Professional Documents
Culture Documents
I. Abordările psihodinamice
II. Abordările comportamentale
III. Abordările umaniste sau experienţiale
I. ABORDĂRILE PSIHODINAMICE
1
-au drept sursa modelul clasic al psihanalizei
adeptii : A. Adler, C. Jung, K Horney, H. Sullivan
A. Alder considera că depăşirea propriului sentiment de inferioritate constituie principalul conflict al
omului. Scopul individului nu este altul decât punerea în valoare a potenţialului propriu, în depăşirea
stării de inferioritate din copilărie. În consecinţă, cauzele comportamentelor indezirabile sunt în viitor şi
nu în trecutul individului.
C.Jung susţine că la baza acţiunilor omului se află nu numai propria lui experienţă ci şi aceea a
comunităţii în care trăieşte.
2
- au apărut ca reacţie la terapiile psihodinamice, fundamentându-se pe tezele orientării behavioriste
(comportamentale). Consilierea de tip comportamental este un proces de învăţare. Modificarea directă a
comportamentului unui individ provoacă schimbări la nivelul atitudinilor şi sentimentelor.
Fiecare persoană dispune de un potenţial psihofizic atât pentru gândirea raţională cât şi pentru
cea iraţională. Altfel spus, subiectul are tendinţa biologică şi culturală de a greşi şi de a-şi crea probleme.
În acelaşi timp, oamenii au capacitatea de a-şi transmite sau comunica atitudini şi comportamente
nevrotice. Aceste comportamente, considera iniţiatorul aceste abordări A. Ellis, pot fi eludate printr-o
activitate de consiliere activ-directivă de scurtă durată (5-15 şedinţe). Consilierul trebuie să ajute clientul
3
în acceptarea faptului că este imperfect, că poate face greşeli şi în demersul de reîndoctrinare cu
diferite valori, convingeri şi idei.
Consilierea raţional-emotivă operează cu paradigma A-B-C.
• se referă la evenimentele din viaţa consiliatului ;
• se referă la ceea ce gândeşte subiectul despre evenimentul respectiv ;
• se referă la sentimentele şi comportamentele persoanei ca rezultat al lui B.
Atunci când există o consecinţă C, încărcată emoţional, ce urmează unui eveniment A, acest fapt
activator apare ca fiind cauza acelei consecinţe (C). În realitate, consecinţele emoţionale şi
comportamentale (C) sunt generate de B, adică de gândurile şi convingerile iraţionale ale individului.
Clientul este învăţat cum să lupte împotriva convingerilor iraţionale prin contraargumente sau dispute
(D). Sentimentele de auto-ajutorare şi comportamentele sănătoase sunt consecinţa conştientizării
consiliatul a stării în care se află (etapa efectelor -E).
Consilierul de tip RET foloseşte, în relaţiile psihoterapeutice, tehnica argumentării. În derularea
consilierii specialistul trebuie să parcurgă următorii paşi :
• Clientul trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate a tratamentului ;
• Descoperirea şi evaluarea, de către consiliat, a gândurilor şi convingerilor iraţionale prin reflectarea
asupra unor maxime, de exemplu ("Modul în care te simţi şi te comporţi este determinat, în mare
măsură, de felul în care gândeşti şi nu de ceea ce ţi se întâmplă sau de acţiunile celor din jur. ").
• Consilierul solicită subiectului rezolvarea unor sarcini/teme pentru acasă ; de exemplu, să acorde 15-
30 minute pentru identificarea gândurilor iraţionale după modelul A-B-C.
• Consiliatul trebuie să acţioneze concret pentru a schimba modul negativ de gândire (de pildă, să-şi
acorde recompense şi sancţiuni, să se axeze pe activităţi dezirabile, etc).
• Consilierul ajută clientul în combaterea rezistenţelor rezultate din gândirea iraţională şi din temerile
nerealiste sau nejustificate.
