You are on page 1of 98

Antichitatea

Antichitatea este ceea de-a II-a epocă a istoriei. A început în jurul anului 3000
î.Hr, când a fost inventată scrierierea cuneiformă, şi până în anul 476, când a
căzut Imperiul Roman de Apus. Reprezintă epoca în care s-au dezvoltat cultura,
arta, religia şi marile civilizaţii. Antichitatea se împarte în 3 mari perioade:

Perioada veche

Perioada clasică

Perioada târzie

Perioada veche

Perioada veche este cea mai lungă perioadă a antichităţii. Este perioada în care s-au dezvoltat
marile civilizaţii.

Orientul antic

Hartă a Mesopotamiei antice

Sfinxul

1
• Mesopotamia

Civilizaţia a luat naştere în inima Irakului. Prima mare civilizaţie a fost cea sumeriană. Acolo,
civilizaţia a avut o mare dezvoltare pe malurile fluviilor Tigru şi Eufrat. Au fost inventate
scrierea cuneiformă şi roata. O serie de popoare: babilonienii, asirienii, akadienii, chaldeii,
perşii, hitiţii, fenicienii şi palestinienii s-au dezvoltat în Mesopotamia.

• Africa

Au fost mai multe popoare şi triburi, dar cel mai dezvoltat popor a fost cel egiptean. Arta
Egiptului antic, religia şi cultura erau cele mai evoluate. Au fost construite marile piramide şi
Sfinxul. Alte popoare au fost: etiopenii, cartagignezii, popoare de culoare, triburi.

• Orientul Îndepărtat

Acolo s-au dezvoltat civilizaţiile chineză şi cea indiană. În India, s-au aşezat hinduşii, iar
China a fost stăpânită de dinastiile Shang şi Zhou.

Perioada clasică

Perioada clasică este una dintre cele mai importante perioade în decursul căreia s-au dezvoltat
marile civilizaţii. Perioada clasică a început în anul 776 î.Hr, când a avut loc prima Olimpiadă
din Grecia antică şi se termină odată cu apariţia creştinismului. În perioada clasică au existat
diferite culte religioase păgâne. În perioada clasică s-au dezvoltat în Grecia filozofia şi artele.

Originile Europei

Grecia antică

La sfârşitul epocii bronzului din civilizaţiile precedente se naşte cea greacă. Structura acesteia
era de oraşe-state (de exemplu Athena sau Sparta), extrem de diferite în ce priveşte cultura şi
organizarea politico-economică. Expansiunea teritorială prin coloniile greceşti extind cultura
elenă în întreagul bazin mediteran, inclusiv în Asia Mică (dintre care amintim Troada sau
Ionia).

Parthenon circa 480 î.Hr.-479 î.Hr.

În secolul IV î.Hr. disputa dintre oraşele-state, referitoare la teritoriile lor, facilitează ocuparea
peninsulei elene de către Filip al II-lea (382 î.Hr.-336 î.Hr.), rege al Macedoniei (359 î.Hr.-

2
336 î.Hr.) deşi oratorul atenian, Demostene, îi avertizase pe greci in nenumărate rânduri că
acest lucru se va intâmpla dacă situaţia va continua in acest mod. Fiul lui Filip al II-lea,
Alexandru cel Mare (356 î.Hr.-323 î.Hr.), rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.) cucereşte
cea mai mare parte a Asiei şi a Africii de nord, răspândind elenismul in aceste teritorii.

Persia

Triburile perşilor, stabilite în sud-vestul Iranului de astăzi, sunt unificate, potrivit tradiţiei,
circa 700 î.Hr, de Ahaimene, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispe
extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaşte suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I
(600 î.Hr.-559 î.Hr.) pe cea a Mediei. În anul 333 î.Hr, Persia este cucerită de macedonenii
conduşi de catre Alexandru cel Mare.

Ruinele Persepolisului.

Egiptul ptolemeic

În anul 332 î.Hr., Egiptul este cucerit de Alexandru cel Mare, iar după moartea sa, este
instaurată dinastia faraonilor Ptolemei. În această perioadă, Egiptul este influenţat esenţial de
civilizaţia elenistă. Între alte expresii ale noii culturi şi civilizaţii eleniste în Egipt, a fost
întreruptă mumificarea faraonilor. După moartea Cleopatrei, Egiptul a fost cucerit de romani
în anul 30 î.Hr.

Orientul Indepărtat

In India se naşte buddhismul, al cărui iniţiator este Buddha. China este unificată sub domnia
unui împărat. In timp ea se feudalizează.

Popoare europene antice

• Celţii erau răspândiţi în cea mai mare parte a Europei. Datorită întinderii lor pe un
teritoriu foarte întins s-au format diferite neamuri de celţi:
o Galii cuprindeau teritoriile Franţei de astăzi (exceptând insula Corsica şi
coloniile care-i aparţin), Belgiei de astăzi, teritoriul aflat la vest de Rin al
Germaniei de astăzi şi teritoriul aflat la sud de Rin al Olandei de astăzi.
o Bretonii cuprindeau Britannia.
o Celţii-iberi cuprindeau peninsula Iberică: Spania şi Portugalia de astăzi.
o Boii erau localizaţi în Europa Centrală (pe teritoriul actual al Austriei, Cehiei,
Slovaciei şi Ungariei). Înfrângerea regelui boilor (Critasiros), a tauriscilor şi a

3
anarţilor de către regele geto-dacilor, Burebista, în anul 60 î.Hr. (acesta
extinzând regatul geto-dac în vest până la râul Morava şi Dunărea de Mijloc) a
determinat migraţia acestor triburi în celelalte teritorii din vestul Europei
populate cu celţi. Timp de 100 de ani după înfrângerea boilor de către
Burebista ţara lor s-a numit "Pustia boilor". De la boi provine numele regiunii
de astăzi Boemia (aflată în vestul Cehiei).
• Tracii şi moesii cuprindeau teritoriul Bulgariei de astăzi.
• Etruscii , latinii şi sabinii cuprindeau peninsula Italică.
• Geto-dacii ocupau aproximativ teritoriul României de astăzi, precum şi regiuni din
Ucraina, Bulgaria şi Ungaria de astăzi. În primele secole ale erei creştine, o parte a
acestor teritorii au fost cucerite de Imperiul Roman şi administrate timp de 170 de ani
de acesta.

Roma antică

Provinciile Imperiului Roman în perioada sa de glorie

Grecia capitulează în faţă nou-născutei civilizaţii romane, care s-a extins iniţial doar în
peninsula italică, ulterior în toată Europa. În perioada expansiunii sale, Roma a întâlnit cea
mai mare rezistenţă din partea coloniilor feniciene din Cartagina, învinse doar la finalul
secolului al III-lea î.Hr. Roma a fost iniţial condusă de o serie de regi, pentru ca apoi să devină
Republică, apoi în dictatura lui Sulla şi Cezar şi să sfârşească printr-un imperiu, condus de
Augustus în secolul I î.Hr. Cel mai mare teritoriu roman s-a înregistrat în secolul II, în timpul
împăratului Traian, când imperiul se întindea până la coastele Mediteranei în sud, şi toată
Europa până la Rin şi Dunăre în nord (moment în care conţinea şi provincia Dacia).

Popoarele precolumbiene

Faţa de marile civilizaţii antice din Orient si Occident, băştinaşii din America nu cunoşteau
fierul. În schimb s-au dezvoltat civilizaţii puternice ca maiaşii, aztecii, toltecii, incaşii etc.

Perioada târzie

4
Imagine a lui Iisus Hristos din Hagia Sophia, Constantinopol (secolul al XII-lea).

Cele mai importante evenimente ale perioadei târzii au fost atacurile barbarilor asupra
Imperiului Roman, adoptarea creştinismului ca religie a imperatorilor şi diviziunea între
Imperiul din est şi Imperiul din vest. Astfel au luat naştere Evului Mediu şi Europa creştină.

Cronologie

• 4000 î.Hr. - 3000 î.Hr. - Civilizaţia sumeriană în Mesopotamia; inventarea scrierii


cuneiforme; utilizarea plugului şi a roţii
• 3000 î.Hr. - Egiptul de Jos şi Egiptul de Sus se unesc sub conducerea unui singur
faraon
• 3000 î.Hr. - Troia înfloreşte ca oraş-stat în Anatolia
• 2800 î.Hr. - Construirea monumentului Stonehenge în Anglia
• 2600 î.Hr. - Vechiul Regat al Egiptului: este construită prima piramidă din lume;
Piramida în trepte a regelui Djoser
• 2540 î.Hr. - Este construită Marea Piramida de la Gishe
• 2500 î.Hr. - Este sculptat Sfinxul
• 2500 î.Hr. - Dezvoltarea puterii oraselor-state din valea Indusului
• 2600 î.Hr. - Mătasea este descoperită în China
• 2500 î.Hr. - Prima civilizaţie europeană (cretană) dezvoltată în insula Creta
• 2300 î.Hr. - Primul imperiu din lume, Akkad, se dezvoltă in Mesopotamia
• 2300 î.Hr. - Întemeierea regatului babilonian şi asirian
• 2200 î.Hr. - Dinastia Hsai în China
• 2050 î.Hr. - Regatul Mijlociu în Egipt
• 2000 î.Hr. - Hitiţii ajung în Anatolia
• 2000 î.Hr. - Micenienii invadează Grecia
• 1925 î.Hr. - Hitiţii cuceresc Babilonul
• 1830 î.Hr. - Prima dinastie babiloneană
• 1814 î.Hr. - 1782 î.Hr. - Asiria îşi măreşte imperiul
• 1750 î.Hr. - Hammurabi, conducătorul Babilonului publică primul cod de legi;
declinul Imperiului babilonean
• 1760 î.Hr. - Dinastia Shang în China
• 1550 î.Hr. - Noul Regat în Egipt; faraonii sunt îngropaţi în Valea Regilor
• 1500 î.Hr. - Arienii invadează valea Indusului
• 1450 î.Hr. - Civilizaţia minoică se prăbuseşte; iar civilizatia miceniană îi ia locul

5
• 1350 î.Hr. - Imperiul asirian se extinde
• 1304 î.Hr. - Ramses cel Mare devine faraon; extizând teriitoriile Regatului egiptean
• 1200 î.Hr. - Micenienii invadează şi distrug cetatea Troia din Anatolia
• 1200 î.Hr. - Exodul evreilor se sfârşeşte în Palestina
• 1200 î.Hr. - Imperiul hitiţilor se prăbuseşte sub invazia fenicienilor
• 1166 î.Hr. - Ramses al III-lea moare, ultimul mare faraon
• 1050 î.Hr. - Inventarea alfabetului fenician
• 1100 î.Hr. - Se prăbuşeşte civilizaţia miceniană
• 1000 î.Hr. - Israelul este condus de regele David
• 900 î.Hr. - Război între Asiria şi Babilon
• cca. 850 î.Hr. - Poetul grec Homer scrie despre războiul troian si legendele greceşti
• 814 î.Hr. - Intemeirea Cartaginei
• 776 î.Hr. - Prima Olimpiadă
• 753 î.Hr. - Intemeierea Romei; Roma regală
• 750 î.Hr. - Apariţia celţilor în Europa centrală
• 729 î.Hr. - 609 î.Hr - Extinderea imperiului asirian
• 700 î.Hr. - 500 î.Hr - Dezvoltarea Atenei şi a altor oraşe-state în Grecia
• 605 î.Hr. - 539 î.Hr - Babilonienii cuceresc Asiria, Fenicia, Iudeea şi Siria
• 600 î.Hr. - Apare zoroastrismul în Persia
• 539 î.Hr. - 404 î.Hr. - Perşii stăpânesc Babilonul, Mesopotamia, Egiptul si Palestina
• 509 î.Hr. - Roma devine republică
• 508 î.Hr. - Atena devine o democraţie
• 490 î.Hr. - 480 î.Hr. - Războaiele medice între perşi şi greci
• 477 î.Hr. - 405 î.Hr. - Epoca de Aur a Atenei
• 431 î.Hr. - 404 î.Hr. - Războiul peloponesiac între spartani şi atenieni
• 338 î.Hr. - Filip al II-lea al Macedoniei cucereşte Grecia
• 333 î.Hr. - Alexandru cel Mare devine rege al Macedoniei în 336 î.Hr. şi cucereşte
Persia, Mesopotamia, Palestina, Fenicia, Egipt şi teritorii din India
• 323 î.Hr. - Alexandru cel Mare moare in 323 î.Hr., iar imperiul său se destramă
• 321 î.Hr. - Imperiul Maurya este întemeiat în India
• 250 î.Hr. - 146 î.Hr. - Romanii cuceresc întreaga Italie, nordul Africii, Grecia,
Macedonia şi teritorii din Hispania
• 264 î.Hr. - 146 î.Hr. - Războaiele punice între romani şi cartaginezi
• 218 î.Hr. - 202 î.Hr. - Hannibal invadează Roma pe elefanţi, dar în 202 î.Hr. este
înfrânt şi se sinucide in 183 î.Hr.
• 214 î.Hr. - Construirea Marelui Zid Chinezesc
• 206 î.Hr. - Dinastia Han în China
• 146 î.Hr. - Cartagina este învinsă şi distrusă
• 83 î.Hr. - 82 î.Hr. - Război civil între Marius şi Sulla. Marius este înfrânt, iar Sulla
devine dictator al Romei
• 79 î.Hr. - Sulla se retrage din politică din cauza sănătăţii, iar un an mai târziu moare
• 74 î.Hr. - 71 î.Hr. - Răscoala sclavilor condusă de către Spartacus, învinsă de către
Crassus, Lucculus şi Pompei
• 60 î.Hr. - Primul triumvirat în Roma, condus de 3 generali: Crassus, Pompei si Cezar
• 58 î.Hr. - 50 î.Hr. Cezar cucereşte Gallia
• 53 î.Hr. - Crassus invadează Parţia. Are loc bătălia de la Carrhae, în care Crassus este
înfrânt deşi, avea o armata de 42.000 de soldaţi (7 legiuni) faţă de cea a parţilor care
număra doar 11.000 de soldaţi. 20.000 de romani au murit, printre care şi Crassus (lui

6
Crassus i-a fost turnat aur topit în gură), iar 10.000 au fost luaţi prizonieri împreună cu
stindardele armatei romane
• 49 î.Hr. - 48 î.Hr. - Război civil între Cezar si Pompei; Pompei este înfrânt în bătălia
de la Pharsalos
• 45 î.Hr. - Cezar devine dictator pe viaţă al Romei
• 44 î.Hr. - Cezar este asasinat
• 43 î.Hr. - Al doilea triumvirat; Roma fiind condusă de Octavian, Marc Antoniu şi
Lepidus
• 36 î.Hr. - Marc Antoniu invadează Parţia, însă este înfrânt
• 34 î.Hr. - A II-a invazie a Parţiei a lui Marc Antoniu, însă este înfrânt şi de această dată
• 31 î.Hr. - 30 î.Hr. - Război civil între Octavian şi Marc Antoniu. Marc Antoniu este
înfrânt în bătălia de la Actium, Egiptul este cucerit de către romani; regina Cleopatra şi
Marc Antoniu se sinucid
• 27 î.Hr. - Roma devine imperiu, iar Octavian devine primul împărat roman, sub
numele de Augustus
• 20 î.Hr. - Octavian reuşeşte să facă pace cu parţii, astfel romanii luaţi prizonieri, în
bătălia de la Carrhae, sunt eliberaţi. Eufrat-ul devine graniţa dintre Imperiul Roman şi
Parţia
• 4 î.Hr. - Iisus se naşte în oraşul Betleem, iniţiatorul religiei creştine
• 30 - Iisus moare crucificat în Iudeea
• 43 - Britannia este cucerită de către împăratul roman, Claudius
• 64 - Roma este distrusă de un incediu, în timpul împăratului roman, Nero
• 70 - Distrugerea celui de-al doilea templu al Ierusalimului de către împăratul roman,
Vespasian
• 79 - Vulcanul Vezuviu erupe, acoperind oraşul Pompei de cenuşă
• 98 - Traian devine împăratul Romei
• 106 - Dacia este cucerită de către romani; regele Decebal fiind infrânt
• 114 - 117 - Roma cunoaşte cea mai mare extindere; Mesopotamia fiind cucerită de
romani
• 250 - Triburile barbare europene atacă Imperiul Roman
• 313 - Împăratul Constantin se converteşte la creştinism
• 330 - Este intemeiat oraşul Constantinopol
• 395 - La moartea împăratului roman, Teodosiu I, Imperiul Roman este impărţit intre
cei 2 fii ai acestuia:
o Partea estică a Imperiului Roman devine Imperiul Roman de Răsărit (mai
târziu se va numi Imperiul Bizantin), cu capitala la Constantinopol (astăzi se
numeşte Istanbul); si îi revine fiului cel mare al lui Teodosiu I, Arcadius
o Partea vestică a Imperiului Roman devine Imperiul Roman de Apus, cu
capitala la Roma; si îi revine fiului cel mic al lui Teodosiu I, Honorius
• 406 - Vandalii cuceresc Gallia
• 410 - Roma este jefuită de vizigoţii conduşi de către Alaric
• 451 - Hunii invadează Imperiul Roman de Apus
• 455 - Roma este jefuită de vandali
• 476 - Împaratul Romulus Augustus este detronat de către Odoacru, fiind ultimul
împărat al Imperiului Roman de Apus

Civilizaţii

• Egiptul Antic

7
• Mesopotamia
• Imperiul Persan
• China antică
• India antică
• Grecia antică
• Roma antică
• Dacia
• Maya
• Inca
• Imperiul aztec

Personalităţi
• Asurbanipal
• Nabucodonosor
• Ramses cel Mare
• Hammurabi
• Aşoka
• Shi Huangdi
• Cleopatra
• Cyrus II cel Mare
• Pericle
• Alexandru cel Mare
• Vercingetorix
• Iulius Cezar
• Cezar August
• Traian
• Attila
• Isus
• Hannibal
• Sargon I
• Gudea
• Decebal
• Burebista

Grecia antică
este denumirea dată teritoriilor unde a luat naştere şi s-a dezvoltat civilizaţia vechilor greci.

Caracteristici generale occidentale. Pentru a înţelege impactul


considerabil al civilizaţiei greceşti asupra
tuturor realizărilor culturale viitoare ale
Insulele greceşti sunt recunoscute drept
Europei, trebuie să ne întoarcem la
locul de naştere al vieţii intelectuale
perioada primordială a umanităţii, cea

8
mitologică. Mitologia greacă reprezintă un Scrierile timpurii
ansamblu de legende care provin din
religia vechii civilizaţii elene, cu zei
Cele mai vechi opere literare europene care
creatori, intrigi în Eden şi eroi civilizatori.
s-au păstrat sunt Iliada şi Odiseea, ambele
Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi
scrise în greaca veche, probabil înainte de
grecii din antichitate şi, în pofida
anul 700 î.Hr. şi atribuite lui Homer. Dintre
scepticismului unor gânditori, le ofereau
alte poeme epice timpurii s-au păstrat cele
oamenilor atât ritualuri, cât şi istorie.
ale lui Hesiod, primul poet didactic.
Poemele care tratează teme mitologice,
În mitologia greacă zeii panteonului capătă
cunoscute drept "Imnurile Homerice",
însuşiri omeneşti, însă rămân, înainte de
datează din 800–300 î.Hr. Din operele
toate, personificări ale forţelor universului,
multor poeţi greci din această perioadă,
care acţionează asupra vieţii şi destinului
printre care autorii de elegii Tyrtaeus,
oamenilor, explicând ceea ce pare
Theognis, Solon, Semonides din Amorgos,
inexplicabil într-un mod raţional. Ei sunt
Archilochus şi Hipponax s-au păstrat doar
mai mult sau mai puţin schimbători şi, cu
fragmente. Poemele lirice cele mai
toate că uneori par a avea simţul dreptăţii,
personale aparţin lui Alceu, Sappho şi
sunt adesea meschini sau răzbunători.
Anacreon. Lirica doriană pentru
Lumea mitologiei greceşti este complexă,
reprezentaţii corale s-a dezvoltat în operele
plină de monştri, războaie, intrigi şi zei
lui Alcman, Ibycus şi Stesichorus şi a atins
care intervin în permanenţă. Aceste
perfecţiunea în operele lui Pindar,
credinţe pot fi comparate cu modul în care
Simonide din Ceos şi Bacchylide.
unii creaţionişti creştini din zilele noastre
echivalează literal Biblia cu istoria lor.
Perioada clasică
În zilele noastre mitologia greacă rămâne
nu doar sursa unor motive şi trimiteri
literare, dar şi a unor poveşti fermecătoare
care continuă să fascineze. Mitologia
greacă rămâne o referinţă culturală
importantă mult timp după ce religia
greacă, de care a fost legată, a încetat să se
mai practice. A existat o revoltă creştină de
desfigurare sau distrugere a idolilor şi a
altor imagini care reflectau cultul public al
zeilor. Creştinismul a înlocuit păgânismul
ca religie oficială a Imperiului Roman în
391, când a fost declarat unica religie a
imperiului. Literatura reprezenta o
Statuetă din bronz descoperită în Egipt
problemă mai dificilă pentru creştini,
(Muzeul Luvru), sec II-I î.Hr.
deoarece influenţa mitologiei greceşti nu s-
ar fi putut elimina peste noapte fără
Teatrul grec s-a dezvoltat din cântecele şi
distrugerea operelor lui Homer, Theocrit,
dansurile din cadrul ceremoniilor care
Vergiliu, Ovidiu şi a altor autori, valori
aveau loc în cinstea lui Dionysos la Atena.
culturale universale. Chiar si literatura
În Atena s-au compus trei tipuri de piese:
creştină cea mai entuziastă face adesea
tragedia, comedia şi piesele cu satiri;
trimiteri la mitologia greacă şi romană, tot
ultimele nu păreau a fi luate prea în serios,
aşa cum în scrierile de bază ale religiei
cel puţin în perioada iluminismului grec
creştine regăsim înţelepciunea şi unele
(450-400). Originile tragediei şi ale
dintre judecăţile filosofilor greci.
comediei ateniene sunt incerte. O condiţie

9
principală se pare că a fost existenţa, timp Istoriografia a început în Grecia cu opera
de secole, a unui cor, care avea un lider şi bogată şi larg răspândită a lui Herodot,
care intona un cântec despre un erou relatările precise şi complete ale lui
legendar. Ulterior liderul, în loc să cânte Tucidide şi naraţiunea alertă a lui Xenofan.
despre acest erou, a început să-l În cursul acestei scurte perioade a
întruchipeze. Tradiţia aristotelică defineşte literaturii ateniene au apărut scrieri
tragedia drept o piesă despre oameni de filosofice de o profunzime fără precedent:
condiţie superioară, cum ar fi eroii, regii şi operele lui Platon şi Aristotel au avut un
zeii, a căror existenţă fericită suferă o efect incalculabil asupra gândirii
lovitură şi care vorbesc un limbaj elevat. occidentale.
Este important să se înţeleagă că, la
începuturile sale, teatrul a fost o formă de În scrierile sale de tinereţe, Platon
ritual religios şi că, deşi a devenit în Atena, (întemeietorul Academiei) a încercat să
în perioada clasică, o modalitate de transmită spiritul învăţăturilor lui Socrate
relaxare şi distracţie, cu atât mai distractiv şi să consemneze cu exactitate
cu cât era mai sângeros, natura sa conversaţiile maestrului în dialogurile sale,
religioasă a rămas mereu vie în conştiinţa care rămân principala noastră sursă de
publicului. Din acest motiv, teatrul prezintă informare cu privire la aceste conversaţii.
caracteristicile universale ale oricărui ritual Capodopera dialogurilor de maturitate ale
religios, explicând relaţia dintre om şi lui Platon este Republica. Dialogul începe
divinitate, dintre om şi lumea materială, cu o conversaţie a lui Socrate despre natura
violenţa şi originile acesteia şi încercând să justiţiei, dar trece direct la o dezbatere
controleze iraţionalul şi lumea materială. amplă cu privire la virtuţile dreptăţii,
înţelepciunii, curajului şi moderaţiei, aşa
Tragedia, în tradiţia aristotelică, are rolul cum se manifestă atât în fiinţele umane
de a purifica sufletul de "frică şi milă " – individuale, cât şi în societate în ansamblul
catharsis- un tratament terapeutic al său. Acest plan al societăţii sau al
tulburărilor emoţionale prin empatie cu persoanei ideale necesită relatări
drama eroului. În sec. al V-lea î.Hr. amănunţite despre cunoaşterea omenească
tragedia a fost dezvoltată de către trei şi despre tipul de programe educaţionale
dintre cei mai mari dramaturgi din istoria prin care ea poate fi însuşită atât de
teatrului, Eschil, Sofocle şi Euripide. La fel bărbaţi, cât şi de femei, şi este surprins prin
de celebrat a fost cel mai de seamă alegoria peşterii, o imagine plastică a
reprezentant al vechii comedii atice, posibilităţilor vieţii umane.
Aristofan. Simplificând definiţia, comedia
priveşte oameni obişnuiţi a căror existenţă Despre Aristotel se spune că a scris 150 de
suferă o tranziţie de la împrejurări tratate filosofice. Cele 30 care s-au păstrat
nefavorabile la împrejurări favorabile şi abordează subiecte extrem de variate, de la
care vorbesc un limbaj obişnuit. Alţi biologie şi fizică la etică, estetică şi
scriitori care au dezvoltat acest gen sunt politică. Despre multe dintre ele se crede
Cratinus şi Eupolis, despre care se cunosc că nu sunt, totuşi, decât "note de lectură",
foarte puţine lucruri. Umorul zgomotos al şi nu tratate complete, cizelate, iar câteva
acestor opere timpurii a fost înlocuit de dintre ele se pare că nu sunt scrise de
umorul mai temperat al "comediei Aristotel, ci de membri ai şcolii sale.
mijlocii" şi în cele din urmă de "noua
comedie", care a fixat forma acestui nou Retorica greacă, extrem de apreciată în
tip de piesă de teatru. Cel mai cunoscut lumea antică, a fost dusă la perfecţiune în
autor din perioada noii comedii greceşti timpurile sale. Printre cei mai apreciaţi
este Menandru. oratori se numără Antiphon, Andocides,
Lysias, Isocrates, Isaeus, Lycurgus,

10
Aeschines şi Demostene, considerat cel perioadei clasice au anumite caracteristici
mai mare dintre toţi. Se consideră că comune: economia de cuvinte, expresia
literatura greacă clasică ia sfârşit o dată cu directă, subtilitatea raţionamentului şi
moartea lui Aristotel şi a lui Demostene (c. preocuparea pentru formă.
322 î.Hr.). Cei mai mari scriitori ai

Literatura greacă târzie

Aristofan, dramaturg

Următoarea perioadă a literaturii greceşti a atins apogeul în Alexandria elenistică, unde au


scris şi au predat un mare număr de filosofi, dramaturgi, poeţi, istorici şi bibliotecari. Apar noi
genuri, precum poezia bucolică, şi noi ediţii erudite ale operelor clasicilor din perioadele
anterioare. Poeziile lui Callimachus, "Bucolicele" lui Theocrit şi epopeea lui Apollonius
Rhodius sunt recunoscute ca opere importante ale literaturii universale. Producţia literară la
momentul la care romanii preiau controlul asupra zonei mediteraneene este enormă, un
amestec eterogen, de la sublim la pedant şi emfatic. O mare parte din scrierile acestei perioade
s-au pierdut. În urma cuceririi Greciei de către romani, gândirea şi cultura greacă, predate pe
scară largă în rândurile aristocraţiei romane de către sclavii-profesori au exercitat o influenţă
considerabilă în lumea romană. Printre cei mai mari scriitori ai acestei perioade se numără
istoricii Polybius, Josephus şi Dio Cassius, biograful Plutarh, filosofii Philo şi Dio
Chrysostom şi autorul de romane Lucian. O mare operă romană scrisă sub influenţa greacă au
fost meditaţiile filosofice ale lui Marcus Aurelius. Odată cu răspândirea creştinismului,
lieratura greacă ia o nouă întorsătură, după cum o atestă numeroase scrieri ale Părinţilor
Bisericii. Religia domină literatura Imperiului Bizantin şi contituie sursa unui bogat tezaur
scris, în general necunoscut în Occident. Excepţii notabile sunt operele unor istorici precum
Procopiu, Anna Comnena, George Acropolita, Împăratul Ion al VI-lea şi ale unor autori de
antologii, Photius.

Arta în Grecia antică

Începuturi

11
Chiar şi înainte de sosirea primilor greci în zonă, Insulele Ciclade din Marea Egee produceau
opere de artă remarcabil de fin echilibrate şi statuete albe, din marmură. Sculptura
semiabstractă din secolul XX este marcată de asemănarea cu cea antică.

O influenţă de lungă durată a avut civilizaţia minoiană din Creta. Frescele luminoase,
decorative, ale cretanilor, olăritul şi podoabele metalice au fost adoptate şi imitate de populaţii
vorbitoare de limba greacă, care s-au aşezat pe pământul grecesc în aproximativ secolul XX
î.Hr. În zilele noastre, această civilizaţie se numeşte miceniană, după un oraş din nordul
Greciei, Micene, unde au fost descoperite măşti de aur care acopereau feţele conducătorilor
sau regilor morţi.

Micenienii erau mai războinici decât cretanii şi curând au ajuns să-şi dezvolte un stil propriu,
cu reprezentări ale războiului şi ale scenelor de vânătoare, care erau desenate şi imprimate pe
cupe de aur sau pe săbii de bronz. Clădirile care au supravieţuit sunt cavouri mari şi mari
citadele, cum ar fi cele din Micene şi Tirint, compuse din blocuri masive de piatră care erau
aşezate laolaltă.

Umanizarea artei
După destrămarea societăţii miceniene care a avut loc în secolul al XII-lea î.Hr., a urmat o
lungă eră neagră de agitaţie şi de emigrări în masă. Acestea au dat naştere unei societăţi
diferite (de cetate-stat) şi unui tip de artă intens umanizată, pe care mare parte a oamenilor o
asociază grecilor. Trăsătura ei distinctivă se datorează mult religiei greceşti, care reprezenta
zeii şi zeiţele drept fiinţe umane superdotate. Ca urmare, era normal ca arta greacă să se
concentreze asupra figurii umane, fie că reprezenta un zeu umanizat, fie o fiinţă asemănătoare
zeilor.

Dintre reprezentările artistice practicate de greci, sculptura este cea mai bine reprezentată, mai
ales din cauza faptului că picturile lor nu au supravieţuit peste timp. Sculptura de mari
dimensiuni şi de mari ambiţii (sculptura monumentală) s-a dezvoltat doar târziu, în secolul
VII î.Hr., fiind probabil inspirată de contactele cu Egiptul. Prima perioadă a sculpturii
greceşti, cunoscută ca perioada arhaică, a durat cam până în anul 480 î.Hr. Tipurile ei
caracteristice au fost nudul unui tânăr, în poziţie verticală, şi fecioara îmbrăcată, ambele
sculpturi fiind reprezentate cu un zâmbet larg (evident o convenţie fixă) pe faţă, care astăzi
pare ciudat, "un zâmbet arhaic".

Animată şi vie
Într-un timp surprinzător de scurt, aceste personaje au devenit realiste şi veridice, încetând să
devină obiecte, ca un stâlp, cu intenţia de a fi admirate doar din faţă. Redarea convenţională a
corpului (kouros) a fost înlocuită cu una mai detaliată şi de mare acurateţe în ce priveşte
musculatura, în timp ce îmbrăcămintea purtată s-a sculptat cu tot mai multă măiestrie.

Perioada clasică, care a durat cam din anul 480 î.Hr. până în anul 323 î.Hr., este deseori privită
ca o culme a realizărilor artistice greceşti. Inovaţiile în sculptură au început să apară tot mai
rapid, personajele în poziţie verticală au făcut loc personajelor surprinse într-o varietate de
poziţii naturale, cum ar fi "Suliţaşul" (Doriphorus) şi Apollo cu braţul întins din Templul lui
Zeus din Olympia, ale căror forme par să fie dictate de originea lor, dintr-o lespede de
marmură, în poziţie verticală.

12
Inovaţii
Inovări similare s-au produs şi în sculptura basoreliefurilor (sculpturi realizate astfel încât
personajele ies dintr-un fundal dar nu sunt separate de acesta) şi în ansamblurile statuare din
bronz.

Multe capodopere ale sculpturii clasice au dispărut de mult şi sunt cunoscute azi doar după
nume. Printre acestea se află şi două mari statui ale lui Zeus şi Atena create de maestrul
atenian Fidias. Cea mai mare parte a lucrărilor în marmură care au supravieţuit nu au fost
create pentru contemplarea individuală, ci au fost gândite pentru a face parte din decorarea, de
ansamblu, a unui templu (mai ales basoreliefurile care le înconjurau şi sculpturile individuale
plasate în interiorul unui fronton triunghiular la fiecare capăt al clădirii).

Sculptura, pictura şi arhitectura au fost astfel combinate încât să creeze temple somptuoase şi
locuri pline de culoare, mult mai colorate decât ne imaginăm, deoarece statuile greceşti, care
astăzi par a fi o artă atât de sobră, erau de fapt pictate complet şi erau echipate cu tot felul de
podoabe, ca de exemplu ochi aplicaţi care probabil le confereau o aparenţă strălucitoare, uşor
exotică.

