BETOANE HIDROTEHNICE

Betoanele hidrotehnice sunt acele betoane care se gasesc in contact permanent sau periodic cu apa si care asigura constructiilor durabilitatea in astfel de conditii. Clasificari: 1. Dupa pozitia lor fata de nivelul apei: - Beton permanent sub apa; - Beton in zona de variatie a nivelului apei; - Beton deasupra zonei de variatie a nivelului apei. 2. Dupa masivitatea constructiei: - Beton nemasiv; - Beton masiv. 3. Dupa pozitia betonului in raport cu fetele exterioare ale constructiilor: - Beton in zona exterioara (parament); - Beton in zona interioara. 4. Dupa presiunea apei: - Beton supus la presiunea apei; - Beton nesupus la presiunea apei. Betonul constructiilor hidrotehnice este supus unor conditii speciale de exploatare, de aceea asigurarea durabilitatii acestuia se realizeaza prin compozitia si punerea sa in lucrare dupa anumite reguli. Betonul aflat permanent sub apa este necesar sa fie impermeabil si rezistent la o eventuala actiune corosiva a apei de aceea, betonul trebuie sa fie cat mai compact si in compoenta sa se utilizeaza cimenturi cu adaosuri hidraulice, cu degajare cat mai mica de caldura de hidratare (cimenturi belitice). Betonul aflat in zona de variatie a nivelului apei este necesar sa fie impermeabil, rezistent la actiunea corosiva a apei si la actiunea inghetdezghetului repetet. In compozitia acestor betoane se utilizeaza cimenturi cu rezistente la agresivitati chimice, cimenturi hidrotehnice si uneori cimenturi obisnuite, cu exceptia celor din clasa III sau care au adaosuri pe baza de tras. Betonul zonei interioare a constructiilor masive reprezinta volumul cel mai mare intr-o astfel de constructie si este necesar sa aiba o densitate mare, o impermeabilitate moderate si o degajare cat mai redusa de caldura de hidratare (o degajare ridicata de caldura de hidratare ar conduce la sporirea fisurilor din contractie la uscare). Pentru realizarea acestui beton se recomanda utilizarea cimenturilor de tip SR, acelor hidrotehnice sau in lipsa acestuia cimenturidin clasa II si cimenturi cu tras. Se recomanda uilizarea unui dozaj de ciment cat mai

redus (cca. 300 kg/mc) care sa asigure clasa impusa si impermeabilitatea modeata a betonului (in acest scop se poate inlocuii o parte din ciment 25-35%, cu cenusa). Diametrele maxime ale agregatelor nu trebuie sa depaseasca 120 mm. Betonarea acestor zone se realizeaza in lamele cu inaltime redusa, cu pauze de betonare si umezire continua cu apa rece, pentru asigurarea disiparii unei cantitati cat mai mari din caldura de hidratare. Suprafetele de beton proaspat se protejeaza obligatoriu dupa procedeele obisnuite si cu atentie deosebita in perioadele reci ale anului. Betoanele aflate deasupra zonei de variatie a nivelului apei sunt betoane obisnuite, care trebuie sa reziste la intemperii si sa aiba contractiimici la uscare. Pentru imbunatatirea comportarii la inghetdezghet repetate si reducerii raportului A/C, prepararea betoanelor hidrotehnice se realizeaza folosind aditivi superplastifianti sau mixti (dispersanti si antrenori de aer). Pentru lucrari hidrotehnice in zona litoralului sunt respectate conditiile amintite mai sus, cu urmatoarele precizari: - la infrastructuri (contact permanent cu apa) se utilizeaza numai cimenturi de tip SR sau hidrotehnice; - pentru suprastructuri se utilizeaza cimenturile ca pentru infrastructura, iar cele obisnuite pot fi folosite numai cu protectie suplimentara; - dozajele de ciment sunt de minimum 300 kg/mc pentru betoane simple si de minim 350 kg/mc pentru betoane armate; - pentru lucrarile situate in apa de mare se folosesc cimenturi avand maximum 6% aluminat tricalcic (C 3A) si 50% silicat tricalcic (C3S); - stratul de acoperire cu beton a armaturilor este de 40 60 mm pentru elementele situate in apa de mare si de 30 mm pentru elemenetele situate in atmosfera marina; - gradul de impermeabilitate va fi cat mai sever posibil, acesta fiind prevazut de inginerul tehnolog si cel proiectant; - deschiderea de calul a fisurilor nu va depasii 0.1 mm pentru elementele solicitate la incovoiere. Betoanele hidrotehnice sunt notate cu indicativul BH, urmat de rezistenta la compresiune la 90 de zile, rezistenta la intindere T, gradul de impermeabilitate P si gradul de gelivitate G (ex. BH15, T15, P4, G50).