=te
]ntors[turi ale soartei de care nu erau vinova\i. Cheia bunei st[ri
sociale era chiar ]n m`inile lui Eminescu, =i nu se poate spune c[
Maiorescu nu l-a ajutat s-o m`nuiasc[. Prejudecata infirmit[\ii
sociale a poetului l-a ]mpiedicat ]ns[ pe critic de a cerceta de
aproape sufletul lui Eminescu, ]n care s-a ]nmul\it ]ncetul cu
]ncetul buruiana veninoas[ a mizantropiei =i a ne]ncrederii ]n sine.
Ne vine s[ credem chiar c[ at`t Maiorescu, c`t =i ceilal\i junimi=ti
au l[sat s[ se ]ntrevad[ scepticismul lor ]n ceea ce prive=te
capacitatea de lucru practic a lui Eminescu =i c[, atunci c`nd
poetul venea cu hainele pulberificate =i ghetele ]nnoroiate, cu fa\a
\epoas[ =i pleoapele violacee de oboseal[, ei exultau ]n tain[ de dulcea
n[dejde c[ o nou[ floare de durere se n[scuse ]n lirica poetului. Din
nefericire, ]ns[, prietenii aveau dreptate. Boala =i o atrofiere lent[ a
energiei de a voi l-au f[cut pe Eminescu inapt pentru cucerirea
Via\a lui Mihai Eminescu 225

posturilor ]naintate ale vie\ii, =i el, v[z`ndu-se os`ndit s[ fie un ve=nic


ocrotit, s-a l[sat invadat de am[r[ciune =i ur[.
Privind lucrurile ]n aceast[ lumin[, unele r`nduri, adev[rate
sau apocrife, atribuite lui Eminescu, din care unii vor s[ trag[ o
concluzie defavorabil[ lui Maiorescu, =i anume c[ nu el a descope-
rit =i c[l[uzit geniul lui Eminescu, ne apar sau ca un efect al unei
sup[r[ri trec[toare, sau ca o intrig[ de=[n\at[. Fraze ca acestea,
luate ]n cuprinsul lor direct, ne-ar umple de uimire:
“Tot acum pricep de ce Jaques Negruzzi ]mi da a-n\elege c[ d.
Maiorescu m-a ajutat mult, f[c`nd s[ fiu cunoscut, adic[ un fel
de celebritate, pe care eu n-am r`vnit-o nicic`nd, dar mai ales
din partea dlui Maiorescu, care s-o fi l[ud`nd cu talentul meu,
f[r[ s[ =tie c[ mie nu-mi prea place lauda d-sale lipsit[ de
sinceritate, av`nd tot interesul s[ c`=tige cu numele meu un credit
moral revistei Convorbiri literare... Am fost condus, cu toate c[
aveam dreptul s[ conduc, fiind superior multor din acel cerc
literar... D. Maiorescu a c[utat s[-mi impuie modul s[u de a vedea,
dar eu ]l priveam ]n ochi fix, a=a ca s[ cread[ c[-l ]n\eleg, pe c`nd
de fapt zburam cu g`ndul ]n alte p[r\i... Din ]ndemnul lor n-am
scris nici un r`nd, nici n-am fost inspirat... Acum, c`nd sunt
departe, ]mi sun[ ]n urechi sfaturile spuse pe un ton dulce,
ademenitor, cu scopul de a m[ atrage, ca p[ianjenul prada; apoi
satisf[cut, dac[ se poate, prin umilire, iat[ cine e chemat s[
st[p`neasc[. M[rire, c`t se poate; prin ce mijloace nu-ntreba, sunt
mai murdare =i mai negre dec`t glodul...” (120*)
Dac[ Eminescu le-a scris ]ntr-adev[r, el era prada unei furii
spumeg`nde, unei fobii maladive, scuz[ poate a unor atari violen\e
=i ingratitudini. +i ]ntr-adev[r, pe m[sur[ ce boala poetului
]nainteaz[, caracterul omului se face tot mai b[nuielnic =i mai
violent, sf`r=ind cu mania persecu\iei. Aceast[ ]mprejurare, c`t =i
interven\ia Junimii ]n leg[turile poetului cu Veronica Micle explic[,
a=adar, unele ie=iri p[tima=e, dar ]n st[rile sale potolite suntem
]ncredin\a\i c[ Eminescu vedea ]n Maiorescu nu un “p[ianjen”
226 G. C[linescu

pr[dalnic, ci pe str[lucitul intelectual pe care ]l ap[rase la Viena


de “scuipatul” lui I. Bumbac.
+i totu=i, ]n aceast[ atitudine se ascunde un aspect al poetului
neb[nuit de mul\i. Maiorescu =i al\ii ne-au ]nv[\at s[ vedem un
Eminescu naiv ca un copil, nep[s[tor la laud[, ca =i la injurie,
lipsit de orice vanitate de autor, p`n[ ]ntr-at`t ]nc`t s[ trebuiasc[
a i se smulge manuscrisul din m`n[ spre a fi publicat, senin, ]ntr-un
cuv`nt, =i abstract. Imaginea este str`mb[. Eminescu nu era un
vanitos m[runt, de felul celor care abund[ ]n lumea literelor, avea
]ns[ un sentiment ]naintat despre sine =i nu mai este ]ndoial[ c[ se
socotea cel mai mare poet al vremii. P[rerea lui despre toat[ lumea
literar[ ]nconjur[toare era detestabil[, iar critica ]l irita. +i dac[ el,
din sentimentul superiorit[\ii, r[m`nea aparent rece la ironii sau
atacuri, ]n h`rtiile sale ]=i v[rsa necazul ]n chip de epigrame:
Critici voi, cu flori de=erte, E u=or a scrie versuri
Care roade n-a\i adus — C`nd nimic nu ai de spus.
Maiorescu c[dea, se ]n\elege, ]n primul r`nd, victim[ r[ut[\ii
sale oculte (ms. 2262, f. 102 v.):
Pe tine ast[zi, geniu! cu lir[-mi te serbez,
Coroana nemuririi pe frunte \i-o a=ez,
Pornind cu tine-n lume, te duc pe la icoane.
Poetul se ]n[sprea ]n lini=tea od[ii sale ]mpotriva grozavei
domina\ii culturale a lui Maiorescu, ce i se p[rea c[ absoarbe =i
deviaz[ aten\ia opiniei publice de la opera sa creatoare la sterilita-
tea plin[ de recompense a criticului =i, poate ]n r[t[cirea premer-
g[toare mor\ii morale, g`ndea serios c[ str[lucirea aceluia =i a
Convorbirilor se construise pe bazamentul poeziei sale. El ]n=ir[
]n deriziune titlurile lui Maiorescu (ms. 2256, f. 74 v.);
“Excelen\a Sa D. Titu Liviu de Maiorescu, Ministru secretar de
Stat la Departamentul Cultelor =i Instruc\iei publice, Ministru
plenipoten\iar al Maiest[\ii [sale] regelui Rom`niei pe l`ng[ Curtea
Via\a lui Mihai Eminescu 227

Maiest[\ii Sale Imperatorelui Germaniei =i Regelui Prusiei, Coman-


dor =i al Marelui Cordon al Stelei Rom`niei, in spe, Cavaler al
Ordinului Benemerenti, clasa I, de facto, Dr. ]n filozofie =i magistru
al artelor liberale, De utriusque iuris, Membru al Academiei
Rom`ne, Rector magnificus al Universit[\ii din Ia=i, membru al
Societ[\ii geografice din Paris, prezident al ilustrei societ[\i
Junimea =i al multor alte ilustre =i ]nv[\ate Societ[\i membru,
membru al Societ[\ii filosofice din Berlin, Redactor en-chef al jur-
nalului Timpul, Director al Institutului pentru ]nalte ]nv[\[turi al
Regelui Moldav Vasile Lupu, =ef al Partidului Conservator din
Rom`nia, Director al r[sp`nditului organ european Convorbiri
literare, profesor universitar de metafizic[, estetic[, logic[, moral[,
psihologie =i istoria filosofiei, profesor de alt fel de istorii la =coala
central[ de fete etc., etc., etc.”
Despre P. P. Carp n-avea o p[rere mai bun[ (ibid.). Pe Iacob
Negruzzi, om intrepid =i autor copios, ]l privea cu ]nchideri ironice
din ochi =i, ]ntr-o vreme, chiar cu oarecare du=m[nie. Pu\ina
pre\uire ce-i d[ ca scriitor se v[de=te din chiar rezerva ]ndr[znea\[
pe care o face asupra operei acestuia ]n coresponden\a sa cu el.
Iar ]n c`te o ]n\ep[tur[ ]ncredin\at[ h`rtiei ironiza plagierea din
spaniole=te f[ptuit[ de Negruzzi ]n Amor =i viclenie, pun`nd pe
“Donna Diana”, eroina piesei spaniole plagiate, s[ se pl`ng[ (107):
—Nici n-a= pl`nge, caro mio, Acolo m[ v[d pe mine
De ar fi traduc\iune — Figur`nd sub nume — Elena,
Rea ori bun[, ea nu schimb[ Iar pe Manuel il caro
Comedie-original[: V[d c[ mi-l numesc Costic[
Viclenie =i amor. Dar[ cum c-a imitat-o
Din valoarea mea intern[. Nici n-o spune, nici n-o scrie,
Dar Negruzii, mio caro, Ci pe mine m[ sile=te
El a scris o comedie, S[ recit la versuri rele.
Dar, culme a spiritului de frond[, Eminescu dispre\uie=te p`n[ =i
Convorbirile literare, care-i publicau poeziile (ms. 2262, f. 102 v.):
228 G. C[linescu

Tu, revist[ agiamie, Convorbiri mult l[udate,


O, tu, moar[ de palavre, ce lucrezi at`t de harnic,
Contra oamenilor vrednici al t[u glas este zadarnic;
Sumu\ind a tale javre, tu la cap[t n-o vei scoate.

V`nt =i pleav-a ta =tiin\[, visul t[u e o n[luc[,


R[t[ce=ti pe p`rtii veche vr`nd s[ sco\i din r[t[cire,
Dar menit ]\i este capul, ton\ii sunt meni\i din fire
Flori s[ poarte la ureche, =arlatani de nas s[-i duc[.
C`t[ vreme a stat la Ia=i, poetul a fost totu=i nelipsit de la
reuniunile societ[\ii, devenind st`lpul ei central. }n vara anului
1872, Panu, c[lc`nd pentru prima oar[ pragul Junimii, g[sea pe
Eminescu familiar =i considerat. +edin\a se \inea atunci ]n casele
lui Vasile Pogor — case mari boiere=ti, pierdute ]ntr-o gr[din[ f[r[
fund. Ferestrele toate luminate =i u=ile deschise d[deau locuin\ei
un aer de ]nalt[ recep\ie. La intrare, Panu fu prezentat la doi tineri
absorbi\i ]ntr-o discu\ie latent[: unul din ei, frumos, bine f[cut,
era Eminescu. Cel[lalt, Bodn[rescu, era ]nalt, costeliv, pu\in adus
din spate =i cu ochii stin=i. Pe c`t Eminescu era de ardent ]n anume
]mprejur[ri, pe at`t cel[lalt se pierdea ]n sfieli =i ceremonii, dove-
dind un temperament pa=nic =i pasiv. Bodn[rescu ar[ta =i el ]ncli-
na\iuni c[tre medita\ie, =i acestea, ad[ogate la bl`nde\ea firii sale,
i-au atras de la ]nceput prietenia lui Eminescu. }n seara de care
vorbim, poetul c[uta s[ conving[ pe bl`ndul bucovinean de o
filozofie proprie a istoriei, bazat[ pe o serie de antinomii, cu miros
de Kant =i Hegel. At`t Eminescu c`t =i Bodn[rescu, fie imit`nd
stilul academic-maiorescian al unei p[r\i din Junimea, fie p[trun=i
de vechimea =i importan\a lor ]n cerc, r[spunser[ la salutul lui
Panu cu mult[ =i rece demnitate (164). Pogor, ]n schimb, era un
om jovial =i lipsit de orice pedanterie, ba chiar de jen[, gata de a
da o ]ntors[tur[ bufon[ chestiunii celei mai grave, de a bombarda
pe musafiri cu perne =i a se ]ntinde cu picioarele pe canapele. Era
un diletant, plin ]ntotdeauna de ultima carte, cam zeflemist =i
pironian, incapabil de fanatism =i chiar de ]ncredere ]n puterile
Via\a lui Mihai Eminescu 229

na\iei, sclav prin cultura sa enciclopedic[ culturilor str[ine, din


care se mul\umea s[ traduc[. Eminescu ]ns[, apropiat prin con-
struc\ia intelectual[ de Maiorescu, se sim\ea mai bine l`ng[ Pogor,
pentru c[ acesta era =i un om bl`nd =i s[ritor, =i ]n diletantismul
s[u se ascundea o mare doz[ de boem[ =i de dezordine amabil[.
Eminescu, asiduu la =edin\ele Junimii, nu este un ins paralizat de
modestii =i avid de priviri elogioase, ci, f[r[ agresivitate, el ar[ta
mereu o rezerv[ m`ndr[, nu f[r[ ostenta\ie, o plictiseal[ critic[
de om con=tient de superioritatea sa. A=a dup[ cum opera sa
poetic[ cuprinde sublimarea p`n[ la a cincea esen\[ a m`niilor =i
dezgusturilor sale de ordin personal, fizionomia sa transform[ ]n
indiferen\[ =i moliciune un dispre\ acut. Invitat de Pogor s[
citeasc[ ceva, Eminescu r[spunde cu un semn silnic al capului c[
n-are nimic, ceea ce nu e f[r[ semnifica\ie. Junimea era o soci-
etate care cultiva ironia =i admitea calamburul =i anecdota, =i asta
displ[cea lui Eminescu, temperament atrabiliar =i predispus la
gravitate. }n afar[ de aceasta, se formase ]n s`nul ei un grup
alimentat mai ales din caracud[, zis grupul celor opt, prezidat de
N. Gane, =i care lua pozi\ie regulat ]mpotriva obscurit[\ilor
filozofice din poezia lui Eminescu =i a lui Bodn[rescu, profes`nd
deci claritatea. Cine cunoa=te literatura mediocr[ =i le=inat[ a lui
Nicu Gane, zis Dr[g[nescu, nu se mai ]ndoie=te de dispre\ul cu
care Eminescu trebuie s[-l fi privit. Maiorescu conducea dezbate-
rile parlamentar, nu l[sa pe poet s[-=i citeasc[ singur poeziile =i
nu ]ng[duia alunecarea discu\iei pe drumuri m[rgina=e criteriului
estetic, ferind astfel pe lector de ironiile =i s[ge\ile celor opt, ale
caracudei =i ale lui Pogor. Cel care se ad[postea mai des sub aripa
ocrotitoare a lui Maiorescu era Samson Bodn[rescu, ale c[rui
epigrame chinuite =i obscure sunt proverbiale. Eminescu, de=i
prieten c`t de c`t cu el, nu-l pre\uia ca poet =i nu se sfia s[-=i
arate opinia. C`nd, odat[, se citi Ce poate fi va fi, ]n indignarea
caracudei =i mai cu seam[ a lui Pogor, care nu ]n\elegea rostul
b[tr`nului disp[rut dup[ mii de ani de via\[ contemplativ[,
230 G. C[linescu

Eminescu ar fi ripostat (ceea ce nu concord[ cu estetica lui


exprimat[ ]n Criticilor mei) ]n numele gratuit[\ii poeziei =i a
sensului ei strict plastic:
“— B[tr`nul este indiferent, rolul lui este indiferent, poetul a
g[sit ocazie prin acest b[tr`n s[ fac[ ni=te versuri =i s[ pun[ ]ntr-]nsele
o parte a imagina\iei sale. Ce voi\i mai mult?... O poezie nu trebuie
]n\eleas[ cu totul... c[ci dac[ to\i bucherii de la =coal[ o ]n\eleg,
atunci nu mai este poezie.”
Aceast[ ap[rare printr-o defini\ie a poeziei, discutabil[, dar
curent[ atunci =i mai t`rziu, nu-l ]mpiedica s[ desconsidere pe
Bodn[rescu ca poet: “... pe mine — zicea el lui Xenopol, despre
aceea=i compunere — nu m[ preocup[ ]n\elesul, nu po\i s[ ceri
aceasta de la toat[ lumea — eu-s nemul\umit fiindc[ versurile
sunt proaste”. Cu Pogor, Eminescu avea =i alt m[r de discordie.
Pogor, cosmopolit =i zeflemist, lua ]n r`s istoria rom`nilor, g`ndin-
du-se c[, atunci c`nd Fran\a d[dea pe Molière =i pe Racine, rom`-
nii erau ]ntr-o stare de barbarie complet[. La o astfel de afirma\ie
u=uratic[, Eminescu se scul[ odat[, v`nat de indignare, =i spuse
cu glasul grav cu care salutase Blajul:
“— Ceea ce nume=ti, d-ta barbarie, eu numesc a=ezarea =i
cumin\enia unui popor care se dezvolt[ conform propriului s[u
geniu, ferindu-se de amestecul str[inului. Dup[ d-voastr[, atunci,
Statele Unite sunt idealul unui popor, iar epoca cea mai glorioas[
a poporului nostru este a fanario\ilor?” (164)
Cu toate c[ aceast[ deosebire de opinii ]l desp[r\ea de Pogor
— numai ]n aparen\[, desigur, c[ci jovialul junimist era doar un
copil teribil, doritor de a face s`nge r[u prietenilor — Eminescu
]l simpatiza totu=i, dar ]=i c[uta prieteniile printre junimi=tii cu
idei patriotice ca el =i cu o doz[ de fanatism. De aceea ]l vedem
]n cur`nd leg`ndu-se cu filologul Lambrior, cu fugosul =i materi-
alistul Conta =i ]n cele din urm[ cu primitivul Creang[, evit`nd
]ns[ pe Panu, care, de=i alc[tuind cu Lambrior =i Tassu frac\iunea
celor trei rom`ni iubitori de trecutul \[rii, apar\inea ]n acela=i timp
Via\a lui Mihai Eminescu 231

grupului celor care nu ]n\eleg poezia filozofic[ =i era, pe deasupra,


un spirit satiric, hipercriticist. Eminescu ]l cam evita sau se mira de
indiferen\a lui filozofic[, cu comizera\ie (164):
“—Bine, omule,... pe tine nu te intereseaz[ marea problem[
cum a ie=it lumea din haos, ce a fost ]naintea ei =i ce va deveni?
Aceast[ idee nu te preocup[, nu te munce=te?
— Nu m[ munce=te deloc.
— Apoi atunci — r[spundea Eminescu — ]nseamn[ c[ nu ai
capul t[iat pentru asemenea probleme.”
Negruzzi, care cumula ]n Juminea o mul\ime de activit[\i —
redactor, poet, nuvelist, organizator al banchetelor, umorist de
ocazie, agent electoral =i depozitar al scriptelor cercului — schi\[
]ntr-o poezie glumea\[ portretul lui Panu (152):
}n timp ce Eminescu poezii ne cite=te,
Invidiosul Panu prin col\uri se munce=te
S[ iscodeasc[ intrigi; cu m`na lui ]n tain[
Pe Tassu, pe Verussi ]i trage ]ncet de hain[,
Lui Lambrior, de-al[turi, din cap ]i face semne,
Vroind la aprigi critici cu sila s[-l ]ndemne.
+i c`nd din ei vreunul ]ncepe-a critica,
Cu fa\a str[lucit[ abia poate-a=tepta
Momentul c`nd cuv`ntul ]l ia, =i pr[p[de=te
Pe junimistul timid ce lucrul s[u cete=te.
Iar c`nd a lui ]ndemnuri zadarnice r[m`n
+i-n undi\[ nu poate s[ prind-un alt rom`n,
Plin de venin ]=i trage obrazul ce asud[,
+i ]n dulce\i =i ap[ ]neac[ a sa ciud[.
Eminescu era un admirabil cititor =i, dup[ stabilirea lui Maio-
rescu la Bucure=ti (1874), el devenise lectorul oficial al Junimii.
Glasul s[u vibrant =i melodios (152), caden\a ce d[dea versurilor,
eleva\iunea inspirat[ a ochilor, pe care ]n r[stimpurile cezurilor
]i pironea ]n grinzile tavanului, creau o atmosfer[ liric[ poeziilor
celor mai slabe =i biruiau prin melancolia lor profund[ veselia
r[ut[cioas[ a asisten\ilor, ce sta s[ izbucneasc[, ]ncurajat[ de
232 G. C[linescu

=treng[riile lui Pogor. }n aceste ]mprejur[ri, poetul a=tepta placid


=i cu semne de plictiseal[ momentul c`nd putea ]ncepe lectura, pentru
a se pierde apoi cu totul ]n ritmul de cantilen[ al lecturii, ]n desconsi-
derarea total[ a pro=tilor =i a ignoran\ilor, care alc[tuiau dup[ el
Junimea. Lectura nuvelei S[rmanul Dionis este memorabil[:
“}ntr-o sear[ — ]=i aminte=te Panu — m[ duc la Junimea. Dl
Pogor ne spune:
— Ast[-sear[ avem lectur[. Eminescu cite=te o nuvel[. Maiores-
cu, care a citit-o, spuse c[-i o capodoper[.
Eminescu, r[sturnat ]ntr-un fotoliu, =edea plictisit =i indiferent
la ce se petrece ]n juru-i. Dl Maiorescu sose=te:
— Ei, Eminescule, zice dl Iacob Negruzzi, haide, vino =i ]ncepe.
Eminescu ]=i trage un scaun l`ng[ mas[, scoate manuscrisul
din buzunar =i ]ncepe a citi:
“... =i tot astfel, dac[ ]nchid un ochi, v[d m`na mea mai mic[
dec`t cu am`ndoi. De-a= avea trei ochi, a= vedea-o =i mai mare,
=i cu c`t mai mul\i ochi a= avea, cu at`ta lucrurile dimprejurul
meu ar p[rea mai mari. Cu toate astea, n[scut cu mii de ochi ]n
mijlocul unor ar[t[ri colosale, ele toate, ]n raport cu mine,
p[str`ndu-=i propor\iunea, nu mi-ar p[rea nici mai mari, nici mai
mici de cum ]mi par azi. S[ ne ]nchipuim lumea...”
+i pe aceast[ tem[, Eminescu continu[, continu[ a citi.
Noi ne uit[m unii la al\ii, cei opt deveniser[ treizeci, ne=tiind
ce este aceasta =i unde are s[ ajung[. Tocmai t`rziu, Eminescu
]ncepe a ne da explica\ia acestei metafizice, citind c[ eroul lui,
Dionis, era un copil orfan, ]mbuibat de teorii metafizico-astrolo-
gice, locuind ]ntr-o cas[ ruinat[ =i av`nd de la p[rin\i o singur[
suvenire, un portret al unei figuri semib[rb[teasc[, semifemeiasc[,
dar mai mult b[rbat dec`t femeie, de vreme ce era portretul tat[lui
s[u mort t`n[r.
Am respirat cu to\ii. “Iat[-ne, ne zicem noi, readu=i pe p[m`nt,
de acum nuvela are s[ fie nuvel[, s[ ne a=tept[m la intriga ei,
c[ci pe erou ]l cunoa=tem.”
Via\a lui Mihai Eminescu 233

Aceste observa\iuni stupide pe care Panu le face asupra lui


Eminescu evoc[ admirabil atmosfera ]n care poetul ]=i f[cea lectura
=i nu constituie o pat[ pentru Junimea, deoarece oriunde se str`ng
laolalt[ 100 de filistini, 90 reprezint[ cu autoritate ]ngustimea
de vederi =i prostia. De altminteri, Panu nici nu e trecut ca prezent
]n procesul-verbal al =edin\ei de la 1 sept. 1872, de=i aceasta n-ar
fi numaidec`t o dovad[ c[ a lipsit, mai ales c[ nici un contemporan
n-a contestat prezen\a lui la lectura nuvelei. Dar de a fost sau nu
de fa\[, Panu dezv[luie, prin p[rerile lui, atitudinea unui membru
de seam[ al Junimii (224, VI). Caracuda, cei opt, cu pre=edintele
lor Nicu Gane, n-aveau nici cultura filozofic[ trebuitoare, nici
educa\ia estetic[ evoluat[ cu pu\in peste concep\ia nuvelei ca
nara\iune pur[. Cu cea mai mare sinceritate, dar, ei tu=eau cu
]n\eles, ]=i mutau scaunele, comunicau ironic cu coatele =i cu coada
ochilor, ]nt[rindu-se reciproc ]n convingerea c[ nuvela lui Emines-
cu era o elucubra\ie. Iar aceia care aveau oarecare cuno=tin\e de
specialitate c[utau s[ verifice din punctul lor de vedere tr[inicia
compunerii, dep[=ind astfel criteriul estetic =i intr`nd ]n domeniul
interminabil al discu\iunilor de principii. Spiritul critic degenera
astfel ]n manie critic[, auditorii se f[ceau numai urechi pentru a
prinde pe autor cu o eroare de documenta\ie sau cu o obscuritate,
]nchipuindu-=i c[ punctul de vedere al artei este nu via\a, ci
informa\ia =i adev[rul abstract, dar alimenta\i din fundul con=tiin-
\ei =i de secre\iunea v`n[t[ a invidiei. Eminescu citea, prin urmare,
mai pentru o singur[ persoan[, pentru Titu Maiorescu, singurul
capabil ]n acel cerc de a-=i da m[car seama de profunzimea
cuget[rii poetului =i de a remarca numaidec`t c[ migra\iunea
sufletului eroului de-a lungul epocilor istorice era o aplicare, cum
pretinde poetul, a kantianei teorii a subiectivit[\ii no\iunilor de
timp =i spa\iu. Este drept c[, filozofice=te vorbind, Eminescu f[cea
o eroare grav[. Apriorismul formelor sensibilit[\ii nu pune univer-
sul ]n dependen\[ de con=tiin\a individului, ci numai explic[
valoarea obiectiv[ a percep\iei. Epoca lui Alexandru cel Mare nu
234 G. C[linescu

putea fi creat[ printr-o opera\ie magic[ de Dionis, pentru c[ acea


epoc[ nu este un simplu efect al imagina\iei temporale a individu-
lui, ci un lucru ]n sine devenit percep\ie, dup[ Kant, cu ajutorul
formelor apriorice. +i nici m[car ordinea de timp a epocii sus-
pomenite nu o putea schimba Dionis, pentru c[, odat[ ]nf[\i=at[
]ntr-anume determina\ie temporal[ pentru un individ, epoca lui
Alexandru cel Bun devine ]n chip necesar acela=i lucru hot[r`t =i
ireversibil, adic[ obiectiv, pentru toat[ lumea. Imagina\ia lui
Eminescu era posibil[ numai ]n sistemele platonico-kabalistice de
tip umanist, reluate de Fichte =i Schopenhauer. Dar asisten\a
Junimii nu-=i b[tea capul cu asta, c[ci pe ea o sup[ra tocmai
problema filozofic[. Pe dat[ ce Eminescu venea la un punct
simbolic, cum ar fi deschiderea de c[tre Dionis a c[r\ii de astrolo-
gie, Nicu Gane s[rea ars: “Na, iar[=i filozofie” — filozofie fiind
pentru el sinonim cu efort cerebral. Autorul Privighetoarei Socolei
fu mai potolit c`nd crezu c[ ]ntre Dionis =i frumoasa fat[, de care
se vorbe=te la o vreme, se iscase o leg[tur[ amoroas[. Dar nuvela
]=i continua, cum =tim, planul metafizic prin transportarea eroului
]n epoca lui Alexandru cel Bun. }ncuraja\i de str`mb[tura lui Pogor,
asisten\ii d[dur[ drumul, ]n pauz[, observa\iilor =i r`setelor
dispre\uitoare. Pogor ]nsu=i, a c[rui aciditate era mai mult mali\i-
oas[ dec`t p[tima=[, nu ]n\elegea:
“— Bine, — ]ntreab[ el pe Eminescu — ia s[ ne l[murim...
Cele ce se petrec cu Dionis, desigur, le viseaz[?”
“ — Da =i nu — r[spunse Eminescu, cu o lips[ de ironie
indulgent[, ce dovede=te c`t de ignoran\i i se p[reau cei de fa\[.
— Asta-i o teorie care-i greu de ]n\eles.”
C`nd Eminescu ]ncepu s[ descrie casele, costumele, mediul de
pe vremea lui Alexandru cel Bun, critica alunec[ pe o pant[ nou[.
Nuvelistul descria un t`rg al vremii: “El ]=i gr[bi pa=ii p`n[ intr[
]n t`rg, pe o uli\[ str`mt[, cu case vechi =i h`rbuite, a c[ror cate
de sus erau mai ]nguste dec`t cele de jos, a=a ]nc`t jum[tatea
catului de sus se r[zima pe st`lpi de lemn =i numai jum[tate pe
Via\a lui Mihai Eminescu 235

cea de jos. Cerdacuri ]nalte, ]naintate sub =andra-male lungi, iar


]n ceardacuri =ed b[tr`ni” etc., etc.
“ — Apoi, stai, c[ nu-i a=a — ]ntrerupse Lambrior — dumnea-
ta descrii un ora= turcesc, arhitectura din veacul trecut. Sub
Alexandru cel Bun, rom`nii nici nu veniser[ ]n contact cu turcii.
Eminescu d[du din umeri =i-=i continu[ citirea. Ce-i p[sa lui
de adev[rurile istorice!” (164)
}n aceast[ atmosfer[ de hipercritic[, de plictiseal[ adev[rat[
la unii, simulat[ la al\ii, a durat toat[ lectura, dup[ care Titu
Maiorescu, rectific`nd =i unific`nd opiniile, ]=i d[du sentin\a, cu
oarecare observ[ri, favorabil[ (“Bizar... Dar...”) (224, II), ceea ce
nu ]mpiedic[ pe ceilal\i s[ discute cu aprindere p`n[ dup[ miezul
nop\ii, duc`nd pe uli\ele t[cute ale Ia=ului ecoul opiniilor lor. Iacob
Negruzzi se ar[ta ]nfiorat la ideea c[ va trebui s[ publice nuvela
]n Convorbiri =i se v[ita:
“Ce fac eu cu cetitorii Convorbirilor c`nd voi publica nuvela
aceasta? Au s[-mi ]ntoarc[ to\i ]napoi revista.“ (164)
Glumea ]ns[ =i se gr[bi s[ smulg[ foile din m`inile lui Emines-
cu. Libertatea aceasta de a glumi =i de a critica cu orice pre\,
atitudinea de permanent[ frond[ caracteristic[ Junimii, =i sus\inu-
t[ ]ndeosebi de Vasile Pogor, nu conveneau poetului. C`nd era
bine dispus, el se l[sa luat de valul veseliei =i se al[tura =i el corului
ob=tesc, care, ]n glum[, intona poeziile sale mai scurte, poreclite,
pentru ]nf[\i=area lor de roman\[, cantabili (152). Dar ]n dispozi-
\iuni sumbre, ilaritatea ]l agasa, =i vedem, dintr-o scrisoare trimis[
lui Negruzzi de la Bucure=ti, c[ o vreme asta l-a ]mpiedicat de a
mai publica versuri la Convorbiri literare.
“Spun drept — zice acolo — c[ n-aveam de g`nd de a mai
tip[ri versuri. Aceast[ cur[ radical[ de lirism o datoream Junimii
din Ia=i, c[ci desigur c[ pentru convulsiuni lirice r`sul e mijlocul
cel mai bun =i cel mai r[u. At`rn[ adic[ totdeauna de valoarea ce
este-n ele =i de valoarea ce le-o d[ autorul. Acest din urm[ punct
e mai cu sam[ important, nu pentru de=ert[ciunea personal[
236 G. C[linescu

(departe de mine aceste), dar pentru convingerea c[ lucrezi sau


nu ]n zadar. Eu sunt scriitor de ocazie =i, dac[ am crezut de
cuviin\[ a statornici pe h`rtie pu\ine momente ale unei vie\i destul
de de=erte =i de ne]nsemnate, e un semn c[ le-am crezut vrednice
de aceasta. Dac[ forma pe care ele a-mbr[cat-o e vrednic[ de
r`s, vei concede c[ nu aceasta a fost inten\ia mea =i c-atunci e
mult mai bine ca s[ nu se publice niciodat[. }n orice caz, eu n-am
vrut s[ le dau o form[ ridicol[ =i, dac[ sunt gre=eli, eu din parte-mi
am c`nt[rit orice cuv`nt.” (Ms. 2255, f. 312—14.)
Umoarea neagr[ ]mpotriva spiritului zeflemist al Junimii se
str[vede =i ]n unele versifica\ii satirice, c[rora e cu putin\[ s[ le fi
dat o circula\ie restr`ns[ printre prieteni, dac[ nu le-a preg[tit ]n
vederea “bencheturilor” (ms. 2260, f. 25):
+i tot mai bun[ soarta, dec`t la Convorbiri,
Ca nimeni s[ citeasc[ a tale izvodiri.
La ce s[ dai h`rtia cu =iruri num[rate
Pe-a caracudei labe, p[roase, nesp[late,
S[ pierzi a ta via\[ =i creierul s[-l storci
Zv`rlind m[rg[ritare ]n troaca unor porci...
sau o alta, ]n care ironiza incontestabilitatea junimi=tilor (ms.
2260, f. 23):
[Mult a\i r`s de-a mele versuri] Doar s[ pot s[ v[ iau ochii
Nici nu =tiu cum s[ v[-mpac, Cu icoane =i descrieri.
Orice-ncerc ]n urma urmei
Tot nu e pe-al vostru plac. Ci-n sf`r=it g`ndii ]n mine
C[ ce-i simplu-i =i frumos —
Pentru azi o noapte-ntreag[ Deci v[ dau ]n versuri simple
Mi-am muncit s[rmanii crieri, Un tablou cuviincios.
Tabloul cuviincios este ]ns[ de a=a natur[, c[ decen\a ne oblig[
s[-l t[cem.
Ca de obicei ]n asemenea reuniuni, b`rfeala era reciproc[ =i,
p`n[ la un punct, ]nsu=i agentul activit[\ii cercului. Prin stabilirea
lui Maiorescu la Bucure=ti, =edin\ele ]ncepur[ a se \ine la Pogor
Via\a lui Mihai Eminescu 237

=i c`teodat[ la Iacob Negruzzi acas[, ceea ce junimi=tii socoteau


ca fiind o degradare. Indignarea lui Eminescu fu la culme c`nd
=edin\a trebui s[ se \in[ la N. Gane (164):
“ — Credeam — strig[ Eminescu — c[ am scobor`t ultima
treapt[ c`nd ne-am adunat la Negruzzi. Iat[ c[ din cauza mizera-
bilei politici suntem nevoi\i ca s[ ajungem la Nicu, m`ine-poim`ine
poate vom fi obliga\i s[ ne adun[m la Burl[ sau la Gheorghiu.”
Raporturile \epoase dintre membri, p[strate ]ndeob=te la un
nivel amical, explodar[ odat[ ]ntr-o insurgen\[ subit[, urmat[ de
defec\iune. La citirea satirei a III-a, pe care Maiorescu o adusese
din Bucure=ti, Panu, care se orientase politice=te ]n afar[ de
junimi=ti, se ridic[ furios din col\ul ]n care =edea =i, strig`nd:
“Aceasta nu mai e satir[, este o murd[rie!”, amenin\[ cu retragerea
din cerc, dac[ poezia se public[ ]n Convorbiri. Junimi=tii se b`rfeau
]ntre ei ]n =oapt[, dar sub ochii de o\el ai lui Maiorescu ei se ar[tau
disciplina\i =i solidari, =i Eminescu ]nsu=i, a=a de recalcitrant, n-a
p[r[sit niciodat[ Junimea =i n-a publicat versuri aiurea f[r[
autoriza\iunea lui Maiorescu. Eminescu era acum stimat la Juni-
mea =i consolidat chiar ]n con=tiin\a celor care mai ]nainte f[ceau
rezerve ]n tain[. Dup[ o t[cere de moarte, pref[c`ndu-se dar c[
n-au auzit protestul lui Panu, junimi=tii cerur[ din nou s[ li se
citeasc[ Scrisoarea =i, ]n discu\iunea violent[ ce a urmat, luar[
ap[rarea lui Eminescu. Din seara aceea Panu n-a mai c[lcat la
=edin\ele Junimii. }ntr-o singur[ ]mprejurare, b`rfeala, agita\iunea
=i har\a critic[ ]ncetau la Junimea, =i anume c`nd venea Alecsan-
dri. Intrarea pe nea=teptate ]n sal[ a plinului de sine b[tr`n, ]n
vreme ce Eminescu citea, ne apare azi ca o ironie a destinelor
literare. Turburarea respectuoas[ a tuturor, t[cerea morm`ntal[,
supusa ascultare a glumelor =i compunerilor lui Alecsandri,
satisfac\ia lui Maiorescu de a-l avea ]n s`nul Junimii, toate acestea
pun ]ntr-o lumin[ =i mai fulger[toare izb`nda astrului cu plete
lungi, a hipersensibilului Luceaf[r (152, 164).
Eminescu a suportat, fire=te, ca junimist, =i vicisitudinile
cercului, le-a primit cu mai mult[ sau mai pu\in[ sup[rare, a
238 G. C[linescu

]ncercat pe ici, pe colo c`te un proiect de r[spuns, dar n-a ripostat


niciodat[, c[p[t`nd astfel reputa\ia unei insensibilit[\i la critic[
ce nu corespunde adev[rului, dec`t dac[ socotim t[cerea ca o
dovad[ de superioritate =i convertirea injuriei ]n indign[ri abstrac-
te, ca un fel de ]nvingere de sine. Farsa lui Hasdeu Eu =i ea fu
citit[ ]n Junimea chiar de Eminescu, care d[du din umeri la
terminarea lecturii, cu indiferen\[, f[r[ s[ poat[ ]nl[tura publica-
rea ajutat[ de patosul citirii sale. De Mihail Zamfirescu, care-l ata-
case ]n Muza de la Borta-Rece, nici nu voia s[ aud[, lu`nd ]n r`s
orice produc\ie a acestuia. Cu toate acestea, acea compunere trivia-
l[ trebuie s[ fi f[cut deliciile multora =i s[ fi r[corit multe invidii
inflamate. }n afar[ de faptul c[ to\i junimi=tii erau caricaturiza\i
]n frecventatori turmenta\i de b[utur[ ai unei cunoscute cr`=me
din Ia=i, la care, ce e dreptul, unii se cam duceau, Eminescu era
prezentat ca un stric[tor al limbii literare =i pus s[ c`nte ]mpreun[
cu N[ut, adic[ Naum (164, 239):
Noi suntem poe\i, m[i frate, +i-orice reguli consacrate
Ce gramatic[ nu =tim Le c[lc[m, le nimicim.
Versurile din S[rmanul Dionis sunt debitate ca ni=te aiur[ri,
ad[ug`ndu-se dup[ ele comentarii umoristice ca acestea:
Love=te-m[, lene,-n spate cu un bulg[re de iasc[
S[ =tie toat[ lumea din |ara Rom`neasc[
O umbr[ de reac\iune afl[m la Eminescu ]ntr-un sonet satiric,
r[mas ofilit printre h`rtii, ]n care Ureche (Popovici-Alexandrescu)
=i Pantazi, cel crescut “sub poalele Fanelii”, o c`nt[rea\[ francez[
de la o cafenea de peste drum de prefectura de poli\ie (211), erau
]mpun=i cu destul[, dar secret[ violen\[ (ms. 2260, f. 26):
Pi=cat[-\i este m`na ta de streche, Dac-ai avea de spus ceva, ai scrie.
De mi=ti ]n veci condeiul pe h`rtie Nimic nu po\i tu s[ ne zici, Ureche,
Compune-un =ir, nu, fabric[ o mie — Cu Pantazi r[m`i ]n veci pereche —
C[ e=ti un cap de prost e veste veche. Tu iscode=ti cel mult ce d`nsul =tie.
Via\a lui Mihai Eminescu 239

|i-asem[n fruntea unei vii paragini, Zadarnic paiul sec al min\ii trieri,
G`ndiri nu ai defel ’n-a tale scrieri: }n loc d-idei drap`ndu-l cu imagini —
De zei lipsite sunt a tale pagini. De=ert e-n suflet =i izlaz ]n crieri.
Eminescu, de obicei sumbru =i solitar, evita cafenelele frecven-
tate de junimi=ti, =i numai arareori, ]n clipe de bun[ dispozi\ie,
se ab[tea cu vreunul la un astfel de local, de pild[, la “Ch`teau-
aux-Fleurs”, unde ]=i f[ceau partida de =ah A. D Xenopol, Burl[,
Bodn[rescu, Panu. Societatea celor cu care nu era prieten de
aproape ]l st`njenea =i preferin\ele sale mergeau ]ntr-alt[ parte
dec`t spre localurile preten\ioase =i boiere=ti. La “benchetul”
Junimii, ]ns[, lua parte ca la ceva oarecum obligator. Petrecerea
era foarte vesel[, se ]ncepea cu o =edin\[ ordinar[, ]ns[ cu lecturi
glume\e, pline de aluzii la toate aspectele Junimii, ]n care excela
Iacob Negruzzi, =i se termina cu o mas[ copioas[. Spre a ne da
seama de tonul “benchetului” e de ajuns s[ spunem c[ Vasile Pogor
cump[rase odat[ o talanc[ de boi pentru conducerea dezbaterilor =i
c[ ]nsu=i Maiorescu, temperament grav =i f[r[ umor, se sim\ea obligat
s[ scrie c`te o compunere glumea\[ (152, 164). Pentru asemenea
]mprejurare, e posibil ca Eminescu s[ fi compus cupletele vesele, de
tip goliardic, de c`ntat ]n cor, ce urmeaz[ (ms. 2260, f. 58):
Iar Bodnarachi disperat Dar pentru el loc de popas
Luat-a traista-n spete }n lumea asta n-a r[mas,
+i-n lumea larg-a alergat O, Jesu!
P`n-a dat de Sirete.
La un pahar de vin, Eminescu se f[cea deodat[ limbut =i \an\o=,
fraterniza cu oricine =i devenea sentimental. La un “benchet” fu
surprins de Panu ]mbr[\i=`ndu-se =i pactiz`nd cu un junimist
proasp[t =i obscur (164):
“ — Eminescule drag[ — zicea necunoscutul — ]n s[n[tatea
Venerei =i Madonei.
— Las[ deoparte Madona, s[ ]nchin[m pentru Venere.
— +i pentru poet =i pentru proletar.
240 G. C[linescu

— Bravo! Scumpe amice, =tii c[-mi placi! Apropo, cine e=ti =i


cum te cheam[, drag[ prietene?
— M[ cheam[ Ionescu.
— Poate s[ te cheme =i Bandraburg[, po\i chiar s[ n-ai nici
nume, tot prieten ]mi e=ti, s[ bem!”
Ca junimist, poetul a \inut la 16 martie 1876, pe c`nd era ]nc[
revizor, =i o conferin\[, Influen\a austriac[, ultima dintr-un ciclu
de conferin\e organizat de Junimea, ce avea ca scop ar[tarea dife-
ritelor ]nr`uriri str[ine pe care le-a suferit poporul rom`n. Panu,
care nu ascultase conferin\a =i care era o gur[ rea, pretinde c[
impresia produs[ a fost deplorabil[, iar o gazet[ local[ r[st[lm[-
cea ideile lui Eminescu =i-l acuza de propagand[ politic[. Cine
cite=te ]ns[ conferin\a, redactat[ =i publicat[ ]n Convorbiri literare,
]=i d[ numaidec`t seama de profunditatea compunerii poetului,
care era totdeodat[ excurs istoric, istorie social[ =i filozofie poli-
tic[ =i, ]n sf`r=it, temeiul ]ntregii sale activit[\i politice de mai
t`rziu. Cu c`t un ins este mai profund, cu at`t scrupulozitatea sa
formal[ este mai mare, ceea ce produce nu rareori o inaptitudine
pentru manifest[rile exterioare, care cer ]ndr[zneal[, \inut[ inte-
lectual[ mediocr[ =i mai ales o ignorare total[ a r[spunderii cu-
v`ntului spus. Cuv`ntarea lui Eminescu fiind un adev[rat studiu
de politic[ =i economie na\ional[, ce avea nevoie de respira\ii
lente ale g`ndirii, nici nu putea fi o conferin\[ atr[g[toare. Debu-
tant ]ntr-ale oratoriei, din fire sfios, intimidat =i de solemnitatea
rigid[ pe care Junimea \inea s-o dea prelegerilor, cu sosiri neobser-
vate ]n tr[sur[, cu intr[ri brusce la or[ fix[, cu debit[ri f[r[ text
]nainte, Eminescu, ]mpins pe la spate pe u=a rezervat[ conferen-
\iarilor, s-a pomenit deodat[ ]n fa\a unui public preten\ios, compus
]n special din doamne, printre care trebuie s[ fi fost =i Veronica
Micle. |inuta de duminec[ for\at[ ]i d[dea un aer u=or ridicul.
Redingota — poate de ]mprumut — era cam ]nverzit[ de eroziuni,
iar p[l[ria tare, neagr[, demi-\ilindru, ce-i va pl[cea s[ poarte,
tremura st`njenit[ ]n m`ini. Junimi=tii ]n frunte cu Negruzzi tr[ir[
Via\a lui Mihai Eminescu 241

probabil clipe de cataclism p`n[ ce Eminescu, a=ez`ndu-=i p[l[ria


cu ]ngrijire pe m[su\[, cu fundul ]n jos, concentr`ndu-=i privirile
r[t[cite asupra c[r\ii de vizit[ pe care-=i avea notate punctele
esen\iale, ]ncepu cu o voce pl[p`nd[, sugrumat[, le=inat[. Dar
apoi conferen\iarul, ]ncurajat =i de c`teva aplauze puse la cale
de clic[ sau de oare=icare doamne duioase, o porni neted la drum,
izbutind s[ capteze aten\ia auditoriului =i s[-l scoat[ din sudorile
nelini=tii. Un ultim moment de panic[ mai avur[ prietenii c[tre
sf`r=it. Epuiz`ndu-=i ideile ]nainte de ora academic[, Eminescu
tr[gea de fraze impacientat, c[ut`nd s[ umple pr[pastia de timp
ar[tat[ de ceasul pe care ]l muta nervos din buzunarul jiletcii pe
mas[ =i viceversa. Dar, ]n sf`r=it, limba se opri la liman =i sala
clocoti de aplauze. Poetul fu ]nconjurat de lume cu acte de sim-
patie, iar seara prietenii ]l duser[ la Bolta-Rece, s[ stropeasc[ cu
vin laurii de peste zi (13).
Aceasta a fost ]ns[ prima =i cea din urm[ produc\ie oratoric[
a poetului.
La Bolta-Rece, pare-se, a f[cut cuno=tin\[ cu Ion Creang[, ]ntr-un
moment de euforie d[r`m[toare de grani\i suflete=ti, cam spre
toamna anului 1875, ]nainte ]n orice caz de 1 octombrie 1875,
c`nd apare ]n Convorbiri literare ]nt`ia poveste a lui Ion Creang[:
Soacra cu trei nurori (132). Bolta-Rece era o cr`=m[ de mahala,
]n dealul S[r[riei, a=ezat[ ]n pivni\ele =i hrubele nesf`r=ite =i
ad`nci ale unor case boiere=ti d[r`mate de mult, din care nu mai
r[m[sese dec`t boltele subterane. Un grec, Amiras, f[cuse ]n ele
depozite mari de vinuri =i pref[cuse ruin[tura ]ntr-un loc de
b[utur[, devenit cur`nd faimos. Elemente comune suflete=ti ]m-
pinser[ aci =i pe Eminescu, =i pe Creang[. Erau am`ndoi moldoveni
dintr-o \ar[ cu podgorii, atra=i care va s[ zic[ de izul masiv al
vinurilor curate din poloboace, vinuri pe care le beau mai bucuro=i
dintr-o ulcea de p[m`nt p[str[toare de arom[, ]n r[coarea spir-
toas[ a unei bol\i, dec`t din paharele boiere=ti inodore ale loca-
lurilor de lux. La acest sim\ direct al vinului se ad[oga din partea
242 G. C[linescu

am`ndurora o voluptate a priveli=tilor =i purt[rilor primitive,


rurale, la Creang[, fiindc[ era \[ran obi=nuit s[ =az[ pe o lavi\[,
s[ dea pe g`t o b[rdac[ de vin dup[ o prealabil[ adulmecare cu
nasul =i s[ =tearg[ apoi ]n m`nec[ cu un geam[t de mul\umire
totodat[ =i gura, =i nasul; la Eminescu, fiindc[ acesta tr[ise pe
drumuri de \ar[ =i al[turi de aceea=i lume aspr[ =i pentru c[ un
romantism social ]l cutremura de sim\ire la ideea c[ ]n asemenea
hrube str[mo=ii moldoveni b[user[ vin, tr[ind \[r[ne=te, dar s[n[-
tos, c`t[ vreme cerevizia str[in[ =i moravurile ei nu-i atinsese.
Pentru a se folosi mai bine de aroma vinului, Eminescu ]=i adusese
la Bolta-Rece o can[ anume, de sticl[ roz riglat[, cu capac de zinc,
ca nu cumva aburul rece al b[uturii s[ se piard[ ]n v[zduh (149).
}n aromirea liric[ pricinuit[ de golirea repede a c`torva c[ni din
vinul lui Amiras, cei doi oameni de aceea=i ras[ sufleteasc[ s-au
]n\eles, \[r[ne=te, din ochi. +i dup[ ce s-au ]mbr[\i=at desigur =i
s-au s[rutat plesc[it peste mas[, ]ntr-o mimic[ patetic[ din cele
mai expresive, dup[ ce Creang[ =i-a dezlegat basmaua diaconeasc[
cu snoave =i zic[tori populare, spre deliciile cu lacrimi ale poetului,
s-au hot[r`t ]ntr-o uitare total[ de sine s[ mearg[ la Junimea.
}ntr-o s`mb[t[ seara junimi=tii se pomenir[ cu Eminescu \in`nd
de bra\ un om gras, ]mbr[cat ]n haine aspre de =iac m`n[stiresc,
av`nd ]nf[\i=are fumurie =i viclean[ de pop[ de \ar[, mai mult
ironic ]n st`njeneala sa de \[ran sastisit dec`t realmente ru=inat.
Am`ndoi erau aprin=i la fa\[ =i z`mbeau extatici din col\ul ochilor
]mp[ienjeni\i =i duhul lor mirosea cale de-o po=t[ a vin de la Bolta-
Rece. Din seara aceea, ]n care intui\ia ni-l ]nf[\i=eaz[ pe Creang[
cl[tin`nd respectuos din cap la lecturi =i pe junimi=tii iubitori de
anecdot[, ]n frunte cu nebunatecul Pogor, chicotind de haz, spre
mul\umirea calm[ demonstrativ[ a lui Eminescu, soarta literar[
a lui Creang[ era pecetluit[ =i, odat[ cu ea, =i prietenia dintre cei
doi b[utori de vin (152).
Pentru a ]n\elege sl[biciunea lui Eminescu pentru Ion Creang[,
trebuie s[ privim de aproape omul. Ca =i Eminescu =i spre deose-
Via\a lui Mihai Eminescu 243

bire de Titu Maiorescu, Creang[, ridic`ndu-se prin relativa sa


cultur[ =i prin puterea de expresie deasupra indivizilor din clasa
sa, nu devine prin aceasta un burghez intelectual, ci r[m`ne mai
departe un \[ran, ]ns[ un \[ran fabulos, m[rind ]n persoana sa
elementele spe\ei p`n[ la monstruozitate. Deosebirea ]ntre Crean-
g[ =i un \[ran din Humule=ti, ]ntre Eminescu =i un oarecare om
tr[ind ]n mizerie, este c[ ]n vreme ce ace=tia din urm[ ]=i tr[iesc
via\a lor pe atunci fatal descurajat[, cei doi junimi=ti ]=i fac din
ea, ridic`ndu-se unul instinctual, al doilea ca filozof, =i un princi-
piu estetic. Nu numai c[ existen\a rudimentar[ se potrive=te firii
lor fiziologice =i morale, dar, exaltat[ prin con=tiin\[, fiin\a lor
toat[ aspir[, pe versantul Ceahl[ului, ]ntoarcerea la m[re\ia vie\ii
]n plin[ geologie. Privi\i ]n cuprinsul clasei lor, am`ndoi sunt ni=te
este\i rafina\i, c[ci ei caut[ pretutindeni puritatea stilului, ceea
ce dovede=te pe deasupra func\ionarea unui instinct sigur tradi-
\ional. |[ranul care ]=i pune peste c[ma=[ un ilic t[iat ]n chipul
surtucului or[=enesc este un vulgar transfug spre mahalalele
ora=elor, dar cine elimin[ din interiorul s[u orice element or[=e-
nesc, adapt`ndu-se numai tehnicii moderne, printr-o priz[ electri-
c[ ]n vatr[ =i un bec ]n opai\, este un fin colec\ionar de art[ rural[.
Creang[ =i Eminescu sunt ni=te rafina\i ai volupt[\ilor aspre,
animalice chiar, dar grosol[nia lor n-are nimic comun cu rusticita-
tea grob[. Dac[ Creang[ fuge ]nspre mahalale s[ stea ]ntr-un
bordei, care ar constitui pentru unii o protoistorie, o face aceasta
nu din mizerie sau din neghiobie, ci din sentimentul intim al recon-
struc\iei peisajului alpestru. Bojdeuca sa din mahalaua |ic[ului,
zis[ =i Valea Pl`ngerii, sub o ulicioar[ pr[v[loas[, dosnic[, anume
strada Sc[ricica, hazna de noroaie pe vremea ploilor =i dun[ de
colburi vara, era o cocioab[ de sat s[rac, cu p[limar de sc`nduri
]n fa\[ =i alt cerdac de lemn ]n chip de uluci pe din dos. Ograda
era n[p[dit[ de buruieni =i flori de \ar[, cum ar fi busioc =i rozma-
rin =i, privind totul laolalt[, aveai sentimentul unui mu=uroi de
p[m`nt, ]n care z[plazurile de sc`nduri putrede =i fumul de la
244 G. C[linescu

co= sunt, ca pe =esurile triste de \ar[, str[b[tute ]n goana trenului,


singurele semne de a=ezare omeneasc[. Era, dealtfel, o cas[ de
\ar[ dep[rtat[ de orice zarv[ or[=eneasc[. Din cerdacul de din
dos se vedeau dealurile Ciric =i Aroneanu, pe care coborau din
c`nd ]n c`nd turme de oi, =i noaptea lini=tea des[v`r=it[ a marginii
de ora= nu era turburat[ dec`t de l[tratul s[tesc al c`inilor.
}nl[untru nu se aflau dec`t dou[ od[i\e desp[r\ite printr-o mic[
tind[ =i (pe atunci) lipite pe jos cu lut. Asta trebuie s[ fi pl[cut cu
deosebire lui Creang[ =i, ca s[ ]ncerce fiorul p[m`ntului galben,
credem c[ p[=ea prin cas[ cu piciorul descul\, asemeni oric[rui
om de \ar[ pentru care clisa, iarba =i r[ceala mineral[ constituie
delicii ale membrelor inferioare. Epiderma lui Creang[ se sim\ea
b`ntuit[ de v`nt =i ne]nvelit[ ]n hainele u=oare or[=ene=ti. El ]=i
f[cea haine aspre de postav de cas[ greu =i p[ros, de noaten, pe
care =i-l aducea de la Humule=ti =i care, singur, izbutea s[-i apese
pielea indurat[ =i s[-i dea sentimentul ]mbr[c[rii. Pielea acestui
bivol n[molos nu se cutremura de fioruri =i m`nc[rimi dec`t de
la un prag ]naintat al senza\iei. Vara, c`nd era cald, prietenii ]l
g[seau t[v[lit pe o saltea ]n cerdacul cu uluci dinapoia casei ce
da spre dealul Ciricului, ]n c[ma=[ =i cu o prostire ]n jurul g`tului,
ca s[-=i =tearg[ diluvialele-i sudori, iar pentru locurile de pe
groasa-i spinare, unde unghia sa lat[ nu biruia, avea o lop[\ic[
de lemn cu crest[turi pentru un sc[rpinat ce lua propor\iile frec[rii
cu muget a unei vite de cump[na f`nt`nii. Organele enorme cu
\esuturi mari ale lui Creang[ cereau, de asemenea, o alimenta\ie
compact[, a=a dup[ cum vietatea s[n[toas[ a=teapt[ ner[bd[toare
s[-=i cufunde capul =i n[rile ]ntr-un nutre\ ad`nc. “La mas[,
Creang[ nu m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te f[cute cu
p[sat de mei =i cu buc[\i de sl[nin[, o g[in[ fript[ pe \igl[ de
lemn =i undit[ cu mujdei de usturoi, iar pe deasupra =indilea cu
o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise “cu poale-n br`u”, ]ns[
ca b[utur[ el se mul\umea cu o cofi\[ de vin amestecat cu ap[.”
(90) Acest Gargantua moldav era mai mult un fabulos Fl[m`nzil[,
Via\a lui Mihai Eminescu 245

