Anorexia si bulimia (tulburarile de alimentatie)

Anorexia - lipsa poftei de mancare (inapetenta), se poate manifesta la toate alimentele sau poate fi selectiva (ex.: aversiunea pentru carne in cancerele digestive). Anorexia poate fi adevarata (datorata unei boli) sau falsa (din afectiunile psihice) - anorexia nervoasa. Anorexia se intalneste intr-o serie intreaga de suferinte: boli ale stomacului (gastrite cronice, cancerul gastric), ficatului si cailor biliare, in boli endocrine (insuficienta hipofizara Simmonds, boala lui Addison), in perioada febrila a bolilor infectioase acute, tuberculoza pulmonara, intoxicatii exogene (alcoolismul cronic, abuzul de medicamente) sau endogene (azotemie, uremie, acidoza diabetica). Dintre bolile stomacului, gastritele si cancerul gastric evolueaza frecvent cu anorexie. Dimpotriva, pofta de mancare este pastrata in ulcerul gastric si duodenal necomplicat. In cancerul gastric se manifesta uneori ceea ce se numeste anorexie selectiva in cadrul careia bolnavul pierde complet pofta de mancare pentru anumite alimente (carne, grasimi, uneori paine), in timp ce pentru restul alimentelor apetitul este pastrat. In fazele avansate ale bolii anorexia este un simptom permanent si progresiv. Bulimia inseamana ingestia de alimente in cantitati foarte mari, ce depasesc nevoile organismului intrun timp scurt urmata apoi de remuscari si provocarea de varsaturi sau administrarea de laxative pentru a elimina alimentele ingerate. Este o boala nervoasa. Semne si simptome generale ale anorexiei nervoase si bulimiei nervoase 1. Pierderi excesive in greutate intr-o perioada de timp relativ scurta; 2. Obsesie in ceea ce priveste greutatea corporala, cu toate ca aceasta este cu mult sub greutatatea corporala normala; 3. Obsesie pentru caloriile si grasimile acumulate in fiecare zi si din orice produs alimentar; 4. Obsesie pentru a face exercitii fizice in continuu; 5. Alegerea unor haine lungi si largi pentru a ascunde forma corpului; 6. Plimbari frecvente la toaleta dupa masa (uneori cu apa trasa pentru a acoperi sunetul vomei); 7. Restrictionari vizibile de alimente si infometare; 8. Administrarea unor medicamente pentru slabit, laxative sau clismele; 9. Izolarea si frica de a manca in prezenta altor persoane; 10. Un ritual neobisnuit de a manca, de exemplu schimbarea locului alimentelor din farfurie pentru a parea consumate o parte din ele; maruntirea alimentelor; mestecarea si aruncarea alimetelor, evitanduse astfel inghitirea lor; scaparea subtila a alimentelor intr-un servetel pentru a fi aruncat mai tarziu; 11. Punerea alimentelor in locuri ciudate (debara, dulap, valiza, sub pat) pentru a evita consumul lor (anorexicii) sau pentru a le manca la o ora tarzie (bulimicii); 12. Aruncarea alimetelor neconsumate in toaleta; 13. Pastrarea unui jurnal al alimentelor consumate; 14. Vizitarea unor site-uri care promoveaza un regim de slabire nesanatos; 15. Lecturarea cartilor despre cure de slabire si probleme de alimentatie; 16. Caderea parului, paloarea sau pierderea vitalitatii pielii; 17. Ameteli si dureri de cap; 18. Lipsa respectul de sine; sentiment de inutilitate; subaprecierea; nevoia de integrare si acceptare intrun grup social; 19. Sensibilitate la temperaturi scazute; 20. Tensiune arteriala scazuta;