Parthenonul
Reliefurile clasice cele mai frumoase şi sculpturile din fronton făceau parte din templul
atenian Parthenos, mai bine cunoscut sub numele de Parthenon. Cele mai multe sculpturi
aparţin colecţiei Elgin şi se găsesc în British Museum din Londra, însă Parthenonul însuşi
supravieţuieşte ca o ruină nobilă.

Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate pe Acropolis (citadelă), în Atena.
Toate aceste temple au fost înălţate în a doua jumătate a secolului V î.Hr. (culme a perioadei
clasice) pentru a înlocui clădirile distruse din timpul războaielor medice. Pe lângă Parthenon,
pe Acropolis se mai află şi mai micul templu al lui Atena Nike, Erecteum, cu cariatidele lui
distinctive (stâlpi sculptaţi sub formă de femei) şi o mare poartă de intrare, numită Propylea.

Pericle, omul de stat atenian, a pus în aplicare acest program ambiţios al construirii de clădiri.
Lucrările de construcţie au fost supravegheate de Fidias, care a creat şi colosala statuie a
Atenei, de mult pierdută, dar care pe vremuri a fost plasată în interiorul Parthenonului.
Arhitecţii Parthenonului propriu-zis au fost Callicratis şi Ictimus; se cunosc puţine despre ei,
în ciuda faptului că Ictimus a mai proiectat încă un templu splendid, care se mai găseşte, şi
azi, în localitatea Basse din Arcadia.

Un stil simplu
Elementele unui templu grecesc sunt remarcabil de simple. Clădiri, ca Parthenonul, constau
dintr-o structură rectangulară, înconjurată de coloane şi împodobită cu un acoperiş înălţat în
pantă. Diferenţele de detalii de pe columne şi ariile de deasupra lor defineau stilul arhitectural
din care proveneau: simplitate, masivitate, pentru stilul doric, cu capitoliile mari şi capătul
columnei ca un sul, pentru stilul ionic, iar cel corintian având în capătul columnelor o acantă
decorată cu frunze sculptate.

13
Marile realizări ale arhitecturii greceşti nu s-au datorat doar cunoştinţelor tehnice, ci ele au
rezultat dintr-un simţ deosebit al proporţiilor şi o conştientizare acută, vizuală; un exemplu
caracteristic era obiceiul grecesc de a decora coloanele astfel încât să fie uşor bombate la
mijloc, ceea ce compensa iluzia de concavitate (curbura spre interior) dată de o coloană
perfect verticală, atunci când era privită de la distanţă.

Arta greacă a olăritului

Pictura grecească s-a păstrat până în zilele noastre doar pe vase care erau fabricate în cantităţi
imense, cu scopul de a păstra vinul şi uleiul pentru uz casnic sau pentru export. Scenele de pe
vase reprezintă una din sursele principale de informare despre felul de viaţă grecesc. Acestea
au apărut pentru prima dată (aproximativ 600 î.Hr.) în stilul ilustrării negre, prin care obiectele
erau pictate cu siluete negre pe fundalul roşu, natural, al vasului. Detaliile interne (de exemplu
ochii pe o faţă complet neagră) trebuiau să fie scobite până la materialul roşu de bază. Cam
din 530 î.Hr., pictorii au început să lucreze în aşa numita tehnică a ilustrării în roşu, adică
tehnică opusă celei dinainte, colorând în negru fundalul, lăsând personajele în culoarea
naturală a vasului şi pictând detaliile interne ale acestora. Ambele metode prezentau avantaje,
dar niciuna nu se asemăna cu picturile realizate liber, pe fundalul alb al "lekythos", o urnă
elegantă, relativ rară, care era cel mai adesea utilizată în scopuri funerare.

Grecia clasică

Literatura Greciei antice se referă la literatura scrisă în greaca veche de la cele mai vechi
opere scrise în limba greacă până în secolul al [V-lea şi ridicarea Imperiului Bizantin.

Cele mai importante opere de la începuturile literaturii greceşti îi aparţin lui Homer, Iliada şi
Odiseea. Celălalt mare poet al perioadei preclasice a fost Hesiod. Cele trei opere ale sale care
s-au păstrat până în prezent sunt Muncile şi Zilele şi Teogonia.

Cei doi poeţi lirici mai importanţi au fost Sappho şi Pindar. Tot grecii au inventat şi teatrul şi
au creat opere care sunt încă recunoscute ca fiind printre cele mai bune scrise vreodată. Dintre
sutele de tragedii scrise şi reprezentate în epoca clasică, s-au păstrat doar câteva piese a trei
autori: Eschil, Sofocle, şi Euripide.

14
Asemenea tragediei, comedia a apărut dintr-un ritual în cinstea lui Dionysos, doar că în acest
caz piesele conţineau obscenităţi, insulte şi vulgarităţi. Piesele care s-au păstrat, aparţinând lui
Aristofan, au reprezentat un model pentru generaţiile şi epocile viitoare. Menander este
considerat ca fiind cel mai bun dintre scriitorii Noii comedii.

Doi dintre cei mai importanţi istorici care au trăit vreodată au scris în timpul epocii clasice
greceşti: Herodot şi Tucidide. Un al treilea istoric, Xenophon, şi-a început opera, 'Hellenica',
de unde a terminat Tucidide, din 411 î. Hr. până în 362 î. Hr.

Cele mai mari realizări în proză din secolul al IV-lea sunt din domeniul filozofiei. Au existat
mulţi filozofi greci, dar trei s-au detaşat de restul: Socrate, Platon, şi Aristotel. În istoria
gândirii umane, Platon practic nu are rivali.

Elenismul

Până în 338 î.Hr., toate oraşele state greceşti, cu excepţia Spartei au fost cucerite de Filip al II-
lea al Macedoniei. Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare, a extins mult cuceririle tatălui său.
Oraşul Alexandria din nordul Egiptului a devenit începând cu secolul al III-lea î. Hr. centrul
principal al culturii greceşti. Poezia greacă a înflorit în special în secolul al III-lea î. Hr. Poeţii
principali au fost Teocrit, Callimah, şi Apollonius din Rodos. Teocrit, care a trăit aproximativ
din 310 până în 250 î. Hr., a fost creatorul poeziei pastorale, un gen dezvoltat apoi de poetul
roman Vergilius în Ecloge.

Epoca Romană

Istoricii cei mai importanţi din perioada de după Alexandru au fost Timaeus, Polibius,
Diodorus Siculus, Dionysius din Halicarnas, Appian din Alexandria, Arrian, şi Plutarh.
Perioada de timp acoperită începe de la sfârşitul secolului al IV-lea î. Hr. până în secolul al II-
lea d.Hr.

Eratostenes din Alexandria, care a murit aproximativ în 194 î. Hr., a scris în domeniul
astronomiei şi geografiei, dar lucrările sale sunt cunoscute în principal din descrieri ulterioare.
Una dintre cele mai importante contribuţii ale perioadei elenistice o reprezintă traducerea
Vechiului Testament în greceşte. Acest proces a avut loc la Alexandria, şi a fost terminat până
la sfârşitul secolului al II-lea î. Hr. Numele Septuagint înseamnă "şaptezeci", din tradiţia că 72
de scribi au fost implicaţi în proiect.

Literatura Bizantină (300 d.Hr.-1453)

Literatura bizantină grecească se referă la literatura scrisă în greaca medievală. Dacă literatura
bizantină reprezintă expresia vieţii intelectuale a populaţiei elenizate din Imperiul Roman
răsăritean în timpul Evului Mediu creştin, atunci ea este un organism poliform, îmbinând
civilizaţiile greacă şi creştină pe fundaţiile comune ale sistemului politic roman, aşezat în
atmosfera intelectuală şi etnografică a Orientului Apropiat. Literatura bizanintă a fost
influenţată de patru mari elemente culturale diferite: grecesc, creştin, roman şi oriental, al
cărui caracter se ămbina cu celelalte. Culturii intelectuale elenistice şi organizării

15
guvernamental romane i se adaugă viaţa emoţională a creştinismului şi lumea imaginaţiei
orientale, ultima înglobându-le pe celelalte trei.

Literatura greacă modernă (după 1453)


Literatura greacă modernă se referă la literatura scrisă în limba greacă începând cu secolul al
XV-lea, desprinsă din literatura bizantină târzie, din secolul al XI-lea. Erotokritos este fără
îndoială capodopera acestei perioade, şi poate a literaturii greceşti moderne. Este o romanţă în
versuri scrisă în jurul anului 1600 de Vitsentzos Kornaros (1553-1613). Korakistika (1819),
un pamflet scris de Jakovakis Rizos Neroulos şi îndreptat împotriva intelectualului grec
Adamantios Korais, este un exemplu important al Renaşterii greceşti şi a naţionalismului
apărut.

Istoria Greciei

Civilizaţia egeeană înainte de 1600 î.Hr.

Grecia miceniană cca. 1600–1200 î.Hr.

Secolele întunecate greceşti cca. 1200–800 î.Hr.

Grecia antică 800–323 î.Hr

. Grecia elenistică 323 î.Hr.–146 î.Hr.

Grecia romană 146 î.Hr.–330

Imperiul Bizantin 330–1453

Grecia otomană 1453–1822

Grecia modernă după 1822

Mitologia greacă
16
cuprinde o colecţie de mituri care provin din Grecia antică. Aceste povestiri, familiare tuturor
grecilor antici, formau fundamentele ritualurilor lor şi erau o reprezentare a lumii, cel puţin
până la Pitagora. Această mitologie este, în mare parte, sursa celei romane.

Prezentare
Mitologia greacă este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic, astfel că nu
dispunem decât aproape numai de izvoare literare şi filozofice (Homer, Hesiod, Pindar,
Platon, Lukian), speculaţii anecdotice (Ailianos), antimitografii (Euhemeros, Xenophanes),
eseuri teologice (Plutarh) şi rareori de informaţii ale istoricilor, capturate direct din tradiţie
(Herodot, Pausanias, Thukydides); totuşi deşi chiar acestea din urmă au pus în circulaţie
informaţii intermediare, preluate de alţii anterior, mitologia greacă este o mitologie
pragmatică, adesea anecdotică, reflectând fie cruzimile sălbăticiei precivilizaţiei arcadice, fie
conflictele între ionieni şi dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieţii
primelor grupuri sociale statornice şi a spaţiului comercial maritim.

Mitologia greacă şi-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral,


sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul şi fratricidul şi în
genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).

Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeţii "au istorisit asemenea poveşti despre zei,
cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre duşmani; căci ei le-au reproşat zeilor nu
numai răpiri, adultere şi acceptare de plocoane de la oameni, ci şi că s-ar fi înfruptat din
carnea propiilor copii, că şi-ar fi emasculat taţii, că şi-ar fi pus în lanţuri mamele precum şi
multe alte fărădelegi născocite pe seama lor" (Asupra schimbului de bunuri, XI, 38).

Zeii greci nu sunt numai prin excelenţă antropomorfi, nu au numai firi omeneşti, dar de fapt
nu dispun de atribute divine în sens major (departe de absolutul concept ulterior din filozofia
greacă); în miturile timpurii, aceşti zei au chiar puteri limitate (mai ales în epopeile homerice);
de ex. când Zeus îşi izgoneşte fiica (Thetis), îi cere: "Du-te fără ca Hera să te poată zări"
(Iliada, I, 522-523); aceştia au nevoie de informatori şi crainici, ca să afle despre mersul
lumii; sunt supuşi surprizelor şi manevraţi de certuri, ambiţii, orgoliu, capricii, fiind impulsivi
şi răzbunători (deşi unii "teologi" antici, ca Hesiod, au încercat să justifice aceste trăsături).
Tot panteonul olimpian - lipsit de măreţie -duce o viaţă de clan certăreţ lipsit de norme
morale, incestuos, excesiv în actele erotice. În ciuda faptului că hrana şi băutura lor sunt,
teoretic, ambrozia şi nectarul, zeii Helladei mănâncă şi beau din belşug vin şi cărnuri, iar
atunci când vizitează pe oameni, dorm, suferă de boli şi, ca orice societate primitivă, ascultă
muzica lui Apollon şi a Muzelor numai la ospeţe. Deşi lacomi de sacrificii, pe care le doresc
adesea în hecatombă, în mod paradoxal, ei nu suportă să vadă cadavre.

Spirit lucid, Euripides pune în gura unui personaj din tragedia Hyppolitos o afirmaţie dură:
"Zeii ar trebui să fie mai înţelepţi decât muritorii".

Miturile apar în societăţile primitive când nu au nici un scop artistic în sine, fiind absorbite de
cultură, ca o materie primă a ei, în etapele istorice ulterioare, de consolidare a civilizaţiei.
Ramura indoeuropeană, venind în sudul Europei, şi-a adus propiile mituri arice (în primul

17
rând cultul lui Dyaus Pitar, devenit Zeus) şi a absorbit mitologiile locale (egeeană, pelasgă),
ca şi miturile dispersate ale unor populaţii mărunte, despre care nu mai ştim decât ce oferă tot
miturile greceşti, de ex. frecvenţa pomenirii traiului troglodit al arcadienilor. Probabil de acolo
şi persistenţa până într-o anumită epocă a sacrificiilor umane, ca şi a fetişismului (zeii înşeşi
au fetişuri); de asemeni, supravieţuirea animismului, în nenumăratele Nimfe, Dryade,
Hamadryade, Naiade, Oceanide ş.a. Erau stăruitoare şi tradiţiile totemice, aduse din fondul
aric comun sau împrumutate de la populaţiile locale: Hera era uneori simbolizată de o vacă
(Homer o numea "cea cu ochi de vacă"); Zeus era uneori taur, doica sa Amaltheia era capră,
Athena era bufniţă, iar Apollon lup; tribul mirmidonilor avea ca strămoş totemic furnics
(myrmex), iar imaginile culturale cretene trădează şi ele o amplă zoolatrie, provenită din
totemuri.

Lumea mitologiei greceşti este complexă: monştrii, războaie, intrigi şi zei indiscreţi sunt
numeroşi, iar genealogia lor se încrucişează deseori.

Este important de reţinut că grecii antici amestecau evenimentele din mitologia lor cu cele din
istorie. De asemenea Iliada şi Odiseea sunt considerate istorice.

Personajele mitologiei greceşti


Cei doisprezece zei din Olimp

1. Afrodita
2. Apollo
3. Ares
4. Artemis
5. Atena
6. Demetra
7. Hera, zeiţa supremă, fiica lui Cronos şi a Rheei, sora lui Zeus, Poseidon şi Hades
8. Hephaistos
9. Hermes
10. Hestia
11. Poseidon
12. Zeus, zeul suprem, cel mai mic dintre fii lui Cronos şi al Rheei. Fraţii lui sunt
Poseidon, zeul apelor, şi Hades, zeul lumii subterane

Alte divinităţi

• Atlas şi monştrii, printre • Hecate


• Haos sau Chaos care şi Cronos • [[Helios]
• Charon • Eos • Selene
• Graţiile • Epimethee • [[Morfeu]
• Dionysos • Erebos • Muzele
• Eros • Giganţii o Clio
• Gaia, Zeiţa • Gorgonele o Euterpe
Pământ. Aceasta a o Medusa o Thalia
creat Pământul şi a o Stheno o Melpomen
născut atât zei cât o Euryale e
• Hades

18
o Terpsichor • Oceanus • Theia
e • Prometeu • Themis
o Erato • Proteu • Ciclopii
o Polyhymni • Titanii • Ursitoare (Moirae)
a o Coeus o Clothos
o Urania o Crius o Lachesis
o Calliope o Cronos o Atropos
• Nemesis o Oceanus • Eris
• Nimfele o Iapetus • Thanatos
o Calypso o Hyperion • Illythia
o Dryadele • Mnemosyne • Hebe
o Nereidele • Phoebe • Ceto
o Amphirita • Rhea, soţia lui • Aether
• Nyx Cronos. Este • Phorcys
• Pan mama zeului • Pontus
• Persephona suprem, Zeus • Thaumas
(Persefona) • Tethys • Nereus

Teatrul
a fost creat de greci în secolul V î.Hr. S-a născut din serbările organizate în cinstea zeului
Dionis, zeul viţei-de-vie, al vinului şi al veseliei. Un grup de bărbaţi îl reprezentau pe zeu şi
pe însoţitorii săi, satirii, costumaţi cu blănuri şi coarne de ţap („tragos”), cântând şi dansând
în jurul unui altar. Treptat, din grupul respectiv, numit cor, s-a desprins o persoană, apoi două,
mai multe - actorii - care schimbau replici cu corul.

În timp s-au amenajat locuri speciale pentru reprezentaţiile teatrale (amfiteatre) şi s-au scris
texte speciale interpretate de actori şi cor. Autorii greci au scris tragedii şi comedii. Cei mai de
seamă autori de tragedii au fost Eschil, Sofocle şi Euripide, iar cel mai important autor de
comedii a fost Aristofan.

Imperiul Persan
Perşii sunt un popor iranian. Ei îşi au originea în triburile indo-europene de păstori, pătrunse
la sfârşitul mileniului II î.Hr. în Podişul Iranian şi apoi stabilite în Persia, regiune situată la
nord-est de Golful Persic.

Triburile perşilor, stabilite în sud-vestul Iranului (Persia), sunt unificate, potrivit tradiţiei,
către 700 î.Hr, de Ahaimene, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispe,

19
extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaşte suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I
(600 î.Hr.-559 î.Hr.) pe a Mediei.

Cyrus al II-lea cel Mare (559 î.Hr.-529 î.Hr.), una din cele mai strălucite personalităţi ale
antichităţii, transformă Persia, în numai 3 decenii, dintr-o putere locală în cel mai vast şi
puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage (cca. 550 î.Hr.), Media devine
provincie a statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia include în
hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile greceşti ale Ioniei. În anii 545
î.Hr.-539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia,
Bactriana, Sogdiana, ş.a. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor
conflicte interne, Cyrus ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Caldeei
din Siria, Fenicia, Ţara Israel, până la graniţele Egiptului Faraonic.

Cambyses II (529 î.Hr.-522 î.Hr.) , fiul lui Cyrus cel Mare, personalitate controversată în
istoriografie datorită excentricităţii decizilor sale, transformă în 525 î.Hr. Egiptul într-o
satrapie a Imperiului Ahemenid.

Ruinele Persepolisului

Darius I cel Mare (522 î.Hr.-486 î.Hr.), genial om de stat, reorganizează, după cucerirea
Punjabului (519 î.Hr..), vastul imperiu, care acoperea acum cca. 5.000.000 km². El creează un
sistem modern de drumuri, care să asigure transmiterea rapidă a informaţiilor, a trupelor şi
mărfurilor ("calea regală" Persepolis-Sardes măsura 2400 km), împarte imperiul în cca. 20 de
unităţi administrative (satrapii), creează o monedă de aur etalon (dareicul), începe zidirea unei
noi reşedinţe regale la Persepolis. Campania din stepele nord-pontice întreprinsă împotriva
sciţilor (513 î.Hr.), cu care prilej Darius este înfruntat de geţii din Dobrogea, se încheie fără
nici un rezultat. Cu un eşec se termină şi cele 2 expediţii vizând cucerirea Greciei, din 492
î.Hr. şi 490 î.Hr.

Xerxes I (486 î.Hr.-465 î.Hr.), fiul şi succesorul lui Darius, încearcă în 480 î.Hr, cu forţe
impresionante, să transforme Elada în provincie persană. Eroismul cetăţilor greceşti, în
fruntea cărora se aflau Atena şi Sparta, face ca Elenismullumea elenă să respingă cu succes
această ofensivă.

Începând cu domnia lui Artaxerxes I (465 î.Hr.-425 î.Hr.), Imperiul Ahemenid alunecă pe
panta declinului. În anul 334 î.Hr. tânărul rege al Macedoniei, Alexandru cel Mare,
traversează, în fruntea unei modeste armate, Hellespontul. În pofida uriaşelor resurse ale
imperiului, Darius III (336 î.Hr.-330 î.Hr.), ultimul suveran ahemenid, se dovedeşte incapabil
să facă faţă impetuozităţii lui Alexandru, pierzând bătăliile decisive de la Issos (333 î.Hr.) şi
Gaugamela (331 î.Hr.). Întregul Imperiu Persan este cucerit de Alexandru cel Mare, devenind
o parte a lumii elenistice.

20
Asirienii au trăit în nord-estul Mesopotamiei. Au creat un imperiu puternic, fiind unul dintre
cele mai puternice imperii din Orient. În mil. III î.Hr., pe cursul mijlociu şi superior al râului
Tigru constituie o serie de oraşe-state: Assur, Ninive, Urbilum (Arbela).

Orientul antic ca 1400 î. Hr.

Leu asirian

Zeul lor principal era Assur, al cărui nume a fost împrumutat capitalei imperiului. Foloseau în
război care de luptă, din care arcaşii trăgeau în inamic din fuga cailor şi foloseau prăştii,
scuturi, arcuri şi berbeci de luptă, fiind războinici de temut. Curând, Asiria a devenit un
imperiu puternic, distrugând Babilonul, cucerind Egiptul, Siria şi Anatolia, capitala imperiului
fiind Ninive. Sub domnia regelui Tiglatpalasar I si a lui Asurbanipal hotarele imperiului
atingeau Golful Persic şi Marea Mediterană, devenind principala putere a Orientului mijlociu.
Regele Sennaherib cucereşte Babilonul în anul 689 î.Hr., oraşul fiind distrus, iar în anul 671
î.Hr., succesorul său Asarhaddon cucereşte Egiptul În anul 609 i.Hr., imperiul asirian a fost
cucerit de babilolieni, capitala Ninive fiind distrusă, iar în Babilon, principele caldeean
Nabopalasar se proclamă rege al Babilonului. În anul 614 î.Hr., mezii cuceresc oraşul Assur,
iar în anul 612 î.Hr., Ninive şi Kalakh sunt ocupate. În cele din urmă, un an mai târziu,
ultimele rezistenţe ale asirienilor sunt spulberate de către mezi.

21
Inceputul
Asirienii, unul dintre popoarele cele mai războinice din istorie, au luptat de-a lungul secolelor
pentru a subjuga popoarele vecine. La apogeul puterii, imperiul lor se întindea până la Golful
Persic şi cuprindea chiar şi Egiptul. Agresivitatea lor se putea datora într-o oarecare măsură
poziţiei lor geografice. Pământul Asiriei era în partea nordică a Mesopotamiei, pe lângă Valea
Tigrului, la nord de Babilon. Deoarece nu aveau hotare naturale, ţărmuri sau lanţuri muntoase,
erau vulnerabili din orice direcţie. Din această cauză era nevoie de o armată puternică şi
mobilizata în orice moment, pentru menţinerea imperiului. Asirienii erau comercianţi
îndrăzneţi. Mai mult, principalele căi comerciale ale Mesopotamiei au trecut prin ţara lor,
aceasta a reprezentat în sine posibilitatea de îmbogăţire a oricărei puteri ce deţinea controlul
asupra lor. Ca şi vecinii lor babilonieni, şi asirienii erau amoriţi, adică: urmaşii popoarelor
semitice care în mileniul trei î.Hr. ieşind din Arabia au subjugat oraşele Sumer şi Akkad.
Apariţia Asiriei ca stat independent a fost în jurul anului 1900 î.Hr., dar a continuat să fie sub
dominaţia regatului barbar Mitanni. În decursul acestei lungi şi grele perioade, asirienii nu
numai că au reuşit să-şi păstreze identitatea; dar au dezvoltat şi o tradiţie militară puternica.
Astfel, în secolul XIV î.Hr. au putut lansa o campanie expansionistă. Au făcut incursiuni în
toate direcţiile. Tukultiapil-Esara I., un rege al secolului al XII-lea a extins imperiul Asirian
pînă la Marea Mediterană. Succesul lui era schimbător deoarece au pătruns popoare în
Orientul Apropiat, s-au format şi au dispărut state, iar în locul inamicilor vechi au apărut alţii
noi, şi anume aramienii. Începînd din secolul IX, militarismul asirian a devenit din ce in ce
mai crud. A luat naştere Imperiul Asirian, care a cuprins Mesopotamia în cea mai mare parte
şi Siria de Nord.

Imperiul

Harta Imperiului asirian

După o perioadă de decădere, în 745 î.Hr. Asiria şi-a început campania de expansiune finală,
care a fost şi cea mai nesăbuita. În această perioadă un comandant plin de succes, Tukultiapil-
Esarra ai III-lea, a fondat o dinastie nouă. El a fost urmat de numeroşi regi talentaţi şi
nemiloşi, şi anume Sarrukin al II-lea şi Sin-ahheereba. Existenţa statului depindea de fapt de
armată, astfel asirienii au fost pionieri ai înnoirilor militare. În scurt timp au trecut la utilizarea
armelor de fier în locul celor din bronz şi au utilizat căruţe trase de cai. După ce au început să
crească cai care puteau duce omul pe spate, ei au fost primii care au introdus unităţile de
cavalerie în armată. Nici inamicul învins care se ascundea în oraş nu mai avea scăpare.
Asirienii au asediat oraşele cu ajutorul berbecilor de luptă şi al tunurilor mobile, apoi au
mălcelărit toată populaţia. Bogăţia acestui imperiu uriaş a fpcut posibilă importul de piatră,
lemn şi metale preţioase, pe care le-au utilizat la împodobirea oraşelor Aşur, Kalhu, Dur-
Sarrukin (Horsabad) şi Ninive. Fiecare împarat care care a contribuit la extinderea imperiului
şi-a construit palatul propriu, ornamentat cu statui înfătişând tauri cu aripi şi cap de om, care
vegheau simbolic construcţia. Inscripţiile columnelor ridicate pentru comemorarea victoriilor

22
se mândreau cu numele inamicului învins şi cu numărul persoanelor decapitate sau trase în
ţeapă.

Decăderea şi cucerirea babiloniană


În timpul domniei lui Assur-ban-apli (668 - 627 î.Hr.) Asiria era la apogeul puterii sale şi a
nimicit popoarele asociate împotriva sa. Deşi au pierdut controlul asupra Egiptului, aceasta a
însemnat de fapt menţinerea puterii asiriene. O putere atât de agresiva nu-şi putea permite nici
un moment de slăbiciune, totuşi acesta a apărut în jurul anului 630 î.Hr. Asiria era dezbinată
de razboaie civile pentru putere şi încetul cu încetul imperiul s-a destrămat. Atacul mezilor
dinspre est şi cel al babilonienilor dinspre sud au culminat cu căderea capitalei Aşur în anul
614 î.Hr., apoi au fost asediate Ninive şi Kaşhu, acestea cazând în anul 612 î.Hr. De data
aceasta victimele macelurilor au fost asirienii, iar inamicii lor au dat dovada de atât de mult
zel încât Asiria şi poporul asirian au disparut pur şi simplu din istorie.

Cultura şi sculptura
• c.2030 î.Hr.Sulili
• ? - ? î.Hr. Hikkia
• ? - ? î.Hr. Akkia
• sec. 20 î.Hr. Puzur-Aşur I
• înainte de 1940 î.Hr. Şallim-
Akhum
• ? - ? î.Hr. Illu-Şuma
• circa 1906-1866 î.Hr. Erişum I
• 1866 - ? î.Hr. Ikunum
• ? - ? î.Hr. Şarru-Kin I (Sargon I)
• ? - ? î.Hr. Puzur-Aşur II
• înainte de 1830 î.Hr. Naram-Sin
Leu asirian • 1818-1813 î.Hr. Erişum II

Imperiul Persan în anul 490 î.Hr.

Cyrus al II-lea cel Mare

23
(559 î.Hr.-529 î.Hr.), una din cele mai strălucite personalităţi ale antichităţii.

Primul mare cuceritor

Salvarea lui Cyrus

Cirus s-a născut în anul 559 î.Hr. şi a fost crescut de către bunicul său care era rege.Conform
legendei,când era mic,era să fie ucis de către proprul său bunic.Acesta a scăpat ca prin
minune.El a contestat de îndată autoritatea abuzivă a dinastiei mezi-ce asupra triburilor
persane. Când a devenit rege,în 559 î.Hr., el transformă în numai trei decenii Persia dintr-o
putere locală, în cel mai vast şi puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage
(cca. 550 î.Hr.), Media devine provincie a statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546
î.Hr.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile
greceşti ale Ioniei. În anii 545 î.Hr.-539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală -
Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, ş.a. Profitând de slăbirea Regatului
Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cyrus ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând
apoi toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria, Fenicia, Ţara Israel, până la graniţele
Egiptului Faraonic.

Un adept al federatiei

Cyrus pe tron

Datorită talentului său oratoric şi curajul său în luptă i-au adus admiratia aliaţilor, convinşi
rapid că au gâsit în el un sef capabil să-i elibereze pe perşi de vasalitate.S-a bizuit pe

24
ameninţare şi forţa convingerii,uniindu-i într-o federaţie de nemulţumiţi şi a cucerit capitala
lui Astyage, regele mez. Pentru a menaja toate susceptibilitatile şi a-şi atrage aprobarea
tuturor, el îi cruţă pe cei învinsi şi îi asociaza într-un nou „regat al persilor si al mezilor".
Ideea de imperiu, poate prima din întreaga istorie, îsi gaseste realizarea în aceasta confederaţie
de popoare diverse, reunite prin practici administrative comune şi conduse de un şef
charismatic.

Un eliberator
Cyrus si-a facut, fara îndoiala, cuceririle prin sabie, dar a stiut sa le pastreze gratie unei
atitudini foarte originale pentru acea epoca, aceea a mâinii întinse: unul din exemplele cele
mai celebre ale clementei împaratului este eliberarea evreilor din Babilon, tinuti captivi în
acest oras din vremea domniei lui Nabucodonosor. Cyrus a mers chiar pâna la a face din
Cresus, regele Lidiei pe care tocmai îl învinsese, unul din sfetnicii sai, si i-a dat înapoi
coroana. Printre altele, împaratului persilor nu îi era rusine sa se prezinte în ochii popoarelor
ca un viteaz aparator al vechilor credinte. S-a autoproclamat „aparator al lui Marduk"
(divinitate tutelara a regiunii din timpuri imemoriale), Cyrus a restabilit pretutindeni cultul sau
respectând totodata zeitatile locale, chiar în orasele grecesti. În vreo douazeci de ani, el „a
eliberat" astfel sute de triburi si de orase pe un teritoriu de o întindere nemaivazuta pâna
atunci: de la frontierele Egiptului, ale Palestinei si ale Asiei Mici pâna în vecinatatea Asiei
Centrale si a Indiei, milioane de oameni au trait astfel timp de trei secole sub si cu legea
persilor.

Organizarea
Spre deosebire de vechile regate conduse cu mâna de fier de un conducator crud dupa bunul
lui plac, Imperiul Persan s-a dotat, pe timpul domniei lui Cyrus, cu un aparat administrativ
complex: imensul teritoriu, împartit în provincii federate, trebuia sa plateasca impozite. Dupa
cum ne spune istoricul grec Herodot, în fiecare an veneau inspectori sa controleze gestiunea
satrapilor, un fel de prefecti numiti de împarat. Dupa ce a cucerit Imperiul Persan, Alexandru
cel Mare nu a facut nici o schimbare în administratie, care era unanim apreciata de supusii
„Marelui Rege".

Prima linie
Cyrus a murit ,rănit într-o luptă,în prima
linie a soldaţilor.A avut o moarte de erou.A
fost pus într-un mormânt,dar a dispărut.

Mormântul regelui

25
Nabucodonosor

i. hr.) şi la Hamat, a cuceririle teritoriale:


anexat Siria la regatul Asiria, Siria, Fenicia şi
Babilonului. A cucerit Iudeea . El a distrus
Iudeea în 587 i.Hr. În 586 Ierusalimul şi i-a deportat
i.Hr. a cucerit capitala pe evrei.A fost casatorit
evreiască, a distrus cu printesa persana amytis
Templul, palatul regal şi din Metia.Numeroasele
zidurile de apărare. Mulţi sale batalii l-au adus in
Nabucodonosor , de evrei, în special meseriaşi legende printre
William Blake şi oameni de cultură au nemuritori,dar Gradinile
fost deportaţi în Babilon. Suspendate i-au asigurat
A domnit între anii (605- A reconstruit regatul un nume viu de-a lungul
562 î.Hr.) . Fiul al lui Babilon, devenind un vremii.
Nabopolssar. A învins pe mare imperiu prin
egipteni la Karemish (605

Babilon unul din cele mai frumoase orase


ale lumii.Dintre cele mai mari constructii
ale sale pentru regina se enumera Gradinile
suspendate ale Babilonului.Acestea au
adus controverse prin randurile
savantilor,intrucat nici un arheolog nu a
gasit vre o urma a existentei lor si nici o
relatare scrisa. Orasul a fost parasit in 539
I.Hr. dupa ce a fost cucerit de persani tot ce
a ramas din gradini sunt povestile
transmise pe cale orala.Cu toate acestea,in
Grădinile suspendate apropiere au fost gasite urmele unei gradini
asemanatoare si arheologii,punand cap la
Gradinile Suspendate ale Babilonului cap toate piesele au facut imagine cu 7
Nabucodonosor al II-lea a facut din nivele despre cum ar fi putut arata.

Turnul Babel In biblie se spne despre un turn pe care oamenii l-ar fi construit pentru a-i duce-
n Ceruri,dar Dumnezeu i-a oprit,facandu-i sa vorbeasca diverse limbi si sa nu se mai
inteleaga.Acesta ar fi fost unul din inaltele zigurate ale cetatii Babilon,ridicat in cinstea zeului
Madruk ce atingea cca. 91 m.Unii scritori antici spun ca la ridicarea sa au luat parte mii de
oameni,din tari diferite,de aici legenda biblica.