=i boul ]ntreg ]n frigare, v[zut de Eminescu la serbarea de la Putna,


]i constituie o alimenta\ie posibil[ ]n ]nchipuire. El avea ]nclin[ri
pentru m`nc[rile care aprind cerul gurii =i-l ]mbib[ cu mirosuri
tari, verbi gratia sarmale moldovene=ti, cu care ]mbia ]ntr-o scri-
soare pe Eminescu, pastram[ de capr[ fript[ pe spuz[, vin crud
dat de du=c[ din oal[, totul ]n cantit[\i mari pentru ca sim\ul
intern s[ prind[ de veste. Cu o ceat[ de prieteni, Ien[chescu, R[-
ceanu, Mi=u, Nic=oi, Eminescu, colinda adesea cr`=mele, ie=ind
spre ziu[ afar[ din ora=, cu s[niile iarna, =i duc`nd mai departe
petrecerea, c`nd nu dospea l`ng[ vatr[ sau ]n cerdac frecat de
un num[r incalculabil de pisici (40).
Cu Eminescu ]ns[ apropierea nu era numai de ordin alimen-
tar. Creang[ era un om plin de umor \[r[nesc, nu prea de=tept,
dar viclean =i mu=c[tor, respectuos de c[rturari, dar gata s[
]nv[luie pe convorbitor cu un potop de locu\iuni populare, fie
dintr-un spirit critic obi=nuit unor \[rani, fie din instinctul de a-=i
dezv[lui astfel de=tept[ciunea sa natural[ ]n fa\a celor ]nv[\a\i.
Iar Eminescu, mare iubitor de expresii neao=e, adun[tor de
produc\ii populare =i totodat[ sociolog al autenticit[\ii =i s[n[t[\ii
ruralului fa\[ de p[tura superspus[, nu putea fi dec`t r[pit de
acest geniu al bordeiului.
Creang[ vorbea lui Eminescu a=a: “Te-am a=teptat la Cr[ciun
s[ vii, dar... be=teleu, fe=teleu, c[ nu pot striga valeu, =i cuv`ntul
s-a dus, ca fumul ]n sus”, sau, arz`nd scrisorile trimise poetului
de admiratoarele sale: “Muiere, deschide ferestrele ca s[ ias[ fum
din parfum, c[ci m[ cred ]n rai — f[r[ m[lai — ]n iad — f[r[ de
Vlad — ]n cas[ f[r[ nevast[” — =i asta ]nc`nta pe Eminescu (123)
=i-l tr[gea spre mahalaua |ic[ului, spre casa lui Creang[, unde a
=i locuit o vreme c`nd a fost destituit din postul de revizor =colar.
El ]l ]ndemna pe fostul diacon s[ pun[ pe h`rtie pove=tile (12),
pe care le asculta l`ng[ vatr[, b`nd vin fiert cu scor\i=oar[ =i m[r
domnesc, =i-i deschidea capul asupra meritului scrierilor sale. Cu
Creang[, Eminescu era ]ntors din nou ]n lumea mo=ilor sf[to=i
246 G. C[linescu

din vremea copil[riei =i a r[t[cirilor prin p[durile =i satele din


jurul Ipote=tilor. Creang[ =i fratele s[u Zahei, cu care r[t[cea
deseori, erau pentru el \[r[nimea naiv[, dar plin[ de tradi\ie
fantastic[, societatea lor nu-l sup[ra, c[ci cei doi \[rani =ugube\i
nu zeflemiseau pe poet ca junimi=tii, ci-l socoteau cu st`ng[cie
“eminentul scriitor =i cel mai mare poet al rom`nilor”, iar Emines-
cu t[cea numai =i sorbea umorul verbal al povestitorului. R[t[cirile
lui Eminescu cu Creang[ sunt nu numai o ]nf[\i=are a leg[turii
lor, dar =i o necesitate de natur[ psihologic[, pentru c[ numai
afar[, la c`mp, la p[dure sau la cr`=ma cu mese de lemn prost,
duhul lui Creang[ ]nf[\i=a realitatea unei clase sociale. Ei se
mistuiau ceasuri =i chiar zile ]ntregi, cutreier`nd mahalalele,
urc`ndu-se mai pe aproape pe dealul Ciricului, p`n[ la vremea
mesei, sau prin T[t[ra=i, P[curari, Nicolina, Copou, Aroneanu sau
Galata, ]nconjur`nd ora=ul, ori lu`nd drumul Sculenilor pe malul
Prutului, spre a se sc[lda sau a se ]nfunda prin p[dure. Popasul ]l
f[ceau ]ntotdeauna la o cr`=m[, de pild[ la aceea a lui |`ru,
dincolo de barier[, ]n T`rgu=or sau la Costache cr`=marul, la Nico-
lina. Pe lavi\[ sau ]ntin=i pe iarb[, dup[ ]mprejur[ri, ei beau vin
=i m`ncau pastram[ cu m[m[lig[ rece, pastram[ pe care Creang[,
apuc`nd-o cu degetele lui groase, o p`rjolea singur ]ntr-un ciob
de strachin[ cu c`\iva t[ciuni, =i Eminescu era — poate — convins
c[ a=a ]=i duceau via\a \[r[nimea =i boierimea veche, a c[ror
necesitate istoric[ o contesta Pogor. Ei se ]ntorceau ]n ora= plini
pe haine =i pe ciubote de colb =i de necur[\enii, obosi\i =i tra=i la
fa\[, dar veseli =i mai cu seam[ tainici la g`nduri (75, 164).
“ — Ce vorbe=ti tu tot timpul cu Creang[? — ]ntreba c`te un
junimist pe Eminescu. Poetul z`mbea cu satisfac\ii retrospective
=i ocolea r[spunsul:
— Vorbim =i noi ce ne trece prin minte!” (164)
C`nd Eminescu a plecat la Bucure=ti, Creang[ r[mase trist =i
desperecheat, cu singura m`ng`iere a ]ntoarcerilor din c`nd ]n
c`nd ale lui Eminescu. El ]l chema din toat[ fiin\a la Ia=i: “B[die
Mihai, ce-i cu Bucure=tiul de ai uitat cu totul E=ul nostru cel
Via\a lui Mihai Eminescu 247

oropsit... De Cr[ciun te a=tept[m s[ vii. Tinca a preg[tit de toate


=i mai ales “sarmalele” cari \ie ]\i pl[ceau foarte mult... La E=i
ninge frumos de ast-noapte, ]nc`t s-a f[cut drum de sanie. Ciricul
parc[ e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vin[, c[ci f[r[ tine
sunt str[in.” (40)
Oric`t de hibrid[ ar p[rea imaginea, ]n sufletul lui Eminescu
rudimentarul Creang[ se ]ntrege=te cu aulicul Maiorescu, spiritul
de exactitate logic[ cu acela de coloare local[, basmul cu silogis-
mul. +i Creang[ nu reprezenta pentru Eminescu o minune a
expresiei populare dec`t pentru c[ era “]n marginile adev[rului”,
adic[ ]ntemeiat ]n timp =i spa\iu ca un stejar b[tr`n.
Epoca =ederii la Ia=i, ]n apropierea Junimii, a fost cea mai
rodnic[ din via\a poetului din punctul de vedere al crea\iunii
artistice, =i este aproape sigur, pentru cine a r[sfoit manuscrisele
poetului, c[ aproape toat[ opera sa a fost parte scris[, parte
g`ndit[ la 1877, compunerile dup[ aceast[ dat[ p`n[ la 1883
fiind relu[ri =i des[v`r=iri a idei mai vechi. Singur[tatea sa ]n
mijlocul ne]n\elegerii junimi=tilor =i vicisitudinile deselor sale iubiri
i-au trezit, f[r[ ]ndoilal[, ]nc[ de pe acum, ideea Luceaf[rului,
c[l[toria ]n ora=ul pumnulean l-a indignat prin penetra\ia germa-
nic[, =i de aci a r[s[rit Doina, ura ]mpotriva fac\iunii liberale, care
]l destituise, s-a transformat ]n satir[ direct[, personal[ la ]nceput,
sublimat[ abia peste c`\iva ani, de aluziile prea str[vezii =i bru-
tale la elemente alogene (ms. 2276 bis, f. 66 v.):
Costacopol, Zevzecopol, Zaharia-Antoniade,
Soutzos, Manos, Stavri, Kelos, Polichroniade.
Acum (1875-77) ]l fr[m`nta g`ndul unui poem dacic, Sarmis
sau Gemenii, unde avea s[ ne ]nf[\i=eze nunta regelui dac Brig-
Belu, ]n sunetele cimpoaielor scitice =i dan\ul tinerilor, sub ochii
zeului getic Zamolxe, precum =i pe nebunul frate al craiului,
Boerebist, =i se ]ncerca s[ prefac[ ]n dram[ proiectul poemului
Decebal. Teatrul l-a ispitit ]ndeosebi pe Eminescu ]n aceast[ vreme,
248 G. C[linescu

=i multe ]nsemn[ri dovedesc c[ pl[nuia ]nf[ptuirea vechilor


proiecte =i realizarea altora nou[. Dac[ ]nsu=i Creang[ mergea la
teatru, e firesc s[ credem c[ Eminescu, tr[it ]n colbul culiselor,
nu ocolea ]n ace=ti ani reprezenta\iile Teatrului Na\ional de sub
direc\ia lui Th. Aslan =i grupa de operete a d-rei Keller sau
spectacolele de var[ din gr[dina “Ch`teau-aux-Fleurs”. Dup[
destituirea din revizorat, Eminescu ]ncepe s[ fac[ la Curierul de
Ia=i chiar cronica dramatic[, ceea ce ne ]ncredin\eaz[ pentru
aceast[ vreme de contactul s[u cu teatrul. C`te o pies[ original[
slab[ ca Moartea lui Constantin Br`ncoveanu de Antonin Roques,
vodeviluri de Alecsandri, melodrame ca Bastardul din Castelul
Montluvier, operete ca La fille de madame Angot =i rar c`te o pies[
bun[ ca Revizorul de Gogol, acestea sunt piesele pe care a putut
s[ le vad[ Eminescu, cu o sil[ =i un spirit ce ne sunt evidente din
cronicile sale (60). Pe Eminescu ]l b`ntuia mai cu seam[ ideea
unei drame istorice. Aci ]l vedem ]ncerc`nd a dialoga basmul
]mp[ratului =i ]mp[r[tesei care n-au copii, sau unind fabulosul
cu istoricul ]n Cenu=otc[, ori introduc`nd un conflict sentimental
]ntr-un proiect de dram[ istoric[ cu ac\iunea pe vremea lui
Alexandru L[pu=neanu, din care crezuse odat[ s[ fac[ un Macbeth
rom`nesc. Figura Ringalei l-a atras, de asemeni. Diferite proiecte
de piese ca Grue-S`nger, Cel din urm[ Mu=atin, Nunta lui Drago=
s-au contopit ]ntr-o singur[ inten\ie, aceea a dramei istorice
Bogdan-Drago=. La Viena — credem — premeditase o operet[,
Arpad — regele ungurilor.
Acum ]ns[ ]l surprindem cu inten\ii chiar de dram[ ori comedie
antic[, cum ar fi V[duva din Ephes, dup[ o tem[ antic[ (Apuleius,
Petroniu), tratat[ =i de Brantôme =i de La Fontaine, dar pe care a
]mprumutat-o cu siguran\[ din Lessing, sau traduc`nd c`teva scene
din ]nt`iul act al piesei lui Shakespeare, Timon Atenianul. E de notat
c[ am`ndou[ aceste teme au o not[ de mizantropie =i misoginism.
+i figura mai modern[ a lui Mirabeau ]l oprise ]ntr-un proiect de
pies[ ]n 4 acte, June\ea lui Mirabeau (Opera lui M. E., II—III).
Via\a lui Mihai Eminescu 249

Oric`t de obtuz[ i se va fi p[rut lui Eminescu atmosfera de la


Junimea, oric`te nemul\umiri =i am[r[ciuni r[sufl[ din h`rtiile
sale, seara de s`mb[t[ a societ[\ii ]l atr[gea c[tre ea ca un loc de
relativ[ potolire a zbuciumelor vie\ii =i de n[zuin\i contemplative.
Lui Eminescu ]i pl[cea, cu tot z`mbetul dulce-amar din col\ul gurii,
s[ citeasc[ la Junimea, =i c`nd se a=eaz[ la Bucure=ti el continu[
s[ frecventeze colonia junimist[ din casa lui Maiorescu. Pentru
un spirit creator, lauda, ca =i ironia invidioas[ sunt ]mboldiri
deopotriv[ de eficace la fapt[, =i numai spiritele mediocre evit[
societatea uman[, r[nite nu numai de r`sete, dar chiar de pre\ui-
rile m[surate.

EMINESCU +I DRAGOSTEA
Poet popular prin roman\ele sale de dragoste, intrate pe coarda
viorilor ]n con=tiin\a celor mai umile fete suburbane, Eminescu a
fost adoptat de sufletul mul\imii ]n fiin\a lui istoric[, transfigurat
=i idealizat dup[ chipul liricii sale. Foarte cur`nd, dar, s-a n[scut
imaginea unui ]ndr[gostit nefericit de o femeie meduz[, care,
nep[s[toare, ]l las[ s[ “degere” la geamurile sale =i-i ]mpietre=te
inima cu ghea\a ochilor. Astfel privit[, dragostea eminescian[ este
]ns[=i erotica popular[, compus[ din ahturi =i suspine, din chem[ri
sentimentale =i impreca\iuni. Biograful se g[se=te ]ncurcat ]n fa\a
a dou[ tonuri deosebite de dat acestui capitol din via\a poetului.
Dup[ unii, ]nr`uri\i de versiunea Junimii, Veronica era o femeie
u=uratic[, nestatornic[ =i indiferent[ la dragostea poetului, dup[
al\ii, alimenta\i la sursa familiei, era un crin de z[pezi albe ofilit
din cauza intrigii ]n paharul de cristal al virtu\ilor casnice. Orice
a=ezare a istoricului de o parte sau de alta, sau chiar la mijloc,
este o ne]ndem`nare biografic[, pentru c[ nu numai ne lipse=te
orice element de judecat[, dar niciodat[ faptele unei femei nu
pot fi m[surate altfel dec`t prin logica mi=c[toare a sensibilit[\ii
250 G. C[linescu

sale, care ]ns[ mai ]ntotdeuana ne scap[ printre degete. Dac[ cei
care au tr[it ]n preajma femeii exaltate sau hulite au putut avea
impresiuni a=a de potrivnice, cu c`t mai greu ne este nou[ s[
judec[m o fiin\[ =i o dragoste cu o fotografie ]nainte =i c`teva
scrisori banale. Pentru a dovedi absurditatea unei ]ntreprinderi,
ce dep[=e=te puterea de obiectivitate a istoriei literare =i intr[ ]n
oglinzile cu mii de fe\e ale idiosincraziei, vom da o mic[ pild[.
Dna Virginia Gruber, fiica Veronic[i Micle, scrie ]ntr-un memo-
riu: “Mama a fost plin[ de via\[, plin[ de farmec, frumoas[, dansa
perfect =i avea o voce superb[. }n societatea aleas[ pe care o vizita,
din cauza acestor calit[\i superioare, f[cea umbr[ ]ntotdeauna ]n
jurul celorlalte femei.” (123)
Privim fotografiile poetei =i ne afl[m ]n fa\a unei femei aci
gra\ioase, aci usc[\ive ]n tinere\e, cu proeminen\ele fe\ei acute,
]ngro=ate mai apoi =i trivializate, cu o o\[rire ]n toate liniile fe\ei,
cu buze lungi, sub\iri =i supte, cu un v[l de lividitate =i melancolie,
ce ur`\e=te fizionomia =i o face antipatic[. Iat[ dar femeia, plin[
de farmec, v[zut[ ]ntr-o simpl[ fotografie poate r[u executat[,
cu subiectivitatea de ne]nl[turat a privitorului.
Bizuindu-se pe scrisorile sale, un altul vedea ]n Veronica o fe-
meie cuprins[ de fiorii dragostei mistice, “care s-a jertfit lui Emi-
nescu”, ]n vreme ce noi citim cu nedumerire aceste r`nduri (123*):
“Nu g[se=ti tu cuminte, din partea mea, ca dup[ ce mi-am jertfit
copil[ria pentru aceast[ c[s[torie s-o sus\in p`n[ la sf`r=it ca s[
pot la o ocazie s[ am o via\[ lini=tit[, av`nd venitul meu?”, r`nduri
foarte cumin\i, de bun[ seam[, dar care revel[ o femeie chibzuit[,
terestr[, a=tept`nd r[bd[toare s[ r[m`n[ v[duv[, pentru ca cu
pensia s[-=i dea apoi sufletului ni=te satisfac\iuni pe care v`rsta
cu treizeci de ani mai ]naintat[ a so\ului ei nu i le ]ng[duia, nici-
decum ]ns[ o Beatrice, o Laur[, o eroin[ pasional[ dintr-un roman
de ciclu breton.
C[ut`nd deci cu tot dinadinsul s[ facem portretul Veronic[i,
os`ndind-o sau reabilit`nd-o, facem sau o mare nedreptate, sau
Via\a lui Mihai Eminescu 251

n[scocim o fiin\[ de fum menit[ s[ ]nv[luie ]n legend[ via\a simpl[


a lui Eminescu. F[ptura real[ a poetei nu are ce c[uta ]n i\ele
existen\ei lui Eminescu, fiindc[ femeia nu tr[ie=te prin via\a ei
proprie, ci prin procesul de transfigurare pasional[ al iubirii.
Veronica este numai o cristalizare a modului erotic al lui Eminescu,
f[r[ s[ fie singura, =i ceea ce intereseaz[ pe biograf este tocmai =i
numai aspectul pasional al vie\ii acestuia.
}nc[ din fraged[ copil[rie, din epoca Ipote=tilor, ]nainte de 16
ani, Eminescu ]ntre\inea — cum am v[zut — leg[turi de dragoste
cu o fat[ de la Ipote=ti, cu care se ]nt`lnea noaptea sub un salc`m
=i b[tea drumurile sentimentaliz`nd ca Paul cu Virginia. Sosit ]n
Bucure=ti de la Blaj, urm[rea ]n Ci=migiu o fat[, iar din cu=ca
sufleurului de la Teatrul Na\ional sorbea cu ochii =i diviniza o
frumuse\e din loj[ (152). Dragostea regelui asirian pentru marmu-
ra rece, care se crede a fi t`n[ra actri\[ Eufrosina Popescu, ne
este cunoscut[. }n vremea studen\iei a avut, f[r[ ]ndoial[, leg[turi
cu tinere femei facile, cum este acea Milly, care apare ]ntr-o glum[
versificat[ de la Berlin. Stabilit la Ia=i, Eminescu se ar[ta ]n ochii
tuturor prins, ca un fluture de lamp[, ]n orbita blondei Veronica
Micle. S-ar p[rea c[ de aici ]ncolo toate versurile poetului c`nt[
dragostea pentru t`n[ra femeie =i c[ numele lui Eminescu ]ndr[-
gostit este indisolubil legat de acela al Veronic[i, cum e Francesca
da Rimini de Paolo Malatesta. Cu toate acestea, lucrul nu poate
fi, principial, a=a.
“Cu toat[ inegalitatea temperamentului s[u — zice Caragiale —
Eminescu avea dou[ coarde totdeauna egal de ]ntinse; ve=nic
]namorat =i ve=nic av`nd nevoie de bani — se putea altfel? =i poet =i
s[rac... Ve=nic visa ni=te “m`ini sub\iri =i reci”, ve=nic v`na un c[m[tar,
care s[-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu c`teva luni.” (42)
Opiniunea, a=adar, c[ Veronica Micle formeaz[ obiectul aproape
unic al pasiunii lui Eminescu este cu totul gre=it[. Eminescu c[uta
dragostea, nu femeia, victim[ mereu a improviza\iunii =i a absur-
dului. El este str[fulgerat principial de orice femeie, pentru o
252 G. C[linescu

actri\[ de varieteu sau pentru o t`n[r[ burghez[ de periferie, ]ntre-


v[zut[ la un geam, o urm[re=te cu frenezia ]nt`iei iubiri, compune
declara\iuni focoase sau versuri imploratoare =i r[m`ne mereu ]n
aceea=i nelini=te creatoare, nesatisf[cut[. Eminescu nu are mistica
transfigur[toare a marilor romantici, care-=i creeaz[ o femeie
fictiv[ pe datele imperfecte ale realit[\ii =i absorb ]n contempla\ie
orice nevroz[ sexual[, el nu vede ]ngeri suavi cu ochi incandes-
cen\i, ca misticii medievali, care s[-l umple de turburare =i c[in\[
=i s[-l ]mping[ spre o claustralitate a spiritului, de=i accentele
platonice sub forma tiraniei eternului ]n dragoste nu-i lipsesc.
Pentru Eminescu iubirea este un leag[n de ging[=ii erotice, o nece-
sitate spiritual[ =i afectiv[, bine]n\eles, dar =i fiziologic[, o nevoie
natural[ de a tr[i via\a spe\ei cu toate deliciile de ordin sufletesc
superior, pe care con=tiin\a le suprapune mecanismului reflex, dar
]n sf`r=it un instinct
Ce le-abate =i la paseri de vreo dou[ ori pe an.
El este un idealist, nici vorb[, un om cu m`ini ]ntinse spre
fantasma femeii des[v`r=ite, pe care n-o va g[si niciodat[, pentru c[
dragostea este c[utare, ]ns[ idealitatea lui nu e simbol cu aripi, ci o
apari\ie concret[ =i tangibil[, un minimum de cerin\i vitale, adic[
Nu e mic[, nu e mare, nu-i sub\ire, ci-mplinit[,
}nc`t ai ce str`nge-n bra\e — numai bun[ de iubit[.
}n vreme ce eroticii mistici dau pild[ de constan\[ metafizic[
pentru femeile lor ideale, lucru explicabil prin transcenden\a
obiectului iubirii lor, Eminescu este ca om st[p`nit de o insatisfac-
\ie erotic[, obi=nuit[ la indivizii normali =i invers propor\ional[
cu puterea de abstrac\ie pasional[. “S[ citesc — ]=i propunea el,
dar poate ]n timpul bolii — din nou pe Casanova =i s[ duc via\a
lui.” (M. E., I,3; ms. 2292, f. 50 v.)
“}n ce m[ prive=te pe mine — ar fi zis chiar poetul — apoi de=i
am fost de multe ori ]ndr[gostit, dar s[ v[ spun drept eu n-am iubit
Via\a lui Mihai Eminescu 253

niciodat[. Eu m[ ]n=elam pe mine ]nsumi lu`nd drept dragoste


dorin\a de dragoste, adic[ dorin\a aceea de a ]ngenunchea
]naintea unei femei frumoase, pe care mi-o zugr[veau imagina\ia
=i sim\urile mele. Dar odat[ =i odat[ pare-mi-se c[ tot am iubit,
c[ci de data asta am suferit mult, probabil din cauz[ c[ aceea pe
care o iubeam nici n-a vrut s[ =tie de iubirea =i de speran\ele
n[scute ]n sufletul meu. Ce am g[sit eu ]n acea fiin\[ — nu =tiu,
nici nu vreau s[ m[ g`ndesc la asta. Nu analizez, =tiu una =i bun[,
c[ ]ntreaga mea via\[ a= fi dat-o bucuros pentru d`nsa, =i, vezi,
asta ]mi este ]ndeajuns.” (3)
F[r[ ]ndoial[ c[ dac[ femeia adorat[ ar fi r[spuns dragostei
poetului, acesta ar fi ]ncetat de a o mai iubi, smuls cu sufletul din
pozi\iile idealului. Este evident ]ns[ c[ aceast[ “unic[ dragoste”
nu fusese inspirat[ de Veronica Micle, fiindc[ aceea nu numai a
r[spl[tit pe poet cu iubirea, dar l-a urm[rit cu excesul ei. Unele
versuri chiar ]nl[tur[ aceast[ exclusivitate. A=a, de pild[, putem
s[ ne ]ndoim c[:
Iubind ]n tain[ am p[strat t[cere,
G`ndind c[ astfel o s[-\i plac[ \ie,
sonetul compus probabil la Ia=i, ]n vremea revizoratului, a fost
scris pentru Veronica Micle, deoarece pentru aceasta iubirea lui
Eminescu nu era de mult o tain[. Scrisoarea a IV-a pomene=te de
idile z[d[rnicite de c[tre rude, de dificultatea unei intimit[\i pre-
lungite. Nemul\umirea data din 28 august 1876 noaptea, c`nd
Eminescu, iritat de vreun incident recent, arunc[ pe h`rtie indigna-
rea sa, exprim`nd-o prin gura iubitei (ms. 2278, f. 27, 28):
Nu am chip ]n toat[ voia/ }n privirea-\i s[ m[ pierd,
Cum ]mi vine, cum ]mi place,/ Drag copil s[ te desmierd.

S[ te-ntreb ]n toat[ tihna,/ Gur[-n gur[, piept la piept;


“Tu pricepi ce-ntreb acuma:/ }\i sunt drag[? Spune drept!”
254 G. C[linescu

Dar abia-mi ]ntind eu botul,/ Iaca sare cleampa-n broasc[.


De m[tu=e =i rudenii/ Dumnezeu s[ te p[zeasc[.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Haide tata, haide mama,/ Dur la deal =i dur la vale,
Ba c[ vremea e frumoas[,/ Ba c[ ploaie e pe cale.

Iar[ tu suce=ti \igar[,/ Smulgi la fire din muste\i,


+i-n vorbirea-nteresant[/ Torni c`te-un cuv`nt iste\.
Tat[ =i mam[ care s[ ]mpiedice intimitatea ]ndr[gosti\ilor nu
erau ]n cazul Veronic[i Micle, iar so\ul era un om neprih[nit =i
moral, care se indigna ca Trahanache de “plastografii”. “Mai mul\i
r[ut[cio=i mi-au trimis scrisori anonime, ]n care povestesc lucruri
fantastice, doar ar putea s[-mi doboare ]ncrederea ce am ]n
sinceritatea ei... Invidio=ii sunt cei mai sc`rbo=i oameni.” (123*)
Maiorescu auzise de ni=te rela\iuni ale lui Eminescu cu dna Burl[,
care umbla s[ se despart[ de so\, dar, chipurile, poetul le dezminte
(224, V).
Toat[ lumea =tie c[ Eminescu se ]ndr[gostise mortal, la Bucu-
re=ti, de o doamn[ Cleopatra Poenaru, fiic[ a pictorului Lecca, cu
vreo zece ani mai ]n v`rst[ dec`t poetul (11578), femeie lipsit[ de
gra\iile fizice, dar ]nzestrat[ cu acelea ale spiritului (167). Idolul
locuia ]ntr-o strad[ cu un nume vrednic de Luceaf[r, adic[ ]n
strada Cometei, ]n apropierea unor plopi ce se cl[tinau:
Pe l`ng[ plopii f[r[ so\ M[ cuno=teau vecinii to\i —
Adesea am trecut; Tu nu m-ai cunoscut.
Adora\ia lui Eminescu ]ncepea, de obicei, printr-un asediu al
locuin\ei, deambulatoriu =i expectativ. El se plimba agitat prin fa\a
casei, concentr`ndu-=i t[ria privirilor c[tre fereastr[, bine]n\eles
seara, iar ]n cazul Cleopatrei se zice c[ ar fi p[truns ]n dependin\e,
unde a stat ascuns o noapte ]ntreag[ pentru a se bucura “o oar[,
=i s[ mor” de priveli=tea suav[ a iubitei (152):
Via\a lui Mihai Eminescu 255

La geamul t[u ce str[lucea De c`te ori am a=teptat


Privii at`t de des; O =oapt[ de r[spuns!
O lume toat[-n\elegea — O zi din via\[ s[-mi fi dat —
Tu nu m-ai ]n\eles. O zi mi-era de-ajuns.
C[ aceasta era tactica preliminar[ ]n ofensiv[ a lui Eminescu
=i c[ a practicat-o chiar pe vremuri grele de iarn[, f[r[ armisti\ii,
o dovedesc, nu numai cutare amintire a unui prieten, c[ la Ia=i
f[cea acela=i lucru cu Veronica, trec`nd des prin fa\a casei sale,
dar chiar versurile poetului:
C[ci nu mai am de obicei C`nd deger`nd at`tea d[\i
Ca-n zilele acele, Eu m[ uitam prin ramuri
S[ m[ ]mb[t =i de sc`ntei +i a=teptam s[ te ar[\i
Din stele. La geamuri.
O alt[ legend[ a=eaz[ plopii f[r[ so\ pe o ulicioar[ dosnic[
din T[t[ra=i, ]n fa\a unei case cu cerdac, =i denun\[ ca adorat[
pe o obscur[ burghez[ blond[ (184). Celebrele versuri:
Pe aceea=i ulicioar[ Numai tu de dup[ gratii
Bate luna la fere=ti, Vecinic nu te mai ive=ti
nu par, dealtfel, nici ele scrise pentru Veronica . }n vremea c`nd
au fost compuse (]nainte de 1 febr. 1879), nu putea fi vorba de o
tr[dare a Veronic[i, nici de o ruptur[ ve=nic[, deoarece leg[turile
dintre ei ]ncep cu profit abia ]n aceast[ epoc[.
V`ntul tremur[-n perdele Numai tu de dup[ ele
Ast[zi ca =i alte d[\i, Vecinic nu te mai ar[\i
e, a=adar, o strof[ inspirat[ de alte geamuri dec`t ale Veronic[i.
Nici unele elemente fizice frecvente nu trebuie s[ ne ]n=ele.
Atributul m`inilor reci, care pare un am[nunt privind temperatura
membrelor superioare ale poetei, este de fapt un factor tactil
comun =i mental, fiindc[ ]l g[sim =i ]n versuri compuse ne]ndo-
ielnic pentru altcineva, ca Pe l`ng[ plopii f[r[ so\:
256 G. C[linescu

Ai fi tr[it ]n veci de veci Cu ale tale bra\e reci


+i r`nduri de vie\i, }nm[rmureai m[re\...
Cleopatra Poenaru a fost, ]ntr-adev[r, idolul de o clip[ al lui
Eminescu, c[ci printre h`rtiile poetului afl[m ni=te r`nduri fugare
]n chip de scrisoare c[tre o Cleopatr[. E o declara\iune violent[
=i chiar brutal[, inspirat[ de o concupiscen\[ atroce. Poetul
cer=e=te o zi, o or[ numai de dragoste. Pentru amorul lui nu exist[
dec`t o singur[ femeie, Cleopatra, care Cleopatr[ “nu mai este
fat[ mare — zice — s[ aib[ [a]-=i pierde reputa\ia, nu mai este
m[ritat[”, ci liber[ =i, dac[ nu e ]n stare s[ iubeasc[, ar putea
avea cel pu\in mil[ (ms. 2277, f. 17).
Din p[cate, nu numai Cleopatra era unica femeie a amorului
s[u. }n prim[vara anului 1880 s-a produs o ruptur[ ]ntre Eminescu
=i Veronica Micle, care =i ea era “via\a” poetului cu care “s-a ]nceput
=i s-a ]ncheiat” (123). Explica\ia r[celii o g[sim ]ntr-alt[ ]nsemna-
re. O stea str[in[ congelase inima lui Eminescu. La 6 mai constata-
se c[ are o b[rbie admirabil[, la 9 mai descoperise adresa =i era
gata s[-i aplice cunoscuta tactic[ a asediului casei, c`nd “un
dobitoc” ]i ie=i ]n cale. “Abia o v[z, abia-mi ]nchipuiesc cu focul
unei ne]n\elese patimi cum s[-ntreb unde =ade, vine dobitocul, ]n
acel moment chiar, ]n care ]mi bag adresa ]n buzunar.” O explora\ie
prin fa\a casei fu z[d[rnicit[ de un alt cunoscut sup[r[tor. “Cum
o s[ ias[ nu =tiu”, se-ntreba acum ]ndr[gostitul ]ngrijorat (ms.
2276, f. 69).
Zvonul dragostei lui Eminescu pentru Mite Kremnitz, cunoscuta
publicist[ german[ =i cumnat[ a lui Maiorescu, de=i dezmin\it de
unii din cauza absurdit[\ii lui, este tocmai prin aceasta foarte
credibil. Toat[ via\a Eminescu a alergat dup[ un meteor feminin,
chiar ]n vremea bolii, ador`nd fie o c`nt[rea\[ suedez[ la Bucu-
re=ti, fie o enigmatic[ englezoaic[ la Floren\a (167).
De altminteri, scriitoarea ]ns[=i ]n ni=te amintiri fugare ]nt[re=te
aceast[ presupunere, nu p`n[ ]ntr-at`t ]nc`t s[ nu fim obliga\i s[
interpret[m o memorie v[dit =ov[ielnic[ =i un suflet de femeie
Via\a lui Mihai Eminescu 257

vanitos. La ]nceput, Eminescu face asupra dnei Kremnitz, pe care


avea dese prilejuri s-o vad[ ]n casa lui Maiorescu, unde ea locuia, o
impresie defavorabil[. Neb[rbierit, prea c[rnos la fa\[, cu din\ii mari
galbeni, cu hainele murdare =i mirosind a vechitur[, Eminescu o
speria prin r`sul prea plin, “brutal”. Mai pe urm[ ]ns[ se sim\i
atras[ spre el =i ]ncepu s[-i traduc[ versurile ]n nem\e=te. Dna
Kremnitz, =tiind c[ Eminescu e poet mare, voia s[ se afle amestecat[
]n crea\ia lui, s[ devin[ o prieten[ celebr[. De aceea este a=a de
vesel[ c`nd poetul ]i dedic[ versuri =i pl`nge de emo\ie =i m`ndrie
atunci c`nd Eminescu ]i aduce poezia:
At`t de fraged[, te-asameni +i ca un ]nger dintre oameni
Cu floarea alb[ de cire=, }n calea vie\ii mele ie=i...
fapt[ ce indispune pe de alt[ parte pe Veronica (“... simt c[ o
figur[, souverènement supérieure, m-a alungat afar[ din sufletul
t[u...”) (123). Nici Veronica, nici Mite, ca poete — =i aci st[
nefericirea lui Eminescu — nu iubeau omul, ci gloria posibil[. Dna
Kremnitz s-a purtat ]n a=a chip, ]nc`t Eminescu s-a sim\it autorizat
s[ ]ndr[zneasc[. Lucrau am`ndoi la un dic\ionar etimologic al
limbii rom`ne, ]mp[r\ind materialul ]n dou[zeci =i patru casete
de lemn; “... =edeam ]ntr-o zi la masa mea, unul l`ng[ altul —
zice Mite — eu cu tocul ]n m`n[, =i citeam ]n Convorbiri; copiam
cuvintele, =i el, cu finul s[u sim\ al limbii, ]mi d[dea echivalentul
german. Atunci, pe nea=teptate, nu ]ns[ ]ntr-o pasiune de moment,
ci pe c`nd eu, ]ntoars[ spre el, vorbeam cu vioiciune, el m[ s[rut[,
=i eu ]l l[sai f[r[ s[ m[ opun. }n odaia de al[turi, spre care u=a
era deschis[, copilul se juca cu d[daca, a=a c[ nici m[car nu
fuseser[m singuri, ca de obicei. Nu =tiu ce i-am spus dup[ acest
moment surprinz[tor, =tiu numai c[ el m[ ]ntreb[ dac[ am un
Dante, apoi se ridic[, ]l c[ut[ =i-mi citi foarte vesel celebrul pasaj
din Infern.”
Celebrul pasaj este scena s[rut[rii lui Paolo cu Francesca din
c`ntul V:
258 G. C[linescu

Quando legemmo il disiato riso


Esser baciato da cotanto amante,
Questi, che mai da me non fia diviso,

La bocca mi baciò tutto tremante.


Roman\ioasa Mite nu numai c[ nu s-a sup[rat, dar continu[
a “stimula” pe poet, c[ruia ]i permite odat[ s-o ridice ]n bra\e.
“C`nd ne rev[zur[m, ]n t[cere hot[r`r[m s[ ne iubim unul
pe altul ca doi copii, el ]mi spunea cum c-ar vrea s[ m[ r[peasc[
=i s[ m[ duc[ departe =i ce frumos ar fi dac[ am`ndoi am fi fost
copii de \igan, liberi pe c`mpia ]nnegrit[...” (100)
Dup[ cum ]ns[ aceast[ dulceg[rie platonic[ era pentru Mite
un capriciu experimental ]n vederea unei poten\e mai mari de
crea\ie a poetului, de care dealtfel era dezam[git[, socotindu-l
mai pu\in inteligent, cu mai pu\in talent =i mai redus[ cultur[
general[ dec`t se a=teptase, dezam[gire pe care o exprim[ ]ntr-o
nuvel[, tot astfel platonismul =i cochet[ria nu erau ]n vederile
lui Eminescu, ]ndr[gostit ]n fond de Vronica. +i dac[ poate fi
adev[rat c[ versurile:
Cu m`ine zilele-\i adaogi, +i ai cu toate astea-n fa\[
Cu ieri via\a ta o scazi, De-a pururi ziua cea de azi...

sunt scrise pentru Mite, cu prilejul anivers[rii zilei de na=tere, e


problematic c[ poezia
Te duci, =i ani de suferin\[
N-or s[ te vad[ ochii-mi tri=ti,
pe care i-a citit-o acesteia, l[s`nd-o s[ ]n\eleag[ c[ i-o dedicase,
e compus[ pentru ea. Tocmai atunci se desp[r\ise de Veronica, =i
versurile se potrivesc ]mprejur[rii. Mite ]ns[=i se convinge ]n
cur`nd de direc\ia afec\iunii poetului, care prezenta la toat[
lumea pe dna Micle drept logodnic[. Sf[tuit[ =i de Maiorescu,
sup[rat c[ cumnata sa poate s[ ]nlocuiasc[ pe u=urateca Veronic[,
Via\a lui Mihai Eminescu 259

=i mai degrab[ gelos, fiind el ]nsu=i ]ndr[gostit de ea (115), Mite


Kremnitz se ]nchise ]n sine, jignit[, =i r[mase toat[ via\a cu
]ncredin\area c[ poetul o iubise odat[ =i o c`ntase ]n versurile lui.
Pentru a ne da seama de structura eroticii lui Eminescu =i a
]n\elege astfel mai bine raporturile ce au putut s[ existe ]ntre el
=i Veronica, versurile, mai mult dec`t scrisorile, sunt un document
pre\ios. Aspira\iunile lui Eminescu sunt mai toate, am putea spune,
la modul grec, =i consist[ ]n volupt[\i pe care le de\ine =i le
simbolizeaz[ Cupidon:
G`t =i umere frumoase, El le \ine-mbr[\i=ate
S`nuri albe =i rotunde +i cu m`inile le-ascunde.
Lipsa uneori des[v`r=it[ a castit[\ii — dac[ nu lu[m ca atare
triste\ea =i contempla\ia liric[ — este aci caracteristic[, femeia
fiind un obiect de onest[ concupiscen\[,
...o ve=nicie
De-ucig[toare visuri de pl[cere.
Eminescu nu se speria ]n poezie de viziunile carnale =i de
apropierea “s`nilor”:
Bra\ul ei at`rn[ lene= peste marginea de pat,
De a v`rstii ei c[ldur[ fragii s`nului se coc...

*
}ndur[-te =i las[ privirea-mi s-o consol
La alba str[lucire a g`tului t[u gol,
La dulcea rotunzire a s`nilor ce cresc...

*
O, vino iar ]n al meu bra\, S[ razim dulce capul meu
S[ te privesc cu mult nesa\, De s`nul t[u, de s`nul t[u!
Visa ]n iubire — cu fondul liric al poporului ]ndeob=te —
volupt[\i robuste =i ]ng[duite. Ar fi vrut, de pild[, ca iubita s[
stea pe genunchii s[i:
260 G. C[linescu

Pe genunchii mei =edea-vei,


Vom fi singuri-singurei...,
s[ i se anine de g`t:
Cu bra\ele-am`ndou[ de g`tul meu te-anini...
=i s[-l str`ng[ cu energie la piept:
Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om str`nge piept la piept.
Nesatisf[cut cu situa\iile obi=nuite, Eminescu combina savante
pozi\ii =[galnice, de natur[ s[ fac[ mai suav[ apropierea iubitei:
C`nd prin crengi s-a fi ivit Mi-i \inea de subsuoar[,
Luna-n noaptea cea de var[, Te-oi \inea de dup[ g`t.
*
+i pe um[rul lui cade
Al ei cap cu fa\a-n sus.

*
|i-aduci aminte cum pe-atunci, Te ridicam de subsuori
C`nd ne primblam prin v[i =i lunci, De-at`tea ori, de-at`tea ori?
}n “amorul” lui Eminescu s[rutarea intra drept element esen\ial
=i era a=a de frenetic[ =i avid[, ]nc`t alc[tuia o copula\ie vinovat[
ca o ]nso\ire:
+i g`ndind c[ dorm, =ireato, ape=i gura ta de foc
Pe-ai mei ochi ]nchi=i;

*
L[s`nd prad[ gurii mele
Ale tale buze dulci;

*
M`n[-n m`n[, gur[-n gur[;
Via\a lui Mihai Eminescu 261

*
S[rut[ri erau r[spunsul
La-ntreb[ri ]ndeosebi;

*
Cu s[rut[ri aprinse suflarea s[ \i-o-nec.

*
N-auzi cum frunzele-n poian[ Ce se s[rut[, se h`rjoan[
+optesc cu zgomotul de guri }n umbr-ad`nc[ de p[duri.
Arden\a fiziologic[ a lui Eminescu, care ar fi voit ca ]ntr-o “lung[,
lung[ s[rutare” “s[ bea” tot sufletul iubitei, este transpus[ asupra
eroilor s[i, c[ci iat[ de ce cupiditate de p[ianjen fa\[ de musc[
este cuprins Dionis: “Sub alba hain[ de noapte de la g`t ]n jos se
tr[dau boureii s`nilor, =i m`inu\ele =i bra\ele ei albe =i goale p`n[
la umeri se-ntinser[ spre d`nsul =i le inund[ cu s[rut[ri. Un
moment, =i el s[ri prin fereastr[, ]i cuprinse g`tul ei gol, apoi ]i
lu[ fa\a ]n m`ini =i o s[rut[ cu at`ta ardoare, o str`nse cu at`ta
foc, ]nc`t i se p[rea c-o s[-i beie via\a toat[ din gura ei.”
Prietenul lui Ion Creang[, fire zdrav[n[ =i \[r[neasc[, vrednic
fecior ]ntr-asta al lui Gh. Eminovici, de=i hr[nit cu lecturi roman-
tice, nu era — ]n afar[ de c`teva poze patetic roman\ioase =i unele
evoc[ri ale vie\ii mondene, senzuale =i ele, dar nu lipsite de
percep\ia luxului vestimentar — un cazuist al intimit[\ii erotice.
Deliciul analizelor sentimentale, cultivarea eului pasional ]n sine,
prin probleme =i experien\e afective, feti=ismul obi=nuit ]ndr[gosti-
tului de tradi\ie medieval[, savoarea solitudinii =i a misticii sunt
atitudini aproape necunoscute lui Eminescu, pentru care dragostea
este exclusiv posesie =i amplexiune. Dar ]n acest mod el aduce o
not[ deosebit[, grandios rustic[. Trupul s[u v`njos =i ]mp[ro=at,
pe care ]l culcase pe p[m`nt =i ]n f`n, prin poduri =i ]n paturi tari
de gazde, n-avea acuit[\i pentru senza\iile fine, =i nu c[uta pentru
iubire interioruri fragile =i intime. El cheam[ — ]n poezia sa —
femeia, ]n p[duri de fagi sau pe marginea apei, l`ng[ trestii =i
262 G. C[linescu

r[chite, pentru ]mbr[\i=[ri =i s[rut[ri bucolice sub copacii ]n


desfrunzire, atras de o evident[ voluptate ferin[ c[tre natur[,
deoarece somnul define=te =i instinctul sexual, =i cine doarme pe
p[m`nt =i calc[ cu piciorul gol ]n iarb[ ]=i duce iubirile prin f`ne\e
=i p[duri. De aceea, Eminescu — p[g`n prin aceasta — creeaz[
un num[r de coresponden\e ]ntre femeie =i natur[, confund`ndu-le,
asociind, de pild[, teiul cu femeia, ]ntr-o necesitate fizic[ unic[:
+i dac[ se ]nt`mpl[ pe tine s[ te v[z,
Desigur c[ la noapte un tei o s[ visez;
Iar dac[ se ]nt`mpl[ s[ ]nt`lnesc un tei,
Desigur toat[ noaptea visez la ochii t[i.
}n aceste ]mprejur[ri, dragostea pentru Veronica Micle ni se
pare un accident relativ discordant. Lui Eminescu — spirit erotic,
dealtfel mereu insatisf[cut — ]i trebuia o femeie care s[ ]mpere-
cheze inteligen\a cu s[lb[ticiunea =i cu fabulosul, adic[ ceea ce =i
c[uta — “o suedez[”, “o englezoaic[”, o amazoan[ =i carnal[, =i
obi=nuit[ s[ calce cu piciorul gol ]n ierburi, dar lucid[ =i ]n\eleg[-
toare a aspira\iunilor intelectuale. Iat[ de ce Eminescu se ]ndr[gos-
tea aprig de femei chiar f[r[ gra\ii fizice, dar intelectuale, ca
Cleopatra Poenaru sau Mite Kremnitz, =i chiar dna Micle ]ndepli-
nea aceast[ condi\ie, fiindc[ era poet[.
Veronica Micle, n[scut[ Ana C`mpeanu la 22 aprilie 1850, fata
unei moa=e din N[s[ud, cunoscuse ]ndeletnicirile lui Eros de la o
v`rst[ foarte fraged[, pentru c[ la 14 ani se c[s[torise cu profeso-
rul universitar +tefan Micle, mai b[tr`n dec`t ea cu 30 de ani =i
care o luase de pe b[ncile =colii. C[s[toria fusese, a=adar, aproape
un incest, ]ns[ Veronica nu pare s[ fi fost nepreg[tit[ pentru
hymen, judec`nd dup[ spiritul de intrig[ sentimental[ pe care-l
dovede=te ]ntr-un proces al lui Maiorescu. T`n[ra so\ie de 14 ani
declar[ cu foarte mult[ dezinvoltur[, pus[ la cale poate =i de Micle,
du=man al lui Maiorescu, c[, fiind elev[ ]n pensionatul +colii
centrale din Ia=i, v[zuse pe Titu Maiorescu, profesor acolo, intr`nd
Via\a lui Mihai Eminescu 263

]n odaia unei d-re guvernante Rückert. Pe m[sur[ ce cu ajutorul


func\iunii c[s[toriei se de=teapt[ la via\a sim\urilor, Veronica
trebuie s[ fi sim\it lipsa adev[ratei dragoste, pe care nu i-o putea
da b[tr`nul Micle. C`nd poetul era la Viena, t[n`ra femeie blond[
avea dou[zeci de ani, cam tot at`t c`t =i el. Aspira\iile vagi, relativa
cultur[ =i eleva\iune social[ a mediului ]n care tr[ia o f[cuser[
roman\ioas[. Ea citise Venere =i Madon[ =i v[zuse, cu un fior,
portretul lui Eminescu (123*):
+i-acum m[-ntreb eu: sim\ire ad`nc[ C[ci nu v[zusem ochii t[i ]nc[,
Cum de se na=te printr-un portret? +tiam at`ta, c[ e=ti poet!
Compararea ]ntre t`n[rul =i falnicul poet =i b[tr`nul so\
astmatic se traduse ]n predispozi\ii c[tre idil[ =i preumbl[ri
romantice prin Viena, Veronica fiind atunci tot at`t de nesatisf[-
cut[ suflete=te ca =i ]n ziua c[s[toriei. Eminescu era, ]n mod
romantic, un bun tovar[= de intimitate, prin ]nf[\i=area sa tipic[
de poet =i prin ]nsu=irea de a declama versuri cu mult[ sim\ire.
V[zut[ prin perdeaua groas[ a rezervei pe care o impunea starea
civil[, Veronica a trebuit s[ apar[, ca de obicei lui Eminescu, un
astru de aur f[r[ raza c[ruia nu e dec`t moarte, =i a=a a continuat
probabil s[ fie visat[ c`t[ vreme decen\a a \inut-o la oarecare
dep[rtare. C`nd Eminescu s-a stabilit la Ia=i nu avea, se pare, vreo
familiaritate deosebit[ cu Veronica =i ]ntrebuin\a ]n scrisori termeni
foarte ceremonio=i, ca ace=tia (123*):
“1874, noiembrie 8
Stimat[ doamn[,
Asear[ v-am z[rit ]ntr-o loj[, pe care o ocupa\i la reprezen-
ta\ia de binefacere dat[ ]n folosul s[racilor, ]n sala societ[\ii
dramatice.
Atunci mi-am amintit de invita\ia primit[, de a veni ]ntr-o joi la
serata dv. literar[.
Nu merit laudele aduse pentru poezia Epigonii. E o concep\ie
pe care o f[urisem ]nc[ la Viena, ]ntr-un elan de patriotism.
264 G. C[linescu

Trecutul m-a fascinat ]ntotdeauna. Cronicile =i c`ntecele


populare formeaz[ ]n clipa de fa\[ un material din care culeg
fondul inspira\iunilor.
Cred c[ voi putea citi ]n salonul dv. o poezie, av`nd un subiect
cules din acest material. Primi\i respectul meu.
Mihai Eminescu”

