MOTIVATIA 1. Conceptul de motivatie 2. Teorii ale motivatiei 3. Trebuinte si motive 4. Motivatie si performanta. Optimum motivational 1.

CONCEPTUL DE MOTIVATIE Definitia motivatiei, ca si specificul si rolul ei in explicarea comportamentului au la baza o diversitate de puncte de vedere care au facut din aceasta o notiune foarte confuza. stfel, rand pe rand, motivatia a fost considerata! " ca o stimulare si descarcare de ener#ie $ %reud, 1&''( )orentz, 1&3*( +ull, 1&43,( " ca o reactie invatata, asociata unui stimul $mai ales in teoriile be-avioriste,( " ca un factor psi-olo#ic care influenteaza comportamentul $ .ro/n, 1&*&,( " ca o activitate spontana care ener#izeaza or#anismul si explica trecerea de la o stare de repaus la una de actiune $ +ebb, 1&00,. Motivatia a fost studiata cand dupa modelul dar/inist al adaptarii, cand dupa modelul fizic al descarcarii de ener#ie al lui %reud, cand dupa modelele co#nitive care substituie motivatia proceselor de adaptare co#nitiva $comportamentele omului sunt determinate de rezultatele anticipate de motivatie,. Dupa Nuttin $ 1. 2uttin, 34tructura personalitatii5, 3Teoria motivatiei umane5, 1&60, motivatia reprezinta un ansamblu de factori interni care determina comportamentul. 2uttin se bazeaza in definitia sa pe conceperea relationala a comportamentului, plasand punctul de plecare al motivatiei nu in stimulii intra"or#anici, nici in mediu, ci in caracterul dinamic al relatiei care uneste individul cu mediul sau. stfel, termenul general si abstract de motivatie va fi folosit pentru a desemna caracterul dinamic si directional (selectiv sau preferential ) al comportamentului. Motivatia este cea care, in ultima analiza, este responsabila de faptul ca un comportament se orienteaza, de preferinta, spre o categorie de compotamente mai mult decat spre alta. 7ste evident ca motivatia nu se reduce la o activare de celule nervoase, nici la o cantitate de ener#ie sau la impulsuri oarbe si inconstiente( #ratie functiilor co#nitive, care penetreaza dinamismul relatiilor dintre subiect si lume, motivatia devine o structura co#nitiv"dinamica care diri8eaza actiunea spre scopuri concrete si re#leaza astfel comportamentul individului. Cu multi ani in urma Al .Rosca intele#ea prin motivatie totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constientizate sau neconstientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte $ l. 9osca, 3Motivele actiunilor umane5, 1&43,. 7ste vorba de o noua cate#orie de stimuli, si anume stimulii interni $daca de obicei notiunea de stimul este raportata la lucrurile sau evenimentele din exterior, de data acesta ea se raporteaza la viata interna a individului,. 4fera motivatiei este formata de ansamblul starilor de necesitate ce se cer a fi satisfacute si care il impin#, il insti#a si il determina pe individ sa actioneze pentru a si le satisface! trebuinte, impulsuri, intentii, valente si tendinte. Trebuintele sunt procesele pulsionale fundamentale ce semnalizeaza perturbarile de tipul privatiunilor sau exceselor intervenite in sistemul or#anismului sau in sistemul personalitatii. :n filo#eneza si onto#eneza se elaboreaza anumite stari de necesitate sau sensibilizari ale or#anismului la diferiti factori, care dezvolta apoi nevoia de substante nutritive, de oxi#en, de anumite conditii de temperatura, presiune si umiditate, dar si nevoia de semnale informationale care sa fie receptionate si prelucrate, de actiune sau relaxare, de comunicare cu altii, de realizare de sine. mpulsurile sunt trebuinte aflate in stare de excitabilitate accentuata, expresiva( intentiile sunt implicari proiective ale subiectului in actiune( valentele sunt orientari afective spre anumite rezultate, iar tendintele sunt forte directionate mai mult sau mai putin precis. Definirea motivatiei ca structura psi!ica activatoare si predispozanta, cu functii de autodeterminare a individului prin stimulatii interne trebuie sa fie completata cu explicatii genetice si functionale. Din punct de vedere genetic, unele din formele motivatiei, relativ simple si putine la numar, s"au format in decursul filo#enezei si ii sunt date omului prin nastere.