26
Babilonul
(din semiticul Bab ilani - Poarta Zeilor) este unul dintre cele mai importante oraşe ale lumii
antice.

Istorie Mesopotamia centrală. Profitând de o


poziţie geografică favorabilă, la intersecţia
unor importante drumuri comerciale, va
cunoaşte sub prima dinastie amorită (1894
î.Hr.-1595 î.Hr.) o ascensiune politică.
Babilonul a dominat Mesopotamia întreagă
în cursul domniei regelui Hammurabi
(1792 î.Hr.-1750 î.Hr. sau 1730 î.Hr.-1685
î.Hr.) şi după prăbuşirea statului asirian, în
epoca lui Nabucodonosor al II-lea (604
î.Hr.-562 î.Hr.). În epoca domniei lui
Hammurabi, rege al Babilonului, s-a
elaborat o culegere de legi, păstrată într-o
lungă inscripţie redactată cu litere
cuneiforme şi cunoscută ca şi Codul lui
Hammurabi. Scrierea este alcătuită din 3
părţi: un prolog, o grupare de 280 de
Pe zidul porţii lui Iştar se află leul -
articole şi un epilog. Codul lui Hammurabi
simbolul regalităţii babilionene
a fost descoperit de arheologul J. de
Morgan, în apropierea localităţii Susa, în
Babilonul a luat fiinţă în a II-a jumătate a
1902.
mileniului III î.Hr. pe malul Eufratului, în

Perioada asiriană

Războiul dintre Asiria şi Babilon a condus la rivalitatea dominării Mesopotamiei. În cele din
urmă, în anul 729 î.Hr., Babilonul este cucerit de asirieni şi distrus în 689 î.Hr. După
prăbuşirea Imperiulu asrian, Babilonul este reconstruit.

Noul imperiu babilonian


numea Nabucodonosor
Reconstituirea care a renăscut Babilonul.
Babilonului A reconstruit Regatul
Babilon, devenind un
Un nou rege chaldeu a mare imperiu prin
fost încoronat ca rege al cuceririle teritoriale:
Babilonului-acesta se Asiria, Siria, Fenicia şi
Iudeea.

27
Zedechia, a dărâmat Ierusalimul, iar pe
locuitori i-a dus în aşa-numita "robie"; însă
dominaţia Babilonului a durat numai o
jumătate de secol: "Au dărâmat zidurile
Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor
lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe. Pe
cei care au scăpat de sabie, Nebucadneţar
Grădinile suspendate i-a dus prinşi la Babilon. Ei au fost supuşi,
lui şi fiilor lui, până la stăpânirea
În anul 587 î.Hr, Nabucodonosor al II-lea a împărăţiei Perşilor", (II Cronici XXXVI,
reprimat revolta iudeilor coduşi de 19-20).

Cucerirea Babilonului de către perşi

Potrivit [[Biblia|Bibliei, proorocul Daniel i-ar fi prezis în visul nepotului lui Nabucodonosor
sau într-o minune a lui Dumnezeu, decăderea Imperiului Babilonian. În cele din urmă, după
moartea lui Nabucodonosor, a urmat la tron regele Belşaţar. Perşii şi mezii au atacat
Babilonul şi l-au cucerit, iar pe regele Belşaţar l-au ucis, în 539 î.Hr.

Elenismul

După decăderea Imperiului Persan,


Alexandru cel Mare a cucerit Babilonul.
Acesta a devenit capitala imperiului său şi
locul unde a murit.

Descriere

Turnul Babel

Nabucodonosor a făcut Babilonul unul dintre cele mai bogate oraşe din lume. Principala
intrare în oraş era poarta zeiţei Iştar, era acoperită cu ceramică smălţuită de culoare albastră.
Urmează Grădinile Suspendate, pline cu arbori şi plante din Persia. Urmează Turnul lui
Marduk, înalt de 91 m (probabil Turnul Babel).

Babilonul în Biblie

În capitolul "Facerea", după potop, oamenii au construit un turn şi o cetate numită Babilon.
Turnul a primit numele de Babel (confuzie). Aceasta fiindcă Dumnezeu a amestecat limbile
oamenilor şi astfel aceştia s-au răspândit în lume. Tot în Biblie scrie şi despre faptul că
babilonienii i-au cucerit pe evrei pe vremea profetului Daniel.

Babilonul de azi

In prezent,se afla capitala Irakului-Bagdad.Din cauza razboiului si dictaturii lui Sadam


Husein,multe edificii au fost luate de alte tari,iar altele urmeaza sa fie reconstruite.

28
Ruinele Babilonului

Poarta lui Iştar

Caldeea este denumirea elenistică a unei regiuni din Babilonia. Chaldeii sunt o
populaţie de origine arameică, migrată în secolul al X-lea î.Hr. în sudul Mesopotamiei, care
primeşte numele de Chaldeea (Caldeea).

Fenicia era o veche civilizaţie cu centrul în nordul vechiului Canaan, şi cu teritoriul


principal de-a lungul costei Libanului şi Siriei şi nordul Israelului din zilele noastre [1]. Cultura
feniciană era o cultură de comerţ maritim care s-a răspândit de-a lungul Mării Mediterane,
mai ales între anii 1200 î.Hr. si 900 î.Hr. Deşi limitele unei astfel de civilizaţii urbane
fluctuau, oraşul Tir se pare că este cel mai sudic oraş fenician. Sarepta, între Sidon şi Tir, este
cel mai meticulos excavat oraş din patria fenicienilor. Aceasta a fost prima civilizaţie care a
creat bireme [2]. Încă mai există dezbateri pe seama subiectului dacă canaanienii şi fenicienii
sunt 2 popoare diferite.

Darius I cel Mare


(Dîryayas)

fiul lui Hystaspes, s-a născut în anul 550 î.Hr. şi a devenit rege al perşilor în (522 î.Hr.). În
perioada sa, Imperiul Persan a cunoscut apogeul puterii şi al întinderii teritoriale, devenind cel
mai vast şi cel mai puternic stat din Orientul Apropiat sau Mijlociu. Darius I a mutat capitala
Imperiul Persan la Persepolis. A anexat Punjabul în 517 i.Hr.. Porneşte într-o expediţie
împotriva sciţilor în (513 î.Hr.), soldată însă cu un eşec. Darius I a vrut să cucerească Grecia,
dar a fost înfrânt la Marathon (490 î.Hr.). Moare înainte de a porni în a doua expediţie
împotriva grecilor (486 î.Hr.) (Războaiele medice). Sarcina de a răzbuna onoarea persană îi
este transmisă fiului său, Xerxes I.

Darius I a fost urmaşul lui Cambis la tron. Imperiul său s-a extins la este către India. Imperiul
persan era compus din 20 de provincii (satrapii) conduse de satrapi a cărui datorie era să
prevină revoltele şi să ridice taxele. Ţările supuse plăteau tribute în aur, argint sau produse în

29
funcţie de circumstanţe: ţările mai mici plăteau 450 talanti de argint (15.120 kg) şi 100.000
oi/an; India plătea 360 talanti de argint (8.352 kg).

UN ÎMPĂRAT ÎNŢELEPT

Darius I şi-a tratat supuşii cu o bunătate remarcabilă tocmai cand un duşman înfrânt se aştepta
la cea mai nemiloasă cruzime. A încurajat comerţul şi a bătut o monedă proprie - dareicul.
Darius I a introdus respectul pentru studiu. Darius I era nerăbdător să înveţe lucruri noi despre
lumea cucerită. El i-a incurajat pe arheologii din Babilon să-şi îmbunătaţească cunoştiinţele şi
a fondat o şcoală medicală la Saia (Egipt).

MAI SURPRINZĂTOR ÎNSĂ

Dat fiind că persi fuseseră un popor fără ieşire la mare, Darius I a vrut să-şi extindă
cunoştintele despre mare. El l-a trimis pe unul dintre căpitani, pe nume Scylax, să exploreze
Indusul, apoi să navigheze de-a lungul coastei, până la Marea Rosie. Au fost găsite tăbliţe de
piatră care menţionează faptul că Darius I a renovat anticul, dar nefolositul canal ce lega Nilul
de Marea Rosie în Golful Suez: "Apoi acest canal a fost sapat asa cum am poruncit eu si vase
au navigat din Egipt prin acest cana spre Persia, potrivit dorintei mele".

Persepolis (persană: ‫ تخت جمشيد‬Tacht-e Dschamschid „Tronul lui Dschamschid“,


pers. veche.: Parseh) capitala Imperiului Persan din antichitate, imperiu care a fost întemeiat
prin anii 520 î.Hr. în timpul domniei lui Darius I din dinastia achemizilor. Numele provine din
limba greacă şi înseamnă „Oraşul perşilor”, pe când numele persan se referă la
„ Dschamschid” un rege legendar. Pe timpul când s-a mutat aici capitala de la reşedinţa
iniţială „Pasargadae” care se afla la 50 km distanţă de Persepolis, s-a construit la poalele
muntelui Kuh-e o terasă de 15 ha. Oraşul Persepolis va fi distrus în anul 330 î.Hr. de
Alexandru cel Mare, ruinele rămase au fost declarate pe o rază de 60 km patrimoniu
UNESCO.

Xerxes I
(Khshayarsha, scriere persană modernă: Transformă Atena, părăsită de locuitori, în
‫)خشایارشاه‬, fiul lui Darius cel Mare şi al ruine. Înfrânt la Salamina, îşi părăseşte
Atossei, se naşte în jurul anului 520 î.Hr. armata, care va fi zdrobită la Plataea (479)
Devine suveran al Imperiului Persan în şi fuge în Asia, unde moare asasinat.
486, la moartea tatălui său. Reprimă cu
brutalitate răscoalele Egiptului (486) şi Anecdotă (dupa Herodot)
Babilonului (482). În 480 porneşte într-o
expediţie care urmărea cucerirea Greciei. În timpul traversării strâmtorii Hellespont
Armata sa, care după unele surse număra (Dardanele), Xerxes a ordonat ca marea să
peste doua milioane de oameni, forţează cu fie pedepsită cu 300 de lovituri de bici şi să
pierderi grele trecerea prin defileul fie blestemată, pentru că o furtună
Termopile apărat de trei sute de spartani întârziase îmbarcarea spre Europa.
condusi de Leonidas, regele Spartei.

30
Bătălia de la Salamina
Bătălia de la Salamina a
Herodot vorbeşte de 378 de trireme greceşti, însă numerele
confirmă cifra de 366.
Parte a Războaielor medice
b
Eschil susţine că au fost 1207, Herodot de asemenea (deşi
menţionează că cele 670 de trireme pierdute în furtunile
anterioare n-au putut fi înlocuite decât cu 120).

Ascendentul Europei în detrimentul Asiei


şi moştenirea civilizaţiei greceşti sunt doar
două dintre pietrele de temelie ale lumii
moderne, considerate fireşti de europenii
de azi. Şi totuşi, a fost o vreme când
existenţa Greciei independente (şi chiar a
Europei) a trebuit apărată prin luptă
împotriva puterii copleşitoare a Imperiului
Harta bătăliei Persan din secolul al V-lea î.Hr. Victoria de
Perioada: Septembrie, 480 î.Hr la Marathon din anul 490 î.Hr., urmată la
Locaţia: lângă insula Salamina zece ani de bătălia navală decisivă de la
Rezultat: victorie grecească decisivă Salamina şi lupta terestră de la Plataea, nu
Combatanţi
numai că a asigurat independenţa Greciei,
dar a permis civilizaţiei greceşti să ajungă
Imperiul Persan,
Oraşele-stat greceşti mai târziu, în acelaşi secol, la apogeul său
Halicarnas
Comandanţi plin de strălucire. Mai mult decât atât,
Xerxes I,
victoria navală de la Salamina i-a dat lui
Eurybiades din Sparta, Alexandru cel Mare posibilitatea de a
Artemisa din Halicarnas,
Temistocle din Atena inversa procesul prin care regi persani
Ariamenes †
Efective succesivi invadaseră Grecia, permiţându-i
366–380 de trireme a circa 720 de trireme b să cucerească Persia şi să răspândească
Pierderi astfel civilizaţia greacă în întreaga lume
40 de trireme 200 de trireme cunoscută la

acea vreme.

Pregătiri
După ce regele persan Darius nu reuşeşte să invadeze Grecia în 490 î.Hr., fiul său, Xerxes, se
pregăteşte îndelung şi serios pentru a fi sigur că eşecul nu se va repeta. În timp ce Xerxes
adună forţe militare terestre şi navale uriaşe, conducătorul atenian Temistocle, anticipând
reluarea luptei, îi convinge pe cetăţenii Atenei să-şi întărească flota. Herodot îl descrie pe
Temistocle „ca un bărbat care manifestă semnele indubitabile ale geniului, stârnind prin
aceasta o admiraţie profundă şi fără egal. Prin capacităţile sale native, neformate şi
needucate prin studiu, el a devenit cel mai bun arbitru al acestor crize neaşteptate, care nu
lasă timp pentru deliberări şi cel mai bun profet al viitorului, chiar şi al evenimentelor cele
mai îndepărtate.”

31
Cu viziunea sa strategică, Temistocle a înţeles că succesul sau eşecul oricărei invazii persane
depinde de capacitatea lui Xerxes de a asigura aprovizionarea armatei sale pe mare. Dacă
grecii învingeau flota persană, imensa armată a Asiei devenea vulnerabilă.

Preludiu
În 480 î.Hr., armata lui Xerxes începe marşul spre Europa traversând Hellespontul
(strâmtoarea dintre Marea Egee şi Marea Marmara) pe un pod de nave (un miracol ingineresc
pentru vremea aceea). Grecii primesc numeroase avertismente cu privire la sosirea acesteia,
dar majoritatea par paralizaţi de frică. Oracolul din Delphi îi avertizase pe atenieni:
„Nenorociţilor, de ce staţi aici? Zburaţi, zburaţi la hotarele creaţiei!” Această profeţie
deosebit de deprimantă i-ar fi putut convinge pe nişte oameni mai slabi să renunţe la luptă, dar
atenienii, nemulţumiţi de răspunsul primit, au întrebat din nou. A doua oară, Oracolul le-a
vorbit de siguranţă în cadrul „zidurilor de lemn” (probabil triremele care se construiau în acel
moment de-a lungul întregii coaste a Aticii. Temistocle a luat atunci hotărârea curajoasă de a
abandona Atena şi de a-şi evacua poporul pe insula Salamina. Unii sunt nemulţumiţi, dar
majoritatea atenienilor sunt de acord să fie transportaţi pe insulă şi să se adăpostească în
colibe improvizate, făcute din paie şi ramuri. Între timp, atenienii le cer tuturor grecilor să-şi
adune navele în Strâmtoarea Salamina, lângă portul Pireu. Aici era locul potrivit, după părerea
lui Temistocle, pentru lupta împotriva flotei persane, deşi mulţi conducători greci îl
dezaprobă, făcând presiuni pentru retragerea la sud de Pelopones.

Spartanii, încorsetaţi de o tradiţie militară care descuraja ideile inovatoare de genul celei
propuse de Temistocle, îl trimit pe Leonidas împreună cu 300 de hopliţi (infanterişti bine
înarmaţi) să apere trecătoarea de la Termopile împotriva valului copleşitor al armatei persane.
Deşi incredibil, Leonidas şi cei 300 de spartani ai săi reuşesc să-l oprească pe Xerxes până
când un trădător le dezvăluie persanilor o potecă ascunsă care le permite acestora să cadă în
spatele spartanilor şi să-i măcelărească până la ultimul. Un sacrificiu eroic, dar inutil. Perşii
continuă să înainteze, invadează Atena şi dau foc Acropolei. Decizia lui Temistocle de a
evacua oraşul fusese deci justificată.

Capului Sepias; se pare că o treime se


scufundaseră sau eşuaseră. Dar era încă o
armada puternică, care se baza pe forţa
multor oameni pentru care marea era un
mod de a fi. O figură aparte printre aceştia
este Artemisa din Halicarnas, o adevărată
Triremă grecească amazoană, care comandă unele dintre cele
mai puternice nave ale flotei persane. Ea
Apoi, atenţia se îndreaptă către mare, unde îşi atrăsese ura neostoită a grecilor după ce
urmează să aibă loc confruntarea decisivă capturase una dintre galerele acestora şi îl
(pentru că doar învingând forţele navale spânzurase pe căpitan deasupra prorei cu
greceşti perşii puteau să fie siguri de gâtul tăiat, pentru ca sângele lui să curgă în
cuceririle lor). Masiva flotă persană, pe mare ca un fel de libaţie. Spartanii, mâniaţi
care Herodot o estimează la 1200 de nave de gestul ei, au oferit o recompensă pentru
(majoritatea trireme cu o lungime de 30 de prinderea ei, dar aceasta nu a fost ridicată
metri şi cu traversa îngustă), suferise deja niciodată.
pierderi în timpul unei furtuni în dreptul

32
Flota grecească aliată, care avea la bord mai mulţi soldaţi decât marinari, era comandată de
generalul spartan Eurybiades. Dintre cele 366 de trireme aflate sub comanda sa, 89 erau
spartane (sau aliate Spartei), 97 proveneau din insulele greceşti ale Cicladelor, iar 180 erau
nave ateniene noi sub comanda lui Temistocle. Iată un tabel care conţine numărul de nave cu
care a contribuit fiecare oraş în parte:

Mişcările perşilor (roşu) şi grecilor


(albastru) până la Bătălia de la Plataea

Ruta invaziei
persane
Salamina sau să se retragă în sud.
Număr Număr Temistocle s-a adresat lui Eurybiades,
Oraş Oraş
de nave de nave comandantul şef, cu următoarele cuvinte:
Atena: 180 Corint: 40 „Depinde de tine, Eurybiades, să salvezi
Aegina: 30 Chalcis: 20 Grecia! Ascultă-mă şi dă lupta cu
Megara: 20 Sparta: 16 duşmanul aici şi nu pleca urechea la sfatul
acelora dintre noi care vor ca flota să se
Sicyon: 15 Epidaur: 10
retragă către istm. Ascultă-mă, te implor,
Eretria: 7 Ambracia: 7 şi alege între cele două opţiuni. La istm vei
Troizen: 5 Naxos: 4 lupta în largul mării, ceea ce este în mare
Leucas: 3 Ermioni: 3 măsură în dezavantajul tău. [...] Dacă vei
Styra: 2 Cythnus: 2 face aşa cum te sfătuiesc, avantajul pe
Ceos: 2 Melos: 2 care ţi-l vei asigura este următorul:
Siphnus: 1 Serifos: 1 deoarece vom lupta într-o strâmtoare, cu
Croton: 1 nave puţine împotriva unui număr mare de
Total 366 nave, noi vom câştiga o mare victorie,
pentru că lupta într-un loc îngust ne este
La consiliul de război, grecii sunt încă favorabilă nouă, iar în largul mării le este
divizaţi şi nu se pot hotărî dacă să lupte la favorabilă lor.”

Temistocle şi-a impus opinia, dar nimic mai mult. Acum trebuia să-i convingă pe perşi să iasă
la luptă. Pentru aceasta, el foloseşte un vicleşug, trimiţând dezertori la Xerxes pentru a-i spune
că grecii şi-au pierdut curajul şi se pregăteau să se retragă. Drept urmare, la 22 septembrie,
flota persană în dispozitiv semicircular se apropie de insula Psytaleia, în spatele căreia , între
Salamina şi Herakleion, aştepta flota grecească. Xerxes şi impresionanta sa suită se instalează
pe coasta muntelui Aegaleos pentru a urmări lupta. Tabăra lor, cu covoare viu colorate,

33
mobile luxoase şi ornamente florale şi Vâslaşii îşi încordează
mătăsuri purpurii şi aurii geometrice, iar uriaşa braţele nu ca sclavii de pe
fluturând pe pereţii armată persană este galerele persane, din
corturilor care păreau aliniată de-a lungul cauza biciului, ci ca
nişte palate, strălucea şi ţărmului, pregătită parcă oameni liberi, hotărâţi să-
mai intens pe fundalul să urmărească un şi apere libertatea cu
colinelor verzi şi al eveniment sportiv. preţul vieţii. În avangarda
cerului albastru-cobalt. În flotei greceşti se află cele
faţa cortului lui Xerxes Triremele greceşti sunt şi mai bune nave, pe care se
este instalat un tron auriu, ele urmărite de grecii din îmbarcaseră hopliţii bine
în spatele căruia stau Salamina. Pentru ei însă, înarmaţi, purtând coifuri,
sclavi cu evantaie şi nobili acesta nu este un platoşe şi scuturi mari şi
care ţin sabia regală şi eveniment sportiv, ci rotunde. Aceştia vor fi
potirul. Pe pantele spre opţiunea între victorie sau luptătorii care, cu săbiile
ţărm sunt dispuşi cei sclavie perpetuă în şi lăncile lor, vor duce
10000 de „Nemuritori” mâinile unui cuceritor greul luptei împotriva
(garda regală a lui străin. Fiecare soldat grec infanteriştilor ambarcaţi ai
Xerxes) cu barbă, părul şi fiecare vâslaş de pe perşilor, dotaţi cu
împletit şi tunici cu galere simte la fel. armament mai uşor.

Dispunere
În partea stângă a flotei persane, după direcţia de înaintare, se află un detaşament de
infanterişti fenicieni îmbarcaţi, oameni care colindaseră Mediterana în lung şi-n lat şi
călătoriseră şi în apele de dincolo de aceasta. În dreapta sunt navele oraşelor greceşti din
Ionia, aliaţii perşilor din Milet, Samothrace şi Efes. În centrul dispozitivului persan sunt nave
din Asia Minor, cu arcaşi din Babilon şi Media. Împotriva acestora sunt dispuse galerele
greceşti, cu atenienii în partea dreaptă, spartanii în stânga şi navele din Ciclade la mijloc. În
timp ce perşii apar la orizont, grecii încep să cânte imnul lor de luptă, Paen.

Bătălia
angajează într-o încleştare de proporţii.
Sute de galere se unesc formând o
platformă imensă, pe care mii de soldaţi
luptă corp la corp. Pintenii de bronz ai
galerelor greceşti distrug carenele navelor
persane. Temistocle, dând lovitură după
lovitură, reuşeşte să creeze o breşă între
navele feniciene cu care se confruntă. Aici
s-a hotărât soarta bătăliei: hopliţii atenieni
Bătălia de la Salamina împotriva marinarilor fenicieni. Departe de
ţărm, în condiţiile existenţei de spaţiu de
Îndreptându-se una spre alta, cele două manevră, n-ar fi
flote încetează toate manevrele şi se

34
existat nicio îndoială în privinţa deznodământului. Dar Temistocle i-a silit pe adversari să se
îngrămădească, iar infanteria ateniană bine înarmată a făcut restul. Perşii îşi judecaseră greşit
adversarii. Angajându-se în luptă, ei îşi cedaseră toate avantajele infanteriştilor greci foarte

bine instruiţi, mult mai buni în lupta corp Xerxes, zguduit de teribila luptă navală
la corp decât perşii. Doar conaţionalii lor purtată chiar în faţa tronului său şi de
din Ionia luptau cu aceeaşi abilitate, deşi, ţipetele ostaşilor săi de pe Psytaleia, care-i
în marea lor majoritate, nu şi din toată răsună în urechi, îşi pierde curajul. Regele
inima. O excepţie notabilă a fost episodul lasă comanda satrapului Mardonius şi
în care o galeră greacă a abordat o navă din ordonă întoarcerea la Hellespont. Ca şi
Samothrace. Înainte ca aceasta să se retragerea lui Napoleon din Rusia,
scufunde, echipajul a sărit pe nava întoarcerea lui Xerxes de la Salamina este
atacatoare şi a ocupat-o prin forţă.Pe însoţită de o mulţime de dezastre. Bolile şi
măsură ce sorţii se înclină în favoarea foametea răresc şi mai mult rândurile
atenienilor, navele persane din ariergardă soldaţilor săi, iar vântul avariază atât de
încearcă să se retragă, dar sunt lovite în mult podul de nave, încât armata trebuie să
flanc de mica escadră de 30 de galere aştepte întoarcerea a ceea ce mai rămăsese
egeene ascunsă în Golful Ambelaki. din flotă pentru a traversa Hellespontul.
Efectul este devastator. Panica cuprinde Armata lăsată sub comanda lui Mardonius
triremele persane îngrămădite. Fără este zdrobită în anul următor la Plataea de
îndurare, grecii aruncă echipajele de perşi o armată a grecilor uniţi.
peste bord şi, pentru că puţini ştiau să
înoate, pierderile sunt enorme. Insula Consecinţe
Psytaleia, ocupată de perşi, este atacată de
Aristide şi hopliţii lui atenieni, întreaga
Triumful grecilor la Salamina pune capăt
garnizoană fiind masacrată. Pentru perşi,
dominaţiei navale a perşilor asupra
înfrângerea se transformă în dezastru. La
bazinului Mării Egee. Persia nu va mai
Salamina a luptat şi Eschil, care a
putea niciodată să trimită o armată mare în
înregistrat şi transmis teroarea şi triumful
Grecia, ameninţându-i astfel independenţa.
acelei zile în tragedia „Perşii”.
În secolul următor, Grecia (unită sub
hegemonia macedoneană a lui Alexandru
Rezultat cel Mare) va inversa rolurile cu Imperiul
Persan, situaţie care culminează cu victoria
lui Alexandru la Bătălia de la Gaugamela.

Bibliografie
• Herodot, cărţile VIII, 22; VII, 88; VIII, 89-90.
• Ιστορία του Ελληνικού Έθνους (Istoria poporului grec) vol Β', Ekdotiki Athinon 1971.
• Garoufalis N. Demetrius, Η ναυμαχία της Σαλαμίνας, η σύγκρουση που άλλαξε τον
ρού της ιστορίας (Bătălia de la Salamina, conflictul care a schimbat cursul istoriei),
Στρατιωτική Ιστορία (Istorie militară) revistă, numărul 24, August 1998.
• Lysias, II, 27.
• Diodorus Siculus, Biblioteca Istorică, XI, 3; XI, 18.
• Isocrate, VII, 49; IV, 93.
• Legile lui Platon, III 699 B.

35
• Plutarh, Temistocle, 14.
• Byron, Don Juan, Cântecul 3, 86.4.

Termopile
Defileu îngust, strategic din partea est- intre regele Spartei, Leonidas şi o armată
centrală a Greciei, situat la circa 137 km persana superioara numeric. Cand Leonida
nord-est de Atena. Acest defileu a fost şi-a dat seama că nu are şanse sa învingă, a
teatrul unei bătălii importante din dat drumul aliaţilor sai şi a murit eroic,
Antichitate. Batălia avut loc în 480 î.Cr. aparand stramtoarea cu 300 de spartani

Leonidas (în greacă Λεωνίδας)


a fost rege în Sparta între spatele lui leonida. Acesta principal din farsa lui Ion
489 (488) şi 480 î.Hr. a cazut impreuna cu doua Luca Caragiale intitulată
Faima lui provine din sute nouazeci si opt dintre Conu Leonida faţă cu
bătălia de la Termopile ai sai, dupa ce ii reacţiunea, acest nume
(480 î.Hr.) în care a provocase adversarului o fiind ales pentru a ironiza
condus 300 de spartani şi pierdere de douazeci de lipsa de curaj, de prezenţă
7000 de alţi greci într-una mii de oameni. Din cei de spirit a acestuia (în faţa
din cele mai memorabile doi care scapasera, unul s- unei „reacţiuni” care s-a
rezistenţe din istoria a sinucis de rusine, iar dovedit a fi o simplă
antică împotriva unei celalalt a platit, cazand la petrecere), în contrast cu
armate persane de 180 Platea. vitejia legendară a
000 de oameni [1] condusă personajului istoric.
de Xerxes I. Un monument a fost
ridicat în amintirea Deasemenea din numele
Daca este sa ne luam după evenimentului. Pe el stă regelui Leonida a fost
istoricii greci, acesti scris: "Dă fuga, străine, şi inspirat celebrul film
spartani ar fi respins ei spune Spartei că noi am "300" în care regizorul a
singuri armata persilor cazut aici, supunându-ne încercat să modeleze
care insuma cca. doua legilor sale ." filmul dupa istorie ceea ce
milioane si jumatate, daca i-a şi reuşit reamintind în
nu s-a fi gasit niste Numele sǎu a inspirat şi film despre curajul
tradatori care sa-l conduca numele personajului neîntalnit al spartanilor.
pe inamic pe un drum in

Note
1. ^ Istoria lumii în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972, pag. 26.

36
Alexandru cel Mare

Alexandros III Philippou Makedonon (20 iulie 356 î.Hr.– 10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut sub
numele de Alexandru cel Mare, Alexandru Macedon sau Alexandru al III-lea al
Macedoniei ( în greacă Μέγας Αλέξανδρος), rege al Macedoniei (336 î.Hr. - 323 î.Hr.) a fost
unul dintre primii mari strategi şi conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase
i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 33 de ani,
Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru a contribuit
substanţial la răspândirea culturii elene în întreaga lume.

Ascensiunea Macedoniei

În anul 340 î.Hr., regele Filip al II-lea al într-o expediţie de pedepsire a răzvrătiţilor.
Macedoniei îi cere fiului său, pe atunci în Aceasta va lua sfârşit în anul 339 i.Hr., prin
vârstă de 16 ani, să-l însoţească la asediul cucerirea şi distrugerea principalului oraş
din Perinth (Perinthus, azi Marmaraereğlisi al moesilor, prin vinderea ca sclavi a
- Turcia), pentru a-l învăţa arta şi conducătorilor barbari şi prin instalarea
problemele războiului, ca şi meseria de unei garnizoane într-un post colonial numit
soldat. Apoi îl trimite în Macedonia; Alexandria, sau Alexandropolis (undeva
deţinând funcţia de regent, Alexandru are între oraşele Strake Dimitrov şi Sofia din
sarcina de a menţine loialitatea poporului Bulgaria de astăzi). Această expediţie l-a
în aceste momente de cumpănă pentru transformat pe tânărul regent într-un
rege. Înconjurat de consilieri experimentaţi războinic experimentat şi un idol pentru
precum Antipater, învaţă modul de oamenii săi.
funcţionare a statului şi se pregăteşte
pentru a conduce o naţiune. Puţin mai târziu, Alexandru îl întâlneşte pe
tatăl său în nord, pentru a-l escorta la
Tânărul regent primeşte mai întâi la Pella o revenirea din Sciţia. Pe drumul de
solie a perşilor care dorea să rezolve în întoarcere, traversând ţinuturile moesilor,
mod pacifist problema coloniilor greceşti coloana macedoneană cade într-o
din Perinth şi Byzantion. ambuscadă pusă la cale de clanurile
nesupuse, iar calul lui Filip piere răpus de
Când moesii, triburi de traci ce trăiau în o lance care îl va răni şi pe rege. Alexandru
valea superioară a raului Strimon (astăzi sare în ajutorul tatălui său şi îl salvează.
Struma, pe teritoriul actual al Bulgariei), se
revoltă, Alexandru decide să pornească

37
Întoarcerea la Pella este triumfală. poporului.
Alexandru reprezintă acum noua speranţă a

Cuceririle lui Alexandru Macedon

Epopeea alexandrină cele mai sigure ale Greciei. Astfel, eliberează


armatei sale spre Asia câteva oraşe de tiranii sau
Tânarul rege a început de (335 i.Hr.). În fruntea unei de oligarhii satrapi care le
foarte devreme să armate formate din 30.000 guvernau, restabilind
construiască, în mod de pedeştri şi 5.000 de democraţia. Unele oraşe,
conştient, această imagine călăreţi, Alexandru pleacă cum ar fi Halicarnas,
de nou Ahile: frumuseţea, din Amfipolis, Tracia, şi Lampsaca sau Aspendos,
îndrăzneala, inteligenţa debarcă la Troia. îi rezistă şi au fost
eroului se regâseau în el pedepsite cu asprime.
peste secolele care îl Armata persană, mult
despărţeau de războiul superioară numeric, În timpul iernii 334 i.Hr. -
Troiei. Pentru a-şi încearcă să oprească 333 î.Hr., Alexandru a
întemeia puterea, trupele macedonene pe cucerit cetăţile Lycia,
Alexandru şi-a construit o malul raului Granicos, în Pamfilia şi Pisidia, în
ascendenţă divină şi s-a mai 334 i.Hr.. Deşi au fost sudul Asiei Mici,
dat drept urmaş al lui obligaţi să traverseze râul încredinţând guvernarea
Hercule, după mamă. În şi să escaladeze un mal acestora prietenului său,
334 i.Hr., după ce a trecut abrupt, macedonenii i-au Nearh. De aici,
podul Heles, la Troia, pus pe fugă pe persani, Alexandru cel Mare
primul act politic după o luptă crâncenă îndreaptă spre interiorul
întreprins de Alexandru dintre cele 2 cavalerii, în regiunii şi ocupă Gordion,
cel Mare a fost ceremonia cursul căreia Alexandru a unde legenda spune că a
la mormintele lui Ahile şi fost în pericol de moarte desfăcut cu o lovitură de
Patrocle. de mai multe ori. sabie nodul care fixa jugul
de carul regelui Gordios
Asia Mică După această luptă, (conform legendei, cel
Alexandru cel Mare care reuşea acest lucru
După ce a lăsat intenţionează să avea să stăpânească
supravegherea Greciei în cucerească toată regiunea imperiul). De aici,
seama lui Antipatros, de coastă, cu scopul de nu Alexandru cel Mare se
Alexandru s-a îndreptat da persanilor posibilitatea îndreaptă spre est, spre
împreună cu contigentele de a avea o bază de la care muntii Taurus, pe care îi
să încerce invadarea traverseză cu uşurinţă.

