Liceul Academiei de Stiinte a Moldovei Disciplina: Limba si literaturaroman Profesor:IngaSurucean

Fisa informativ Modalitati si procedee de caracterizare a personajelor Definitie. Modalitati de descriere Caracterizarea directa poate fi realizata de catre: narator (prin portretul fizic si/sau moral, prin comentarii explicite, aluzii); personajul insusi (autocaracterizarea prin marturisirifacute altor personaje, autoanalize monologate); alte personaje (prin marturii, descrieri, etc).

Caracterizarea indirecta se deduce din: actiunile, atitudinile, opiniile exprimate de personaj; mediul in care traieste: orasul, casa, interiorul, dar si familia, grupul sau societatea in care evolueaza; limbajul folosit (de la registrul al limbii, pana la particularitatile de ordin stilistic). Procedee de descriere Naratiunea Este modul de expunere prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala, fapte si intamplari. Se bazeaza pe actiune si pe verbe. Naratiunea presupune un narator, actiune, personaje. Naratorul este ipostaza literala a autorului real, care povesteste evenimentele, descrie locurile si explica cele intamplate. Naratiunea este modul de expunere specific operelor epice, cu toate ca poate aparea si in operele dramatice, atunci cand un personaj povesteste ce s-a intamplat in afara scenei. Mai poate fi intalnit si in poeziile lirice, in asa-numitele poezii lirice narative. Descrierea Este modul de expunere prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul descrierii intr-un text este de a situa actiunea si personajele, de a exprima in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoaraintamplarile si ajuta pe cititor sa-si imagineze cum arata locurile si oamenii.Ea se bazeaza pe substantive, adjective si adverbe. yl579j4334nllz Descrierea mod de expunere care sta la baza operelor lirice, dar poate fi intalnita si in operele epice, unde se impleteste cu naratiunea si dialogul. Dialogul Este modul de expunere care reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea dialogului, povestitorul isilasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.Dialogul sta la baza operelor dramatice, dar poate fi intalnit si in operele epice, mai ales in schite, si chiar in operele lirice, in asa-numitele poezii lirice dialogate.Se poate vorbi si de un dialog interior, de replici pe care un personaj le schimba cu el insusi. Monologul Este vorbirea unui singur personaj.Este specific operelor lirice, in care ia forma confesiunii (in poezia intima si de idei) sau a descrierii (in poezia descriptiva pastel).Putem vorbi si de un monolog interior, cand un personaj vorbeste in gand si de un monolog teatral, cand un personaj vorbeste singur, pe scena, in fata spectatorilor Descrierea literara Este opera literara in versuri sau in proza, in care se prezinta in mod sugestiv si plastic trasaturile caracteristice ale unui colt din natura, ale unui obiect, ale unei fiinte, ale unui fenomen, asa cum sunt vazute ele de autor, care isi exprima atitudinea fata de acestea. Sunt infatisate doar acele trasaturi care l-au impresionat pe observator, oferind o viziune personala asupra realitatii. In aceste opere se urmareste sa se trezeasca sentimente si emotii in sufletul cititorului. In operele literare in care predomina, ca mod de expunere, descrierea, imaginea reala este transfigurata prin folosirea unor procedee artistice (imagini vizuale, auditive, olfactive, tactile), a figurilor de stil (epitete, comparatii, inversiuni, metafore) sau a cuvintelor cu sensuri noi, figurate, predominand substantivele si adjectivele. Autorul participa afectiv la cele descrise.

Cititorul abstract: este destinatarul pe care opera literara il presupune, ilproiecteaza, ilcontine implicit; este imaginea receptorului ideal pe care il reclama o anumita opera litrara, receptor capabil sa realizeze o lectura corespunzatoare, corecta. Cititorul concret: este destinatarul/receptorul unei opere literare; este o persoana reala, cu o existenta independenta de cea a autorului; traieste intr-o anumita epoca istorica, aceeasi sau diferita de cea a autorului concret.

Cititorul fictiv este cel caruia i se adreseaza autorul pe parcursul discursului sau narativ si se mai numeste si naratar.