Poetul frecventa ]ntr-adev[r “salonul” dnei Micle, dealtfel


]mpreun[ cu Miron Pompiliu, Samson Bodn[rescu, Slavici =i al\ii,
=i ]n afar[ de o ]ngrijire de exterior, excesiv[ pentru el, nimic nu
tr[da o turburare sufleteasc[ deosebit[. Din epistole scrise ]ntre
5 noiembrie 1875 =i 28 mai 1876, ]ntr-o fran\uzeasc[ gra\ioas[,
dar cu gre=eli de ortografie, c[tre Eugenia Frangolea, viitoarea
so\ie a lui Simion Bodn[rescu, elev[ a Institutului pedagogic din
Gotha, apoi la Berlin, vedem c[ Veronica oscila ]ntre snobism =i
decep\ie. Evenimentele din Ia=i erau de soiul acesta: “le colonel
Dabija a épousé M-elle Cozadini, Mr. le Dr. Peridi une autre M-elle
Cozadini, Mr. Etienne Mandrea, M-elle Gheuca”, “un des Mrs Draghici
épouse M-elle Predidici”, o “charmante ma]tresse” a c[pitanului
Pruncu s-a otr[vit afl`nd c[ ofi\erul vrea s[ se ]nsoare cu alta.
Domnul Leon Ghica, “un beau jeune homme de l’aristocratie c’est
(sic) donné un coup de revolvére (sic) dans la poitrine”, f[r[ a se
=ti pricina. Veronica =edea ]n cas[ c`te 15—20 de zile ]n =ir =i, ]n
decembrie 1875, citea “les tragédies de Paris, un roman d’ailleurs
assez fade”, dar “en vogue”. Invitat[ la balurile clubului, ezita a se
duce. }i trebuiau 40 de galbeni pentru toalete =i se temea de acea
lume “dont l’ élégance vous éblouit et qui regarde d’un oeil piteux la
grenouille prolétaire qui se fourré dans son sein”.
Tinerii scriitori mergeau, de asemeni, =i la doamna pe atunci
Burl[, mai t`rziu Cugler-Poni (123). Eminescu ]ncepea, dar, s[
fie un poet cunoscut =i pare-se ]n cur`nd chiar adorat tainic de
unele femei roman\ioase, care-i trimiteau p`n[ =i scrisori. +tefan
Micle privea lini=tit, ca un patron al muzelor, aceste reuniuni
literare, nu g[sea nimic ciudat ]n vizitele poetului =i socotea
Via\a lui Mihai Eminescu 265

scrisorile anonime drept calomnii. Este evident ]ns[ c[ poetul iubea


pe Veronica Micle =i c[uta a-i ar[ta aceasta prin diferite mijloace,
ca poezii =i preumbl[ri dese prin fa\a casei. Numele femeii iubite
]l urm[rea necontenit, =i el c[uta la masa lui s[-i descompun[
sunetele =i s[ le refac[ ]ntr-un cuv`nt mai exotic =i mai tainic,
precum urmeaz[: “Verona, Vreona, Voerna, Vnoera, Vanoer,
Anoero, Arnoev, Aernov, Aornev, Anerov, Aronique, Enorvica, Vice-
nora, Acivrone, Civranco, Neòciovra, Vranceoi, Narvice, Narvìocè”
(ms. 2283, f. 1). Mijlocul esen\ial prin care tinerii ]ndr[gosti\i s-au
pus ]n leg[tur[ este — credem — poezia. Multe versuri de dragoste
compuse de poet pot s[-=i aib[ originea ]n aceast[ vreme, c`nd
]ntr-o plimbare ca din ]nt`mplare la Copou =i o convorbire ascuns[
]n r[sunetul pianului, Eminescu ar fi dorit s[ se afle cu Veronica
]n p[dure, departe de lume =i se-n\elege... de +tefan Micle:
Pe genunchii mei =edea-vei, Iar ]n p[r, ]nfiorate,
Vom fi singuri-singurei, Or s[-\i cad[ flori de tei.
(10 martie 1876)
Luceaf[rul trebuie s[ fi fost conczeput =i obiect de convorbire
chiar din ace=ti ani ]n momente de gelozie, deoarece Veronica
Micle publica, ]n Convorbiri literare din decembrie 1875, versuri
spirituale ]n stil de petite poésie, ]n care se ar[ta franc plictisit[ de
luceaf[r =i atras[ de un alt ins, care i se p[rea soare:
Darg mi-ai fost, mi-ai fost odat[! Dar apune =i dispare
Dar ce-a fost n-a s[ mai fie. Soarele c`nd se ive=te...
Am v[zut c-aceast[ lume
F[r’ de tine nu-i pustie. Tu luceaf[r mi-ai fost mie
Ce ]n zori de ziu[ luce
+i luceaf[rul pe ceruri +i-ai apus; acum la soare
Place mult cum str[luce=te... Eu privesc cu mai mult dulce.
Poetul n-a publicat ]ns[ mai nici o poezie de dragoste, pentru
acela=i motiv care ]l f[cea s[ p[streze ]n coresponden\[ o des[v`r-
=it[ oficialitate: discre\ia. Veronica se pare c[ a ]mpins aceast[
266 G. C[linescu

discre\ie — din socoteli practice — a=a de departe, ]nc`t a r[pit


poetului o speran\[ pe care pe alt[ cale i-o d[duse. La plecarea
din Ia=i, Eminescu nu putea deci vedea pe Veronica Micle, din
pricini pe care i le explic[ aceasta ]ntr-o scrisoare (123*):
“Nu e a=a c[ indiferen\a mea \i-a zdrobit inima, inima plin[
de fiin\a mea?
Dar iau pe Dumnezeu de martur dac[ aceast[ indiferen\[ era
adev[rat[; aceast[ r[ceal[ pref[cut[ nu era dec`t o contra-
balansare a dragostei tale nem[rginite, ce o ar[tai f[r[ ]ncetare.
Privirea ta, ]n fine ]ntreaga ta fiin\[, fa\[ de mine nu dovedea
dec`t iubire.
Erai a=a de pu\in st[p`n pe tine, ]nc`t cel mai prost om ]=i
d[dea seama c[ e=ti ]ndr[gostit de mine; de aceea, nu trebuia
oare ca s[ dau o dezmin\ire =i s[ ascund ochilor scrut[roti
reciprocitatea unei dragoste tot a=a de mari?”
}n cur`nd aceste m[suri chibzuite nu mai fur[ necesare. La 6
august 1879, b[tr`nul Micle r[pos[, l[s`nd o v[duv[ consolat[ =i
]ngrijat[ doar de pensie. De la plecarea lui Eminescu la Bucure=ti,
rela\iile dintre cei doi ]ndr[gosti\i fuseser[ epistolare =i strict
platonice, relativ ceremonioase din partea lui Eminescu, mai
]ndr[zne\e =i cu elanuri de intimitate din partea Veronic[i. +i
pentru unul =i pentru cel[lalt, aceast[ coresponden\[ era un
exerci\iu sufletesc necesar. Eminescu condensa ]n Veronica toate
aspira\iunile sale afective, nerealizabile ]n via\a de toate zilele,
preg[tindu-=i astfel =i sublim`ndu-=i materia poeziilor sale erotice;
pentru t`n[ra d-n[ Micle scrisorile ]ntocmite pe furi=, ]n spaima
de a fi spionat[, constituiau un ce roman\ios =i, ]n afar[ de aceasta,
ca poet[, ea sim\ea negre=it o vanitate ascuns[ a se l[sa c`ntat[
=i de a sta ]n coresponden\[ cu un poet pe care-l b[nuia mare. De
aceea, moartea lui Micle nu fu primit[ de Eminescu cu acea
jubila\ie pe care am a=tepta-o dup[ o dragoste platonic[ de
aproape un deceniu. }n scrisoarea ce-o trimitea Veronic[i ]n aceast[
]mprejurare =i ]n care, pentru ]nt`ia oar[, o chema pe nume, c[uta
Via\a lui Mihai Eminescu 267

s[ p[streze ]nc[ spa\iul de ce\uri ]ntre el =i femeia iubit[, evit`nd


apropierea care dezv[luie =i dezam[ge=te.
“Tu =tii — ]i scria el — dulce =i nobil[ amic[, c[ []n] sentimen-
tul de care-\i vorbesc nu e nimic banal, care s[ aib[ ceva comun
nici cu teoria pl[cerii, nici cu platitudinele unei tinere\i neconrupte.
Nici tinere\ea, nici frumuse\ea ta, nici virtu\i suflete=ti, nici
gra\ii fizice nu au fost cauza acelei sim\iri care a aruncat o umbr[
ad`nc[ asupra vie\ii mele ]ntregi.
Adesea, exist[ enigme matematice, pentru a c[ror dezlegare
]\i trebuie o cifr[ cunoscut[; adesea, un complex de cazuri se
dezleag[ prin o singur[ cauz[ necunoscut[.
Astfel, via\a mea ciudat[ =i azi =i neexplicabil[ pentru to\i
cunoscu\ii mei, nu are un ]n\eles f[r[ tine.
Nu =tiu de ce e=ti o parte ]ntregitoare a tuturor g`ndurilor mele,
nici m[ preocup s-o =tiu, c[ci nu mi-ar folosi nimic.
Dar este o leg[tur[ cu tine neexplicabil[, de nu ]ntre via\a ta
=i a mea, dar desigur, ]ntre a mea =i tot ceea ce te atinge pe tine,
]ntre a mea =i r[suflarea ta pe p[m`nt.
Veronica — e ]nt`ia dat[ c[-\i scriu pe nume =i cutez a-l pune
pe h`rtie — nu voi s[-\i spun, dar tu nu =tii, nici po\i =ti c`t te-am
iubit, c`t te iubesc.
At`t de mult, ]nc`t mai bine a= ]n\elege o lume f[r[ soare dec`t
pe mine f[r[ ca s[ nu te iubesc.” (123*)
Tonul eteric al acestor r`nduri, comparat cu purtarea lui
Eminescu, dovede=te tocmai contrariul de ce a crezut c[ ]n\elege
Veronica Micle. Veronica nu exista pentru poet dec`t ca un mit
erotic, ca o necesitate sufleteasc[ ]n clipele de inac\iune sentimen-
tal[. Veronica era o crea\iune a idealismului s[u pasional, =i el ar
fi putut pune foarte bine scrisorile la cutie, f[r[ adres[, c`t[ vreme
tumultul s[u afectiv era exprimat. Iat[ pentru ce Eminescu,
alerg`nd mereu ]nfl[c[rat dup[ o “suedez[” sau “englezoaic[”,
revenea totu=i ]n clipe de abatere la conversa\ia cu prietena
]ndep[rtat[, f[r[ s-o doreasc[ pe aproape. Pentru dna Micle, ]ns[,
268 G. C[linescu

Eminescu reprezenta un liman de delicii sentimentale, dup[ o


lung[ iarn[ casnic[. Nici dou[ s[pt[m`ni nu trecuse de la moartea
lui Micle, =i a=tepta cu ner[bdare s[ alerge la Bucure=ti, ]n care
scop ruga pe Eminescu s[-i g[seasc[ o locuin\[ “care s[ aib[
aparen\ele unei ]nc[peri visate”. }n cur`nd (prin septembrie sau
octombrie), v[lul dep[rt[rii fu sf`=iat, =i Veronica cunoscu “be\ia
divin[ =i nebuniile fericite” — cum zice ea ]ns[=i — ale dragostei
vinovate. Asupra leg[turilor dintre cei doi aman\i plute=te o
b[nuial[ penibil[. Abia ]ntoars[ la Ia=i, Veronica era ]nfrico=at[
de unele turbur[ri — poate ]nchipuite — ale s[n[t[\ii sale, ca =i
de ciudatele scrisori ale lui Eminescu (dac[ sunt autentice):
“La informa\iile care mi le ceri prin scrisoarea ta din urm[, nu
pot s[-\i r[spund mai nimic, sunt lucruri care cu greu le-a= putea
confia unei scrisori; dac[ r[ul n-a existat la tine, atunci e o ]nchi-
puire a mea =i o fric[, care m-a f[cut s[-mi imaginez cine =tie ce,
dac[ ]ns[ vreun r[u a existat, apoi pozitiv c[ s-a transmis; ]n tot
cazul nu-i nimic, ]\i voi explica c`nd vom fi ]mpreun[ ce-i =i cum.
}ns[, ca o afirma\iune a presupunerei mele =i a temerilor mele,
primesc scrisoarea ta din 31 octombrie, care, iart[-m[, e o m[rtu-
rie tainic[ a multor lucruri: via\a ta compus[ din suferin\i fizice =i
rele morale, dore=ti ca amorul unui nenorocit ca tine s[ nu fi arun-
cat o umbr[ ]n via\a mea senin[, iube=te-m[ =i-mi iart[ p[catele,
ce ]nseamn[ toate acestea? +i eu, care descoperisem ceva, nu aveam
dreptul s[ cred c[, de=i t`rziu, dar totu=i voie=ti a-mi dest[inui luc-
ruri pe care din cine =tie ce cauze mi le-ai negat ]nainte?” (123*)
Cu toate aceste sumbre auspicii, Veronica dorea cu arden\[ pe
Eminescu, ]l ]mbia s[ vin[ la Ia=i, “s[ ne mai ]mb[t[m unul de
altul”, =i ea ]ns[=i a mai vizitat la Bucure=ti pe Eminescu, c[tre
sf`r=itul anului. Am`ndoi ]=i ]ngrijeau s[n[tatea, trat`ndu-se cu
fier iodat — Eminescu cel pu\in av`nd ]n chip sigur trebuin\[ de
aceasta (123*). Boala, dezam[girea, intriga junimi=tilor sau, ]n
sf`r=it, o nou[ dragoste la orizont, ce se ]ntrevede ]n acest an, fac
pe Eminescu s[ ]ncerce a rupe leg[turile cu Veronica. Dup[ inutile
Via\a lui Mihai Eminescu 269

apeluri directe =i interven\ii prin Caragiale, dna Micle se hot[r[=te


]n sf`r=it s[-l abandoneze.
“Monsieur — ]i scria ea cu pref[cut[ brusche\[ la 27 iunie 1880
— Vos lettres seront détruites d’aujourd’ hui en un mois. Je trouve
parmi mes paperasses de vos poésies. Je me fais un devoir à vous les
rendre. Agréez etc., Veronica.” (Ms. 2255, f. 315.)
Se pare c[ afar[ de o incompatibilitate cu via\a =i dragostea
organizat[, Eminescu ]ncepe s[ fie adumbrit =i de gelozie. Zvonul
leg[turilor dnei Micle =i cu al\i muritori nu este dezmin\it de nimic,
=i vedem din chiar scrisorile celor doi eroi c[ Eminescu avusese
sau era pe cale s[ aib[ un conflict de onoare cu un ins care se
l[uda la toat[ lumea c[ de\ine pe Veronica, oprindu-i =i
coresponden\a. A merge mai departe pe calea insinua\iunilor
biografice este un lucru inutil, cert fiind numai c[ prietenii lui
Eminescu — adic[ junimi=tii — au socotit-o pe dna Micle drept o
femeie u=uratic[, iar Eminescu s-a ar[tat c[tre sf`r=itul vie\ii din
ce ]n ce mai misogin:
C`nd vezi piatra ce nu simte nici durerea =i nici mila —
Dac-un demon ai ]n suflet, feri ]n l[turi, e Dalila!
Rela\iunile dintre ]ndr[gosti\i au fost reluate din nou, cu
intimit[\i triste =i obosite din partea lui Eminescu, ardente =i
oare=icum comune din partea Veronic[i, care numea pe Emines-
cu “Mi\icule iubit =i dr[g[la=”, “Titi al meu”, “Micul meu, Mi\iculi-
c[”, “Bebé”, “Bebelu=” =i cu alte asemenea apelative ]ncercate de
dorin\i (123*). Ideea c[s[toriei s-a n[scut nu =tim cum ]n mintea
lor, =i Eminescu umbla chiar s[-=i g[seasc[ un c[min potrivit =i,
pentru a-=i pune c[snicia pe baze mai trainice, pl[nuia s[ treac[
la catolicism spre a face divor\ul cu neputin\[ (152, 167). Visuri
naive! C`t de bine citise ]n fond Maiorescu ]n sufletul poetului, c`nd
]ntr-un chip autoritar ]l sf[tuise s[ renun\e la acest proiect nebun!
Eminescu era pe atunci un om bolnav =i inapt func\iunii c[s[toriei,
av`nd ]n vedere mijloacele rudimentare de pe vremea aceea de
270 G. C[linescu

combatere a infec\iei luetice. Veronica Micle nu i-ar fi dat nicide-


cum lini=tea necesar[ activit[\ii cerebrale, ci l-ar fi sugrumat ceva
mai cur`nd cu grijuri =i contrariet[\i, pe care poetul nu le-ar fi
putut suporta. Nimic nu ]mpiedica pe Eminescu s[ devin[ un
pa=nic burghez, c[s[torindu-se atunci c`nd avea o situa\ie relativ
sigur[, =i nu e de crezut c[ a=tepta moartea problematic[ a lui
Micle pentru a se c[s[tori cu o femeie pe care o iubea la ]nceput
tot a=a de problematic. Eminescu nu era un individ nubil =i-=i
d[dea seama foarte bine de aceasta. }n 1882, prin februarie, Vero-
nica =ezu c`tva timp la Bucure=ti ]n str. Buze=ti nr. 5, ]mpreun[
cu Eminescu. Acesta r[mase pu\in ]nsp[im`ntat de urm[rile
dragostei lui. Veronica voia s[ se c[s[toreasc[ numaidec`t =i s[
se stabileasc[ la Ia=i. Se s[turase de a mai a=tepta, zic`nd c[ e
t`n[r[ =i via\a i-e deschis[ =i c[ vrea s[ mearg[ la Viena s[ petrea-
c[. La multele scrisori cu mustr[ri, pe care Veronica le trimise
poetului din Ia=i, acesta r[spunse ]n sf`r=it, plictisit (123*):
“Bolnav, neav`nd nici o pozi\ie social[ sigur[ prin care s[-\i
pot preg[ti un trai modest =i poate fericit al[turi de mine; s[rac
precum bine =tii c[ sunt =i av`nd pururea grija zilei de m`ni, tu
crezi c[ eu a= putea fi at`t de nelegiuit s[ pot veni l`ng[ tine =i s[
nu vreau s[ viu; crezi c[, ]n starea ]n care m[ aflu, ]mi abate a-\i
face infidelit[\i, m[ crezi, ]n sf`r=it, de o sut[ de ori mai mizerabil
de cum sunt ]n stare a fi... te-am rugat, femeie dulce =i fermec[-
toare, s[ ier\i c[ am ]ndr[znit a te iubi, s[ ier\i c[ am aruncat
aceast[ umbr[ de mizerie asupra vie\ii tale, care dup[ caracterul
t[u trebuie s[ fie vesel[ =i luminoas[... Nu v[d nici o perspectiv[
deocamdat[ de-a tr[i ]mpreun[, pentru c[ nu mi s-a oferit p`n[
acum nimic ]n Ia=i cu care a= duce o via\[ convenabil[ cu tine, =i
]n mizerie nu voi s[ tr[ie=ti... Te s[rut dulce, femeia mea iubit[ =i
drag[, =i dac[, dup[ toate cele zise, tot po\i s[ m[ mai iube=ti,
iube=te-m[, dac[ nu, d[-m[ uit[rii, dar nu crede c[ vreodat[ te
voi uita sau voi ]nceta de a te iubi.”
Cu toate c[ prietenii binevoitori sau r[ut[cio=i ]i deschideau
ochii asupra unor “purt[ri nedemne” ale dnei Micle, Eminescu se
Via\a lui Mihai Eminescu 271

hot[r] s[-=i caute o locuin\[ =i s-o aduc[ pe Veronica la Bucure=ti.


Deoarece =edea ]ntr-o cas[ umed[ =i mic[ pe l`ng[ biserica Sf.
Constantin, se ]nvoie=te ]n 1881 cu dna Slavici s[ ia dou[ camere
]ntr-un apartament care aceasta ]l luase cu chirie pe Podul
Mogo=oaiei. Veronica a venit ]ntr-adev[r la Bucure=ti ]n 1882, dar
c[s[toria nu s-a f[cut =i, dup[ c`teva zile, cei doi se desp[r\eau
sup[ra\i. V[z`nd-o plecat[, Eminescu ar fi respirat u=urat, f[c`ndu-=i
semnul crucii. “}\i mul\umesc, Doamne — am sc[pat ]n sf`r=it,
pentru totdeauna.” (210) Nu sc[pase ]ns[. Gelozia ]l fr[m`nta
]nc[ la zvonurile infidelit[\ii Veronic[i, augmentat[ =i de faptul
c[ aceasta din urm[ nu voia s[ vin[ s[ stea la Bucure=ti, adic[
“s[ ]mpart[ soarta rea... oricum... =i oriunde”. Aci, lu`ndu-=i “adio”
]n versuri, se ar[ta atins (ed. Botez, note):
Cu ochii umezi =i fierbin\i Credeai c-o s[ m[ sco\i din min\i,
De v[duv[ viclean[, S[rman[...
aci simula o nep[sare, ]n care se sim\ea regretul:
De ast[zi dar tu f[ ce vrei, C[ cea mai dulce-ntre femei
De ast[zi nu-mi mai pas[ M[ las[.
Iritat de boal[, de munca extenuant[ de la gazeta Timpul, de
capri\iile dnei Micle, Eminescu izbucne=te cu o violen\[ amar[,
care curm[ pentru totdeauna rela\iile pasionale cu poeta (M. E.,
III, 8; 24):
“Doamn[, de mult joc un rol nevrednic de mine ]nsumi =i
vrednic de sim\[mintele care le-am avut pentru d-ta, c[ci sper c[
nu le mai am. C`t ai fost dus[, am avut vreme s[ reflectez asupra
st[rii mele =i s-o g[sesc nesuferit[.
Doi ani de zile, doamn[, n-am mai putut lucra nimic =i am urm[rit
ca un idiot o speran\[ — nu numai de=art[ — nedemn[. C[ci ]ntr-adev[r,
ce am putut spera? Acum pentru ]nt`ia dat[ ai vorbit limpede cu
mine, aceasta tocmai nezic`nd nici un cuv`nt, nescriiindu-mi nici o
liter[, c[ci se vede c[ la m`n[stire nu-\i mai trebuie o manta, cum
272 G. C[linescu

]\i trebuia un om despre care unii-al\ii s[ presupun[ c[-l iube=ti, pe


c`nd ]n realitate iube=ti pe cine =tie cine. +tiu multe de d-ta, eu care
p`n-a veni ]n aceast[ \ar[ afurisit[ aveam inima curat[ =i minte
de=teapt[. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat fiin\[ acestor \[ri ]n care
cuv`ntul nu-i cuv`nt, amorul nu-i amor.”
Nu mult dup[ aceea, Eminescu ]nnebuni. Re]nt`lnirea lui cu
Veronica are acum caracterul melancolic al rememor[rii trecutului,
al unei reidealiz[ri a iubirii.
Privit[ favorabil de unii, cu antipatie de al\ii, purtarea Veronic[i
scap[ oric[rei judec[\i. Soarta a voit ca ea s[ moar[ pu\in timp
dup[ Eminescu, d`nd astfel leg[turii dintre d`nsa =i poet o
tr[inicie simbolic[ (77).
}n aceast[ lume plin[ de gre=eli, la ce bun am r[scoli intrigile
moarte spre a os`ndi un om am[r`t sau o femeie mai mult
]nsetat[ de via\[ dec`t nechibzuit[? Dac[ Eminescu a iubit sau
nu pe Veronica, dac[ aceasta a meritat sau nu dragostea sa,
r[m`ne un lucru de=ert fa\[ de legenda care a unit pe cei doi
poe\i ]n via\[ =i ]n moarte. Nevoia de unificare a vulgului burghez
face ca poeziile de dragoste ale poetului s[ aib[ mai mult[
semnifica\ie, iscate de iubirea =i necredin\a unei singure femei.
Chiar prietenii, pu\in informa\i asupra celorlalte iubiri ale lui
Eminescu, vedeau ]n dna Micle iubita legal[ a poetului =i, c`nd ]l
z[reau ]mbr[cat cu mult[ ]ngrijire =i \ilindru pe cap, ]i strigau de
departe: “A venit Veronica !” (159). Sub unghiul acestor consi-
dera\ii simbolice, fa\a prelung[ cu buze sub\iri =i supte a Veronic[i,
a=a cum ne-o arat[ unele fotografii, se lumineaz[ de un z`mbet
interior, =i lividitatea ce-i ur`\e=te fizionomia aduce un v[l de
suferin\[ care o face simpatic[.
Via\a lui Mihai Eminescu 273

EMINESCU GAZETAR
(1876 — 1883)

R[mas pe drumuri, h[r\uit de r[utatea oamenilor =i cu o


ne]ncredere ]n viitor, pe care ]mprejur[rile p[reau c-o ]ndrept[\esc,
poetul alearg[ s[ se ad[posteasc[ pe la prieteni. Bojdeuca \[r[-
neasc[ a lui Creang[ din mahalaua |ic[ului, unde noaptea l[trau
c`inii ca la sate, ]l primi cu o voie bun[ care alin[ rana l[untric[
a lui Eminescu, r[scolit[ de cur`nd =i de moartea Raluc[i Emino-
vici (15 august 1876). }n cerdacul de din dos al bojdeucii, Creang[
=i Eminescu dormeau — era var[ — sau vegheau, vorbind de
str`mb[t[\ile lumii, de “canalia liberal[” =i sf`r=ind cu snoave =i
recit[ri de versuri (123*). Eminescu suferea ]ns[ c`nd era vorba
s[ cad[ pe spinarea altuia, oric`t de bun prieten i-ar fi fost, =i
aspra m`ndrie c[ ]n aceast[ \ar[ merita s[-=i c`=tige onest existen-
\a ]l umplea de turbare ori de c`te ori se vedea constr`ns s[ re-
curg[ la serviciile cuiva. Junimi=tii ]i g[sir[, cu mult[ greutate, o
]ndeletnicire umil[, =i prost retribuit[, aceea de redactor-admi-
nistrator =i corector al unei gazete intitulate Curierul de Ia=i, care
era, ]mpreun[ cu Tipografia Na\ional[, proprietatea unei tov[r[=ii
alc[tuite din Nicolae Gane, Alexandru Stoianovici, Iacob Negruzzi,
Eugeniu Filipescu, +tefan V`rgolici, Teodor Balai= =i Anton Naum.
Pentru 100 =i mai t`rziu 150 de lei pe lun[, redactorul coordona
materia oficial[ a gazetei, ce nu era dec`t un buletin al publica-
\iilor Cur\ii de Apel din Ia=i, =i alc[tuia =i pagina politico-literar[,
f[c`nd cronica politic[, economic[, teatral[ =i celelalte (14). De=i
munca la aceast[ gazet[, pe care poetul o numea ]n dispre\ “foaia
vitelor de pripas” (M. E., 1, 2), era lipsit[ de orice satisfac\iuni
morale =i materiale, Eminescu a scris articole a=a de pline de
con=tiinciozitate =i de doctrin[, ]nc`t ne este penibil s[ ne g`ndim
c[ o activitate at`t de remarcabil[ s-a irosit ]n coloanele unei foi
obscure. La o mas[ simpl[ de redac\ie, cu foarfecele al[turi,
274 G. C[linescu

Eminescu compila acum, abstras de orice zgomote ale str[zii,


informa\iuni, cronici =i articole, lipea fragmentele t[iate din alte
publica\iuni =i f[cea corecturi, st`nd ]n leg[turi str`nse cu duhul
de cerneluri al Tipografiei Na\ionale. +i, culme a modestiei, nici
acum =i nici mai t`rziu el nu-=i semneaz[ articolele, v[z`nd ]n
ele o ]ndatorire, iar nu o satisfac\iune. El a scris aci la cronica
extern[ =i intern[ o mil\ime de considera\ii politice asupra proble-
mei rom`nilor de pretutindeni, ]n leg[tur[ cu probabilitatea tre-
cerii armatelor ruse=ti prin \ar[, diferite article privitoare la
chestiunea evreilor p[m`nteni, admirabile =i lucide articole de
politic[ extern[, ]n care raportul Rom`niei cu statele ]nconjur[-
toare era intuit cu agerime la momentul istoric respectiv (Planul
unei confedera\iuni balcanice, Rom`nii =i Austro-Ungaria, Turcii =i
Europa, Dualismul =i federalismul ]n Austro-Ungaria), comemor[ri
na\ionale dep[=ind prin impetuozitate efemeritatea unui articol
de gazet[ (Grigore Ghica-voievod), ]nsemn[ri economice, pe c`t
de competente, pe at`t de organizate ]n chipul unei doctrine ]nche-
iate (Industria na\ional[ rom`neasc[, Buna gospod[rie b[tr`neas-
c[, }nstr[inarea industriei rom`ne=ti). Aci a publicat =i ni=te obser-
va\iuni critice ]mpotriva d-rului Zotu, care recenzase aspru Logica
lui Titu Maiorescu. }n afar[ de aceasta, Eminescu scria =i cronica
teatral[ (60). }n vara anului 1876, juca ]n gr[dina “Ch`teau-aux-
Fleurs” o trup[ rom`neasc[ cu Grigore Manolescu, Petre Ionescu,
Mihail Arceleanu =i P. S. Alexandrescu, care =i-a urmat reprezenta-
\iile =i ]n anul urm[tor (34). }ncep`nd de la 1 iulie, cronicile tea-
trale, de=i nesemnate, poart[ ]ntip[rirea spiritului eminescian, prin
stil =i vocabular, dar mai ales prin eleva\iunea punctului de vede-
re =i r[ceal[ tehnic[ a pre\uirii actorilor. }n general, stilul artico-
lelor lui Eminescu n-avea nimic din banalitatea =i improviza\ia
gazet[reasc[, pentru c[ poetul, om cu principii politico-economice
=i cu cultur[ filozofic[, punea pe h`rtie, ]n prilejurile pe care i le
oferea gazeta, o doctrin[ organic[ ce s-a dovedit statornic[. }n
afar[ de exerci\iul diurn al condeiului, Eminescu n-a folosit nimic
Via\a lui Mihai Eminescu 275

de pe urma acestei activit[\i obscure. Celebritatea de o zi a artico-


lului despre rusul sinuciga= Kuzminski se datore=te, f[r[ ]ndoial[,
nu meritelor dramatice ale remarcabilei noti\e, care a atras spori-
rea tirajului, ci interesului publicului ie=ean pentru ]nt`mplarea
]n sine (60,90).
Cum Eminescu nu avea la aceast[ epoc[ dec`t vreo 27 de ani,
v`rsta la care omul creator prive=te viitorul, legenda vie\ii
proletare a lui Eminescu devine o problem[ psihologic[ =i biografi-
c[ de oarecare curiozitate. Mai toate amintirile contemporanilor
sunt n[scute din dorin\a de a explica nebunia poetului prin
dezordinea vie\ii sau din mustrarea adus[ societ[\ii de a fi l[sat
pe marele ei exponent intelectual s[ moar[ de foame. Dar de=i
nu mai poate fi ]ndoial[ c[ mijloacele de existen\[ ale poetului
erau foarte modeste, =i c[ societatea de atunci era nep[s[toare
fa\[ de omul de cultur[, nici o schimbare esen\ial[ nu se f[cuse
]n via\a sa, care continua s[-=i urmeze legile ei proprii, expresie
=i ele, ce-i drept, a condi\iilor sociale. Atunci c`nd nu lucra la
redac\ie, poetul sta ]nchis ]n cas[, compun`ndu-=i operele literare
]ntr-o absen\[ des[v`r=it[ din lumea ]nconjur[toare. }n od[i\a de
fund de ograd[, din care-l d[deau afar[ proprietarii, zic unii, din
pricina nepl[\ii la vreme a chiriei, el ]=i f[cuse o pe=ter[ ]ndep[rta-
t[ de oameni pentru g`ndurile sale l[untrice. Un pat de fier cu
vergi, o mas[ de brad =i dou[ scaune a=ijderea, o doni\[ cu capac
=i o can[ de ap[, adic[ obiectele unui interior primitiv, cu care
era obi=nuit din copil[rie, acestea erau elementele nu ale mizeriei,
ci ale rusticit[\ii sale (13, 90). Eminescu — spre deosebire de
Slavici — era dintre acei oameni incapabili de cea mai mic[
]ndem`nare =i ordine ]n treburile casnice, =i care, uita\i de
vigilen\a bl`nd[ a unei femei sau a unui prieten, r[m`n cu zilele
]n impuritate, ca un copil ]n scutecele ude. }n afar[ de aceasta,
m`hnirea =i ]ncordarea ]n munca intelectual[ scoteau pe poet din
orice interes pentru igiena lumii de toate zilele, ]nstr[in`ndu-l
sau s[lb[ticindu-l. Numai bucuria cu sora ei dragostea puteau
276 G. C[linescu

da lui Eminescu acea voin\[ de reconciliere cu societatea, prin


]mbr[carea unei redingote, prin a=ezarea cu precau\iune pe cap
a unui joben =i, ]n sf`r=it, prin reabilitarea rufelor la sp[l[toreas[.
C[ci, oric`t ar p[rea de ciudat, poetul chema destul de des pe
aceast[ purificatoare a vie\ii noastre corporale, ]nsemn`nd piesele
consemnate printre ]ncerc[ri de versifica\ie =i de erudi\ie, probabil
cu acea senza\ie, ultim reziduu al patriarhalit[\ii de la Ipote=ti,
de a preda sp[l[toresei gunoi =i a primi un bra\ de crini. El deve-
nise a=a de str[in de aceste volupt[\i, ]nc`t din faptul c[ printre
rufele ]nsemnate, de pild[ batistele, unele apar\in altor persoane,
ca Bodn[rescu sau dna Burl[ (ms. 2269, f. 74 v.), trebuie s[
deducem c[ adesea prietenii g[seau c[ e oportun s[-i ofere ceea
ce-i lipsea. C`nd ]ns[ ne]ncrederea ]n viitorul s[u ori demonul
inspira\iei ]l atr[geau ]n b`rlog, el redevenea ca ]ntotdeauna omul
vegetativ, cu at`t mai nesim\itor de sine cu c`t nici o atribu\ie
oficial[ nu-l silea s[ aib[ o \inut[ supravegheat[. Acum, ca
]ntotdeauna, baba care-i deretica prin cas[ ]nt`mpina o rezisten\[
d`rz[ c`nd voia s[ intre ]n odaie, iar prietenii care-l c[lcau din
c`nd ]n c`nd r[m`neau o clip[ ]n prag, asfixia\i de fermenta\ia
unui interior ermetic. C[r\i risipite pe jos, albituri murdare arun-
cate dup[ sob[, pat nef[cut cu ruf[rie fetid[, ap[ ml[=tinoas[ ]n
cof[, iar ]n mijlocul acestei descompuneri continui a elemente-
lor, Eminescu, la mas[ sau pe marginea patului, sta absorbit,
defunct ]n g`ndurile sale. }n jurul lui, coji de nuci =i ghemotoace
de h`rtie aruncate revelau febrila ocupa\ie intelectual[ =i natura
frugal[ a alimenta\iei (13, 90). }n aceast[ epoc[ de mizerie =i
]ndoial[, Eminescu a ap[rut mai mult ca oric`nd, contempo-
ranilor, proletar =i boem. }n grija religioas[ de a-=i face la vreme
articolele, Eminescu se ivea pe str[zi sau ]n redac\ie cu fa\a
\epoas[ =i absent[, ascuns[ ]n gulerul ridicat al surtucului, sub
care z[reai, exagerau cunoscu\ii, un guler soios. Hainele, albe
de f[ina colbului sau ]n\ur\urate de glod vechi, erau lipsite de o
parte din nasturi, =i ]nc[l\[mintea, pe care o p[stra uneori ]n pat,
Via\a lui Mihai Eminescu 277

mustea, muced[ de noroaie. Pentru ca s[ acopere neajunsul


pricinuit de lipsa nasturilor la pantalonii prea str`m\i, el ]=i tr[gea
din c`nd ]n c`nd dinainte poalele redingotei vechi, de culoarea
mucegaiului. Imaginea mizeriei e, desigur, mult dilatat[ de micul
burghez cu oroare de fantazia oric`t de minim[ a dezordinii.
Urm`nd un ]ndemn de rusticitate, el ]=i f[cu ]n cele din urm[,
stimulat =i de Creang[, haine groase de =iac moldovenesc, care ]l
ar[tau, cu un trup din fire ]ncheiat, masiv =i pietros. Astfel trecea
]n z`mbete pierdute spre Copou sau spre S[r[rie, cu p[rul cava-
lin dat pe spate =i mu=c`ndu-=i sf`rcul muste\ii. C[ asemenea fel
de via\[ ]=i avea ob`r=ia =i ]n subcon=tient, fiind f[r[ ]ndoial[
efectul unei ]ndelungi austerit[\i de ordin economic, o dovede=te
faptul c[ Eminescu continua s[ doarm[ ]ncle=tat =i s[ m[n`nce cu
poft[ mare ce se ]nt`mpla, nuci cu p`ine sau mere, ca un mistre\,
care scurm[ cu nasul prin frunzele putrede ale p[durii (90).
De=i cu atat de reduse nevoi materiale, aceast[ via\[ nu era
pe placul poetului, pe care ]l nefericea nesiguran\a ei, r[pirea
timpului de studiu printr-o munc[ searb[d[ =i lipsa mijloacelor
de a-=i procura instrumentele activit[\ii intelectuale. Nevoia de
independen\[ economic[ =i moral[ este poate ceea ce a ap[sat
mai mult pe Eminescu, ner[bd[tor de a fulgera moravurile de
atunci, de pe urma c[rora ]=i pierduse pentru totdeauna n[dejdea
unei sinecure ce ar fi fost totu=i a=a de fructuoas[ pentru cultura
\[rii. Aceast[ fire fu cauza unui conflict ce se ivi ]n cur`nd ]ntre
Eminescu =i dl Mircea, directorul Tipografiei Na\ionale, unde se
imprima Curierul. Dl Mircea, fiind legat prin interese profesionale
de dl Pastia, primarul ora=ului, care era atacat ]ntr-o foaie lo-
cal[, Steaua Rom`niei, rug[ pe poet, om cu condei, s[ scrie c`teva
r`nduri de ap[rare pentru primar. To\i redactorii din lume au
f[cut asemenea servicii inofensive prietenilor =i cunoscu\ilor.
Eminescu, care era nevoit s[ se hr[neasc[ cu nuci, nu voi totu=i
s[ fac[ aceasta =i r[spunse demn precum c[ nici nu cunoa=te pe
dl Pastia, nici nu e cunoscut de d`nsul, =i fiind de pu\in[ vreme
278 G. C[linescu

]n \ar[, iar acela nu demult primar, nu poate emite nici o opinie


nici bun[, nici rea asupr[-i, sub proprie semn[tur[. Dl Mircea
propuse atunci s[ fac[ singur articolul ]n chestiune, dar s[-l sem-
neze poetul, propunere la care acesta r[spunse, =i mai indignat,
c[ nu ]n\elege ca stilul unui om care nu =tie s[ scrie s[ treac[
drept stilul s[u, c[ nu vrea s[ fie amestecat ]ntr-o troac[ cu oricine,
adic[ cu dl Mircea, care este o nulitate, =i c[ mai ales nu \ine s[-=i
]nsu=easc[ gre=elile oric[rui avocat de m`na a treia, sau ale oric[-
rui ins ce de ieri, de alalt[ieri \ine pana-n m`n[ pentru a ]nnoda
dou[ vorbe rom`ne=ti (60).
}n urma acestui conflict, Eminescu fu constr`ns s[ se retrag[
din redac\ia gazetei, dup[ un an de munc[ stearp[. }nc[ dinainte
prietenii junimi=ti ]i propuser[ s[ vin[ la Bucure=ti, spre a i se da
un loc de redactor la t`n[ra gazet[ conservatoare Timpul, dar
Eminescu n-avea bani de drum.
“...n-am cu ce veni — scria lui Slavici. Asta m-a f[cut s[-mi \in
gura p`n[ acuma — 100 de fr. am pe lun[; din ce dracu s[ plec?
Am =i bagaje: c[r\i, manuscrise, cioboate vechi, l[zi cu =oareci =i
molii, populate la-ncheieturi cu deosebite na\ionalit[\i de plo=ni\e.
Cu ce s[ transport aceste roiuri de avere mobil[ ]n sens larg al
cuv`ntului?” (210)
A=a scria la 12 octombrie 1877. Foarte cur`nd ]=i urca ]n tren
h`r\oagele =i moliile =i pornea la Bucure=ti, unde-l a=teptau
mizeria, boala =i, mai la o parte, moartea.
La Bucure=ti, dup[ ce poetul se ad[posti ]n noiembrie ]n curtea
M`n[stirii Caimata, Slavici ]i c[ut[ pe dat[ o locuin\[. }ntr-o uli\[
aproape de centru, dar totu=i dosnic[, strada Sperane\i, g[sir[ o
c[su\[ cu pridvor de lemn, cu dou[ od[i, tind[ =i buc[t[rie, un
fel de bordei r[s[rit, foarte asem[n[tor cu bojdeuca lui Creang[.
Casa era prev[zut[ cu o bab[ care s[ aib[ grij[ de poet, ]n rarele
sale accese de igien[. Totodat[ poetul fu prezentat redac\iunii,
instalat[ ]n dou[ saloane mari =i o anticamer[ pentru servitori,
]n fundul de curte al catului ]nt`i din palatul Dacia, afl[tor pe
Via\a lui Mihai Eminescu 279

Podul Mogo=oaiei (mai apoi Calea Victoriei), col\ cu strada


Lipscani. }nd[r[tul meselor lungi pline cu jurnale =i h`rtii, poetul
f[cu cuno=tin\[ cu Grandea, redactor p`n[ atunci la Timpul, cu
Scipione B[descu, Ronetti-Roman =i Caragiale (210).
Timpul fusese fondat la 15 martie 1876, ca organ al partidului
conservator de sub preziden\ia lui Lasc[r Catargiu, pu\ine zile
]nainte de c[derea acestuia de la guvern. C`t[va vreme gazeta fu
redactat[ de Gr. H. Grandea, care ]ns[ nemul\umea pe junimi=ti
fiindc[ nu f[cea destul[ publicitate Convorbirilor literare, iar cu
pu\in ]nainte de venirea lui Eminescu ea c[zuse cu totul pe bra\ele
lui Slavici. Evenimentele de la 1877, grava inimici\ie, mai mult
la suprafa\[, ]ntre liberali =i conservatori cereau o gazet[ cu v`sle
bune =i schelet doctrinar solid. Junimi=tii au chemat a=adar pe
Eminescu, care n-avea nevoie s[-=i ]nsu=easc[ o doctrin[ politic[
str[in[ de sine, ca gazetarii de profesiune, numai spre a-=i c`=tiga
existen\a. Eminescu p[rea junimist =i conservator prin structur[,
prin cultur[, prin cercul literar c[ruia ]i apar\inea =i prin ura ]mpo-
triva liberalilor, care ]l l[saser[ pe drumuri. Spuma de indignare
ce se str`nsese la gura sa ]=i g[si expresie ]n chipul cel mai firesc
cu putin\[ ]n polemica de gazet[, =i cu a=a violen\[ ]nc`t dep[=ea
limitele politicii conservatoare. La drept vorbind, ]n cur`nd sub
latura aceasta Timpul deveni de fapt un organ de expresie al poe-
tului, dup[ cum, din punct de vedere redac\ional, =edea, dup[ un
an numai, pe umerii s[i. }nvinuirea, a=adar, c[ societatea conserva-
toare cump[rase con=tiin\a poetului pentru o buc[\ic[ de p`ine
este exagerat[, =i dovad[ de aceasta este c[ ]=i crease inimici\ii
pentru libertatea sa de opinie chiar printre conservatori. Eminescu
dezvolta acum cu violen\[ =i aplica\iuni la contingen\e vechea sa
filozofie politic[, schi\at[ ]n conferin\a de la Ia=i, =i care se ]nrudea
formal cu ideile maioresciene asupra raportului dintre fond =i
form[. Ideea fundamental[ a redactorului era crearea unei vie\i
de Stat naturale, ie=ite din n[zuin\a lent[ c[tre progres, prin
contact cu civiliza\ia apusean[, adic[ un progresism moderat =i
280 G. C[linescu

f[r[ solu\ie cu trecutul, care s[ ]ng[duie coordonarea noilor


institu\iuni cu sufletul na\iunii. Pentru acest conservatorism,
liberalismul ]nf[\i=a o politic[ =i revolu\ionar[, =i demagogic[,
fiindc[ voia s[ ]mbrace, ]ntr-o noapte, Rom`nia ]n haine ce nu i
se potriveau. Partidul conservator pretindea a nu fi nicidecum reac-
\ionar, =i ]nsu=i Eminescu respingea o atare insinua\ie. “S[ nu se
]n=ele nimeni — zicea; nu voim a ne ]ntoarce ]nd[r[t c[tre privile-
giurile sf[r`mate de noi cu ]ns[=i m`na noastr[, nu cerem o reac-
\iune spre trecut, cerem ]ns[ stabilirea echilibrului care nu mai
exist[ pentru sus\inerea intereselor vitale ale \[rii. Dac[ nu voim
atingerea libert[\ilor noastre cet[\ene=ti prin reac\iune, nu voim
deopotriv[ paralizarea lor prin licen\a demagogiei.” Adev[ratul
conflict dintre cele dou[ partide nu era at`t teoretic, c`t economic,
pentru c[ liberalismul ]nf[\i=a interesele noii burghezii industri-
ale pe cale de forma\iune, ]n vreme ce conservatorismul ap[ra
interesele marilor proprietari de p[m`nt. De fapt, nici aceasta nu
constituia o deosebire radical[, am`ndou[ partidele fiind burgheze
=i urm[rind rota\ia la guvern, f[r[ atingerea intereselor partiza-
nilor unuia sau celuilalt. Eminescu ]ns[, ca de altfel =i Maiorescu,
pare a nu vedea dec`t un contrast de metode, deriv`nd din dou[
sociologii deosebite. Vede ]ns[ =i o chestiune patriotic[, =i prin
aceasta trece peste cadrul programului conservator al gazetei
Timpul. C`nd Eminescu sus\inea c[ liberalismul, introduc`nd
aparatul complicat al vie\ii de stat industrial, a aruncat o povar[
pe umerii \[ranului, ]n vreme ce vechea a=ezare boieri-\[rani-
bresle era mai spornic[ pentru puterile unei \[ri agricole s[rac[
]n bani, asta f[cea pl[cere boierilor. De aceea cei mai b[tr`ni din
partid, latifundiarii, protejau pe poet =i sus\ineau c[ combate bine.
Ei, care tr[iau din exploatare, dar nu din profesiuni, trebuiau s[
se bucure c`nd Eminescu ataca pe noul burghez, slujba= al Statului
]n urma reformelor liberale, spre sleirea inutil[ a visteriei. “Ce
caut[ — striga Eminescu — aceste elemente nes[n[toase ]n via\a
public[ a Statului? Ce caut[ ace=ti oameni care pe calea Statului
Via\a lui Mihai Eminescu 281

voiesc s[ c`=tige averi =i onori, pe c`nd, Statul nu este nic[ieri


altceva, dec`t organizarea cea mai simpl[ posibil[ a nevoilor ome-
ne=ti? Ce sunt aceste p[pu=i, care doresc a tr[i f[r[ munc[, f[r[
=tiin\[, f[r[ avere mo=tenit[, cumul`nd c`te trei, patru ]ns[rcin[ri
publice, dintre care n-ar putea s[ ]mplineasc[ nici pe una ]n
deplin[ con=tiin\[?” Se schimb[ ]ns[ chestiunea c`nd, enun\`nd
faimoasa teorie a p[turii superpuse, poetul sus\inea, pun`ndu-se
pe terenul hazardat =i nedrept al originii etnice, c[ noua burghezie
rom`n[ este de fapt de ob`r=ie str[in[. Foarte mul\i dintre conser-
vatori purtau nume de o autohtonitate foarte ]ndoielnic[, =i ]nchi-
puie-=i oricine cu ce ochi vor fi citit aceste r`nduri:
“Dar ]n Bucure=ti =i ]n ora=ele de pe marginea Dun[rii s-a ivit un
element etnic cu totul nou =i hibrid, care ne-a furnizat genera\ia
actual[ de guvernan\i. Acestea sunt r[m[=i\ele haimanalelor de
sub steagurile lui Pasvantoglu =i Ypsilant =i resturile numeroase
ale cavalerilor de industrie din Fanar. Din aceast[ semin\ie nou[
fac parte oameni ca Giani, Carada, C. A. Rosetti, Pherekydis, Seru-
rie =. al. Toat[ spuma asta de fanario\i novisimi, cari s-au prip[=it
]n \ar[ de 50-60 de ani ]ncoace, formeaz[ naturalmente elementul
de disolu\iune, demagogia Rom`niei.”
}n fond, Eminescu nu f[cea proces de origine, ci explica ]n
aprinderea polemic[ nesinceritatea “democratic[” =i parvenitismul
politicienilor, “fanariot” fiind sinonim, pentru el, cu aventurier
neproductiv, tr[ind din vorb[rie steril[.
Articolele lui Eminescu, p[str`nd ordinea de totdeauna a
g`ndirii ]n stilul impecabil, se distingeau acum printr-o vehemen\[
spumeg[toare. Violen\a este de altfel, pe zi ce trece, coloarea sufle-
tului eminescian, =i proza politic[, poeziile, scrisorile =i elocu\ia oral[
sunt ]ntret[iate de furie =i invectiv[ ]mpins[ p`n[ la mizantropie.
“Ca un fel de refugiu — scria Eminescu dezgustat de contem-
porani — de multele inconveniente ale vie\ii, Dumnezeu, ]n ]nalta
sa bun[voin\[, a dat omului r`sul cu toat[ scara, de la z`mbetul
ironic p`n[ la clocotirea homeric[. C`nd vezi capete at`t de vitreg
282 G. C[linescu

]nzestrate de la natur[ ]nc`t nu sunt ]n stare a ]n\elege cel mai


simplu adev[r, capete ]n care, ca ]n ni=te oglinzi rele, totul se
reflect[ str`mb =i ]n propor\ii pocite, f[c`ndu-=i complimente unul
altuia =i numindu-se sarea p[m`ntului, ai avea cauz[ de a te
]ntrista =i de a despera de viitorul omenirii, dac[ n-ai =ti c[ dup[
o sut[ de ani, de pild[, peste am`ndou[ desp[r\[mintele geniilor
contemporani, peste balamuc =i pu=c[rie, va cre=te iarb[ =i c[, ]n
amintirea genera\iei viitoare, toate fizionomiile acestea vor fi pierit
f[r[ de nici o urm[, ca cercurile din fa\a unei ape st[t[toare.”
Eminescu atac[ ]nver=unat pe liberali chiar ]n chestiunea
r[zboiului, ]nvinov[\indu-i c[ trimisese pe c`mpul de lupt[ solda\i
goi =i fl[m`nzi, dintr-o nep[sare pentru p[tura \[r[neasc[:
“+i pe c`nd ace=ti cumularzi netrebnici (adic[ liberalii), aceast[
neagr[ mas[ de grecotei ignoran\i, aceast[ plebe fran\uzit[, aceste
lep[d[turi ale p[m`ntului, aceast[ lepr[ a lumii =i culme a tot ce
e mai r[u, mai mincinos =i mai la= pe fa\a ]ntregului univers, face
politic[ =i fanfaronad[ prin gazete =i se gereaz[ de reprezentan\ii
unei na\ii ai c[rei fii aceste st`rpituri nu sunt =i nu pot fi, tot pe
atuncea soldatul nostru umbl[ gol =i descul\, fl[m`nd =i bolnav
pe c`mpiile Bulgariei, ]i deger[ m`ini =i picioare, de cad putrede
de pe trupul viu al omului =i, veni\i ]napoi ]n \ar[, cad pe drumuri
]n \ara lor proprie de frig =i de hran[ rea.” (42)
}n sf`r=it, ]n 1878, c`nd fu s[ se acorde evreilor, sub presiunea
Congresului de la Berlin, un anume ]ndrept[\it regim de drepturi
cet[\ene=ti, Eminescu, contrariat, ar fi declarat vocifer`nd c[ se
va expatria ]n Asia sau ]n America (123, 206). +i totu=i, poetul
nu era antisemit, scria limpede c[ era departe “de-a ur] pe evrei”,
os`ndind violen\ele ]mpotriva lor, ci aplica doar o teorie sui-generis
a muncii, rezultat[ dintr-o confuzie paradoxal[ de marxism =i
conservatorism utopic, prin care os`ndea p[turile ce speculau
capitalul f[r[ a produce sau exploatau munca altora. “C[ sunt =i
evrei ce merit[ egala ]ndrept[\ire — cine o contest[?” Aceast[
combativitate f[cu du=mani poetului =i, cum se ]nt`mpl[, cei mai
Via\a lui Mihai Eminescu 283

aprigi nu fur[ dintre cei mai de seam[, ci acei scribi f[r[ talent
care priveau cu ochi r[i ascensiunea lui poetic[. C. A. Rosetti,
“pocitura” cu “bulbuca\ii ochi de broasc[...”, pre\uia talentul lui
Eminescu, citea — zice-se — cum ]i picau gazetele, ]n primul r`nd
articolele lui =i, om cu experien\[, ]ncerc[ s[ atrag[ pe poet de
partea sa cu propuneri discrete, pe care acesta le respinse, cer`nd
]n deriziune lega\iunea de la Roma. }n schimb, ]l atacar[ litera\i
ca Macedonski =i N. Xenopol, care, mai mult sau mai pu\in,
politice=te, ]n tab[ra ro=ilor, se sim\eau atin=i de invectivele
]mpotriva p[turii superpuse. La ]nceput criticile fur[ numai literare.
}n Literatorul din 24 febr. 1880, poetul era \inta unor ironii =i sfaturi
cu totul josnice. Coment`ndu-se poemul C[lin, se f[ceau sub
semn[tura Rienzi observa\iuni triviale de soiul acesta (179):
El s-a=eaz[ l`ng[ d`nsa, fruntea ei o neteze=te
. . . . . . . . . . . . . . .
Drept ]n cre=tet o s[rut[!
“Curat parc[ i-ar fi turnat o cof[ cu ap[ rece ]n cap. Cum dracu-=i
poate ]nchipui cineva c[ \in`nd la piept o femeie at`t de frumoas[
ca amanta lui C[lin, cu ni=te ochi at`t de gale=i, cu o gur[ at`t de
rumen[, at`t de z`mbitoare — s[-i vie chef s-o s[rute drept ]n
cre=tet. Oric`t de excentric ar fi gustul cuiva, oric`t de vagabond[
i-ar fi imagina\ia, astfel de du=uri nu sunt permise nici chiar
metafizicului d-nu Eminescu. S-o s[rute ]n cre=tet! Pu\in dac[ mai
scobora spre p[r\ile dorsale, te pomeneai c[-i venea gust s-o s[rute
]n ceaf[...”
Mai apoi adversarii g[sir[ o arm[ bun[ de a r[spunde poetului,
care le contesta calitatea de rom`ni neao=i; Eminescu ]nsu=i era
venetic, =i anume bulgar. Al Macedonski strecur[ ]n revista sa
Literatorul (1882, p. 533) o noti\[ perfid[, ]n care relata, dup[
R[zboiul rom`n, un pretins scandal pricinuit de locotenentul Matei
Eminovici, fratele poetului: “Abateri grave s-au constatat contra
numitului. El singur n-a putut nega c[ a intimidat, insultat =i b[tut
284 G. C[linescu

pe locuitorii care nu se ]nvoiau cu armenii arenda=i ]n casa c[rora


=ade =i m[n`nc[. A se pune un ofi\er ]n serviciul str[inului pentru
]mpilarea \[ranului este a nu fi rom`n. D-nul Al. A. Macedonsky
afirm[ c[ este bulgar acest domn.” (150) Nicolae Xenopol, poreclit
de Eminescu Xenopulos =i criricul literar al Rom`nului, f[c`nd =i
el pe poet bulgar, ]l ]nf[\i=eaz[ cu cea mai murdar[ ur[: “Acest
individ poart[ pantaloni vine\i, un ghieroc negru de ]mprumut =i
o p[l[rie mare neagr[, ]ntocmai ca aceea a nem\ilor cari umbl[
cu fla=nete ]n spate; e pururea plin de noroi, =i fa\a =i m`inile
sale poart[ nenum[rate urme de negreal[ violet[. Cizmele le
]nlocuie=te adeseori prin papuci, =i ]n acest hal i se ]nt`mpl[ uneori
s[ intre la Hugues, spre a c[uta vreun st[p`n din ai s[i, care nu
=tie s[rmanul unde s[ se ascund[ mai cur`nd, spre a nu fi v[zut
de fostul gr[dinar. D[m aici signalmentul exact al acestui bizar
personagiu, c[ci pe la ora mesei de-l ]nt`lnim pe strad[ e bine s[
te fere=ti de d`nsul.” Dup[ alte c`teva spirite neroade, autorul
acestor r`nduri ]ncheia, pun`nd la ]ndoial[ s[n[tatea mintal[ a
poetului: “...Aveam p`n[ acum pe omul care se crede coco=, pe
acel care-=i ]nchipuie c[-i umbrel[ =i st[ toat[ ziua ]ntr-un ungher
pentru a se usca... dar pe omul care se crede rom`n =i vorbe=te
de s`ngele str[mo=ilor, fiindc[ =i-a schimbat termina\ia numelui
din ovici ]n escu, aceasta nu s-a mai v[zut. Desigur c[ doctorul
Maudsley, ]n vreo nou[ edi\ie a c[r\ii sale Pathology of Mind, va
trage toate foloasele din exemplul ce-i aducem aici. Ne e team[
]ns[ c[ Maudsley va r`ndui dlui Eminovici o cur[ ]ndelungat[ ]n
vreun stabiliment, bun[oar[ la M[rcu\a...” (224)
Aceste atacuri, oric`t de execrabile, nu ]nnegurau spiritul
poetului =i, dac[ le r[spundea uneori, o f[cea numai pentru c[
g[sea prilej bun de a ilustra teoria p[turii superpuse. }n ce prive=te
t[g[duirea meritelor sale literare, Eminescu r[m`nea rece, mul\u-
mindu-se s[ ]n[bu=e ]n sine un dispre\ des[v`r=it pentru scribii
contemporani. Ceea ce st[rnea am[r[ciunea lui era munca istovi-
toare de redac\ie, ce-i r[pea deopotriv[ zilele =i nop\ile pentru
Via\a lui Mihai Eminescu 285

