Motto: "Omenirea este un amestec ciudat de sori si pietre de o varietate atat de

infinita incat nu mai stim unde un om inceteaza sa mai fie piatra si devine
soare. Nu stim nici macar daca sorii au fost creati pentru nevoia pietrelor de a fi
incalzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a raspandi caldura. Stim numai
ca, sori ori pietre, suntem cu totii fara rost in lume de indata ce ramanem unii
fara ceilalti." (Panait Istrati)

Jorge Luis Borges - Dupa un anumit timp

"Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe
cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...ca
sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si
accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate
drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur
pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc
insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata
a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si
impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata
ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul
invata si invata ... si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca
mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel
care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate
aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de
aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge
sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta
pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu
timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa
faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a
ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit
grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi
intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei
plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta
traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai
devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind
sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa
cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci
momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti
fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum
s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa
spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul..."

Pablo Neruda - Moare putin...

"Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu
vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune
un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe
"i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa
surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca
certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata
sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin
cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam
moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare
decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti

stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta
varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca
va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi..."

Gabriel Garcia Marquez - Daca...

“Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decât o papusa de cârpa si mi- ar oferi în dar o
bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gândesc, desi în definitiv as putea sa gândesc tot
ce spun. As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curând pentru
ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult, de-abia acum înteleg ca
pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge în
timp ce altii ar sta pe loc, as ramâne treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta în timp ce altii
ar vorbi si, doamne, cum m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-
ar omeni cu o farâma de viata, m-ar împinge de la spate în bataia soarelui, acoperindu-mi cu
razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub
de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un
poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile
mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne,
daca as putea primi o farâma de viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun
oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai
mult si as trai îndragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cât de mult gresesc atunci când cred ca
nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrânesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai
pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa
sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as învata ca moartea nu vine o data cu vârsta, ci o data
cu uitarea. În fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri...Am învatat ca toata lumea vrea
sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele
abrupte spre vârf. Am învatat ca ori de câte ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru
prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strâns pentru totdeauna. Am învatat ca doar un om
are dreptul sa se mire când vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa întinda mâna sa-l ajute sa
se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le învat de la voi, desi, realmente,
multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci când ma vor pune la pastrare în acea cutie eu voi
fi murit deja. ”