Bătălia de la Issos

38
Pompei ajuns în Tars, Alexandru îl
cucereşte, după care cade grav bolnav; unii
spun că din cauza oboselii, alţii că pricina
ar fi fost baia în apa rece ca gheaţa a raului
Cidnus. Situaţia este cu atât mai gravă cu
cât regele Spartei încercă o revoltă,
aliindu-se cu perşii. Cu toate acestea,
Alexandru se mobilizează şi, ajutat de
locul propice al bătăliei, dar şi de abilitatea
sa de a-şi ordona şi conduce trupele în
luptă, reuşeşte să pună pe fugă imensa
Mozaic al lui Alexandru, ilustrând Bătălia armată de 600.000 de oameni pe care perşii
de la Issos o strânseseră pe câmpia de la Issos.

Darius fuge, lăsându-şi în mâinile învingătorului mama, soţia, fiicele şi o pradă de război
imensă şi se retrage dincolo de Eufrat.

Se spune că Alexandru nu persane. Perşii pierzând a lumii. Dorind să


a profitat niciodată de grosul armatei răspândească elenismul pe
poziţia sa de învingător şi lor(cavaleria)au inceput sa valea Nilului, tânărul rege
a tratat prizonierele cu dezerteze, lasându-l pe întemeiază în vestul deltei
toată consideraţia Darius singur. oraşul Alexandria, primul
cuvenită rangului lor. cu acest nume, ce avea să
Bătălia de la Issos a avut Cucerirea Siriei şi a devină noua capitală a
mai multe puncte decisive Egiptului Egiptului, destinată unui
Alexandru, cu o armată viitor înfloritor. El reface
experimentată şi De acum, drumurile Siriei sanctuarele şi
compactă, a întâlnit o şi ale Egiptului sunt în încredinţează
armată dezorganizată faţa lui pentru Alexandru, administraţia Egiptului
formată din soldaţi din cu atât mai mult cu cât mai multor conducători
mai multe ţări. Bătălia multe oraşe i se predau. civili şi militari
decisivă s-a dat la Issos. Singur Tyr a rezistat timp macedoneni.
Aici, oastea lui Alexandru de 6 luni, ceea ce va
a întâlnit armata persană atrage asupra lui mânia lui După un lung şi istovitor
într-un câmp deschis. Alexandru. Cetatea a fost drum prin deşert, consultă
Darius a atacat primul în cele din urmă învinsă şi oracolul zeului Amon, iar
arucând, în prima faza a cei 30.000 de prizonieri preoţii acestuia îi acordă
luptei, cavaleria. luaţi de armata lui titlul de fiu al lui Ra,
Alexandru a aşteptat pe Alexandru au fost vânduţi purtat altădată de faraoni;
loc prima iniţiativă a lui ca sclavi. astfel regele devine, în
Darius al III-lea, ochii egiptenilor, un zeu.
aşteptând cavaleria. Apoi regele atacă şi
Oastea lui Alexandru s-a cucereşte Gaza, fiind rănit Alexandru stăpâneşte
desprins în două lăsând de 2 ori. acum bazinul
cavaleria să intre pintre ei mediteranian şi o bună
şi, prizând-o ca într-un Ocupând Memfisul, parte a Asiei, fiind onorat
cleşte, a distrus-o (vreo Alexandru este întâmpinat ca un faraon de către
80.000 de soldaţi). Apoi ca un eliberator de către egipteni. Îmbătat de
Alexandru a lansat un atac egipteni, fiindcă perşii nu succes, reîncepe lupta
puternic în flancul armatei erau iubiţi în această parte

39
împotriva lui Darius în
anul 331 î.Hr..

Căderea Imperiului Persan

Imperiul lui Alexandru cel Mare la


maxima sa întindere

Împins de ambiţia de a pătrunde în inima


Imperiului Persan şi de a se proclama rege
în locul lui Darius, Alexandru traversează
Eufratul şi Tigrul fără a întâmpina
rezistenţă.

Darius îşi adusese trupele - 1 milion de Pe urmele lui Darius, Alexandru înaintează
oameni, se spune - aproape de oraşul spre est, dar regele persan fuge mai
Gaugamela. Aceasta avea să fie ultima lui departe, înconjurat de tot mai puţini
bătălie. Cu tactica sa obişnuită (în dreapta credincioşi. Alexandru îl urmăreşte cu un
cavaleria, iar regele în frunte, în centrul grup mic de soldaţi într-un marş forţat şi
puternicei falange macedonene), extenuant, până când Darius moare ucis de
Alexandru rupe frontul armatei persane, iar unul dintre satrapii care îl însoţeau.
Darius este nevoit să abandoneze în luptă,
carul şi armele. Lupta a avut loc pe data de Din acest moment, Alexandru se consideră
2 octombrie 331 î.Hr.. succesorul şi moştenitorul lui Darius.
Totuşi, nu se va opri aici şi va supune şi
Acum perşii nu mai au o armată Persia orientală (Afganistanul, Turkestanul
organizată, iar Darius nu mai este decât un şi Belucistanul de astăzi), dar destul de
fugar. Toate capitalele sunt cucerite, iar greu, după un război de aproape 3 ani (330
bogăţiile luate, dar Alexandru îi cruţă pe i.Hr. - 328 î.Hr.) într-un climat sau torid cu
localnici şi le respectă obiceiurile. intermitenţă, pe un teren dificil. Rezistenţa
Proclamându-se rege al Asiei, este primit perşilor nu încetează decât o dată cu
ca atare la Babilon şi Susa; va întâmpina o supunerea Sogdianei şi a Bactrianei, unde
rezistenţă sporită în jurul Persepolisului, Alexandru se căsătoreşte, după ritualurile
unde va incendia palatele ca represalii persane, cu prinţesa Roxana, fiica nobilului
pentru crimele comise de Xerxes şi va Oxyartes. Pentru a realiza o uniune
aduce un omagiu la mormântul lui Cyrus al adevărată între învingători şi învinşi,
II-lea cel Mare, la Pasargades. Alexandru şi-a îndemnat adjuncţii să facă
la fel şi i-a încurajat pe soldaţi să-şi
găsească soţii persane.

Ultimii ani
Totuşi, crizele sale de mânie s-au agravat (a pus să fie ucis fostul său general Parmenion şi l-a
înjunghiat, în cursul unei orgii, pe unul din cei mai apropiaţi prieteni ai săi, Clitos), iar
megalomania lui recepţiona: dincolo de Indus, armata s-a revoltat şi l-a forţat să facă cale
întoarsă.

40
alcool, iar numeroasele campanii
îndelungate i-au periclitat sănătatea. Pe de
altă parte, a amânat foarte mult momentul
conceperii unui urmaş, astfel încât, epuizat
de acest stil de viaţă, a fost răpus de febră
şi a murit la numai 32 de ani, fără să
numească un moştenitor. El a murit in
timpul unei petreceri (probabil de
friguri,ori fusese otravit); planificase o
Alexandru si Porus de Charles Le Brun, campanie de cucerire in Arabia. La
1673. moartea lui, imperiul a intrat, timp de 2
secole, în război civil. Însă amprenta
Nu mai exista nici un consens în jurul
persoanei sale. Consuma foarte mult

culturală şi administrativă lăsată asupra ţărilor riverane ale Mediteranei orientale urma să dea
naştere unei strălucite civilizaţii elenistice care a supravieţuit chiar şi cuceririi romane.

"Celui mai demn" - În aceşti termeni


sibilinici şi-a desemnat Alexandru cel
Mare succesorul pe patul de moarte.
Fiecare din generalii săi putea crede că
acest calificativ se referea la el. Imediat,
imperiul s-a împărţit în regiuni rivale
conduse de "diadoci" sau "succesori" care,
după ce s-au sfâşiat peste 40 de ani (323
Moartea lui Alexandru cel Mare i.Hr. - 281 i.Hr.), şi-au împărţit, în cele din
urmă, imperiul său:

• Teritoriile din vest (Mesopotamia si Persia) au fost obtinute de catre seleucizi, acestia
formand Imperiul seleucid;
• Macedonia a fost obtinuta de catre antigonizi;
• Egiptul a fost obtinut de catre ptolemei, astfel formandu-se Egiptul ptolemeic;
• Asia Mica a fost obtinuta de catre attalizi.
• Posesiunile indiene au fost pierdute.

Roma antică
Roma antică fost un de la monarhie, la invaziilor barbarilor din
oraş-stat a cărui istorie se republică oligarhică şi secolul cinci, marcând
întinde în perioada de apoi la imperiu extins. Ea astfel declinul Imperiului
timp cuprinsă între 753 a dominat Europa de Vest Roman şi începutul
î.Hr. şi 476 d.Hr. Pe şi întreaga arie în jurul Evului Mediu. Civilizaţia
parcursul existenţei sale Mării Mediterane prin romană e deseori
de douăsprezece secole, cuceriri şi asimilare, însă, clasificată ca o parte din
civilizaţia romană a trecut în final, a cedat în faţa "Antichitatea Clasică"

41
împreună cu Grecia crească. Copiii născuţi şi Împins de teamă,
antică, o civilizaţie care a crescuţi astfel, îndată ce Faustulus îi dezvălui lui
inspirat mult cultura au ajuns la vârsta tinereţii, Romulus obârşia lor.
Romei antice. Roma n-au lenevit pe la stână şi Numitor, care îl ţinea în
antică a adus contribuţii pe lângă turme, ci au temniţă pe Remus,
importante în organizarea început să colinde văzându-l şi pe Romulus,
politică şi administrativă, pădurile vecine, umblând şi-a adus aminte de
juridică, artă militară, după vânat. Dobândindu- nepoţii săi. În felul acesta
artă, literatură, arhitectură, şi prin această se urzi din toate părţile un
limbile Europei, iar istoria îndeletnicire forţă complot împotriva regelui
sa continuă să aibă o trupească şi bărbăţie, ei nu Amulius. În final, acesta
influenţă puternică asupra se mulţumeau numai cu fu suprimat.
lumii moderne. vânarea fiarelor, ci atacau
şi tâlharii încărcaţi cu Romulus şi Remus l-au
Legenda prăzi, pe care le împărţeau proclamat pe bunicul lor,
cu păstorii. Astfel, cu Numitor, rege. După ce
întemeierii ceata de păstori, înfruntau statul alban a fost dat în
Romei primejdiile şi organizau şi stăpânire lui Numitor, pe
jocuri. Romulus şi Remus i-a
cuprins dorinţa de a
Titus Livius pune
Pe atunci se celebra pe întemeia un oraş pe
întemeierea Romei şi
colina Palatin sărbătoarea meleagurile unde fuseseră
începuturile celei mai
Lupercaliilor: tinerii care găsiţi şi crescuţi. După
întinse puteri pe seama
îl sărbătoreau pe Pan aceea, între cei doi fraţi a
destinului, a voinţei zeilor.
Lycaeus (porecla dată izbucnit un conflict: cine
Rhea Silvia, constrânsă
zeului Pan) alergau să dea nume cetăţii şi cine
să-şi încalce legământul
dezbrăcaţi, schimbând să o cârmuiască. Din
de vestală, născu doi
glume între ei. Pe acest această cauză s-a iscat
gemeni, atribuind
zeu, romanii l-au numit mare vrajbă, în urma
paternitatea zeului Mars.
Inuus. căreia Remus a fost
Vestala a fost aruncată în
omorât de fratele său.
temniţă, iar copiii au fost
Hoţii, mâniaţi că şi-au
aruncati în apa fluviului
pierdut prăzile şi Astfel a ajuns Romulus
Tibru, care tocmai se
surprinzându-i pe singurul stăpân, iar
revărsase peste maluri,
Romulus şi Remus pe cetatea întemeiată a luat
formând bălţi, din care
când pregăteau jocurile, l- numele fondatorului:
pricină nu se mai putea
au capturat pe Remus; Roma.
ajunge până la albia
Romulus s-a apărat cu
propriu-zisă a fluviului. O
înverşunare. Apoi l-au Perioada
lupoaică care ieşise din
predat regelui Amulius,
codrii apropiaţi, auzind monarhiei
învinuindu-i pe amândoi
ţipetele copiilor, s-a abătut
fraţii de furt de pe
din drum spre ei şi le-a
ogoarele lui Numitor. Regatul Roman a fost
dat să sugă cu atâta
Remus e predat lui guvernul monarhal al
blândeţe, încât un cioban
Numitor spre a fi oraşului Roma şi al
numit Faustulus a găsit-o
pedepsit. teritoriilor sale de la
în vreme ce-i lingea.
Fondarea Romei,fondarea
Faustulus bănuise de la sa în 753 î.Hr. de către
Acesta i-a adus la stână şi
început că crescuse Romulus şi
i-a încredinţat nevestei
vlăstare de neam regesc. Remus,Romulus până la
sale, Larenţia, ca să-i

42
expulzarea lui Lucius graniţa de sud a Etruriei, Imperiul Roman a
Tarquinius Superbus în teritoriu în care se vorbea constituit un model peren,
510 î.Hr. şi formarea limba etruscă. preluat, cu mici diferenţe,
Republicii Romane. După de toate statele europene
legendă, oraşul Roma a Perioada post-romane, în activitatea
fost întemeiat în anul 753 de guvernare, drept şi
î.Hr. de către Romulus şi imperiului organizarea justiţiei, tipul
de către Remus, care au de arhitectură şi în multe
fost crescuţi de către o Imperiul Roman este alte aspecte ale vieţii. Vezi
lupoaică. În legenda termenul utilizat, în mod Cultura Romană.
romană, când grecii au convenţional, pentru a
dus Războiul troian descrie statul roman în Religia romană
împotriva oraşului Troia, secolele după
prinţul troian Aeneas a reorganizarea sa din
Peninsula italică înainte
navigat peste Marea ultimele trei decade î.Hr.
de unificarea romană
Mediterană către Italia şi sub Gaius Iulius Caesar
adăpostea populaţii de
a fondat Lavinium. Fiul Octavianus. Deşi Roma
origine diversă, între care
său Iulus a mers mai deţinea un imperiu cu
cei mai importanţi erau
departe, fondând oraşul mult înainte de autocraţia
grecii din coloniile
Alba Longa. Din familia lui Augustus, statul pre-
sudului, latinii din centru
regală a Albei Longa au augustian este descris, în
şi etruscii de la nord de
venit cei doi gemeni mod convenţional, ca
Tibru. Etruscii sunt,
Romulus şi Remus, care Republica Romană.
probabil, de origine
au purces la fondarea Imperiul Roman controla
asiatică. Ei erau vestiţi
Romei în 753 î.Hr . toate statele elenizate de
începând de la sfârşitul
la Marea Mediterană,
Republicii, începutul sec.
Perioada precum şi regiunile celtice
I î.H., pentru acele libri
din nordul Europei.
republicii augurales, interpretări de
Ultimul împărat de la
oracole şi mai ales
Roma a fost detronat în
haruspicine – ghicirea în
Republica Romană a fost 476, dar, pe atunci,
măruntaiele jertfei. Nici
guvernarea republicană al regiunile din estul
unul dintre aceste texte nu
oraşului Romei şi a imperiului erau
a ajuns până la noi.
teritoriilor sale din 510 administrate de un al
Sursele arheologice nu
î.Hr. până la instaurarea doilea împărat, ce se afla
sunt suficiente ca să ne
Imperiului Roman, care la Constantinopol.
dea o idee satisfăcătoare
este plasată uneori în anul Imperiul Bizantin a
despre credinţa etruscilor.
44 î.Hr., anul numirii lui continuat să existe, deşi
Caesar ca dictator îşi micşora încet-încet
Poporul indo-european al
perpetuu sau, mai comun, teritoriul, până în 1453,
latinilor, cantonat, la
27 î.Hr., anul în care când Constantinopolul a
început, în regiunea
Senatul roman i-a acordat fost cucerit de Imperiul
centrală numită Latium
lui Octavianus titlul de Otoman. Statele
Vetus (Vechiul Latium),
augustus|August Oraşul succesoare din vest
întemeiază oraşul Roma la
Roma stă pe malurile (Regatul Franc şi de
21 aprilie 753 î.Hr.
fluviului Tibru, foarte Naţiune Germană) şi din
aproape de coasta de vest est (ţaratele ruse) foloseau
Religia romană arhaică se
a Italiei. El marca titluri preluate din
întemeia pe un panteon
frontiera de nord în care practicile romane chiar şi
divin şi pe o mitologie
limba latină era vorbită şi în perioada modernă.
puternic înrâurită de

43
credinţele greceşti. templul lui Castor, instalat sărbătorea culturile
Georges Dumézil a în perimetrul pomerial de morţilor - Manii şi
subliniat existenţa unei dictatorul Aulus Lemurii, care se
“ideologii tripartite” indo- Postumius în sec. al V-lea. reîntorceau pe pământ şi
europene în triada romană Divinităţile intrapomeriale se hrăneau cu mâncarea
Iupiter (care reprezenta arhaice au deseori nume, ce le era pusă pe
suveranitatea), Mars (care caractere şi sărbători morminte. Din sec. Al III-
reprezenta funcţia bizare: Angerona - zeiţa lea î.Hr. romanii ofereau
războinică) şi Quirinus echinoxului de primăvară tot mai multe sacrificii
(care reprezenta funcţia sau Matuta - zeiţa zeilor grupaţi în perechi
nutritivă şi protectoare). matroanelor. ale căror statui erau
Vechiul sacerdoţiu roman expuse în temple.
cuprinde regele (rex Străvechea triadă Iupiter-
sacrorum), flaminii celor Mars-Quirinus, flancată Sacerdoţii romani formau
trei zei mari (flamines de zeităţile Ianus Bifrons colegiul pontifical, care
maiores: flamen Dialis, şi Vesta, este înlocuită în cuprindea pe rex
flamen Martialis şi flamen perioada Tarquinilor prin sacrorum, pe pontifices cu
Quirinalis) şi marele preot noua triadă Iupiter căpetenia lor pontifex
(pontifex maximus), Maximus-Iuno-Minerva. maximus, pe flamines
funcţie care, începând cu Aceşti zei, care corespund maiores, în număr de trei,
Caesar va reveni lui Zeus, Herei şi Atenei, şi flamines minores, în
împăratului. au acum statui. Dictatorul număr de doisprezece.
Aulus Postumius instituie Colegiului pontifical I se
Comparată cu iudaismul o nouă triadă pe Aventin: adăugau şase vestale,
şi confucianismul, religia Ceres-Liber-Libera, care având în momentul
romană împărtăşeşte, cu corespund lui Demeter, alegerii lor între şase şi
primul, interesul pentru Dionysos şi Kore. zece ani, menite unei
evenimentul concret, Romanii încorporau în perioade de treizeci de
istoric iar cu cel de-al religia lor culte locale pe ani, timp în care trebuiau
doilea respectul religios măsură ce ocupau să-şi păstreze virginitatea.
pentru tradiţie şi pentru teritoriul zeilor vecinilor. În caz de încălcare a
datoria socială, exprimată Între cele mai celebre este acestor reguli erau zidite
prin conceptul de pietas. cultul zeiţei lunare Diana de vii. O instituţie
din Nemi – patroana similară e semnalată în
Roma rezerva altarelor sclavilor fugari, ce va fi imperiul incaş. Sarcina
zeităţilor autohtone un transferat pe Aventin. vestalelor era de a păzi
cerc interior făcut din focul sacru.
pietre, care se numea Cultul domestic consta în
pomerium. Locul unde îl sacrificii de animale şi în Colegiul augural utiliza
venerau pe Mars era situat ofrande alimentate şi cărţi etrusce (libri
dincolo de această zonă florale adresate haruspicini, libri rituales
intimă, unde puterea strămoşilor şi geniului şi libri fulgurales) şi
militară (imperium protector al locului. greceşti (oracole la care
militiae) nu era tolerată. Căsătoria se celebra în au existat contrafaceri
Zeităţi mai noi, chiar cele căminm, sub auspiciile evreieşti şi creştine)
mai importante, cum ar fi zeităţilor feminine Tellus pentru a stabili datele
Iuno Regina, erau plasate şi Ceres. Mai târziu, Iuno faste şi nefaste. Existau la
extra pomerium, a devenit garanta Roma şi alte grupări
îndeobşte pe colina jurământului conjugal. De religioase specializate,
Aventinului. Excepţie face două ori pe an, oraşul cum erau feţialii, preoţii

44
salieni, Frates Arvales – Lupercii (lupa = lupoaică) desemna sexualitatea
ocrotitori ai ogoarelor, dezlănţuită.

Principalii zei şi zeiţe ale romanilor


Iupiter Zeiţă cunoscută la etrusci şi la greci. Era
patroana înţelepciunii, a artelor şi a
Este zeul luminii şi al fenomenelor cereşti: meşteşugurilor de tot felul. Împreună cu
vântul, ploaia, tunetul, al furtunii şi al Iupiter şi cu Iuno formau o triadă divină.
fulgerului. Este de provenienţă indo-
europeană, din Dyaus Pitar sau Părintele Mercurius
zilei.
Este zeul comerţului şi al comercianţilor,
Iuno patrona câştigurile dobândite din
schimburile negustoreşti. Avea ca pasăre
Este soţia credincioasă a lui Iupiter, sfântă cocoşul iar în reprezentări era cu o
simbolizând zeiţa lunii. Ca zeiţă a Lunii, ea pungă în mână.
s-a contopit cu Diana, zeiţa vânătorii. Este
cunoscută cu atributele de protectoare a Faunus
logodnicilor, de călăuză a mireselor la casa
logodnicului ş.a. Este zeitatea animalelor pădurilor, proteja
oamenii împotriva lupilor şi din această
Vesta cauză purta numele de Lupercus. Avea
drept asociată pe Fauna şi Bona Dea (Zâna
Era cea mai frumoasă zeiţă romană, bună) şi Ops.
luminoasă şi curată ca flacăra focului. Era
asociată la început cu Ianus Pater şi Tellus
Mater (Pământul mamă).Proteja Fervoarea religioasă romană creşte sensibil
semănăturile şi era simbolul maternităţii, în epoca imperială. Caesar şi Augustus
deşi rămânea veşnic fecioară. Purta sunt divinizaţi după moarte. Deşi
întotdeauna văl. succesorii lor nu împărtăşeau automat
acelaşi destin, acest fapt a creat un
Vulcanus precedent din plin exploatat după aceea,
când împăraţii şi intimii săi au fost adesea
Era zeul trăsnetului şi al soarelui arzător. zeificaţi încă di timpul vieţii. Caesar a
Apoi a devenit zeul focului devastator, iar inaugurat şi cumulul, care va deveni
în cele din urmă, zeul focului dătător de indisolubil, al funcţiei de imperator şi al
viaţă. Era înfăţişat cu barbă, uneori cu o aceleia de şef religios, pontifex maximus.
uşoară deformaţie facială. Însemnele sale La fel ca şi cultul vechilor zei, cultul
erau: ciocanul, cleştele fierarului şi imperial îşi avea preoţii şi ceremoniile sale
nicovala. Purta o bonetă şi o scurtă care-i proprii. Templele erau consacrate
lăsau liber braţul drept. Saturn – este o împăraţilor, fie singuri, fie în asociere cu
divinitate agrară de origine latină. Patrona câte un venerabil antecesor sau cu o zeitate
belşugul, bogăţia, abundenţa. Era recentă. În sec. al III-lea împăraţii tind să
propagatorul viţei de vie şi îngrăşătorul se identifice zeilor: Septimius Severus şi
ogoarelor. soţia sa, Iulia Domna, sunt adoraţi ca
Iupiter şi Iunona. Cultul imperial este o
Minerva inovaţie care marchează sfârşitul religiei
romane tradiţionale, constituind etapa

45
desuetă a sa. Mircea Eliade afirma că dacă Servius, la sfârşitul sec. al IV-lea, vor
în epocă există ceva viu cu adevărat, apoi opune totalitarismului creştin o viziune
acestea sunt sintezele intelectuale religioasă pluralistă, străduindu-se să
elenistice, pe de o parte, şi misterele, pe de înglobeze şi să recupereze toate credinţele
alta. Pentru a frâna răspândirea masivă a trecutului, chiar şi acelea care, la prima
creştinismului, scriitorii păgâni recurseseră vedere, repugnau raţiunii. Elita romană se
la vechile mituri platonice, conferindu-le, va mai hrăni din aceste credinţe până la
astfel, un puternic simbolism. Celsus în căderea Imperiului, după care acestea îşi
sec. al III-lea, Porfir în sec. al II-lea, vor continua existenţa lor subterană în
împăratul Iulian, Partidul “păgân” al lui Bizanţ
Symmachus şi platonicienii Macrobius şi

Bibliografie
1. Eliade/Culianu – "Dicţionar al religiilor", Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.

2. Drimba, Ovidiu – "Istoria culturii şi civilizaţiei", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, vol. I,


Bucureşti, 1984.

3. Stan, Alexandru şi Rus, Remus – "Istoria religiilor", Editura Institutului Biblic şi de


Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991.

Dacii la Roma
Dacii s-au aflat la Roma, Magnus, Matutinus. Astfel, se remarcă cea a
împreună cu alte popoare Existenţa arenei Dacicus lui Lucius Avilius Dacus,
aflate în regiunea arată că erau un număr al cărui nume e sculptat în
cunoscută azi sub numele mare de daci care luptau marmură, în anul 70
de Balcani, cum ar fi ilirii, ca gladiatori. Mai târziu d.Ch., deci anterior
încă din perioada cuprinsă când Dacia a devenit cuceririi Daciei. O altă
între anul 44 î.Hr. provincie romană, ei şi-au inscripţie a fost
(moartea lui Iulius Caesar îndreptat atenţia mai mult descoperită pe Via
şi anul 31 î.Ch., către activitatea militară, Flaminia, şi este dedicată
corespunzător instaurării devenind membri ai gărzii memoriei reginei Zia,
principatului lui imperiale - pretorieni, şi văduvei regelui
Augustus. Ei aveau mai în garda călare - equites costobocilor, Dieporus,
multe preocupări, însă, în singulares. Inscripţiile pusă de nepoţii ei
principal, erau gladiatori, pietrelor funerare ale Natoporus şi Driglisa. Se
şi li se potrivea destul de soldaţilor ce au aparţinut pare că pe Via Flaminia
bine, ţinând seama de gărzii imperiale ţin, în erau găzduiţi ostateci de
caracterul dacilor care mod deosebit, să origine regală şi nobilă.
preferau lupta individuală. amintească locul de Prezenţa dacilor la Roma,
Gladiatorii se antrenau în origine al defuncţilor; de în garda imperială, este
mici arene numite exemplu: natione Tharx - relevată şi de multele
"ludus". Se cunosc patru pentru traci. inscripţii în marmură,
denumiri ale acestor dedicate împăraţilor, şi pe
arene: Dacicus, Gallicus, care se aflau şi numele

46
soldaţilor şi unde erau aproape 120 de nume sunt Iulius Secondinus, natione
precizate şi locurile de dacice, dintre care 15, Dacus, pretorian rechemat
origine: Aurelius proveneau din în serviciu, care a ajuns la
Valerianus Drubeta, Sarmizegetusa. Printre vârsta de 85 de ani, în
Antonius Bassinass aceştia se remarcă condiţiile în care în acea
Zermizegetusa, Titus Claudiano, centurion din vreme rar se ajungea la
Lempronius Augustus cohorta a VI-a. Mai vârsta de 50 de ani.
Apulum. S-a constatat că trebuie amintit cazul lui

Imperiul Mogul
(în limbile persană: ‫سلطنت مغولی هند‬, Solṭanat Moġuli Hend sau ‫گوركانى‬, Gurkâni; urdu: ‫مغليہ‬
‫سلطنت‬, Muġalīh Sulṭanat) a fost o importantă putere imperială pe subcontinentul indian între
începutul secolului al XVI-lea şi mijlocul celui de-al XIX-lea.

În momentul de maximă dezvoltare, pe la anul 1700, Imperiul Mogul controla aproape întreg
subcontinentul indian şi regiuni întinse ale Afganistanului. Populaţia imperiului este estimată
între 110 şi 130 de milioane de locuitori, cu un teritoriu de peste 5 milioane de km2.[1]

După anul 1725, imperiul a intrat într-un Perioada clasică a Imperiului Mogul a
proces rapid de declin. Declinul imperiului început odată cu urcarea pe tron în 1556 a
a fost explicat prin izbucnirea războaielor Akbar cel Mare şi s-a încheiat cu moartea
de succesiune, a unor revolte locale lui Aurangzeb din 1707. Imperiul a mai
generate de crizele de combustibil, prin continuat să existe pentru următorii 150 de
creşterea conflictelor religioase şi prin ani. În această perioadă, imperiul a fost
acţiunea distructivă a colonialismului caracterizat de o administraţie
britanic. Ultimul împărat, Bahadur Shah al supercentralizată. Cele mai imortante
II-lea, a cărui stăpânire ajunsese să se monumente mogule, cea mai importantă
limiteze doar la regiunea oraşului Delhi, a moştenire a lor, datează din această
fost luat prizonier şi mai apoi exilat de perioadă.
britanici după izbucnirea revoltei indienilor
din anul 1857.

Bibliografie

1. ^ John F Richards, The Mughal Empire, vol I.5 al „New Cambridge History of India”,
Cambridge University Press, 1996

47
Jalaluddin Muhammad Akbar
Jalaluddin Muhammad Akbar sau Akbar cel Mare (n. 15 octombrie 1542 la Umarkot,
Madhya Pradesh, †d. 15 octombrie 1605 la Agra) este Mare Mogul în Imperiul Mogul între
anii 1556-1605. Este succesorul tatălui său, Nasir ud din Muhammad Humayun, şi, împreună
cu Ashoka, se numără printre cei mai însemnaţi stăpânitori mongoli ai Indiei.

Biografia şi curaj. prinţ de Kabul.


Diplomaţia lui consta în Aceste răzvrătiri au loc
tratarea cu mărinimie a între anii 1580-1581.
În tinereţe, în perioada
adversarului învins, cu Akbar recucereşte
regenţei, l-a avut ca tutore
scopul de a-l câştiga ca personal oraşul Kabul.
pe Bairam Khan. Imperiul
aliat. Cu aceeaşi Din izvoarele istorice
Mogulilor se afla în acel
diplomaţie încheie reiese că nemulţumirile
timp într-o criză serioasă,
căsătorii, asigurându-şi erau mai puţin de natură
mogulul având sub
aliaţi puternici . religioasă, ci mai mult
control numai oraşul
De partea raipuţilor, provocate de regimul
Delhi, cu unele localităţi
adversarii lui Akbar, erau central, care favoriza
din regiune.
conducătorul rana Udai unele grupe etnice.
Akbar, împreună cu
Singh (reg. 1537-1572) şi În anii 1564 şi 1580
tutorele său, înving în
conducătorul merawar (Dshisja), Akbar scuteşte
bătălia a doua de la
Pratap Singh (reg. 1572- de impozit religios pe cei
Panipat (1556) pe Hemu,
1597). În 1567-1568, de altă religie decât cea
un ministru al lui Suri. În
Akbar atacă Chitor. Udai musulmană, acordând
octombrie 1556, Akbar
Singh se retrage şi multe drepturi călăreţilor
ocupă Delhi, declarându-l
întemeiază Udaipurul. hindu. Kabul fiind condus
independent.
După cucerirea de un hindu, Akbar caută
În anul 1560 preia
Chitorului, Akbar permite să evite o nouă revoltă în
conducerea de la regentul
ca populaţia locală să fie oraş, căsătorindu-se cu
Bairam Khan, iar în 1561
măcelărită fără rost. prinţese hindu.
permite ca fratele său,
Cu toate că grosul Operele musulmane ca, de
Adham Khan, să fie ucis
trupelor raipute n-a exemplu, Mahabharata,
de tabăra opusă.
capitulat niciodată în faţa au fost traduse în limba
Ajungând la putere,
lui Akbar, acesta izbuteşte hindu de musulmanul
întreprinde o serie de
să atragă de partea sa o ortodox Badauni, acesta
incursiuni războinice,
parte din conducători (de fiind sărbătorit la curte,
încununate cu succes.
ex.Raja von Amber). unde limba oficială era
În aceste războaie
Până în anul 1580, Akbar cea persană.
foloseşte elefanţi de luptă,
reuşeşte să întemeieze un Înainte de moartea lui
o cavalerie mobilă şi
imperiu stabil în nordul Akbar apar conflicte
uşoară, tunuri de artilerie,
Indiei, care se întindea de generate de rivalitatea
muşchetari şi o trupă de
la oraşul Kabul până în dintre Akbar şi fiul său cel
recunoaştere (pionieri).
provincia Bengal. mare, Selim (Jahangir).
Trupele sale militare erau
Imperiul este ameninţat de Acesta îl ucide pe
antrenate şi în perioadele
două răscoale mari: a ministrul Abu Fasl şi
de pace, prin acţiuni de
nobililor musulmani porneşte contra oraşului
vânătoare.
afgani şi a turco- Agra. La intervenţia
În multe ciocniri militare
mongolilor. Aceştia voiau femeilor, se ajunge la o
participă personal la luptă,
să-l aducă pe tron pe împăcare (1602-1603) .
dând dovadă de iscusinţă
fratele lui vitreg, Hakim, Cu toate că Akbar voia să-

48
l îndepărteze de la tron pe ales, deoarece ceilalţi doi
fiul său Selim, nu are de fii ai săi sunt decedaţi.