ltele, mai complexe si mult mai numeroase, se formeaza in decursul vietii acestuia, fiind dependente atat de particularitatile mediului extern, cat si de specificul starilor de necesitate existente de8a, de modul de asimilare si sedimentare a lor. ;ractic, ele nu sunt altceva decat stimularile externe care, actionand repetat asupra individului si satisfacandu"i anumite cerinte de autore#lare, au fost preluate, interiorizate, asimilate si transformate in conditii interne. <radul de independenta fata de situatiile actuale este insa variabil si niciodata absolut. ;ornind de la acest mod de intele#ere, "antelimon #olu defineste motivatia ca model subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate reprodusa psi!ic, acumulata in timp, transformata si transferata prin invatare si educatie in ac!izitie interna a persoanei. Dupa opinia autorului citat, motivatia lea#a persoana de lume si o mentine in sfera determinismului exterior, ceea ce este vital pentru existenta acesteia. ;e de alta parte, ea opereaza o anumita intrerupere in lantul cauzelor de afara, preluand, treptat, asupra ei functia de punct de comanda dominant in comportamentul persoanei. ;rin mecanismele sale de permeabilitate si de bloca8, motivatia creeaza persoanei sentimentul autodeterminarii, al manifestarii libere si spontane. Desi considerarea motivatiei ca model subiectiv al cauzalitatii obiective aduce contributii importante in explicarea #enezei motivatiei, trebuie sa tinem cont de faptul ca o asemenea explicatie este valabila doar pentru formele superioare ale motivatiei, nu si pentru cele inferioare $trebuintele biolo#ice,, care sunt innascute. Din punct de vedere functional, motivatia este o parg!ie importanta in procesul autore#larii individului, o forta motrice a intre#ii sale dezvoltari psi-ice si umane. cesta inseamna ca selectarea si asimilarea, ca si sedimentarea influentelor externe se produc in functie de structurile motivationale ale persoanei. stfel, motivatia sensibilizeaza diferit persoanele la influentele externe, le face mai mult sau mai putin permeabile la acestea( una si aceeasi influenta externa poate produce efecte diferite la persoane diferite sau la aceeasi persoana in momente diferite ale existentei sale. :n concluzie, motivatia, prin caracterul ei propulsator, rascoleste si reaseaza, sedimenteaza si amplifica materialul constructiei psi!ice a individului. Deoarece exista tipuri extrem de diferite de motivatii, ca structura si functionalitate, complexitate sau rol $cum ar fi! trebuintele, motivele, dorintele, aspiratiile, interesele, convin#erile, idealurile, conceptia despre lume si viata, etc.,, exista si diferite functii ale acestora. ;rintre functiile motivatiei enumeram! " functia de activare interna difuza si de semnalizare a unui dezec!ilibru fiziologic sau psi!ologic. De obicei, aceasta functie este specifica trebuintelor, care au o dinamica deosebita! debuteaza cu o alerta interna, continua cu o a#itatie crescanda, a8un#and c-iar la stari de mare incordare interna, pentru a se finaliza prin satisfacerea lor. :n aceasta faza, starea de necesitate dainuie dar nu declanseaza actiunea( " functia de mobil sau de factor declansator al actiunilor efective. ceasta constituie motivul, definit ca fiind mobilul ce ale#e dintre deprinderile existente pe cea care va fi actualizata. Deoarece a identifica un motiv inseamna a raspunde la intrebarea 3de ce=5, motivul este cel care duce la declansarea actiunii( " functia de autoreglare a conduitei, prin care se imprima conduitei un caracter activ si selectiv. 7ficienta re#latorie a motivatiei este dependenta, in e#ala masura, de ener#izare si directionare. ceste functii ale motivatiei pot fi sintetizate prin referirea la cerintele pe care ar trebui sa le satisfaca o variabila pentru a putea fi considerata motivationala. stfel, o variabila are calitatea de variabila motivationala daca ea faciliteaza o anumita varietate de raspunsuri, daca slabeste $atenueaza, manifestarea anumitor reactii, in sfarsit, daca influenteaza insusirea unor noi forme de actiune. 7sential pentru motivatie este faptul ca ea instiga, impulsioneaza, declanseaza actiunea , iar actiunea, prin intermediul conexiunii inverse, influenteaza insasi baza motivationala si dinamica ei. Motivatia are atat efecte cantitative, cat si efecte calitative. ceasta deoarece motivatia, ca factor care declanseaza actiunea subiectului, o orienteaza spre scop, permite prelun#irea actiunii daca scopul nu a fost atins, sau, dimpotriva, decide incetarea ei odata cu realizarea scopului propus. $fectele cantitative se manifesta prin faptul ca ea pune or#anismul in situatia de a trece, mai usor sau mai #reu, la actiune, sub influenta stimularilor interne sau externe mai mult sau mai putin intense.