un salariu ne]ndestul[tor =i nu la vreme pl[tit. Eminescu a luptat


ani de zile aproape singur cu greut[\ile redac\ionale, scriind
articole de fond, reportaje parlamentare, compil`nd informa\iuni,
corect`nd =i pagin`nd. A=ezat la o mas[ lung[, plin[ cu jurnale,
el lucra absorbit ceasuri ]ntregi, vara numai ]n c[ma=[ =i panta-
loni, cu m`inile pline de cerneal[ violet[ =i fa\a obosit[ =i neor`n-
duit[. Fiindc[ ]ns[ nu putea alc[tui articole mai de temei dec`t
]n lini=te, el se ]nchidea seara ]n odaia lui acas[, compun`nd noap-
tea, la lumina oscilant[ a l[mpii cu petrol, pentru ca a doua zi,
livid, nepiept[nat, s[ apar[ ]n tipografie cu un teanc de manuscrise.
Nem`ncat sau nedormit, el sosea la redac\ie cu mare punctualitate,
pentru c[, de=i lipsit de grija de sine, era de o con=tiinciozitate
profesional[ inalterat[. Din p[cate partidul se afla ]n opozi\ie,
latifundiarii erau avari cu averea proprie, fondurile erau pu\ine
=i se str`ngeau greu, =i astfel redactorii r[m`neau nepl[ti\i cu luni-
le. Eminescu se ]mprumuta ca s[ poat[ tr[i =i suferea de umilin\e
=i str`mtorare (210). }n iulie 1879, de pild[, ia cu ]mprumut de
la un C. Marcopol din Ia=i 300 lei, fie chiar la Ia=i, unde se va fi
repezit, fie la Bucure=ti, unde va fi prins pe ]mprumut[tor (229).
}n cele din urm[, salariile tot se pl[teau =i, cu oarecare chibzuin\[,
un om ar fi putut duce pe acele vremuri o existen\[ mul\umitoare,
ca aceea de pild[ a lui Slavici sau a lui Caragiale, gazetari =i ei.
Dar Eminescu era om cu o logic[ economic[ particular[, tr[ia din
nimic o vreme =i apoi, deodat[, se ]mprumuta cu sume mari, spre
a putea s[ se ]nf[\i=eze ]n condi\iuni satisf[c[toare ]n fa\a ulti-
mei femei care-i incendiase inima (42).
}n cei =ase ani c`t a stat la Bucure=ti, Eminescu =i-a purtat ]n
repetate r`nduri mobilele-i rudimentare =i l[zile cu c[r\i =i
manuscrise pe la diferite gazde, ]n c[utarea unor ad[posturi singu-
ratice =i t[cute. El nu era un om cu gustul interiorului, dar sim\ea
pl[cere s[ stea acas[ ca s[-=i frunz[-reasc[ volumele, s[ scrie =i
s[ transcrie. C[r\ile le \inea r`nduite pe nou[ lungi poli\e de brad,
cam de patru metri lungime, iar restul h`rtiilor prin cufere =i pe
286 G. C[linescu

masa de brad (234). Deoarece, lucr`nd, ]ntindea manuscrisele =i


c[r\ile pe unde g[sea, spre a ]mpiedica invazia babei, care dintr-un
spirit de ]ntust[ ordine ar fi risipit hrana g`ndurilor, ]ncuia u=a
cu cheia la plecare, l[s`nd astfel totul s[ dospeasc[ ]n dezordine
=i necur[\enie. }=i pl[tea, dealtfel, chiria regulat =i ]nainte, cru\`nd
avutul s[u intelectual de orice popriri. Dintr-o chitan\[, de pild[,
din 28 noiembrie 1878, lu[m cuno=tin\[ c[-=i pl[tise chiria cu dou[
luni ]nainte, c`te patruzeci =i cinci lei noi lunar, propriet[resei
din str. Speran\ei (ms. 2255, f. 337).
}n strada Speran\ei ]=i mutase “boarfele” din chilia scund[ din
curtea M`n[stirii Caimata, unde le l[sase nemi=cate ]n paza
p[ianjenilor =i a moliilor, deoarece supravegherea lor pe rafturi i
se p[ruse obositoare. }ngrijora\i de existen\a poetului, prietenii
vrur[ s[-i vin[ ]n ajutor. Dna Mite Kremnitz ]i oferi o camer[ ]n
schimbul lec\iilor de limba rom`n[ ce le primea de la el, dar Emi-
nescu se sfii s[ pun[ sub ochii intelectualei germane priveli=tea
boemei sale. Folosindu-se de lipsa lui din Bucure=ti, Maiorescu
puse de i se aduser[ toate terfeloagele acas[ la sine, ]n str. Her[s-
tr[u nr. 27, ]ntr-o odaie curat[ =i luminoas[, rezervat[ anume
pentru poet. Eminescu n-a putut sta la Maiorescu mai mult de
dou[ s[pt[m`ni (210). R`nduiala aristocratic[ ce domnea ]n casa
acestuia, mesele regulate, nevoia de a fi mereu ]ngrijit la ]nf[\i=a-
re, neputin\a de a arunca rufe murdare dup[ sob[ =i ghetele ]n
pat, datoria, ]n sf`r=it, de a-=i supune indiscre\iei altora, sub pre-
textul cur[\eniei, pu\inele =i sordidele sale efecte de ]mbr[c[minte
sc`rbir[ pe poet. }n afar[ de aceasta, m`ndria sa vedea o umilin\[
]n faptul de a tr[i din ]ndurare: unui om c[ruia nu-i putea oferi
nimic ]n schimb =i care ]=i ar[ta =i ]n acest chip superioritatea =i
norocul s[u ]n via\[. Se ]ntoarse, deci, ]n str. Speran\ei, iar pe la
1879 un amic l-ar fi g[sit instalat ]n Calea Victoriei 107, ]n
apropierea Ministerului Finan\elor. }n vara anului 1881, c`nd
b[tr`nul Eminovici veni la Bucure=ti, Eminescu =edea ]n strada
Enei nr. 1, ]ntr-o odaie mucegoas[ — pe c`t spun cei care au
Via\a lui Mihai Eminescu 287

v[zut-o — cum erau, dealtfel, ]n genere cele pe care le locuia, la


care avea acces pe o scar[ de lemn =i printr-un coridor (ms. 2255,
ff. 342—44). Odaia reprezenta pentru el ]nt`i de toate un depozit
pentru numeroasele sale c[r\i, din care, prin transporturi dese ]n
l[zi sau pachete, se pierduse un num[r ]nsemnat. Poetul ]=i iubea
c[r\ile =i era furios c`nd, ]mprumut`ndu-le, nu i se ]napoiau.
D[duse cu umprumut c[r\i =i manuscrise lui Tiktin (ms. 2255, ff.
303) =i lui Gaster, de care acesta din urm[ s-a =i folosit ]n vestita
Crestoma\ie. Od[ile pe care le ]nchiria erau mici, iar proprietarii,
sperio=i de a=a calabal`c, ]nc`t Eminescu ]=i tr`ntea de obicei
volumele pe du=umea sau le l[sa ]n l[zi, =i numai c`nd putea le
]n=ira pe rafturi de lemn. }ntr-un r`nd se b[tea cu g`ndul s[-=i
cumpere de la hala de vechituri un dulap mare, =i ]n acest scop
m[sura u=a s[ vad[ de va putea ]nc[pea prin ea (ms. 2255, ff.
303). Peste un an, ]n 1882, intr`ndu-i ]n cap c[ trebuie s[ se
]nsoare cu Veronica Micle, ]=i lu[ o cas[ goal[ cu dou[ camere =i
intrare separat[, ]n str. Buze=ti nr. 5, pentru care isprav[ consult[
=i pe dna Slavici, la care locuia cu chirie cam din toamna anului
1881. Casa era ]ns[ umed[, =i Veronica ar fi putut s[ nu se simt[
bine ]n ea. De aceea, poetul continu[ s[ locuiasc[ la Slavici, pe
Podul Mogo=oaiei, ]n apropiere de Biserica Alb[ (210). Cu Vero-
nica nu s-a c[s[torit, =i Eminescu a r[mas ]n casa Slavici chiria=
]ntr-o odaie mare, cu pat simplu =i nelipsitele rafturi de c[r\i =i
mas[ de brad cu scaune din acela=i lemn. Un lighean de p[m`nt
]ntr-un col\, un cuf[r jupuit =i ma=ina de cafea completau acest
mobilier rudimentar, c[ruia atmosfera a=a de rigid[ a casei
autorului Marei ]i ]mprumuta un aer de ordine =i de austeritate.
Cineva =tie c[ Eminescu, st[tuse =i ]n strada Segmentului nr. 9, o
jum[tate de an, dup[ o ipotez[ recent[ ]n 1880, la un domn
Stelian Chiri\escu, ]ntr-un apartament gol, compus din dou[
od[i\e, fire=te tenebroase, pe care le \inea ferite de invazia eternei
babe. Ni=te perdele de stamb[ galben[ acopereau mereu feres-
trele pustii ale unei locuin\e, care, oriunde s-ar fi aflat, era prin
288 G. C[linescu

firea =i mobilele locatarului mereu aceea=i (201). Vlahu\[ sus\inea


c[ prin decembrie 1882 Eminescu avea domiciliul ]ntr-o “c[su\[
veche” din str. +tirbey-vod[. Slavici s-a mutat apoi lu`nd =i pe
Eminescu, ]n Pia\a Amzei, la etaj, l`ng[ o brut[rie (210).
}n odaia lui, ]n care se ascundea ]n r[gazurile redac\ionale =i
nop\ile, spre a-=i lucra articolele =i a-=i pune la punct operele
literare, prietenii ]l g[seau, ]n uitare de sine, ]mbr[cat, de pild[,
]n c[ma=[ de noapte =i cu surtucul deasupra. Eminescu avea
concep\ie agitat[, rupea h`rtie mult[, se zv`rcolea prin camer[,
iar c`nd citea, ca s[ se p[trund[ de ]n\elesul =i ritmul textelor,
declama, ]nso\ind lectura de gesturi expresive =i zgomotoase.
Deoarece medita\iile lui Eminescu se prelungeau departe ]n toiul
nop\ii, Ioan Slavici, gazda, de=i om de litere, ar[ta semne de
nemul\umire =i de irita\ie. Acrul autor al nuvelei Popa Tanda,
auzind fo=net de h`rtie =i b`lb`ituri ]n odaia al[turat[, b[tea
nervos ]n perete, strig`nd poetului s[ sting[ lumina =i s[ se culce.
Acesta se potolea p`n[ ce socotea c[ Slavici a adormit, apoi
aprindea din nou lampa =i continua =opoc[iala. Din aceast[ pricin[
leg[turile dintre cei doi prieteni se ]n[sprir[, cel mai nemul\umit
p[r`nd a fi moroc[nosul Slavici, care-=i vedea tihna casnic[ tur-
burat[. Gazda era ]ngrozit[ de ]nfr`ngerea legilor burgheze, ce
se petrecea sub chiar acoperi=ul casei sale. Eminescu b`lb`ia
noaptea =i nu ie=ea ziua din odaie, ]nvins de un somn ]ncle=tat,
iar prin intersti\iile u=ii r[bufnea duhul gros de cafea =i spirt
denaturat. C`nd, ]n sf`r=it, poetul ]=i p[r[sea b`rlogul, gazda g[sea
du=umeaua plin[ de cocoloa=e de h`rtie, iar uneori, ]n cutia mesei,
mezeluri mucede =i fetide, uitate cine =tie de c`nd (210).
Ce compunea Eminescu la lumina incert[ a l[mpii cu gaz? O
vreme, f[r[ ]ndoil[, versuri. Cea mai activ[ epoc[ a poetului a
fost, cum =tim, aceea dintre anii 1874—1877, adic[ a =ederii la
Ia=i, c`nd siguran\a relativ[ a existen\ei ]i ]ng[duia lucrul intelec-
tual. Cele mai multe scrieri sunt des[v`r=ite sau meditate ]n ace=ti
ani. Atunci tr[gea ]nc[ n[dejde s[-=i poat[ da doctoratul, =i de
Via\a lui Mihai Eminescu 289

aceea o ultim[ oar[, ]n 1877, mai continu[ cu c`teva r`nduri


]nceputa traducere din Kant. Cu plecarea la Bucure=ti =i ]nh[marea
la carul greu al unei gazete, aceste g`nduri l-au p[r[sit cu totul.
Dar poetul era ]nc[ productiv, mai cu seam[ ]n primul an de
redac\ie, 1877—78, c`nd munca sa era sus\inut[ de iluzii =i
s[n[tate. O serie ]ntreag[ de poezii publicate ]n Convorbiri literare
]n toamna anului 1879 sunt produsul redact[rii definitive a
proiectelor din anii imediat anteriori, str[b[tu\i ]nc[ de aspira\ia
unei mari iubiri. Tot cam pe atunci, ]ntr-o clip[ de ]ntoarcere
]napoi a g`ndului, scria poezia O, mam[, la 1 ianuarie 1880, patru
ani dup[ moartea Raluc[i Eminovici, de imaginea c[reia tumultele
vie\ii ]l ]ndep[rtase. Scrisorile publicate ]n 1881 au fost g`ndite
de mult, dar forma definitiv[ s-a ]nchegat acum, sub imperiul
polemicii gazet[re=ti cu care sunt ]nrudite. De asemeni Luceaf[rul,
Mai am un singur dor =i altele, scoase la iveal[ mai apoi de Titu
Maiorescu, se v[d, la o cercetare a manuscriselor, a fi aruncate
pe h`rtie ]n aceast[ vreme. }n ultimii doi ani de colaborare la
Timpul (1881—1883), Eminescu n-a mai publicat nimic, =i ne vine
s[ credem c[ nici n-a scris cu tot dinadinsul. Truda redac\ional[,
boala care ]nainta cu tropot, sup[r[rile leg[turilor intermitente
cu Veronica ]l r[pir[ tot mai mult de la masa sa de brad, =i poetul
]nsu=i se pl`nse cu imputare dnei Micle c[-i turburase tihna
intelectual[: “De doi ani de zile, doamn[, n-am mai putut lucra
nimic =i am urm[rit ca un idiot o speran\[ — nu numai de=art[
— nedemn[” (24).
}n afar[ de poezii, Eminescu dovede=te acum ni=te preocup[ri
ce s-ar p[rea curioase de n-am cunoa=te firea ]nsetat[ de absolut
a poetului. }nc[ de la Viena el ar[tase interes pentru =tiin\e,
]ndeosebi pentru filozofie =i chimie. Nevoia intern[ de unitate ]n
explicarea universului ]mpinsese pe acest spirit speculativ s[ caute
abstrac\iunile necesare ]n =tiin\e, la ]nceput ]n =tiin\ele naturale,
apoi ]n mecanic[ =i astronomie. }n caiete groase de =coal[,
cump[rate de la Leon Alcalay, ]ncepuse s[-=i fac[ ]nsemn[ri dup[
290 G. C[linescu

publica\iuni =tiin\ifice, s[ copieze bun[oar[ no\iuni despre plante


dup[ Schleiden sau observa\iuni fizice asupra calorimetriei, a
c[derii corpurilor, a legilor mi=c[rii, for\ei centrifuge =i alte aseme-
nea probleme, dup[ Annale der Chemie und Pharmacie de Wöhler
=i Liebig (ms. 2267). Aceste =tiin\e ]=i exprim[ legile ]n ecua\ii
numerice, ceea ce determin[ pe poet s[ se ini\ieze ]n misterele
calculului diferen\ial. Studiul matematicilor, ce-i fusese ]n copil[rie
at`t de ur`t, i se p[rea acum u=or =i unic instrument de formulare
a legilor cosmosului. C[ fantazia poetului m[rea preocup[ri
abstracte c[tre care se sim\ea ]nclinat nu ]n calitate de cercet[tor,
ci de contemplator, nu mai este ]ndoial[. Slavici avusese prilejul
s[ afle ce-l fr[m`nta pe poet. “Ideea lui de predilec\iune — scrie
acesta — era c[ tot ceea ce are via\[ e insola\iune, ceea ce l-a
adus ]n cele din urm[ la convingerea c[ f[r[ matematic[ diferen-
\ial[ nu suntem ]n stare s[ p[trundem adev[rata fire a lucrurilor”.
(210) C`nd pentru ]nt`ia oar[ t`n[rul pe atunci Vlahu\[ p[=i ]n
odaia de pe Podul Mogo=oaiei a lui Eminescu, acesta, numai ]n
c[ma=[ de noapte =i surtuc, vorbi absorbit cu prietenul care adu-
sese pe t`n[r despre un nou chip de a m[sura iu\eala apelor (234).
Eminescu nu era ]ns[, hot[r`t, un om de =tiin\[ =i nici m[car un
cunosc[tor sistematic al vreunei discipline, ci numai amator vag
de profunditate. Cum ]ns[ o risipire a spiritului peste hotarele
ocupa\iunii obi=nuite este un semn de ]mboln[vire, ne temem c[
aceste entuziasme pentru calculul diferen\ial sunt un preludiu al
apropiatei boli. +i ]ntr-adev[r, atunci c`nd ]n vara anului 1883
Slavici g[sea odaia vecin[ plin[ de fi\uici cu calcule =i ecua\ii,
paharul sub\ire al min\ii poetului era de cur`nd plesnit.
F[r[ c[min propriu =i s[rac, Eminescu era silit, c`nd nu =edea
acas[, s[ frecventeze birturile economice, pe Duro din strada
Academiei col\ cu Doamnei, sau pe Enache, l`ng[ fostul Minister
de Interne =i, c`nd n-avea ceva mai bun de f[cut, cafenelele. }n
vechea cafenea Otetele=anu, unde veneau scriitori =i actori,
Eminescu era v[zut din c`nd ]n c`nd singur, la c`te o mas[, citind
Via\a lui Mihai Eminescu 291

cu r`sete solitare reviste nem\e=ti sau copiind prin frecarea


unghiei c`te un articol de jurnal cu o foaie de h`rtie alb[. Intra,
de asemeni, ]n cafeneaua Labe=, de pe str. Lipscani, foarte c[utat[
pe atunci de gazetari =i care se afla ]n palatul ce a fost acum
c`teva decenii al Soc. Na\ionala. Ca de obicei vorbea rar, z`mbea
bl`nd =i cu g`ndul pierdut, =i numai arareori la o discu\iune ce-l
interesa izbucnea declamatoriu =i aprins pentru ca s[ recad[ ]n
z`mbet budhist =i-n t[cere (45). Lui Eminescu ]i pl[cea s[ se
plimbe ]n tov[r[=ia vreunui prieten, de obicei ardelean (206),
pe Podul Mogo=oaiei sau la +osea (37), cu care prilej vorbea
despre ceea ce ]i ap[sa cugetul, de relele societ[\ii rom`ne=ti sau
de sensul existen\ei. De=i Eminescu n-a avut ]n vremea s[n[t[\ii
patima b[uturii, ca un adev[rat moldovean ce era =i prieten al
lui Creang[, nu fugea de prilejurile ]n care putea s[ bea un pahar
de vin bun. Cu c`\iva prieteni, Teodor Nica, Dionisie Miron,
Costachi, Maroneanu =i al\ii, Eminescu petrecea ore ]ntregi
consum`nd Lacrima Christi (210) sau alte vinuri, evit`nd de obicei
pe cele albe ca av`nd “plumb”, acas[ sau ]n vreo c`rcium[ ori
gr[din[ cu l[utari (167). }n 1873,un grup de studen\i rom`ni,
fo=ti colegi la Viena, ]nr`uri\i de nuvela lui Leon Negruzii, V`ntul
soartei, hot[r`ser[ cu jur[m`nt s[ se ]nt`lneasc[ la o petrecere
comun[ din cinci ]n cinci ani. Cu o zi ]nainte de 15 august 1878,
sosir[ ]ntr-adev[r din Moldova austriac[ Th. Stefanelli =i Vasile
Morariu. La Bucure=ti se aflau Eminescu, Slavici =i Chibici-
R`vneanul. Cei doi moldoveni, c[l[uzi\i de Chibici, f[cur[ o
descindere la redac\ia Timpului din Palatul Dacia. Acolo, trec`nd
printr-o odaie ]n care, c[lare pe un fel de cal de lemn, Caragiale
]=i scria articolul, d[dur[ de Eminescu ]n c[ma=[ =i f[r[ cravat[,
asud`nd la un articol pentru ziar pe o mas[ mare plin[ de h`rtii
=i mu=c`nd din c`nd ]n cand, ca pe vremea Blajului, din c`te un
m[r pe care-l lua dintr-un talger.
“— Mizerie, b[ie\i, vecinic[ mizerie — declam[ Eminescu la
]ntrebarea ce mai face — am ajuns jurnalist, adic[ calic.”
292 G. C[linescu

Dup[ ce prin sunarea unghiei degetului mare de spatele unui


dinte poetul se ]ncredin\[ c[ prietenii aveau bani, se ]ndreptar[
c[tre gr[dina La idee, local original, unde alimentele erau botezate
cu nume noi, m[m[liga — m`ndrie na\ional[, cu\itul — Bismarck,
cafeaua neagr[ — taifas cu cealma =i a=a mai departe. }ntr-o
plimbare pe Podul Mogo=oaiei, poetul dezv[lui amicilor, z`mbind,
adev[rata sa stare, declam`nd din Goethe (214):
Arm am Beutel, krank am Herzen
Schleppt’ ich meine langen Tage.
La ebrietate, Eminescu, ]nduio=at de soarta omenirii, devenea
generos =i \inea s[ ]mbrace pe s[raci cu ve=mintele sale unice.
Astfel, ]ntorc`ndu-se ]ntr-o zi cu Slavici, cam turmentat, de la dr.
Teodor Nica, unde b[user[ cam multi=or, z[rir[ ]n col\ul str[zii
Doamnei cu strada Col\ei, unde se ridica o bina, un om descul\,
merg`nd prin lapovi\[. Rezem`ndu-se de mormanul de c[r[mizi,
poetul d[du s[ se descal\e.
“— Ai c[piat, omule?! \ip[ Slavici. O s[-i dai tu ghetele tale,
dar r[m`i ]nsu\i descul\.
— Eu!? — r[spunse el. De mine s[ nu-\i pese. Eu pot s[ umblu
=i descul\: dar el, s[racul!?” (210)
Prieteni prea mul\i Eminescu nu avea. Slavici era un om posac,
Caragiale, coleg de redac\ie, ]i devenise nesuferit prin spiritul s[u
de zeflemea =i prin =iretenia cu care ]l provoca la discu\ie ca apoi
s[ se bucure de aprinderea sa (204). El se ]nt`lnea totu=i cu
junimi=tii bucure=teni, care f[cuser[ ]n casa lui Maiorescu o filial[
a Junimii, ce continua s[ se adune =i la Ia=i. Scrisoarea a III-a,
care a provocat retragerea lui Panu din Junimea, a fost adus[ de
Maiorescu ]nsu=i la Ia=i. Se citea =i la Bucure=ti, \in`ndu-se =edin\e
regulate ]n fiece vineri. }mpreun[ cu junimi=tii, Eminescu era
frecventator asiduu ale concertelor, ca de pild[ ale lui Sarasate,
pe care le g[sea admirabile, sau al reprezenta\iilor de teatru italian
cu marele actor Ernesto Rossi:
Via\a lui Mihai Eminescu 293

“Junimii de aici — scria el la Ia=i lui Negruzzi — i s-a stricat


rostul cu Rossi. P`n’ la venirea acestui genial actor, \ineam regulat
vinerile =edin\[ ]n care s-a citit aforismele lui Schopenhauer,
epistolele lui B[lcescu, o nuvel[ a lui Slavici, Gura satului, o
traducere ]n versuri a lui Ruy Blas (Ol[[nescu]), apoi versurile
mele ce vi le trimit, c-un cuv`nt, Junimea de aici a mers p`n-acum
strun[. De la venirea lui Rossi, serile toate ale s[pt[m`nii sunt
prinse.” (Ms. 2255, f. 312—14.)
Maiorescu mai avea obiceiul s[ ias[ din c`nd ]n c`nd la iarb[
verde, la Cernica, la Pas[rea, ]n p[durea de la Tunari, la C[ld[ru-
=ani sau la Snagov ori |ig[ne=ti. Alteori mergeau mai pe aproape
=i pe jos la B[neasa, Her[str[u, Dude=ti sau M[gurele. La aceste
preumbl[ri luau parte, pe l`ng[ Maiorescu cu so\ia, Th. Rosetti,
de asemeni cu so\ia, dna Mite Kremnitz, care era cumnata lui
Maiorescu, nu rareori consulul german Griesebach, ]n r[gazurile
sale poet valoros, =i pe deasupra Eminescu =i Slavici, care se
sim\eau bine ]n aceast[ atmosfer[ germanizat[. La M[gurele, mic
Tivoli rom`nesc, unde se afla vestitul castel Otetele=anu, pus pe
un d`mb ]n fa\a unui lac ce colecteaz[ apa c`torva izvoare
domolite ]n f`nt`ni =i mici cascade, excursioni=tii poposeau p`n[
la miezul nop\ii, ]ntorc`ndu-se pe lun[, cu tr[surile. Acolo, credea
— f[r[ temei — Slavici c[ s-ar fi inspirat Eminescu c`nd a com-
pus Scrisoarea IV (208):
St[ castelul singuratic, oglindindu-se ]n lacuri,
Iar ]n fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri;
Se ]nal\[ ]n t[cere dintre rari=tea de brazi,
D`nd at`ta ]ntunerec rotitorului talaz.
Rela\iunile cu aceast[ societate i-au atras poetului oarecare
nepl[ceri. }nt`i de toate, stima pentru talentul s[u =i depl`ngerea
s[r[ciei ]n care tr[ia se pref[ceau la ace=ti oameni odihni\i ]ntr-o
nobil[, dar jignitoare pentru Eminescu protec\iune. Dna Mite
Kremnitz, foarte sim\itoare pentru soarta profesorului ei de limba
rom`n[, =i pentru care acesta pare s[ fi avut o vag[ ]nclina\iune,
294 G. C[linescu

crezu c[ ]i poate veni ]n ajutor oferindu-i 200 de lei drept


onorariu. Eminescu, ]nro=indu-se p`n[ ]n v`rful urechilor, r[spun-
se cu un r`s nervos: “Nu mi-a= fi ]n chipuit c[ o doamn[ at`t de
inteligent[ ca d-ta nu e ]nstare s[-=i dea seama c[ m[ jigne=te
c`nd crede c[ eu ]n vederea unui c`=tig material ]mi dau ostenea-
la de a o ]nv[\a rom`ne=te pentru ca s[ poat[ citi scrierile noastre,
]ntre altele =i pe ale mele. Drept dovad[ de sinceritate nu ai s[ te
superi pe mine dac[ rump ]n buc[\ele mici aceste h`rtii.” Ceea ce
=i f[cu sub ochii ului\i ai sus-numitei doamne (210).
Titu Maiorescu, care, ca om de cultur[ oficial, \inea foarte mult
la buna opinie a cercurilor de sus, ]n urma citirii la palat a uneia
din Scrisori, g[si cu cale s[ vorbeasc[ reginei Elisabeta despre
Eminescu =i s[ ]nlesneasc[ acestuia o audien\[. Eminescu se ar[t[
furios =i ]ncerc[ ]n zadar s[ dea bir cu fugi\ii. Timid =i ironic ]n
sinea lui, str`ns ]n haine adunate pentru circumstan\[, poetul nu
f[cu impresie prea bun[ asupra maiest[\ii-sale. Nemul\umirea a
fost — dealtfel — reciproc[, =i Eminescu a stat mult[ vreme
sup[rat pe Maiorescu (167).
}ntr-acestea, poetul ]ncepea s[ fie cunoscut ]n public =i mai
ales ]n tinerime. +colarii de liceu ]l citeau ]n b[nci, trec`ndu-=i
din m`n[ ]n m`n[ Convorbiri literare, =i c`nd poetul p[=ea pe drum
cu priviri absente =i z`mbetul uitat ]n col\ul gurii, \in`nd ]n m`na
plin[ de cerneal[ violet[ un ghiozdan mare, ros la margini, unii
tineri ]=i d[deau cu coatele =optind: “Uite Eminescu!” Epigonii
]ncepur[ a se str`nge ]n jurul lui, ]nt`iul printre ei fiind Alexandru
Vlahu\[, cu care poetul se ]ntre\inea din c`nd ]n c`nd la c`te o
cafenea. }n versurile lui C. Mille, fost elev al s[u la Ia=i, poetul
vedea iar[=i o f[g[duin\[ ce nu s-a \inut. Eminescu trebuie s[ fi
ap[rut tinerilor cu at`t mai tulbur[tor cu c`t aura poeziilor sale
se potrivea cu via\a lui elevat[ =i abstract[, legendar[, chiar ]n
ceea ce putea fi un semn de apropiat[ furtun[. Astfel, ]ntr-o sear[,
uit`nd pe masa din odaia lui Vlahu\[, unde se urcase s[ a=tepte
Via\a lui Mihai Eminescu 295

]ncetarea ploii, o garoaf[ oferit[ de acesta, poetul se ]ntoarse ]n


toiul nop\ii, cu ve=mintele ude, spre a =i-o relua (236).
Eminescu, ]n ace=ti doi ani, era ]ns[ evident bolnav. Ulcere
hidoase ]i acopereau picioarele (210) =i capul ]i ap[sa greu pe
umeri de dureri l[untrice. Leg[turile cu Veronica ]i erau ap[s[toare
=i din pricina aceasta, de=i aceea, con=tient[ de existen\a r[ului,
nu se ar[ta ]nsp[im`ntat[. Boala cauza poetului o cople=ire =i o
sil[ de sine =i de via\[, dobor`ndu-l ]n cele din urm[ sub deprima-
toare turbur[ri psihice. Visa, de pild[, c[ l-a lovit apoplexia, care-l
]mpiedica s[ se ridice din pat, ]ntr-o agita\ie grozav[ a inimii
(123). O ]ncercare de nuvel[ din aceast[ vreme dezv[luie ebuli\i-
unea de valuri ]nfuriate =i ]nvine\ite a s`ngelui. Eroul, Ioan
Vestimie, impiegat monoton, circul`nd zilnic ]ntre c[su\a sa,
cancelarie, birt economic =i cafeneaua cu jurnale ilustrate, simte
deodat[ o turburare ]nl[untrul s[u, prevestit[ prin pulsa\iuni =i
b[t[i ale inimii tot mai neregulate. Memoria, p`n[ atunci a=a de
str[lucit[, ]l p[r[si deodat[, ]nc`t pentru a g[si numele unei “feti\e
blonde, pe care o iubea cu credin\[ de 16 ani”, trebui s[-l caute
]n dic\ionar. }ncepu s[ cread[ c[ fusese lovit de o afazie sau c[ o
tumoare sub oasele craniului ]i apas[ creierul. Toat[ existen\a lui
Vestimie, este, dealtfel, pierdut[ ]ntr-o ]nvolburare a spiritului, ce-l
afund[ ca ]ntr-un pu\ ad`nc ]n visuri grele, concentrice, cu pier-
derea distinc\iei ]ntre subiect =i realitate (ms. 2255, f. 268—80).
Suferin\ele lui Vestimie sunt, f[r[ ]ndoial[, acelea ale lui Eminescu.
Versurile, coresponden\a, actele ne dezv[luie ]n ace=ti ani un om
violent =i sarcastic, b[nuitor de comploturi morale =i mizantrop,
]ngrijorat =i ne]ncrez[tor ]n viitor, misogin =i urm[rit totu=i de o
luxurie chinuitoare, ce-l pune c`teodat[ ]n situa\ia penibil[ de a
fi r[scump[rat de prieteni din captivitatea femeilor de noapte (3).
Dorin\a de moarte se face tot mai puternic[, este ]nveninat[ de
obsesia h`d[ a decesului, care ]l \intuie=te mai cu seam[ ]n vis:
296 G. C[linescu

Ce vis ciudat avui, dar visuri Cu o f[clie-n m`na-i slab[,


Sunt ale somnului f[pturi, }n alb[ mantie de domn.
A nop\ii minte le scorne=te,
Le spun a nop\ii negre guri. +i ochii mei ]n cap ]nghea\[,
. . . . . . . . . +i spaima-mi seac[ glasul meu,
Prin tristul zgomot se arat[, Eu ]i rup v[lul de pe fa\[...
}ncet sub v[l, un chip ca-n somn, Tresar... ]ncremenesc... sunt eu.
(Vis)
Boala era ]nr[it[ =i de munca istovitoare de redac\ie, care nu-i
d[dea r[gaz. El era nevoit s[ r[m`n[ ]n Bucure=ti =i vara, pe
c[lduri, spre a redacta o gazet[ pe care patronii latifundiari uitau
s-o subven\ioneze. }n vreme ce mai to\i — Maiorescu ]ndeosebi
— plecau la b[i ]n str[in[tate, poetul, str[b[t`nd zilnic trotuarele
]ncinse, se ]nfunda ]n duhul de cerneluri al redac\iei =i uneori al
tipografiei.
“— Uf, nu mai pot, nu mai pot — se pl`ngea c`teodat[ vre-
unui prieten — a= vrea s[ m[ duc undeva la \ar[, s[ m[ odihnesc
vro dou[ s[pt[m`ni...
— De ce nu te duci?
— Dar unde s[ m[ duc? Cu ce s[ m[ duc? Pe cine s[ las ]n
locul meu?...” (234)
}n anul 1878, fiind v[zut ]n starea aceea =i ]n urma sfaturilor
d-rului Kremnitz, care nu g[sea — lucru curios — nimic suspect
]n ulcera\iile de care am pomenit, Eminescu fu invitat de Nicolae
Mandrea, prieten conservator, s[ stea la mo=ia acestuia, Flore=ti,
din valea Gilortului. I s-a dat =i un onorariu de c`teva mii de lei
— mai mult ca o ]n[bu=ire a susceptibilit[\ilor — spre a traduce
]n rom`ne=te un volum din colec\ia de documente a lui Hurmuza-
chi. La Flore=ti poetul a stat singur ]n tot conacul =i era foarte
mul\umit. R`urile, codrii, =esurile, dealurile oltene=ti, mun\ii ]n
dep[rtare, totul i se p[rea foarte frumos =i era hot[r`t, de i se
mai trimitea vreo sut[ de lei, s[ c[l[toreasc[ la Turnu-Severin =i
prin ]mprejurimi. R[nile de pe picior ]i trecuse =i mergea mai bine,
]ntr-at`t acest om al naturii se sim\ea ]nzdr[venit afar[ din ora=e,
Via\a lui Mihai Eminescu 297

la drumul de \ar[. C`nd Slavici trecu =i el pe la Flore=ti, g[si pe


poet s[n[tos =i vesel nevoie mare (210; ms. 2262, f. 89), cum
reiese, dealtfel, =i dintr-o scrisoare mai mult sau mai pu\in
indecent[ c[tre colegii de redac\ie (“M[i oameni buni, Caraieli =i
Ronetti-Roman”, unde e vorba de “fata popii cea oche=ic[”.) (Ms.
la I.I.L.F.)
Din p[cate redac\ia ]l a=tepta implacabil[ la Bucure=ti, =i r[ul
l[untric nu se potolise prin simpla contemplare a lan\ului de mun\i
ce-l desp[r\ea de locurile de hoin[rie ale tinere\ii sale. }n cele
din urm[, fie c[ voiau s[ u=ureze pe poet, fie mai ales c[ erau
nemul\umi\i de chipul r[zle\ cum b[tea drumurile conservatoare
(I. A. Cantacuzino se pl`nse odat[ lui Maiorescu c[ Eminescu a
f[cut din Timpul “l’organe personnel de ses antipathies”) (24, V),
conservatorii de la conducere ]i mai d[dur[ un colaborator, pe
care nu-l ceruse =i pe care nu-l stima, N. Basarabescu, redactor la
Poporul. Ca =i la Curierul de Ia=i, Eminescu vesti, iritat =i pripit, c[
nu poate primi solidaritatea cu scriitori “cari cred c[ se [pot]
dispensa =i de talent, =i de cuno=tin\e, =i de idei, numai dac[ vor
vorbi ]ntr-un mod incalificabil de persoana regelui, p`n[ ]n
momen-tul c`nd m`na monarhului semneaz[ cu dispre\ vreun
decret de decorare sau de numire ]n func\ie” (ms. 2255, f. 304).
Demisia pe care =i-o ]naint[ nu-i fu primit[, dar gestul dezv[luie
independen\a, p`n[ la distrugerea sim\ului de conservare, a lui
Eminescu. Ar fi r[mas desigur pe drumuri, fiindc[ o catedr[ de
limba german[, pe care o spera la Ia=i, se dovedise vis de=ert. O
dezn[dejde surd[ =i un dezgust de oameni, =i mai cu seam[ de
junimi=ti — pentru care se zb[tuse at`ta — ]l cuprinse, =i cuvintele
pe care le scria la Ia=i (1882), probabil Veronic[i Micle, sunt
zguduitoare =i pline de furtuna apropiat[:
“Tu trebuie s[-\i ]nchipuie=ti ast[zi sub figura mea un om foarte
obosit, de vreme ce sunt singur la negustoria asta de principii =i
peste acest (sic) bolnav, care ar avea nevoie de cel pu\in =ase luni
de repaus pentru a-=i veni ]n fire. Ei bine, de =ase ani aproape o
298 G. C[linescu

duc ]ntr-o munc[ zadarnic[, de =ase ani m[ zbat ca ]ntr-un cerc


vicios ]n cercul acesta, care cu toate acestea e singurul adev[rat;
de =ase ani n-am lini=te, n-am repausul senin, de care a= avea
at`ta trebuin\[ pentru ca s[ mai pot lucra =i altceva dec`t politic[...
Eu r[m`n cel mai am[git ]n afacere, c[ci am lucrat din convin-
gere =i cu speran\a ]n consolidarea ideilor mele =i un mai bun
viitor. Dar nu mai merge. }n opt ani de c`nd m-am ]ntors ]n
Rom`nia, decep\iunea a urmat la decep\iune =i m[ simt at`t de
b[tr`n, at`t de obosit, ]nc`t degeaba pun m`na pe condei s[-ncerc
a scrie ceva. Simt c[ nu mai pot, m[ simt c[ am secat moralice=te
=i c[ mi-ar trebui un lung repaus ca s[-mi vin ]n fire. +i cu toate
acestea, ca lucr[torii cei de r`nd din fabrici, un asemenea repaus
nu-l pot avea nic[ieri =i la nimeni. Sunt strivit, nu m[ mai reg[sesc
=i nu m[ mai recunosc.
A=tept telegramele Havas, ca s[ scriu, iar scriu de meserie, scrie-
mi-ar numele pe morm`nt, =i n-a= mai fi ajuns s[ tr[iesc.” (66)
Munca =i boala ]ndep[rtase pe Eminescu de rude, precum ]l
]nstr[inase de iubire. La nunta fratelui s[u Matei, ofi\erul, ]n aprilie
1880, nu se dusese =i nici m[car nu-i scrisese c`teva =iruri de
prietenie. La chemarea surorii sale Henrieta, r[spundea obosit c[-i
este peste m`n[, c[ nici m[car nu poate f[g[dui, lumea fiind
schimb[cioas[ =i n[dejdile din pulbere, c[ ]n sf`r=it se sim\ea
b[tr`n, foarte b[tr`n =i ar fi voit s[ moar[.
“E mult de atunci, Hariet[, de c`nd eram mici detot =i ne
spuneau mo=negii pove=ti. Pove=ti sunt toate ]n lumea asta.” (33)
Ceva ]ns[ ]n leg[tur[ cu Ipote=tii se fr[m`nta ]n capul lui
Eminescu. }=i f[cea socoteala c[ ar fi putut sc[pa de povara
gazet[riei cultiv`nd p[m`ntul \[r[nesc, cu tat[-s[u? Voia s[
salveze mo=ia p[rinteasc[ dintr-un sentiment de tradi\ie familial[?
Probabil =i una =i alta. De aceea poetul rumega fel de fel de planuri
spre a recupera Ipote=tii: s[ se ]nsoare, s[ ia bani cu ]mprumut
pentru b[tr`n de la +tirbei (?) sau de la creditul funciar, urm`nd
ca dob`nzile s[ le pl[teasc[ el (ms. 2266, coperta 2). Un frate al
Via\a lui Mihai Eminescu 299

s[u, Nicu, se ]mboln[vise ]n 1883, =i Eminescu fu v[zut de prieteni


procur`nd, nu se =tie de unde, suma de 2000 de lei spre a o trimite
fratelui; dar se poate ca banii s[ fi avut =i alt[ ]ntrebuin\are ]n
leg[tur[ cu proiectele economice asupra Ipote=tilor (210; ms.
2255, ff. 333, 347).
}n aceste dispozi\iuni de sil[ de via\[ =i de ur[ amar[ ]mpotriva
oamenilor suspu=i, Eminescu porni ]n vara anului 1883, la
sf`r=itul lui mai sau ]n iunie, la Ia=i (unde avea s[ fie, ]n ziua de
5 iunie, serbarea dezvelirii statuii lui +tefan cel Mare), ]n calitate
de corespondent al gazetei Timpul. }nainte de a descinde la Ia=i,
sau dup[ aceea, e foarte posibil ca poetul s[ fi trecut, ]n acest
an, pe la Boto=ani, Ipote=ti =i ]n fine la Pom`rla, unde prietenul
s[u Samson Bodn[rescu ]i f[cu surpriza de a transporta din livada
liceului privat “Anastase Ba=ot[”, al c[rui director era, =i replanta
]n fa\a locuin\ei sale un enorm castan complet ]nfrunzit =i ]nalt de
=apte metri.
}n capitala Moldovei, Eminescu ]=i reg[si prietenii, pe Creang[,
Miron Pompiliu =i ceilal\i =i colind[ cu ei, ]n cele c`teva zile c`t
st[tu acolo, =tiutele cr`=me. }n =edin\a ad-hoc a Junimii, ]n casa
lui Iacob Negruzzi, el citi cu glasul s[u grav =i muzical, ]ntristat
acum =i amar, ]n aplauzele zgomotoase ale celor de fa\[, faimoasa
Doin[, conceput[ credem de mult, ]n fond ]ndreptat[ ]mpotriva
afacerii Stroussberg, potrivit[ pentru ]mprejurare:
+tefane, m[ria-ta, Las[ grija sfin\ilor
Tu la Putna nu mai sta, }n seama p[rin\ilor,
Las’ Arhimandritului Clopotele s[ le trag[
Toat[ grija schitului Ziua-ntreag[, noaptea-ntreag[.
La dezvelirea monumentului ]ns[ n-a mers. }n vreme ce lumea
se zdrobea ]n ]nv[lm[=eal[ =i pia\a urla de discursuri =i urale,
Eminescu sumbru, la Bolta-Rece, bea vin de Cotnar, z`mbindu-=i
singur. O presim\ire surd[ ]l ]nsp[im`nta, =i boala ce-l p`ndea
nu-i era cu totul str[in[ de con=tiin\[, c[ci ]ntrebat de ce nu citise
300 G. C[linescu

Doina la serbare, cum ]i fusese g`ndul, r[spunse c[ nu se sim\ea


bine =i era chinuit de temerea ca nu cumva s[ zic[ ori s[ fac[
ceva nepotrivit cu ]mprejur[rile, ]nc`t lumea s[ r`d[ de d`nsul.
Fobii, timide deocamdat[, ]l ]ncol\eau, =i Creang[ privi cu cl[tin[ri
de cap pe poet c`nd acesta, vr`nd s[ se culce, puse pe m[su\[ un
revolver, zic`nd c[-i era fric[ s[ nu-l ucid[ cineva (75).
}ntors ]n Bucure=ti, Eminescu ap[ru prietenilor din ce ]n ce
mai ab[tut =i mai ruinat suflete=te. O singur[ dat[ surprindem
la el, chiar ]n acest an, o tres[rire de bucurie =i de ]ncredere ]n
oameni, dar aceea ca un termen pentru a m[sura cu mai mult[
am[r[ciune =i ironie nep[sarea societ[\ii rom`ne=ti. Oferind lui
Iosif Vulcan, directorul Familiei, cel care ]i d[duse cei dint`i fiori
ai publicit[\ii, c`teva poezii spre publicare (S-a dus amorul, C`nd
amintirile, Ce e amorul, Pe l`ng[ plopii f[r[ so\, De-acum), cu
prilejul venirii lui Vulcan la Bucure=ti, acela ]i trimise, ]ntors acas[,
un mic onorariu. Eminescu, vr[jit, lu[ condeiul =i-i a=ternu o scri-
soare recunosc[toare, dar de o volubilitate dureroas[ (187):
“Mult stimate domnule =i amice,
Mul\umesc pentru onorariul trimis — cel dint`i pentru lucr[ri
literare pe care l-am primit vodat[-n via\[. }n Rom`nia domne=te
demagogia =i ]n politic[ =i ]n literatur[; precum omul onest r[m`ne
aci necunoscut ]n via\a public[, astfel talentul adev[rat e ]necat
de buruiana rea a mediocrit[\ilor, a acelei =coli care crede a putea
]nlocui talentul prin impertinen\[ =i prin admira\ie reciproc[.
Iart[-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur c[ a
fost pentru mine o rar[ m`ng`iere de-a m[ vedea remunerat dintr-un
col\ at`t de dep[rtat al Rom`niei, din Oradea-Mare — c`nd ]n \ara
mea proprie nu voi ajunge nicic`nd s[ ]nsemnez ceva, excep\ie
f[c`nd de cercul restr`ns al c`torva amici. +-apoi s[ nu fiu
pesimist?” etc.
}ncepeau ]n cur`nd c[ldurile verii, c`nd lumea, ]n frunte cu
patronii conservatori, fugea din Bucure=ti, iar poetul r[m`nea singur
Via\a lui Mihai Eminescu 301

s[ asude asupra mormanelor de corecturi =i s[-=i alc[tuiasc[


informa\iile pentru gazet[ p`n[ t`rziu ]n noapte. Spiritul obosit =i
blazat al lui Eminescu, ]nvr[jbit de un s`nge veninos =i \inut pe loc
de o v`rto=ie trupeasc[ ]nn[scut[, mai lupt[ c`t[va vreme ]mpotriva
destinelor, apoi r[ul se dezl[n\ui, =i coardele maestrului plesnir[.

AGONIA MORAL{ +I MOARTEA


(1883—1889)

}ntocmai ca un dig de lemn putred, care-=i mai propte=te


pieptul dospit de acreala umidit[\ii ]mpotriva mugetelor navalnice
ale m[rii, l[s`ndu-se str[puns ici =i colo de mici suli\i de ap[,
con=tiin\a lui Eminescu, obosit[, mai lupt[ c`t[va vreme ]mpotriva
asaltului tumultuos al imagina\iei ce voia s[ rup[ z[gazul ra\iunii.
Nelini=tit de spumegarea l[untric[ =i de ideea unei cabale urzite
]mpotriv[-i, acum c`nd to\i ]l p[r[seau spre a pleca la b[i, poetul
se prinse cu m`inile de Slavici, care, =i el bolnav, se preg[tea s[
se duc[ la Viena. }i f[cu mustr[ri amare c[-l p[r[se=te ]n ]mpreju-
r[ri grele pentru el =i ]ncerc[ s[-l ]nduplece s[ r[m`n[ pe loc.
Spre a sc[pa de el, Slavici ]l rug[ s[ se duc[ la Maiorescu cu un
bilet din parte-i. Maiorescu citi ]n scrisoare b[nuiala lui Slavici c[
poetul ar fi greu bolnav, dar v[z`nd pe Eminescu lini=tit =i
z`mbitor, nu crezu nimerit s[-l iscodeasc[ mai departe (210, 214,
V). }n fond, era ]ncredin\at c[ mintea lui Eminescu se clatin[, c[ci
acesta, lu`nd masa cu el, cu c`teva zile ]nainte, se ar[tase, ]n
nepotrivire cu firea sa, \an\o=, declar`nd c[ ]nva\[ limba albanez[
=i c[ vrea s[ se fac[ monah (224, IV). }n sufletul poetului ]ns[
ultimul z[plaz al judec[\ii se pr[bu=ise =i ]nchipuirea n[v[lea
clocotitoare. }ntre omul din ajun =i cel de acuma nu era nici o
deosebire. G`ndurile =i sentimentele erau acelea=i, numai sim\ul
compatibilit[\ii imagina\iei cu realitatea fusese distrus. Iat[ de ce
302 G. C[linescu

putem p[=i mai departe la cercetarea firii =i concep\iei eminesciene


chiar pe acest teren sumbru =i aburos.
Eminescu ]=i d[du numaidec`t seama c[ durerile sale erau un
ecou stins al suferin\elor ob=te=ti, c[ acestea fuseser[ pricinuite
de de=[n\area demagogic[ a liberarilor, care s[r[ciser[ \ara cu
reformele lor, =i cum regele era simbolul noilor st[ri de lucruri,
fa\[ de patriarhalitatea vechilor domni s[raci, solu\ia se impunea,
putem spune, de la sine: regele trebuia ]mpu=cat. Poetul se duse,
a=adar, la cafeneaua Cap=a =i ]ncerc[, vocifer`nd din ce ]n ce mai
tare, s[ conving[ de acest silogism impecabil pe dna Cap=a, care
=edea — ]nsp[-im`ntat[, ca orice burghez[ pa=nic[ — la cas[.
Apoi scoase revolverul din buzunar, hot[r`t s[ se \ie de cuv`nt.
Gr. Ventura, care se afla acolo, se ar[t[ cucerit numaidec`t de
aceast[ idee =i propuse poetului s[ mearg[ ]mpreun[ cu tr[sura
la Cotroceni, unde, desigur, regele nu se g[sea. }ntorc`ndu-se pe
splaiul D`mbovi\ei, lui Ventura ]i veni ideea c[ o baie ar fi prielnic[
lui Eminescu, =i de aceea ]l l[s[ la baia Mitraszewski (54), ]n str.
Poli\iei nr. 4. Poetul uitase acum de neajunsurile regalit[\ii =i,
v[z`ndu-se ]n ap[, fu n[v[lit de dorin\a talazurilor marine =i de
voluptatea somnului ve=nic pe \[rmul m[rii (220):
Mai am un singur dor: S[ m[ l[sa\i s[ mor
}n lini=tea serii, La marginea m[rii...
Crez`ndu-se, probabil, decedat, el continu[ s[ stea culcat ]n
ap[, sub curgerea etern[ a robinetelor, p`n[ ce, sp[rg`ndu-se u=a
]n prezen\a comisarului C. N. Nicolescu de la sec\ia 18, a lui Const.
Sim\ion, V. Siderescu, G. Oc[=ianu =i a altora, fu readus la suferin\i.
Sub impresia unei idei funebre =i solemne, ceru lui Siderescu “o
pereche de pantaloni negri, negri detot”. }n minte ]i veni acum
stingerea fericit[ a c[lug[rului Euthanasius =i via\a f[r[ prihan[
a lui Ieronim din Cezara =i, cum =tia c[ aceste personaje nu sunt
dec`t alte fe\e ale persoanei sale, binecuv`nt[ pe toat[ lumea,
=optind rug[ciuni pentru fericirea ei (152, 224, IV).
Via\a lui Mihai Eminescu 303