Cultura
Pe lângă talentele sale militare, Akbar era
un filozof şi un gânditor. Cu toate că
Badauni îl numeşte cu duşmănie gunoiul
Islamului, pe Akbar l-a preocupat o viaţă
întreagă căutarea credinţei adevărate.
Gândirea lui tolerantă este numită de
musulmani Sufism şi de hindu Bhakti,
Sikhismus.
Diwan-i-Khas, Hala privată de audienţă
din Fatehpur Sikri

El a chemat la curte reprezentanţi ai diferitelor religii, printre care şi pe iezuiţii portughezi, ca


de exemplu Rodolfo Acquaviva din Goa.
În 1579, a ţinut personal o predică în moschea din Fatehpur Sikri.
Toleranţa lui faţă de diferitele religii din Imperiu îi asigură stabilitatea domniei.
Pe lângă acestea, Akbar este interesat de muzică. La curtea sa este adus Mian Tansen (1562),
un muzician hindu cu renume legendar. Dovedeşte interes şi pentru arhitectură, făcând planul
unei noi capitale (1569-1576) în Fatehpur Sikri, situat în Caşmir, localitate aproape nelocuită
în zilele noastre.

Arta antică
se referă la diverse tipuri de artă care se aflau în culturile societăţilor antice, cum ar fi, China,
India, Mesopotamia, Egipt, Grecia, şi Roma.

Arta egipteană
Încă din cele mai vechi timpuri arta Marea Mediterană, deşert şi Marea Roşie,
egipteană[1] a fost una dintre cele mai a fost foarte rar atacat de duşmani.
originale. Originile ei le găsim în preistorie Izolarea, dezvoltarea economică şi socială
şi protoistorie. Egiptul antic înconjurat de lentă precum şi păstrarea tradiţiilor locale

49
fac ca civilizaţia şi arta egipteană să reziste
de-a lungul timpului. Aceasta explică
faptul că arta egipteană nu are influenţe din
afară.

Piramidele lui Keops, Kefren şi Mikerinos

Conservatoare, evoluând veşnică, continuând şi Astfel, putem întâlni


foarte puţin în timp, arta după moarte, pentru ei construcţiile uriaşe
egipteană, şi-a păstrat moartea era o trecere ridicate şi statuile
trăsăturile specifice, fiind într-o altă viaţă. În faraonilor şi ale zeilor
profund ataşată puterii antichitate, egiptenii supradimensionate.
faraonului. În Egipt, considerau că omul este Datorită
faraonul, reprezintă alcătuit din trup ca fiind conservatorismului artei
puterea absolută în stat. partea materială, şi egiptene, fiind respectate
Lui i se atribuie calităţi suflet(Ka), partea anumite reguli ce
supranaturale şi originie spirituală. Astfel se limitează libertatea de
divină. În timpul vieţii, considera că, sufletul se creaţie a artiştilor, aceasta
faraonul este fiul zeului eliberează de trup şi are o evoluţie lentă.
soare, iar după moarte continuă să trăiască liber,
este conducător suprem prin moarte întorcându- Arhitectura
al armatei, al cultului, se, în fiecare dimineaţă în
conduce ritualurile sacre trup, după o călătorie Arhitectura religioasă şi
şi este judecător şi făcută noaptea în lumea funerară reprezintă cea
legiuitor. În religia nopţilor. Pentru a trăi mai importantă secţie din
egiptenilor se găsesc sute veşnic trupul era arta Egiptului antic.
de zei, deoarece este îmbălsămat şi adăpostit Aceasta cuprinde
politeistă. Egiptenii, în "casele pentru morminte, temple de cult
considerau că zeii au enternitate" în care se şi funerare.
creat lumea, iar viaţa lor aflau şi statuile
pe pământ este defuncţilor. Templele de cult există în
coordonată de ei. Cultul fiecare oraş, fiind
zeilor se oficia prin Arta egipteană, are un închinate unui singur
ritualuri secrete de către profund caracter religios zeu(sau faraon). În templu
preoţi în lăcaşuri de cult şi funerar, acesta se găsea statuia zeului, şi
numite temple. Fiind cei regăsindu-se în tot aici era locul pentru
mai credincioşi oameni arhitectură, sculptură şi oficierea ritualurilor de
din antichitate, egiptenii pictură. Arta egipteană, cult, făcute de preoţi şi
credeau atât în zei, dar şi este o „artă de curte”, prin Marele Preot. Templele
în viaţa de apoi. Egiptenii care faraonul îşi arată sunt construite în plan
credeau că viaţa este puterea şi bogăţia lui. rectangular şi sunt

50
formate din mai multe piramidă. Tot aici un Obelisc pe care se
camere. La intrarea în observăm o alee de acces observă hieroglife, ce ne
templu, se găsesc doi cu statui de sfincşi iar dezvăluie viaţa zeului.
piloni în formă de lângă intrarea principală,

interioară cu altare de rugăciune aflate în


coridoare acoperite şi susţinute de coloane.
Pentru a aduce ofrande şi a se ruga zeilor,
credincioşii au acces numai în această
curte. După curtea interioară, ajungem în
sala hipostilă ce are multe coloane uriaşe
ce sunt decorate cu picturi, sau hieroglife.
Sanctuarul este format din mai multe
camere şi coridoare secrete. Statuia zeului
poate fi găsită în cea mai îndepărtată şi
întunecoasă cameră dintre acestea. Templul
de cult este o construcţie de mari
dimensiuni, fiind construit pe baza
sistemului stâlp-grindă. Acest sistem era
cel mai des folosit de constructorii din
antichitate. Costructorii egipteni nu
foloseau arcul sau bolta. Coloana
egipteană este constituită din piatră, are o
înălţime impunătoare şi are rol de
Mikerinos şi regina sa. susţinere dar şi decorativ prin forma
specială a fusului sau capitelului. Fusul
Templul are o poartă îngustă şi înaltă, pe coloanei are formă cilindrică, iar
care dacă o treci descoperi o curte suprafaţa este netedă sau fasciculată

imitând tulipini de flori. Culorile folosite pentru coloane sunt:roşu, albastru, verde sau
galben. Pe coloane se observă hieroglife iar capitelurile au formă fie de plante ce se găsesc
prin zonă(lotus, palmier), fie reprezintă capete de zeiţe(Hator şi Isis).

Mormintele sunt cele mai simplu, rectangular, sunt aşezate sarcofagele


importante deoarece pentru oameni bogaţi şi defuncţiilor şi coridoare
acestea sunt considerate clasele conducătoare. Ele de acces.
de egipteni "locuinţe sunt împărţite în două
pentru eternitate", folosite zone: terestră, şi Piramidele sunt
ca adăpost în viaţa subterană. În zona terestră construite pentru faraoni
veşnică. Ele sunt se află camera ofrandelor şi familiile lor. Materialul
construite diferenţiat în unde se face oficierea folosit pentru construcţia
funcţie de poziţia socială ritualurilor de cult, şi acestor fiind piatra.
a defuncţiilor. Astfel serdapul unde se găseşte Interiorul acestora este
exsistă mastabale şi statuia defunctului. Zona format din mai multe
piramide. Mastabalele subterană este formată din spaţii, astfel în acestea se
sunt construite în plan camere mortuare unde găsesc: camera

51
ofrandelor, serdapul şi forma de piramidă integral în stâncă,
camere mortuale iar în propiuzisă. numindu-se hipogee.
partea subterană a Arhitectura egipteană, mai
piramidei întâlnim Templul funerar este o cuprinde pe lângă tipurile
nenumărate coridoare, sau construcţie de mari de construcţii descrise mai
camere mortuare separate dimensiuni şi foarte sus şi altele cum ar fi:
la care se ajunge greu. complexă. Acesta are rol palate, case particulare,
Piramidele erau construite de templu de cult(dar şi de forturi de apărare etc.. La
încă din timpul vieţii mormânt în subteran). construirea acestora s-au
defuncţiilor. Prima Templele sunt construite folosit cărămizi uscate la
piramidă construită a fost pentru faraoni şi familiile soare ce rezistă puţin în
în trepte şi a aparţinut lor, ele putând fii săpate timp. Aceste tipuri de
faraonului Djeser de la fie parţial în stâncă şi se construcţii sunt amintite
Sakkarah, urmând apoi numesc semihipogee, sau în textele hieroglife.
forma romboidală, şi apoi

Sculptura

Sculptura fiind o secţie importantă a artei


egiptene, este formată din basoreliefuri,
altoreliefuri şi realizatea statuilor de mari
şi mici dimensiuni. Materialele folosite
pentru sculptură sunt: piatra, lemnul şi
metalul(aur;argint). Şi sculptura respectă
regulile stricte ale egiptenilor, fiind
realizată în aşa fel încât să exprime
trăsăturile specifice egiptene. Credinţa în
zei şi viaţa veşnică, au determinat regulile
stricte cum ar fi: hieratismul, frontalismul
şi supradimensionarea.

Scribul

Egiptenii considerau că în pragul morţii, sufletul este judecat de zei după faptele bune sau
rele din timpul vieţii de pe pământ şi în funcţie de acestea, acesta poate să ajungă în lumea
veşnică. Ceremonialul funerar are 3 momente importante: momentul de aşteptare a judecăţii
când corpul este încremenit cu privirea fix înnainte; al doilea este momentul deschiderii gurii
pentru ieşirea sufletului şi captarea energiei sacre folosită în vederea trecerii în viaţa
veşnică; al treilea moment fiind păşirea cu piciorul stâng în viaţa veşnică.

Hieratismul ne prezintă calmul şi liniştea, ridicată, calota craniană lăsată pe spate,


lipsa de expresivitate a chipurilor ochii măriţi şi privirea aţintită spre orizont.
exprimând astfel delimitarea personajelor
de viaţa pământeană şi aşteptarea dreptului Frontalismul exprimă vederea frontală,
la nemurire. Acest canon se realizează prin din faţă a personajelor realizate. Astfel, o
încremenirea trupurilor şi lipsa de statuie tritidimensională, te obligă să o
expresivitate a chipurilor, acestea fiind priveşti frontal pentru a înţelege
exectuate în aşa fel încât bărbia să fie uşor semnificaţia ei. Astfel de statui înfăţişază
personaje(zei,faraoni) în picioare sau stând

52
fiind simetrice. Simetria se realizează prin
aşezarea formelor anatomice identic de o
parte şi pe alta a unei axe de simetrie dusă
ipotetic de la baza nasului la sol. Cu toate
acestea, simetria este relativă pentru că nu
se poate realiza o identitate absolută între
cele două părţi. Majoritatea statuilor
egiptene realizate reprezentând personaje
cu braţele lipite de corp şi cu pumnii
strânşi prezintă o asimetrie în cazul
piciorului stâng care face pasul spre
înnainte în relaţia cu piciorul drept. O altă
asimetrie poate fi observată în cazul când
unul din braţe poate fi adus în dreptul
inimii nemaifiind simetric cu celălalt. În
pictură şi relief, frontalismul este realizat
diferit: capul şi picioarele sunt reprezentate
din profil, iar umerii, pieptul şi ochiul sunt
văzute frontal.
Masca lui Tutankamon

Supradimensionarea se accentuat, susţinerea peretele, de la sol, la


realizează prin exagerată a gâtului, tavan. Tematica e bogată
reprezentarea zeilor şi a proeminenţa variată cu scene din viaţa
faraonilor mai mari decât abdomenului, fragilitatea coditiană(banchete,
celelalte personaje pentru şi lungirea membrelor. dansuri, petreceri
a exprima sacralitatea lor. Câteva exemple pot fi: sportive, etc.) sau ritualuri
Atât statuile cât şi relieful Statuia faraonului Kefren, de cult şi înmormântare.
este realizat pentru a prinţul Rahotep şi soţia Şi în pictură se foloseşte
decora pereţii sa, Scribul, Portretul lui legea frontalismului, şi
mormintelor, templelor, Nefertiti, masca de aur a uneori a hieratismului.
sau palatelor regale. lui Tutankamon etc.. Personajele sunt statice
Compoziţiile sunt sub sau în mişcare, încadrate
formă de frize, iar Pictura în peisaj, sau aşezate pe
tematica este diversificată, etaje sugerând adâncimea.
astfel încât alături de La începutul artei Formele din desen sunt
procesiuni religioase sau egiptene, pictura se delimitate cu o linie
funerare, ritualuri sacre şi confunda cu relieful, dar neagră, accentuată, iar
de înmormântare pot pe parcurs pictura murală culorile sunt fără nuanţări,
apărea, subiecte din viaţa devine o secţie uniforme. Atât în relief cât
de zi cu zi(scene de importantă, de mare şi în pictură există o
muncă, vântoare etc.). În amploare, luând locul diferenţă între simplitatea
perioada Regatului Nou, acestuia. În decorarea şi schematismul
sculptura egipteană pereţiilor de morminte, reprezentărilor umane şi
exprimă rafinament şi temple sau coloane. corectitudinea şi în
eleganţă prin stilizări şi Tehnica frescei este mulţimea detaliilor în
deformări anatomice, cum folosită des, iar scenele realizarea animalelor. În
ar fi: prognatism sunt aşezate în frize pe tot Regatul de Mijolc, apar

53
elementele simbolice sau Regatul Nou când fresca picturalitatea era
magice şi diversificarea era dominantă în deosebită în raport cu
paletei cromatice, astfel decorarea templelor, cele de până acum.
pictura realizându-se prin mormintelor, sau Exemple de
folosirea culorilor palatelor observăm freşte:Gâştele de la
primare, complementare, modificarea culorilor, Meidum, Pisică la pândă,
contraste închis-deschis acestea devenind mai Coţofana, Muzicienele,
şi griuri colorate. O altă transparente, nuanţate Dansatoare, Freştele de
remarcă, ar fi că în determinând o la Beni-Hassan etc.

Arta mesopotamiană
Cultura Mesopotamiei datează din acelaş Babilonul. Mesopotamienii credeau în mai
timp cu cea a egiptului antic. Mespotamia mulţi zei, aceste culturi se oficiau în
se află între fluviile Tigru şi Eufrat, de temple.
aceea, ea se consideră a fi "Ţara dintre
fluvii". În comparaţie cu Egipt aceasta nu Perioada de dezvoltare este în:
este foarte dezvoltată. Mesopotamia fiind
localizată pe trasee importante comerciale - perioada sumero-akkadiană (din mileniul
dintre Iran şi Marea Mediterană având un III î.Hr.)
avantaj asupra comerţului, însă din cauza
marilor averi pe care le deţinea, aceasta - perioada asiriană (este ultima perioadă de
influenţa noi atacuri din partea duşmanilor. dezvoltare aceasta fiind între secolele IX-
Oraşe-stat precum: Ur, Uruk, Lagash etc. VII î.Hr.)
s-au mărit datorită economiei favorabile.
Aceste oraşe putând crea pe o perioadă - perioada Noului Babilon(între secolele
limitată ţări rezistente cum ar fi: Sumerul, VII-VI î.Hr.)

Arta sumero-akkadiană
Arta Sumero-akkadiană s-a extins din akkadieni erau războinici, cel mai des
cauza unor centre de cultură aflate în construit fiind tipul de palatul-fortăreaţă
oraşele Uruk, Akkad şi Lagash. Arta s-a care este apărat de ziduri înalte, groase,
extins mai ales în domeniul religiei neavând deschideri, terase artificiale, şi
politeiste şi puterii regale pentru a exprima aşezate foarte sus.
gloria sa.

Arhitectura era bazată în special în


domeniul apărării, deoarece, sumero-

54
Regele Gudéa

Palatele erau construite pe Ziguratul este un turn Sculptura pune în


plan dreptunghiular , construit în 7 etaje, fiecare evidenţă atât statuile ce
acestea sunt clădiri colorat diferit conform înfăţişau regi şi
complicate, cu camere, unor simbolouri mistice personalităţi importante
recepţii, bucătării, băi etc. iar la ultimul etaj are o ale statului cât şi relieful
. Camerele erau localizate capelă folosită pentru a având o tematică inspirată
pe lângă curtea interioară oficia slujbele religioase preponderent din lupte şi
acestea nevaînd ferestre ci sau pentru cercetările războaie. Prin prezentarea
find acoperite cu tavane şi astrologice. Atât victoriilor obţinute
bolţi. Palatul-fortăreaţă palatelele, templele cât şi împotriva duşmanilor
avea un templu şi un ziguratul, se construiau relieful prezenta defapt
zigurat. din cărămidă şi foarte gloria statului. Exemple
puţin din piatră şi lemn. pot fi: Statuile lui Gudéa,
Templul cuprindea Acestea erau decorate cu Stela regelui Naram Sim,
vestibulul şi sanctuarul în cărămidă smălţuită şi Stindradul din Ur.
care se afla statuia de cult. reliefuri.

Arta asiriană

Arta asiriană se întâlneşte şi înfloreşte în oraşe importante ca Assur şi Ninive. Această artă are
influenţe sumero-akkadiene şi babiloniene datorită extinderii teritoritoriilor ocupate de
asirieni.

de construcţii fantastice. Palatele se


impunătoare cum sunt întindeau pe suprafeţe
palatele ridicate pe terase foarte mari, iar între
artificiale înalte. Palatele zidurile acestora se găseau
aveau porţi de intrare curţi interioare precum şi
înalte, scări monumentale, camere de locuit şi anexe
Relief din Ninive turnuri şi creneluri. aşezate în grup. Nelipsitul
Turnurile erau decorate în şi importantul zigurat era
Arhitectura este relief având scene cu ridicat pe şapte etaje se
reprezentată în mare parte animale reale sau afla în mijlocul palatul.

55
În sculptură ca piese de rezistenţă se evidenţiază statuile şi relieful. Astfel întâlnim statui
importante, impunătoare de 3-4 metri înălţime înfăţişănd regi sau figuri de animale fantastice
cu trupul de animal şi capete de om, cu aripi şi 5 picioare. Relieful contribuie la ornamentarea
pereţiilor palatelor sub forma frizelor ce înfăţişau de obicei regi pe tron, şiruri de prizonieri,
scene de lupte sau vânătoare şi zeităţi înaripte ca exemple putem aminti: Statuia regelui
Assurnasyrpal II sau Assurbanipal la vânătoare, Leoaică rănită, Leu argonizând.

Arta babiloniană
Începând cu mileniul II î.Hr. Babilonul
ajunge a fi cel mai important oraş
comercial şi militar datorită victoriilor
obţinute de regii babilonieni asupra
mesopotamiei.

Poarta zeiţei Iştar

Arta babiloniană cunoaşte două etape de sau reliefuri din aceleaşi materiale. Ca
dezvoltare: arta Vechiului Babilon între motive decorative babilonienii foloseau
secolele XVIII şi XV î.Hr. şi arta Noului animale, flori sau figuri geometrice. Cu
Babilon, seceolele VII şi VI î.Hr..Datorită toate că Babilonul a suferit nenumărate
bogăţiei imense acumulată prin obţinerea distrugeri, acesta a fost reconstruit de către
victoriilor în războaiele lor, babilonienii au Nabucodonosor al II-lea care a refăcut
ajutat la dezvoltarea artei lor. vechile fortificaţii şi a pus în faţa acestora,
la intrare Poarta zeiţei Ishtar. Tot în
Arhitectura. Şi în babilon se construiau această perioadă sunt realizate şi
foarte mult palatele de tip fortăreţă ce erau minunatele grădinile suspendate ale
decorate cu cărămizi construite policrome semiramidei şi Templul lui Marduk(sau
Turnul Babilonului

Arta persană
După stăpânirea Asiei occidentale şi Egiptului, şi formarea în secolul al VI-elea î.Hr. a unui
imperiu important, arta persană cunoaşte o dezvoltare deosebită în oraşe ca Susa, Ekbatana şi
Persepolis

Arhitectura este reprezentată de palatele aşezate pe terasele artificiale de dimensiuni mari şi


decorate din abundenţă.

56
Arcaşii din garda lui Darius I-Susa

Persanii au construit şi morminte săpate în


stâncă numite hipogee. Cultura persană
fiind deosebit de bogată, ne dă date privind
primul alfabet, cunoştinţe despre
matematică, astronomie primele legi
juridice ş.a..În domeniul arhitecturii,
persanii sunt creatorii arcurilor şi bolţilor
ce reprezintă o alternativă la sistemul stâlp-
grindă mult mai simplu. Tot aceştia
realizează pentru prima dată construcţii
folosind un liant pe bază de bitum care
asigură solididatea construcţilor. Persanii
au fost primii care foloseau pentru
decorarea pereţiilor cărămida smălţuită şi
policromă.

Arta cretano-miceniană
Creta

Civilizaţia cretană se dezvoltă odată cu


cele egiptene şi mesopotamiene cunoscând
apogeul între secolele XVI şi XV î.Hr. şi
de aceea are influenţe atât din partea
Egiptului cât şi din cea a Mesopotamiei.
Creta este o insulă aşezată la distanţe egale
de Europa, Asia şi Africa. Ea a avut o
importantă contribuţie la formarea culturii
şi artei greceşti. Civilizaţia Cretană fiind o
Palatul din Cnossos
civilizaţie urbană, se dezvoltă prin
înflorirea oraşelor cum ar fi: Cnossos,
Phaistos, Haggia-Triada şi Gurnia.

Dezvoltarea acestor oraşe taurul, ca animal sfânt. administrativ şi religios al


este posibilă datorită Ritualurile religioase ale oraşului, precum şi
înfloririi meşteşugurilor şi cretanilor erau desfăşurate reşedinţa regală.
comerţului, iar din punct în aer liber, în mici capele Construcţia este
de vedere religios acestea sau în anumite săli din impunătoare, cu 1-2 etaje
au o religie politeistă. interiorul palatului regal. fiind aşezat pe o colină,
Datorită lipsi datelor, nu planul său urmărind
se ştie şi numărul Arhitectura configuraţia terenului. La
zeităţilor cretane dar cele exterior, palatul cretan
mai importante par a fi Arhitectura cretană are ca este înconjurat de ziduri
zeităţile feminine piesă de rezistenţă palatul din cărămidă fără a avea
reprezentând fertilitatea şi cretan, ca fiind centrul aspect de fortăreaţă ca
renaşterea naturii, şi palatul

57
mesopotamian. Datorită poziţiei geografice canalizare. În construcţia palatului este
favorabile şi a reliefului acesteia, stâncos folosit sistemul simplu stâlp-grindă, iar
fiind prezintă o mai mare siguranţă nefiind coloanele sunt diferite de cele egiptene sau
nevoie de a se construi ziduri groase de greceşti, fiind mai supţiri la bază şi mai
apărare împotriva invaziilor exterioare. mari spre capitel. Baza acestora este
Palatul este deschis spre peisaj prin simplă, sub formă de tor iar coloraţia apare
nenumărate loggii şi terase de unde se pot în roşu pentru fus şi negru pentru bază şi
admira frumuseţiile naturii. Construcţia capitel.
palatului este gândită în aşa fel încât să
ofere locuitorilor săi confort şi delectare
prin picturile, reliefurile şi coloanele
colorate ce îl împodobesc. Această
construcţie este foarte complicată, chiar
labirintică, de formă neregulată. Palatul
cuprinde una sau mai multe curţi interioare
din care una este curtea centrală, cu
dimensiuni de 52x25 metri, iar în jurul
acesteia sunt construite camere în număr
mare, coridoare întortochate ca nişte
labirinturi, galerii şi pe alocuri terase şi
loggi. Există camere pentru recepţie, tron,
sanctuar, camere de locuit separat pentru Prinţul cu flori de Crin, Palatul din
femei şi băraţi, depozite ateliere etc.. Cnossos(frescă)
Existau săli de baie dotate cu instalaţii de

Decorarea pereţiilor Personajele sunt surprinse folosite pentru delimitarea


palatului este făcută cu în mişcare, în diverse şi chiar modelarea
nenumărate picturi poziţii şi atitudini. formelor. În civilizaţia
murale, tehnica folosită Desenul personajelor este cretană, o secţie
fiind cea a frescei schematic, fără detalii importantă reprezintă
combinată uneori cu fiind simplificat. În ceramnica ce se dezvoltă
relieful în stuc. Aceste comparaţie cu trupurile cu o mare rapiditate,
picturi sunt realizate pe umane redate simplistic, aceasta fiind de cea mai
suprafeţe mari de perete animalele domestice sau bună calitate. ceramnica
sau sunt delimitate de sălbatice sunt realizate cu cretană este pictată sau
benzi decorative. mult mai corect şi realist decortă în relief, motivele
Tematica este fiind surprinse mai ales în ornamentale fiind
diversificată întâlnind de mişcare. De nenumărate geometrice, florale şi
cele mai multe ori scene ori se întâmplă ca scenele zoomorfe aşezate pe toată
sportive, de dans şi mai să fie incluse în peisaje suprafaţa vasului. Printre
rar de ritualuri. sugerate prin detaliile de cele mai frumoase obiecte
Compozişiile cuprind vegetaţie. Culorile de ceramnică întâlnim
persoane puţine bine folosite la realizarea vasele Kamares care au
executate corespunzător desenelor sunt luminoase, pereţii supţiri cât coaja
din punct de vedere vii iar raportul închis- de ou, de exemplu Vasul
anatomic şi păstrând legea deschis, şi uneori cu caracatiţă.
frontalismului. nuanţarea culorilor sunt

58
Micene
Între secolele XV-XII î.Hr. micenienii
aşezaţi în Pelopenez au o civilizaţie
originală diferită de cea cretană.
Micenienii sunt un popor de războinici
despre care se ştie foarte puţin din punct de
vedere al religiei, obiceiurilor, sau a
istoriei. După cucerirea Cretei, micenienii
realizează o dezvoltare rapidă atât
economic cât şi cultural artistică. Unul din
Poarta leilor-Micene cele mai importante oraşe Micene este
cunoscut pentru bogăţia şi frumuseţea sa.

Palatul şi mormântul

reprezintă singurele tipuri are în mijloc vatra. legea frontalismului.


de construcţii despre care Deasupra vatrei Culorile folosite sunt în
putem afla mai multe acoperişul sprijinit de deosebi:ocru, galbenul
date. Palatul este diferit de coloane este întrerupt de o albastrul, albul şi negrul,
cel cretan prin porţiune pentru a lăsa să exemple:Palatele de la
accentuarea funcţiei de iasă fumul printr-o Micene şi
protecţie a locuitorilor. deschidere. Decorarea Tirind;Fresce:Vânătoarea
Astfel acesta este pereţiilor palatului este de mistreţi, Doamna cu
construit ca o fortăreaţă realizată prin picturi în caseta, Doamne în
înconjurat de ziduri înalte frescă, iar tematica trăsure-Palatul din Tirind.
şi groase din piatră brută, acestpra este bogată Mormintele miceniene
nefasonate numite ziduri cuprinzând scene de sunt de formă
ciclopice şi prevăzut cu război de vânătoare, circulară(tholos), şi
turnuri de apărare. sportive şi procesiuni de acoperite cu cupole.
palatele au porţi de înmormântare sau Diametrul bazei circulare
intrare(exmplu:Poarta religioase. Compoziţiile este de 15 metri iar
leilor-Micene), coridoare sunt realizate pe suprafeţe înălţimea deasemenea.
boltite din piatră, o mari de perete şi sunt Cupolele sunt construite
cameră centrală de formă delimitate de din blocuri de piatră
dreptunghiulară numită ancadramente florale sau fasonate aşezate în cercul
megaron şi curţi geometrice. Personjele concentrice şi în retrageri
interioare. Megaronul este sunt bine redate anatomic succesive, fără mortar.
o sală de dimensiuni mari au poziţii, altitudini şi
de obicei 12-10 metri care mişcări variate, respectă

59
ceea ce duce la concluzia că luptătorii
erau înmormântaţi cu întregul echipament
militar, exemple de morminte regale
sunt:Mormintele regale de la
Micene(Mormântul lui Atreu).În
comparaţie cu cretanii, foarte buni
ecramnişti, micenienii se evidenţiază prin
faptul că sunt foarte buni meşteşugari în
prelucrarea metalelor(aur, argint, bronz)
astfel ei executau diverse obiecte din aur şi
argint cum ar fi:bijuterii, vase, arme,
Masca mortuară de aur a lui Agamemnon scuturi şi măşti mortuare de exemplu
Vasele de aur de la Vafio, Masca mortuară
Aceste morminte ascund obiecte de a lui Agamemnon.
podoabă, măşti mortuare, scuturi şi arme

Arta greacă
Vechea Grecie-Ellada aşezetă în bazinul conflicte majore pentru realizarea celor
oriental al Mării Mediterane cunoaşte o mai frumoase construcţii sau sculpturi.
dezvoltare economică deosebită. Datorită
acestui fapt, arta greacă atinge un nivel
superior de dezvoltare nemaipomenit la
celelalte popoare din antichitate. Civilizaţia
greacă este o civilizaţie deschisă, diferită
de celelalte civilizaţii(egipteană,
mesopotaminaă ş.a.) deoarece prin
fenomenul de colorizare se realizează
schimburi comerciale şi cultural artistice.
Prin colonizare, civilizaţia greacă suferă
influenţe din alte zone geografice, dar la
rândul ei este cunoscută în lume. Grecia
este un stat organizat în oraşe-state, sau Templul Erectheion, Arcropole, Atena
polis-uri. Între aceste oraşe existau

Între secolele V-IV î.Hr. polis-urile cunosc o formă superioară de conducere, democraţia sau
conducerea conlectivă, prin care cetăţenii liberi ai cetăţii erau consultaţi în probleme
importante ale acesteia. Arta greacă precum şi artistul grec devine astfel un artist-cetăţean care
este legat de viaţa cetăţii şi exprimă îndoiala şi morala acesteia. În civilizaţia greacă,
denumirea artistului este confundată cu cea a artizanului pentru că în greaca veche ignoră
această diferenţă. elenii consideră că artistul(artizanul) este cel mai bun, cel mai iscusit, cel
mai credincios. Primele sculpturi semnate dartează de la sfârşitul perioadei arhaice dar, abia
în sec. V î.Hr. operele de artă apar semnate în mod curent de personalităţi artistice cum ar fi:
Policlet, Fidias, Scopas şi alţii. Religia joacă un rol important în arta greacă. Grecii având o
religie politeistă, credeau că toţi zeii lor trăiesc în Olimp. Zeii sunt umanizaţi, aceştia având

60
calităţile şi defectele ale omului le regăsim în Perfecţiunea în arta greacă
oamenilor, dar pentru operele de artă pentru că, ajunge la apogeu în
greci divinitatea grecii îşi doreau să creeze perioada clasicismului,
întruchipa perfecţiunea, în acelaşi timp frumosul şi fiind o perioadă în care
astfel acest lucru va fi perfecţiunea redând idealismul este la el acasă.
reprezentat prin statuile de realitatea. În arta greacă, Astfel templul este
zei ce înfăţişau trupuri sunt eliminate toate considerat un lăcaş
armonioase, tinere şi realităţile urâte, cum ar fi: idealizat, demn pentru o
frumoase. Faţă de religia bătrâneţea, boala, fiinţă perfectă cum este
egipteană politeistă, defectele etc. şi sunt zeul. În sculptură, statuile
religia greacă are un păstrate realităţile de zei sau atleţi sunt
politeism antropromorf. frumoase ale omului cum idealizate prin realizarea
Idealul perfecţiunii umane ar fi: frumuseţea, perfectă a trupului într-o
a fost ridicat la rang înalt perfecţiunea, binele etc.. armonie a părţilor. Statuia
în cultura şi arta greacă, Artistul grec în realizarea trebuia să exprime
astfel grecii aveau un operei sale, urmăreşte atât legătura dintre sănătatea
ideal uman "omul frumos redarea obiectelor şi fizică, trupească şi cea
şi bun". Grecii puneau un fiinţelor aşa cum sunt, spirituală. În sculptura
deosebit accent pe realist, cu toate trăsăturile greacă, aspectele generale
sănptatea fizică şi morală particulare dar, în acelaşi tipice ale personajelor
a omului şi prin aceasta timp se concentrează pe sunt puse în valoare, iar
considerau omul, centrul calităţile esenţiale ale cele particulare sunt
universului. Arta greacă obiectelor şi fiinţelor. eleiminate. De aceea
este prima artă ce pune Realismul artei, ne sculptura va fi
bazele unei concepţii îndeamnă la cunoaşterea reprezentată de personaje
antropocentriste. Tot şi redarea omului aşa cum în floarea vârstei, cu
omul, devine sursă de este, iar idealizarea ne trupuri armonioase,
inspiraţie pentru arată aşa cum ar trebui să sănătoase şi nu de copii
sculptură, arhitectură sau fie, tinzând spre sau bătrâni penru că
pictură. Cunoaşterea perfecţiune. aceştia erau imperfecţi şi
exactă a anatomiei umane nu erau compatibili cu
şi a trăsăturilor de caracter idealul.

Arta greacă cuprinde 4 perioade de - perioada clasică (sec. V-IV î.Hr.) care
dezvoltare: cuprinde 2 perioade:

- perioada homerică(sec. XII-VIII î.Hr.) - clasicismul dezvoltat (sec. V î. Hr.)

- perioada arhaică (sec. VII-VI î.Hr.) - clasicismul târziu (sec. IV î.Hr.)

- perioada elenistică (sec. III-I î.Hr.)

Arhitectura

Arhitectura greacă urmăreşte realizarea unor construcţii funcţionale ce participă la organizarea


oraşelor- cetate.