De asemenea, ea sustine activitatea or#anismului pentru un timp mai scurt sau mai indelun#at, in ciuda obstacolelor mai mult sau mai putin dificile care urmeaza sa fie invinse. $fectele calitative ale motivatiei se exprima prin aceea ca ea permite or#anismului sa treaca de la un scop la altul( totodata, motivatia faciliteaza ierar-izarea diferitelor scopuri posibile. 2. TEORII ASUPRA MOTIVATIEI Conceptiile si teoriile privind fenomenele motivationale au ca punct de pornire faptul ca motivatia include faza activa a comportamentului, permitand sau nu, alaturi de alti factori de natura psi-ica sau strict materiala, obiectiva, obtinerea succesului, a unui randament crescut al activitatii. naliza lor are ca scop sa puncteze saltul produs de la unele la altele. ;rincipalele teorii pe care le vom analiza sunt! teoriile instrumentaliste% teoriile !olist&umaniste (modelul piramidei trebuintelor, modelul balantei motivationale si modelul relational). Teoriile instrumentaliste presupun stabilirea unor inventare, a unor liste de trebuinte. '. A. Murra( $1&36,, pornind de la investi#area unor caracteristici ale personalitatii, stabileste o lista de 3trebuinte5 corespunzatoare unor tipuri de comportamente motivate social, cu aplicabilitate in foarte numeroase domenii. 7l se refera la doua cate#orii de trebuinte, unele primare sau viscerogenice $12 la numar, cum ar fi nevoia de aer, apa, -rana, sex, etc.,, altele secundare sau psi!ogenice $in total 2*, printre care cele mai importante sunt nevoia de afiliere, recunoastere, autonomie, realizare, etc.,. cestea din urma sunt implicate, in mare masura, in explicarea diferitelor comportamente sociale ale oamenilor. 7xista, astfel, in aceasta lista trebuinte apartinand exercitiului puterii, deci al conducerii sau al acceptarii puterii exercitate de catre altii. O lista oarecum asemanatoare este intocmita de R. ). *atell $1&0',, care vorbeste despre! trebuinte or#anice( inclinatii or#anice viscero#enice, apetitive si inclinatii neapetitive, in acestea incluzand si diferite tipuri de comportament motivat social si psi-osocial. A. '. Maslo+ $1&04, 1&*', aduce o critica ve-ementa acestor teorii bazate pe liste de motive. 7l arata ca, dupa aceste teorii, fiecare din motivele enumerate are o probabilitate e#ala de a se manifesta, ceea ce nu explica faptul ca aparitia lor este conditionata de o multitudine de factori, ca starea individului, #radul de satisfacere a altor trebuinte, etc. De asemenea, lista implica izolarea motivelor, aparitia lor distincta in diferite conduite, ceea ce contrazice felul in care in conduitele particulare trebuintele se amesteca, se contopesc, se intretaie unele pe altele. O analiza critica a listelor de motive este facuta si de catre '. )ossel $1&*>,, care considera ca o asemenea lista ar trebui sa satisfaca cel putin trei criterii! ireductibilitatea nevoilor incluse pe lista( independenta acestora( ex-austivitatea listei $criterii care nu sunt satisfacute de teorie,. Teoriile holist umaniste deplaseaza centrul de #reutate de pe nevoile considerate in sine, spre structurarea, or#anizarea si ierar-izarea acestora. O teorie semnificativa din acest punct de vedere este teoria lui A. !. Maslo" $1&04, 1&*',, cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de Pirami#a tre$uintelor. ;iramida lui Maslo/ este construita din eta8e suprapuse de motive asezate in ordinea cresterii importantei lor si are cinci niveluri distincte! trebuintele organice, trebuintele de securitate, trebuintele de apartenenta la un grup, trebuintele de stima si statut social si trebuintele de autorealizare. ;rimele patru cate#orii sunt numite de Maslo/ trebuinte de deficit si corespund motivatiei de tip -omeostazic, ultima cate#orie este denumita a trebuintelor de crestere si corespunde dezvoltarii personale a individului. :n le#atura cu aceasta structura de tip piramidal Maslo/ face urmatoarele precizari! " o trebuinta este cu atat mai putin probabila cu cat este mai constant satisfacuta( " o trebuinta nu apare ca motivatie decat daca cea inferioara ei a fost satisfacuta( " trecerea la o alta trebuinta nu necesita satisfacerea inte#rala si durabila a trebuintei anterioare $succesiunea trebuintelor nu trebuie inteleasa si interpretata ri#id,( " aparitia unei trebuinte noi dupa satisfacerea alteia vec-i, anterioare, nu se realizeaza brusc, ci #radual.