Dna Catinca Slavici, n. Szöke, ]n casa c[reia, din Pia\a Amzei


nr. 6, locuia poetul, ]nsp[im`ntat[ de turbulen\a lui, scrisese, ]n
zorii zilei de mar\i, 28 iunie/10 iulie 1883, lui Titu Maiorescu un
bilet care tr[deaz[ o sil[ ]ndelung st[p`nit[ =i o oroare burghez[,
lipsit[ de orice eufemism: “Dl Eminescu a ]nnebunit. V[ rog face\i
ceva s[ m[ scap de el, c[ci e foarte r[u”. (221) Dac[ Ion L. Caragiale
pl`nse c`nd auzi grozava =tire (224, IV), ziarele vesteau pe scurt
=i cu cruzime un eveniment pe care foarte mul\i ]l socoteau
inevitabil, bizuindu-se pe manifest[rile artistice... nes[n[toase ale
poetului: “Dl Mihail Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a
]nnebunit. Dl Paleologu va lua direc\iunea sus-zisului ziar”. (73)
Poate nu mai crud[ fu nefericita =i seaca epigram[ a lui Al.
Macedonski, care ]ns[ atrase autorului indignarea unanim[ (112):
Un X... pretins poet — acum Destinul s[u n-ar fi mai bun,
S-a dus pe cel mai jalnic drum... C[ci p`n[ ieri a fost n[uc
L-a= pl`nge dac[-n balamuc +i nu e azi dec`t nebun.
Chiar Veronica Micle, aflat[ de Iacob Negruzzi ]n societatea
unui t`n[r ofi\er, ar fi primit =tirea cu nep[sare =i ironie (152).
Prietenii, ]n frunte cu Titu Maiorescu, care pl[ti 300 lei (224,
IV), ]l internar[ pe dat[ ]n Sanatoriul “Caritas” al d-rului +u\u,
din strada Plantelor, pentru ca profe\ia poetului s[ se ]ndepli-
neasc[:
Unde-s =irurile clare din via\a-mi s[ le spun?
Ah! organele-s sf[rmate =i maestrul e nebun!
}n schimb, Gh. Eminovici, venit la Bucure=ti, declar[ c[ las[
asupra lui Maiorescu “toat[ ]ngrijirea material[ =i moral[“, iar
un frate, probabil Matei, smulse criticului ceasornicul de aur al
poetului (224, IV).
La ospiciu, unde fusese transportat ]n chip brutal =i nu ]n
ve=mintele sale, r[mase ]n apa b[ii, Eminescu se p[r[si tot mai
mult ]n voia fantasmelor, con=tient totu=i ]n r[stimpuri c[ sc[pase
fr`nele din m`ini =i c[ arm[sarul logic zburase. Nu recuno=tea
304 G. C[linescu

pe prieteni sau se pref[cea, l[s`nd ochii ]n jos, c[ nu-i cunoa=te,


manifest`ndu-=i credin\a c[ boala nu-i va trece niciodat[. Dar
boala lui nu era =i aceea pe care =i-o ]nchipuiau prietenii. El ]=i
sim\ea memoria strivit[ de acea ap[sare ]n jurul craniului =i se
plimba n[valnic ]n c[utarea versurilor =i rimelor ce-i populase
mintea p`n[ atunci (221). }ndurerat c[ uitase s[ vorbeasc[ toate
limbile ce crezuse a =ti p`n[ atunci, adic[ latin[, italian[, spaniol[,
rom`n[, francez[, german[, englez[, albanez[, lituan[, paleoslav[,
ruseasc[, polon[, bulgar[, s`rb[, greac[, neogreac[ =i turceasc[
(ms. 2255, f. 375), ]=i f[cea un r[boj al lor. Apoi, ca s[-=i ]ncerce
memoria, declama din Homer sau din Virgil (210, 206), bun[oar[
din Odiseea:
Spune-ne, muz[ divin[, de mult iscusitul b[rbat ce
Lung r[t[ci dup[ ce-au d[r`mat Troada cea sf`nt[,
Multe cet[\i de oameni v[zu =i daturi deprinse,
Multe-n urma lui sup[r[ri pe mare avut-au,
Chibzuind pentru sufletul lui, alor s[i ]nturnare,
Dar pe tovar[=i el nu m`ntui cu toat[ a lui grij[ etc.
(ms. 2281, f. 76)
p`n[ ce, ]ntunec`ndu-l uitarea, alerga pe goale hexametre, ]n
vanitatea celei mai inextricabile elucubra\ii.
Impulsiunile sale suflete=ti r[m`neau nestr[mutate. Un biet
nebun “bulgar”, care ]i scutura ]n ne=tire o cutie de chibrituri la
ureche, ]l arunc[ ]n toate furiile. I se p[rea nemaipomenit, de
neiertat ca un “bulgar” s[-=i ]ng[duie at`ta familiaritate fa\[ de
d`nsul, care ve=tejise pe adversarii xenofobi ]n privin\a lui, denun-
\`ndu-i ca nu mai pu\in alogeni:
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toat[ greco-bulg[rimea e nepoata lui Traian.
Deoarece =ederea la Sanatoriul “Caritas”, unde-l tratase cu
cloral, morfin[, vezic[toare, b[i ale membrelor inferioare, nu folosi
lui Eminescu, Maiorescu puse la cale, ]n toamn[, c`nd se ]ntoarse
Via\a lui Mihai Eminescu 305

din str[in[tate, trimiterea lui la Viena, ]n sanatoriul d-rului


Obersteiner de la Ober-Döbling, unde fusese internat =i Lenau.
D`ndu-i-se ca ]nso\itor cel mai bun prieten, Chibici-R`vneanul,
coleg de =coal[ =i de universitate, Eminescu fu suit ]n tren cu ]nt`ile
ploi de toamn[. La 2 noiembrie 1883 sosi, rev[z`nd, dup[ o
trecere de 12 ani, ora=ul celei mai frumoase tinere\i, cu mintea
]ntunecat[ =i chinuit[ de n[luci (86):
Unde-i vremea aurit[, C`nd l-aceea=i =coal[ nalt[
Oare c`nd s-a fi ]nturs? Vizitam acela=i curs.
}n gar[, amintindu-=i poate c[ acolo luptase pentru ]nf[ptuirea
unit[\ii morale a rom`nilor ]n preg[tirea =tiutului congres de la
Putna, strig[, ]n clipa cobor`rii din tren: “Rom`nia liberat[!
Rom`nia liberat[!”, l[s`ndu-se sprijinit de dr. C. Popasu, nepotul
lui Titu Maiorescu (205). Viena era plin[ de amintirea visurilor
de tinere\e, de chipul dulcii Baudius sau al necunoscutei blonde
cu p[r de aur, al d-rei Rezi =i, poate, al Veronic[i. De aceea, ]n tot
timpul mersului de la gar[ la sanatoriu, Chibici a avut de luptat
cu poetul, c[ci acesta trimitea s[rut[ri tuturor femeilor de pe
drum, voind s[ sar[ din cupeu.
A=ezat ]n marginea Vienei, ]n mijlocul unui mare parc cu flori
=i arbori, sanatoriul era o vil[ elegant[ =i auster[, ]n stil neoclasic,
cu peron central sprijinlt pe =ase coloane zvelte, cu aripi simetrice
de o parte =i de alta, terminate prin c`te un mic fronton grec.
Ferestrele mari, sec\ionate ]n zone geometrice, un imens gazon
]n fa\[ =i masivuri verzi de tufe, tonul cenu=iu al tencuielii, toate
acestea d[deau un aer de lini=te des[v`r=it[ =i de p[r[sire. Sub
peronul acestei cl[diri se opri cupeul lui Eminescu, fiind primit
cu mult[ =i psihiatric[ deferen\[ de d-rii Obersteiner =i Leidesdorf,
care aflaser[ c[ pacientul era socotit drept unul din cei mai de
seam[ poe\i rom`ni (86).
La ]nceput, sub imperiul otr[vii din s`nge, Eminescu, delir`nd,
se l[s[ ]n voia halucina\iilor min\ii sale, care ]ns[ sunt, precum
306 G. C[linescu

vedem, o re]ntoarcere pe drumul vechilor deprinderi morale =i


intelectuale. A=a, de pild[, botez[ pe cei din juru-i cu nume regale
=i ilustre ca regele Norvegiei, regele iudeilor, ]mp[ratul Chinei,
Heinrich Heine, din interesul l[untric pentru Nord, Extremul
Orient =i literatura german[ ce-l ar[tase intotdeauna, c`t =i din
nevoia de a tr[i ]n mijlocul unei lumi alese. Cu un =tergar legat
]n jurul capului =i suit pe un scaun, conjura duhurile prin formula
“Abra Kadabra”, a=a cum, ]ntr-o nuvel[ senza\ional[ din tinere\e,
v[zusem c[ face un erou al s[u, ori predica iritat, merg`nd
necontenit prin odaie =i tr`ntind u=ile, aprins ]nc[ de indignarea
foiletoanelor =i Scrisorilor din ultimii ani. Apoi, devenit sentimen-
tal, c`nta ne]ntrerupt, ca ]n clipele de bun[ dispozi\ie, de bun[
seam[ din repertoriul s[u favorit, adic[ Frunz[ verde de piper sau
Eu sunt Barbu L[utarul. Mintea ]i era ]nc[ ap[sat[, r[spundea greu
la ]ntreb[ri =i f[r[ leg[m`nt (86). Odat[, ]ns[, preocupat mereu
de ideea na\ionalit[\ii noastre, g[si de cuviin\[ s[ demonstreze
regelui Iudeii, adic[ lui Obersteiner, zis =i H. Heine, poate dintr-o
asem[nare ce i se p[ru b[t[toare la ochi, c[ limba rom`n[ e cea
mai veche, deoarece se trage din graiul dacic. Mersul ne]ntrerupt
prin odaie, c`ntecul =i oratoria ]l extenuase, dar logica era impla-
cabil[, c[ci Eminescu se socotea asemeni unui ceas ]ntors ce nu
se mai poate opri din proprie putere. Subtilitatea min\ii se
dovedea, a=adar, oric`nd. C[ci cu ce oare po\i mai nimerit compara
o minte ]n aiurare dec`t cu roti\ele delicate ale unui ceasornic ce
alearg[ p`n[ la istovire, prin ruperea piedicii basculante ce le
opre=te ritmic =i le d[ un sens? (221).
}n cur`nd, datorit[ ]ngrijirilor medicale, scripetul min\ii poetu-
lui ]=i ]ncet[ rostogolirea, =i bucuriile libert[\ii incon=tiente se
mistuir[. Din ianuarie 1884, poetul se potoli deodat[, devenind
pe m[sura ]nsenin[rii mai t[cut =i mai trist. Nu mai c`nta. +tia
acum c[ cei din jurul lui nu sunt regi =i citea c`te ceva ca o
]ncercare a min\ii. La 12 ianuarie veni s[-l viziteze Maiorescu,
care ]ns[ nu st[tu dec`t vreo c`teva clipe, primit sumbru =i cu
Via\a lui Mihai Eminescu 307

ne]ncredere de poet (86). P. P. Carp, de asemenea, ]l v[zu, apoi


Th. Rosetti. F[r[ s[-=i aminteasc[ de ]nceputul bolii, Eminescu ]=i
d[dea seama acum de ceea ce se ]nt`mplase cu sine =i era totodat[
ru=inat =i ]ngrijorat de viitor. Nu =tia cine-i pl[te=te pensiunea =i
asta ]l sup[ra, date fiind obi=nuitele sale susceptibilit[\i. Pe de
alt[ parte, vedea viitorul ]naintea sa c[scat ca o pr[pastie. +tiindu-l
nebun, nimeni nu i-ar fi dat vreo ]ntrebuin\are =i el ar fi r[mas pe
drumuri. Totodat[ ]i era foame, o foame n[prasnic[, ce mic=ora
dimensiunile alimentelor =i care poate fi o form[ posibil[ a bolii
de care suferea, dar f[r[ ]ndoial[ =i o strigare a trupului s[u
zdrav[n =i v`njos. Fiindc[ se pl`ngea de neajungerea alimente-
lor, d-rul Leidesdorf ]l invit[ la mas[, dar el se sfii s[ mearg[, sub
cuv`nt c[ hainele sale nu erau curate. Primi, ]n sf`r=it, s[ ia masa
cu Obersteiner. Acum citea — din Hebbel — discuta cu doctorul
asupra literaturii germane =i f[cea c`te o mic[ plimbare ]n tr[sur[
prin Viena cu nepotul lui Maiorescu. Este de re\inut c[ poetul, cu
toate aten\iunile de aici, dorea s[ se ]ntoarc[ c`t mai grabnic ]n
\ar[, ]mboldit de instinctul sigur de patrie al celor ce se simt pe
sf`r=ite (221). C`nd se socoti ]ndeajuns de ]nchegat la minte,
compuse o scrisoare c[tre prietenul Chibici, care, ca toate cele
scrise ]n epoca aceea turbure, tr[deaz[ o chibzuin\[ ]ndelung[
asupra tuturor punctelor, o grij[ caligrafic[ deosebit[, o =ov[ire
=i o temere ca nu cumva un fir rupt al frazei s[ dea de g`ndit
asupra s[n[t[\ii sale mintale.
“Iubite Chibici — scria acolo. Nu sunt deloc ]n stare s[-mi dau
seama de boala cumplit[ prin care am trecut, nici de modul ]n
care am fost internat aici ]n ospiciul de aliena\i. +tiu numai at`t
c[ boala intelectual[ mi-a trecut, de=i fizic stau destul de prost.
Sunt slab, r[u hr[nit =i plin de ]ngrijire asupra unui viitor care de
acum ]nainte e f[r[ ]ndoial[ =i mai nesigur pentru mine dec`t
oric`nd”.
Dup[ ce ]ntreb[ de soarta c[r\ilor sale de la Bucure=ti =i de
ceasornicul de aur d[ruit de tat[-s[u =i r[scump[rat de la un
308 G. C[linescu

anume Sim\ion, unde ]l amanetase, se ruga de Chibici =i de


prieteni s[-l scoat[ odat[ de acolo:
“Fii bun, iubite Chibici, =i r[spunde-mi cum stau lucrurile cu
mine. Doctorii de aici ]mi vorbesc de d. Maiorescu =i de tine. Eu
=tiu despre tine c[ n-ai mijloace pentru a ]ngriji de mine ]n starea
]n care sunt. }mi sunt, dar, necunoscute m[surile pe care d.
Maiorescu va fi binevoit s[ le ia ]n privire-mi =i v[d de pe alt[
parte c[ doctorii de la institut nu =tiu asemenea nimic, ci se m[rgi-
nesc a-mi cita numele d-sale =i al t[u, ceea ce — ]n izolarea ]n
care m[ aflu — nu e de natur[ a m[ satisface. +i ]n adev[r, nu-\i
po\i ]nchipui starea ]n care un om se afl[ ]ntr-un institut de aliena\i
dup[ ce =i-a venit ]n fire. Neav`nd nimic de lucru, ]nchis al[turi
c-un alt individ, hr[nit r[u precum se obi=nuie=te la spitale =i l[sat
]n prada celor mai omor`toare griji ]n privirea viitorului, mi-e fric[
chiar de a-mi pl`nge soarta, c[ci =i aceasta ar fi interpretat ca un
semn de nebunie. Astfel, f[r[ speran\[ =i plin de amare ]ndoieli,
]\i scriu, iubite Chibici, =i te rog s[-mi l[mure=ti pozi\ia ]n care
m[ aflu. Eu a= vrea s[ scap c`t se poate de cur`nd =i s[ m[ ]ntorc
]n \ar[, s[ m[ satur de m[m[liga str[mo=easc[, c[ci aici, de c`nd
m[ aflu, n-am avut niciodat[ fericirea de-a m`nca m[car p`n[ la
sa\iu. Foamea =i demoralizarea, iat[ cele dou[ st[ri continue ]n
care petrece — Nenorocitul t[u amic — M. Eminescu”. (221)
Maiorescu, dup[ sfatul medicilor, nu g[si nimerit[ ]ntoarcerea
a=a de timpurie acas[, =i cu o nobil[ =i rece solicitudine hot[r]
trimiterea pentru c`tva timp a poetului ]n Italia, pentru ca cei
din urm[ nouri ai furtunii trecute s[ se mistuie ]n uitare. Cu banii
str`n=i de Junimea =i ]nso\it iar[=i de Chibici-R`vneanul, Eminescu
porni ]n ziua de 26 februarie c[tre Italia. }nainte de a p[r[si
sanatoriul, d[rui doctorului Obersteiner volumul s[u de poezii cu
dedica\ie scris[ ]n litere gotice: “Dem hochgeehrten Herrn Dr. Ober-
steiner zur gütigen Erinnerung an M. Eminescu”. Volumul acesta ]l
alc[tuise, dup[ cum se =tie, Maiorescu, mai mult ca s[ justifice ]n
fa\a poetului, b[nuielnic =i m`ndru, izvorul cheltuielilor f[cute
cu boala sa (86).
Via\a lui Mihai Eminescu 309

Poetul, care c`ntase, dup[ Gaetano Cerri, a=a de lapidar moarta


Vene\ie, ]nc`t numele ilustrei cet[\i de pe Adriatic[ este pentru
mul\i din noi str`ns legat de al s[u:
S-a stins via\a falnicii Vene\ii.
N-auzi c`nt[ri, nu vezi lumini de baluri;
Pe sc[ri de marmur[, prin vechi portaluri
P[trunde luna ]n[lbind pere\ii...,
p[=i ]n re=edin\a dogilor cu sufletul stins =i obosit. Sosit noaptea
=i dus de la Ponte di Ferro, ]n gondol[, spre hotel, Eminescu, a
c[rui inim[ ar fi trebuit s[ tresalte de emo\ie, fu cuprins de
nelini=te =i fric[ la pleosc[itul surd al valurilor, la strig[tul lop[ta-
rilor =i la tremurarea ]ntoars[ de lumini =i umbre. F[r[ s[ vrea s[
vad[ pe c`ntatul San-Marc, nici s[ p[=easc[ m[car de dou[ ori
printre porumbei, ]n fa\a Procura\iilor =i a Campanilului, el ceru
chiar din acea sear[ s[ plece dis-de-diminea\[ la Floren\a, ceea
ce se =i ]nt`mpl[. Nici Floren\a lui Dante =i a lui Michelangelo, cu
palatele sale de piatr[ grea =i cu verzuia clopotni\[ a lui Giotto,
nu pare s[-l fi atras mai de aproape. G`ndurile sale toate erau
pentru o englezoaic[ de care se ]ndr[gostise =i a c[rei urm[ o
pierdu (167). Neafl`nd-o, se hot[r] s[ se ]ntoarc[ ]n \ar[. +tiind
c[ Rom`nia este la r[s[rit, ie=i afar[ din Floren\a, r[t[cind o zi
]ntreag[. Noaptea t`rziu, plin de r[ni la picioare, se ]ntoarse la
Pensione Pera (221), unde locuia cu Chibici-R`vneanul. “Nu mi-ai
spus tu — se scuz[ — c[ de aici \ara noastr[ se las[ drept la
r[s[rit? Am mers =i eu spre r[s[rit”. (145, 149).
}n \ar[, prietenii se sf[tuiau ce rosturi s[ fac[ poetului la sosire.
Timpul sta s[-=i ]nceteze apari\ia, iar Eminescu ar mai fi avut
nevoie de odihn[. B[tr`nul Eminovici murise de cur`nd, murise
sinucis =i fratele Nicolae; Matei, ofi\erul, t[cea la R. S[rat, numai
sora Henrieta se mai interesa de soarta fratelui Mihai (33). Th.
Rosetti oferi lui Eminescu g[zduire la Sculeni, la mo=ia sa, al\ii
se g`ndir[ la Creang[ sau la preotul En[chescu din Ia=i, c[rora
Junimea le-ar fi dat o desp[gubire (221). Oricum, Maiorescu
310 G. C[linescu

medita ]n chip foarte serios la existen\a poetului, pentru care


agonisise, din cotiza\ii, fondul unor ajutoare lunare, p`n[ la
g[sirea unui post. Eminescu nu voia s[ stea ]ns[ la \ar[, =i nici la
Ia=i nu dorea s[ mearg[. La 17/29 martie, c`nd porni ]nspre
patrie, poetul era hot[r`t pentru Bucure=ti, de=i n-ar fi vrut s[
dea acolo ochii cu Slavici. Dup[ o =edere de c`teva s[pt[m`ni la
Bucure=ti, ]n a=teptarea g[sirii unui rost (Slavici pretinde chiar
c[ au petrecut “]mpreun[“, adic[ s-au ]nt`lnit, dac[ nu cumva e
vorba de g[zduire, fiindc[ lucrurile lui Eminescu trebuie s[ fi
r[mas la el), poetul se duse s[ se stabileasc[ la Ia=i, unde pre=e-
dintele Caracudei, Miron Pompiliu, ]l g[zdui ]ntr-o mic[ od[i\[
]n centrul ora=ului (210, 221, 91 b).
Prietenilor li se ]nf[\i=[ un Eminescu surpat suflete=te, cu ochii
ve=teji, p[r[si\i de g`nduri, greoi la fapt[ =i la cugetare, monosi-
labic ]n r[spunsuri, f[r[ nici o vlag[ =i de o senilitate, de o ]ntu-
necare trist[ a oric[rei dorin\i de via\[, zguduitoare (167). Se
socotea un om os`ndit, “ein aufgegebener Mensch”, incapabil de a
mai face ceva bun pe aceast[ lume, =i c`nd, arunc`nd ochii pe o
carte, ]=i sim\ea creierul ap[sat de st`nci grele, descurajarea lua
chipul unui dureros oftat. De aci sumbra mu\enie cu care ]nt`m-
pina ]ntreb[rile unor prieteni =i lipsa oric[rui impuls la fapt[. Spre
a-l scutura din iner\ie =i a-i da ]ncredere ]n puterile proprii, prie-
tenii ]i propun s[ fac[ inventarul unor documente istorice. El merse
]ntr-adev[r s[ le vad[, le r[sfoi ]n sil[ =i apoi, ]nvins de greutatea
de a le aduna, declar[ c[ manuscrisele erau lipsite de orice valoare
(221).
}n cur`nd fu nevoit s[ se mute la Burl[, dar aici ]l sup[ra
comunitatea locuin\ei, de=i ar fi putut foarte bine s[ ia cu chirie o
odaie mobilat[ pe seama sa. Se f[cuse ]ns[ zg`rcit, din acea fric[
de viitor ce-l st[p`nea de c`\iva ani =i pentru c[, e drept, nu vedea
nici o situa\ie neted[, d`ndu-=i totodat[ seama c[ n-ar fi ]n stare
s[ ]ndeplineasc[ nici o munc[ lucrativ[. Cu greu ]l ]nduplecar[
prietenii ca din cei 1.500 de franci, pe care ]i \inea str`n=i bine,
Via\a lui Mihai Eminescu 311

s[-=i cumpere haine =i cele de trebuin\[. Ace=ti bani proveneau


din edi\ia poeziilor de la Socec, din restul sumei ce i se ]ncredin\ase
pentru c[l[toria sa ]n Italia, c`t =i din ceea ce, lunar, primea prin
Chibici de la Junimea. Ajutoarele, ]n loc s[-l consoleze, ]l ]mpie-
treau de ru=ine =i dezn[dejde. S[ nu fii ]n stare s[ scrii sau s[
munce=ti, s[ vegetezi ]ntr-o lini=te f[r[ sens, ]nv[luit[ ]n comp[-
timire =i dispre\, acestea erau g`ndurile ce munceau pe poet atunci
c`nd Vlahu\[ veni s[-l vad[, prin iunie 1884. +ederea zadarnic[
=i tr`nd[via min\ii ]l ]ngr[=aser[ ]ntr-un chip penibil, ]nce\o=`ndu-i
ochii. C[r\ile sale, pe care nu se hot[ra s[ le cear[, erau ]ntr-o
lad[ la Bucure=ti, un post de subbibliotecar prin demisia lui
Philippide nu devenise ]nc[ vacant, revizoratul pe care ]l dorea
mai cu drag[ inim[ nu i se oferea, astfel ]nc`t, m`hnit de z[d[rni-
cia zilelor sale, dorea s[ moar[ c`t mai cur`nd (221).
Fie curiozitatea, fie ]ndemnul sincer de a aduce o raz[ de
lumin[ ]n sufletul ]nnegurat al poetului, unii prieteni luar[ pe
Eminescu =i-l duser[ pe la vestitele cr`=me periferice cu vin bun,
printre care Bolta-Rece. Prinz`ndu-se ba cu profesorii de liceu
Dogaru, V`rgolici, +tefan Cerchez, ba cu Petre Grigoriu, poate =i
cu Creang[, poetul sc[pa de sub supravegherea vigilent[ a junimi=-
tilor dietetici =i disp[rea ca-n vremurile bune prin cr`=mele
m[rgina=e, iar toamna prin vii pe la Socola, hoin[rind toat[ ziua,
dormind ]n f`n ca la Putna. Odat[ Miron Pompiliu trebui s[-l
aduc[ cu birja de la Socola, unde ]l r[piser[ amicii. Dac[ pentru
s[n[tatea fizic[ aceste petreceri erau d[un[toare, ]n sufletul poe-
tului se rupse deodat[ un nour negru, =i bucuria ]ncepu s[ str[bat[.
}ntr-adev[r, prin august 1884, Missir, raportorul c[tre Junimea
bucure=tean[ a st[rii poetului, ]l g[si pe acesta mult mai sprinten
=i mai bine dispus, exprim`ndu-=i ]ndoielile amare de alt[dat[ ]n
form[ glumea\[ =i resignat[ =i resping`nd sfaturile igienice cu
amenin\area derizorie c[ se va face c[lug[r sau se va omor] cu
stricnin[. Se ar[ta chiar dispus s[ lucreze dac[ cineva l-ar fi
]ndemnat cu tot dinadinsul la aceasta. Dus la b[ile Repedea din
apropiere, nu voi s[ fac[ hidroterapie (221). Se preumbla des prin
312 G. C[linescu

ora=, din centru c[tre ]mprejurimi, ie=ind din strada L[pu=neanu


spre P[curari, la r[sp`ntia acestei str[zi, care domina R`pa
Galben[, cu strada Ci=meaua P[curari, unde se afla o stinghie de
lemn. Rezemat cu coatele de ea, privea ]ndelung priveli=tea dealu-
rilor ]nconjur[toare, Galata, Cet[\uia sau Repedea, ]ntr-o mut[
contempla\ie, apoi se ]ntorcea, absorbit, spre ora= pe l`ng[ zidul
caselor, netezindu-=i din c`nd ]n c`nd lunga sa coam[ (169).
Poetul frecventa, dealtfel, =i Junimea ie=ean[, care a mai r[mas
acolo, cu Convorbirile, p`n[ la 1885, c`nd s-a mutat definitiv la
Bucure=ti, dar aici n-avea nici ce citi, nici ce spune, scufundat ]n
obi=nuita sa apatie, ce p[rea muta ]nf[ptuire a Glossei:
Tu r[m`i la toate rece, Te ]ntreab[ =i socoate
De te-ndeamn[, de te cheam[; Ce e r[u =i ce e bine;
Ce e val, ca valul trece, Toate-s vechi =i nou[ toate:
Nu spera =i nu ai team[; Vreme trece, vreme vine.
}n jurul acestui om petrificat, Creang[, om simplu, dar ad`nc,
se ]nv`rtea cu cl[tin[ri din cap =i iubire evlavioas[. }n bordeiul
din strada |ic[ul de Sus, Eminescu mai suia =i acum s[ stea pe
patul de sc`nduri din cerdac, dar f[r[ volubilitatea confesional[
ce f[cea farmecul ]nt`lnirilor de alt[dat[ (46). La banchetul de
la Hotel Traian, cu prilejul centenarului mor\ii lui Horia (21 oct.
1784—1884, dar amintirea ori serbarea ]ns[=i se bizuie pe o
eroare, c[ci Horia a murit la 28 februarie 1785), la care luar[
parte =i cei doi tovar[=i, dup[ cuv`nt[ri entuziaste =i ]nchin[ri de
pahare ]n s[n[tatea tuturor bunilor rom`ni, =i ]ndeosebi a celor
de peste mun\i, ]n toiul petrecerii, c`nd capetele erau mai ]nfier-
b`ntate, m[t[h[losul fost diacon se urc[ pe mas[ =i \inu cu glas
tare =i ap[sat aceast[ mustrare: “D-apoi bine, domnilor, s-a b[ut
]n s[n[tatea cut[ruia... =i cut[ruia... S[-mi da\i voie s[ amintesc
c[ numai ]n s[n[tatea aceluia care a f[cut poezia (=i cit[ o cunoscut[
compunere ]n stil popular) nu s-a b[ut. Beau deci ]n s[n[tatea
lui Mihai Eminescu”. Aplauze =i urale furtunoase zguduir[ deodat[
sala, =i to\i ]ncepur[ s[ strige: “Tr[iasc[ Eminescu! Eminescu...
Via\a lui Mihai Eminescu 313

Eminescu s[ vorbeasc[“. Dar Eminescu, nep[s[tor, ca =i c`nd ar


fi asistat la un spectacol str[in, ]ndep[rtat, ]ncre\i de c`teva ori
fruntea ]ntr-un z`mbet silnic =i r[mase placid, cu privirea pironit[
]n farfurie. }n cele din urm[ se ridic[ =i, ]n ova\iile celor de fa\[,
b[u pentru \[r[nimea rom`neasc[ (66, 169).
Acum locuia ]ntr-un fel de pod al unei =uri de piatr[, ce se afla
]n curtea hanului lui Bacalu (atunci Hotel Rom`nia, mai apoi
Pastia). Era ceva f[cut parc[ anume pentru autorul S[rmanului
Dionis: o odaie de pod joas[ =i larg[, cu o singur[ u=[-fereastr[,
la care urcai pe o scar[ de lemn repede =i exterioar[. Un pat, o
mas[ =i un scaun de brad, c`teva c[r\i =i jurnale pe jos erau
uneltele casnice de totdeauna ale poetului (66). Din cauza petrece-
rilor tot mai dese, starea fizic[ se ]n[sprise, vermina ulcerelor
reap[ruse pe picioare, de=i mintea ]i era a=a de limpede, ]nc`t el
putea a=terne pe h`rtie r`nduri clare =i pline de ascuns umor ca
aceste (149,221):
“Drag[ Chibici, de vreme ce residez la [H]otel Rom`nia (vechiul
han al lui Bacalu), ]ntr-o hulub[rie pu\in recomandabil[ din orice
punct de vedere, e lesne de-n\eles c[ nu am unde pune lucrurile
mele, ]nc`t ar fi foarte bine dac-ai p[stra tu ]nc[ c`tva timp a=a-
numita mea lad[, de=i presupun c[ acest lucru nu e tocmai pl[cut.
S[n[tatea mea sc`r\`ie ]ntruna, ca o moar[ de mult stricat[,
ba poate ireparabil[. S[pt[m`na aceasta am avut friguri =i dureri
de cap; c`t despre picioare — ele sunt ]ntr-o stare a=a de pl`ns,
precum erau ]n Bucure=ti. O trist[ iarn[ m[ a=teapt[ =i o trist[
via\[. Te rog dar s[ iei tu lada de la Sim\ion, dac[ nu mai e cu
putin\[ s[ stea acolo p`n[ ce starea mea se va-ndrepta, dac[ e
cu putin\[ s[ se-ndrepte vrodat[“.
Cer`nd s[ suplineasc[ orele vacante de istorie la =coala
comercial[, ]i fur[ date orele de geografie =i statistic[, al c[ror
program se compunea “dintr-un dic\ionar de nume proprii =i de
cifre”. Cum n-avea c[r\i de specialitate =i putere de munc[,
]ns[rcinarea aceasta i se p[rea o “belea”. A profesat totu=i un an
=colar, de la 1 oct. 1884 la 1 sept. 1885 (125, 221).
314 G. C[linescu

}n aceast[ toamn[ spiritual[, cu cea\[ sub\ire =i ploaie trist[ =i


m[runt[, petrecu Eminescu ]nc[ un an. }n vara urm[toare, 1885,
]l g[sim la Andrejevsky, Liman, l]ng[ Odesa, trimis de prieteni prin
cotiza\ii s[ fac[ b[i la stabilimentul d-rului Jachimowicz. La Odesa
nu fusese dec`t pentru medicamente =i tutun, aci se plictisea de
moarte. V`ntul =i valurile lacului ]i m[surau cu fream[tul lor golul
zilelor, care i se scurgeau “uniforme =i monotone ca b[t[ile unui
ceasornic de perete”. Aci nu cuno=tea pe nimeni, to\i vorbind
ruse=te sau le=e=te, =i singura-i lectur[ era o edi\ie a lui Heine,
r[t[cit[ prin terfeloagele doctorului secundar. B[ile de n[mol
sp[lar[ ]ntruc`tva de ulcere pe acest Iov al poeziei, care cerea
acum, de la prieteni, spre a se ]ntoarce acas[, vremea devenind
ploioas[, nervus rerum, adic[ bani (221). La 2 septembrie scria
din Odesa, unde tr[sese la un hotel de m`na a treia, “Hotel
Strassbourg”.
Pe ziua de 24 septembrie 1884, i se d[duse lui Eminescu postul
de subbibliotecar, p[r[sit de A. Philippide (M. O., nr. 142 din 30
sept. 1884), ]n aceea=i Bibliotec[ a Universit[\ii unde cu zece ani
mai ]nainte fusese bibliotecar. Superiorul s[u era acum I. Cara-
giani. Aci =edea la biroul s[u din fund, ]n fa\a intr[rii =i, dup[ ce
]mp[r\ea cele c`teva c[r\i cerute, se cufunda, ca orice om cuminte,
]n lectur[. Din scripte rezult[ c[ func\iona mai ales la serviciul
de ]nregistrare, ]ndeplinind =i unele m[runte sarcini birocratice
(R. F., VI, 2, 1939). }ntr-o zi de prim[var[ fu v[zut cobor`nd pe
stradela Universit[\ii ]nspre strada Alecsandri, ]n haine curate de
doc alb =i cu must[\ile rase. Tr[s[turile masive ale fe\ei, mai
rotunde acum, buzele c[rnoase =i pletele date pe spate ]i alc[tuir[
atunci o fugitiv[ masc[ de ]n[l\are sever[ asupra lucrurilor =i de
lini=te l[untric[, ce ]l ]ntinerea ]n ochii privitorilor. Dar nu fu dec]t
o privire de soare ]n amurg, c[ci must[\ile rec[zur[ iar[=i obosite,
pe un rictus amar baudelairian.
Se pretinde iar[=i c[, de s[rb[torile Cr[ciunului 1885, Emines-
cu ar fi fost la Cern[u\i, la sora sa Aglae Drogli, =i cu acest prilej
ar fi fost luat de prietenii locali =i la Suceava, la +tefan Dracinski,
Via\a lui Mihai Eminescu 315

directorul gimnaziului, care ]=i serba ziua onomastic[. Erau de


fa\[ prieteni =i cunoscu\i de mult: A. Daskievici, Vasile Bumbac,
+tefureac, C. Mandicevski, I. Isopescul, dar Eminescu r[mase
mereu ]ntunecat =i cu gura ]ncle=tat[, chiar atunci c`nd catihetul
gimnaziului, Scharnagel, d[du ca etimologie a numelui Eminescu
cuv`ntul “eminere”, “a se ridica deasupra altora”, ceea ce era
adev[rat =i prin talent, =i prin suferin\[ (82).
}mprejurarea de a cobor] zilnic pe o scar[ ca de cote\ =i cu un
picior =ov[ielnic f[cu ca, ]ntr-o bun[ zi — dup[ versiunea cea mai
veridic[ de crezare, pe vreme de iarn[ — Eminescu s[ alunece pe
ghe\u= =i s[-=i fractureze piciorul. L-au dus la Spitalul Sf. Spiridon,
unde a stat c`teva s[pt[m`ni, vizitat des de prieteni, de Pompiliu,
Burl[ =i Humpel ]ndeosebi, =i juc`nd =ah (66).Este posibil ca
aceast[ ]nt`mplare s[ fi fost ]n noiembrie 1884, c`nd I. Caragiani
raporteaz[ c[ poetul era internat la Sf. Spiridon, unde ar fi trebuit
s[ stea p`n[ la Anul Nou. Cu un =uier a pagub[ popular ]=i exprim[
ne]ncrederea ]n vindecarea sa: “Hei, hei, nu mai calc[ iarb[ verde
piciorul lui Eminescu”, dar ]n genere era resemnat, lini=tit p`n[
la umor,de un umor care prevestea o nou[ abandonare ]n voia
spumelor demen\ei. C`nd a ie=it de acolo, a fost dus de prieteni
]ntr-o nou[ locuin\[, pl[tit[ din contribu\iile lor, o od[i\[ la etajul
al III-lea din casele Lep[datu de pe str. L[pu=neanu, simpl[ ca
toate celelalte prin care ]=i purtase os`nda (77). Se mai vorbe=te
iar[=i de o mansard[ a caselor Iby-Succesori (48), unde avea ca
vecin[ pe o b[tr`n[ pianist[ englez[, ce f[cea s[ r[sune podul de
ruladele ei sentimentale (159).
Poetul fusese p`n[ aci numai un om cu mintea ]ntunecat[ la
r[stimpuri =i cu chinul surd al acestei nefericiri. Dar pe ]ncetul
\es[tura fin[ a instinctelor morale se destram[, =i bolnavul alunec[
pe pov`rni=ul lung al ]njosirilor. Bea f[r[ cump[t =i, ]mpins de un
instinct erotic congenital, b`ntuia caféurile-chantante, pierz`nd
nop\ile =i istovind ultimele energii suflete=ti. L[sa biblioteca cu
u=ile deschise ]n voia ]nt`mpl[rii, nu ]nsemna c[r\ile eliberate ]n
registru =i-=i ]nsu=ea garan\iile b[ne=ti pentru c[r\i. Ba cerea bani
316 G. C[linescu

— dintr-o teroare l[untric[ de lipsuri — nu numai prietenilor, ci


=i necunoscu\ilor (221). }mbr[cat ]ntr-un palton, livid, din buzu-
narele c[ruia — veche obi=nuin\[ de vagabond — scotea alune
spre a le ron\[i — =i cu o p[l[rie ]nalt[ pe cap, era v[zut asediind
femeile, de pild[, pe curtezanele germane de la Hotelul Vanghele,
pe care le implora pe nem\e=te: “Fräulein...Fräulein, machen sie
auf”, a=a cum chemase odat[, cu versuri de foc, femeia ideal[:
Vino! Joac[-te cu mine... cu norocul meu... mi-arunc[
De la s`nul t[u cel dulce floarea ve=ted[ de lunc[.
Dar cum femeile nu-i aruncau dec`t oc[ri =i expedi\iile se
terminau cu interven\ia poli\iei, vechiul misoginism al poetului
se traduse ]n acte reale, =i Eminescu alerga s[ pedepseasc[ pe
Dalila, apuc`nd pe doamne de turnura ]nvoaltelor lor rochii,
convins probabil, dup[ o logic[ abscons[, c[ rochiile lungi erau
un semn al min\ilor scurte, precum ]n versurile:
A=adar, c`nd plin de visuri urm[re=ti vreo femeie,
Pe c`nd luna, scut de aur, str[luce=te prin alee
+i p[teaz[ umbra verde cu fantasticile-i dungi:
Nu uita c[ doamna are minte scurt[, haine lungi.
. . . . . . . . . . . . . . .
C`nd vezi piatra ce nu simte nici durerea =i nici mila,
Dac-un demon ai ]n suflet, feri ]n l[turi, e Dalila!
Toate g`ndurile =i impulsiunile lui de alt[dat[ g`lg`iau acum
]n prezent, ca apa turburat[ a unui pu\, scoas[ afar[ de un tr[snet.
Cerea vin =i c`nta cu sentiment Cucuruz cu frunza-n sus, b[tea cu
bastonul ]n z[plazuri =i ziduri sau sp[rgea ulcelele ]n=irate de o
b[tr`n[ pe parii unui gard (90), f[r[ ]ndoial[ din nevoia interioar[
de a vedea dac[ lumea pe care o tr[ie=te e aievea sau este o pro-
iec\ie a fantaziei sale somnambulice. La teatru se ]ntindea pe banc[
spre a figura efectul firesc al unor atari spectacole =i f[cea zgo-
motos =i obstinat observa\ii critice, determinat numai de instinctul
drept[\ii eterne (52, 77, 221). +i, cu toate acestea, g`ndurile lui
Via\a lui Mihai Eminescu 317

erau mereu limpezi, dar c`nd voia s[ ia parte la discu\ii, roti\ele


min\ii ]i sf`r`iau m[runt ]n cap =i se ]ncurcau, ]mping`ndu-i
s`ngele ]n obraji, =i atunci poetul, ]ntristat, se l[sa ]n voia memoriei
=i declama cu ochii ]n tavan din versurile sale (46):
+i privind painjeni=ul din tavan, de pe pila=tri,
Ascultam pe craiul Rhamses =i visam la ochi alba=tri.
Mintea sub\iat[ de cultura german[ ]=i g[sea mai repede
expresia ]n nem\e=te, pentru care motiv poetul intra ]n magazinul
de muzic[ al lui Kaufmann-Gala\i, unde putea schimba c`teva
vorbe nem\e=ti =i asculta roman\e pe versurile sale (159). O trist[
notorietate ]nv[luia pe omul bl`nd, z`mbitor, cu plete pe spate.
Sergen\ii de strad[ ]l t`rau ca pe un Christ domol, c`nd ordinea
public[ li se p[rea primejduit[ (68, 221). Lumea =i copiii se \ineau
droaie, =i poetul tindea s[ devin[ un fel de atrac\iune a urbei.
C`te un burghez profita atunci de aceast[ scen[ — care-i r[scolea
vechi orori — spre a face didactic o demonstra\ie moral[ odraslei
sale: “Uite a=a p[\esc — zicea — to\i cei care fac poezii, ]nnebunesc
ca d`nsul” (52). Firea sa idilic[, re]ntoars[ prin ac\iunea bolii, ]i
redob`ndea repede buna dispozi\iune, =i un somn pe canapeaua
desfundat[ a comisariatului =i o \igare ]i redau z`mbetul luceferian
=i regatul de himere.
}ntr-acestea ]ns[ gloria, ajutat[ de nefericiri, se ridica puternic[
pe orizontul zilei. Poeziile poetului, a=a de semnificative, profetice
chiar, pentru via\a sa, circulau prin b[ncile liceelor =i nu to\i tinerii
priveau tragedia lui Eminescu din simpl[ curiozitate. Nicolae
Iorga, elev ]n clasa a VI-a la liceul din Boto=ani, citea cu colegii
s[i Poeziile (97), iar cei de la Liceul Na\ional din Ia=i, unde era
director Vasile Burl[, vedeau cu bucurie pe omul cu palton vechi
m`nc`nd alune de la dugheni\a lui Ghi\[ Olteanu de l`ng[ liceu,
fiindc[ el c[p[ta pentru ei de la prietenul s[u Burl[ ]nvoirea de a
merge la teatru (52). La =colile de fete reputa\ia era cu at`t mai
mare, cu c`t fetele, mai duioase, g[seau ]n versurile sale un ali-
318 G. C[linescu

ment sentimental d[t[tor de fiori. C`te una ofta ]n versuri naive


de dorin\a de a-l cunoa=te (77):
Ah! unde e=ti, poete, s[-\i spun adev[ratu!
C[ tu cu-a tale versuri e=ti tainic adoratu!
Odat[ Miron Pompiliu duse pe poet la o expozi\ie a +colii
centrale de fete, la care acela preda limba rom`n[, =i-i prezent[
pe una din adoratoare, autoarea versurilor de mai sus. }naltul poet,
privind aspru =i distrat fata, mirat[ pu\in de dezordinea hainelor
lui p[tate =i bo\ite, dup[ c`teva observa\iuni asupra alb[strimii
ochilor =i a luciului de aur al p[rului, ]ntreb[ sever dac[ avea
turnur[, urm[rind sever =i implacabil pe Dalila (77).
Peste var[, Eminescu fu dus iar de prieteni la b[ile Repedea
de l`ng[ Ia=i (224, V). Purt[rile sale du=m[noase fa\[ de femei
d[inuir[ =i aici, ]ndrept[\ite ]n parte de teroarea admiratoarelor
de felul cunoscutei Riria, care ]l urm[rea cu asiduitatea ei, ]n fraze
convertite, apoi ]n astfel de proz[ ritmic[:
“Poetul: — Hai s[ trecem peste punte; n-auzi cr`ngul cum te
cheam[? Ca s[ mergem ]nspre d`nsul inima nu te ]ndeamn[? }n
p[durea ]nverzit[ =i sub coama ei cea deas[, \i se =ade mult mai
bine ca-n aceast[ str`mt[ cas[, unde stai cu to\i la vorb[ =i te ui\i
pe tine toat[, =i la=i s[ se iroseasc[ g`nd =i inim[ bogat[.
Riria: — Te ]n=eli, zilele acestea am vorbit vorbe pu\ine; am
visat =i zi =i noapte, tot g`ndindu-m[ la tine; dar izvorul =i p[durea,
cu to\i c`nt[re\ii s[i, m[ ademeneau ]ntruna s[ m[ duc iar[=i la
ei. Pl`ngeau frunzele cu dor, c[ci lipsea poetul lor!”
Eminescu dovedi o luciditate deosebit[, r[spunz`nd admira-
toarei inoportune cu aceste ironice incoeren\e hamletiene: “Fru-
mos glas ai. Nu cumva e=ti Mama-P[durii, care ai ]mprumutat
glasul vreunei z`ne, s[ vii s[ ademene=ti strigoii?” (180)
}n noiembrie, noile atentate ]mpotriva doamnelor =i stricarea
a vreo dou[ felinare or[=ene=ti hot[r`r[ pe p[rin\ii urbei s[
interneze pe poet ]ntr-un ospiciu (61). }n urma unui raport medical
Via\a lui Mihai Eminescu 319

semnat de d-rii Iuliano =i Bogdan, poetul fu predat de un gardist


din Ia=i, ]n ziua de 9 noiembrie 1886, Ospiciului de aliena\i de
l`ng[ M[n[stirea Neam\ului. I. Caragiani se gr[bi s[ cear[
]nlocuirea lui din postul de subbibliotecar (19 noiembrie). A.
Vlahu\[ vizit[ spitalul patru ani mai t`rziu =i-l g[si curat =i ]n
ordine, sub ]ngrijirea casierului Bont[=, a=ezat ]ntr-o veche zidire
de vreo 20 de ]nc[peri cu cerdac, ]n spatele m`n[stirii, ce servise
pe vremuri de tipografie. }n curtea mare, verde, ]mprejmuit[ cu
z[plazuri, =i pe s[li, se ]nv`rteau vreo 60 de pacien\i, contempla\i,
]n lipsa ]ndelung[ a medicului, de ochiul vigilent al unui mo=
Balomir, alienist improvizat =i n[stru=nic (234). Pacien\ii, rom`ni,
\igani, evrei, mistici, epileptici sau furibunzi, se ar[tau ]n toat[
]mpestri\area lor la mas[, pe care, la sunarea unui clopot, o luau
fie ]n refectoriu, fie afar[, ]n gr[din[, dup[ anotimp. O can[ pentru
ap[ =i o lingur[ de lemn alc[tuiau tac`mul fiec[rui pacient (217).
Aci petrecu Eminescu vreo cinci luni, ]ngrijit ]ns[ cu mai mult[
b[gare de seam[, medic fiind un dr. Ursulescu. Leon Onicescu,
casier administrator, ]n lipsa c[ruia intrase, ]l g[si ]n haine
ospitalice=ti =i cu bonet[ pe cap ]ntr-o camer[ cu ]nc[ unsprezece
aliena\i, unii furibunzi, =i f[r[ nici o excep\ie de tratament. Poetul
era totu=i mul\umit =i vesel, ned`ndu-=i socoteal[ unde se afl[.
}n primele luni de iarn[ fu agitat, av`nd perioade de furie, cu
lovituri de pere\i =i alte incon=tien\e mai joase, pentru care motiv
i se decret[ ca diagnostic delirium tremens, suferin\[ ce =tim c[
este o urmare a alcoolismului. Din ianuarie se ]nsenin[ ca prin
farmec, =i scrisorile sale sunt o dovad[ de aceasta. C`nd poetul
se dezmetici, ar fi fugit ]ntr-un sat din apropiere, ]n hainele
spitalului. Fusese adus la m`n[stire ]ntr-o complet[ lips[, ]ntr-o
“mizerie de nedescris”. Burl[ ]i d[duse un palton lung p`n[ peste
genunchi. Casierul, spre a distra pe poet, ]l puse s[ copieze ni=te
tabele de nutriment, =i Eminescu m[rturisi disperat c[ a gre=it,
amestec`nd maz[rea cu fasolea. Ca =i c`nd nici un v[l nu ar fi
trecut asupra min\ii sale, Eminescu scria limpede, plin de lini=tit[
320 G. C[linescu

demnitate, lui Vlahu\[, s[ ]nceteze de a-l mai umili prin subscrip-


\iile publice (190):
“Nu te pot ]ncredin\a ]ndestul c`t de odioas[ e pentru mune
aceast[ specie de cer=etorie, deghizat[ sub titlul de subscrip\ie
public[, recompens[ na\ional[ etc. E drept c[ n-am bani, dar
aceasta e departe de a fi un motiv pentru a ]ntinde talgerul ]n
public. Te rog, dar, s[ desistezi cu des[v`r=ire de la planul t[u,
oric`t de bine inten\ionat ar fi, de a face pentru mine apel la
public. Mai sunt destule alte mijloace onorabile pentru a-mi veni
]n ajutor, iar cel propus de voi e desigur cel din urm[ la care a=
avea vreodat[ recurs”.
Totodat[ se observ[ la poet o redob`ndire a voin\ei de a scrie,
care nu l-a mai p[r[sit. E adev[rat c[ poezia De ce nu-mi vii, pe
care o trimite de aci la Convorbiri literare, nu poate fi scris[ acum,
prin ]nsu=i con\inutul ei lini=tit-erotic. Poetul punea pe h`rtie
versuri vechi, =tiute pe dinafar[, spre a da lumii iluzia produc-
tivit[\ii sale, f[ptuind prin aceasta o ]nduio=[toare fraud[ (188).
Pe la ]nceputul lunii februarie ]l vizitar[ Creang[ =i Mor\un.
Om[tul era gros “de o palm[ domneasc[”. Povestitorul v[zuse, ]n
zorii zilei, din arhondaricul m`n[stirii, un curcubeu spre r[s[rit,
ce i se p[ru semn de schimbare ]n bine (40273).
La 10 aprilie 1887, Eminescu p[r[si M`n[stirea Neam\ului,
dar ]n loc s[ se duc[ la Ia=i, unde postul de subbibliotecar nu-l
mai a=tepta, =i din ru=inea poate de a mai da ochii cu lumea care
]l v[zuse ]n gesturi nechibzuite, nimeri (condus de un G. Buzescu
p`n[ la Pa=cani) la Boto=ani, la sor[-sa Harieta. Acolo, ]ntr-o
c[su\[ mic[, ]n fund de ograd[, ]n strada Sf. Niculai, nr. 8 (109,
227), acea fat[ b[tr`n[, oloag[, spijinit[ =i ]mpiedicat[ totdeauna
]n mers de ni=te “ma=ini... ]n greutate de 5 oca, de fier”, tr[ia din
venitul a 5.000 de lei, l[sa\i de b[tr`n (61). Era o femeie de o
de=tept[ciune natural[, de=i ]nv[\ase singur[ s[ scrie, cu o curiozi-
tate de a cuno=ate, ce-i da o umbr[ de u=oar[ scrinteal[, pesimist[
=i ea ]n felul ei =i sarcastic[; cu fa\a dur[, l[ptoas[, buze groase
Via\a lui Mihai Eminescu 321

virile, cu un aer ambigen, ]ntr-un cuv`nt, de mascul evirat. Harieta


nutrea pentru Eminescu poetul un respect religios =i agresiv =i,
c`nd acesta p[=i pragul casei sale, ea crezu c[ fusese aleas[ de
providen\[ s[ redea omenirii pe marele creator ]ntunecat.
Abia ajuns la Boto=ani, Eminescu fu din nou ]nv[luit ]n ce\urile
ce se ridicau din s`ngele lui infectat cu lues =i pe care mijloacele
primitive de atunci nu ajungeau s[-l limpezeasc[. Acum demen\a
misogin[ =i furibund[ disp[ruser[ dar le luase locul o abulie grav[,
n[uc[, ce pironea pe poet cu ochi inexpresivi ]ntr-un punct mort,
f[c`ndu-l s[ m[n`nce sau s[ se mi=te, mut, numai la ]ndemnul
altora. Iov se umpluse iar de r[ni pe picioare, =i o cunun[ grea de
dureri pe cap ]l f[cea s[ b[nuiasc[ una =i la creier. Doctorii reco-
mandar[ internarea pacientului la Spitalul Sf`ntul Spiridon din
localitate (103), ]ns[ cur`nd trebuia s[-l ]ntoarc[ acas[, fiindc[
nu voia s[ se hr[neasc[ sau s[ ia medicamente dec`t din m`na
surorii sale. De la ]nceputul lui mai, deci, Henrieta ]=i lu[ ]n serios
func\iunea de infirmier[ — de care era foarte m`ndr[ — =i ]ncepu
— ]n conformitate cu prescrip\iile medicilor — s[-l adape pe
bolnav cu iod, s[-l scalde ]n b[i de romani\[ =i s[-l frece de istov
cu mercur vreme de o lun[ de zile, ]n care poetul fu =i ]n primejdie
de a arde din cauza unui foc grozav ce a izbucnit atunci ]n ora=
(61). C`nd A. C. Cuza =i Miron Pompiliu venir[ la Boto=ani s[
vad[ pe poet, asistar[ la o scen[ =i ]nduio=[toare, =i grozav[. Sosi\i
la miezul nop\ii, merser[ de-a dreptul la casa poetului, ]n u=a
c[reia b[tur[. O jum[tate de ceas a=teptar[ apropierea unui zgo-
mot surd de fier[rie =i de trup t`r`t. Henrieta se trudise s[-=i pun[
fiarele la picioarele moi din pricina c[rora, strigat[ noaptea de
bolnav, se t`ra pe br`nci p`n[ la patul lui. A doua zi Eminescu ]i
privi n[uc, f[r[ s[-i recunoasc[, =i n-avu dec`t un mic fulger ]n
ochi atunci c`nd Cuza ]i citi una din poeziile scrise ]n ne=tire, din
memorie, pe buc[\i de h`rtie ghemuite =i apoi azv`rlite pe jos (66).
}n cur`nd ]ns[, mul\umit[ ]ngrijirilor doctorului Isac, fu mai
bine =i putu s[ scrie — a=a cel pu\in pretindea Henrieta, iar noi
322 G. C[linescu

credem s[ ]n=ire pe h`rtie, ca de obicei, versuri din memorie —


=i s[ ias[ la plimbare, pe c`mp, la bra\ cu sor[-sa (61,97). Or[=enii
]l v[zur[ din nou p[=ind pe strad[ cu ]nf[\i=are de s[n[tate =i
veselie, pricinuit[ mai mult de fa\a neted[, ras[, ]mbr[cat ]n haine
groase de aba, de=i era cald, =i tr[g`nd cu voluptate din cr`mpeiul
unei \ig[ri. C`nd ie=ea singur, b[tea locurile m[rgina=e ori aleile
din gr[dina V`rnav =i se oprea s[ asculte ciripitul p[s[rilor sau s[
culeag[ c[r[bu=i =i g`ng[nii de pe jos, pe care apoi le \inea ]n
palm[ p`n[ ce-=i luau zborul, viet[\ile acestea m[runte p[r`ndu-
i-se poate cunoscute de atunci de c`nd le c`ntase ]n C[lin:
}n ve=m`nt de catifele, un bondar rotund ]n p`ntec,
Somnoros pe nas ca popii gl[suie=te-ncet un c`ntec;
O coji\[ de alun[ trag locuste, podu-l scutur,
Cu mustea\a r[sucit[ =ede-n ea un mire flutur;
Fluturii mul\i, de multe neamuri, vin ]n urma lui un lan\,
To\i cu inime u=oare, to\i =[galnici =i berban\i.
Vin \`n\arii l[utarii, g`nd[ceii, c[r[bu=ii,
Iar mireasa vioric[ i-a=tepta-nd[r[tul u=ii.
Deoarece Eminescu se ]nt`lnea cu Scipione B[descu, prieten de
redac\ie, aflat acum la Boto=ani, care putea s[-l atrag[ la un pahar
de vin, Henrieta, vigilent[, se t`ra adesea la bra\ul lui, poposind
din c`nd ]n c`nd pe un scaun cerut la vreo dughean[ (61).
Existen\a lui Eminescu ar fi fost o problem[ grav[ dac[ prietenii
=i admiratorii nu s-ar fi g`ndit s[-i trimit[ bani. }nc[ de pe c`nd
se afla la M`n[stirea Neam\ului, Eminescu fu rugat de un num[r
de tineri din Ia=i, elevi ai =colii de pictur[, s[ dea ]nvoirea facerii
unei colecte. Poetul nu r[spunse nimic, sim\ind oprobriul unei atari
ajutor[ri. Lu`nd t[cerea ca o aprobare, inimo=ii tineri lansar[ 500
de liste de subscrip\ie, pe care fiecine era obligat s[ subscrie numai
zece bani. Mul\i au refuzat s[ dea =i acest gologan, dar s-au str`ns
totu=i c`teva mii de lei, nu f[r[ a se da o publicitate penibil[
nefericirii poetului. Dou[ concerte organizate la Ia=i, ajutoare
personale din partea lui A. C. Cuza =i a lui V. A. Mor\un mai alc[-
Via\a lui Mihai Eminescu 323

tuir[ o sum[ de peste o mie de lei. Ace=ti bani fur[ trimi=i pe


m[sura agonisirii =i contra chitan\[ Henrietei Eminescu, la Boto-
=ani, care ]i ]ntrebuin\[ pentru nevoile poetului. Sufletul acestei
ini\iative era de fapt Cornelia Emilian, femeie autodidact[ =i ambi-
\ioas[, pe care se pare c[ o ]mpingea la fapta cea bun[ =i dorin\a
de a face ]n ciud[ Veronic[i Micle, pe care n-o putea suferi. Nici
Henrieta nu mistuia, dealtfel, pe “b[l[uca”, pe “berecheta”, astfel
]nc`t din ura a dou[ femei se n[scu pentru poet o asisten\[ str`ns[
=i ap[s[toare. Henrieta chivernisea banii =i-i ascundea grijuliu
pentru ni=te socoteli de via\[ ]mpreun[ cu fratele-s[u ce =i le f[cea,
iar pe de alt[ parte b[nuim, dup[ anume contradic\ii ]n confirma-
rea sumelor, c[ poetul primea c`te o sum[ de bani pe care o dosea.
Lupt[ tragic[ ]ntre doi neferici\i ]n dorin\a de mai bine (61).
Fa\[ de interesul pe care ]l ar[tau gazetele pentru starea lui
Eminescu (Rom`nia liber[ din Bucure=ti a lui Laurian reproducea
din c`nd ]n c`nd buletine dup[ Curierul rom`n boto=[nean,
redactat de Scipione B[descu), amorul propriu al vrednicilor
cet[\eni ai urbei Boto=ani fu zg`nd[rit, =i 60 de in=i semnar[ c[tre
Consiliul general jude\ean acest strig[t de iubire (27 mai 1887):
“Cet[\eanul ilustru, b[rbatul virtuos, poetul suav =i neimitat:
Mihai Eminescu, se afl[ de c`teva s[pt[m`ni ]n ora=ul nostru, ]n
casa surorei sale d-ra Henrieta Eminescu. Mult[ lume aicea
cunoa=te suferin\ele extreme de care e atins[ sora poetului =i pu\ini
s-au g`ndit p`n[ la ce semn prezen\a nepre\uitului oaspe apas[
din aceast[ cauz[ existen\a acestei fiin\e. Lipsit[ aproape definitiv
de libertatea pasului, ea vede cu durere c[-i e peste putin\[ a
prodiga spre u=urarea scumpului ei frate toat[ ]ngrijirea de care
l-ar ]nconjura dac[, pe l`ng[ bog[\ia afec\iunilor ce o leag[ de
fratele s[u, s-ar sim\i ]nt[rit[ =i de vigoarea s[n[t[\ii. }nchipui\i-v[
o sor[ devotat[ =i iubitoare, pironit[ pe ni=te picioare artificiale
curs de 10 zile =i 10 nop\i ]naintea unei figuri pierdute =i mute,
dinaintea unui frate ce refuz[ a m`nca, ce nu articuleaz[ o singur[
silab[ =i ve\i avea icoana sf`=ietoare a celor ce se petrec ]n casa
bunei d-re Henrieta Eminescu.”
324 G. C[linescu