61
Ordinile de arhitectură. Pentru greci arhitectura exprimă spiritul raţionalist al artei şi se
adresează unor fiinţe raţionale convingând prin ordine, echilibru şi armonie. Grecii au realizat

construcţii simple cu linii Acesta exprimă şi triglife-şi cornişa.


clare, simplitate ce se robusteţete, prin forme Frontonul reprezintă
impune pentru că grecii puternice, profile şi triunghiul format de cele
au un simţ accentuat al decoraţii sobre. două pante ale acoperişuri
ordinii. Construcţiile dau şi este decorat cu
impresia de durabil, calm, Ordinul ionic este al basoreliefuri sau statui
stabiltate şi de echilibru. doilea ordin, în ordine adosate timpanului.
Pentru realizarea acestor cronologică apărut în
edificii, grecii au folosit perioada arhaică Ionicul este caracteristic
matematica, calculând dezvoltându-se în platformei formată din
precis raporturi dintre coloniile din Asia Mică şi mai multe trepte dar mai
verticale şi orizontale, în insulele din Marea puţin înalte faţp de doric,
plin şi gol, structură şi Egee. Faţă de doric, coloana sprijinindu-se de
decoraţie. Ca şi în ionicul este mai bogat stilobat cu ajutorul unei
sculptură, şi în arhitectură decorat şi are proporţii baze. Fusul coloanei este
există o armonie mai elegante. cilindric şi mult mai zvelt
matematică între întreg şi şi elegant având
părţile lui componente. Ordinul corintic apare la obligatoriu caneluri care
Ordinele de arhitectură au sfârşitul perioadei clasice, sporesc senzaţia de
fost inventate de greci în Asia Mică, şi este verticalitate. Capitelul
pentru pentru a stabili caracterizat ca fiind o este format din frunze de
numrul, mărimea şi modul expresie a bogăţiei acand(1-2 şiruri) şi volute
cum sunt dispuse decorative şi a eleganţei. răsucite(inspirate după
coloanele în ansamblul El se aseamănă în mare coarnele de berbec.
clădirii(mai ales în parte cu ionicul, doar Antablamentul este
construcţia templelor). capitelul este mai înalt şi format din arhitravă(cu
Ordinul exprimă aşezarea mai decorat. profile aşezate în retrageri
într-un raport armonios a succesive), friză
platformei, coloanei, Doricul-platforma pe care continuă(simplă sau
antablamentului şi este aşezat templul are decorată cu basoreliefuri)
frontonului, raportându-se mai multe trepte înalte, iar şi cornişă. Frontonul nu se
în permanenţă la coloana este aşezată direct deosebeşte fundamental
dimensiunile omului. Sunt pe stilobat(ultima treaptă de cel doric.
trei ordine: a platformei), fără bază,
doricul,ionicul, şi are fusul tronconic, cu sau Corinticul are un singur
corinticul. Aceste ordine fără canelur(şenţuleţe element diferit faţă de
au apărut în perioade verticale), şi capitel ionicul cu care se
diferite, în locuri diferite simplu format din echină aseamănă, capitelul ce
şi au trăsături diferite. şi abacă. Antablamentul este format din trei şiruri
este format din arhitrava suprapuse de frunze de
Ordinul doric a apărut în continuă, friza- acant şi volute(obţinute
perioada arhaică şi s-a cumetope(decorate cu prin răsucirea frunzelor de
dezvoltat în Peloponez şi bazoreliefuri sau colorate) la colţuri sub forma
în sudul Italiei(Sicilia). volutelor).

62
ionic doric Ordinul corintic

Programul constructiv

În antichitate, grecii au realizat construcţii


tipice ce au fost adevărate exemple pentru
Ordinul Ordinul civilizaţia romană.

Agora
numită şi "zona urbană centrală", fiind
centrul spiritual, juridic, politic şi
comercial al comunităţii. Agora îndeplinea
mai multe funcţii, astfel era considerată loc
public pentru adunările cetăţenilor, loc
sacru pentru desfăşurarea ritualulilor de
cult, loc de depozitare şi schimb de
mărfuri, dar şi loc de recreere şi plimbare.
Această piaţă, avea diverse forme în
funcţie de configuraţia terenului, dar
obligatoriu avea temple portice(suită de
Agora din Thessaloniki coloane unite între ele prin antablamente
sau arcade), casa sfatului, teatre, altare etc..
Agora sau piaţa publică este cel mai vechi
complex civic din antichitate. Aceasta era

Templul

.
Templul lui Apolo

Templul(sau casa zeului) reprezintă cea


mai importantă construcţie din arhitectura
greacă.Până în perioada arhaică, ritualurile
se desfăşurau în jurul unui copac
considerat sfânt, sau la intrarea unei grote,
apoi a apărut ideea construirii unui loc
special închinat unui zeu. Faţă de templul
egiptean care era plin de mister şi în care
statuia zeului nu putea fi văzută de

credincioşi, templul grec ofrande. Templul grec nu luminoasă şi uşor de găsit.


este deschis acestora are secrete, sanctuarul Fiind un loc public
având statuia zeului la unde se păstrează statuia important pentru oraşul-
vedere, pentru a-i aduce zeului este o cameră cetate, oamenii se adunau

63
în faţa sau în jurul Pentru fiecare oraş-cetate, arhaică), dar cel mai
acestuia pentru a participa exista cel puţin un templu adesea fiind construit în
la diverse ritualuri dedicat unui zeu. Templul plan circular sau
religioase sau adunări, din putea fi în două planuri: tholos(clasicismul târziu).
cetate cu diverse prilejuri. dreptunghiular(perioada

Templul în plan dreptunghiular

este alcătuit dintr-o singură cameră sau 3 împrejur de coloane.). Ca unitate de


camere, pronausul(sau vestibulul), măsură pentru dimensiunea generală a
naosul(cella), şi opistodomul(sau camera templului, grecii au folosit dimensiunea
tezaurului). Camera statuii zeului numită omului necompându-se cu templele
cella se desprinde dintre vechiul megaron egiptene impunătoare şi misterioase.
micenian(sala centrală a palatului). În exemple de temple dorice: Templul zeiţei
funcţie de numărul şi aşezarea coloanelor, Demeter şi zeul Poseidon-Paestum(Italia),
templele se deosebesc putând fi: Templul lui Zeus-Olimpia, Panthenonul-
aptere(fără coloane pe laturile lungi, Arcropole Atena; exemmple de temple
prostil(cu coloane în faţa templului, ionice: Templul zeiţei Arthemis-Efes,
amfiprostil(coloane în faţă şi în spatele Erechteion şi Templul zeiţei Nike
templului) şi periptere(înconjurate de jur Aptheros-Arcropole Atena.

Temple circular:Tholosul din Delphi,


Tholosul din Epidaur.

Tholosul din Delphi

Parthenonul
este un monument important aflat în
Arcropole, Atena. Acesta este un templu
doric închinat zeiţei Athena, protectoarea
cetăţii, devenind reprezentativ prin
arhitectura greacă şi fiind un simbol al
încrederii în zei şi virtuţi morale. Acest
templu este celebru datorită proporţiilor lui
perfecte dar şi sculpturilor realizate de
Fidias la metopele şi frontoanele de la
exterior şi de la friza ionică la interior. Parthenonul-Arcropole, Atena

Teatrul

64
Teatrul din Epidaur

Teatrul, construit pentru prezentarea întrecerile sportive ori, reprezentând zeităţi


spectacolelor sau a serbărilor în cinstea divinizate decorând templele.
diverşilor zei. Este un loc public, în aer
liber. Acesta este construit pe panta Statuara
naturală a unui deal, urmărind configuraţia
terenului şi este format din: locul pentru Această categorie a sculpturii ne
spectatori(tribune sau gradene din piatră) şi demonstrează experienţa acumulată de
scări de circulaţie, avanscena şi artişti de-a lungul vremii. Astfel, de
scena(având altare de rugăciune şi spaţii remarcat este statuara de mari dimensiuni
funcţionale pentru desfăşurarea reprezentând oameni sau zeităţi cu o
spectacolelor. Vizibilitatea şi acustica erau anatomie perfectă. Începând cu secolul al
foarte bune datorită pantei dar, pentru a se VI-lea î. Hr. pentru realizarea statuilor se
auzi mai bine se folosea un sistem de foloseşte piatra. O influenţă a artei
amplificare a sunetului cu ajutorul unor egiptene în sculptura greacă este prezenţa
vase de arame, de formă specială, frontalismului, adică statuile sunt parcă
amplasate la baza gradenelor. încremenite şi le lipseşte expresivitatea
chipurilor.
Odeonul este o construcţie de dimensiuni
mici, în plan circular, folosită pentru Kouroi şi Kore
desfăşurarea spectacolelor de teatru şi a
audiţilor muzicale. Alte exemple pot Aceaste statui sunt realizate în perioada
fi:Teatrul lui Dionyso, Atena şi Teatrul din arhaică şi reprezintă băieţi şi fete înfăţişaţi
Epidaur, Teatrul din Efes, Teatrul din nud cu o arhitectură a corpului bine
Pergam şi Teatrul din Milet. proporţionată şi dezvoltată, dar cu o
atitudine încă încremenită în majoritatea
Stadioanele cazurilor. Faţa este uşor expresivă prin
schiţarea unui surâs, "surâsul arhaic".
Stadioanele sunt locuri publice ce folosesc Băieţii sunt numiţi Kouroi iar fetele
la diverse activităţi sportive, concursuri, Korele. Fetele tinere sunt înfăţişate cu
olimpiade. Ele sunt amplasate în pantă, siluete zvelte, dar de data aceasta toate sunt
având la început dormă dreptunghiulară, îmbrăcate în veşminte bogate. Faţă de
iar apoi cu colţurile rotunkite, ca în zilele băieţi, reprezentarea fetelor se face în
noastre. Exemple pot fi: Stadionul de la poziţii şi atitudini mult mai variate, punând
Delphi sau Olimpia. în evidenţă ideea de mişcare. Mâinile sunt
reprezentate depărtate de corp, mimând
Sculptura mişcarea braţelor. Există o grijă pentru
detalii, podoabe, bijuterii sau aranjarea
În arta greacă, şi sculptura este părului. Pentru accentuarea detaliilor este
reprezentativă având origini legate de folosită policromia(buze, ochi, păr,
obiceiul reprezentării chipului uman, bijuterii). Şi statuile reprezentând fete ca şi
acesta înfăţişând fie defuncţi pe stelele cele ce reprezintă băieţii au acelaşi surâs
funerare, fie învingători în concursurile sau arhaic, dar expresiile chipurilor sunt mai
variate, sugerând veselia, ironia etc..

65
Evoluţia sculpturii atinge apogeul, în personalităţi artistice şi mari şcoli de arte.
perioada clasică, stabilindu-se canoanele Artistul pune în evidenţă diversificarea
de frumuseţe şi perfecţiune. Astfel în mişcăriilor şi ai expresiei feţei. Trupurile
această perioadă, artistul are libertate tinere sunt atletice şi viguroase,
necondiţionată în faţa regulilor rigide. reprezentând idealuri morale ale societăţii
Image:Kore55.jpg|tDe aceea apar mari conştientie de puterea ei.

Kore, Muzeul Acropole-AtenaKouroi, Muzeul Britanic-LondraKore, Muzeul Acropole-Atena

Arta grecă, în general şi sculptura în particular exprimă emoţia colectivă, civilă şi religioasă a
cetăţiilor greceşti preamarind omul. Punctul culminant al interesului pentru om este atins de
Sofocle ce spune că omul este "cea mai mare minune". Nu numai în sculptură ci şi în pictură,
în dramaturgie, se aduc omagii omului.

Apoxiomenos, Lisip

Lisip din Siciona este contemporan cu Praxiteles, Alexandru


cel Mare şi Scopas şi Policlet. El are un stil mai sever şi
auster, preferând personaje reprezentând atleţi. Lisip aduce
noul în sculptură prin alungirea proporţiilor şi realizarea
canonului de 8 capete şi jumatate. Ca urmare, trupurile
devin foarte zvelte, cu capete mici şi picioare subţiri,
musculatură bine dezvoltată. Tot Lisip renunţă la vederea
frontală, obligând privitorul să admire sculptura din mai
multe unghiuri.

Una dintre operele sale este şi Apoxiomenos. Acesta


reprezentând un atlet surprins într-un moment de
relaxare după alergare curăţându-se de nisip.
Lisippune în evidenţă oboseala atletului acumulată
Apoxiomenos de Lisip în timpul alergării lor, prin ploapele întredeschise,
părul în dezordine şi poziţia relaxată a trupului.

Sculptura monumentală şi reliefurile decorative

Sculptura monumentală şi reliefurile metope, socruri de statui, stele funerare şi


decorative, fac parte din decoraţiunile altare. Pentru realizarea acestora este
arhitecturale astfel, sculptura monumentală necesară respectarea anumitor reguli.
se întâlneşte pe frontoanele templelor iar Prima regulă importantă se numeşte legea
reliefurile decorative le găsim pe frize, cadrului şi constă în adaptarea compoziţiei

66
la forma şi dimensiunile cadrului. A doua ansamblu compoziţia să fie echilibrată.
regulă importantă pentru a realiza Temele alese reprezintă aspecte din
monumentul arhitectural trebuie să ţină legendele mitologice, în cazul templelor
seamă de realizarea unităţii sau a altarelor, şi din viaţa defunctului în
compoziţionale, în aşa fel încât în cazul stelelor funerare.

Frontonul templului zeiţei Arthemis

Frontonul templului zeiţei Arthemis din greu de obţinut. În altă ordine de idei,
Corfu este realizat în perioada arhaică. În sculptorul acordă o importanţă mai mare
această perioadă, se punea o mare problemelor de mişcare personajele, fiind
importanţă pe detaliu sacrificând surprinse în poziţii şi atitudini mult mai
ansamblul, iar unitatea compoziţională era diverse.

Decoraţiile Patheronului

Reprezentând apogeul sculpturii clasice, Metopele înfăţişând luptele dintre centauri


decoraţiunile Parthenonului se numără şi lapiţi au fost cele mai bine păstrate până
printre cele mai importante realizări ale în zilele noastre. Fiecare metopă prezintă
sculptorului Fidas. Acesta decorează cele câte două personaje, Fidas înfăţişându-le
două frontoane, metopele frizei dorice realizând o varietate de mişcări şi atitudini
exterioare şi friza interioară din naos-ul având o bună corelare între acţiunile
templului. Frontoanele ne povestesc despre personajelor şi expresivitatea chipurilor lor.
două episoade importante din viaţa zeiţei În interiorul cellei găsim o friză realizată în
Athena cum ar fi naşterea zeiţei din capul bazorelief reprezentând „Procesiunea
lui Zeus realizată pe frontonul de est, şi Panntheneelor” cu ocazia festivităţiilor de
cearta dintre Athena şi Poseidon pentru sărbătorire a întemeierii cetăţii Atena.
stăpânirea Atticii, întâlnită pe fontronul de Astfel putem admira cum zeiţei protectoare
vest. Statuile ce decorează timpanul i se aduce în dar un văl imensnumit Peplos,
templului sunt încadrate foarte bine în ţesut special pentru ea de fecioarele
triunghiurile frontoanelor, astfel în centru ateniene numite ergastine. Înconjurând
se găsesc statuile cele mai înalte, realizând templul la partea superioară şi fiind înaltă
un as de simetrie, iar spre margini se de un metru, friza prezintă peste 400 de
întâlnesc personaje singulare sau în grup, figuri de oameni şi 200 de animale.
care de luptă trase de cai, orientate în aşa Procesiunea este cuprinsă în mai multe
fel încât să se integreze perfect în etape: cortegiul ergastinelor, purtătorii de
unghiurile laterale. Acţiunea personajelor ofrande, cortegiul animalelor de sacrificiu,
legate între ele prin gesturi, poziţii, cabalcada cavalerilor atenieni şi
atitudini şi mişcări realizează unitatea participarea tuturor zeilor din Olimp la
ansamblului. Sculpturile lui Fidas sunt sărbătoare. Fidas, realizează un ritm al
realizate astfel încât se observă trăsături desfăşurării acţiunilor prin succesiunea
dominante cum ar fi: firescul atitudinilor, scenelor, la început mai alert prin
corectitudinea mişcărilor şi poziţiilior, pregătirile pentru serbare şi apoi mai lent şi
starea faldurilor veşmintelor care nu solemn(şirul fecioarelor), pentru a urma un
împiedică mişcarea personajelor, calmul, nou ritm alert prin agitaţia dată de
solemnitatea şi gravitatea figurilor. participarea zeilor la serbare. Trupurile de
Metopele arhitecturale sunt decorate în oameni şi animale de pe friză sunt realizate
relief înalt(altorelief), şi reprezintă aspecte în dimensiuni corecte cu o expresivitate a
din luptele centaurilor cu lapiţii, ale zeilor chipurilor în corelaţie cu acţiunea realizată,
cu giganţii sau ale grecilor cu amazoanelor.

67
având o paletă largă de gesturi, atitudini şi
mişcări naturale bine diferenţiate.

Reliefurile decorative de Mausoleul din Halicarnas

Un alt sculptor grec pe nume Scopas, realizează în secolul al IV-lea î.Hr. reliefurile decorative
de la Mausoleul din Halicarnas. Acestea înfăţişează aspecte din lupta grecilor cu amazoanele.
Sculptorul realizează sculpturile având o viziune schimbată faţă de până acum punând accent
pe dinamismul şi expresivitatea chipurilor. El aşează personajele în mai multe grupuri unitare,
pe axe oblice şi diagonale, pentru a sugera încleştarea luptelor şi violenţa mişcărilor. Pe feţele
personajelor se citeşte tensiunea înfruntărilor şi stărilor emoţionale, deasemenea atitudinile,
gesturile acestora transmit pasiunea luptelor.

Templul lui Zeus

Templul lui Zeus, un simbol al cetăţilor respectarea legii cadrului, tratarea


elene, a fost construit în Olimpia, în sculpturilor în planuri mari eliminând
perioada clasică, după un plan în acord detaliile şi reliefând volumele cu ajutorului
perfect cu peisajul din jur. Cele două jocului de umbră şi lumină, exprimarea
frontoane ale acestuia, sunt decorate în mişcării prin gesturi şi poziţii variate sau
ronde-bosse iar metopele frizei dorice sunt jocul faldurilor, realizarea de chipuri sobre
decorate cu bazoreliefuri. Din punct de fără expresivitate. Frontoanele prezintă
vedere compoziţional şi stilistic, sculpturile aspecte din legendele mitologice,
frontoanelor şi metopelor formează un tot „Cucerirea Peloponezului”(Frontonul de
unitar. Realizarea acestora constituie un est), „Luptele centaurilor cu
moment important pentru a defini trăsături lapiţii”(Frontonul de vest) şi „Muncile lui
ca: încadrarea compoziţiilor în triunghiul Hercule”
frontoanelor sau dreptunghiul metopelor cu

Ceramica şi pictura
Un alt domeniu important al artei greceşti, prezentând asemănări de tehnică şi
este şi secţiunea „ceramnică şi pictură”. tematică cu pictura. Atelierele de pictură şi
Ceramnica fiind specifică atei greceşti, ea ceramnică erau foarte numeroase iar vasele
se regăseşte în viaţa de zi cu zi. Grecii erau decorate de pictori renumiţi. Întâlnim
fiind foarte buni meşteşugari realizau diverse forme de vase cu destinaţii
obiecte de ceramnică în număr foarte mare, multiple fiind folositoare în
de bună calitate dar şi ieftine determinând gospodărie(Phitos, Hidra, Crater, Riton,
înflorirea negoţului. Ceramnica era folosită Cupe etc.). Compoziţile pictate pe vase
în gospodărie dar, oricare ar fi fost sunt realizate într-o unitate organică făcând
destinaţia ei aceasta era întotdeauna legătura între forma vaselor şi decor. În
pictată. Datorită faptului că picturile perioadele de început ale ceramnicii,
monumentale realizate de greci nu s-au decorul pictat era realizat în registre
păstrat până în prezent, ceramnica pictată suprapuse pe anumite zone sau întreaga
constituie singura dovadă a picturii greceşti suprafaţă a vasului şi reprezentau motive

68
geometrice, florale, zoomorfe şi perioada arhaică acestea sunt pictate cu
antropomorfe, cu personaje inspirate din figuri negre pe fond roşu sau invers, în
mitologie. Mai târziu, decorul pictat devine perioada clasică întâlnim cele două stiluri,
exclusiv figurativ, realizându-se pe toată sever şi liber iar în perioada elenistică se
suprafaţa vasului iar subiectele vor fi luate practică stilul înflorat. Exemple pot
din legende sau din viaţa de zi cu zi uneori fi:„Vasele Dypilon”, „Vasul François”,
fiind însoţite de texte explicative. În „Amfora lui Exekias”, „Craterul de la
funcţie de perioada în care sunt realizate Luvru”, „Craterul din Orvieto” etc. .
vasele au anumite caracteristici astfel, în

Pictura monumentală nefiind cunoscută decât din descrieri şi copiile romane mai ales
cele de la Pompei şi Herculanum sau prin intermediul ceramnicii pictate, era folosită
pentru decorarea caselor şi mai târziu a palatelor personajelor în
elenistice. Tehnica de lucru folosită este similară cu planuri diferite.
cea a frescei sau a encausticii aceasta însemnând Pictori renumiţi se
realizarea picturilor cu pigmenţi de culoare ce sunt pot considera:
amestecaţi cu ceară, aceasta conferind culorilor Polignot, Exekias,
calităţi speciale cum ar fi transluciditatea şi şi Apelles
luminiozitatea. Exemple pot fi: „Lupta lui
Alexandru cel Mare cu Darius”(mozaic, copie
romană). Pe lângă pictură întâlnim şi mozaicul fiind
preferat pentru strălucirea culorilor. Subiectele sunt
inspirate din legende mitologice sau din viaţa
coditiană iar compoziţile sunt ample cu multe
personaje, încadrate în peisaje sau interioare cu
detalii realiste sugerând profunzimea prin plasarea
Vas Dypilon Vas Hidra

Arta greacă în Dacia


Între secolele al VII-lea şi al VI-lea î. Hr. de temple de cult, fragmente de coloane,
pe ţărmul Mării Negre se întâlneau coloni frize şi basoreliefuri decorative. Prin aceste
greceşti cum ar fi Histria, Tomis, Callatis. descoperiri se demonstrează existenţa unei
Prin prezenţa acestor colonii se determină vieţi economice, sociale şi religioase,
realizarea unui schimb comercial între active pe teritoriul românesc. Atât la
autohtoni şi greci ce are o dezvoltare Callatis cât şi la Tomis au fost descoperite
rapidă, dar şi a unui important schimb de fragmente de vase ceramnice din perioada
cultură şi artă elenă. Prin descoperirile arhaică, cu figuri negre sau roşii, urne
arheologice făcute la Histria, au fost scoase funerare, statuiete din ceramnică arsă,
la iveală vechi cetăţi cu ziduri de incintă şi bijuterii, stele funerare etc.

69
Arta Romei antice
Pe teritoriul Imperiului Roman, între secolele III-I î Hr. apare şi se
dezvoltă arta romană, fiind un produs al societăţii romane şi o expresie
a puterii statului. Această artă, este una unitară, ce se bazează pe
talentul organizatoric, spiritul utilitar şi simţul practic al romanilor.
Arta romană, se naşte la Roma în cadrul vieţii culturale şi artistice cu
influenţe etrusce şi greceşti şi treptat cuprinde întreg teritoriul
imperiului.

Arhitectura
În cadrul arhitecturii romane se întâlnesc influenţe ale artei etrusce şi greceşti.

Influenţa etruscă şi greacă şi amplasarea coloanelor, dar şi preluarea


arcului şi a unor sisteme de boltire.
Influenţa etruscă în arhitectura romană se
poate observa în preloarea unor principii Influenţa greacă se regăseşte în arta
urbanistice ce stau la baza înfiinţării şi romană prin ideea de piaţă publică în
organizării oraşelor prin folosirea unor centrul oraşului, ordinele de arhitectură
planuri regulate, cu străzi drepte şi doric, ionic şi corintic unele tipuri de plan
trotuare, porţi monumentale de acces sau pentru templele de cult, structura şi
prin sisteme de canalizare. Pentru planurile componenţa teatrelor, ideea trofeelor ca
caselor particulare, influenţa etruscă se monumente comemorative, folosirea
observă prin apariţia camerei centrale picturilor şi mozaicurilor pentru decorarea
numită Atrium iar pentru templele de cult caselor şi palatelor
apariţia podiumului din piatră foarte înalt

Materiale

În arhitectura romană construcţilor, pietrari, construcţia diverselor


materialele şi tehnicile tăietori în piatră sau edificii romanii foloseau:
utilizate în realizarea marmură, zidari pentru lemnul, piatra şi marmura.
diverselor edificii este ridicarea zidurilor din O dată cu descoperirea
foarte importantă. Astfel cărămidă, ţiglari pentru betonului ca material de
ei foloseau diferite acoperişuri, bolţi, construcţie(sec II-lea î.
categorii de meşteşugari stucatori pentru realizarea Hr.), arhitectura antică
cum ar fi: ingineri, decoraţilor în stuc aplicate parcurge o etapă
specialişti în betoane, pe pereţi, tavane, bolţi, importantă în dezvoltarea
fundaţii, construcţii instalatori pentru ei. Betonul permite
hidraulice, sisteme de canalizări şi conducte de ridicarea construcţilor mai
încălzire, dulgheri pentru apă, decoratori specialişti rapid, asigurând
realizarea schelelor şi în mozaicuri, fresce, etc. soliditatea şi
părţile lemnoase ale Ca materiale pentru monumentalitatea

70
acestora. Cu ajutorul coloane sau stâlpi ce apoi cu stucaturi, mozaicuri şi
betonului, se pot construi pot fi placate cu marmură picturi
nu numai ziduri ci şi în diverse culori decorate

Urbanismul

Roma este un exemplu pentru întreg străzile fiind construite şi dispuse în


imperiul roman şi în ceea ce priveşte funcţie de aceste nuclee. În oraşele
preocuparea permanentă pentru romane, se asigurau o serie de servicii
amenajearea spaţiilor publice. Urbanismul aduse cetăţenilor lor, cum ar fi:
a determinat în Imperiul Roman emiterea aprovizionarea cu apă, prin apeducte,
de legi imperiale având ca subiect aşezarea asigurarea protecţiei prin ziduri şi a
caselor particulare, a eidficilor publice, legi accesului prin porţi de intrare, asigurarea
pentru evitarea incendiilor sau pentru liberei circulaţii prin străzi şi trotuare,
păstrarea curăţeniei. Conform planului de dotarea cu edificii politico-administrative,
urbanism al Romei şi celelalte oraşe se juridice, culturale şi religioase, depozitarea
dezvoltă în jurul unor spaţii alimentelor şi distribuirea lor, asigurarea
publice(forumuri) puse în valoare în spaţiilor de locuit dar şi a celor pentru
construcţii monumentale, imounătoare iar recreere şi distracţie.

Forumul

Forumum întâlneşte în centrul oraşului şi este locul unde se adună


romanum(Forumul) este cetăţenii oraşului şi unde sunt aşezate principalele temple de
cel mai important loc al cult şi palate imperiale. Tot în centru sunt întâlnite bazilici,
oraşului roman, loc unde columne, biblioteci, arcul de triumf, pieţe comerciale.
se întâlnesc sacrul şi Exemple de forumuri pot fi: Forumurile ridicate de
profanul. Acesta se împăraţii: Caesar, Augustus, Traian, Nerva şi Vespasian

Bazilica

Una din cele mai importante construcţii ale oraşului este de construcţie va fi
bazilica. Aceasta este o construcţie impunătoare prin împrumutat de creştini
dimensiunile sale construită în plan rectangular în care pentru construirea
aveau loc şedinţele Senatului, desfăşurarea proceselor sau primelor biserici.
adunările publice. Bazilica putea fi compusă din 3-5 „Nave” Exemple pot fi: Bazilica
de dimensiuni inegale astfel cea centrală fiind mai lată şi Aemilia, Ulpia, Giulia din
mai înaltă iar cele laterale mai înguste şi mai joase. Pe una Roma şi altele.
din laturi există o nişă semicirculară numită „Absidă” în
care este amplasată Masa judecătorului. Despărţirea navelor
între ele se face prin arcade sprijinite pe coloane. Acest tip

Templele

71
Templele, construcţii angajate. Dimensiunile prin adăugarea la capitele
importante pentru romani templelor, depăşeau pe lângă frunzele de acant
erau închinate unui singur adesea dimensiunea şi alte motive vegetale,
zeu sau mai multor. Planul umană ele neavând florale, zoomorfe, acvile
de construire a templelor eleganţa celor greceşti. sau figurine. Câteva
era dreptunghiular sau Stilul coloanelor preluate exemple sunt: Templul
circular fiind înconjurate de la greci sunt mai înalte Vestei, Pantheonul,
de coloane libere sau şi mult mai bogat decorate Templul lui Jupiter etc..

Locuinţele şi palatele imperiale

Romanii construiau locuinţe cu pentru decorate cu mozaicuri, fresce, stucaturi,


două feluri de utilizări: case particulare şi statui şi mobilier de lux. Exemple pot fi:
case pentru închiriat. Casele particulare Casa Faunului, Casa Pausanias, Casa Vetti,
sunt construite în funcţie de clasele sociale Vila lui Hadrian de la Tivoli etc. . Casele
din care făceau parte propietariil. Acestea de închiriat(Insulae) erau construite pentru
sunt de două tipuri, cele construite la oraş oamenii liberi fiind adevărate blocuri de
se numeau Villa urbana iar cele construite locuinţe având 3 până la 8 etaje cu ateliere
în mediul rural se numeau Villa rustica şi magazine la parter. Locuinţele erau
putând avea 1-2 etaje. Planul caselor era compuse din una sau două camere şi o
simplu cu influenţe etrusce prin preluarea bucătărie, iar unele dintre acestea aveau
atrium-ului tradiţional, aceasta fiind o apeducte la nivelul curţii şi instalaţii
încăpere centrală cu o deschidere parţială sanitare.
spre cer numită compluvium. În atrium se
afla şi un bazin numit Impluvium centrat Palatele imperiale erau în număr mare
pe deschiderea din acoperiş pentru a deoarece fiecare împărat construia altele
strânge apa de ploaie. În jurul atrium-ului noi şi le refăcea pe cele vechi. Acestea
sunt distribuite mici camere cu diverse respectatu acelaşi plan de construcţie cu
destinaţii, iar acesta dă într-o cameră mai cel al caselor particulare la care se adăuga
mare ce seamănă cu un salon unde se sala tronului, săli de oaspeţi, terme,
aduna întreaga familie. Influenţe elenistice biblioteci etc.. Termeleerau ansambluri
în arhitectura romană observăm şi la acest arhitectonice mari ce cuprindeau piscine,
tip de case prin adăugarea unui peristil(o băi calde sau fierbinţi, garderobe,
curte interioară în conjurată de portic), palestre(săli acoperite pentru exerciţii
grădini, saloane şi săli de ospeţe. Romanii fizice), biblioteci, grădini, locuri de
cu un statut social mai ridicat aveau casele plimbare sau discuţii.

Construcţii de relaxare şi recreere de la greci şi adaptate necesităţilor


romanilor, altele precum amfiteatrul şi
Principalele construcţii destinate distracţiei circul sunt construcţii specific romane.
erau teatrul, amfiteatrul, odeonul, stadionul
şi circul, unde romanii puteau viziona Monumentele comemorative
spectacole de teatru, lupte de gladiatori,
parade militare sau întreceri sportive. Succesul în lupte pentru romani este foarte
Romanii, erau iubitori de spectacole important, iar pentru creşterea faimei şi
publice indiferent de clasa socială din care renumelui conducătorului de oşti sau a
proveneau. Unele construcţii cum ar fi împăratului romanii organizau sărbători ale
teatrul, odeonul şi stadionul sunt preluate triumfului însoţite de parade militare. Sunt

72
construite ăn cinstea unor eroi sau a unor trofee, altare sau statui ecvestre ale
victorii în lupte arcuri de triumf, columne, comandanţilor.

Sculptura

În domeniul sculpturii exprima-o adevărul. Se practica sculptura capului, a


romane, se găsesc bustului sau sculptura unei figuri întregi. Sculptorii romani
influenţe puternice etrusce realizează adevărate tipuri de oameni: filozofi, negustori,
şi greceşti. În sculptura femei, generali, mame respectabile sau patricieni bogaţi. Pe
romană cele mai lângă aceste tipuri de personaje, sculptorii îşi îndreaptă
dezvoltate secţii sunt atenţia şi spre personajele mitologice, bărbaţi şi femei,
portretul şi relieful istoric. împăraţi patricieni, zei şi zeiţe. Sculptura romană realizează
un echilibru între realism şi idealizare. Statuile de împăraţi
Portretul, este considerat sunt amplasate în forumuri şi sunt foarte numeroase
cel mai valoros gen al reprezentând relaţia putere-politică-virtuţi-victorii militare.
sculpturii romane. Se întâlnesc două tipuri de statui: statuile în marmură şi cele
Romanii aveau un interes ecvestre. Unele exemple sunt: „Statuia lui Agustus”, „De la
deosebit pentru realitate Prima Porta, Roma”, „Statuile ecvestre ale lui Marc Aureliu
realizând portrete la care li Domiţian, Roma” . Relieful istoric este un gen important
trăsăturile fizice şi morale al sculpturii deoarece, prin precizia detalilor şi amănuntelor,
ale celui portretizat ar ne aduce informaţii concrete despre locuri, evenimente
pentru ca ele să fie identificabile. Relieful istoric era

folosit pentru decorarea altarelor, columnelor, arcurilor de triumf reprezentând scene de luptă,
fapte de vitejie, obiceiuri, şi scene din viaţa reală. Exemple pot fi: „Columna lui Traian”,
„Columna lui Aurelian”, „Arcul de triumf al lui Titus din Roma”.