Teoria lui Maslo/ face posibila explicarea functionarii simultane a trebuintelor, a fenomenelor de compensare, de sub sau supramotivare. De asemenea, aceasta teorie, ca si alte teorii -olist"umaniste ale motivatiei in #eneral, sesizeaza mai bine decat listele de motive aspecte ca! " determinarea socio"culturala a motivelor( " evolutia acestora in concordanta cu evolutia personalitatii( " interdependenta nevoilor, or#anizarea lor in sisteme inte#rate, ierar-izarea trebuintelor in sisteme asemanatoare ierar-izarii personalitatii pe niveluri calitativ deosebite de complexitate( " cresterea #radului de constientizare a trebuintelor odata cu trecerea spre structuri emotionale mai complexe, in special spre cele de autorealizare( " necesitatea raportarii nevoilor la dinamica valorilor sociale si individuale( " rolul anticiparii $asteptarii, ca factor motivational, in dinamica comportamentala. :n acelasi timp, teoriile -olist"umaniste ale motivatiei au si o serie de limite. ?na din criticile aduse modelului lui Maslo/ ii reproseaza acestuia ca presupune o lume statica, locala si instantanee, in care nevoile pot fi real satisfacute doar intr"o ordine secventiala si apoi abandonate, date la o parte. O alta critica este le#ata de tendinta lui Maslo/ de a #eneraliza anumite valori proprii culturii occidentale asupra tuturor celorlalte culturi( avand in vedere ca ierar-izarea presupusa de piramida sa nu se pastreaza in toate culturile, sau in toate mediile socio"culturale, se poate considera ca modelul are un caracter cultural limitat. O alternativa la piramida trebuintelor este o teorie #inami%o e&oluti&a asupra motivatiei, bazata pe evolutia sistemului motivational al indivizilor ca urmare a interactiunilor dintre ei. 7a este propusa de catre Catalin Mamali $ C. Mamali, 3.alanta motivationala si coevolutie5, 1&61,, care critica piramida lui Maslo/ pentru caracterul ei static si unideterminant. 7l arata ca aparitia unor nevoi superioare lasa nesc-imbate nevoile inferioare, atat sub raportul modului lor de satisfacere, cat si al relatiilor dintre ele. :ncercarea lui Maslo/ de a explica evolutia motivatiei nu are un caracter evolutionist deoarece! 3trecerea spre nivelurile motivationale superioare nu duce si la o restructurare a relatiilor dintre nivelurile piramidei, deci la o evolutie a piramidei, a structurii motivationale in ansamblul ei. Trecerea de la un nivel motivational inferior la altul superior este conditionata doar retroactiv, nu si proiectiv. 7a depinde aproape total de satisfacerea motivelor anterioare $inferioare, si deloc de presiunea exercitata din varful piramidei5. Daca la aceasta adau#am si faptul ca motivatia nu este abordata si la nivelul interactiunilor sociale dintre indivizi, vom intele#e si mai bine caracterul limitat al explicatiei lui Maslo/. Mamali considera ca trebuintele umane au o dubla determinare, una 3de -os in sus, care apare ca o simpla actualizare treptata a diferitelor trebuinte, si alta de sus in -os, ca o presiune exercitata de 3varful piramidei5 asupra trebuintelor inferioare, si care ec-ivaleaza cu imbo#atirea si restructurarea intre#ii piramide motivationale. 7l introduce termenul de $alanta moti&ationala, prin intermediul caruia explica raporturile dintre indivizi si mai ales relatiile dintre rolurile lor, fiecare dintre ei fiind concomitent sursa de factori de satisfactie pentru nevoile celor cu care se afla in interactiune, dar si beneficiar al factorilor de satisfactie produsi de ceilalti. .alanta motivationala este data de 3raportul dinamic e.istent intre nivelul ierar!ic al motivelor proprii pe care partile aflate in interactiune si le satisfac si, respectiv, de nivelul ierar!ic al motivelor pe care le satisfac celorlalti. "rincipalele stari ale acestei balante sunt! " stagnarea motivationala, in care partile raman la acelasi nivel motivational prioritar pe care il poseda( " dezvoltarea motivationala inegala sau contradictorie , in care evolutia sistemului motivational al unei parti se produce prin sta#narea sau c-iar re#resia sistemului motivational al celeilalte parti( " involutie motivationala reciproca, stare in care ambele parti trec in procesul interactiunii de la niveluri motivationale superioare la niveluri inferioare( " coevolutia motivationala, cand ambele parti aflate in interactiune trec spre niveluri superioare. lternanta in timp a statusurilor motivationale ale partenerilor acorda balantei un caracter extrem de dinamic si o face sa fie mai mult decat o simpla insumare a unor motive de niveluri diferite, o adevarata sursa #eneratoare de noi motive specifice interactiunii.