Peti\ia se ]ncheia cu aceast[ superb[ tirad[:


“Boto=anii, care dup[ veacuri va veni cu certitudine necontesta-
bil[ s[ recupereze onoarea c[ satul Ipote=ti din apropierea ora=ului
au dat na=tere omului genial, are azi dreptul =i datoria nem[rginit[
de a p[=i ]n fa\a sa =i cu lacrimile ]n ochi a-i zice:
“Copil al nostru! Product din s`ngele acestor locuri! Nu voim ca
viitorul s[ arunce asupr[-ne v[lul ru=inei =i un oprobiu f[r[ margini.
E=ti fala noastr[ =i nu te-om p[r[si” etc.”
Onoratul Consiliu jude\ean, ce se ]ntruni peste vreo dou[
s[pt[m`ni (14 iunie 1887), g[si lucrurile mult mai ]ncurcate. Dl
C. Leca, ]ngrijorat de soarta patriei, zise c[ Eminescu era prea
mare pentru jude\, c[ci el a servit \ara, c[ ar fi incorect s[ i se
dea ajutor, c[ s-ar crea precedent =i c[ ]n sf`r=it trebuiesc “c[z[-
rme”. Mult mai prudent, dl Savinescu propuse a se da bani poe-
tului “precomp[nit”, nu o dat[ c`t ]i trebuie, ci dup[ mijloacele
bugetare, la care dl Leca r[spunse c[ admite ]n principiu a se da
ajutor, “]ns[ s[ nu se precipiteze”, ci s[ se lase pe toamn[.
Prefectul, Th. Boldur-L[\escu, a sf[tuit atunci pe consilieri s[ nu
ajung[ “la un diapazon str[in de anima\iune”, s[ nu r[m`n[ surzi
=i mu\i =i ]n ]ntuneric, pentru c[ Eminescu fiind “o idealitate ]n
carne =i ciolane trebuie s[ m[n`nce”. }n urma acestui argument
hot[r`tor, se vot[ un ajutor de 120 lei lunar, din iulie 1887 p`n[
la 1 aprilie 1888, din care s-au ordonan\at, abia ]n ianuarie 1889,
1.000 de lei, restul refuz`ndu-se sub cuv`nt c[ poetul “product
din s`ngele acestor locuri” c[p[tase pensie de la stat (159).
Pentru c[ s`ngele cel r[u erumpea pretutindeni pe trup,
Eminescu fu adus la Ia=i, acas[ la +tefan Emilian, unde un num[r
de medici (Otremba, Bottez, Filipescu, Negel =i Riegler) consultar[
pe poet ]n ziua de 14 iulie =i recomandar[ tratamentul antiluetic
]ntr-o localitate potrivit[. }n cele din urm[, r[mase ca poetul s[
plece la Hall, pentru b[i. }nso\it de doctorul Foc=a, Eminescu
porne=te din nou spre str[in[tate, ]ntov[r[=it p`n[ la Vere=ti de
Henrieta, =i se opre=te la Viena o clip[ pentru un consult medical
cu d-rii Neumann, Nothnagel =i Meinert (57). C`nd pe la ]nceputul
Via\a lui Mihai Eminescu 325

lui septembrie poetul se ]ntoarce cu o n[ucire de huruitul trenu-


rilor =i oarecare friguri, Henrieta r[mase ]ncredin\at[ c[ lipsa
]ngrijirilor sale ]l “calicise” (61).
De acum ]ncolo ]ns[ Eminescu era limpezit la cap =i putea s[ scrie.
Multe din scrisorile Henrietei c[tre dna Emilian sunt compuse de poet
=i numai semnate de Henrieta, care se sim\ea m`ndr[ de secretarul
ei. Iat[ de pild[, ce g[sea cu cale s[ r[spund[ ]n stil ]ntr-adins naiv,
pentru sor[-sa, d-rei Emilian, care se afla la Paris:
“Regret c[ nu sunte\i cu totul mul\umit[ ]n Paris, afar[ dec`t
de arte. }mi scrie\i c[ francezii sunt superficiali =i fal=i, ]n adev[r
chiar eu, care n-am nici o cultur[, am ]n\eles c[ francezii nu sunt
n[scu\i pentru a fi oameni de caracter, oric`t de mare este,
]ndealmintrelea, ]nsemn[tatea lor pe terenul artelor =i al =tiin\ei.
C[ unele dame sunt bigote e dup[ p[rerea mea bine, c[ci mai cu
seam[ ]n nenorociri aceasta este mai sigur[ m`ng`iere.
Am auzit c[ ]n Francia nu sunt sobe, ci numai c[minuri; din
cauza asta, se vede, dormitoarele sunt ca ni=te termometre. La
noi ]n \ar[ temperatura e foarte aspr[ =i a ajuns ]n unele zile chiar
la 24 grade sub zero.
Ca nout[\i politice v[ pot comunica c[ la noi ]n Boto=ani
opozi\ia n-a reu=it defel. }n Ia=i, majoritatea celor ale=i e din
opozi\ie, ]ns[ tot ea e pu\in numeroas[.” (61)
Dorind s[ lucreze, Eminescu rug[ pe Maiorescu s[-i trimit[
c[r\ile =i h`rtiile ce se aflau la d`nsul. Dar acesta — dintr-o ]nalt[
pruden\[ de arhivar — nu r[spunse nimic, ceea ce sup[r[ pe poet.
El pl[nuia s[ fac[ o a treia edi\ie a poeziilor, =i ]n acest scop ]=i
cump[rase dou[ caiete groase, legate ]n marochin =i ferecate
am`ndou[ cu dou[ broa=te cu cheie (159). Ar fi lucrat la o dram[
Trei flori albe (174) =i ar fi voit, de asemeni, s[ sf`r=easac[
dic\ionarul de limb[ sanscrit[ pe care-l l[sase la Biblioteca din
Ia=i. Traducerea din Lais ar fi fost ]nceput[ sau f[cut[ aci. C[ ar fi
lucrat ]ns[ cu tot dinadinsul ceva e greu de crezut. Poezia Kama-
deva, pe care o g[se=te A. C. Cuza pe jos, ]n odaia lui Eminescu,
326 G. C[linescu

=i o d[ Convorbirilor spre publicare, era, pe c`t se pare, un lucru


mai vechi. O iubire pentru vreo doamn[ Elena din Boto=ani, pe
aceste vremuri de dezn[dejde, nu pare cu putin\[, =i c`teva versuri
de dragoste aflate ]ntre h`rtiile sale au o rezonan\[ trist[ de
demult (66):
O dat[ te-am v[zut Te v[d a doua oar[,
+i-am stat ]ncremenit, +i glasul t[u l-ascult,
+i crud-a fost durerea — +i =tiu numai at`ta —
Cu care t-am iubit. C[ te-am iubit prea mult.
Devenise ]ns[, f[r[ ]ndoial[, mai sociabil, ie=ea pe strad[ cu
capul plecat, salut`nd sfios chiar pe necunoscu\i (109) =i lua parte
la c`te o petrecere ]n casa vreunui prieten, =ez`nd mai tot timpul
t[cut ]ntr-un col\ de canapea =i bucuros c`nd putea vorbi nem\e=te
cu cineva. }ntr-o asemenea ]mprejurare vorbi despre Faust al lui
Marlowe, al lui Goethe =i al lui Lenau, g[sindu-l superior pe cel
din urm[ =i depl`ng`nd soarta nefericitului Niembsch (174). C`te
un “bonjurist” r[pea din c`nd ]n c`nd pe Eminescu la un pahar
de vin — spre ciuda Henrietei (61).
}n vreme ce Eminescu se plictisea ]n glodosul Boto=ani, Harieta,
]n coresponden\[ deas[ cu dna Emilian, pl[nuia s[ str`ng[ bani
din subscrip\ii, spre a cump[ra o cas[ ]n Boto=ani, ]n credin\a c[
poetul va voi s[ =az[ cu ea. }n acest scop ]ncepuse chiar unele
tocmeli. Stimulat[ de aceast[ speran\[, f[cuse cereri de pensie
pentru frate-s[u c[tre regin[ =i c[tre guvern =i lega banii ]n zece
noduri (61). De=i nu reiese de nic[ieri din scrisorile Henrietei c[
Eminescu s-ar fi aflat la un moment dat f[r[ mijloace de trai, afar[
poate de o stagnare temporar[ a colectelor, Eminescu se t`nguia
c[ de un an nu dispune “de un ban m[car”, c[ a ajuns ]ntr-o mize-
rie at`t de amar[ =i deplin[, ]nc`t nu e condei care ar putea-o
descrie: “p[r[sit de to\i ca o corabie care se ]neac[”. Circulau
atunci liste lansate de C. Mille =i al\ii (ceea ce r[m`ne ]n veci o
pat[ pentru guvernele de atunci, nep[s[toare de soarta marilor
Via\a lui Mihai Eminescu 327

creatori), dar Eminescu declara c[ nu primise nimic, cel pu\in


“direct”. Convingerea noastr[ este c[ pl`ngerile lui Eminescu sunt
ne]ntemeiate =i pricinuite numai de groaza de mizerie de care
suferea =i c[ Harieta dosea banii, cum m[rturise=te dealtfel, spre
a-=i cump[ra cas[.
De aceea, scrisoarea alc[tuit[ de poet c[tre Mor\un, la 10
noiembrie 1887, unde vorbea de “lipsa aproape absolut[ de
mijloace de subsisten\[” ]n care se afla, cer`nd ajutor grabnic, c[ci
“cea mai neagr[ mizerie” ]l amenin\a, trebuie citit[ cu toat[
rezerva cuvenit[ produsului unui om zdruncinat. De asemeni
r[t[cit[ este =i declara\ia poetului c[tre un prieten, c[ merge cu
palton =i galo=i pe ar=i\[, fiindc[ n-are nici haine, nici ghete (227)
— care aminte=te obiceiul poetului de a umbla vara cu galo=i...
spre a nu-=i cur[\a ghetele. }n aceste zile chiar, un comitet
organizase ]n benefeciul lui o serat[ literar[ =i muzical[ ce
produsese vreo 600 lei (106). }n vederea str`ngerii de bani =i a
c[p[t[rii unei pensii, Scipione B[descu f[cea ]n Curierul rom`n
rela\ii ]nfrico=[toare, ce nu corespundeau realit[\ii, fiindc[ poetul
era relativ bine (103, 106):
“Corpul s[u e un adev[rat putregai. R[nile ce-i acoperiser[ mai
tot corpul =i care au disp[rut momentan, sub influen\a curei
suportat[ la Hall, s-au redeschis din nou =i ]nc[ cu mai mult[ furie
ca mai ]nainte. Nenorocitul e la starea cea mai disperat[, neput`nd
p[r[si patul de s[pt[m`ni ]ntregi deja. (}n realitate se interzicea
poetului s[ ias[ din cas[ pe vreme rea.)
+i nici un ajutor de nic[ieri! Ce timpuri, ce societate, ce
barbarie!”
}n acela=i timp, B[descu f[cea o publicitate umilitoare ofrande-
lor de c`\iva lei sau fiorini, care picau de la c`te o persoan[, mai
ales din provincia de origine a Eminovicilor.}n urma acestor
lamente s-a format =i la Boto=ani un comitet, care organiz[ ]n
beneficiul poetului o reprezenta\ie de teatru cu trupa de pribegie
a lui Eminescu, =i anume Fanny Tardini-Vl[dicescu (15 dec. 1887).
328 G. C[linescu
Via\a lui Mihai Eminescu 329
330 G. C[linescu

Beneficiul, ]n sum[ de lei 646, a fost consemnat poetului, parte


]n numerar, parte, spre a nu-i risipi, ]ntr-o chitan\[ a Casei de
economii =i ]mprumut din localitate (106). C`teva luni poetul se
duse s[-=i ridice banii de la cas[, =i o dat[ fu v[zut de cineva d`nd
t`rcoale prin fa\a intr[rii, ]n ploaie, =i codindu-se cu m`na pe
clan\[ dac[ s[ intre ori nu (159). }n cele din urm[, la 2 aprilie
1888, mul\umit[ st[ruin\elor, Camera lu[ ]n considerare acordarea
unei pensiuni de 250 de lei — nu f[r[ 5 infame bile negre — pe
care Senatul o admise abia la 23 noiembrie 1888, decretul fiind
isc[lit de rege la 12 februarie 1889, curm`nd epoca ru=inoas[ a
colect[rilor (61).
Revederea poeziilor sale a trebuit s[ readuc[ ]n sufletul lui
Eminescu toat[ dragostea pentru Veronica, cu at`t mai suav[,
]ntotdeauna, cu c`t era mai ]ndep[rtat[. Poetul i-ar fi scris f[r[
=tirea Harietei: “Drag[ Veronic[, uit[ totul. Nenorocirea care m-a
lovit e destul[ pedeaps[ c[ n-am voit s[ te ascult. Ce via\[
dezordonat[ am dus; toate sfaturile tale erau a=a de sincere, a=a
de bune, a=a de drepte, ]nc`t dac[ ]ndeplineam o parte din ele,
azi n-a= z[cea pe patul de suferin\i. Amintindu-mi de bun[tatea
inimii tale, simt remu=c[ri de faptele din trecut. Ar fi o zi de s[r-
b[toare, ar fi o mare pl[cere ca s[ vii la Boto=ani, s[ m[ vezi unde
sunt bolnav =i din minut ]n minut ]mi a=tept sf`r=itul, c[ci pentru
societate sunt de mult mort.” (123*)
Veronica veni pe nea=teptate, spre ciuda Harietei, care privea
cu indignare cum “]ndr[cita” i-aduce ]n cas[ “o droaie de nesp[-
la\i” =i se ]nchide singur[ cu Eminescu ]n odaie, =opoc[ind planuri
de evadare. +i ]ntr-adev[r, ]ntr-o bun[ zi, Eminescu =i cu Veronica
plecar[ la Bucure=ti, l[s`nd pe Harieta cu blesteme la gur[. Visurile
ei de a cump[ra cas[ =i a tr[i din pensia poetului zburar[ ]n v`nt,
=i de sup[rare se ]mboln[vi, ar[t`nd simptome de oftic[. }n
septembrie 1888, Harieta mai v[zu o singur[ dat[ pe frate-s[u la
Bucure=ti, unde ]l descoperise, dup[ ce mult[ vreme poetul ]i
ascunsese adresa, apoi r[nit[ ]n suflet de prezen\a l`ng[ poet a
Via\a lui Mihai Eminescu 331

acelei femei care venea s[ ridice chiar banii datora\i lui Eminescu
la Boto=ani, ce i s-ar fi cuvenit ei pentru osteneli, c[zu greu bolnav[
(61), =i cur`nd dup[ moartea poetului se stinse =i ea ]n mizerie =i
p[r[sire, dus[ fiind la morm`nt ]ntr-o birj[, de oameni nevoia=i
=i str[ini.
La Bucure=ti, Eminescu veni ]mbiat a-=i re]ncepe activitatea de
gazetar, pe care o p[r[sise de cinci ani, colabor`nd la gazeta
conservatoare Rom`nia liber[, care-i oferea 200 de lei pe lun[,
mai mult ca ajutor. Articolele ce se b[nuiesc a fi de Eminescu (de
pild[ Iconarii dlui Beldiman, semnat cu ini\ialele M. E.) arat[ mult[
chibzuin\[ a judec[\ii =i o lini=te, ]n sf`r=it, a concep\iunii, ]nc`t
nimic nu te-ar face s[ b[nuie=ti c[ sunt scrise de un om care p`n[
mai deun[zi privea lumea cu ochii r[t[ci\i. }n redac\ia gazetei
din Pasajul Rom`n venea ca pe vremuri s[ se a=eze la mas[, dar,
]n loc s[ scrie articole, visa de=tept cu foi de h`rtie ]nainte, pe
care scria caligrafic litere asiriene =i chaldee — ziceau prietenii
— oricum orientale, ]mpins de acea reverie lingvistic[ asiatic[,
ce-l f[cuse s[ se intereseze de gramatica sanscrit[ =i de caracterele
arabe (220). Locuia ]ntr-o od[i\[ la etajul al III-lea al unei case
de raport din Pia\a Teatrului, d`nd ]ntr-un coridor ]ntunecos,
od[i\[ la fel cu toate cele pe care le avusese (70), =i mergea ]n
haine mistuite, cu ]nc[l\[minte desfundat[ =i p[l[rie cu orificii,
de=i, trec`nd cu vederea trista condi\ie de a tr[i din mila altora,
]n nici un chip nu este credibil[ legenda mizeriei poetului,
deoarece =tim sigur c[ era urm[rit pas cu pas de prieteni, =i N.
P[tra=cu era ]ns[rcinat de Junimea s[-i a\in[ calea =i s[-i dea
numai at`\i bani c`\i ]i erau de trebuin\[ (167). Eminescu mergea
la teatru =i pe la cafenele =i declama uneori prietenilor pasaje
]ntregi din Eneida lui Virgiliu, ]nlocuind astfel cu ]nv`rtirea
automat[ a memoriei procesul g`ndirii spontane (206). Din
vechea personalitate ]i r[m[sese mi=c[ri intelectuale subcon=ti-
ente. Se ]nchidea, a=adar, ]n cas[ =i citea mai toat[ ziua cronici =i
scrieri istorice, fiindc[ avea ]ncredin\area c[ trecutul nostru este
332 G. C[linescu

un =ir ne]ntrerupt de martiri. Aceasta o spunea =i lui Panu, care


=edea ]n aceea=i cas[ din Calea Victoriei, deoarece acolo se aflau
redac\ia =i tipografia gazetei Lupta. }ns[ la masa lui Panu, zgomo-
toas[ de prezen\a colaboratorilor, nu se ducea dec`t rar =i f[r[
bucurie, ]nt`i pentru c[ ]mpotriva lui Panu avea o rezerv[ de c`nd
cu ]nt`mplarea lecturii Scrisorii a III-a =i al doilea fiindc[ masa
era g[l[gioas[ de prea mult[ lume =i nu-i pl[cea s[ se expun[. }n
afar[ de c`te o ]nt`mpl[toare ironie sau alt asemenea semn de
vioiciune, =edea mut, cufunadt ]n abis (164). }ncetul cu ]ncetul,
se produce ]n Eminescu o re]nviorare a puterilor spirituale, pe
at`t de nea=teptat[, pe c`t de iluzorie. Poetul ]ncepea s[ p`lp`ie
de arden\a literar[, reac\iona cu mai mult[ impulsivitate la opi-
niile adverse, f[cea planuri de lucr[ri =i ]n cele din urm[ toat[
lumea afl[ c[ poetul scrisese o pies[ de teatru. }ntr-o zi luminoas[
de toamn[, Eminescu, ]mbr[cat cu ]ngrijire =i ]n \inut[ solemn[,
se a=ez[ la masa de lectur[ a Junimii din casa lui Maiorescu =i
citi cu glas vibrant =i bine scandat piesa ]n versuri Lais, spre
uimirea, turburarea =i ]nduio=area tuturor (167). Dar era o
am[gire, c[ci piesa Lais, cump[rat[ de direc\iunea Teatrului
Na\ional cu 50 de lei (126), nu era dec`t o traducere dup[ Le
joueur de flûte a lui Émile Augier =i o dovad[ de confuziunea min\ii
poetului, dac[ ]ntr-adev[r a prezentat-o ca original[. +tiind sau
ne=tiind aceasta, prietenii manifestau o bucurie superlativ[,
chemau pe poet din toate p[r\ile la petreceri, de=i el prefera s[
mearg[ cu ardelenii la birtul +erb[nescu din Hanul Kiriazi, unde
cu capul ]ntre m`ini c`nta doine de jele din Ardeal, ]n ahturile
celor de fa\[. El era dealtfel mai apropiat de cei nevoia=i, =i iubi-
rea lui de proletar se revela acum ca =i alt[dat[ ]n unele gesturi
nechibzuite, dar cu ]n\eles, ca acela de a-=i scoate paltonul slinos,
lung, =i a-l pune pe vreme de ninsoare pe umerii prietenului ce
nu avea asemenea ve=m`nt, sau de a ]ntinde unui cer=etor ple=uv
propria sa p[l[rie (41, 159). Pentru acest motiv, poate, ]l cultiva
pe socialistul C. Mille, p`n[ la locuin\a c[ruia din casa Steiner ]n
Via\a lui Mihai Eminescu 333

str. Academiei urca cu paltonul s[u prea lung, cu pa=i ]ngreuia\i


de mari galo=i (119).
Pe iarn[, un num[r de tineri gazetari (Al. Hodo=, D. M.
Marinescu-Marion, L. Gh. Nicoleanu-Fix, I. Popescu, N. Procopiu,
I. S. R[dulescu-Gut, N. |incu-Tall, Cesar Colescu-Vartic, Dionisie
Miron =i al\ii), ]nduplecar[ pe poet s[ le patroneze o revist[ de
informa\ie cultural[, F`nt`na Blanduziei, cer`ndu-i un singur
articol. Eminescu, consim\ind, le f[g[dui colaborare regulat[, =i
nu numai le d[du articolul de deschidere cerut, Fond =i form[,
dar ]nv`rti el ]nsu=i cu entuziasm =i exces roata ma=inii tipografice,
]n noaptea de 3 spre 4 decembrie, c`nd ap[ru cel dint`i num[r
(67, 154, 220). Pe frontispiciul gazetei, de format jurnal, este
numele facsimilat al lui Eminescu, dat ca fondator, =i un moto
din versurile sale: “Unde vei g[si cuv`ntul, Ce exprim[ adev[rul”.
Mul\i socotir[ gazeta ca fiind a lui Eminescu =i o primir[ cu interes.
}ns[ “me=terul”, cum ]l numeau ciracii, ]n afar[ de dou[ articole
de fond cu caracter teoretic de politic[ european[ =i tendin\e
antidecep\ioniste foarte cumin\i, nu mai fu ]n stare s[ dea dec`t
lucruri ne]nsemnate. De el este urm[toarea traducere din Mark
Twain (67):
C`nd ]ncepe trenul zborul Pentru cursa care cost[
Vine-ndat[ conductorul Treizeci e biletul v`n[t.
+i, sco\`nd perforatorul, Clan\, f[c`nd perforatorul
Face-o gaur[-n bilet. Face gaur[ ]n bilet.
Pentru cursa care cost[ Chor
Zece bani biletu-i alb, Clant! cu to\ii, fra\i iubi\i,
Pentru cursa care cost[ Face\i g[uri unde =ti\i.
Dou[zeci biletu-i verde,
Aceste nevinovate versuri st`rnir[ indignarea cuiva din Moldo-
va, care, nev[z`nd cuv`ntul bort[, crezu c[ poezia este o insinua\i-
une indecent[, spre r`sul, ultimul r`s al lui Eminescu (154). De
Cr[ciun se ]njgheb[ o petrecere a colaboratorilor ]n casa lui C.
B[rc[nescu, cu care prilej poetul a mai c`ntat, ca o leb[d[
presim\itoare de moarte, un c`ntec j[lalnic (9).
334 G. C[linescu

Apoi zidirea m[cinat[ de ape =i \inut[ ]n loc de c`teva ori cu


slabe proptele se curm[ deodat[ de la mijloc =i se n[rui ]n pulberi
pentru totdeauna. Mintea lui Eminescu se risipi din nou, =i vechile
porniri revenir[. C`nta din senin roman\e nem\e=ti, vorbea cu
suspin despre o c`nt[rea\[ vienez[, “cu p[rul galben ca de aur =i
cu glasul ca clopotul” (167) =i frecventa Coloseul Oppler ]n
vederea unei c`nt[re\e “suedeze”, pe care o salut[ ]ntr-o zi,
urc`ndu-se pe mas[, cu un =ervet oriental ]n jurul capului =i
strig`nd formidabil: “Suedeza!” (220). }n cur`nd fu nevoie s[ fie
ap[rat de privirile vulgului =i, ]n acest scop, prietenii, sco\`ndu-l
de la M[rcu\a, unde fusese dus ]nt`i ]n februarie =i unde nu voiau
s[-l \in[, ]l internar[ din nou ]n Ospiciul “Caritas” al d-rului Al.
+u\u din strada Plantelor, nr. 9, ]n care poetul petrecu c`teva luni
de visare dement[ euforistic[ =i viziuni paradisiace, unice clipe
de adev[rat[ fericire ]n via\a sa zbuciumat[. }n seara de 31 martie
1889, Mihai Chintescu, ]ntr-o conferin\[ la Ateneu, populariza,
cu o lips[ regretabil[ de discre\ie, pr[bu=irea poetului (44):
“Doamnelor =i domnilor, fie din s[r[cie, die din indifereren\[,
fie poate din am`ndou[ sau =i din alte cauze, Eminescu e cuprins
de o manie ciudat[, care se termin[ prin o nou[ nebunie, =i
]ngrijirile deosebite din partea sorei sale nu-i servesc la nimic.
Atunci a fost internat la M`n[stirea Neam\u. Dup[ ce se face mai
bine, vine ]n Bucure=ti, unde tr[ie=te mai lini=tit p`n[ la sf`r=itul
anului trecut, c`nd un nou atac de nebunie ]l cuprinde, tocmai
c`nd traiul material ]i era asigurat, c[ci Camera ]i votase o pensie
de 250 de lei pe lun[. }n fine, cea din urm[ coard[ a acestei
fermec[toare lire s-a rupt, =i maestrul e cu des[v`r=ire =i poate
pentru totdeauna nebun.”
La 13 aprilie 1889 se decise instituirea unei curatele, ]n urma
cererii unui consiliu compus din Titu Maiorescu, Dem. Laurian,
+t. Mih[ilescu, I. L. Caragiale, I. Gr. Valentineanu =i Mihail
Br[neanu, acesta spre a se putea primi, prin tutor, pensiunea de
la Stat. Via\a de r[spundere moral[ a poetului ]ncetase (182).
Via\a lui Mihai Eminescu 335

Eminescu p[=i pragul ospiciului ]ng`ndurat =i sobru la vorbire.


Locurile acestea le mai v[zuse, dup[ cum cuno=tea chiar pe unii
bolnavi (232) =i, fire=te, pe d-rul +u\u, “un b[tr`n cu o barb[ mare,
murd[rit[ de tutun, putred[ parc[, cu un mozolit nesuferit de
gingii pustii”. El sim\ea c[ aci are o misiune mare de ]ndeplinit,
=i de aceea cerea de m`ncare =i b[utur[, ca unul ce “nu m`ncase
de mult”, =i mesteca cu mult[ poft[ alimentele, asemeni zidarului
care e pe cale de a se urca pe schele. Cercet[rile sale =tiin\ifice
asupra mecanicii lumii trebuiau duse aici, ]n lini=te, mai departe.
Aplic`nd abstrac\iile matematice la probleme spirituale, voia s[
g[seasc[ principiul vie\ii, fiindc[ descoperise c[ misterul mi=c[rii
=i al vie\ii st[ ]n “mutarea consecutiv[ a punctelor de gravita\ie”,
adic[ ]n “distan\area consecutiv[ ]ntre cele dou[ puncte”. Odat[
pus pe drumul cel bun, ]ncepu s[ n[scoceasc[ diferite demonstra-
\iuni =i aparate, cu scopul de a capta for\a universului, ca, de pild[,
o sfer[ de gumilastic, o cump[n[ =i mai cu seam[ o \eav[ metafi-
zic[ (ms. 2255, ff. 386, 418):
“O \eav[ cu ap[ at`rnat[ drept la mijloc. Oriunde ai atinge
\eava, acul se suie ]n partea opus[. }n \eav[ o m[rgea de plumb
pe un fir de s`rm[ reprezent`nd puterea gravita\iei =i ni\el aer.
Echilibru? Am`ndou[ una peste alta. Dezechilibru? Am`ndou[ fug
]n p[r\i opuse.”
Pe coli mari de h`rtie, el a=ternea s`rguincios ecua\ii =i formule,
ca un om de =tiin\[ care =tie c[ timpul este scump (47). Este
evident c[ asemenea cercet[ri nu se pot face dec`t prin consulta-
\iuni vaste, din care pricin[ Eminescu ]=i ]nsemna numele autori-
lor c[rora le datora ceva, ca Schopenhauer, Kant, Laplace, Pytha-
gora, Ueberweg, Goethe, Tyndall, Robert Mayer, Hartmann etc.
(ms. 2255, ff. 351—433; M. E., I,2). Toate aceste nume ]i =edeau
c`t[va vreme lini=tite ]n minte, apoi, ca spi\ele ro\ilor de locomo-
tiv[, care de prea mult[ rota\ie se transform[ ]ntr-un disc incert,
se amestecau febril. “Ah! — zicea atunci poetul vreunui cunoscut
ce-l vizita. — Ia uite-te cum seam[n[ Pasteur cu Maiorescu! +i tu
336 G. C[linescu

semeni cu Kant! Bietul Kant! Mare om! Am ]nv[\at la el, la Heidel-


berg... Te rog s[-mi aduci toate volumele lui... Eu sem[n cu Schiller
=i cu Faust, al lui Goethe. Am s[ m[ sinucid... A=a a f[cut =i
Hamlet!... Mare om e Shakespeare! Ce tragedian!... Dar Kant!...
Unde mai g[se=ti un Kant!... A murit la 1885!... Am s[ vorbesc cu
el!... Da, am s[ m[ sinucid =i eu ca Hamlet!... Am s[-mi prefac
via\a ]n nimic =i s`ngele ]n vin de Dr[g[=ani!... S[ mor!... +i apoi
— cu vinul s[ m[ vindec!... Ce mare om e Kant!” (65) +i continua
astfel, cu aceast[ subtil[ =i voluptoas[ asociere ]ntre sugestia be\iei
=i a nimicului, a tragediei =i a lucrului ]n sine, ]n care se stre-
curau antipatii =i repulsii =i erori mai vechi: C. A. Rosetti =i Cara-
da. Inep\ia lui Macedonski era dovedit[ matematic: “Dac[ progre-
sul ar fi infinit =i nu numai o reparti\ie inegal[ dup[ timpi, Homer
ar fi trebuit s[ fie un m[gar =i Macedonski un geniu, =i tocmai
contrariul e adev[rat regres – grad, progres + grad.” (Ms. 2255,
f. 386; M. E., I, 2.) Interesul de odinioar[ pentru limbile orientale
(sanscrit[, arab[) =i slave era mai mare ca oric`nd, f[r[ ca, de-
altfel, s[ fie neglijate literaturile clasice =i ]ndeletnicirile artistice.
Declama =i acuma din Homer, Hora\iu =i Virgil =i compunea versuri
originale, ]ntr-o manier[ pur[, lipsite de orice zgur[, dialectice =i
sonore de un aer aurifer, ca, bun[oar[:
At`ta foc, at`ta aur Peste-ntunericul vie\ei
+-at`tea lucruri sfinte, Ai rev[rsat, p[rinte...
sau alte improviza\iuni luminoase pe tema Gloriosul voievod (235).
Merg`nd tot a=a ne]ntrerupt, ]ntr-un palton lung, cu galo=i mari
]n picioare =i m`inile la spate, ]n preocuparea colosalei lucr[ri ce
se c[dea s[ fac[, era, desigur, cuprins de oboseal[ =i de dureri de
cap. Dar avea clipe de odihn[ =i umor, c`nd ]n lungul salon al
ospiciului observa cu ironie de analist pe “colegi” =i p[rea vizitato-
rilor s[i Eminescu cel de totdeauna. La ]nceput, c[uta s[ nu piard[
contactul nici cu prezentul =i, ]n acest scop, cerea gazete =i c[r\i,
ca, de pild[ Coresponden\a lui Jules Goncourt (Lettres) (170, 235).
Via\a lui Mihai Eminescu 337

Lipsit toat[ via\a de avu\ie, el visa acum o bog[\ie imens[,


feeric[. Descoperi ]n pietricelele, buc[\elele de h`rtie =i de lemn
de pe jos bog[\ii mari, pe care ]ncepu s[ le str`ng[ ]n scopul de a
scoate din ele diamante. Nu-i sc[p[ din vedere nici valoarea
incalculabil[ a frunzelor din copaci, pe care le evalua la milioane
=i miliarde, ]nsemn`nd pre\ul pe ele. |inea o contabilitate str`ns[
de comorile sale pe ulucile =i zidurile ospiciului, pl[nuind s[-=i
cumpere mo=ii, bine]n\eles =i Ipote=tii, =i chiar lumea ]ntreag[
]mpreun[ cu institutul, al c[rui proprietar se socotea de fapt.
Greut[\ii ap[s[toare din cap el ]i g[si o explica\iune luminoas[ =i
— ]ntr-anume fel figurat — adev[rat[: avea ]n cap diamante care
]i at`rnau greu (232). Deoarece ]ns[, l[s`nd bog[\iile, el ]nf[\i=a
=i tradi\ia autohton[, fiind Matei Basarab re]ncarnat, regele puse
la cale un atentat printr-un pacient, Petre Poenaru, care, juc`ndu-se
ca din ]nt`mplare cu pra=tia, ]l izbi ]n frunte cu o petricic[.
Eminescu consemn[ aceste fapte judec[torului Brusan, care venise
s[ ]ncheie raportul medico-legal, ]n vederea curatelei, ]n ziua de
12 iunie (182):
“— Cum te cheam[?
— Sunt Matei Basarab; am fost r[nit la cap de c[tre Petre
Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus s[ m[ ]mpu=te cu pu=ca
umplut[ cu pietre de diamant c`t oul de mare.
— Pentru ce?
— Pentru c[ eu fiind mo=tenitorul lui Matei Basarab, regele se
teme s[ nu-i iau mo=tenirea.
— Ce-ai de g`nd s[ faci c`nd te vei face bine?
— Am s[ fac botanic[, zoologie, mineralogie, gramatic[ chine-
zeasc[, evreiasc[, italieneasc[ =i sanscrit[. +tiu 64 de limbi.”
}ntrebat cine era atentatorul, declar[:
“ — Un om bogat, care are 48 de mo=ii, 48 de r`uri, 48 de
garduri, 48 de case, 48 de sate =i care are 48 de milioane.”
Contrariu zvonurilor melodramatice (47), Eminescu n-a suferit
prea mult de pe urma a=a-zisului atentat, care ]i pricinuise o simpl[
338 G. C[linescu

zg`rietur[, =i nu pare s[ fi avut st[ri de agita\iune a=a cum scrie,


cu o vulgar[ declama\iune, Scipione B[descu (105):
“}ndat[ ce-l dezleag[, rupe tot cu o putere de fiar[ =i strig[ de
produce un ecou ]ngrozitor.” }n realitate, sl[bit de marile preocu-
p[ri intelectuale =i de erizipelul, de altfel vindecat, ce i se iscase
pe fa\[ din cauza m`njirii cu necur[\enii a locului zg`rieturii, se
sim\ea ostenit =i doritor de o lung[ lini=te. Totodat[ inima ]i era
tumefiat[ mai demult de o endocardit[, provocat[ de marile ei
b[t[i. }n privin\a clipei pe care a ales-o providen\a spre a re]ntoarce
pe Eminescu ]n eternitate, =tirile sunt destul de contradictorii,
unele d`nd ziua de joi 15 (232), altele de vineri 16 iunie (65).
Aproape sigur[ este aceea de joi 15 iunie, ]n zorii zilei, cum
arat[ actul de deces =i cum, de altfel, s-a s[pat pe piatra morm`n-
tului. Miercuri seara, Eminescu, cu o ultim[ lic[rire de con=tiin\[,
chem[ pe b[tr`nul doctor =i i se pl`nse de mari dureri ]n trup.
R[mas singur, se ]ntinse pe pat =i, c`nd limba sor\ii sale ajunse
pe pragul al doilea al vie\ii, inima se opri =i poetul trecu ]n univers.
Diminea\a, g[sindu-l mort, l-au dus la Spitalul Br`ncovenesc
pentru autopsie, unde, c`nt[rindu-i-se creierul, ]n stare de ramoli-
\ie, se g[si c[ are 1.400 de gr. cam at`t c`t al lui Schiller (157,
159). Doi servitori ai spitalului fur[ trimi=i s[ declare decesul de
moarte al dlui Mihail Eminescu, poet, cei doi ne=tiutori de carte
puneau pecetea degetelor lor b[t[torite:

REGISTRU ST{RII CIVILE PENTRU MOR|I


Bellu
Ortodox-Rom`n

Mihail No. 2935


Din anul una mie opt sute opt deci =i nou[ luna iunie
Eminescu
dio[ septe spre dece ora dou[spredece’ meridiane.
de 43 ani ’
Act de morte’ ’
a D-lui Mihail Eminescu de patru deci =i
poet ’
trei de ani, poet, necasatorit, nascut ]n comuna Boto=ani
nec[s[torit fiul Decedatului Mihail Eminovici alte am[nunte nu sa pu-
Via\a lui Mihai Eminescu 339

tut luoa decedat... la cinci spre dece corent ora trei ante me-
’
ridiane, ]n casa din strada Municipala No. 14 Suburbia Doamna
Balasea.
Martori au fost: Dl. Iordache Munteanu de ani trei deci de
profesie servitor, din acel spital =i D. Ion Stirbu de ani’ dou[
deci =i cinci de profesie servitor din strada aceia=i No. 14 de la
’
acel spital cari au subscris ]mpreun[ cu noi acest act dupe ce li
s-au cetit.
Cazul mor\ii s-a constatat de noi prin doctoru verificator d-l
Sutzu care a =i eliberat certificatul cu No. 161.
F[cut de noi Nicolae Hagi Stoica fiu consiliar al comunei
Bucuresci =i oficiar de stare civil[. Martori n-au =tiut subscri.

Martori (ss) + I. Munteanu


(ss) + I. Stirbu
Offiiciar (ss) H. Stoica fiu
(Din Registru pentru mor\i pe anul 1889 [7]
Prim[ria Comunei Bucure=ti. Oficiul st[rei civile.)

Gazetele Adev[rul, Constitu\ionalul, Rom`nul, Democra\ia pome-


nir[ toate de aceast[ pierdere, =i revistele avur[ cuvinte de jale.
“Na\iunea mea, ]mbrac[ doliu! — se t`nguie Vulcan ]n Familia.
— Literatura noastr[ jele=te! Poezia rom`n[ pl`nge!
Vi s-a d[r`mat o column[, vi s-a stins un luceaf[r, vi s-a r[pit
o podoab[...
Genialul poet Mihai Eminescu a ]ncetat din via\[.” (65)
B. P. Hasdeu, ]n Revista nou[, mustr[ pe contemporani ]n mod
bombastic (88):
“El va tr[i, de=i a murit nebun. +i cum oare s[ nu ]nnebu-
neasc[? }n toate epocele au fost poe\i, pe care fl[m`nda s[r[cie,
uneori numai de=ert[ciunea, pentru o tic[loas[ poman[ ]nso\it[
de o mai tic[loas[ laud[, ]i ]ncovoia t[m`itori dinaintea celor
puternici. }n toate epocele s-au v[zut ]ns[ =i de acele firi seme\e,
]nalte, vrednice de solia ce le-a dat-o dumnezeirea, care niciodat[
n-au ]ntins o m`n[ cer=itoare c[tre vreo m[rire p[m`nteasc[, c[tre
340 G. C[linescu

acei ce uit[ c[ nu s[racii sp[lau picioarele lui Isus, ci Isus a sp[lat


picioarele s[racilor. A=a poet a fost Eminescu.”
Publicul v[zu s`mb[t[ ]n biserica Sf. Gheorghe-Nou chipul
descompus, surpat =i ]mp[ro=at al poetului, cu ochii scufunda\i
de ad`nc[ oboseal[. Un bandaj negru ]n jurul capului, ce acoperea
linia sec\ion[rii craniului (201), fu probabil pentru unii dovada
grozav[ c[ Eminescu murise ucis, a=a cum Harieta ]ns[=i, \intuit[
departe, crezu.
}n dup[-amiaza zilei de s`mb[t[, 17 iunie, la orele 6, cortegiul
]nso\it de un num[r mare de studen\i, gazetari =i prieteni, ]n
fruntea c[rora se aflau primul ministru Lasc[r Catargiu, Titu
Maiorescu, M. Kog[lniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian =i al\ii,
porni spre cimitirul Bellu, trec`nd pe Calea Victoriei, Calea
Rahovei =i c`mpia Filaretului. O ploaie m[runt[ pica din cerul
peste tot acoperit de nouri. Pe drum, ]n dreptul Universit[\ii, =i la
morm`nt, se \inur[ cuv`nt[ri ]ndurerate =i banale, dup[ care, pe
]nserat, co=ciugul fu cobor`t ]n groap[, ]ntre tei =i un brad (157).
Astfel se stinse ]n al optulea lustru de via\[ cel mai mare poet
pe care l-a ivit =i-l va ivi vreodat[, poate, p[m`ntul rom`nesc.
Ape vor seca ]n albie, =i peste locul ]ngrop[rii sale va r[s[ri p[dure
sau cetate, =i c`te o stea va vesteji pe cer ]n dep[rt[ri, p`n[ c`nd
acest p[m`nt s[-=i str`ng[ toate sevele =i s[ le ridice ]n \eava
sub\ire a altui crin de t[ria parfumurilor sale.

MASCA LUI EMINESCU


Privesc chipurile lui Mihai Eminescu, ]n=iruite dinainte-mi:
acela astral =i pletos din tinere\e, cel u=or sub\iat de g`nduri =i
de o ]nfrigurare sentimental[, de la 30 de ani, fa\a placid[ =i
adipoas[, cu ochi ]mp`nzi\i de o cea\[ alburie, ]n ciuda unui
z`mbet copil[ros =i somnolent, din epoca ]nt`iei c[deri, masca
nietzscheean[, ]n sf`r=it, din ultimii ani, pustiit[, surpat[ ca un
Via\a lui Mihai Eminescu 341

crater stins, cu ochii ]nfunda\i =i st[tu\i. Privindu-le, omul cel


adev[rat pare c[ r[sufl[ aievea.
Eminescu era un rom`n de tip carpatin, dintre aceia care, tr[ind
]n preajma mun\ilor, mai cu seam[ ]n Ardeal =i Moldova de Sus,
sub greaua coroan[ habsburgic[, cresc mai v`njo=i =i mai aprigi
=i arat[ pentru ]ncerc[rile de smulgere a lor din p[m`ntul str[bun
lungi r[d[cini fioroase, asemeni acelora ce apele curg[toare
descoper[ ]n malurile cu copaci b[tr`ni. El avea ca atare un suflet
etic, sim\itor la toate ideile =i sentimentele, care, alc[tuind tradi\ia
unei societ[\i, sunt ca grinzile afumate ce sus\in acoperi=ul unei
case, nefiind lipsit totdeodat[ de viziunea unui viitor mai drept.
Nu nutrea nici o aspira\ie pentru sine, ci numai pentru poporul
din care f[cea parte, fiind prin aceasta mai mult un exponent dec`t
un individ. Deoarece nu urm[rea un folos propriu, ci unul social,
n-avea ]nsu=irea de a alerga repede pe treptele vie\ii, spre a ie=i
sus ]n fruntea sc[rii, dar era cu at`t mai ]nd`rjit =i mai mu=c[tor
]n lupta pentru idei. R[zvr[tit, cu o lips[ de pref[c[torie ruin[toare
pentru om, Eminescu a fost un patriot ]nfl[c[rat =i un denun\[tor
al mizeriei muncitorului rural, industrial =i intelectual, ]ndr[zne\
]n numele ideii, sfios =i blazat ]n numele s[u. Din aceast[ pricin[,
dac[ avea umor, era totu=i un om lipsit de ironie. Spiritul critic e
o ]nf[\i=are rectilinie, care nu are nimic sf`nt afar[ de expresia
cea mai ]nalt[ a adev[rului. Patriotismul, tradi\ia, ideologia sunt
pentru omul ironic locuri comune, b[t[tura arid[ de at`ta c[lc[tu-
r[, vatra ]nnegrit[ de funingine, tot ce st`njene=te prin vechime
=i respect zv`cnirea vie\ii noi. Acestea ]ns[ erau scumpe lui
Eminescu, care nu le considera ca o crust[ peste r`ul vital. +i c`nd
un graeculus ca I. L. Caragiale, cu linii sub\iri =i nestatornice de
mali\ie, ]ncerca s[ atrag[ pe poet ]n jocul alunec[tor =i ]ntortocheat
al sofisticii, piciorul s[u sufletesc solid se ]mpleticea iritat, obi=nuit
s[ se a=eze lat =i neted ]n hora sublim[ a principiilor. Eminescu
cel lipsit de ironie c[uta pe Creang[ sau pe ardeleni, care, cum
=tim, se fr[m`ntau pe loc, neputincio=i ]n fa\a iu\elii valahe, dar
342 G. C[linescu

petreceau cu lacrimi de ]nduio=are ]n duhul g`ndurilor grave =i


religioase.
}n via\a afectiv[, Eminescu nu se ridic[ dec`t prin expresie
deasupra norodului, cuprinsul esen\ial al sufletului s[u fiind un
sentiment de jele, fie c[ ]n iubire, departe de orice educa\ie
analitic[, ]=i chema iubita ]n codru verde, fie c[ g`ndul mor\ii i
se ]nf[\i=a cu toate m`ng`ierile unei ]ngrop[ciuni dup[ datini =i
triste\ile unei vie\i nelumite.
Inteligen\a ]i era limpede, ]ndreptat[ numaidec`t la \int[, dar
mijlocie, ca o ap[ curg[toare f[r[ ochiuri ad`nci. }n schimb,
puterea de a oglindi prezentul ]n vis, f[c`nd din el un cer ]ntors
=i f[r[ fund, este enorm[ =i ]mpiedic[ pa=ii tere=tri. Eminescu era
un lunatec sublim, ]n sufletul c[ruia visele cre=teau ca nalba,
acoperind =i color`nd priveli=tea orizontal[. Starea sa normal[
era cea vizionar[ =i ac\iunea politic[ a fost, desigur, o latur[ care,
mai la urm[, s-a dovedit alterat[ de vis =i utopie, r[m`n`nd nu
mai pu\in un protest metaforic ]mpotriva relelor contemporane.
Tr[ind ]n universul s[u, Eminescu n-a fost nicic`nd atras de luminile
marilor ora=e, de moliciunile =i estetismul claselor de sus. Hoinar din
fire, nu numai a tr[it, de nevoie, ]n haine destr[mate =i sub tavane
scunde =i co=covite de apa ploilor, dar a ]nceput a sim\i o pl[cere nu
lipsit[ de am[r[ciune ]n a cultiva propria mizerie, confund`nd
volupt[\ile simple ale naturii cu noroaiele =i cu bure\ii vie\ii.
Dar dac[ n-avea m`ndria fizic[, o avea pe acea moral[. P[truns
]n lini=te de valoarea personal[, ar[ta, dup[ ]mprejur[ri, fie
simplitate grav[, fie dispre\ ]nalt, pre\uindu-se singur =i cu r[ceal[
]nainte ca lumea s[-l pre\uiasc[. De aci un sentiment al r[spun-
derii, un scrupul ]n toate actele, obstinat, improductiv, care ]l fac
inapt pentru via\a public[, nepre\uit pentru cea intelectual[.
}n sf`r=it, sufletul s[u era alc[tuit din roate enorme =i greoaie,
ce, odat[ puse ]n mi=care, se ]nv`rteau cu duduit grozav =i impla-
cabil. Era plin de violen\[ =i de statornicie ]n dragoste =i du=m[nie,
=i spumele urii sale au fost adesea nedrepte =i nem[surate.
Via\a lui Mihai Eminescu 343

Eminescu a fost, ]ntr-un cuv`nt, un om ]nzestrat s[ exprime


sufletul jalnic sau m`nios al unei mul\imi ]n primejdia de a fi
strivit[ de puterile ]nd`rjite ale lumii vechi, s[ o ]nvioreze cu
vehemen\[ =i s-o ]mping[ ]nainte, ar[t`ndu-i viitorul ]n chipul unui
trecut idilic, =i pe care soarta l-a aruncat ]ntr-o societate p[r`nd
entuziast[ de a-=i lep[da ve=mintele vetuste, dar hot[r`t[ a nu
abandona nimic din privilegiile ei.
Azi, ]ns[, c`nd poporul rom`nesc, dup[ o lung[ robire din[un-
tru =i dinafar[, a luat con=tiin\[ de sine, chipul lunar =i amar
z`mbitor al poetului ]=i reg[se=te puterea asupra sufletelor noastre,
=i el ne apare drept cel mai ]n stare s[ dea expresie sim\irilor
moderne =i rom`ne=ti, =i cu fluierul s[u poetic s[ duc[ n[zuin\ele
noastre sociale pretutindeni,
Peste ape, peste pun\i,
Peste codrii de pe mun\i.
BIBLIOGRAFIE EMINESCIAN{:
VIA|A
}n=ir[m aci studiile =i articolele cu referin\e la via\a lui M. E., c`te am putut
cunoa=te la data termin[rii acestei edi\ii. Lipsesc din prezenta list[ unele articole
f[r[ nici o valoare informativ[, unele reedit[ri =i lucr[ri cunoscute =i studiile
publicate prin reviste, dac[ au fost apoi adunate ]n volum (ex.: I. Slavici,
I. R[dulescu-Pogoneanu). Pentru o orientare general[ bibliografic[ =i pentru a
controla materialul ce n-am g[sit de cuviin\[ a cita, cercet[torul va consulta:
N. ZAHARIA, Mihai Eminescu, Buc., “Socec”, 1923 (ed. a II-a m[rit[). B.A.
R., I. 69.
GH. ADAMESCU, Contribu\iune la bibliografia rom`neasc[, Fasc. I, Buc.
“Cartea Rom.”, 1921, p. 116—119; fasc. a II-a, Buc., “Tip. Rom. Unite”, 1923,
p. 153—165; fasc. a III-a, Buc., “Casa +coalelor”, 1928, p. 122—126, B.A. R.
S.d. 1., XXI, f. 18, 19 =i 20.
DACOROMANIA, Buletinul Muzeului limbei rom`ne condus de Sextil
Pu=cariu, Cluj: Revista Periodicelor pe anii 1921 [An. II, 1921-22], 1922 [An.
III, 1923], 1923 =i 1924 [An. IV, 1924—26], 1925 =i 1926. [An. V., 1927—28],
B.A. R., S. d.1, III, A, 26—27, 29 =i 30.
IOACHIM CR{CIUN, Istoriografia rom`n[ ]n 1925 =i 1926. Repertoriu
bibliografic [Extras din Anuarul Institutului de istorie na\ional[], Cluj, IV (1926—
1927), Buc., “Cartea Rom.”, 1928, B.A. R., S.d.1., XXI, f. 23.
ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE NA|IONAL{, Cluj, III (1924—1925)
=i IV (1926—1927), B.A. R., S. d. 1., XXI, A.S.
De un interes capital este publica\ia:
MIHAI EMINESCU, L[muriri pentru via\a =i opera lui Eminescu, redactate
cu concursul lui Gh. Bogdan-Duic[ =i G. Ibr[ileanu de Leca Morariu, Cern[u\i,
an I. (1930), an. II (1931), an. III (1932), an. IV (1933), an. V (1934), an. VI
(1935), an. VII (1936), an. VIII (1937). Nu cit[m deosebit numeroasele studii
=i noti\e din aceast[ revist[, ci indic[m numai anul =i fascicula, de pild[ a=a:
M. E., I, 1.
}n toate manuscrisele eminesciene ale Acad. R. se pot g[si orient[ri cu privire
la via\a poetului, fie =i numai prin datarea unei compuneri. Ele se afl[ sub
numerele: 2254, 2255, 2256, 2257, 2258, 2259, 2260, 2261, 2262, 2263, 2264,
2265, 2266, 2267, 2268, 2269, 2270, 2271, 2272, 2273, 2274, 2275, 2275
bis, 2276, 2276 bis, 2277, 2278, 2279, 2280, 2281, 2282, 2283, 2284, 2285,
Via\a lui Mihai Eminescu 345