21. Incetarea ciclului menstrual de cateva luni; 22. Constipatie sau incontinenta; 23. Vanatai sau bataturi la incheieturile degetelor; ochi rosii; 24. Obsesie pentru perfectiune; 25. Pierderea apetitului sexual; 26. Stari emotionale oscilatorii; depresie; oboseala permanenta; 27. Insomnii sau obiceiul de a dormi putin. Comportamentele alimentare anormale sunt cauzate de obicei de o combinatie de factori, care includ: - norme sociale care favorizeaza caractere delicate; - personalitatea vulnerabila; - distorisiuni ale perceptiei; - supraevaluarea beneficiilor cresterii sau scaderii in greutate sau modificarii formei; - regimul alimentar, in special la varste critice. Potentialele complicatii includ: - tulburari electrolitice (ale magneziului, calciului, potasiului, etc); - suicidul in cazul bolnavilor depresivi; - moartea datorita malnutritiei severe. Primele posibile manifestari includ: - scaderea in greutate, datorita infometarii sau exercitiilor fizice in exces; - amenoreea (lipsa menstruatiei); - scaderea apetitului sexual; - dureri abdominale; - distensia abdominala (marirea in volum a abdomenului); - malnutritia (o forma severa de scaderea in greutate); - tulburarile electrolitice; - pierderea smaltului dintilor datorita varsaturilor repetate; - esofagita; - subtierea firelor de par (asemanator cu puful de pe capul sugarilor); - fracturi datorate unor traumatisme minore din cauza scaderii densitatii osoase; - folosirea laxativelor, diureticelor. Primele semne de laborator sau radiologice ale tulburarilor alimentare includ: - alcaloza metabolica (scaderea aciditatii normale) datorita varsaturilor repetate; - hipokaliemia datorita varsaturilor repetate si abuzului de laxative sau diuretice; - anemia (scaderea hemoglobinei in sange); - malnutritia; - scaderea nivelului de estrogen (hormon feminin); - scaderea nivelului de testosteron (hormon masculin); - scaderea nivelului de hormon eliberator de gonadontropina; - scaderea nivelului de gonadotropina (hormon feminin) - hiperprolactinemia (hormon feminin cu rol in lactatie), care poate duce la infertilitate;

Anorexia nervoasa

Cauzele variaza de la o persoana la alta, insa toti anorexicii reactioneaza la factorii interni si externi, precum stresul, anxietatea, tristetea sau senzatia de pierdere a controlului asupra propriei vieti. Majoritatea persoanelor cu probleme de alimentatie nu au respect de sine si tanjesc dupa integrare si acceptare intr-un grup social. O alta parte considera ca nu merita sa se bucure de placerile vietii si, prin urmare se priveaza de placerea de a manca. Prin urmare, anorexia nu este doar o problema de alimentatie sau o obsesie a kilogramelor in plus, ci este si o tentativa de a folosi aceste mijloace pentru rezolvarea diferitelor problemelor emotionale. Consecintele medicale Exista multe riscuri la care se expun aceste persoane anorexice. Printre acestea se numara: densitate osoasa mai redusa, pierderi de minerale, temperatura scazuta a corpului, batai neregulate ale inimii, dezvoltare anormala a corpului, osteoporoza si bulimie nervoasa. Incetarea ciclului menstrual este prezent in cazul tinerelor care sufera de anorexie. De asemenea, pielea uscata, calvitia, pilozitatea excesiva pe toata suprafata corpului, senzatia de frig sunt cateva dintre consecintele acestei probleme. Persoanele anorexice intampina greutati in concentrare. Anorexia si sarcina Pentru a avea un copil sanatos, o femeie insarcinata trebuie sa castige in greutate intre 10 si 15 kilograme in perioada sarcinii. De aceea la femeile anorexice exista mari probleme in purtarea sarcinii pana la sfarsitul termenului. Ciclul menstrual neregulat si densitatea osoasa redusa constituie o adevarata dificultate in purtarea sarcinii. De regula, femeile cu probleme de alimentatie sunt predispuse la avorturi spontane si nasteri premature, ceea ce le poate periclita viata lor si a copilului. Simptome Pacientii emaciati (slabirea excesiva din ultimul stadiu al bolii) au anumite semne caracteristice care includ: - hipotensiunea arteriala; - bradicardia (scaderea numarului batailor inimii pe minut); - scaderea temperaturii bazale a organismului; - pierderea tesutului gras intrabdominal (care protejeaza organele interne) si subcutanat; - pierderea masei musculare. Investigatii de laborator Radiografiile si analizele de laborator releva: - osteoporoza ; - tulburari nervoase; - grade variabile de anemie; - disfunctii endocrine (nivelurile serice de gonadotropine, hormoni steroizi si tiroidieni sunt scazute) - cresterea nivelurilor serice de cortizol si de hormon somatotrop (hormonul de crestere) Tratament Cei mai multi dintre pacientii care intrunesc toate criteriile pentru anorexia nervoasa trebuie tratati intraspitalicesc pentru mai multe saptamani sau luni. Initial, sunt stabilizati din punct de vedere medical, dupa care este inceputa reabilitarea nutritionala. Cea mai buna metoda de a-i hrani este de a-i convinge sa accepte anumite alimente sanatoase, recomandate de medicul specialist, cu promisiunea ca nu li se va permite sa creasca in greutate. Alimentarea poate determina dureri abdominale si edeme periferice usoare (umflarea usoara in principal a membrelor superioare sau inferioare) datorita diversificarii alimentelor. In rare cazuri, apare distensia stomacului