?n loc aparte in psi-olo#ie il ocupa mo#elul relational al motivatiei elaborat de '. Nuttin. Motivatia este abordata de 2uttin in cadrul unei conceptii renovate a comportamentului, a unui comportament 3cu fata umana5. :ncercand sa depaseasca limitele impuse de be-aviorism, el concepe motivatia in termeni psi-olo#ici $si nu psi-ofiziolo#ici sau psi-opatolo#ici,, adica relational si comportamental, iar comportamentul, la randul lui, este conceptualizat in contextul uman in care functiile co#nitive 8oaca un rol esential. Dupa opinia lui, notiunile de motivatie, comportament, personalitate se penetreaza atat de mult incat ele ar trebui sa intre in acelasi model conceptual. ;unctul de plecare al acestui model teoretic il reprezinta relatiile preferentiale pe care omul, in comportamentul sau, le stabileste in relatiile lui cu lumea. Trebuintele lui de crestere, autorealizare, interactiune, sc-imbare, pro#res, alaturi de cele de altruism, placere, satisfactie in munca isi #asesc functionalitatea in contextul relatiilor biolo#ice, psi-olo#ice si co#nitive pe care individul le intretine cu lumea incon8uratoare. "rincipalele asertiuni ale acestui model sunt urmatoarele! 1. ndividul @ca potential de actiune, si mediul @ca material situational formeaza o unitate bipolara a carei functionare interactionala reprezinta celula de baza a stadiului comportamentului, din aceasta perspectiva individul definindu"se ca 3subiect in situatie5, iar mediul ca 3situatie a subiectului5( 2. /istemul relational individ 0 mediu are un caracter dinamic, individul in calitatea sa de or#anism viu tinzand spre dezvoltarea propriei sale functionari, iar in calitate de 3pol5 al relatiei tinzand spre a intra in relatii comportamentale cu obiectele lumii exterioare, pentru a le percepe, manipula, a stabili contacte interpersonale cu ele. 9elatiile preferentiale ale individului cu lumea $care nu sunt altceva decat trebuintele comportamentale ale individului, se manifesta si sub aspect negativ @ in cazul insuficientelor functionale, si sub aspect pozitiv @ prin reactiile de cautare, intarire, acceptare afectiva( 3. 1riginea dinamismului sistemului individ 0 mediu se afla in trebuintele sale. Omul fiind o entitate functionala incompleta, el simte nevoia de a intra in relatii cu anumite cate#orii de obiecte( rezulta de aici ca trebuintele nu sunt derivate direct dintr"un stimul extern, nici dintr"un deficit or#anic, ci sunt inerente functionarii relatiei dintre individ si mediu, iar relatiile de interactiune sunt, la randul lor, nu simple fapte date, ci 3exi#ente functionale5( 4. Trebuintele, inainte de a fi canalizate spre un obiect specific, e.ista intr&o forma precomportamentala care presupune o orientare implicita spre o categorie de obiecte , aceasta orientare implicita stand la baza raspunsului afectiv de con#ruenta sau necon#ruenta @ placere sau neplacere @ declansat de contactul cu un obiect concret( 0. Motivatia este un proces de reglare continua% ea este cea care diri8eaza comportamentul, coordoneaza actiunile catre un obiect @ scop, transforma reactii se#mentare in actiuni semnificative( >. *omportamentele sunt intrinsec motivate in masura in care tind sa atin#a obiectele @ scopurile care se afla la capatul actiunilor( *. Orientarea principala a trebuintelor este innascuta, dar ele se dezvolta si se concretizeaza in forme diferite, modelate de factori e.perentiali si situationali $invatare si canalizare,, ca si de procesele de elaborare cognitiva( 6. Activarea procesului motivational isi are ori#inea fie in individ, fie in obiectul care poate creste trebuinta latenta a individului $ 1. 2uttin, 34tructura personalitatii5, 1&60,. utorul ne atra#e atentia ca in cadrul acestui model motivatiile specific umane nu sunt simple derivatii secundare ale trebuintelor, ci ele se ataseaza direct formelor superioare ale potentialului functional al fiintei umane. Totodata, modelul relational ne su#ereaza ca nu trebuie sa concepem dinamismul comportamentului in termenii unei serii de trebuinte psi-ice autonome. )a fel ca si comportamentul, motivatia isi are radacinile in unitatea functionala a individului si se defineste in functie de multi factori in cadrul acestei functionalitati. ?nul dintre acesti factori, caruia autorul ii acorda o atentie deosebita, este cel cognitiv. Dupa opinia lui, trebuintele se dezvolta si se transforma in scopuri, in planuri si proiecte de actiune care vor fi utilizate de individ drept criterii de autore#lare si autoevaluare a actiunilor sale. :n consecinta, motivatia nu are doar rolul de a restabili ec-ilibrul -omeostazic al individului, ci si acela de a contribui la cresterea, dezvoltarea individului, la depasirea stadiilor anterior atinse.