Mozaicul şi pictura

Un rol important în arta romană, îl au oraşele Herculanum şi Pompei descoperite


mozaicul şi pictura. Romanii le foloseau în secolul al XVIII-lea. În timpul
pentru decorarea în principal al caselor şi Republicii, pictura este folosită pentru a
palatelor, şi în mai mică măsură pentru decora interioarele caselor şi palatelor.
decorarea templelor. Decorarea Apare decorul parietal ce imita marmura
interioarelor se făcea pe plafoane, bolţi, sau lemnul. În arhitectură, coloanele,
pereţi şi podele. În funcţie de locul decorat, arcadele, antablamentele, ferestrele, şi
romanii foloseau diverse tehnici şi teme, arcurile clădirilor, erau realizate în trompe
astfel pentru plafoane şi bolţi erau folosite l'oeil având la bază desenul. Temele
specifice cerului, pereţii îi decorau cu picturilor sunt mai complicate având
peisaje, diverse subiecte mitologice sau din influenţe greceşti şi elenistice dând aspect
viaţa de zi cu zi, iar podelele erau decorate de adâncime, prin poziţionarea
sub formă de mozaicuri pavimentare cu personajelor în planuri diferite. Culoarea
motive ornamentare geometrice, florale sau cea mai folosită în pictură era roşu, iar
figurative. Atât mozaicul, fresca dar şi compoziţiile erau stilizate prin folosirea
stucatura colorată erau realizate în aşa fel unui grafism accentuat. Exemple de
încât să creeze iluzia realităţii imediate decoraţiuni interioare sunt:„Casa
deoarece tehnica folosită, numită „trompe Misterelor” din Pompei, „Villa împărătesei
l'oeil” consta în reprezentarea obiectelor şi Livia”, „Prima-Porta” de la Roma şi „Villa
personajelor într-un detaliu foarte avansat. lui Hadrian” din Tivoli.
Cele mai păstrate exemple sunt cele din

73
Pentru decorarea pereţilor, este folosirea cubuleţelor de sticlă
tavanelor, şi podelelor din case, colorată sau translucidă, cu foaie de
palate, bazilici, terme, piscine şi aur încorporată, şi cele de
fântâni se foloseau mozaicurile. În ceramnică smălţuită şi policrome.
timpul Republicii, mozaicul este Scenele folosite pentru decorare
folosit numai pentru pavimente, erau figurative, desfăşurate sub
acestea fiind durabile ne permiţând formă de panouri de diferite forme
pătrunderea umezelii erau sau sub formă de medalioane
considerate foarte practice. Ca ocupând suprafeţe mari şi având o
materiale de construcţie pentru tematică diversuficată cuprinzând
podele erau folosite cărămizile, scene istorice, mitologice, din viaţa
teracota, piatra, marmura sau coditiană, animale sălbatice,
pietricele de râu. Se foloseau gladiatori. Ca exemple se pot da:
motivele geometrice sau florale, „Mozaiczul pavimentar” din Ostia-
animale şi figuri umane. În Roma, „Casa de aur al lui Nero” de
perioada Imperiului, un accent lângă Colosseum-Roma, „Casa
deosebit se pune pe mozaic ca Faunului”, „Casa venerei” din
element de decor parietal şi Pompei.
pavimental. O noutate în domeniu

Arta romană de pe teritoriul României

Arta daco-geţilor

Arhitectura Ceramnica

În arhitectura daco-geţilor sunt cuprinse mai multe tipuri de Ceramnica daco-geţilor


construcţii, cum ar fi cele militare, fiind reprezentate de avea ca motive de decor,
cetăţi, turnuri de pază, fortificaţii sau cele civile cum ar fi figuri geometrice,
locuinţele sau depozitele. Ca materiale de construcţie ale simboluri solare,
acestora, erau folosite piatra fasonată, bolovanii sau lemnul. schematic stilizate. Daco-
Cetăţile erau construite pe plan neregulat, având ziduri din geţii nu au folosit
piatră, cu turnuri pătrate şi cu una sau mai multe porţi. reprezentarea figurativă
Exemple pot fi: fortificaţiile de la Costeşti, Blidaru, Piatra pe vasele de ceramnică
Roşie, Sarmizegetusa. motivul fiind conflictul
acestora cu Roma.
Exemple pot fi vasele
descoperite în Munţii
orăştie.

Arta romană în Dacia

74
O dată cu cucerirea Daciei decoraţii bogate, iar un caracter accentuat militar. Oraşele
de către romani, s-a erau construite conform urbanisticii romane, în centrul
înregistrat o evoluţie de acestora înâlnind edificile publice, sanctuarul, iar de jur
tip superior al societăţii împrejur se întâlneau cartierele de locuinţe toate înconjurate
iar cultura şi arta romană de ziduri de apărare. Exemple de oraşe pot fi: Ulpia Traiana
a devenit de tip provinci. Sarmisegetuza, Adamclisi. În jurul oraşelor se puteau întâlni
gospodării izolate fiecare având o zonă de protecţie, turn de
Arhitectura apărare sau două zone: zona locuinţelor stăpânilor şi cea
sclavilor. Locuinţele stăpânilor conţinau camere de locuit şi
În arhitectură, se întâlnesc baie. Separat întâlnim adăposturile sclavilor, animalelor,
influenţe elenistice dar şi ateliere şi magazii. Castrul este un spţiu cu caracter special
tradiţii daco-getice, astfel împărţit în trei zone importante, zona cazărmii soldaţilor,
construcţile din Dacia nu zona locuinţelor ofiţerilor şi zona magazinelor şi depozitelor
erau impunătoare sau de alimente. Bazilica, o construcţie formată dintr-o sală
fastoase, neavând rectangulară ce era împărţită în trei nave inegale despărţite
prin şiruri de arcuri pe coloane.

Arta orientală

Orbitoare în varietatea sa, arta creat câteva sculpturi remarcabile şi


Orientului Îndepărtat cuprinde o planuri de dezvoltare a oraşelor,
gamă largă, de la sculpturi colosale înainte de dispariţia cauzată probabil
până la miniaturi splendide şi de invazia unor triburi arabe. În cele
delicate. India, China şi Japonia îşi din urmă, arienii au ajuns să domine
au propriul stil creativ, distinct. nordul Indiei, dar nu au lăsat urme
ale niciunei arte distincte, vreme de
Prima civilizaţie apărută pe Valea mai bine de o mie de ani. O
Indusului a început să înflorească preocupare artistică majoră nu a avut
aproximativ din anul 2500 î.Hr. S-au loc decât în secolul al III-lea î.Hr.

Arta indiană

75
Încă de la începuturile ei, organică, dar care încă nu greco-budist, care s-a
arta indiană a manifestat atinsese maturitatea. răspândit pe arii extinse.
puternice influenţe
religioase, reflectând o Aceste caracteristici nu Un alt stil, relativ
concepţie care a făcut din erau complet prezente în moderat, a continuat în
India locul de naştere al sculpturile indiene perioada clasică Gupta
hinduismului, jainismului timpurii, realizate de către (320-600 d.Hr.), deşi
şi budismului. Vechii urmaşii austerei religii budismul absorbise deja
indieni trăiau un budiste. La început, multe alte elemente
sentiment puternic faţă de reprezentarea lui Buddha mitice, cum ar fi cele
tot ceea ce însemna viaţă era chiar interzisă; când yakshi (femeia cu trei
şi arta cea mai cunoscută acest lucru a devenit spirite, reprezentată de
era sculptura. Sculpturile posibil, influenţele sculptorii budişti într-un
erau, de obicei, elegante, puternice greceşti în mod lipsit de austeritate,
opulente, prezentând o provincia de nord-vest, ca nişte dansatoare
carnaţie splenidă, ce Gandhara, au creat voluptoase, cu piept bine
sugera o dezvoltare imagini parţial elenizate evidenţiat).
ale lui Buddha, într-un stil

Sensul indian de parcurgere a vieţii a fost reprezentat în


picturile murale din peşterile din Ajanta, unde grupuri
nesfârşite de personaje roiesc peste tot pe pereţi, într-o
evocare plină de culoare a vieţii indiene. Până şi arhitectura
indiană poate fi descrisă ca o formă a sculpturii. Multe
dintre cele mai celebre pagode şi temple nu au fost pur şi
simplu clădite, ci săpate în piatră şi apoi decorate cu
sculpturi.

Acest stil este prezent mai ales în miile de temple clădite în


perioada renaşterii hinduse, aproximativ între 600-1200
d.Hr. Supraetajate, cu turnuri care doreau să imite munţii şi
acoperite cu o mulţime de personaje sculptate, temple ca
cele de la Mamallapuran şi Ellura reprezintă unele dintre
cele mai extraordinare creaţii ale artei indiene
Pilon de marmură din
vestul Indiei, secolul XI.

Atât arta budistă cât şi cea hindusă au avut Khmer. Dintre templele budiste, probabil
influenţe şi dincolo de hotarele Indiei. Cel că cel mai monumental este pagoda
mai mare templu hindus construit în construită în secolul al IX-lea, ridicată în
Cambodgia între secolele X-XII este jurul şi deasupra unui deal din Borobudur,
templul Angkor Wat. Construcţie vastă, un în Java, decorată cu basoreliefuri. Şi în alte
complex dens de "munţi" sculptaţi în formă regiuni, mai ales în Tibet, China şi Japonia,
de con, cu un "vârf" central, înalt cam de budismul a creat tradiţii artistice complexe
60 de metri. A fost ridicată cu intenţia de a şi variate.
combina un templu cu palatul zeului-rege

Influenţele islamice

76
În India, tradiţia artistică dominantă a fost sunt neapărat mici; termenul descrie pur şi
modificată de prezenţa unei religii simplu anumite ilustraţii pictate, de orice
importante: islamismul. Invadatorii arabi dimensiune. Pentru crearea acestora,
au introdus islamismul încă din secolul împăratul Akbar a angajat artişti (în mare
VIII, însă cel mai puternic impact artistic a parte hinduşi) din întreaga Indie. În
fost resimţit sub domnia împăraţilor atelierele acestora a luat naştere un nou
moguli, care au domnit peste cea mai mare stil, mai viguros şi mult mai descriptiv
parte a Indiei începând din secolul al XVI- decât arta decorativă persană. Strălucitoare
lea. Moschee magnifice şi monumente şi pline de acţiune, miniaturile au redat, ca
funerare impresionante au fost construite un tablou viu, viaţa Indiei înainte de
mai ales de Akbar (1556-1605) şi de domnia lui Aurangzeb (1658-1707), al
succesorii lui, Jahangir şi şahul Jahan. cărui fundamentalism musulman intolerant
a distrus printre multe altele şi tradiţia
Arta miniaturilor a fost introdusă din artistică a miniaturilor.
Persia tot de către moguli. "Miniaturile" nu

Arta în China
Dintre toate culturile, cea chineză a avut cea mai îndelungată tradiţie
neîntreruptă. Cuceritorii nu au distrus niciodată stilul chinezesc de
viaţă şi influenţele externe au vitalizat arta chineză, fără a-i distruge
trăsăturile esenţiale. Unele caracteristici ale artei chineze, cum ar fi
înclinaţia pentru o gamă coloristică subtilă sau textura netedă a
jadului, sunt regăsite încă din preistorie.
Marea artă chineză datează însă din 1500 una din marile preocupări chineze. Sensul
î.Hr., în timpul dinastiei Shang, când se magic, învăluit de mistere, al artei dinastiei
afla în circulaţie o versiune timpurie a Shang, s-a atenuat în arta chineză târzie,
manuscriselor chineze şi conducătorul îşi mai detaşată şi mai contemplativă.
câştigase rolul său semidivin, de "fiu al
cerului".

În perioada ce a durat cam 500 de ani,


chinezii au creat vase robuste din bronz, cu
un aspect aproape sinistru, concepute
pentru a aduce ofrande strămoşilor. Aceste
vase sunt intens decorate cu simboluri care
par a fi abstracte, dar sunt de fapt
reprezentări foarte simplificate şi stilizate Jad cu ornamente florale , din perioada
ale creaturilor mitice, cum ar fi dragonii. dinastiei Jin (1115-1234), muzeul din
Venerarea strămoşilor şi a trecutului, Shanghai.
caracteristică şi pentru alte culturi, a rămas

77
Bronz, jad şi lac

Tradiţia Shang s-a resimţit lăcuirea era un proces îndelungat. De obicei, lăcuirea se
în continuare şi în realiza prin acoperirea unui obiect din lemn cu seva
perioada Chou şi a procesată a unui copac. Fiecare strat de lac trebuia să fie
statului războinic (1027- uscat înainte de aplicarea următorului şi, uneori, era nevoie
221 î.Hr.). Chinezii de multe asemenea straturi, chiar sute. Prin lăcuire se puteau
realizau statuete din bronz însă obţine efecte decorative extrem de subtile şi produsul
reprezentând oameni şi finit avea o strălucire unică.
alte creaturi. Ei şi-au
perfecţionat şi măiestria în China a fost unificată, după secole de dezbinare, de
prelucrarea jadului şi sălbaticul împărat Ch'in (221-209 î.Hr.). Reputaţia lui de
lăcuire. Lucrările din grandoman, aproape alienat, a fost confirmată de
aceste materiale erau însă descoperirile arheologice din 1974 care au adus la lumină o
scumpe, deoarece jadul mică armată cu ostaşi din teracotă (ceramică mată), în
trebuia importat şi era dimensiune naturală, îngropată alături de împărat şi care
dificil de prelucrat, iar trebuia să-l apere în viaţa de apoi.

Dinastia Han

În timpul dinastiei Han (209-270 d.Hr.), de examinare civil). Fiind, deseori, ei înşişi
China era un vast imperiu, cu o societate pictori şi poeţi, au jucat un rol important în
foarte sofisticată. Confucianismul, un dezvoltarea tradiţiilor artistice chineze.
sistem filosofic etic care propovăduia Alte elemente au fost furnizate de un cult
moderaţia şi responsabilitatea faţă de mai intuitiv, mai magic şi mai naturalist:
familie şi stat, a influenţat puternic taoismul, creat şi el în decursul perioadei
concepţia chinezilor (în special a Han.
funcţionarilor învăţaţi, creaţi de un sistem

Arta perioadei Han este India, a reprezentat sursa caracterizată prin


cunoscută mai ales prin de inspiraţie pentru multe trăsăturile fine, libere dar
obiectele care însoţeau stiluri şi curente şi chiar delicate ale penelului.
cavourile şi care tehnici artistice chinezeşti, Pictura a devenit o artă
includeau îmbrăcăminte, din ale căror realizări practicată pe scară largă şi
bijuterii şi cosmetice, dar trebuie amintite templele de-a lungul secolelor au
şi personaje din bronz, şi sculpturile din apărut mulţi mari artişti,
basoreliefuri şi ţigle Yuankang, create direct în şcoli şi curente. Înclinaţia
mulate pe acestea. Au piatră, după vechea modă pentru peisaje, mai ales
apărut primele sculpturi în indiană. cele montane, a fost
piatră, de dimensiuni puternică, importanţa
monumentale, care în Deşi puţine picturi acestei teme în arta
curând au devenit un chineze din această chineză nefiind egalată de
lucru obişnuit, o dată cu perioadă au supravieţuit, vreo altă cultură. Picturile
câştigarea terenului de se ştie că pictura era deja ilustrau adeseori poeme
către budism. Această bine dezvoltată în sau alte scrieri, a căror
religie, originară din perioada dinastiei Han, caligrafie minunată era

78
considerată o artă în sine. oameni sau peisaje, însă anumită stare, decât de a
Pictura chinezească a avea ca scop imortalizarea reda detalii
prezentat întotdeauna spiritului esenţial sau mai
lucruri reale, cum ar fi degrabă de a transmite o

le.

Ceramica şi porţelanul

În ciuda faptului că ceramica avea o pur şi translucid, el a devenit de neegalat


tradiţie de mai multe mii de ani, ea a ca eleganţă. Sub dinastia Sung (960-1260)
devenit cu adevărat o artă originală şi şi a dinastiilor următoare, decoraţiunile
vitală de-a lungul erei T'ang (618-906 aplicate i-au conferit o frumuseţe
d.Hr.). Au apărut multe forme noi acoperite deosebită. Faimosul porţelan "alb şi
cu glazuri care le transformau mult albastru" a fost mult îmbunătăţit în timpul
înfăţişarea iniţială. Printre mărfurile cele dinastiei mongole Yuan (1260-1368).
mai căutate ale perioadei T'ang sunt
ilustraţiile de cavou care posedă toată În timpul dinastiei Sung, chinezii
puterea şi vigoarea marilor sculpturi. Ele colecţionau lucrări aparţinând dinastiilor
reprezintă o gamă foarte variată de oameni anterioare şi artiştii apelau adeseori la
şi animale, printre care merită să fie stilurile unor vremuri de mult apuse. Cu
amintiţi splendizii cai ai dinastiei T'ang. toate acestea, mare parte a artei Ming
(1368-1644) şi Ch'ing timpurii (1644-
La începutul perioadei T'ang, chinezii au 1912) are o înaltă ţinută calitativă, dar
descoperit metoda de producere a vitalitatea creativă a suferit un uşor declin.
porţelanului. Subţire, dur, neted, de un alb

Arta japoneză
Dezvoltarea Japoniei a fost determinată de curând mult mai semnificative decât erau
faptul că ea a fost izolată de marile în China.
civilizaţii, cu excepţia Chinei. Încă din
secolele V şi VI, când ideile despre
guvernare, literatură, diferitele ramuri ale
artei şi religia budistă au pătruns în forţă în
Japonia, influenţele chineze au devenit
foarte importante. Oricum, geniul japonez
a adăugat tuturor acestor importuri propria
trăsătură naţională. De exemplu, în
sculptura japoneză portretele au devenit
Asediul castelului din Osaka, secolul XVII.

Artizanatul

Pictura japoneză era şi ea acţiune violente, străine tradiţiilor chineze. Ascuţimea


complet diferită, deseori simţului artistic japonez a afectat aproape toate laturile vieţii
reprezentând scene de japoneze, de la fastuosul ritual al servirii ceaiului până la cel

79
al aranjării florilor. Gustul căminelor japoneze. Împodobite cu frunze aurite, efectul era
japonezilor pentru şi mai frapant.
artizanatul miniatural s-a
făcut simţit chiar în Pentru occidentali, cele mai comune dar şi cele mai
articolele de zi cu zi, de admirate exemplare ale artei japoneze sunt gravurile
exemplu în splendidele colorate, produse după secolul al XVIII-lea. Acestea au fost
"netsuke" sculptate (mici create prin transferarea unei schiţe a artistului pe o bucată
piroane cu care se de lemn care, după ce a fost gravată şi înscrisă, va
prindeau diverse obiecte reproduce exact acelaşi desen de mai multe ori, conferindu-i
de cercevele). astfel potenţialul de a fi vizionată pe scară largă.

În pictură, japonezii au Reflectând valorile unei perioade de calm şi linişte, a


preferat culorile plate dar perioadei Tokugawa, în timpul căreia viaţa la oraş a înflorit
izbitoare şi contururile şi s-a creat o adevărată clasă mijlocie, gravurile reprezentau
ferme, pline de vitalitate. ilustraţii inspirate din viaţa obişnuită, scene teatrale,
Acestea puteau fi întâmplări sentimentale sau chiar amoroase. Clasa
observate pe pergamente superioară japoneză a dispreţuit acest gen de artă,
şi paravane, nişte piese de considerând-o ieftină şi populară. Însă o dată ajunse în
mobilier, printre puţinele Occident, gravurile au avut o influenţă majoră asupra
obiecte admise în direcţiei ulterioare de dezvoltare a picturii europene şi artişti
interiorul auster al ca Hokusai, împreună cu mulţi alţi mari maeştri gravori,
sunt astăzi recunoscuţi ca figuri proeminente în istoria artei.

Bibliografie

• Mitter, Partha. Arta indiană (Oxford: Oxford University Press, 2001, ISBN 0-19-284221-8)
• Harsha V. Dehejia, The Advaita of Art (Delhi: Motilal Banarsidass, 2000, ISBN 81-208-1389-8), p.97
• "Difuzia artei clasice în antichitate" de John Boardman (Princeton University Press, 1994)

Orientul Îndepărtat

este un termen impropriu folosit deseori la est de India Britanică. În perioada de


pentru denumirea Asiei Răsăritene şi de dinaintea izbucnirii primului război
Sud-Est, uneori incluzând şi teritoriile mondial, prin "Orientul Apropiat" se
extrem răsăritene ale Rusiei (aşa-numitul înţelegea zona aflată în apropierea
Orientul Îndepărtat Rus) şi cele ale Imperiului Otoman, prin "Orientul
regiunii apusene ale Oceanului Mijlociu" era denumită Asia de Sud şi Asia
Pacific.Astfel prin Orientul Îndepărtat se Centrală, iar "Orientul Îndepărtat" desemna
poate înţelege o zonă care cuprinde din ţările de-a lungul coastei vestice a
punct de vedere geografic şî cultural nord- Oceanului Pacific. Şi în alte limbi
estul extrem al Rusiei, zona de coastă a europene există termeni analogi: în
Chinei, Taiwanul, Japonia, Coreea de Sud franceză: "Extrême-Orient", în germană:
şi Coreea de Nord, Filipinele şi Vietnamul. "Ferner Osten", în italiană: "Estremo
Poate cuprinde şi statele din Asia de Sud- oriente", (în olandeză: "Verre Oosten",
Est: Cambogia, Malaesia, Myanmar, etc."Orientul Îndepărtat" evocă o realitate
Tailanda şi Indonezia.Această denumire a geografică, dar şi culturală, care adaugă
apărut în perioada colonială a Imperiului marii distanţe faţă de Europa şi exotismul.
Britanic pentru definirea teritoriilor aflate Astfel, Australia şi Noua Zeelandă nu sunt

80
considerate ca parte a "Orientului răsărit decât China, de exemplu, pentru că
Îndepărtat", deşi se află plasată mai la au o cultură predominant europeană.

Mesopotamia
Numele Mesopotamia se referă la o aceste două râuri este cunoscută ca
regiune din Orientul Apropiat, care fiind ""Leagănul Civilizaţiei
în prezent ţine parţial de Irak, parţial omenirii"", aici dezvoltându-se
de Siria de est şi parţial de Turcia de primele societăţi alfabetizate. Nu a
sud. Numele provine din cuvintele existat niciodată o entitate politică
greceşti μέσος mesos ""între"" şi sau o ţară numită Mesopotamia, şi
ποταμός potamos ""râu"", referindu- nici nu există graniţe definite;
se la zona dintre râurile Eufrat şi numele e unul convenţional, inventat
Tigru (râu) (denumirea arabă este ‫بين‬ de istoricii greci pentru a se referi la
‫" نهرین‬Bayn Nahrain" "între două aria geografică largă dintre cele 2
râuri"). Suprafaţa fertilă udată de râuri.

Mesopotamia Antică
În Mesopotamia au
existat unele dintre cele
mai importante civilizaţii
din lumea antică, precum
sumerienii, akkadienii,

babilonienii, şi asirienii.
Aici au existat şi unele
culturi preistorice majore,
precum Ubaid şi Jemdet
Nasr, precum şi oraşul
Jarmo. Printre cei mai
importanţi conducători
mesopotamieni se numără
Ur-Nammu (regele Ur-
ului), Sargon (a pus
bazele regatului
Hartă a Mesopotamiei antice
Akkadian) Hammurabi(a

81
pus bazele regatului Babylonian)şi Tiglath-Pileser I (a pus
bazele regatului Assyrian).

Între mileniul IV î.Hr. şi secolul VI î.Hr. se poate vorbi de Mesopotamia antică.

Această lungă perioadă poate fi divizată astfel:

• Perioada Uruk (urmează perioadei preistorice Ubraid): aproximatin secolele XXXXI-


XXXII î.Hr;
• Oraşele-stat sumeriene: aproximativ secolele XXI-XIV î.Hr;
• Imperiul Akkadian: secolele XXIV î.Hr.-XXIII î.Hr.;
• Invazia guţilor: secolul XXII î.Hr;
• Cea de-a III-a dinastie Ur: secolele XXII î.Hr.-XX î.Hr;
• Întemeierea regatului asirian: secolele XX î.Hr.- XXVIII î.Hr;
• Prima dinastie babiloniană: secolele XVIII î.Hr.-XVII î.Hr;
• Asiria sub dominaţia Imperiului Mitanian: secolele XVI î.Hr.-XII î.Hr;
• Era întunecată: secolele XII î.Hr.-X î.Hr;
• Imperiul Neo-Asirian: secolele X î.Hr.-VII î.Hr;
• Imperiul Neo-Babilonian: secolele VII î.Hr.-VI î.Hr.

Limba şi scrierea
Prima limbă scrisă din Mesopotamia a fost limba sumeriană, o limbă izolată. Mai apoi, o
limbă semitică, limba akkadiană, a devenit limba dominantă, deşi limba sumeriană a fost
păstrată în scopuri administrative, religioase, literare şi ştiinţifice. Diferite varietăţi de
akkadiană au fost folosite până la sfârşitul perioadei neobabiloniene. Apoi, limba aramaică,
deja mult vorbită în Mesopotamia, a devenit limba oficială a Imperiului Persan. Limba
akkadiană a fost apoi foarte puţin folosită, ca şi limba sumeriană, doar în temple, pentru
câteva secole.

Dezvoltarea scrisului

82
Mesopotamia a fost unul dintre primele,
dacă nu chiar primul loc din lume unde a
apărut scrisul. Prima formă de scris a fost
reprezentată de pictograme, imagini ce
reprezentau obiecte sau idei. La sfârşitul
mileniului IV î.Hr, acest sistem a fost
simplificat şi abstractizat, evoluând în
scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de
silabe. Această formă de scriere s-a
răspândit apoi în mare parte din Orientul
Apropiat. Akkadienii, elamiţii, hittiţii şi
asirienii au folosit acest sistem. Textele
erau scrise pe tăbliţe de lut,

Scrierea
cuneiformă pe tăbliţe de lut

cu un beţişor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme.

Bibliotecile şi muzeele regale

Una dintre cele mai mari colecţii de tablete mai mare din Asiria. Majoritatea
cuneiforme provine din arhivele lui informaţiilor despre Mesopotamia antică
Assurbanipal, regele Asiriei. În jurul anului provin din această bibliotecă.
650 î.Hr., el a luat hotărârea să în fiinţeze o
bibliotecă la Ninive. Întrucât toate templele Regele babilonian Nabucodonosor al II-lea
din Babilonia aveau biblioteci, el şi-a a fondat un muzeu unde erau expuse
trimis scribii să adune tablete de la aceştia. statuete, tăbliţe şi alte obiecte importante.
Dacă un templu refuza să cedeze o tabletă, Acesta reprezintă un exemplu de literatură
trebuiau făcute copii. În scurt timp, babiloniană.
biblioteca regală din Ninive a devenit cea

Literatura

Literatura veche este foarte bogată, variată şi interesantă, literaturi a Orientului


cuprizând: povestiri, legende, imnuri, fabule, învăţături, antic este caracterul ei
proverbe şi altele. Unele dintre aceste opere literare, prin religios. Aproape toate
conţinutul şi forma lor frumoasa, sunt socotite printre scrierile sunt străbătute de
creaţiile cele mai alese ale culturii omenirii, spre exemplu credinţe în zei, în viaţa
legenda lui Ghilgameş. O caracteristică importantă a întregii viitoare, duhuri, vrăjitori.

("Istorie Universala Antica si Medievala" -Eliza Bichman, Lucia Georgian - 1995)

Şcoala învăţau: scrisul, cititul, pentru scris exerciţii.


recitarea de legende, Existau şcoli speciale
Primele şcoli s-au înfiinţat operaţiile aritmetice. S-au pentru scribi, institute
pe lângă temple. Aici se găsit urme de săli de superioare şi observatoare
clasă, bănci, tăbliţe de lut astronomice (de exemplu,

83
cele instalate în vârfurile socoteli cu numere foarte Doctorii Mesopotamiei
zigguratelor). mari au întocmit o tabelă nu cunoşteau multe
a înmulţirii de la 1 la lucruri despre medicină
("Istorie Universala 18.000. sau despre modul de
Antica si Medievala" funcţionare a organelor
-Eliza Bichman, Lucia Astronomia interne ale corpului, dar
Georgian - 1995, pag.42) observau bolile acestora,
Astronomii babilonieni şi din aceste observaţii,
Ştiinţa şi tehnologia erau foarte interesaţi în mult mai târziu, a apărut
studierea stelelor şi a medicina modernă.
Popoarele Mesopotamiei cerului, şi puteau
au dezvoltat numeroase prevedea eclipsele şi Religia
tehnologii, cum ar fi solstiţiile. În astronomie
prelucrarea meterialelor, totul era considerat ca Religia mesopotamiană
fabricarea sticlei, ţesutul având vreun scop, de este cea mai veche religie
textilelor, sisteme de obicei legat de religie şi cunoscută.
irigaţii şi de apărare soartă. În Mesopotamia Mesopotamienii credeau
împotriva inundaţiilor. Ele antică, eclipsele erau că lumea este un disc plat,
au fost de asemenea considerate semn rău, însă înconjurat de un spaţiu
printre primele popoare numai cele observate erau uriaş, gol, şi deasupra,
ale Epocii bronzului. De importante. Dacă o raiul. Ei mai credeau că
timpuriu au folosit cuprul, eclipsă nu putea fi văzută apa se găseşte peste tot, şi
bronzul şi aurul, şi mai în oraşul regal, atunci nu că universul a apărut din
tărziu şi fierul. Palatele avea nicio influenţă această mare enormă.
erau decorate cu sute de asupra regelui sau ţării Religia mesopotamiană
kilograme din aceste sale. Constelaţiile folosite era politeistă adică
metale foarte scumpe. chiar şi astăzi, cum ar fi oamenii credeau în mai
Cuprul, bronzul şi fierul Leu, Taur, Scorpion, mulţi zei. Deşi credinţele
erau folosite de asemenea Gemeni, Capricorn şi descrise mai sus erau
pentru armuri, precum si Săgetător, au fost definite comune tuturor
pentru diferite arme, cum pentru prima dată de mesopotamienilor, au
ar fi săbii, pumnale şi astronomii sumerieni şi existat şi variaţii
suliţe. Au fost fabricate şi babiloniei. Constelaţiile regionale. Cuvântul
arme din aur, dar cel mai erau folosite în calcularea sumerian pentru univers
probabil nu aveau decât timpului şi în este an-ki, care face
rol decorativ. determinarea perioadelor referire la zeul An şi la
de plantare şi recoltare a zeiţa Ki. Fiul lor era Enlil,
Matematica culturilor. zeul aerului. Ei credeau că
Enlil este cel mai puternic
Mesopotamienii utilizau În Mesopotamia a apărut zeu. El era stăpânul zeilor
un sistem de numeraţie astrologia, deşi cea mai din panteon, similar cu
sexagesimal (în baza 60). mare parte a ceea ce se Zeus de la greci, sau cu
De aici provine actualul înţelege astăzi prin Jupiter al romanilor.
sistem, cu ora de 60 de astrologie a apărut în Sumerienii îşi puneau de
minute, şi ziua de 24 de timpul declinului asemenea întrebări
ore, precum şi cercul de civilizaţiei lor. filozofice, cum ar fi: Cine
360 de grade. Calendarul suntem?, Unde suntem?,
sumerian avea şi Medicina Cum am ajuns aici?. Ei
săptămânile de câte şapte răspundeau acestor
zile. Deoarece făceau întrebări cu explicaţii din

84
sfera supranaturalului. respective. Cum s-a punct de vedere medical,
Dacă cineva era bolnav, ei menţionat mai sus, aşa că oamenii preferau să
se rugau la zei pentru doctorii meopotamieni nu ceară ajutor de la zei.
însănătoşirea persoanei erau foarte avansaţi din

Zeităţile principale

• An era zeul sumerian al cerului, • Enlil era cel mai puternic zeu din
cunoscut mai târziu sub numele de religia mesopotamiană. Soţia sa se
Anu. El era căsătorit cu Ki, însă în numea Ninlil, iar copiii săi erau
unele credinţe mesopotamiene, Inanna, Iškur, Nanna-Suen, Nergal,
soţia sa se numea Uraš. Ninurta, Pabilsag, Nushu, Utu,
• Marduk era zeul principal al Uraš Zababa şi Ennugi.
Babilonului. Oamenii îl • Nabu era zeul mesopotamian al
preamăreau, pentru ca el să permită scrisului. Era foarte înţelept, şi
evoluţia Babilonului de la un mic foarte lăudat pentru abilitatea sa de
stat la un mare imperiu. a scrie. În unele locuri se credea că
• Gula, numit şi Ninişina, era zeiţa el controlează raiul şi pământul.
vindecării. Când cineva era bolnav, • Iškur (sau Adad) era zeul furtunilor.
ea era una dintre zeiţele la care se • Ninurta era zeul sumerian al
rugau. războiului şi al eroilor.
• Nanna (numit şi Suen, Nanna-Suen • Inanna, zeiţa sumeriană a
sau Sin) era zeul lunii. El era unul războiului, era şi soţia lui Ninurta.
dintre fiii lui Enlil. • Pazazu, numit şi Zu, era o zeitate
• Utu (numit şi Šamaš sau Sahamash) malefică, ce a furat tabletele
era zeul soarelui. destinului lui Enlil, şi a fost omorât
• Iştar era zeiţa dragostei şi sexului. din acest motiv. Tot el a adus şi
bolile nevindecabile.