3. Abordarea cognitiv-comportamentală
4
Tehnica imaginaţiei dirijate sau a jocului dramatic pentru a-l determina pe subiect să retrăiască
o experinţă emoţională.
Tehnica modificărilor de dispoziţie în cursul unei şedinţe de consiliere, deoarece fluctuaţiile de
dispoziţie pot fi utile pentru declanşarea automată a gândurilor subiectului.
Tehnica determinării semnificaţiei unui eveniment.
• Metode şi tehnici de modificare a gândurilor şi comportamentelor negative :
Raţionalizarea- consilerul explică ce relaţie se stabileşte între cogniţie, afectivitate şi conduită.
Distragerea- poate fi realizată prin concentrarea consiliatului asupra conţinutului unei
conversaţii şi nu asupra stării proprii în scopul exercitării unui control direct şi imediat asupra
simptomului.
Furnizarea unor informaţii cu privire la mecanismele anxietăţii.
Programarea activităţilor- subiectul evaluează, sub aspect afectiv, pe o scară de la 0-100,
activităţile pe care le desfăşoară, iar consilierul oferă o listă de principii ale planificării timpului.
Verificarea veridicităţii gândurilor negative automate - consilierul şi clientul identifică soluţii
raţionale de înlocuire a gândurilor negative automate
- se bazează pe dezvoltarea unei filosofii pozitive a educaţiei, pe implementarea unui stil de viaţă
constructiv, responsabil.
Conceptele fundamentale în Reality Therapy sunt: comportamentul responsabil şi nevoia de
identitate.
În structurarea comportamentului responsabil individul trebuie să respecte cei trei R :
• Realitatea (Reality) ;
• Corectitudinea (Right) ;
• Responsabilitatea (Responsability).
Comportamentul responsabil este sinonim cu sănătatea mintală, iar motivele inconştiente individuale
nu reprezintă o scuză a stării subiectului. Individul trebuie să conştientizeze şi să înţeleagă că trecutul nu
poate fi reeditat în mod practic şi că importante sunt încercările lui de reuşită actuale şi intenţiile privind
viitorul. Nevoia de identitate ale Eului persoanei se dobândeşte în interacţiune cu Altul generalizat şi se
reflectă în sistemul de valori, în status-ul socio-economic şi în filosofia fiecărui individ.
Iniţiatorul consilierii centrate pe realitate, W.Glasser, a stabilit câteva principii de bază :
• Implicarea personală a consilierului prin crearea unei atmosfere încurajatoare, călduroase şi
tonifiante ;
• Focalizarea activităţii de consiliere pe comportamentul prezent şi mai puţin pe sentimentele
clientului ;
• Evaluarea, de către consiliat, a propriului comportament ;
• Asistarea clientului în planificarea unui comportament responsabil ;
• Refuzul oricărei motivaţii a greşelii sau a lipsei de performanţă ;
• Eliminarea pedepsei pentru eşecurile clientului ;
• Focalizarea pe atitudini pozitive ;
• Controlul percepţiilor ;
• Rezolvarea conflictelor.
5
Scop fundamental : constientizarea maximala a propriului eu sau atingerea unui nivel superior de
constiinta, contracararea alienarii.
1. Abordarea existenţialistă
În opinia existenţialiştilor, omul fiinţează în lume, se manifestă liber şi spontan, creativ şi natural.
Nu există boală psihică ci doar situaţii problematice, impasuri existenţiale. Anxietatea, panica şi
sentimentul de culpabilitate apar datorită subestimării propriei persoane dar şi neacceptării condiţiei
umane.