<ratie naturii co#nitive a relatiei dintre individ si mediu, comportamentul uman motivat devine suplu, personalizat si constructiv, proprietati care il deosebesc de comportamentul ri#id al animalelor. utorul acorda de asemenea o mare importanta personalizarii motivatiei. stfel, trebuinta, transformata in scop sau proiect, devine 3 o afacere personala% scopul este 3scopul meu, si comportamentul care il urmeaza este 3al meu. cest proces de personalizare afecteaza atat aspectul dinamic, cat si functia re#latoare a scopului( anumite constructii personalizate de natura co#nitiva, cum ar fi convin#erile, conceptia despre lume si viata, etc. au o puternica forta motivationala. Opusul personalizarii motivatiei este alienarea motivationala, care presupune efectuarea unor actiuni contrare intentiilor si dorintelor individului, sub influenta presiunii sociale, a autoritatii sau din nevoia conformitatii. Dupa opinia lui Mielu 2late $ M. Alate, 3%undamentele psi-olo#iei5, 2''',, 2uttin reuseste sa realizeze nu numai performanta unei sinteze teoretice a tot ceea ce s"a scris pana acum in psi-olo#ia motivatiei, ci si pe aceea a elaborarii unei conceptii noi, ori#inale, care le depaseste pe toate celelalte si desc-ide cai noi de abordare. stfel, principalele contributii ale acestui model sunt( " prin accentul pus pe relatia dintre individ si lume, sunt depasite si introspectionismul, si be-aviorismul( " prin surprinderea rolului trebuintelor psi-olo#ice, a unor forme motivationale specific umane, se atenueaza excesul de biolo#izare a motivatiei si se ec-ilibreaza ponderea diferitelor forme motivationale ale comportamentului uman( " prin le#area motivatiei de functiile co#nitive aceasta este ridicata la niveluri calitativ superioare, care permit o intele#ere mult mai adecvata si completa a comportamentelor umane. (. TRE)UINTE SI MOTIVE Tre$uintele 4unt definite ca structuri motivationale fundamentate ale personalitatii, fortele ei motrice cele mai puternice, si care reflecta cel mai pre#nant ec-ilibrul biopsi-osocial al individului in conditiile solicitarilor mediului exterior. 7le sunt sursa primara a actiunii. avea o trebuinta inseamna a simti nevoia, necesitatea de a obtine un lucru sau altul, un rezultat sau altul, de a realiza ceva. Consecvent modelului sau relational al motivatiei, 2uttin considera trebuinta ca 3 o relatie preferentiala a individului cu un obiect, in sensul ca absenta acestuia deran8eaza functionarea fiziolo#ica sau psi-olo#ica a individului si declanseaza o activitate orientata spre reinstalarea relatiei. Trebuintele pot fi clasificate dupa mai multe criterii de clasificare. " Dupa tipul de relatii din care rezulta, le putem imparti in trebuinte fiziologice si psi!ologice. Trebuintele fiziologice rezulta din relatiile individului cu mediul biolo#ic si presupun sc-imburi bioc-imice in or#anism menite a mentine ec-ilibrul mediului intern. Trebuintele psi!ologice deriva din relatiile subiectului cu situatiile semnificative ale mediului, de exemplu, din nevoia de stima sociala, etc. " :n functie de geneza si continutul lor, pot fi clasificate in trebuinte primare si secundare. Trebuintele primare sunt innascute, si au rolul de asi#urare a inte#ritatii fizice a or#anismului. Din acesta cate#orie fac parte! trebuintele biologice sau organice $de foame, sete, sexuale,, trebuintele fiziologice sau functionale $de miscare, de relaxare " descarcare,. 7le sunt comune pentru om si animal, dar la om sunt modelate si instrumentate socio"cultural. Trebuintele secundare se formeaza de"a lun#ul vietii si au rol de asi#urare a inte#ritatii psi-ice si sociale a individului. ceasta cate#orie cuprinde! trebuinte materiale $de locuinta, confort, unelte si instrumente,( trebuinte spirituale $de cunoastere, estetice, etice, de realizare a propriei personalitati,, trebuinte sociale $de comunicare, antura8 si inte#rare sociala, de cooperare,. " :n functie de nivelul la care se realizeaza relatia dintre individ si mediu trebuintele pot fi biologice sau psi!osociale. Trebuintele biologice sunt trebuintele in cazul carora formele de interactiune si dinamismul corespunzator sunt limitate la cateva mi8loace fiziolo#ice inscrise in anatomia individului.