2286, 2287, 2288, 2289, 2290, 2291, 2292, 2306, 2307, 2308. Cf. =i Autografe
Iacob Negruzzi, passim =i ]n special plicurile 51 (Eminescu), 52 (Veronica Micle)
=i ms. 3215. 45 scrisori inedite ale lui Gh. Eminovici la autorul acestei c[r\i (ms.
G. E.). Achizi\ii 1957, nr. 95, 195, 197, 217; achizi\ii 1958, nr. 1 (Veronica
Micle). Alte documente la I.I.L.F.
MONIT. OF., 29 aug. 1874; 22 aprilie 1877; 30 sept. 1884; 31 oct./12
noiembrie 1892; 5/17 noiembrie; 17/29 noiembrie; 7/19 noiembrie; 15/27
aprilie 1894; 9/21 dec. 1894; 17/29 dec. 1894; 16 febr. 1895; 27 iunie 1895;
24 martie 1898; 25 iulie 1898; 13 martie 1901; 23 noiembrie 1913.
ARHIVELE STATULUI, Buc., Minist. Instruc\iei, 1875—76, numeroase rapoarte
ale lui Eminescu, ]ndeosebi dos. nr. 3063, 3188, 3220 (copii Elena Piru).
1. Actul de botez al lui Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1904, p. 126 =i, ]n facsimil,
]n Aug. Z. N. Pop, Contribu\iuni..., 1962, Fotografie la I.I.L.F.
2. Almanach literar pe anul 1903, Cern[u\i, 1903, [Patru scrisori ale lui Em.,
comunicate de Filimon Taniac, p. 43—48.]
3. ZAMFIR C. ARBURE, Din dragostele lui Mihai Eminescu, ]n Facla, II, nr.
41 din 8 oct. 1911, p. 293, B.A. R., P.I, 2665.
4. ZAMFIR C. ARBURE, Din amintirile mele. C`teva p[reri ale lui Miahil
Eminescu, ]n Diminea\a din 18 oct. 1911.
5. NIC. V. BABOEANU, Iubire-Durere, Scrisori..., Buc., “Biroul Universal”, Ath.
I. Ni\escu, 1905, B.A. R., I. 14. 101.
6. E. BAICAN, Trei duhuri sfinte la Ia=i, ]n Liberalul, Ia=i, VIII, nr. 2 din 3
martie 1906, B.A. R., P. IV. 997.
7. I. BAICAN, Din via\a lui Eminescu, ]n Conv. lit., 1914, p. 604—608.
8. TEODOR B{LAN, Serbarea de la Putna, 1871, Cern[u\i, 1932.
9. C. B{RC{NESCU, O! yes, yes, yes!, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II-a) din
3—10 dec. 1889.
10. IERONIM G. BARI|IU. Mihail Eminescu, Reminiscen\[, ]n R`ndunica, foaie
literar[-belestristic[, Sibiu, I, nr. 1 din 30 martie 1894, p. 5 =i 22 din 10
aprilie 1894, p. 17—18, B. A. R., P. II. 419.
11. IERONIM G. BARI|IU, Amintiri despre Eminescu: Eminescu la Viena
[reprodus dup[ R`ndunica, 1894], ]n S[m[n[torul, Buc., II, nr. 17 din 27
aprilie 1903, p. 238—60.
12. I. A. BASSARABESCU, Cine a ]ndemnat pe Creang[ s[ scrie, ]n Conv. lit.,
febr. 1930, p. 3—5.
13. N. A. BOGDAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Familia, Oradea-Mare,
XXXVIII, 1902, p. 92—93.
14. N. A. BOGDAN, Eminescu, redactor la “Curierul de Ia=i”, 1876—78, ]n
M. Eminescu, Nuvele, Ia=i, “+araga”, =i Familia, 1890.
15. G. BOGDAN-DUIC{, Primul amor al lui Eminescu [Conferin\[ la Cluj, 12 febr.
1923], ]n }nfr[\irea, Cluj, III, nr. 726 din 14 febr. 1923, B. A. R., P. IV, 4812.
346 G. C[linescu

16. G. BOGDAN-DUIC{, Trecerile lui Eminescu prin Ardeal, ]n Tribuna, 18


noiemv. 1924, =i Aurora, 14 noiemv. 1924; cf. Mi=carea literar[, 1924, nr.
2.
17. G. BOGDAN-DUIC{, Titu L. Maiorescu =i Mihail Eminescu [Documente din
Blaj], ]n Societ. de m`ine, I. 1924, p. 304—305.
18. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu, I-IV, ]n Via\a
rom`neasc[, 1924, v. LIX, p. 52—54, 153—156; v. LX, p. 383—393.
19. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu, V. De la Viena, ]n
Via\a rom., 1925, v. LXI, p. 80—83.
20. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Eminescu la Teatrul
Na\ional, ]n Mi=carea literar[, Buc., II, nr. 47 din 3 oct., 1925, B. A. R., P.
IV. 1445.
21. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Eminescu ]n
Societatea “Orientul”, ]n Cosinzeana, Cluj, IX, 1925, p. 307—308; Mihail
Eminescu =i ]ntemeierea “Rom`niei June”, ]n Cosinzeana, X, nr. 29—30 din
25 iulie 1926, B. A. R., P. II, 3077, III.
22. G. BOGDAN-DUIC{, Multe =i m[runte despre Eminescu: Un amic al
poetului, ]n Omagiu lui I. Bianu, Buc., “Cult. na\.”, 1927, B. A. R., II.
93.839.
23. G. BOGDAN-DUIC{, +i iar[=i =i iar[=i Eminescu, ]n Societ. de m`ine, II,
1925, p. 231—232.
24. G. BOGDAN-DUIC{, M. Eminescu =i V. Micle, ]n Societ. de m`ine, II, 1925,
p. 109.
25. G. BOGDAN-DUIC{, Eminescu la Berlin, ]n Flamura, Craiova, nr. 6 din
iunie 1925, p. 179, B. A. R., P. I. 6655, II.
26. G. BOGDAN-DUIC{, Eminescu (conferin\[), ]n Societ. de m`ine, III, 1926,
p. 84.
27. G. BOGDAN-DUIC{, Fragmente din Eminescu, ]n Cele trei Cri=uri, Oradea,
VII, iunie-iulie 1926, p. 91, B. A. R., P. II. 6156, I.
28. G. BOGDAN-DUIC{, Despre M. Eminescu (conferin\[), ]n Cosinzeana, X,
1926, p. 58—59.
29. CORNELIU BOTEZ, Unde s-a n[scut poetul Eminescu?, ]n Mihail Emines-
cu — Literatur[, Ia=i, 1904, p. 76—78, =i Ateneul, Boto=ani, num[r festiv,
febr. 1904.
30. CORNELIU BOTEZ, Pentru istoriografii vie\ii lui Eminescu =i a Veronic[i
Micle. Precizarea c`torva puncte, ]n Adev. lit. =i art., nr. 100 din 27 oct.
1922.
31. DR. V. BRANISCE, Izvodul de zestre al p[rin\ilor lui Mihail Eminescu, ]n
Conv. lit., LVIII, 1926, p. 44—48.
32. DR. V. BRANISCE, Dou[ certificate =colare ale lui Mihail Eminescu, ]n Conv.
lit., LVIII, 1926, p. 241—248.
Via\a lui Mihai Eminescu 347

33. DR. V. BRANISCE, Scrisori inedite de la =i relative la Mihail Eminescu, ]n


Conv. lit., LVIII, 1926, p. 669—677.
34. THEODOR T. BURADA, Istoria teatrului ]n Moldova, v. II, Ia=i, 1922,
B. A. R., S. d. I., A. 17.
35. +TEFAN CACOVEAN, Eminescu ]n Blaj, ]n Luceaf[rul, 1904, p. 71—74.
36. +TEFAN CACOVEAN, Eminescu la Bucure=ti, ]n a. 1868/69, ]n Luceaf[rul,
1905, p. 59—64.
37. +TEFAN CACOVEAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Almanahul presei
rom`ne, Cluj, 1926, B. A. R., P. I. 7436.
38. G. C{LINESCU, Eminesciene, ]n Cuv`ntul, iulie, 1931.
39. G. C{LINESCU, Un portret inedit al lui Eminescu =i Adev[ratul portret al
lui Eminescu, ]n Adev[rul literar =i artistic, nr. 904 din 3 aprilie 1938 =i nr.
913 din 5 iunie 1938.
40. G. C{LINESCU, Via\a lui Ion Creang[, Buc., Editura Funda\iilor, 1938.
41. CAN., Paltonul lui Eminescu. O amintire, ]n Viea\a, Buc., II, 1895, nr. 8
din 2 aprilie, B. A. R., P. II. 233.
42. I. L. CARAGIALE, }n Nirvana. Ironie. Dou[ note. Din carnetul unui sufleur,
]n Momente, schi\e, amintiri, Buc., “Minerva”.
43. ILARIE CHENDI, Preludii, Buc., “Minerva”, 1903, B. A. R., A. 27.409.
44. MIHAIL CHINTESCU, }ncerc[ri asupra poetului Eminescu (conferin\[), ]n
Revista oltean[, II, 1889, p. 85—100, B. A. R., P. I. 832, II.
45. AL. CIURCU, Eminescu, Din amintirile mele, ]n Adev[rul, XXIV, nr. 7937
din 17 oct. 1911.
46. Maria COST{CHESCU, }nt`lnire cu Mihail Eminescu, ]n Mihail Eminescu
— Literatur[, Ia=i, 1903, p. 28—29.
47. Cum a murit Eminescu. Ultimele lui ceasuri, povestire de un martor ocular,
]n Univesrul, nr. 146 din 28 iunie 1926.
48. A. C. CUZA, Kamadeva, Amintiri, ]n Neamul rom`nesc literar, 1909,
p. 497—501.
49. DR. E. D{IANU, Eminescu =i Blajul, ]n Familia, 1902, p. 301—302.
50. DR. E. D{IANU, Eminescu ]n Blaj, Sibiu, 1914.
51. ANGHEL DEMETRIESCU, Mihail Eminescu, ]n Literatur[ =i art[ rom`n[,
1903, p. 539 urm., B. A. R., P. II. 931.
52. STATE DRAGOMIR, Amintiri despre Eminescu, ]n Mihail Eminescu —
Literatur[, Ia=i, 1903, p. 6—7, 24—26, 41—42.
53. AUREL DUMBR{VEANU, Fapte =i documente din trecut, ]n Adev. lit. =i art.,
II, nr. 28 din 15 iunie 1921.
54. CONSTAN|A DE DUNCA-SCHIAU, Amintiri din copil[rie. Botezul lui
Eminescu, ]n Telegraful rom`n, Sibiu, LXII, nr. 61 din 14/27 iunie 1914,
B. A. R., P. IV. 556, III.
55. CONSTAN|A DE DUNCA-SCHIAU, R[spuns la parte din r[va=ul calenda-
rului “Asocia\iunii”, ]n Transilvania, III, 1921, p. 186—190.
348 G. C[linescu

56. MIHAIL EMINESCU, Poezii complete, Ia=i, “+araga”, B. A. R., I. 102.018.


57. MIHAIL EMINESCU, Diverse, cu o prefa\[ de I. L. Caragiale. Ia=i “+araga”,
B. A. R., I. 102.021.
58. MIHAIL EMINESCU, Poezii, cu o noti\[ biografic[ de C[pitanul Eminescu,
fratele poetului M. E., Buc., “L. Alcalay”, [Bibl. p. to\i, nr. 195—196],
B. A. R., I. 101.830.
59. M. EMINESCU, Opere complete, I. Literatur[ popular[, Buc., “Minerva”,
1902, Prefa\[ de I. Chendi.
60. MIHAIL EMINESCU, Scrieri politice =i literare, vol. I (1870—1877), Buc.,
“Minerva”, 1905, B. A. R., II. 101.194.
61. HENRIETTE +I MIHAIL EMINESCU, Scrisori c[tre Cornelia Emilian =i fiica
sa Cornelia, Ia=i,“+araga” (1893?), B. A. R., I. 75.075.
62. [MATEI EMINESCU], Memoriu asupra lui Eminescu, ]n F`nt. Bland., 1889,
nr. 27. (Reprodus =i ]n M. E., Diverse, Ia=i.)
63. MATEI EMINESCU, Noui informa\ii despre familia Eminescu, ]n Junimea
literar[, Cern[u\i, 1924, p. 4—8.
64. VICTOR EMINESCU, Geneza primelor versuri ale lui Mihail Eminescu, ]n
Mihail Eminescu — Literatur[, Ia=i, 1904, p. 73—75.
65. Eminescu a murit!, ]n Familia, nr. 26 din 25 iunie — 7 iulie 1889.
66. Eminescu comemorativ. Album artistic-literar, ]ntocmit de Octav Minar,
Ia=i (1909), B. A. R., II. 17.719.
67. F`nt`na Blanduziei, Buc., 1888—1889. [Diferite noti\e passim.]
68. I. [POP] FLORANTIN, Amintiri despre Eminescu, ]n Universul literar, nr.
43 din 24 oct. 1911.
69. Fotografii ale familiei Eminovici, ]n Junimea literar[, Cern[u\i, VI, 1909,
p. 129.
70. TEODOR FR~NCU, Preumbl[ri ]n Bucure=ti, XXIX, ]n Gazeta Transilvaniei,
Bra=ov, nr. 185 din 14/27 aprilie 1902, B. A. R., IV. 51.111.
71. ECON. D. FURTUN{, Eminescu la Boto=ani, ]n Cuget clar, nr. 34 din 3
martie 1938; Alte =tiri despre revizoratul lui Eminescu, ]n Cuget clar, nr. 17
din 4 noiembrie 1938.
72. GALA GALACTION, }n gr[dina V`rnav din Boto=ani, ]n Flac[ra, Buc., VII,
1921, p. 437—438.
73. GALA GALACTION, Via\a lui M. Eminescu, Buc., Bibl. “Diminea\a”, nr. 12
[1924].
74. GALA GALACTION, Un con=colar al lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., V,
1924, nr. 184.
75. EM. G~RLEANU, Ion Creang[ =i Mihail Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1909,
p. 295—297.
76. MARIA DR. GAVRILESCU, Poetul M. Eminescu [poezie], ]n Mi=carea, Ia=i,
nr. 242 din 24 oct. 1925, B. A. R., P. IV. 2463.
Via\a lui Mihai Eminescu 349

77. MARIA DR. GAVRILESCU, Amintiri despre Eminescu, ]n Mi=carea, Ia=i, nr.
245 din 29 oct. 1925, nr. 246 din 30 oct. 1925, nr. 248 =i 249 din 1 =i 2
noiemv. 1925.
78. DR. VASILE GHERASIM, }n satul Eminovicenilor, ]n Conv. lit., LIV, 1922,
p. 834—835.
79. VASILE GHERASIM, Iar[=i origina lui M. Eminescu, ]n Revista Moldovei,
Boto=ani, III, nr. 5 din sept. 1923, p. 1-11, B. A. R., P. I. 6350.
80. VASILE GHERASIM, Familia Eminovici [C`teva preciz[ri cu privire la
originea lui M. Eminescu], ]n Conv. lit., 1923, p. 185—188.
81. VASILE GHERASIM, Eminescu la Viena, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923,
p. 374—379.
82. VASILE GHERASIM, George Drogli, nepotul lui Eminescu (Sf`r=itul unui
calvar), ]n Adev. lit. =i art., IV, nr. 149 din 14 oct. 1923.
83. N. D. GIURESCU, C`nd s-a n[scut Eminescu?, ]n Conv. lit., 1892, p. 183—185.
84. PETRU GR{DI+TEANU, “Convorbiri literare” =i “Revista contemporan[”,
]n Revista contemporan[, 1873, p. 384—400, B. A. R., P. I. 24.
85. I. GR{MAD{, Societatea academic[ social-literar[ “Rom`nia Jun[” din
Viena (1871—1911), Arad, 1912, B. A. R., II. 42.093.
86. I. GR{MAD{, Mihail Eminescu, Heidelberg, 1914. [Extras din Mitteil, des
rumän, Instituts zu Wien], B. A. R., II. 41.390.
87. ED. GRUBER, Duscurs la inaugurarea bustului lui Eminescu, ]n Arhiva,
Ia=i, 1891, p. 196.
88. B. P. HASDEU, Eminescu (necrolog), ]n Revista nou[, Buc., II, nr. 6 din 15
iunie 1889.
89. TRAIAN ICHIM, Copii de documente ale familiei lui Eminescu, ]n Via\a rom.,
1921, v. XLV [la Miscellanea].
90. IOAN S. IONESCU, Pove=ti. Anecdote. Impresii de c[l[torie... Ia=i, 1905
[Din via\a lui M. E., p. 109—113], B. A. R., II. 3072.
91. COLONEL IONESCU-DOBROGEANU: a) Reminiscen\e, ]n Analele Dobrogei,
1921, II, p. 53—68, B. A. R., P. I. 4838; b) Cum am cunoscut pe Mihail
Eminescu, ]n Preocup[ri literare, I, nr. 2 din 1 febr. 1936.
92. C. IORD{CHESCU, Eminescu la Boto=ani, ]n Junimea Moldovei de Nord,
I, 1919, nr. 8—10, p. 11, B. A. R., P. II. 5008.
93. C. IORD{CHESCU, Eminescu =i Macedonski p`n[ ]n iunie 1883, ]n Adev.
lit. =i art., IV, 1923, nr. 155.
94. C. IORD{CHESCU, Epigrama contra lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., nr.
158 din 16 dec. 1923.
95. C. IORD{CHESCU, Locul =i data na=terii lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art.,
IV, nr. 217 din 1 febr. 1925.
96. C. IORD{CHESCU, Eminesciene [Locul na=terii lui Em.], ]n Rev. Moldovei,
Boto=ani, V, 1926, nr. 4, p. 13—15.
350 G. C[linescu

97. N. IORGA, }n amintirea lui Eminescu, ]n Neamul rom`nesc literar, 1909,


p. 503—507.
98. Isc[litura lui Gheorghe Eminovici, tat[l lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i,
XII, 1923, p. 232.
99. [DR. SAMUEL ISOPESCU], Momente din via\a lui M. Eminescu, comunicate
de..., ]n Adev. lit =i art., 1923, nr. 125, p. 5.
100. MITE KREMNITZ, Amintiri fugare despre Eminescu, ]n Conv. lit., ian.,febr.,
1933.
101. P. L., Casa lui Aron Pumnul de v`nzare, ]n Universul, XLIII, 1925 nr. 60.
102. La cine sunt manuscrisele lui Eminescu?, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27 iunie
1899, p. 310 =i p. 333—334 =i ]n Mihail Eminescu, 1889—1899, Buc., 15
iunie 1899. Num[r comem. [ed. de revista Floare albastr[, I, 1898—1899],
B. A. R., P. III, 217.
103. BARBU L{Z{REANU, Din via\a lui Eminescu, ]n M`ntuirea, III, nr. 692,
din 20 aprilie 1921, B. A. R., P. IV. 4600.
104. BARBU L{Z{REANU, Cazul Macedonski-Eminescu, ]n Lupt[torul din 1 mai
1921.
105. BARBU L{Z{REANU, Agonia lui Eminescu, ]n Adev[rul, XXXIX, nr. 13.044
din 27 iunie 1926, B. A. R., P. IV. 571.
106. BARBU L{Z{REANU, Eminescu =i Fanni Tardini, ]n Adev. lit. =i art., 1923,
nr. 133 [Dup[ Curierul rom`n, Boto=ani, 1 =i 17 oct. 1887].
107. BARBU L{Z{REANU, Amor =i viclenie, Polemica Eminescu—Negruzzi, ]n
Excelsior, Buc., I, nr. 20 din 18 aprilie 1931.
108. BARBU L{Z{REANU, Mizerie =i risip[, ]n Vremea, Buc., IV, nr. 192 din 21
iunie 1931.
109. EMMA L{Z{RESCU, Amintiri despre Henrieta Eminovici =i Veronica Micle,
]n Conv. lit., LVIII, 1926, p. 49-51.
110. Masca lui Eminescu, ]n Via\a literar[, Buc., III, nr. 90 din 20 oct. 1928.
111. AL. MACEDONSKI, Sf`r=itul unei legende: Chestiunea Eminescu, ]n Litera-
torul din 15 dec. 1898, p. 3.
112. AL. MACEDONSKI, Epigram[, ]n Literatorul, 1883, p. 413, iulie, nr. 7.
113. TITU MAIORESCU, Not[ asupra zilei =i locului na=terii lui Eminescu, ]n
Critice, III, Buc., “Minerva”, 1915.
114. TITU MAIORESCU, Eminescu =i poeziile lui [1889], ]n Critice, III, Buc.,
“Minerva”, 1915.
115. TITU MAIORESCU, }nsemn[ri zilnice, I (1855—1880), Buc., “Socec”,
1937.
116. RADU MANOLIU, Locul unde s-a n[scut Eminescu, ]n Arhiva, Ia=i, XVII,
1906, p. 315—319.
117. M. C., Din via\a lui Eminescu, ]n Adev. lit. ilust., VIII, nr. 2178 din 24
aprilie 1895, B. A. R., P. III. 121.
Via\a lui Mihai Eminescu 351

118. C. MILLE, Dinu Milian, ed. a 3-a, Buc., “Adev[rul”, 1909.


119. C. MILLE, Letopisi\i, II, Buc., 1908, p. 268—269.
120. OCTAV MINAR, Veronica Micle, Dragoste =i poezie, Buc., “Socec”, 1923,
B. A. R., II. 82.504.
121. OCTAV MINAR, Eminescu ]n fa\a justi\iei, Buc., “C. Sfetea” [1914?],
B. A. R., I. 37.885.
122. OCTAV MINAR, Veronica Micle, Buc., “Flac[ra”, 1914. [Rom`nii celebri,
nr. 3.]
123. OCTAV MINAR, Cum a iubit Eminescu, Buc., Bibl. “Lumina”, nr. 22—23.
124. OCTAV MINAR, Conacul de la Ipote=ti unde a copil[rit Eminescu, ]n Adev.
lit. =i art., X, nr. 540 din 12 aprilie 1931.
125. [GH. MITRU], Anuarul pe 1922—1923 [al +colii com. elem. de b[ie\i din
Ia=i], Ia=i.
126. CORNELIU MOLDOVEANU, Cel mai nefericit poet, ]n Univ. lit. din 3 martie
1913.
127. LECA MORARIU, Folcloristul Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923,
p. 53.
128. LECA MORARIU, Eminescu =i Fanni Tardini, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII,
1923, p. 126.
129. LECA MORARIU, Ob`r=ia lui Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923,
p. 394—395.
130. LECA MORARIU, Sentimentalism — sau =tiin\[?, ]n Jun. lit., Cern[u\i,
XII, 1923, p. 395—96.
131. LECA MORARIU, Coinciden\e, ]n Jun. lit., Cern[u\i, XII, 1923, p. 396.
132. LECA MORARIU, Data imprietenirii lui Eminescu cu Creang[, ]n Jun. lit.,
Cern[u\i, XII, 1923, p. 456.
133. LECA MORARIU, Eminescu ini\iator al serb[rii de la Putna, ]n Jun. lit.,
Cern[u\i, XII, 1923, p. 456—457.
134. LECA MORARIU, Data =i locul na=terii lui Eminescu, ]n Revista Moldovei,
Boto=ani, II, nr. 9 din 1 ian. 1923, p. 13—21.
135. LECA MORARIU, Gheorghe Eminovici, tat[l lui Eminescu, ]n Glasul
Bucovinei, V, 1922, nr. 1156—57.
136. LECA MORARIU, Eminescu copil, ]n Glasul Bucovinei, VI, 1923, nr. 1197, 1198.
137. LECA MORARIU, Eminescu elev, ]n Glasul Bucovinei, 1923, VI, nr. 1210,
1212, 1213, 1214, 1215, 1216, 1218, 1219, 1220, 1221.
138. LECA MORARIU, Fr[\inii Eminescu, ]n Glasul Bucovinei, VI, 1923, nr.
1360—1363.
139. LECA MORARIU, Iar[=i ob`r=ia Eminovicenilor, ]n Glasul Bucovinei, VI,
1923, nr. 1252.
140. LECA MORARIU, O contribu\ie uitat[ pentru istoriografia lui Eminescu,
]n Jun. lit., Cern[u\i, 1924, p. 64—65.
352 G. C[linescu

141. LECA MORARIU, Idolul celei dint`i iubiri a lui Eminescu, ]n Jun. lit.,
Cern[u\i, XIII, 1924, p. 452.
142. D. MUR{RA+U, Eminescu ziarist =i scriitor politic, ]n M. Eminescu, Scrieri
politice. Clasici rom. comenta\i, Craiova, “Scrisul rom`nesc” [1931].
143. D. MUR{RA+U, M[rturii ]n leg[tur[ cu originea lui M. Eminovici, Buc.,
Colec\iunea “Prietenii istoriei literare”, 1931.
144. [MUR{+ANU AUREL A.], Mihai Eminescu =i ]ntemeierea “Rom`niei June”.
1868—71, Bra=ov. A. Mure=ianu; Branisce, 1926. Cf. =i Cosinzeana, X,
1926, p. 290.
145. IOSIF N{DEJDE, Din viea\a lui Eminescu, ]n Diminea\a din 7 oct. 1911.
146. GRIGORE NANDRI+, Familia Eminovicz ]n Polonia, ]n Jun. lit., Cern[u\i,
XII, 1923, p. 86—90.
147. GR. NANDRI+, Aspecte din Polonia contemporan[, ]n Adev. lit. =i art., 1923,
nr. 121.
148. I. NANDRI+, Amintiri despre Ioan Gr[mad[: Din tinere\ea romantic[ a lui
Eminescu =i a lui P. P. Carp, ]n Adev. lit. =i art., IV, 1923, nr. 128.
149. C. NARLY, Un muzeu Eminescu la Seminarul pedagogic universitar din Ia=i,
Ia=i, 1925, B. A. R., II. 82. 738.
150. Na\ionalitate, ]n Literatorul, 1882, p. 533.
151. [I. NEGRUZZI], Dic\ionarul Junimei, ]n Conv. lit., 1924, p. 862.
152. IACOB NEGRUZZI, Amintiri din Junimea, Via\a rom., (1921), B. A. R., I.
62. 148.
153. GH. NICOLAIASA, H`rtii de la tat[l lui Eminescu, ]n Conv. lit., LVI, 1924,
p. 807—810.
154. L. GH. NICOLEANU, Eminescu =i “F`nt`na Blanduziei”, ]n F`nt`na Blan-
duziei, S. II, 1 oct. 1889, nr. 1.
155. L. GH. NICOLEANU, Un an... de 4 dec. 1889, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II)
din 3—10 dec. 1889.
156. Noti\[ despre trupa Fanni Tardini la Bra=ov, ]n Telegraful rom`n, Sibiu,
XIII, 3/15 iunie 1865, p. 170.
157. Noti\[ ]n jurul mor\ii lui Eminescu, ]n Adev[rul, I, 1889, nr. 252 din 18 iunie
[Ultime informa\ii] =i nr. 253 din 20 iunie [}nmorm`ntarea lui Eminescu] =i
]n Constitu\ionalul, I, 1889, nr. 3 din 17 iunie =i nr. 5 din 20 iunie.
158. Noti\[ despre artista Augusta Wilbrandt-Baudius, ]n Adev[rul, nr. 14. 501
din 8 aprilie 1931 (ultima pagin[).
159. Omagiu lui Mihai Eminescu. Comitetul Comemor[rii. Gala\i, Buc., 1909,
B. A. R., II. 14. 883.
160. IACOB ONEA, Eminescu ]n Blaj, ]n Tribuna, Sibiu, 1902, nr. 45, =i Epoca,
Buc., VIII, nr. 1973—71 din 15 martie 1903, B. A. R., P. IV. 667.
161. I. GR. OPRI+AN, Meleagurile lui Eminescu, ]n Universul, nr. 146 din 28
iunie 1926.
Via\a lui Mihai Eminescu 353

162. RAMIRO ORTIZ, Eminescu, il poeta romeno della foresta e della polla, ]n
Mihail Eminescu, Poesie, prima versione italiana a cura di R. O., Firenze,
G. C. Sansoni, 1927 [Bibl. Sansoniana straniera].
163. P., }ngroparea r[m[=i\elor poetului Eminescu, ]n Constitu\ionalul, Buc., I,
nr. 5 din 20 iunie 1889, B. A. R., P. IV. 668.
164. GEORGE PANU, Amintiri de la Junimea din Ia=i, Buc., “Adev[rul”, 1908,
B. A. R., S. d. I, IV. B. 52—53.
165. I. V. P{TR{+CANU, M. Eminescu student la Berlin, Buc., Colec\. “Prietenii
istoriei literare”, 1931.
166. H. PETRA-PETRESCU, Din june\ea lui Eminescu. Aminitiri, ]n Familia,
XXXVI, 1900, p. 6—7, 13—14 =i ]n Anuarul III al soc. p. crearea unui fond
de teatru rom`n pe anii 1899—1900, Bra=ov, 1900, B. A. R., A. 20.982.
167. N. PETRA+CU, Mihail Eminescu, studiu critic, Buc., “Socec”, 1892, B. A.
R., I 69.408, =i ]n Conv. lit., 1890—1891.
168. EUFR. PETRESCU, Eminescu la Crasna [Bucovina], ]n F[t-Frumos, Sucea-
va, IV, 1929, p. 11—12.
169. GH. POPA R{DOI, O amintire din via\a lui Eminescu, ]n Arhiva, Ia=i. XI,
1900, p. 283—284.
170. ION POPESCU, Peste groap[, ]n F`nt. Bland., nr. 10 (s. II) din 3—10 dec.
1889.
171. MIHAIL N. POPESCU-COLIBA+, Data na=terii lui Eminescu, ]n Conv. lit.,
1904., p. 1018—1020.
172. I. POP-FLORANTIN, Cincantenarul “Rom`niei June”, ]n Adev. lit. =i art.,
27 mai 1923.
173. Po=ta redac\iunei a rev. Familia, 1866, nr. 6, 8, 10, 17, 34.
174. O. PURSCH, Amintiri, ]n Ramuri, Craiova, IV, 1909, p. 509—510.
175. DR. SEXTIL PU+CARIU, O scrisoare inedit[ a lui M. Eminescu, ]n Ramuri,
Craiova, IV, 1909, nr. 11 din 1 iunie, p. 492—494.
176. SEXTIL PU+CARIU, Scrisorile lui Eminescu... [la Cronic[], ]n Jun. lit.,
Cern[u\i, VI, 1909, p. 157—158.
177. I. A. R{DULESCU-POGONEANU, Studii, Buc., 1910.
178. N. R{UTU, Istoria liceului Laurian din Boto=ani, 1859-1909, Boto=ani,
1909, B. A. R., II. 16.084 (M. E. =i Gimn. din Boto=ani, p. 25—27).
179. RIENZI, Frunze g[site prin volume, ]n Literatorul, I, nr. 6 din 24 febr. 1880,
p. 82—86.
180. RIRIA, Ultima raz[ din via\a lui Eminescu, ]n Familia, 1902, nr. 10—14.
181. I. N. ROMAN, O pagin[ inedit[ din via\a lui Eminescu, ]n Adev. lit., =i art.,
X, nr. 535 din 8 martie 1931.
182. RADU D. ROSETTI. Tragedia lui Eminescu. Documente inedite, ]n Adev.
lit. =i art., III, nr. 95 din 17 sept. 1922.
183. RADU D. ROSETTI, Eri, Buc., Universul, 1931.
354 G. C[linescu

184. V. SC~NTEE, M. Eminescu, ]n Adev[rul, XXIV, nr. 7937 din 17 oct. 1911,
=i Arta, Ia=i, 1 aprilie 1904.
185. DR. RADU I. SBIERA, Aminitri despre Eminescu, Cern[u\i, 1903, B.A. R.,
A. 27.801.
186. [M. E.], Scrisoare c[tre I. Negruzzi, ]n Conv. lit., XXV, 1891—1892, p. 903—
906.
187. O scrisoare inedit[ a lui Eminescu, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27 iunie
1899, p. 301—302.
188. Scrisori de la Mihail Eminescu, ]n Conv. lit., XXIII, 1899, p. 1—10.
189. O scrisoare a lui Eminescu c[tre sora lui Henrieta, ]n Educatorul, Lugoj, 1/14
martie 1914, =i Drum drept, Buc., II, 1914, p. 111—112, B. A. R., P. I. 4028.
190. O scrisoare autograf[ a lui M. Eminescu [c[tre A. Vlahu\[], ]n Universul
literar, nr. 24 din 16 iunie 1913.
191. I.A.R., Dou[ scrisori de la Eminescu =i Creang[, ]n Conv. lit., XXXIX, 1905,
p. 1150.
192. I.A.R., Dou[ scrisori ale lui Eminescu, ]n Conv. lit., 1919, p. 393—398.
193. Trei scrisori ale lui Eminescu, ]n S[m[n[torul, II, nr. 39 din 28 sept, 1903.
[Reprodus dup[ F. Taniac.]
194. Patru scrisori inedite ale lui M. Eminescu, ]n Jun. lit., Cern[u\i, VI, 1909,
nr. 7 =i 8.
195. Scrisorile lui Creang[ [2 c[tre Eminescu], ]n Flac[ra, Buc., IV, nr. 9—10
din 20 dec. 1914, p. 58—59.
196. O scrisoare inedit[ a lui Mihail Eminescu, ]n Prietenii istoriei literare, buletin
informativ, nr. 1, Bucure=ti, 1933.
197. ION SCURTU, Din copil[ria lui Eminescu, ]n Sem[n[torul, II, v. III, 1903,
p. 153—154.
198. ION SCURTU, Eminescu ]n Banat, ]n Sem[n[torul, II. v. III, 1903, p. 524—
526.
199. ION SCURTU, Portretele lui Eminescu, Buc., Minerva, 1903 [extr. din
Calendarul Minervei].
200. IOAN SCURTU, Mihail Eminescu’s Leben und Prosaschriften, Inaugural-
dissertation, Leipzig, 1903, B. A. R., II, 50.225.
201. S. SECULA, Aminitiri despre Eminescu, ]n Familia, XXXV, nr. 26 din 27
iunie 1899, p. 311.
202. AL. +ERBAN, Eminescu despre dl Maiorescu, ]n Flac[ra, Buc., III, nr. 31
din 17 mai 1914.
203. AL. +ERBAN, Dl V. G. Mor\un =i Eminescu, ]n Flac[ra, Buc., III, nr. 35 din
14 iunie 1914, p. 293—294.
204. AL. +ERBAN, Eminescu =i Creang[, ]n Flac[ra, Buc., 1914, p. 311.
205. Serbarea Rom`niei June, ]n Foaia diecezan[, Caransebe=, 1923, nr. 4, p.
6, B.A. R., P. II. 236.
Via\a lui Mihai Eminescu 355

206. AUG. B. S~NCELEANU, Amintiri despre Eminescu, ]n Neamul rom`nesc


literar, 1909, p. 686—688.
207. ION SLAVICI, Eminescu =i ardelenii, ]n Tribuna, Arad, XIII, nr. 129 [citat
de N. Zaharia].
208. ION SLAVICI, Castelul singuratec, ]n Adev. lit. =i art., 1923, nr. 155.
209. IOAN SLAVICI, Un r[spuns. [Am[nunte despre ]nfiin\area Rom`niei June],
]n Rom`nia Jun[, 1871—1921, Cartea Semicentenarului [1925], p. 152—
156, =i ]n Adev. lit. =i art., VI, nr. 244 din 22 martie 1925, p. 7.
210. IOAN SLAVICI, Amintiri, Buc., “Cultura na\ional[”, 1924, B. A. R., I.
80.567.
211. IOAN SLAVICI, Cel din urm[ arma=, Buc., “Cultura na\ional[”.
212. SPANCIOC [V. G. MOR|UN], Mihail Eminescu, ]n Dacia viitoare, Bruxelles,
1 aug. 1883.
213. [T. V. STEFANELLI], Din via\a lui Eminescu [necrolog] ]n Revista politic[,
Suceava, IV, nr. 15 din 1 august 1889, =i Mihail Eminescu, Buc., 15 iunie
1899 [ed. Floare albastr[, I, 1898—1899].
214. TEODOR V. STEFANELLI, Amintiri despre Eminescu, Buc., [Sfetea], 1914,
B. A. R., I. 35.707.
215. M. STRAJAN, Amintiri despre Eminescu, ]n Ramuri, Craiova, IV, 1909, p.
526.
216. DR. A. +UNDA. Nevroza lui M. Eminescu [Extras din Spitalul, nr. 13, 1905],
Buc., 1905, B. A. R., II. 1687.
217. RUDOLF +U|U, Eminescu la M-rea Neam\, ]n Arhiva, Ia=i, XVII, 1906, p.
257—259.
218. CARLO TAGLIAVINI, Michele Eminescu, ]n L’ Europa orientale, III, 1923,
nr. IX-XI, p. 745—801. (Studi sulla Romania).
219. Teatrul na\ional ]n Bra=ov, ]n Familia, nr. 3 din 25 iunie, 7 iulie 1865, p.
43—44.
220. D. TELEOR, Eminescu intim, Buc., colec\ia “Lumen”, nr. 8. B. A. R., I.
12.308.
221. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, C`teva date asupra lui Eminescu, ]n Conv.
lit., XV, 1906, p. 995—1016, 1089—1094.
222. P. TOMASCHEK, Die Abstammung Eminescu’s, ]n Czernowitzer Morgenblatt,
VI, nr. 1449 din 8 mai 1923.
223. P. TOMASCHEK, Cercet[ri noi referitoare la originea lui Mihail Eminescu,
Siret, B. Fleischer, 1925. [Extr. din Anuarul X al Liceului de stat din Siret.]
224. I. E. TOROU|IU, Studii =i documente literare. Buc., “Bucovina” I (1931),
II, III (1932), IV (1933), V (1934), [Junimea], VII (1936) [S[m[n[torul].
225. Tragedia lui Eminescu, ]n Adev. lit. =i art., 1922, nr. 97.
226. Trupa lui M. Pascali ]n Ardeal, ]n Familia, 1868, nr. 14, 15, 16, 17, 20,
21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 30.
356 G. C[linescu

227. ANDRONIC N. |{RANU, Cum l-am cunoscut pe Mihail Eminescu, ]n Revista


Moldovei, III, nr. 2-4, iunie-august 1923, p. 14—17.
228. PETRE UILACANU, Amintiri despre Eminescu, ]n Familia, 1902, p. 537—
538.
229. DANA VASILIU-VOINA, Un mic document eminescian, ]n Adev. lit., =i art.,
nr. 904 din 3 aprilie 1938.
230. VERAX, Eminescu judecat =i condamnat, ]n Evenimentul literar, Ia=i, 1, 8,
22 august 1894.
231. EUGENIU VINCLER, Eminescu profesor, ]n Albumul serb[rii de revedere
dintre fo=tii elevi ai Inst. Acad. din Ia=i..., Buz[u, 1914, B. A. R., III. 41.260,
p. 6—7, =i ]n Adev. lit. =i art., nr. 28 din 5 ianuarie 1921.
232. DR. V. VINE+, C`teva date asupra ultimelor zile ale poetului Mihail
Eminescu, Extras din Rom`nia medical[, Buc., 1931, B. A. R., I. 108.052.
233. VASILE V~RCOL, Amintiri despre Eminescu, ]n Via\a nou[, I, 1906, p. 58-
60.
234. A. VLAHU|{, Din goana vie\ii, v. III [Amintiri despre Eminescu, 1889],
Buc., “Alcalay”, “Bibl. pt. to\i”, nr. 59, =i “Socec”, 1909.
235. A. VLAHU|{, Curentul Eminescu =i o poesie nou[, Buc., 1892, B. A. R., I.
69.811.
236. A. VLAHU|{, Amintiri despre Eminescu, ]n Luceaf[rul, 1909, p. 291—292.
237. IOSIF VULCAN, Suveniri de c[l[torie, ]n Familia, 1868, nr. 30-45.
238. IOSIF VULCAN, Mihail Eminescu, ]n Familia, XXI, 1885, p. 14 [nr. 2 din
13/25 ian.].
239. [M. ZAMFIRESCU], Muza de la Borta-Rece, bufonerie literar[ liric[ ]n trei
acte de Henri Meilhac =i Ludovic Halévy. Muzica de I. Offenbach, Buc.,
“Rev. contemp.”, 1873, B. A. R., A. 24.949 [Numai actul 1.]
240. P. ZARIFOPOL. Not[ la un inedit al lui Eminescu, ]n Conv. lit., iunie, 1933.
241. DR. ZOSIN, Substratul patologic ]n pesimismul contimporan, Bucure=ti,
1900 [Eminescu, p. 152—159], B. A. R., A. 21.521.
242.DR. ZOSIN, Nebunia lui Eminescu, ]n Spitalul, Buc., 1903, nr. 11.
243. DR. P. ZOSIN, Nebunia lui Eminescu, ]n Convorbiri =tiin\ifice =i filozofice,
Buc., I, v. I, nr. 2, aprilie 1912, p. 17—19.
244. N. XENOPOL, Portret, ]n Literatorul, 1882, p. 240—241.
245. G. C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne, compendiu, ed. a II-a, Buc.,
“Na\ionala Mecu”, 1946, p. VI, not[.
246. G. C{LINESCU, +erban Eminovici, ]n Na\iunea, II, nr. 424 din 24 august 1947.
247. G. C{LINESCU, Material documentar, ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[
=i folclor, III, 1954.
248. G. C{LINESCU, Eminesciene, ]n Contemporanul, nr. 3 din 24 ianuarie 1958.
249. G. C{LINESCU, Despre biografie, ]n Contemporanul, nr. 4 din 31 ianuarie
1958.
Via\a lui Mihai Eminescu 357

250. G. C{LINESCU, Realistul =i fantastul, ]n Contemporanul, nr. 5 din 7 februarie


1958.
251. G. C{LINESCU, Baletul de la Leningrad, ]n Contemporanul, nr. 6 din 14
februarie 1958.
252. G. C{LINESCU, Castanul replantat, ]n Contemporanul, nr. 8 din 28
februarie 1958.
253. AUREL VASILIU, Bucovina ]n via\a =i opera lui M. Eminescu, Cern[u\i,
1943.
254. GH. UNGUREANU, }ndrum[tor, ]n Arbivele Statului, Ia=i, I, Ia=i, 1947.
255. MIRCEA +TEFAN, Mihai Eminescu, revizor =colar, Buc., Ed. de stat didactic[
=i pedagogic[, 1956. [Excelent studiu, neaduc`nd din punct de vedere
biografic nimic nou peste documenta\ia noastr[.]
256. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribi\ii documentare la biografia lui Mihai
Eminescu, Buc., Ed. Acad. R., 1962 [necitat de noi, dar folosit ]n unele
detalii].
257. Postfa\a la edi\ia a III-a a acestei c[r\i, Buc., 1938.
Pentru ]nlesnirea cercet[torului am dat dup[ fiecare articol sau studiu =i
cota Bibliotecii Academiei R.(B.A.R.), pentru ceea ce am consultat acolo.
Pentru revistele [P = Periodice] mai des utilizate, d[m mai jos cota o dat[
pentru totdeauna:
Adev[rul (P. IV. 571), Adev[rul literar =i artistic (P. IV. 5517), Arbiva, Ia=i
[A. D. Xenopol] (P. I. 184), Convorbiri literare (P. I. 20, II), Diminea\a (P.
IV. 1557), M. Eminescu, Ia=i, 1903 (P. I. 1721), Familia, Pesta (P. II. 155),
F`nt`na Blanduziei (P. IV. 489, III), Flac[ra (P. II. 3053), Glasul Bucovinei,
Cern[u\i (P. IV. 4716), Junimea literar[, Cern[u\i (P. I. 1643, II), Litera-
torul (P. I. 697, II), Luceaf[rul (P. II. 1505), Ramuri (P. I. 1808), S[m[n[-
torul (P. I. 1332), Societatea de m`ine (P. II. 7401), Timpul (P. IV. 96),
Universul (P. IV. 734), Universul literar (P. III. 735, IV), Via\a rom`neasc[
(P. I. 1947).
APRECIERI

L-am cunoscut ]ndeajuns pe dl C[linecsu pentru a-i presim\i talentul,


dar cu mult prea pu\in pentru a-i putea m[car b[nui elasticitatea =i ambi\ia
ce se ascundeau ]nd[r[tul unor atitudini inegale, basculate ]ntre adeziune
=i rezerv[. }n ultima lui faz[, Sbur[torul a avut, a=adar, ocazia de a publica
numai dou[ sau trei din poeziile sale cu rezonan\e italiene, ]ncrustate de
durit[\i barbiene, =i c`teva d[ri de seam[ cu siguran\[ de judecat[ =i
facilitate de expresie. Tocmai c`nd luam act de prezen\a unui nou talent,
d. C[linescu nu se mai afla printre noi =i, formal, era chiar ]mpotriva noastr[.
La baza acestei atitudini am ]n\eles de la ]nceput c[ se g[sea dorin\a legitim[
a afirm[rii ]n independen\[. Cum ]ns[ afirmarea se putea concepe =i f[r[
reac\iuni de ostilitate, mai ales ]n s`nul unei grup[ri cunoscute prin liber-
tatea sa spiritual[, graba de a realiza prin semne ne]ndoioase r[m`ne ]nc[
o problem[ de temperament. Fapt este c[ dup[ c`\iva ani d. C[linescu =i-a
c`=tigat situa\ia ]n critica noastr[ cuvenit[ nu numai independen\ei sale,
dar chiar =i susceptibilit[\ii ei. Anul trecut, cu prilejul ini\iativei unei reviste
de a fixa amintirea celor cincizeci de ani ai mei, domnia-sa a contribuit cu
un studiu asupra fizionomiei literare =i chiar asupra evolu\iei activit[\ii mele
critice, dus[ p`n[ ]n pragul Istoriei civiliza\iei rom`ne moderne, adic[ p`n[
]n momentul precis al condens[rii tuturor virtualit[\ilor dogmatice de p`n[
atunci ]ntr-o ideologie social[ =i literar[ coerent[. Oric`t a= c[uta s[ m[
obiectivez, s[ m[ istoricizez, dup[ cum se exprim[ d-sa, adic[ s[ m[ desprind
din amplexiunea contingentului, n-a= putea t[g[dui c[ studiul s[u mi-a f[cut
pl[cere, nu numai prin inten\ii, ci, mai ales, prin calitatea realiz[rii ]n planul
crea\iunei artistice. Nu e ]n obliga\ia mea de a-l discuta, ]ntruc`t, raport`ndu-se
la acela=i obiect al forma\iei mele spirituale, unele din paginile acestor memo-
rii con\in de la sine =i punctele de interferen\[ =i cele de ]ndep[rtare ale
atitudinilor noastre respective. Ceea ce nu pot s[ nu o recunosc e remarcabilul
s[u talent, cu o flexibilitate destins[ de la o viziune de ordin pur literar,
Via\a lui Mihai Eminescu 359

sus\inut[ liric =i amplificat[ cu virtuozitate, p`n[ la o acuitate de analiz[


care, izol`nd un element prim, devine din nou creatoare prin posibilitatea
construc\iei de arborescen\e ideologice, gratuite sau nu, dar consolidate ]n
organisme independente de trunchiul ce le-a produs. Prin u=urin\a cu care
se mi=c[ ]n dialectica ideilor d. C[linescu e un critic, dar prin mobilitatea,
sensibilitatea =i capacitatea fix[rii ei ]n ritm =i ima-gine, e =i un artist, f[r[ s[
putem prevedea dac[ aceste dou[ fiin\e vor intra ]n conflict sau se vor
armoniza ]ntr-o sintez[ superioar[ de crea\ie critic[ pe un plan ]n care situa\ia
de fapt a literaturii noastre ]i deschide, din nefericire, posibilit[\i restr`nse =i
satisfac\ii mediocre. Cu alte cuvinte, =i f[r[ a m[ feri de preciz[ri, i se va
pune =i d-sale problema ce mi s-a pus ]n ]nceputurile activit[\ii mele, c[ci nu
este exclus ca pentru ochiul obiectiv, dinafar[, orbitele destinelor noastre
literare s[ aib[ similitudini de traiectorie, ce-l ]ndeamn[, succesiv, la apropieri
sau respingeri dictate de ]ns[=i con=tiin\a acestui horoscop.
Eugen LOVINESCU, Siluete de critici: 1. T. Vianu — 2. G.C[linescu, ]n vol.
Memorii. Textele alese =i postfa\[ de Nicolae Balot[, colec\ia “Arcade”,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1976, p. 170—172.

Am citit cartea dlui C[linescu ]ndat[ ce a ap[rut =i ]nc[ nu m[ pot desp[r\i


de ea. O \in pe l`ng[ mine, recitesc unele pagini ori capitole ]ntregi, pentru
faptele relatate, pentru modul ]n care autorul le poveste=te, pentru imaginea
ce =i-a f[cut-o d. C[linescu despre poet, pentru frumuse\ea limbii =i a stilului
— =i-mi spun mereu: exist[, dar nu ]n ]n\elesul pe care, cu exces de modestie,
autorul ]l d[ acestui cuv`nt ]n postfa\a sa.
Mirarea mea — c[ci aceasta e starea de suflet pe care m[ ]ncerc s-o exprim
aici — este c[ biografia poetului, a=a cum o merit[ el =i care mi se p[rea
irealizabil[ ]n condi\iile actuale ale istoriografiei noastre literare, o am aici,
pe mas[, dinaintea mea.
Cartea dlui C[linescu ]\i ]mbog[\e=te cuno=tin\ele despre Eminescu, ]\i
d[ o imagine complet[ a lui =i pl[cerea de a ]ncerca s[ o retu=ezi — te ]nc`nt[
ca o oper[ de art[, fiindc[, ]n limitele genului ei, este o oper[ de crea\ie, =i
]n sf`r=it are calitatea eminent[ de a te face s[ g`nde=ti.
Este, dup[ umila mea p[rere momentul cel mai impun[tor ce s-a ridicat
p`n[ ast[zi lui Eminescu. [...]
Critica lietrar[ (=i, cu at`t mai mult, istoria literar[ care, ]n bun[ parte,
este critica literaturii de alt[dat[) apare t`rziu ]n cultura unui popor. Este
con=tiin\a ce se ]ntoarce asupra ei ]ns[=i. +i c`nd ]nc[ nu aveam genurile
literare mature, ca romanul ori drama psihologic[, cu at`t mai pu\in am fi
putut avea critic[ literar[.[...]
360 G. C[linescu

Acum a venit =i timpul criticii literare =i, dac[ nu ne ]n=el[m, d. C[linescu


e acela care marcheaz[ mai cu putere aceast[ dat[ ]n cultura noastr[.
D. C[linescu e un critic, adic[ un om de gust, ]nzestrat cu o serioas[
cultur[ estetic[ =i literar[, care ia contact direct cu opera de art[, liber de
orice alte considera\ii afar[ de valoarea operei, un om despre care nu =tii
dinainte — dup[ “=coala” din care face parte scriitorul din titlul articolului
s[u — c[ o s[ fie favorabil sau defavorabil, ori, ]n cazul cel mai bun, c[ o s[
precupe\easc[ laudele unui scriitor din alt[ tab[r[ =i o s[ cople=asc[ cu elogii
copioase pe scriitorul din tab[ra sa.
Iar cu Via\a lui Eminescu, d. C[linescu =i-a f[cut debutul ]n istoria literar[,
=i l-a f[cut ]n chip str[lucit. [...]
D. C[linescu =tie s[ utilizeze izvoarele. D-sa este st[p`nul =i nu sclavul
lor. Cu o remarcabil[ sensibilitate intelectual[, =tie s[ aleag[ esen\ialul =i
caracteristicul. Adesea, ]ntr-o singur[ fraz[, d-sa tope=te excelent mai multe
izvoare, valorific`ndu-le unul prin altul, =i ]nviind faptul prin viziunea sa =i
prin stilul s[u personal. E una din reu=itele cele mai impresionante ale dlui
C[linescu. E, ]n mic, ceea ce d-sa face ]n mare: tot ce se =tia despre Eminescu
=i tot ce =tie numai d-sa — combinat ]ntr-o viziune unic[, organic[, ]n
imaginea unui om. [...]
Dar d. C[linescu a compensat, pe c`t posibil, penuria izvoarelor =i
nesiguran\a m[rturiilor prin cercetarea manuscriselor poetului. [...] D.
C[linescu n-a cercetat manuscrisele numai ca bibliotecar ori ca editor, =i nici
numai ca istoric literar, ci =i — mai cu seam[ — ca psiholog. +i desigur =i ca
estetician =i critic. [...]
D. C[linescu asediaz[ pe eroul s[u din toate p[r\ile, metodic — a= fi
tentat s[ spun: strategic —, ca s[ str[bat[ ]n psihologia lui, =i re]nvie totul,
personalitatea poetului ca =i atmosfera ]n care s-a dezvoltat. [...]
Cartea dlui C[linescu nu este o colec\ie de locuri comune, de idei r[suflate,
ca s[ se poat[ ]mp[ca oricine cu ea pe de-a ]ntregul. Este o oper[ original[,
=i ca atare d[ de g`ndit. +i c`nd ]ncepe g`ndirea, ]ncepe =i divergen\a. Afar[
de asta, Via\a lui Eminescu nu este o ]n=irare de fapte =i de explica\ii, este
realizarea concep\iei dlui C[linescu despre Eminescu. +i este imposibil ca
doi oameni s[-=i fac[ aceea=i “idee” despre un om, despre un eveniment =i
chiar despre un simplu obiect ne]nsufle\it. Exist[ tot at`\ia Napoleoni, tot at`\ia
Victori Hugo, c`\i istorici, biografi =i romancieri au scris despre ei, =i tot at`tea
Vene\ii c`\i c[l[tori-arti=ti au zugr[vit-o. [...] +i desigur vor exista totdeauna
tot at`\ia Emine=ti c`\i cercet[t[rori se vor mai ivi.
+i consider ca o datorie fa\[ de o oper[ capital[ s[-i aduc unele obiec\ii.
+i dac[ nu s-ar ]nt`mpla ca unele din ele s[ fie ]ndrept[\ite — ]ntruc`t
Via\a lui Mihai Eminescu 361

obiec\iile de concep\ie pot fi ]ndrept[\ite — aceasta nu ar mic=ora ]ntru nimic


valoarea excep\ional[ a acestei opere, care inaugureaz[ la noi biografia ade-
v[rat[. E natural ca o asemenea oper[ s[ provoace discu\ii. P`n[ acum, dac[
nu m[ ]n=el, afar[ de rari excep\ii, n-a avut parte dec`t de laude goale =i
atacuri nes[buite — un alt aspect caracteristic al criticii =i, ]n genere, al culturii
noastre ]nc[ ]ncep[toare.
Garabet IBR{ILEANU, G.C[linesu — Via\a lui Eminescu ]n vol. G.
Ibr[ileanu, Eminescu, Colec\ia “Eminesciana”, Editura Junimea, Ia=i, 1974,
p. 348, 349—350, 352—353, 354.