(cresterea volumului stomacului). Reabilitarea nutritionala este doar preludiul tratamentului final. Modificarile de la nivelul sistemul nervos central ii determina pe pacienti sa vada diferit aspectul exterior al organismlui si necesitatile nutritionale si sa inteleaga ca boala a preluat controlul asupra vietii lor. Tratamentul este indreptat, de asemenea, spre identificarea si tratarea tulburarilor coexistente, care includ tulburarile de dispozitie, anxietatea, tulburarile de personalitate si abuzul de alcool sau alte substante. Dupa ce greutatea pacientilor este readusa la o limita sanatoasa, antrenarea intensiva intr-un model de viata sanatos consolideaza eficienta tratamentului. Tratamentul pacientilor cu varsta sub 18 ani are succes doar daca este inclusa intreaga familie. Perioada de convalescenta (perioada de recuperare completa) dureaza de obicei 2-3 ani si include tratamentul individual, al grupului sau al familiei. Rata de mortalitate a anorexiei nervoase este de aproximativ 18% in primul rand datorita complicatiilor medicale si suicidului. Cei mai multi pacienti care supravietuiesc, fac progrese de obicei, dar acestea apar dupa o perioada lunga de timp de la ani pana la decade. Tulburarile psihiatrice coexistente, in special tulburarile de dispozitie, de personalitate si abuzul de substante, necesita cel mai mult timp si sunt cele mai dificil de tratat. Mortalitatea poate fi redusa prin stabilizarea medicala prompta a scaderii in greutate si a hipokaliemiei (hipopotasemiei) si prin recunoasterea si tratamentul tulburarilor depresive aparute concomitent (in 30-50% din cazuri). Din fericire, cu un tratament eficient (acut si de prevenire a recaderii), aceasta suferinta este curabila, nu doar ameliorabila.

Bulimia nervoasa
Bulimia nervoasa reprezinta un sindrom care include 2 elemente: - aportul alimentar excesiv; - autoprovocarea varsaturilor si abuzul de laxative (sau alte metode pentru a scadea in greutate). Criteriile de diagnostic a bulimiei nervoase sunt: - exces alimentar timp de 3 luni in medie; - exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii fizice excesive pentru a evita cresterea in greutate; - teama irationala de a creste in greutate; - greutate normala sau crescuta; - perceptia distorsionata a aspectului exterior. Aproximativ 20% nu isi autoprovoaca varsaturi sau nu abuzeaza de laxative si diuretice, dar dupa perioada de exces alimentar urmeaza o perioada de infometare. Un criteriu caracteristic pentru bulimie sunt episoadele de exces alimentar (in medie de doua ori pe saptamana timp de 3 luni) in timpul carora pacientii simt ca nu isi pot controla aportul alimentar. Purgatia (excesul de laxative sau diuretice) nu este esentiala pentru diagnostic, dar apare in 80% din cazuri. Termenul de "nervoasa" a fost adaugat de curand la numele bolii pentru a accentua caracteristicele comune cu ale anorexiei nervoase, in primul rand preocuparea excesiva asupra scaderii in greutate si teama morbida de crestere in greutate. Pacientii cu bulimie pot avea o greutate scazuta, normala sau crescuta, greutatea normala fiind cea mai frecventa. Diagnosticul anorexiei nervoase ia locul celui de bulimie, in cazul in care, greutatea este mai putin de 85% fata de normal. La fel ca si anorexia nervoasa, bulimia nervoasa incepe printr-un regim alimentar. Acestia se indreapta mai degraba spre bulimie decat spre anorexie, atunci cand foamea invinge incercarile lor de restrictie a alimentatiei si ei incep sa manance excesiv, aceasta actiune nefiind prin ea insasi anormala dupa o perioada de deprivare alimentara