Din această perspectivă, acţiunea de descoperire a sinelui presupune atât forţe interne cât şi forţe
externe, ce direcţionează comportamentul uman. În viziunea lui R.May scopurile analizei existenţiale
sunt:
• Conştientizarea propriilor probleme şi actualizarea potenţialului energetic latent ;
• Eliminarea disconfortului generat de impasul existenţial în care se află individul şi maturizarea
personalitătii;
• Obţierea unei imagini de sine autetice, ceea ce duce la clarificarea identităţii personale şi
armonizarea relaţională;
• Acceptarea de sine şi eliminarea conflictelor intrapsihice;
• Modificarea şi metamorfozarea comportamentului neautentic;
• Rezolvarea crizei existenţiale în care se află subiectul şi conştientizarea autodeterminării
destinului său;
• Autodesăvârşirea personală, dezvoltarea autenticităţii, spontaneităţii şi creativităţii, ceea ce
conduce la reconstrucţia fiinţei umane.
Fondatorul abordării non-directive a consilierii este Carl Rogers. În viziunea lui Rogers non-
directivismul consilierului constă în abţinerea de la judecată evaluantă şi nu în absenţa judecăţii.
Scopul asistenţei psihologice centrate pe persoană este ajutarea consiliatului în a se accepta pe sine.
Caracteristicile definitorii ale acestei abordări sunt :
• Acordă o mai mare autonomie şi independenţă individului ;
• Se centrează pe factorii de natură emoţională şi nu pe cei cognitivi ;
• Acordă o atenţie mai mare evenimentelor actuale decât celor din istoria individului ;
• Relaţia psihoterapeutică este considerată o experienţă evolutivă.
C. Rogers, menţionează câteva condiţii esenţiale ce asigură succesul activităţii de consiliere :
• Existenţa a două persoane în contact ;
• Înţelegerea empatică a consilierului ;
• Consilierul trebuie să manifeste, în mod discret, consideraţie pozitivă necondiţionată faţă de client.
Procesul de consiliere parcurge trei etape :
• Persoana solicită ajutorul consilierului. În această etapă consilierul trebuie să încurajeze clientul în
exprimarea sentimentelor asociate problemei, sentimente ce sunt de regulă negative. Consilierul nu
critică clientul şi nu îl întrerupe în timp ce vorbeşte.
• Exprimarea de către client a primelor sentimente pozitive. Consilierul nu face aprecieri de valoare în
raport cu sentimentele exprimate de către subiect, acesta din urmă înţelegând că ambivalenţa este o
parte a condiţiei umane şi că trebuie să se accepte aşa cum este.
• Clientul ajunge la cunoaşterea de sine şi la înţelegerea eului.
Relaţia terapeutică trebuie să respecte următoarele condiţii de bază :
6
• Consiliatul este responsabil pentru el însuşi ;
• Clentul doreşte schimbarea în sens pozitiv ;
• Consilierul trebuie să stabilească o atmosferă caldă şi permisivă ;
• Consilierul nu stabileşte o limită a atitudinilor, ci numai a comportamentelor ;
• Consilierul utilizează doar tehnici care conduc clientul la o înţelegere profundă a propriilor
atitudini şi stări emoţionale .
Tehnicile de consiliere utilizate în terapia centrată pe persoană sunt :
• Ascultarea activă ;
• Tehnici de reflectare (repetiţia ecou, repetiţia pe alt ton, amplificarea) ;
• Tehnicile de reformulare ;
• Tehnicile de deschidere.
3. Abordarea gestaltistă
7
- tehnicile de diminuare şi integrare urmăresc neutralizarea ancorării subiectului în vechile sale
tipare de gândire care îl împiedică să găsească alternative posibile ;
- tehnica metapoziţiilor este utilizată în vederea restucturării setului cognitiv în relaţiile cu
polarităţile ; subiectul este antrenat într-un proces de autoconştientizare a naturii conflictului dintre
polarităţile sale şi de autodescoperire a strategiei de integrare a polarităţilor, adică de rezolvare a
conflictului ;
- tehnica autodezvoltării consilierului se referă la dezvăluirea de către acesta a acelor experienţe ce
vor avea un rol facilitator şi catalizator pentru munca de conştientizare a clientului.