Trebuintele psi!osociale apar la nivelul relatiilor interpersonale, al contactelor sociale. :n randul acestora se incadreaza trebuintele sexuale, care au un aspect si o incarcatura psi-osociala $experienta sexuala fiind considerata ca prototipul placerii,, cele erotice, dar si cele de apreciere, a8utor, cooperare, atasament social si altruism, etc. De asemenea trebuintele care apar ca urmare a contactelor informative si co#nitive ale indivizilor, incepand cu senzatiile elementare si terminand cu abstractiile si rationamentele cele mai inalte. :n aceasta cate#orie intra trebuinta de informare, nevoia de valori sau nevoia de realitate. " Trebuintele pot fi clasificate si functie de gradul lor de generalitate, unele fiind generale, deoarece sunt intalnite in mai multe tipuri de activitati $de exemplu, persoanele care au trebuinta de performanta puternica vor tinde spre obtinerea celor mai bune rezultate in cele mai variate forme de activitate,, altele specifice, cu un caracter mai restrans( de asemenea, exista trebuinte independente si trebuinte derivate, care iau nastere din modalitatile de satisfacere a altora $un bibliofil poate colectiona carti pe care nu le citeste,. Din toate acestea rezulta faptul ca trebuintele sunt prezente in cele mai diverse conduite ale omului, ca stari de necesitate ce indeplinesc concomitent functii energetice, functionale si informational&reglatorii. 7le au un caracter social&istoric deoarece apar, se modifica si dispar odata cu evolutia societatii si cu evolutia vietii individului, a conditiilor existentei sale concrete prin modificarea sau disparitia obiectelor capabile de a le satisface. :n acelasi timp ele sunt dependente de sistemul intern al personalitatii. 3in punct de vedere functional, trebuintele au doua faze esentiale! cresterea tensiunii pe masura apropierii de momentul satisfacerii $numita si 3#radientul scopului5, si reductia tensiunii odata cu satisfacerea lor. ceasta desfasurare este valabila mai ales pentru trebuintele biolo#ice, care au un caracter ciclic, nu si pentru cele psi-olo#ice si psi-osociale, a caror tensiune poate persista( aceasta pentru ca ele nu sunt variabile constante ale conduitei, dimpotriva, avand un pronuntat caracter dinamic, se pot amplifica sau diminua, supradimensiona sau subdimensiona, in functie de #radul de satisfacere a lor si mai ales de relatiile dintre ele. /atisfacerea fireasca a trebuintelor se asociaza cu reducerea tensiunilor si cu suspendarea $uneori doar momentana, a starii de necesitate, pentru ca mai tarziu, intr"un alt moment, in alte circumstante, aceasta sa reapara. Nesatisfacerea trebuintelor duce fie la dilatarea si exacerbarea lor, fie la stin#erea lor prin saturatie si reactie de aparare, insotita de perturbari caracteriale. 2esatisfacerea lor pe o perioada de timp mai mare poate pune in pericol c-iar existenta fizica si psi-ica a individului. 7ste important si -ocul trebuintelor, prin reactivarea si evolutia lor, relatiile de concordanta sau de neconcordanta, de conver#enta sau de diver#enta intre ele. :n acest context trebuie retinut faptul ca trebuintele au capacitatea de a se activa nu numai in prezenta stimulului capabil de a le satisface, ci si in absenta acestuia. De asemenea, ele se satisfac nu numai pe cai firesti, ci si pe cai indirecte, simbolice. Moti&ele 9eprezinta reactualizari si transpuneri in plan subiectiv a starilor de necesitate. ?na din definitiile motivelor este aceea de 3 trebuinte constientizate5. stfel, atunci cand individul isi da seama de o trebuinta si se orienteaza spre satisfacerea ei, trebuinta s"a transformat in motiv. ceasta definitie in#usteaza prea mult sfera notiunii, avand in vedere ca nu toate motivele sunt constiente( unele dintre ele sunt inconstiente, cu un substrat nu prea clar delimitat, dar cu un rol important in activitate. ?n punct de vedere ori#inal ii apartine lui "aul 3iel care sustine existenta unor motive intime. cestea sunt tensiunile interne, dorintele si intentiile secrete ale individului, unele elementare, inconstiente, altele superioare, valorizate, armonizate si inte#rate, care stau la baza formarii structurilor psi-ice complexe $#andire, sentimente, vointa,. Dorintele sunt, dupa opinia autorului, tensiuni interne, activitati intrapsi-ice care prefera activitatile extrapsi-ice! reactiile. 3$volutia psi!icului si a functiilor sale superioare, manifestarile psi!ice in ansamblul lor, sunt rezultatul acestor activitati intrapsi!ice. 3orintele pasagere, alimentate, valorizate, devin intentii, motive constituente ale caracterului. $;. Diel, 3;si-olo#ia motivatiei5, 1&*',. Diferenta dintre trebuinte si motive este facuta dupa raportul lor cu actiunea sau dupa gradul de generalitate.