atunci cand este pus in fata unei mese bogate. Tulburarile clinice apar atunci cand teama morbida de crestere in greutate se consolideaza si pacientii sufera psihologic din acest motiv sau cand apar complicatiile medicale dupa episoadele de abuz alimentar urmate de purgatie, si in special atunci cand abuzul alimentar este determinat de suferintele emotionale, mai mult decat de foame. Abuzul alimentar este sustinut de restrictionarea meselor din timpul zilei (de exemplu lipsa micului dejun, iar pranzul consta intr-o salata) astfel ca apetitul este inhibat pana dupa masa sau chiar pana seara tarziu, cele mai frecvente momente in care se desfasoara abuzul alimentar. In cazurile extreme, pacientii consuma intre 10.000 si 30.000 de calori pe zi. Viata sociala a bolnavilor este organizata, tintita asupra acestor abuzuri alimentare secrete si asupra episoadelor de purgatie, care necesita momente programate de plecari si reveniri. Intr-o minoritate substantiala de pacienti, comportamentul bulimic este o parte a comportamentului anormal, impulsiv, care include, de asemenea, abuzul de bauturi alcoolice, de droguri, promiscuitate sexuala si furturi. Bulimia poate debuta la orice varsta, incepand de la varsta de scolar pana la varsta de 50 de ani, cu varful incidentei putin mai ridicat decat al anorexiei nervoase, si anume intre 18 si 20 de ani. Jumatate din pacienti cu bulimie au suferit anterior de anorexie nervoasa sau au avut un episod asemanator anorexiei. Bulimia poate alterna cu anorexia cu repetabilitate neregulata timp de mai multe decade. Bulimia are diverse complicatii: - tulburarile gastrice nespecifice (legate de golirea intarziata a stomacului dupa alimentare); - tulburarile ale tranzitului intestinal (tranzit intestinal intarziat, constipatie); - regurgitarea alimentara repetata (ascensiunea alimentelor si secretiilor gastrice din stomac in esofag); - alcaloza hipokaliemica sistemica; - afectarea renala - convulsii. Tulburarile gastrice si ale tranzitului intestinal pot determina distensia abdomenului (marirea in volum) care agraveaza perceptia distorsionata a marimii organismului si augmenteaza dorinta de purgatie. Regurgitarile alimentare repetate erodeaza smaltul de pe fata linguala a dintilor (fata interna). Alcaloza hipokaliemica duce la aparitia aritmiilor cardiace. In cazul in care bolnavii folosesc pentru a isi provoca varsaturile, tinctura de Ipeca, emetina continuta de aceasta poate determina afectare miocardica, similara cu o miocardita virala. Cele mai multe decese in randul pacientilor de bulimie se datoreaza aritmiilor sau suicidului. Chiar si dupa succesul tratamentului psihologic in a stopa abuzul alimentar urmat de purgatie, pacientii pot avea o boala esofagiana de reflux (regurgitarea) care poate provoaca varsaturi involuntare timp de mai multi ani. Tratament Dupa stabilirea diagnosticului si tratamentul initial, multi pacienti cu bulimie nervoasa pot fi tratati in continuare ambulatoriu odata ce gradat, scad frecventa si severitatea episoadelor de abuz alimentar si de purgatie. Insa, unora dintre pacienti trebuie sa le fie intrerupte brusc aceste comportamente in timpul spitalizarii, in special in cazurile severe si greu de tratat sau acompaniate de planuri de suicid sau in cazurile cu complicatii medicale. Pacientii bulimici sunt, de obicei, surprinsi si usurati de descoperirea faptului ca 3 mese pe zi in cantitati moderate nu determina cresterea in greutate, asa cum se temeau. Dupa ce episoadele de abuz alimentar si de purgatie au fost intrerupte si toate complicatiile medicale tratate, tinta tratamentului este inhibarea pe termen lung a acestor comportamente cu ajutorul terapiei cognitive si comportamentale. La fel ca si in tratamentul anorexiei nervoase, medicul trebuie sa recunoasca tulburarile psihiatrice coexistente. In aproximativ 50% dintre cazurile de bulimie, medicamentele antidepresive sunt eficiente.

Exercitiile fizice moderate sunt de ajutor, atat in ameliorarea stresului cat si in promovarea unei stari de sanatate. Atata psihoterapia cognitiva cat si cea interpersonala au efecte mult mai benefice semnificative si de mai lunga durata decat terapia antidepresiva singura. Aceasta afectiune are o evolutie favorabila daca este tratata cu rigurozitate.