Demonii

Credinţa în demoni era o sufletele rele, şi de aceea aşezau statuete şi picturi pentru a
parte importantă a religiei speria fantomele nedorite. Asemenea zeilor, existau diferiţi
Mesopotamiei antice. demoni, fiecare cu numele său propriu, specializaţi în
Oamenii se temeau de diferite acţiuni negative .

Ritualuri funerare

Arheologii au descoperit sute de puşi în recipiente mari, şi duşi la capela


mormânturi în unele părţi ale familiei. Alţii erau pur şi simplu îngropaţi
Mesopotamiei. Aceste mormânturi relevă în cimitirele oraşului. Unii erau înfăşuraţi
multe informaţii legate de ritualurile în covoare şi giulgiuri. În majoritatea
funerare mesopotamiene. În oraşul Ur, cazurilor, unele lucruri ale oamenilor
majoritatea oamenilor erau îngropaţi în îngropaţi se aflau în morminte. Au fost de
morminte familiale sub casă. Copiii erau asemenea descoperite 17 morminte cu

85
obiecte foarte valoroase, şi deci se presupune că aparţineau unor persoane de
rang înalt, posibil regi.

Zigguratele

Zigguratele erau temple uriaşe construite


pentru venerarea zeilor. Erau construite din
lut şi argilă şi aveau trei sau patru secţiuni.
Erau construite foarte înalte, pentru a
rămâne uscate în timpul inundaţiilor. Era
nevoie de munca multor oameni pentru a
construi un ziggurat. Trebuia săpat lutul,
fabricate cărămizile iar aceste cărămizi
trebuiau transportate şi îmbinate. Numai
zigguratul din Ur a rămas în picioare,
deoarece constructorii din epocile mai
târzii au învăţat că arderea cărămizilor le
Ziguratul din Ur, reconstituire va face mai rezistente

Cultura
Muzica şi cântecele despre evenimentele Viaţa era foarte grea
isorice care au ajuns în pentru oamenii obişnuiţi
Muzica şi cântecele cele din urmă la din Mesopotamia antică.
formau o parte importantă arheologii moderni. Mortalitatea infantilă era
din viaţa Mesopotamiei. foarte ridicată, mulţi
Unele cântece erau Jocurile băieţi munceau alături de
închinate zeilor, altele părinţii lor, Iar fetele
descriau evenimente Jocurile erau de asemenea rămâneau acasă, învăţând
importante. Muzica şi foarte îndrăgite, în special gătitul şi având grijă de
cântecele erau destinate în de aristocraţi. Oamenii copiii mai mici. Băieţii
principal aristocraţiei şi obişniţi nu aveau timp de din familiile mai bogate
regilor, dar de ele se jocuri. Un joc pe tablă a aveau posibilitatea să
bucurau şi oamenii fost descoperit într-unul meargă să muncească.
obişniţi, care cântau şi din mormintele din Ur. Femeile aveau dreptul să
dansau în casele lor sau în Nimeni nu ştie cum se deţină proprietăţi, şi,
pieţe. Cântecele se juca, deoarece regulile nu pentru motive întemeiate,
transmiteau din generaţie au fost descoperite. Există să obţină un divorţ.Si
în generaţie, până ce doar sugestii despre cand se casatoreau acestia
cineva le scria. Prin aceste aceasta. isi puneau o statueta
cântece au fost transmise deasupra patului unde
informaţii importante Viaţa de familie dormeau ca sa le poarte de
grija

Agricultura

86
Resursele alimentare din Mesopotamia agricultorilor; adesea recoltele erau
erau relativ abundente datorită celor două distruse, de aceea erau folosite surse
râuri de la care provine numele regiunii, alternative de alimente, precum vaci sau oi.
Tigru şi Eufrat. Deşi solul din apropierea
râurilor era fertil, şi potrivit pentru recolte, Tigru şi Eufrat
porţiunile de pământ aflate la distanţă mai
mare de apă erau aride, şi nelocuibile. Din Cele două râuri care înconjurau
acest motiv, dezvoltarea sistemelor de Mesopotamia antică erau Tigru şi Eufrat.
irigaţii a avut o mare importanţă pentru Aceste două râuri fertilizau solurile aride.
coloniştii Mesopotamiei. Alte inovaţii În plus, întrucât precipitaţiile erau atât de
mesopotamienie sunt controlul apelor prin reduse, apa din râuri reprezenta principala
baraje, şi utilizarea apeductelor. Primii lor sursă de apă. Pentru a evita distrugerea
colonişti ai pământurilor fertile din recoltelor, oamenii irigau culturile ei
Mesopotamia utilizau pluguri de lemn trebuiau aşadar să colecteze şi să
pentru a afâna solul înainte de plantarea controleze apa, cu ajutorul barajelor. Odată
recoltelor, cum ar fi orzul, ceapa, viţa de cu construcţia unui baraj, în special într-ul
vie, napii sau merele. Mesopotamienii au loc mai înalt, apa astfel închisă nu mai
fost unul din primele popoare care au curgea la vale. Acest lucru reprezenta o
produs bere şi vin. Clima adesea instabilă a problemă pentru oraşele din aval, care
Mesopotamiei a pus probleme porneau războaie din aceste motive.

Guvernul
Regii Belşedazar a fost ultimul
rege al Babiloniei. el era
Majoritatea regilor din Mesopotamia antică erau consideraţi fiul lui Nabonidus a cărui
aleşi ai unui zeu, fii ai unui zeu, sau chiar zei. Ei îi ajutau pe soţie era Nictoris, fiica lui
zei conducând statul. Majoritatea regilor se autointitulau Nabucodonosor. Primul
“rege al universului” sau “mare rege”. Un alt nume des rege al primei dinastii din
întâlnit era acela de “păstor”, întrucât regii trebuiau să aibă Ur (aproximativ 2560
grijă de poporul lor. Nabucodonosor a fost cel mai puternic î.Hr.) a fost Mesanepada.
rege din Babilonia. El era considerat fiul zeului Nabu. S-a El a făcut din Ur oraşul
căsătorit cu fiica lui, pentru ca dinastiile medică şi principal al Sumerului
babiloniană să aibă o legătură de familie. Numele lui
Nabucodonosor se traduce prin: Nabo, protejează coroana!

Prima dinastie din Ur aprox. 2563-2387 î.Hr.

2563-2524: Mesannepadda 2447-2423: Elulu

2523-2484: A'annepadda 2422-2387: Balulu

2483-2448: Meskiagnunna

Dinastia din Lagaş aprox. 2494-2342 î.Hr.

2494-2465: Ur-Nanşe 2464-2455: Akurgal

87
2454-2425: Ennatum 2424-2405: Enannatum I

2402-2375: Entemena 2358-2352: Lugal-anda

2374-2365: Enannatum II 2351-2342: Uru-inim-gina

2364-2359: Enentarzi

Dinastia din Uruk aprox. 2340-2316 Dinastia din Akkad aprox. 2334-2154
î.Hr. î.Hr.

2340-2316: Lugal-zaggesi 2334-2279: Sargon

2278-2270: Rimuş

Puterea

Când Asiria a devenit un lucrătorii pentru domniei lui Hammurabi.


imperiu, a fost împărţită construcţia templelor. Era El era cunoscut sub
în mai multe părţi mici, responsabil şi pentru numele de “Legiuitorul”,
numite provincii. Fiecare impunerea legilor. În acest şi în scurt timp Babilonul
purta numele oraşului mod, asirienii au reuşit să a devenit unul dintre cele
principal, ex. Ninive, menţină controlul asupra mai importante oraşe din
Samaria, Damasc şi imperiului lor. Mesopotamia. Mai târziu
Arpad. Fiecare avea un a fost denumit Babilonia,
guvernator propriu, care Deşi Babilonul era un stat însemnând poartă către
avea grijă ca toţi locuitorii relativ mic în perioada zei. A devenit de
să plătească taxele. El sumeriană, el a evoluat asemenea unul dintre
mobiliza soldaţii pentru considerabil în timpul principalele centre
război, şi asigura culturale ale regiunii.

Războiul

Oraşele-state din războaiele au fost purtate mai mult cu ţări străine. Spre
Mesopotamia au purtat exemplu, regele Sargon a cucerit toate oraşele din Sumer,
numeroase războaie între unele oraşe din Mari, iar apoi a început războaie în Siria de
ele, pentru pământ şi nord. Multe palate babiloniene erau decorate cu fresce ale
putere. Se luptau de luptelor victorioase, arătând inamici fugind cu disperare,
asemenea pentru controlul sau ascunzându-se între buruieni. Un rege sumerian,
râurilor, irigaţii, şi pentru Ghilgameş, era considerat două treimi zeu şi o treime om.
locuri din care puteau Aventurile sale, considerate foarte importante, au fost
obţine resurse precum transmise din generaţie în generaţie, fiind considerate foarte
cherestea, piatră şi metale. importante, inclusiv descrieri ale bătăliilor câştigate de
Când au apărut imperiile, acesta.

Legile

88
Regele Hammurabi, aşa cum s-a menţionat mai sus, era foarte cunoscut pentru
legile sale. El a promulgat circa trei sute de legi, care erau aplicate destul de
strict. Printre ele se numără:

• Dacă cineva acuză pe altcineva, • Dacă cineva are o datorie, şi nu


fără să poată aduce vreo dovadă, poate plăti, el se poate vinde pe
acuzatorul va fi omorât. sine, pe soţia sa, pe fiul său şi pe
fiica sa să muncească; după trei ani
• Dacă cineva acuză pe altcineva, şi ei vor fi eliberaţi.
poate dovedi vina acestuia, el va fi
răsplătit cu bani. • Dacă un om dator îşi plăteşte
datoria cu un sclav, iar sclavul este
• Dacă un judecător ia o decizie într- suficient de bun, nu pot exista
un caz, iar apoi se dovedeşte că a obiecţii.
greşit, va fi pus să plătească de
douăsprezece ori cât a impus el • Dacă cineva se căsătoreşte cu o
acuzatului, şi nu i se va permite să femeie, dar nu are niciun fel de
mai judece. relaţii cu aceasta, nu se consideră
căsătorie.
• Dacă cineva fură pe fiul altcuiva,
va fi omorât. • Dacă o soţie are relaţii cu un alt
bărăbat, amândoi vor fi legaţi şi
• Dacă cineva găseşte un sclav aruncaţi în apă, dar soţia poate fi
evadat şi îl returnează iertată de soţul ei şi dăruită regelui
proprietarului, acesta va trebui să ca sclavă.
plătească doi şekeli.
• Dacă un bărbat foloseşte violenţa
• Dacă un hoţ este descoperit în timp asupra soţiei altui bărbat pentru a se
ce fură, va fi omorât. culca cu ea, el va fi omorât, iar
femeia considerată fără vină.
• Dacă cineva nu are suficientă grijă
de un baraj, şi barajul cedează, el • Dacă un bărbat este capturat în
va fi vândut, iar banii obţinuţi vor război, iar femeia părăseşte casa,
înlocui recolta pierdută în timpul deşi este mâncare suficientă, ea va
inundării culturilor. fi aruncată în apă.

• Dacă cineva inundă culturile unui • Dacă un bărăbat este capturat în


vecin, îi va plăti pierderea. război, şi nu există mâncare, femeia
este fără vină dacă părăseşte casa.
• Dacă cineva îşi lasă grădina în
seama unui grădinar, iar acesta îşi • Dacă un soţ părăseşte casa, soţia
face treaba bine timp de patru ani, pleacă în altă casă, iar soţul se
în al cincilea an proprietarul e reîntoarce, soţia nu este obligată să
obligat să ia parte la grădinărit. se reîntoarcă.

• Dacă grădinarul nu şi-a făcut treaba • Dacă un bărbat vrea să se despartă


bine, iar plantele suferă, el va plăti de o femeie care a dat naştere
pierderea în funcţie de producţia copiilor săi, o parte din pământ şi
vecinului. din bani trebuie cedată ei de soţ.

89
Când copiii cresc, ea se poate • Dacă un sclav loveşte un om liber,
recăsători. îi vor fi tăiate urechile.

• Dacă un bărbat vrea să se despartă • Dacă un bărbat loveşte o femeie


de o femeie cu care nu a avut copii, însărcinată, iar aceasta pierde
îi va da înapoi zestrea şi banii pe sarcina, el îi va plăti zece şekeli.
care i-a adus din casa tatălui ei.
• Dacă un constructor construieşte o
• Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar casă, şi o construieşte bine,
acesta creşte în casa părinţilor proprietarul va plăti doi şekeli
adoptivi, părinţii naturali nu pot pentru fiecare suprafaţă a casei.
cere întoarcerea acestuia.
• Dacă, însă, nu reuşeşte, şi casa se
• Dacă cineva loveşte pe altcineva de prăbuşeşte, ucigându-l pe
rang mai înalt, va fi biciuit în proprietar, constructorul va fi
public de şaizeci de ori. omorât.

• Dacă cineva loveşte pe altcineva de • Dacă fiul proprietarului va fi


acelaşi rang, va plăti o mina de aur. omorât, fiul constructorului va fi
ucis.

Arhitectura
Casele Palatele regilor din Mesopotamia erau
clădiri uriaşe, frumos decorate. Majoritatea
Casele oamenilor bogaţi erau foarte mari. zidurilor aveau basoreliefuri sculptate în
Aveau două sau trei etaje, cu un acoperiş fildeş, descriind marile victorii ale
locuibil. Aveau o curte spaţioasă în jurul mesopotamienilor. Aveau de asemenea
casei. În casă existau căteva dormitoare, o mari sculpturi la intrări, pentru a-l proteja
cameră de oaspeţi, o capelă, o bucătărie, o pe rege de demoni şi alte spirite rele.
baie şi un mormânt sub casă. Casele Mobila era de asemenea fabricată în
oamenilor simpli erau mult mai simple, cu principal din fildeş, care era uşor de
doar câteva camere. decorat şi de cioplit. Palatele conţineau de
asemenea mari cantităţi de metale, precum
Palatele bronzul şi aurul. Palatele erau şi centrele
principale ale guvernului

Economia
Existau diferenţe foarte mari din punctul 1 talant = 60 mina = 3600 şekeli = 30 kg
de vedere al banilor şi al averii între de argint
oamenii bogaţi şi oamenii de rând.
Oamenii obişnuiţi depindeau foarte mult de 1 mina = 60 şekeli = 500 grame de argint
recoltele lor, deoarece aveau bani foarte
puţini. Oamenii bogaţi aveau foarte mulţi 1 şekel = 8,333 grame argint
sclavi, şi de obicei aveau foarte mulţi bani.

90
Monedele de argint nu erau din metal pur. era
Aproximativ 87% din materialul monedei

argint!!!

Transporturile
Majoritatea oamenilor din Mesopotamia preferau să călătorească pe apă, şi nu pe uscat,
deoarece era mai convenabil. Ei construiau bărci din stuf, şi le era uşor să meargă şi prin zone
mlăştinoase. Mai târziu, după invenţia roţii, au fost folosite şi carele, în special de către
oamenii înstăriţi

Istoria recentă
• Regiunea a fost apoi ocupată de întreg Imperiul Sasanid.
către Imperiul Persan, fiind Mesopotamia a fost prin urmare
organizată sub forma a două reunită, sub arabi, însă guvernată ca
satrapii, Babilonia în sud, şi Athura două provincii, partea de nord,
în nord. În această perioadă, 500- având capitala la Mosul şi partea de
330 î.Hr., Persia, o naţiune sud având capitala la Bagdad. Mai
vorbitoare a unei limbi indo- târziu, Bagdad a devenit şi capitala
europene a devenit cea mai califatului, şi capitala întregului
importantă putere a lumii. Imperiu Arab până în 1258.
• După cucerirea Persiei de către • Între 1508 şi 1534 d.Hr., persienii
Alexandru cel Mare, satrapiile au au controlat Mesopotamia.
devenit parte a Imperiului Seleucid, • În 1535 d.Hr., turcii otomani au
până la distrugerea sa, de către cucerit Bagdadul. În timpul
Armenia Mare, în 42 î. Hr. Ocupaţiei Imperiului Otoman,
• Cea mai mare parte a Mesopotamia a fost condusă ca trei
Mesopotamiei a devenit apoi o vilayate, sau teritorii, separate:
parte a Imperiului Partian al Mosul, Bagdad, şi Basra, care
Persiei, ce a rezistat până în 224 d. includea şi teritoriul care este astăzi
Hr. Ctesifon a devenit capitala Kuwait.
Imperiului Parthian. Partea de nord- • La sfârşitul Primului război
vest a devenit romană, fiind mondial Mesopotamia a fost
organizată în două provincii, ocupată pentru scurt timp de
Osrhoene şi Mesopotamia britanici, care au organizat
• În timpul Imperiului Persian al guvernul regiunii care este astăzi
Sasanizilor, Mesopotamia a primit Siria şi Irak sub un singur
numele de Del-e Iranshahr conducător haşemit.
însemnând "Inima Iranului", iar • În 1920 a fost creat de către
metropola Ctesifon (pe râul Tigru), britanici statul naţional irakian, cu
a devenit capitala Persiei, deşi se graniţele sale moderne, şi incluzănd
afla în Mesopotamia. şi teritoriul Kuwaitului de astăzi.
• La începutul secolului VII d.Hr., Kuwait, care făcuse parte din
califii Imperiului Arab au ajuns la Provincia Basra în timpul stăpânirii
putere în Damasc şi au anexat otomane, şi-a declarat independenţa
în 1961.

91

Hartă a Mesopotamiei antice

Scrierea cuneiformă pe tăbliţe de lut

Mesopotamienii sunt un foarte bogate şi purtau religioase şi efectua


popor dintre cele mai haine de cea mai bună sacrificii în templul situat
vechi ale omenirii. Ei erau calitate. în vârful turnului.
aşezaţi geografic între Zigguratul era împărţit în
fluviile Tigru şi Eufrat (în Scrierea cuneiformă şapte etaje, deoarece
prezent Irak). Primii sumerienii credeau că zeii
mespotamieni care au trăit Scrisul a fost inventat, coborau din cer în şapte
au fost sumerienii. Ei au probabil, cu aproximativ zile.
inventat scrierea 5000 de ani în urmă. La
cuneiformă, construiau început, ei desenau
ziggurate, au construit imagini, dar apoi acestea
primele oraşe civilizate, s-au transformat în
printre care: Ur,Nippur, simboluri în forma de
Kiş, Babilon, Ninive şi cuie, care sunt denumite
Assur, au făcut primele scriere cuneiformă.
încercări de irigaţii Ziguratul din Ur,
sistematizate în Ziggurate reconstituire
agricultură, au iniţiat
primele schimburi Sumerienii construiau un Sumerienii au fost unul
comerciale cu alte templu în centrul fiecarui dintre popoarele are au
popoare, au făcut oraş-stat. În jurul anului trăit în Mesopotamia.
descoperiri în astrologie şi 2000 î.Hr., templele aveau
astronomie. Fiecare oraş- forma unor turnuri înalte Invenţii
stat îşi avea propriul rege, denumite ziggurate, cum
dar nu a luat niciodată în era acesta din Ur. Regele, Sumerienilor li se atribuie
stăpânire întregul Sumer. care era şi mare preot, descoperirea rotii olarului
Familiile regale erau oficia ceremonii (mai tarziu roata carului)

92
si tehnologia prelucrarii Hrana era simplă, iar
metalelor.descoperirile berea era obţinută din orz. Stindartul din Urca.2600
din necropola regala de la Cultivau cereale, legume BC.
Ur prezinta o mare şi fructe, creşteau
varietate de obiecte animalele (capre, oi, vite). Sumerienii făceau comerţ
metalice din aur si Printr-o munca tenace, în pieţe uriaşe. În jurul
lapislazuli ( o piatra sumerienii au asanat anului 3300 î.Hr.,
pretioasa de culoare mlaştinile şi au construit sumerienii foloseau nişte
albastra intens),dintr-un un sistem ingenios de discuri de lut pentru a
aliaj de aur si argint canale de irigaţii. În cumpăra diferite bunuri.
(electrum) sau din os si cultivare foloseau plugul Aceste îndeletniciri au
lapislazuli. tras de boi, seceri de făcut ca populaţia să
argilă, piatră, aramă sau crească. Astfel au apărut
Modul de viaţă bronz. numeroase oraşe-stat (Ur,
Uruk, Lagaş, Nipur,
Umma). Sumerienii
Ei locuiau în aşezări
bogaţi nu erau nevoiţi să
construite din lut şi
muncească toată ziua, ci
cărămidă arsă. Casele
se relaxau ascultând
erau mici şi în interior
muzică sau jucându-s
existau doar rogojini.

e.

Akkad
a fost un oraş din Mesopotamia centrală, răspândeşte ca limbă diplomatică şi de
situat la cca 50 km sud-vest de Bagdad, administraţie in Orientul Apropiat. Limba
fondat probabil de Sargon I. A devenit sumeriană rămâne limbă de cult a
capitala Imperiului Akkadian. Decade în Mesopotamiei. Apogeu al artei akkadiene
mileniul II î.C. ("Stela Victoriei").

Între 2350-2150 î.C. are loc dominaţia Între 2235-2210 î.C. - domnia lui Shar-
akkadiana in Mesopotamia. Kali-Sharri; decăderea puterii akkadiene;
răscoale ale teritoriilor supuse; începutul
Între anii 2350-2295 î.C. regele Akkadului invaziei pustiitoare a guţilor (triburi de
(stat semitic, din centrul Mesopotamiei, păstori nomazi din Munţii Zagros).
dependent iniţial de Kiş) Sargon I
cucereşte Sumerul, Asiria, Elamul şi Siria, Între 2185-2170 î.C. - domnia lui Shudurul
întemeind un imperiu care se întindea de la (ultimul rege al Akkadului); triburile
Golful Persic la Marea Mediterană. guţilor devin adevăraţii stăpâni ai ţării
Instituie o administraţie centralizată şi o (2150-2060 î.C. - dominaţia guţilor în
armată permanentă (prima cunoscută în Mesopotamia).
istorie).

Între 2272-2235 î.C. - domnia lui Naram-


Sin, care se intitulează "rege ale celor patru
regiuni ale lumii", fiind cel mai important
succesor al lui Sargon. Limba akkadiană se

93
Inscripţia lui Sargon II

Limba sumeriană

a fost vorbită în antichitate în Imperiul religioasă în Mesopotamia până către


Sumerian. Este o limbă izolată deoarece nu sfârşitul primului secol d.Hr.
este înrudită cu nicio altă limbă (nici chiar
cu limbile vorbite în regiunile învecinate: Este una dintre primele limbi (dacă nu
ebraica, akkadiana, babiloniana, asiriana, chiar prima) care şi-a dezvoltat un sistem
toate acestea fiind limbi semitice), deci de scriere (ca. 3200 î.Hr.). Este vorba de
formează singură o familie. scrierea cuneiformă.

Sumeriana s-a vorbit până prin secolul Printre cele mai importante centre ale
XVII (după alţi autori XIX) î.Hr., fiind culturii sumeriene putem enumera: Ur,
treptat înlocuită de akkadiană. Totuşi a mai Uruk, Lagaş, Nippur, Eridu, Girsu.
fost utilizată ca limbă literară, ştiinţifică şi

Limba akkadiană

este o limbă semitică vorbită în perioada Akkadiana a fost una din limbile
antichităţii pe teritoriul Irakului actual. internaţionale de civilizaţie ale lumii
Este cea mai veche limbă semitică atestată, antice.
formând ramura de Nord-Est a acestei
familii.

Existenţa acestei limbi se întinde între


mileniul 3 î.Hr. (poate şi mai înainte) şi
primii ani d.Hr., când a încetat definitiv să
Istoric
fie folosită. Nu a lăsat urmaşi.

La început a coexistat cu sumeriana (în


Babilon), pe care a înlocuit-o, mai întâi
oral şi apoi ca limbă scrisă. De aceea
akkadiana a fost influenţată de sumeriană,
dobândind astfel anumite deosebiri faţă de
celelalte limbi semitice.

După cucerirea persană (593 î.Hr.),


Harta Mesopotamiei antice akkadiana a coexistat cu arameica; cele
două limbi s-au influenţat reciproc. Cu
timpul, arameica a înlocuit-o, mai întâi oral
(secolul IV î.Hr.), apoi ca limbă cultă.

94
După teritoriu şi după perioada istorică avem:

• Akkadiana veche: 2500 - 1950 î.Hr. • Neo-babiloniană/neoasiriană: 1000-


• Vechea babiloniană/akkadiana 600 î.Hr.
veche: 1950 - 1530 • Babiloniana târzie: 600 î.Hr. - 100
• Babilonian/asiriana mijlocie: 1530 - d.Hr.
1000

Sistemul de scriere
Akkadienii foloseau la scriere literele
cuneiforme. După modul cum erau
utilizate de scribi, cuneiformele puteau
reprezenta

• logograme sumeriene
• silabe sumeriene
• silabe akkadiene
• complemente fonetice

Text
akkadian scris cu cuneiforme.

Limba aramaică
este o limbă aproape moartă, vorbită Gamara, o parte din Talmud.
în special în Antichitate. Câteva Aramaica se înrudeşte cu ebraica aşa
capitole din cărţile lui Ezra (4:8 – cum spaniola se aseamană cu
6:18; 7:12-26) şi Daniel (2:4 – 7:28), portugheza. Diferenţele dintre
un verset din cartea lui Ieremia aramaică şi ebraică sunt mai mari
(10:11) şi un cuvânt din Geneză decât acelea dintre dialecte; de aceea
(31:47) sunt scrise în aramaică şi nu cele două sunt privite ca două limbi
în vechea ebraică, ca de altfel şi distincte.

95
Răspândirea aramaicii Aramaica a fost şi limba
folosită de Hristos. Ca
urmare a captivităţii
Locul de baştină al aramaicii a fost Mesopotamia. Triburile
babiloniene, în ultimele
de aramei, caldeii, au locuit fie la sud de Babilon, în jurul
secole ale epocii pre-
oraşului Ur, fie in Mesopotamia Superioară între râul
creştine, iudeii au adoptat
Chebar (Khabur) şi marea cotitură a Eufratului care are
aramaica în locul limbii
zona Haran în centru. Probabil datorită faptului că Avram,
ebraice.
Isac şi Iacov au avut legături cu Haranul, Moise spune că
Iacov a fost "arameu" (Deuteronom 26:5). De acolo din
nordul Mesopotamiei aramaica s-a răspândit către sud, pe Limba maternă
teritoriul întregii Siria de azi. Când cetăţile siriene, a căror a lui Hristos
populaţie vorbea aramaica, au fost distruse de asirieni în
secolul VIII i.Hr., populaţia lor a fost mutată în diferite părţi
În timpul lui Hristos
ale imperiului asirian. Acest fapt a determinat răspândirea
limba maternă a
rapidă a aramaicii, care era tot atât de uşor de învăţat ca şi
populaţiei Palestinei era
cele mai multe dintre celelalte limbi ale vechiului orient
aramaica. Expresiile
apropiat. În final, aramaica a devenit lingua franca, o limbă
aramaice din Noul
internaţională a unei lumi civilizate, şi limba oficială mai
Testament arată clar că
întâi pentru imperiul neo-babilonian şi apoi şi pentru
aceasta era limba folosită
Imperiul Persan.
de Hristos. "Talitha cumi"
(Marcu 5:41),
Secţiunile aramaice ale Bibliei "Ephphatha" (Marcu
7:34) şi "Eloi, Eloi, lama
Motivul pentru care unele părţi ale Bibliei au fost scrise in sabachthani?" (Marcu
aramaică a fost faptul că aramaica a devenit o limbă 15:34) sunt câteva dintre
internatională în timpul imperiului babilonian şi persan. expresiile aramaice
Oficialii care au trăit printre babilonienii vorbitori de folosite de Hristos. În
aramaică, precum Daniel, sau şi cei care lucrau pentru perşi, timpul lui Hristos, în
precum Ezra, au folosit aramaica în vorbire şi scriere la fel sinagogi, Biblia era încă
ca şi limba lor maternă, ebraica. Cartea lui Daniel reflectă citită în limba ebraică,
foarte clar abilităţile lingvistice ale autorului ei. Descrierea însă mulţi oameni, în
experienţei pe care Daniel a avut-o in legătură cu visul lui special femeile, nu o
Nabucadnetar a fost scrisă în prima parte in ebraică, însă înţelegeau. Din această
când ajunge la momentul în care prezintă discursul cauză, cei care citeau în
înteleptilor care vorbeau "aramaica" în faţa împăratului sinagogi au introdus
(Daniel 2:4), el schimbă – probabil fără să-şi dea seama – obiceiul să traducă
limbajul cu cel al acestor oameni şi continuă să scrie astfel scripturile în aramaică.
câteva capitole până se întoarce din nou la limba ebraică. A Mai târziu au apărut
fost un timp când aceste porţiuni aramaice ale cărţilor lui traduceri scrise ale
Daniel şi Ezra au fost considerate o dovadă a scrierii târzii a Vechiului Testament în
acestor cărţi. Însa deoarece numeroase documente aramaice aramaică, numite
din timpul lui Daniel si al lui Ezra au fost descoperite în Targumuri. În perioada
aproape toate locurile vechiului orient apropiat, s-a putut pre-creştină ebraica
demonstra că nu era ceva nepotrivit pentru aceşti oameni să vorbită era deja ieşită din
introducă în cărţile lor documente aramaice, aşa cum a uz şi ea a suferit doar
făcut-o Ezra, sau să relateze evenimente istorice în modificări artificiale; însă
aramaică, aşa cum au facut-o atât Daniel cât şi Ezra. aramaica s-a păstrat ca

96
limbă vorbită până în ziua de azi, şi este încă folosită în comandant militar al
anumite zone mici ale Orientului apropiat, unde este armatei romane, a apelat
cunoscută sub numele de siriacă. la ajutorul lui Hristos
pentru a-şi vindeca fata
Patimile lui Iisus bolnavă. Sunt semnele că
religia lui Iisus Hristos
avea să devină în scurtă
În filmul "Patimile lui Iisus" regizat de Mel Gibson, toate
vreme una universală. De
replicile actorilor sunt rostite în limbile aramaică şi latină, şi
altfel capitala creştinătăţii
nu în limba engleză. În viziunea regizorală extrem de
va deveni la scurtă vreme
contestată pentru violenţa ei, Gibson îl pune pe Iisus să
Roma, iar Vaticanul, situat
converseze cu guvernatorul roman Pilat din Pont direct în
în apropiere, va deveni
limba latină. De altfel soţia acestuia avea să devină una
"Mecca" sa.
dintre primele creştine, după ce Iisus i-a apărut cu o seară
înaintea execuţiei sale într-un vis, iar centurionul, un

Imperiul Akkadian
Sinii devin eroi ai epopeilor babiloniene, Triburi semite de păstori nomazi pătrund în
hurite şi hitite. După moartea ultimului prima jumătate a mileniului III î.Hr, din
rege al dinastiei, Sar-Kali-Sarii, imperiul se stepele Arabiei în Mesopotamia centrală.
prăbuşeşte ca urmare a răscoalei interne şi Limba akkadiană este cel mai vechi idoim
a atacurilor guţilor, un popor de păstori semitic atestat; ea adoptă la mijlocul
nomazi coborâţi din Munţii Zagros, care mileniului III î.Hr, scrierea cuneiformă,
ocupă pentru un secol cea mai mare parte a devenită limbă internaţională în comerţ,
Mesopotamiei. cultură, diplomaţie. La începutul
mileniului II î.Hr, limba avea 2 dialecte
Akkadienii principale: babiloneană şi asiriană. Din anii
500 î.Hr, rămâne limba ştiinţelor si a
religiei

Scrierea cuneiformă
(din limba franceză: semnificând "a scrie prin cuneiforme şi până la un
cunéiforme) este printre pictare", provenit în limba anumit punct, a
primele forme de expersie română din franceză, hieroglifelor scrierii
scrisă din lume. Scrisul a pictogramme, este un Egiptului antic, care
fost inventat, probabil, cu simbol, desen sau un şir utilizează desene, semne
aproximativ 5000 de ani de desene simbolice, fonetice şi rime
in urmă, şi consistă din sugestive, prin care sunt determinante.
cuie săpate în piatră sau redate concepte, obiecte,
imprimate pe tăbliţe de activităţi, locuri şi idei în Sistemele de scriere
argilă, folosit de unele unele sisteme de scriere. timpurii erau bazate pe
popoare orientale antice. pictograme, care erau
Pictografia este o formă abstractizări inspirate de
Pictogramă, pictograme, de scriere în care ideile formele unor lucruri,
cuvânt compus provenit sunt transmise prin obiecte şi fiinţe reale, la
din picto şi graphein, desene. Este baza scrierii care se adăugau

97
ideograme, desene care 7.000 de ani, dezvoltându- anumite culturi non-
reprezentau concepte şi se ulterior în sisteme de literale din Africa, cele
idei. Astfel de sisteme de scriere logografice, acum două Americi şi Oceania.
scriere au început să apară circa 4.000 de ani. Pictogramele sunt adesea
în culturile timpurii de pe Pictogramele sunt încă folosite ca simboluri
teritoriul de azi al Chinei, folosite ca mijloc major primare în multe din
datate aproximativ acum de comunicare scrisă în culturile contemporane.

98

You might also like