Am salutat, la timp cu binecuvenit[ emo\ie, apari\ia acestei magistrale


lucr[ri, pentru ca ast[zi s[ putem trece de-a dreptul la meritele ei, variate =i
multiple. R[m[sesem ]n chiar r`ndurile introducerii noastre la semnifica\ia
“biografiilor roman\ate” gen hibrid, ]n majoritatea cazurilor, dar ]nl[untrul
c[ruia s-au scris totu=i, destule evoc[ri patetice, ]n care informa\ia =i spiritul
critic se conjugau ]n cea mai des[v`r=it[ armonie. Via\a lui Eminescu, cu care
dl G. C[linescu onoreaz[ literele rom`ne=ti, ]mplinind totodat[ =i una din
cele mai dureroase lacune ale culturii noastre actuale, este una din acele
roman\ate biografii critice, ]n care puterea de evocare =i darul de a reconstitui
din disject =i incert, domin[ toate celelalte ]nsu=iri: erudi\ie, critic[ a textelor
=i a ipotezelor, ini\iativ[ interpretant[ =. a. E ca o trecere de und[ electric[
peste rume=ugul de fosfor al unei vie\i ruminat[ de soart[ =i de oameni sau,
ca s[ r[m`nem pe terenul mitologiei populare, ca o chemare la via\[, gra\ie
licoarei de ap[ vie, a unui F[t-Frumos, r[pus ]n una din ispr[vile lui istorice.
Art[ asclepian[, cu at`t mai necesar[ cu c`t imaginea autentic[ a lui
Eminescu trebuie smuls[ alter[rilor succesive, unele scuzabile =i dictate de o
devo\iune r[u ]n\eleas[, altele vinovate =i datorite, ]n bun[ parte, acelei faune
de necrofori tr[ind ]n humusul istoriilor literare. }n aceast[ situa\ie, la prima
vedere inextricabil[, dl C[linescu s-a c[l[uzit de un miraculos fir de Ariadn[,
gra\ie c[ruia ]ntreprinderea d-sale nu numai a izbutit dar, pe deasupra,
p[streaz[ =i r[sfr`ngerile subjugate ale peisagiului labirintic, str[b[tut. Am
amintit de alter[ri. S[ le spunem cu un cuv`nt mai pu\in dur, legende. Ei
bine, via\a lui Eminescu, dac[ n-a fost p`n[ ]n ziua de ast[zi organizat[ ]n
planul biografic, a fost ]n schimb fr[m`ntat[ ]n toate chipurile, r[v[=it[, ]n
toate direc\iile, ca ]ntr-o anarhic[ autopsie, la care nici un interes nu mai
recomanda o c`t de aproximativ[ reconstituire. A circulat at`ta vreme =i la
majoritatea cititorilor credin\a c[ Eminescu a fost r[pus de bolovanul pe care
un coleg de ospiciu i l-a repezit ]n t`mpl[, c[ funebra e=arv[ cu care i-a fost
362 G. C[linescu

]ncins capul, dup[ autopsie, =i acoperind doar o linie de disec\ie, ia caracter


de simbol, =i de revela\ie pentru ]ntreaga lui biografie. Dl G. C[linescu nu
nesocote=te, =i pe bun[ dreptate, legendele. Nu le las[, ]ns[, nici de capul
lor. Le aduce corectivele necesare, le filtreaz[ cu solicitudine, dar f[r[ preve-
nire =i extrage, dac[ e cazul, at`t c`t poate fi ad[ogat acelui gr`nar de aproxi-
mativ[ autenticitate eminescian[, probabil ]ntr-o bun[ zi. Dac[ la trecerea
de veacuri, ceea ce a fost considerat, at`tea alte veacuri, legend[ ]n epopeile
homerice, se dovede=te ast[zi a fi susceptibil de o larg[ identificare istoric[
=i geografic[, gra\ie instrumentelor de investi-ga\ie critic[ ajunse la a=a de
mare perfec\ie =i la un tot at`t de mare dar de exegez[, n-ar fi exclus s[ se
petreac[, la fel, lucrurile =i cu miturile eminesciene. Dl C[linescu ]ntreprinde
de pe acum opera aceasta de izolare =i de extragere, pe c`t cu putin\[, a
adev[rului. Referindu-se la pletora acelor “eminescologi”, me=teri ]n confec\i-
onarea unor documente “de colec\ie particular[“, misterioase =i pe care nimeni
nu le-a v[zut, d-sa scrie aceste perfect ]ndrept[\ite r`nduri: “Din aceste scrisori
]n care nu ne puteam ]ncrede =i de autenticitatea c[rora nu ne putem ]ndoi
totu=i cu suficiente argumente, gra\ie relei credin\e sau ignoran\ei numi\ilor
“eminescologi”, suntem sili\i s[ extragem cu pruden\[ adev[rul. Cu c`t[
greutate ]ns[?” Acestor herezi de foarte ]ndoielnic[ spe\[ se adaog[ acei
fantazi=ti ai folclorului, a=a-zic`nd istorico-literar, pe care un demon al
colec\ionarului ]i face s[ adune, orice =i de oriunde. +i pentru ace=tia dl
C[linescu are cuvinte de just[ apreciere: “Am comite o gre=eal[ dac[, bizui\i
pe limbu\ia unui mo=, stimulat cu rachiu, =i mirat de interesul pe care i-l
arat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[\iile c`te se pun pe socoteala
copilului”. Mai mult chiar, minunile acestea se ]nt`mpl[ s[ fie de cele mai
multe ori ni=te simple ]nt`mpl[ri, comune mediului, privit ca fabulos, de \ar[,
]n care a tr[it Eminescu: “adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia \[r[ne=te”.
Amicii poetului =i to\i cei care i-au ]nchinat un cult ]n sine l[udabil, n-au
defavorizat mai pu\in imaginea lui Eminescu. }n oglinzile sufletului lor, chipul
S[rmanului Dionis a tremurat de adieri str[ine =i s-a str`mbat: “Prietenii care
=i-amintesc tinere\ea lui Eminescu, sub impresia de mai t`rziu a operei sale
cu formula pesimismului sau sub aceea a bolii care l-a r[pus, sunt ]nclina\i
s[ ne ]nf[\i=eze via\a poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceasta
este =i o doz[ de incultur[ =i naivitate”.
Cu aceste precau\iuni, cu acest discern[m`nt critic, cu aceast[ atent[ grij[
la legend[ =i la c`t[ semnifica\ie s-ar putea ascunde chiar ]n ipotezele
neconfirmate — optativul este ]nc[ una din rarit[\ile metodei critice a dlui
G. C[linescu — ]ntreprinderea d-sale nu putea s[ duc[ altundeva dec`t la
reu=ita pe care o repurteaz[.
Via\a lui Mihai Eminescu 363

Din acest proces de savant[ amalgamare se alege un Eminescu vibr`nd


de via\[, de spiritualitate =i de nefericire ca un gorun falnic ]n care s-a urcat
seva ad`ncurilor, cu trufie, ]n a c[rui coroan[ au izbit =i tr[snetele dar =i
ciorile ireven\ioase =i-au ]nsemnat trecerea. Desigur, at`tea din vie\ile paralele
ale lui Plutarch, at`tea din biografiile anecdotice ale lui Diogene Laer\ianul
sunt produse ale fantaziei autorilor lor — ele nu sunt totu=i mai pu\in
autentificate la reputata gref[ a istoriei. Cum foarte bine observ[ dl G.
C[linescu, s-ar putea ca anumite puncte de biografie eminescian[ s[ fie
rezervate viitorului, iar altele s[ fie retu=ate sau de-a dreptul r[sturnate, sensul
vie\ii lui Eminescu ]ns[, ]n interpretarea pe care i-o consacr[ magistrala
d-sale lucrare, nu poate fi altul. +i pe bun[ dreptate. Nu numai pentru utila-
jul critic cu care d-sa a desp[r\it gr[untele de pleav[, ]nc[ de acum, dar pentru
misteriosul dar de a se fi cobor`t ]n taina aparen\elor =i de a fi alc[tuit
imaginea eminescian[ dinl[untru ]n afar[. Dl G. C[linescu a surprins
resorturile suflete=ti ale poetului, le-a verificat ]n toate manifest[rile lor, de
aceea concluziile d-sale par a=a de fire=ti ]nc`t vor ]ncet[\eni, ]n istoria literelor
noastre, un Eminescu omenesc prec`t =i magnific. La aceasta dl G. C[linescu
a fost ]nlesnit de dou[ procedee, dovedite de-a dreptul fecunde. Este, ]nt`i =i
]nt`i, marea d-sale sinceritate biografic[. Gra\ie ei =i consider[rii f[r[ de scru-
pule dar cu pruden\[ dubitativ[, a tuturor sc[derilor =i m[ririlor eminesciene,
via\a S[rmanului Dionis, se sanctific[. Dac[ ne e ]ng[duit a spune: dl C[linescu
a ]ntreprins beatificarea lui Eminescu =i a izbutit-o. Dup[ aceea este
subtilitatea cu care biograful pune ]n contribu\ie opera lui Eminescu. }n ea
dl G. C[linescu cite=te tot at`tea semne sensibile ale experien\elor de via\[
=i psihologice ale lui Eminescu, =i opera\ia aceasta, artificial[ c`nd e un sim-
plu exerci\iu literar, este una din cele mai pitore=ti, mai amuzante =i mai
documentate ale vastei d-sale biografii. Cunoa=terea p`n[ la indiscre\ie, a
manuscriselor eminesciene, i-a ]nlesnit dlui G. C[linescu apropieri cu opera
publicat[, identific[ri de locuri =i date =i chiar o nou[ lumin[ proiectat[ asupra
imaginei S[rmanului Dionis. Versurile primare =i de laborator, din vremea
boemei vieneze sau versurile flagelante la adresa Convorbirilor literare =i
Junimii sunt tot at`tea revela\ii nu numai de istorie literar[, dar =i de ordin
psihologic. +i este preocuparea ne]ntrerupt[ a dlui G. C[linescu.
Preocuparea aceasta de a desprinde, de-a lungul tuturor contradic\iilor
biografice, “spiritul vie\ii” lui Eminescu face ca via\a Poetului s[ apar[, a=a
cum a =i fost de bun[ seam[, de o mare vitalitate spiritual[, de o superioar[
independen\[, de o rar[ con=tiinciozitate =i de o tot at`t de rar[ ]nver=unare
a soartei =i a oamenilor. Copil[rie ciudat[, =colaritate mediocr[, debut
publicistic =i peregrin[ri teatrale, forma\ie artistic[ =i intelectual[, probitate
364 G. C[linescu

=i ]nalt[ concep\ie administrativ[, ziaristic[ de mucenic =i iubire nestins[,


toate aspectele unei vie\i a=a de complex[ =i de realizat[, ca a lui Eminescu,
trec pe sub ochii cititorului, ]n suita savant[ =i savant orchestrat[ a dlui G.
C[linescu. De aceea dl G. C[linescu are dreptate c`nd, vorbind de “pesimis-
mul incurabil” cu care Bari\iu =i o =coal[ ]ntreag[ a gratificat =i continu[ pe
Eminescu, scrie: “Ca =i c`nd aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o pozi\ie speculativ[
a spiritului, f[r[ consecin\e practice”. C`nd d-sa vorbe=te de “mizeria
metafizic[“ =i congener[ a poetului, ]nc[ are dreptate, oric`t s-ar p[rea de
arbitrar, dup[ cum din povestea f[r[ de tremolo a ne]n\elegerii contemporane
se desprinde net[ convingerea c[ Eminescu a fost asasinat, parte cu pre=tiin\[,
parte dintr-un absurd =i ne]n\eleg[tor olimpianism al prietenilor s[i. Omul
acesta, a c[rui mare nefericire fu geniul s[u, omul acesta de o putere de
munc[ excep\ional[ =i de o tot at`t de excep\ional[ clarvedere social[ =i
politic[, a fost stors de vlag[ ]nainte de vreme =i supus celor mai groaznice
chinuri morale de o societate obtuz[ =i de patroni tot at`t de obtuzi — cu
scuza poate c[ =i olimpianismul este tot o mizerie metafizic[. Studiul dlui G.
C[linescu face s[ tr[iasc[, vie =i s`nger`nd[, sub ochii no=tri aceast[ crim[,
cu at`t mai zguduitoare, cu c`t d-sa o las[ ]n termenii ei reci. Poetul care a
imprecat a=a de patetic ]n Doina, cuno=tea =i impreca\ia pentru uzul s[u
personal. Scrisoarea c[tre Veronica Micle =i scrisoarea prevestitoare de
furtun[, cum scrie dl G. C[linescu, din vremea sclavajului de la Timpul sunt
prea elocvente pentru ca s[ nu justifice concep\ia acelora, =i a dlui G.
C[linescu, care v[d ]n opera lui Eminescu cel mai pre\ios atestat biografic.
Dl Tudor Vianu, ]n studiul liricii eminesciene, mergea p`n[ la identificarea
autobiografic[ a Luceaf[rului =i ]ncercarea ni se p[ru cu totul ]ndrept[\it[.
De aceea nu sunt pagini mai emo\ionate ca acelea povestind declinul lui
Eminescu, din biografia dlui G. C[linescu. E un declin de soare majestuos,
un declin con=tient, suav, cu splendori surprinz[toare, care d[ =i mai mult
credit credin\ei, c[ S[rmanul Dionis =i dac[ a fost din ginta damna\ilor
baudelairiani, n-a fost mai pu\in crucificat de contemporani. C[ci =i dac[
izvoarele de via\[ =i art[ ale lui Eminescu ar fi fost ]ntr-o m[sur[ de la natur[
coclite, trec[torii =i contemporanii nu s-au sfiit s[ le otr[veasc[ definitiv.
Dar iat[ cartea cu care s[ vrem =i nu se sf`r=e=te a=a de u=or. Informa\ie,
ecou, =i perspectiv[ — de tot at`tea ori te vei adresa Vie\ii lui Eminescu, fie
c[ e=ti diletant, fie c[ \ii s[ te ini\iezi mai afund. Cum alte lucr[ri eminesciene
ne a=teapt[, noi prilejuri s[ revenim ni se rezerv[.
PERPESSICIUS, G. C[linescu: Via\a lui Mihai Eminescu ]n vol. Eminesci-
ana, vol. II, Edi\ie ]ngrijit[ de Dumitru D. Panaitescu, Colec\ia “B.P.T.”,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1989, p. 127—132.
Via\a lui Mihai Eminescu 365

Dintre confra\ii de critic[ literar[ ap[ru\i dup[ Mihail Dragomirescu, G.


Ibr[ileanu =i E. Lovinescu, mai v`rstnici cu trei p`n[ la zece ani dec`t Pompiliu
Constantinescu, +erban Cioculescu =i subsemnatul, sunt la noi G. C[linescu,
Tudor Vianu =i Perpessicius. Tustrei erudi\i propriu-zis =i totodat[ erudi\i ai
impresiei artistice, ei stau bine al[turi, compun`nd ]mpreun[ con=tiin\a
estetic[ a unei genera\ii. Grupa\i din afar[ prin ]ndeletnicire =i profesiune,
\inuta criti-c[ ]i disociaz[ ]ns[ pe din[untru. Fiecare s-a manifestat dup[ o
alc[tuire proprie. Nici unuia nu i-a lipsit identitatea lui, de c`te ori s-a aplicat
unei materii comune. O anumit[ gesticula\ie intelectual[, comportamentul
personal, adic[ acea sum[ de acte reflexe, c[reia, datorit[ puterii de a par-
ticulariza o personalitate, ]i zicem “stil”, i-a desp[r\it tipologic. [...]
Cu G. C[linescu spectacolul de personalitate se schimb[ pe de-a ]ntregul
at`t fa\[ de T. Vianu, c`t =i de Perpessicius. El e, ]n toate privin\ele, biografic,
socialmente =i psihologic, un homo novus. O energie primigen[, abundent[,
impetuoas[, curg`nd ]n direc\ii multiple =i chiar opuse pe spa\ii mici, p[r`nd
de aceea deseori tulbure, dar p[str`ndu-=i limpezimea =i direc\ia de curgere
pe spa\ii mari, energie decis[, prin debit =i violen\[, s[ inunde regiuni oric`t
de cuprinz[toare =i de ]nalte, demonstrativ =i aproape r[zbun[tor, dup[ legea
moral[, s-ar zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui ocupant, ni se impune
ca for\[ cotropitoare. Valoarea permanent[, la care \inte=te =i ajunge tempera-
mentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia mult[
=i aprins p`n[ la urm[ at`t de am[nuntul sc[p[r[tor, c`t =i de el ]nsu=i stilul
cantit[\ii. }n limitele monumentalului, afirma\iile critice, intui\iile, impresiile,
asocia\ii, disocia\ii, referin\[ erudit[, paradoxul, ra\ionamentele, sofismele
=i mai cu seam[ metaforele sar unele asupra altora, se ]ncalec[, se asupresc,
se acop[r, =i reapar, lupt`ndu-se ]ncol[cit =i alc[tuindu-se astfel ]ntr-o
impun[toare arhitecur[ de stil baroc. Asta fiind patria barocului, criticul
acesta, care este =i un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist =i un
filozof, se ]nf[\i=eaz[ ]n condi\ia lui intim[, ca un Gengis Khan, un asiat cu
nostalgia crunt[ a Europei. El viseaz[ adesea, compensator, c`te o Acropole.
Dar instinctul stilistic i se satisface de fapt pe frontoane dorice, pe care le
cople=e=te decorativ cu salam`zdrele, cu caimanii =i dragonii familiari. Aceast[
imagine se poate ob\ine asupra lui G. C[linescu, din punctul de vedere cel
mai ]nalt. [...]
Vladimir STREINU, Spectacolul personalit[\ii, ]n vol. Bibliografia literar[
rom`n[ ilustrat[ 1944—1970, Edi\ie ]ngrijijt[ de Eugenia Oprescu,
Colec\ia “Biblioteca critic[”, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1971, p. 339,
341—342.
366 G. C[linescu

G. C[linescu a ]nceput cu poezii, f[r[ a-=i fi revelat ]nc[ toat[ produc\ia


]n aceast[ direc\ie, fiind mai cunoscut ca biograf =i romancier. “Una din
calit[\ile cele mai remarcabile de artist ale dlui C[linescu este adaptarea
stilului la fond, cu alte cuvinte viziunea total[ =i clar[ a lucrului. D. C[linescu,
r[m`n`nd ]n sfera limbii strict literare, scrie potolit-moldovene=te c`nd evoc[
imaginile copil[riei, peisagiile rurale, oamenii simpli din preajma lui Eminescu.
(Limba aici e un mijloc de crea\ie a vie\ii.) E neologistic, rapid, c`nd judec[,
analizeaz[, c`nd prive=te lucrurile prin prisma creatorului. Aceast[ adaptare,
aceast[ supunere a formei la fond, aceast[ polimorfie a stilului ]l pune al[turi
de Caragiale =i de Sadoveanu =i d[ operei sale un caracter de ]nalt[ art[. De
altfel, d. C[linescu st[ al[turi de scriitorii cei mai arti=ti ai no=tri prin toate
caracterele scrisului s[u. Pu\ini oameni cunosc care s[ =tie exprima, direct
ori “figurat”, cu at`ta exactitate scurt[ =i cu at`ta priz[ asupra inteligen\ii =i
imagina\iei cititorului. +i s[ reu=asc[ s[ exprime ]n limba tuturora observa\ii
fine justificate prin considera\ii teoretice subtile”. (G. Ibr[ileanu). Romanul
Enigma Otiliei “este construit cu un me=te=ug sigur, pe mai multe planuri, =i
cu o deta=are epic[ ]ntru totul st[p`n[ pe materialul uman at`t de divers =i
de ]nchegat ]n fizionomia lui. D. C[linescu se afirm[ ca un excep\ional creator
epic, lunga sa povestire degaj`nd clar conturat =i cu subtile nuan\e, ]n acela=i
timp, o serie de tipuri psihologice de o real[ viabilitate, ]n func\iune...;
impresia de realism, de experrien\[ treptat[, a=a cum o imprim[ via\a, cu
sinuozit[\ile, cu surprizele, cu umbrele =i luminile ei, este cov`r=itoare. O
scen[ ca aceea ]n care, dup[ un prim atac de congestie cerebral[, clanul
rudeniilor ]i ocup[ milit[re=te casa, c[r`ndu-i mobilele, fur`ndu-i din tablouri,
]n a=teptarea mor\ii, cu lini=te =i satisfac\ie, este de un relief =i de o exactitate
psihologic[ de maestru... C`t de pueril[ =i de romantic[, de exterioar[ este
avari\ia lui Hagi Tudose, al lui Delavrancea, fa\[ de spectacolul sobru, uman,
de un tragic sinistru, din romanul dlui C[linescu! +i c`t de amplificat[ este
lupta aceasta epic[, ]n jurul mo=tenirii, prin participarea lui St[nic[, tip jovial
de escroc sentimental, de intermediar interlop =i de intrigant pe mai multe
fronturi, avocat f[r[ procese =i om de afaceri suspecte, arivist aprig, f[r[ scrupu-
le. Colportor de ve=ti imaginare, n[scocite din interes =i din ambi\ia de a fi
informat, m[sluitor de situa\ii =i profitor de pe urma tuturora, St[nic[ se
a=eaz[ ]n galeria profitorilor caragialieni =i e pl[m[dit din pasta lui Pirgu
din Craii de Curtea-Veche... Cel mai interesant cuplu ]n care pasiunea erotic[
se desf[=oar[ ]n ample evolu\ii este acela format de Otilia =i Pascalopol... Tip
de rafinat, de blazat voluptos, cu rezerve de candoare sufleteasc[, mo=ierul
]ndr[gostit de Otilia se claseaz[ printre operele de ]nt`ia m`n[ ale epicei
noastre urbane” (Pompiliu Constantinescu). “G. C[linescu a scris... romane,
Via\a lui Mihai Eminescu 367

d`ndu-=i la iveal[, cu Enigma Otiliei, un mare talent epic” (+. Cioculescu).


+un sau Calea neturburat[, mit mongol (]n fond pies[ de teatru): “Una din
calit[\ile ei e c[ nu seam[n[ cu nimic scris =i tip[rit la noi =i c[ se deosebe=te
de biblioteca toat[ ca o majolic[... E un model de stil” (T. Arghezi).
G. C{LINESCU, ]n Istoria literaturii rom`ne, C o m p e n d i u, Editura
pentru Literatur[, Bucure=ti, 1968, p. 376—377.

Autor ]nt`i a dou[ memorii despre propaganda catolic[ ]n \[rile rom`ne


]n secolele XVII =i XVIII, G. C[linescu [...] a atras unanim aten\ia prin Via\a
lui Mihai Eminescu (1932), biografie literar[ neroman\at[, ]n caden\[ de poem
epic =i portret intelectual, sainte-beuvian, al geniuli, scriere inimitabil[,
]ntemeiat[ pe documentul esen\ial al operei poetului c[ruia i se consacr[ =i
un amplu studiu privind filozofia teoretic[ =i practic[, cadrul psihic, cadrul
fizic, tehnica, locul ]n literatura rom`n[ =i universal[. Studiul despre oper[,
ini\ial ]n cinci volume, a fost ref[cut ulterior ]n dou[, cu preciz[ri sintetice
privind temele romantice, tehnica interioar[ =i tehnica exterioar[, =i cu ]ntre-
giri ]n privin\a culturii poetului =i descrierii operei. Contribu\ia esen\ial[
const[ ]n revelarea operei postume, ca =i necunoscute, a ineditelor emines-
ciene, multe scoase la iveal[ ]nt`ia oar[. Opera a r[mas p`n[ ast[zi ne]ntrecu-
t[ sub raport documentar =i critic. Tot un portret sainte-beuvian este Via\a
lui Ion Creang[ (1938), biografie =i ea mai ]ntins[ dec`t studiul operei,
]ntruc`t farmecul acesteia este dup[ G. C[linescu inanalizabil. I se descoper[
specificul ]n jovialitatea de tip rabelaisian, ]n gnonismul de sorginte folcloric[,
]n erudi\ia paremiologic[ =i ]n fabulosul realist. Aceste studii preced Istoria
literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent (1941) unde sunt str[lucit
compendiate. Monografiile Nicolae Filimon (1959) =i Gr. M. Alexandrescu
(1962), scrise dup[ Istoria literaturii, uimesc =i delecteaz[ ]n acela=i timp
prin abunden\a am[nuntelor biografice de savoare, dar =i prin amploarea
analizelor =i fine\ea interpret[rii, constituind modele ale genului. Principiile
sistemului s[u artistic =i metoda sa istoric-literar[ C[linescu =i le-a definit ]n
Principii de estetic[ (1939) =i ]ntr-un eseu din 1947, Istoria literar[ ca =tiin\[
inefabil[ =i sintez[ epic[. Ridic`ndu-se ]mpotriva scientismului pozitivist, el
concepe istoria literaturii ca pe un scenariu dramatic cu intr[ri =i ie=iri, ca pe
o epopee cu eroi =i forme, din succesiunea necauzal[ a c[rora putem deter-
mina capacitatea de crea\ie a poporului rom`n =i tr[s[turile caracterului na-
\ional. Surprinz[toare la C[linescu este ]n primul r`nd puterea sa de mi=care
]n toate perioadele literaturii rom`ne, ]n perioada veche, modern[ =i contem-
poran[, unde cu unicul criteriu al valorii estetice ]ntreprinde cea mai ]ndr[z-
368 G. C[linescu

nea\[ reconsiderare a fenomenlui artistic din c`te s-au f[cut. [...] Desigur
periodizarea ca =i ]ncadrarea unor scriitori se pot discuta, nimeni ]ns[ nu
mai f[cuse p`n[ ]n 1941 caracteriz[ri, analize =i sinteze at`t de str[lucite
scriitorilor =i epocilor, nimeni nu mai oferise `t`t de complex imaginea litera-
turii rom`ne, sentimentul c[ avem o literatur[. Opera, unic[ nu numai la
noi, dar =i ]n lume, n-a fost scutit[ cu toate acestea de atacuri furibunde, de
proteste violente, de acuza\ii vehemente, ecourile d[inuind p`n[ ast[zi.
Autorul a putut totu=i s[-=i rezume cartea ]ntr-un sclipitor compendiu publicat
]n 1945, preg[tind p`n[ ]n 1964, =i o edi\ie nou[ cu numeroase adaosuri la
monumentala edi\ie din 1941, publicat[ de mine postum, oper[, nu mai
]ncape vorb[, de geniu, care nu apare dec`t o dat[ pe secol =i poate c[ o
singur[ dat[ ]ntr-o cultur[. [...] Excelente sunt Impresii asupra literaturii
spaniole (1946) [...] Fundamental este capitolul liminar despre clasicism, ro-
mantism, baroc, nu curente, ci stiluri de crea\ie, tipuri ideale, inexistente
practic ]n stare genuin[, reperabile numai la analiza ]n retort[ (]n teorie =i
rezum`nd minimal, “clasicul este exemplar, romanticul e comb[tut de pasiuni
=i chinuit de probleme, barochistul e gratuit”). Substan\ial sub aspect teoretic
este =i eseul Universul poeziei (1947), o poetic[ modern[ ]n care se face un
inventar al obiectelor (nu temelor) put`nd intra ]n sfera poeziei, ]n completa-
rea Cursului de poezie din Principii de estetic[. Remarcabile microeseuri des-
pre art[, opere =i autori se afl[ ]n Cronicile optimistului, publicate s[pt[m`nal
]n ultimii ani cu c`teva relu[ri dintr-o mai veche cronic[ hebdomadar[ a
mizantropului semnat[ cu numele de Aristarc (pseudonimul era =i al lui
Giuseppe Baretti); Studii =i conferin\e (1956) =i Estetica basmului (1958) com-
pleteaz[ alte preocup[ri ale criticului =i istoricului literar.
Autorul Vie\ii lui Mihai Eminescu era un romancier ]nn[scut. [...]
Versurile lui C[linescu (Poezii, 1937; Lauda lucrurilor, 1963), privite cu
ne]ncredere la ]nceput, suspectate de livresc, de construc\ie artificial[, de
exemple menite a ilustra un cod propriu, nu sunt lipsite nici de spontaneitate,
nici de imagina\ie, nici de ]nfiorare real[ ]n fa\a universului, relev`nd un
destin inedit. Dac[ ]n Poezii se puteau identifica reminiscen\e eminesciene
=i, sub raport tehnic, recursuri barbiene, ]n Lauda lucrurilor poetul se indivi-
dualizeaz[ deplin, fie c[ mediteaz[ asupra elementelor, fie c[ observ[ meta-
morfozele regnurilor, fie c[ ]ntocme=te catagrafia obiectelor, revel`nd latura
lor muzical[, ascuns[, viziunea macrocos-mului ca =i percep\ia microcosmului,
reveriile, visul, aventura cunoa=terii, emo\ia v`rstelor, facerea =i desfacerea,
pozele =i tr[irile autentice, resuscit[rile mitice, toate sunt prilejuri de incon-
testabil lirism =i numai prestigiul istoricului =i criticului literar face ca aceast[
latur[ a crea\iei lui C[linescu s[ stea ]n umbr[. [...]
Via\a lui Mihai Eminescu 369

Nu sunt neglijabile nici piesele de teatru, ]ndeosebi +un sau calea


neturburat[ (1943) [...]. Nici aceast[ pies[, nici comedia Ludovic al XIX-lea
(1964), =arj[ a moravurilor feudale de curte din secolul al XVIII-lea, cu
reconstruirea savuros erudit[ a esteticii timpului nu au fost vreodat[ reprezen-
tate pe scen[. Autorul s-a distrat compun`nd piese scurte, parodii, scenarii
pentru teatrul de p[pu=i, divertismente folclorice ]n cadrul Institutului de
Istorie Literar[ =i Folclor pe care-l conducea [...]
Cronicile optimistului (1964) au un con\inut foarte variat, sunt mici eseuri
literare despre m[iestrie, idealism, suprarealism, clasicism, realist =i fantast,
esen\a realismului, pathos, fantezia naturii, perfec\iune ]n art[, dans, joc, ches-
tiuni de limb[, art[ =i via\[, metafor[ (art[ pur[, vechi =i nou, contradic\ie). }n
cea mai trainic[ parte a lor ele alc[tuiesc un manual de estetic[ practic[, agreabil
=i chiar delectabil, manual care, cam din 1955, a ]ndrumat s[pt[m`nal, un de-
ceniu, intelectualitatea rom`neasc[ =i, evident, crea\ia literar[.
Alexandru PIRU, G. C[linescu, ]n vol. Istoria literaturii rom`ne, Editura
“Grai =i suflet —Cultura Na\ional[”, Bucure=ti, 1994, p. 293, 294—295,
297, 298.

Primul nostru roman citadin, nu de tip analitic, ci clasic, balzacian, l-a


dat criticul =i istoricul literar G. C[linescu [...].
Voca\ia lui ]n aceast[ direc\ie se las[ ]ns[ ghicit[ chiar din lucr[rile de
specialitate.
Cu toate c[ nu urm[rea s[ fac[ ]n critica =i istoriografia literar[ art[, ca
Lovinescu (Via\a lui Mihai Eminescu, 1932, =i Via\a lui Ion Creang[, 1938, sunt
reconstituiri biografice riguroase, f[r[ nici o inten\ie de roman\are, bazate pe
documente incontestabile =i pe un aparat critic impresionant), G. C[linescu
v[dea o extraordinat[ putere de insufle\ire a oamenilor =i faptelor de care se
ocupa.
Orientarea adesea autonomist[ sub raport estetic a lucr[rilor sale [...]
ap[rea sim\itor corectat[ de ]nclina\ia sainte-beuvian[ a descoperirii caractere-
lor ]nd[r[tul operelor =i a descrip\iei lor ]n complexul determin[rilor social-
istorice. Monumentala Istorie a literaturii rom`ne (1941) e scris[ cu o
admirabil[ intui\ie epic[ de romancier, care =tie s[ ]nvie fiin\a scriitorilor,
individualitatea lor =i s[ urm[reasc[ destine artistice variate ]ntr-o lume
concret[, neignor`nd jocul tuturor ]mprejur[rilor. Despre Saint-Beuve s-a
spus, nu f[r[ dreptate, c[ a dat Comedia literar[ a Fran\ei, a=a cum Balzac
d[duse Comedia ei uman[. Istoria literaturii rom`ne a lui C[linescu face un
lucru asem[n[tor, ]n ceea ce ne prive=te. Puterea ei de “crea\ie” e fascinant[
370 G. C[linescu

=i-=i g[se=te greu pereche printre lucr[rile similare de oriunde. Ar putea fi


asemuit[, f[r[ a p[li, cu Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis, ]nzestrat[
cu o neobi=nuit[ for\[ de reconstituire realist[ a unui ]ntreg univers cultural.
[...]
Dac[ romancierul se ghice=te ]n activitatea criticului, nici acesta din urm[
nu e greu de descoperit ]n opera primului, ]ntr-o anumit[ inten\ie programa-
tic[ a ei. [...]
Scrisul lui G. C[linescu p[streaz[ ]ns[ ]n structura sa intim[ o organizare
clasic[. E bine mai ]nt`i s[ =tim c[ autorul Enigmei Otiliei socote=te ]n genere
marea literatur[ aceea de stil clasic... Ceea ce este m[re\ ]n romantism, baroc
— spune el — apar\ine tot \inutei clasice”. [...][...] G. C[linescu este un autor
modern. El nu repet[, ci lucreaz[ cu sentimentul experien\ei f[cute, pe care
n-o absolutizeaz[ =i a c[rei sfer[ o cunoa=te. Are patos ca romanticii, dar
patosul lui e rece, supravegheat tot timpul de un puternic sim\ autoanalitic.
[...]
Ovid S. CROHM{LNICEANU, Reconstituirea balzacian[ =i clasificarea
caracterologic[, G.C[linescu. [...], ]n vol. Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[
r[zboaie mondiale, I, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 584—
585, 600, 603.

Undeva C[linescu definea, spun`nd poeziei c[ ea este: “atuncea c`nd”;


de fapt magistrul nu poezia o definea, ci se definea pe sine ]nsu=i.
Poet fiind, a preferat versului lemnul catedrei.
Student fiind, ]nt`ia oar[ c`nd l-am auzit, m-am speriat de dic\ia lui detot
ciudat[.
Cuv`ntul lui era aidoma unui glon\ cu aripa de fluture.
G. C[linescu ]nsu=i a fost un obuz cu aripi de ]nger.
A tras cu tunul ]n sine ]nsu=i din dorin\a luptei =i din absen\a unui du=man
mai du=m[nos lui, sie=i.
}l retr[im cu dragostea, unui M[r[=e=ti victorios al gustului literar.
Un mare b[rbat, tat[ al unei s[bii de neridicat.
Nichita ST{NESCU, C[linescu ]n Palatul Culturii, ]n vol. Amintiri din
prezent, Editura Sport-Turism, Bucure=ti, 1985, p. 142—143.

[...] Dac[ spiritul rom`nesc nu s-ar bucura de o voca\ie critic[ (e o calitate


de seam[, dar =i un risc), istoricul de peste un veac s-ar mira, desigur, de
locul at`t de important pe care criticii ]l ocup[ ]n literatura rom`n[ interbelic[.
Via\a lui Mihai Eminescu 371

Mai ales c[, de la Perpessicius la Vladimir Streinu, ca =i de la E. Lovinescu la


G. C[linescu, ace=ti critici infirm[ zicerea comun[ c[ orice critic nu e ]n fond
dec`t un poet sau prozator ratat. Oricum, pleiada de critici, ]nsum`ndu-se ]n
abunden\a epocii (faz[ ]nc[ eroic[ a literaturii noastre, faz[ eroic-estetic[
]ns[, spre deosebire de cea cultural[, din veacul trecut) =i format[ fiind din
=apte sau opt figuri proeminente, alc[tuiesc un grup de litera\i de voca\ie,
calofili angaja\i (ar fi putut oare Camil Petrescu s[ se sustrag[?) ce pro-
moveaz[ proza rom`n[, stilul, valoarea artistic[ a limbii noastre. Este poate
cel mai compact grup de scriirori din literatura rom`n[ ]ntre cele dou[
r[zboaie.
G. C[linescu apare, ]n acet sens, un enorm. Un Rabelais al criticii literare:
un exemplar de Rena=tere (dac[ literatura rom`n[ are ]n adev[r un destin
propriu, nu suntem, oare, =i noi o dat[ cu G. C[linescu sub un duh renascen-
tist?).
Dup[ ce ai citit Impresiile asupra literaturii spaniole, desprinzi mai exact
motivele care te pot ]ndemna s[ ai anumite rezerve cu privire la Istoria
literaturii rom`ne: aceste Impresii formeaz[, ca semnifica\ie, veritabilul “com-
pendiu” la istoria cea mare, c[reia-i lipse=te spiritul riguros al sintezelor
istorice, dar ]n care apar, totu=i, pantagruelicele calit[\i ale criticii c[linesciene,
toate savorile ei, n[scute din gustul sublimului ca =i al picantului: G. C[linescu
se desfat[ cu acela=i apetit voluminos ]n mijlocul operelor clasice ale ome-
nirii ca =i al celor de avangard[, ori ]n produc\ia noastr[ local[, cu un irezistibil
elan, ce merge de la citarea expert[ a Divinei Comedii la critica picaresc[ a
Apropourilor lui Cilibi Moise; e firesc, a=adar, ca estetismul anticlasicist al lui
Paul Zarifopol s[ fi fost denun\at de G. C[linescu. Tocmai pentru c[ manifest[
at`ta pruden\[ fa\[ de principii, de=i nu r[m`ne str[in de lumea lor —
exacerbat moralist =i voluptuos livresc, insa\iabil cu ingenuitate —, G.
C[linescu se ocup[ de clasicism, romantism =i baroc, nu ca structuri obiective
ale operelor artistice sau fenomenelor de cultur[ ]n general, pe care le observ[
la noi Blaga, ci ca atitudini umane, structuri psihologice ale timpului clasic,
romantic =i baroc; =i se ]n\elege c[ aceste tipuri umane sunt totdeauna extrem
de impure fa\[ de opere, ceea ce explic[ =i amestecurile instabile dintre cele
trei forme la care se refer[ autorul Impresiilor asupra literaturii spaniole —
forme ]nafara perspectivei istorice. A=a se explic[ faptul c[ G. C[linescu e
uneori prea rigid sau prea elastic ]n judec[\ile sale critice din Istoria literaturii,
care se impune p`n[ la urm[ ca o cople=itoare rev[rsare de impresii orgiaste,
niagarice, at`t de personale — =i chiar de aceea extrem de interesante pentru
cel care poate p[stra distan\a fa\[ de imensul material critic c[linescian. C[ci
372 G. C[linescu

dac[ e drept c[ f[r[ gust nu se poate face critic[ literar[, gustul singur, ori
]nso\it fie de cea mai ]ntins[ cultur[ artistic[ =i umanist[, risc[ la tot pasul
s[ cad[ ]n anarhie, atunci c`nd lipsesc principiile estetice severe =i viziunea
istoric[. Exist[ ]ns[ f[r[ ]ndoial[, ]n aceast[ vast[ cercetare a crea\iilor bele-
tristice rom`ne=ti, numeroase intui\ii critice cuceritoare, nea=teptate, savuros
penetrante, ]nc`nt[toare ]n senzualitatea lor, =i care fac indirect din G.
C[linescu un mare critic literar =i din istoria sa una din cele mai importante
opere ale literaturii noastre, care va fi probabil gustat[ ]n viitor cu pl[cerea
cu care genera\ii ]ntregi au parcurs pe Plutarh, pe Erasmus, pe Brantôme, pe
Benvenuto Cellini, pe cardinalul de Retz.
G. C[linescu face literatur[, adic[ st[ sub o zodie estetic[ =i ]n operele
sale de interes istorico-monografic — de pild[ monografiile ]nchinate lui
Eminescu =i Creang[ — a=a cum au f[cut cultur[ un Asachi, un Heliade, un
Hasdeu, un Iorga: mereu aplicat estetic, av`nd pentru cunoa=terea psihologic[
a omului un interes extraordinar. }n seria analizelor operei eminesciene,
printre paginile cele mai bune sunt cele de critic[ psihologic[, ]ndeosebi
studiul eroticii eminesciene, de o sagacitate somptuoas[, vr[jit[, pagini care
din p[cate nu duc la un portret liric sintetic. Dintr-un deliciu prea necen-
zurat, dup[ cum se poate remarca =i ]n cursul de poezie — ]nt`mpl[tor
purt`nd titlul de Principii de estetic[ — G. C[linescu nu afl[ r[gazul de a se
opri la o poetic[ sistematic[, oric`t de fine =i juste ar fi at`tea din analizele
sale, oric`t de vivace curgerea de abstrac\iuni din Universul poeziei. A=a se
face c[ nu ne-a dat nici o singur[ pagin[ de viziune a Spaniei, a spiritului
spaniol, ci un fermec[tor registru al bibliofilelor sale petreceri hispanizante.
G. C[linescu zice: “cine nu =tie s[ nareze nu-i istoric”; pe de alt[ parte, el
sus\ine c[ adev[ratul istoric literar trebuie condi\ionat de criticul estetic. De
aici nu r[m`ne dec`t un pas p`n[ la critica literar[ luat[ ca form[ a nara\iunii,
a voca\iei epice — =i cu toate c[ G. C[linescu n-a f[cut, ]n teoretician, acest
pas dec`t mai t`rziu, practic ]ns[ l-a ]mpins spre lunga sa c[l[torie prin
literatura rom`n[ “de la origini p`n[ ]n prezent”. Mai ]nt`i s-a plecat ]ns[
asupra biografiilor lui Eminescu =i Creang[ =i asupra operelor acestor clasici
fundamentali fa\[ de care s-a sim\it atras prin caracterul de elementaritate
=i de haos din existen\a lor material[ =i spiritual[, pe care gust`ndu-le cu
m[re\ apetit, =i-a propus s[ le nareze. Exemplar[ oper[ de istoric literar, prin
con=tinciozitatea informa\iei, prin inteligen\a obiectiv[ a interpret[rii docu-
mentelor, prin echilibrul aprecierilor, care fac dintr-]nsa adev[rat[ lucrare
“=tiin\ific[“ (poate fi ]n lini=te calificat[ drept “academic[“, de=i nu e deloc
\eap[n[, ci numai calm[), Via\a lui Mihai Eminescu nu exceleaz[ totu=i, creator
Via\a lui Mihai Eminescu 373

prin duhul narativ al autorului, desigur nu din cauz[ c[ el s-ar fi pierdut


]ntre documente, c[ci le st[p`ne=te cu prisosin\[, ]ns[ foarte prudent s-a ata=at
de litera lor, ca ea s[ nu devin[ litera m`nuitorului lor. [...] Critica narativ[
c[linescian[ e ]ns[ cum nu se poate mai judicios la ea acas[ ]n Via\a lui Ion
Creang[, probabil =i din cauz[ c[ ]ntre via\[ =i oper[ este posibil[ la acest
autor o perfect[ identificare. Portretiz`ndu-=i magistral eroul, cu ajutorul
unor elemente documentare strict materiale: “Dar mai ales ]ncepu s[
m[n`nce. Dup[ ce-=i puse ca +tefan a Petrei curechi ]n putin[ =i mu=chiu
afumat de porc ]n podul =indrilit al casei, m`nc[ bucate humule=tene, ]ns[
mai ales sarmale =i pl[cinte cu poalele-n br`u f[cute cu julf[. H`lpavul care
]n sat f[cea ochi dulci fetelor fecioare, ]nveselindu-se cu din\i de fasole =i
barb[ de l`n[, spre a le m`nca purceii frip\i =i alivencile, m`nca asemeni
unui lup fl[m`nd. Spre a se deosebi de “f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n
bumbac” ca adev[rat “rom`na=” f[cu ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-i
d[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu “z[moreal[“. El nu
se-ncurc[ asemeni boierilor sfriji\i rup`nd cu degetele-i groase picioarele
sub\iri ale racului. El trage tot castronul cu raci ]nainte-i, v`r[ m`na p[roas[
]n el, scoate pumnul plin, duc`ndu-l la gur[, apoi ron\[ie racul strivind cojile
afar[ cum arunc[ r`=ni\a pleava. El m[n`nc[ odat[ zece ou[, o strachin[ de
prune, o oal[ de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de m`ncare,
cu acea pl[cere de a amesteca alimente de tot felul care este a m`nc[cio=ilor
=i a vitelor. Ca =i Fl[m`nzil[ el mistuie ]n cinci fripturi toat[ carnea birta=ului
]nsp[im`ntat =i \ip[ c[-i e foame. El cere toate m`nc[rile osp[tarului ]nghi\ind
c`te dou[ fierturi, mai multe soiuri de fripturi, b`nd o caraf[ de vin =i o cofi\[
de ap[ rece =i se scoal[ u=urat de la mas[, sglobiu. El se a=eaz[ pe vine ]n fa\a
unei m[m[ligi p`ntecoase =i o ]nghite cu br`nz[, ud`nd-o iar[=i cu vin =i apoi
cu alt[ cofi\[ de ap[. Sl[bit de post doftoricesc el cere o p`ine ]ntreag[, o g[in[
fiart[ cu usturoiu, un castron cu sarmale, opt pl[cinte cu ca= =i o oc[ de vin.
Dup[ scald[ e mai pofticios. Atunci m[n`nc[ tot ce g[se=te la han, bea de la o
\[ranc[ o oal[ de lapte dulce, m[n`nc[ de la un ovreiu un ceaun de popu=oi
fier\i, gron\[ind boabele ca mascurii, apoi se arunc[ ]n ap[ =i se b[l[ce=te
mul\umit. Unui prieten ]i vine le=in de aceast[ priveli=te nemaiv[zut[. Crapul
pus de cuscri pe mas[ ]l m[n`nc[ tot. La Neam\, la m`n[stire, str`nge bure\i
=i-i d[ rudelor s[-i g[teasc[. M[n`nc[ lacom, nu invit`nd pe nici unul spre a
nu i se ]mpu\ina por\ia, apoi to\i afar[ de el dau semne de otr[vire. Creang[
chiam[ doctorii de la spital cu fluierul, str`ng`nd vardi=tii din t`rg, ]=i duce
b[iatul ]n c`rc[ la spital, e desn[d[jduit, dar la stomac se simte bine. Numai
acas[ la masa obi=nuit[ Creang[ este mai cump[tat. «La mas[ Creang[ nu
374 G. C[linescu

m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te cu p[sat de meiu, =i cu buc[\i de


sl[nin[, o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i undit[ cu mujdeiu de usturoiu, iar
pe deasupra =indilea cu o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise cu poalele-n
br`u, ]ns[ ca b[utur[ el se mul\umea cu o cofi\[ de vin amestecat cu ap[»”,
C[linescu ne trimite direct spre fizionomia moral[ a lui Creang[, ]ntru mai
buna ]n\elegere a operei lui. Oper[ pe care totu=i, din p[cate, criticul nu
reu=e=te s-o aprofundeze analitic, ]n ciuda faptului c[ observa\iile sale asupra
limbii lui Creang[ — ]n raport cu cea a eroilor lui Caragiale — sunt pertinente.
Gr[bita analiz[ a operei se reduce aici la conglomer[ri de citate prea lungi,
lipsite de un comentariu revelator. Judec[\ilor prea constatative ad[og`ndu-
li-se =i o pripit[ ]ncercare de a teoretiza genul nuvelistic (interesante =i fruc-
tuoase r[m`n p`n[ azi considera\iile asupra nuvelei ale lui Paul Ernst). }n
fond, totul se reduce la astfel de delimit[ri critice: “Limbajul acesta e pitoresc
de bun[ seam[, dar f[r[ un substrat fantastic sau realistic n-ar ]nsemna mare
lucru. C`nd ]ns[ afl[m c[ sf`ntul Petre =i Dumnezeu ]nsu=i vorbesc a=a de
colorat, atunci efectul e de o ]nalt[ bufonerie. Amestecul acesta de fabulos =i
\[r[nie, de ireal =i realism ]n sisteme dramatice ]n care to\i eroii aproape nu
mai vorbesc, iar partea narativ[ este un monolog al autorului face tot farmecul
pove=tilor” sau “}n c`mpul lui m[rginit, Creang[ este un erudit, un estet al
filologiei. Eroii lui nu tr[iesc din mi=care, ci din cuv`nt, =i observa\ia nu e
psihologic[, ci e etnografic[“. Spre deosebire a=adar de Via\a lui Mihai Emi-
nescu, ]n Via\a lui Ion Creang[ analiza operei scriitorului se constituie doar
]n subtextul biografiei lui.[...]
Un demon al colosalului (o demonie acaparatoare, care face din el un
halucinat, un delirant dar =i un vizionar) p`nde=te mereu ]n eul c[linescian.
Spre a intra ]n Via\a lui Ion Creang[, el trebuie s[ vad[ cu un ochi dilatat:
“Moldova, Bistri\a =i Trotu=ul curg`nd piezi= ]nspre Siret printre pere\ii ]nal\i
ai mun\ilor sunt drumurile mari ale masivului format din v`rfuri din\ate
trec`nd uneori de dou[ mii de metri =i asupra c[rora Cheahl[ul domin[
maiestos, fumegos de nouri ca un vulcan, v[zut chiar din c`mpie. }n mijlocul
]nsu=i al =irei muntele e calcaros, simul`nd cet[\i fantastice de piatr[, =i r`ul
trece printre pere\i de st`nc[ apropia\i ]n chipul unor coridoare colosale. Jepii
=i ienuperii se ca\[r[ p`n[ sus =i se prind =i de cr[p[turile pov`rni=urilor.
P[duri negre, de brazi, de fag, uneori =i de stejar acoper[ ca ni=te armii dese
totul, f[c`nd \inutul de nestr[b[tut. Brazii sunt a=a de drep\i =i crestele a=a
de multe ]nc`t cea\a se t`r[=te printre periile p[durilor de aburi. Apele curg
peste bolovani t[indu-=i albii ]nguste, la trec[tori, c[ut[toare de clocote =i
spume =i se rostogolesc prea repede acolo unde valea se l[rge=te, dest[inu-
ind prin rotocoale neregularitatea fundurilor”. Iar dac[ ]n acest ochi vizionar
Via\a lui Mihai Eminescu 375

materia ]ns[=i se dilat[ f[r[ control, avid[ numai de a se prolifera, ca o plasm[


]n expansiune, structurile, care sunt arhitecturi inefabile, devin precare sau
monstruoase: descrierile arhitectonice burgheze din Enigma Otiliei, ]n limitele
realismului lor meschin sau grotesc, stau mai bine pe picioare dec`t proiectele
grandioase \`=nite din prostul gust euforic al lui Ioanide. Via\a lui Mihai
Eminescu ori +un nu pot fi clintite. Dac[ G. C[linescu ar fi tr[it sute de ani,
de sute de ori s-ar fi modificat structurile — f[r[ a-=i g[si totu=i echilibrul —,
]n Opera lui Mihai Eminescu =i ]n Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[
]n prezent. Nu ]nt`mpl[tor C[linescu a introdus ]n limb[, pe contul s[u,
italienisme, fran\uzisme, crea\ii proprii; el se complace printre cuvinte in statu
nascendi, umede ]nc[ dup[ ivirea lor din apa primordial[, nefixate ]nc[;
informe dac[ s-ar putea, ca la Heliade, av`nd ]ns[ con=tiin\a informului drept
component[ a pl[cerii. Apeten\a concretului fluu ]i ]ncarc[ stilul de epitete:
“Pentru a face s[ salte =i mai mult candoarea z[pezoas[ =i aur[ria p[rului
poetului ]nchipuie cu fastuoas[ fine\e decorativ[ ve=minte grele ]ntunecate”
(coment`nd Strigoii, ]n Opera lui Mihai Eminescu). Stil care se condenseaz[
uneori asemeni lichidelor grele: “Falsa ceremonie de polite\e, desc[rc[tura
de citate infamante, combinate cu o ironie strivitoare, ploaia de s[ge\i
]nveninate dintr-o singur[ salv[ =i ]ncheierea luptei cu mi=carea militar[ de
la ]nceput, ]ntoars[, massarea trupelor ]ntr-un singur punct slab, ap[sat p`n[
la plesnire, fac pozi\iile adversarilor intenabile =i arunc[ asupra lor un opro-
briu injust dar cu at`t mai definitiv cu c`t polemica se situeaz[ la nivelul
artei” (despre stilul polemic al lui Lovinescu, pe care, de altfel, lingvistic, G.
C[linescu l-a preluat, ca-n mar=urile for\ate, de la ]nainta=ul s[u, ceea ce e
pe deplin dovedit dac[ al[tur[m acest impresionant exemplu de textele
similare din Istoria literaturii rom`ne contemporane, unde E. Lovinescu cara-
cterizeaz[ la r`ndul s[u stilul critic al lui +erban Cioculescu sau cel al lui
Pompiliu Constantinescu). Nu e vorba ]ns[ de o pasti=[, de o imita\ie din
cele at`t de scumpe scriitorului amator de privire indirect[, noroas[, piezi=[,
ci de un mimetism involuntar, spontan, simboliz`nd tot ceea ce C[linescu a
preluat =i asimilat, din crea\ia contemporanilor s[i mai b[tr`ni sau mai tineri,
de la atitudinea stilistic[ la concep\ia critic[ =i ideologic[ literar[, de la tabla
de valori general[ la cump[na lor particular[ (aceasta din urm[, dac[ \inem
seam[ de domolirea contradic\iilor =i inadverten\elor flagrante din critica
foiletonistic[ a lui G. C[linescu, abundent[ =i frivol[, ]n considerabil mai
riguroas[, mai unitar[, mai constructiva sa oper[ Istoria literaturii rom`ne
de la origini p`n[ ]n prezent).
Ion NEGOI|ESCU, Scriitorul G. C[linescu ]n vol. Alte ]nsemn[ri critice, Edi-
tura Cartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1980, p. 87—89, 95—97, 104—106.
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ...................................................................................................... 2
Tabel cronologic .......................................................................................................... 3

Str[mo=ii .................................................................................................................. 13
Gheorghe Eminovici ................................................................................................. 18
Raluca Eminovici =i copiii ........................................................................................ 30
Na=terea =i copilaria lui Mihai Eminescu (1850—1858) ......................................... 43
+colar la Cern[u\i (1858—1863) ........................................................................... 58
Privatist la Cern[u\i. Fugar cu trupa Tardini (1864—1866) .................................. 70
La Blaj (1866) .......................................................................................................... 88
Pribeag =i sufleur (1866—1869) ........................................................................... 101
Student la Viena (1869—1872) ............................................................................. 129
Student la Berlin (1872—1874) ............................................................................ 176
Bibleotecar =i revizor =colar (1874—1876) ........................................................... 196
Eminescu =i Junimea .............................................................................................. 218
Eminescu =i dragostea ............................................................................................ 249
Eminescu gazetar (1876—1883) ........................................................................... 273
Agonia moral[ =i moartea (1883—1889) .............................................................. 301
Masca lui Eminescu ................................................................................................ 340
Bibliografie eminescian[: via\a ................................................................................ 344
Aprecieri ................................................................................................................. 358

G. C[linescu
VIA|A LUI MIHAI EMINESCU
Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32
Coli tipar: 16,45. Coli editoriale: 17,54. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ «LITERA»
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Cristina Rusu
Tehnoredactor: Olga Perebikovski
Corector: Nadina Marciuc Redactor: Tudor Palladi
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr. .
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

You might also like