Dupa primul criteriu se considera ca spre deosebire de trebuinta, care nu intotdeauna reuseste sa declanseze actiunea, motivul asi#ura comportamentele corespunzatoare, de satisfacere. Din punctul de vedere al #radului de #eneralitate, trebuinta se orienteaza spre o cate#orie mai lar#a de obiecte preferentiale, pe cand motivul se indreapta spre un obiect bine determinat. De exemplu, trebuinta de a intretine contacte sociale cu semenii, extrem de lar#a, se dezvolta pro#resiv in trebuinta de a intretine relatii cu o anumita persoana. 4e poate considera ca motivele apar prin concretizarea, specificarea trebuintelor intr"o cale comportamentala concreta. Motivele sunt concretizari ale trebuintelor% ele constituie componente dinamice si directionale ale actului concret $1. 2uttin, 3Teoria motivatiei umane5, 1&60,. :n concluzie, motivul este mobilul care declanseaza, sustine energetic si orienteaza actiunea. De aceea motivul are doua segmente! unul energizant si dinamizator, iar altul orientativ si directional. :ntre cele doua se#mente diferite, ambele la fel de importante, exista o stransa interactiune si sustinere reciproca( astfel, o orientare slab ener#izanta este la fel de daunatoare ca si o or#anizare insuficient directionata. Motivele au trei caracteristici principale, caracterul lor personalizat, caracterul generalizat si autonomia functionala. *aracterul lor personalizat a fost dovedit anterior. *aracterul generalizat al motivelor deriva din raportarea lor la varietatea altor structuri psi-ice, pe care acestea le determina. "aul "opescu&Neveanu considera ca motivul este in sens mult prea restrictiv considerat uneori ca sursa de ener#ie precis localizata ce se activeaza periodic si declanseaza actiunea. :n realitate, motivele evoluate, specific umane, sunt #eneralizate pentru ca ele rezulta din complexitatea pe care o presupun viata psi-ica si viata sociala. De aceea ele trebuiesc tratate sistemic si interfunctional, prin raportarea la nivelul lor calitativ si la alte structuri psi-ice ale individului! 3Motivele sunt un factor important al selectivitatii, dar ar fi eronat ca ele sa fie considerate izolat, fara raport cu structurile cognitive si definite ca unici factori determinanti ai selectivitatii $ ;. ;opescu"2eveanu, 3Curs de psi-olo#ie5, 1&*>, 1&**,. Autonomia functionala a motivelor provine din raportarea motivelor unele la altele si mai ales la scopul actiunii. #ordon 4. Allport, care a introdus conceptul de autonomie functionala a motivelor, da un exemplu su#estiv pentru intele#erea acestuia. Biata unui copac, spune el, este continua cu cea a semintei sale, dar samanta nu mai sustine si nu mai -raneste de mult copacul complet crescut. :n mod asemanator, la un anumit nivel de dezvoltare, mai ales la varsta adulta, motivele, desi se dezvolta din sisteme antecedente, devin functional independente de acestea, devin sisteme actuale ce se sustin sin#ure. 3 n masura in care un motiv actual cauta scopuri noi (adica manifesta un tip diferit de tensiune fata de motivele din care s&a dezvoltat) el este functional autonom $ <. C. llport, 34tructura si dezvoltarea personalitatii5, 1&61,. utonomia functionala a motivelor in #eneral se capata treptat, #radat, aproape pe nesimtite, astfel incat practic nu se poate afirma cu certitudine unde incepe un motiv si unde se tremina un altul. 4unt insa si cazuri cand ea se asociaza cu transformari bruste si traumatizante care pot afecta insasi natura personalitatii umane. :n concluzie, personalizarea motivelor raspunde nevoii de valorizare a acestora, caracterul #eneralizat evidentiaza relatiile motivelor cu alte structuri psi-ice, iar autonomia functionala a motivelor atentioneaza asupra dinamicii si evolutiei acestora. %unctionalitatea concreta a diferitelor modalitati si structuri motivationale #enereaza aparitia unor fenomene deosebit de importante, ca saturarea, substituirea, perfectionarea sau diferentierea acestora. 5enomenul de saturare poate apare ca urmare a persistentei in timp a aceluiasi tip de relatie preferentiala dintre individ si mediu $aceeasi trebuinta, acelasi obiect si mod de satisfacere, etc., si se asociaza cu tendinta de cautare a sc-imbarii $fie a obiectului trebuintei, fie a modului de satisfacere a ei,. 4aturarea si modul sau de manifestare difera in functie de natura trebuintei. stfel, in cazul trebuintelor -omeostazice exista o alternanta intre starea de pasivitate, de satisfactie care apare in urma satisfacerii trebuintei si starea de incetare a cautarii unor noi modalitati de satisfacere( in cazul trebuintelor psi-olo#ice insa, nefiind vorba despre combaterea unui deficit, ci dimpotriva, de dezvoltarea individului, obiectul unei asemenea dezvoltari nu cunoaste limite.

5enomenul substituirii poate apare datorita faptului ca structurile motivationale nu sunt statice, ci extrem de mobile, astfel incat se pot deplasa spre alte obiecte decat cele care au stat initial la baza lor. %enomenul se manifesta sub diferite forme. De exemplu, dupa multe esecuri intr"o sarcina dificila, subiectul va trece la sarcini mai simple( a#resivitatea unui copil fata de tatal sau poate fi substituita prin a#resivitatea fata de un partener de 8oaca. 4ubstituirea presupune o convertibilitate a ener#iei motivationale, dar si alte modalitati comportamentale, cum ar fi abandonarea sau ne#li8area unui obiect in favoarea altuia nou, mai interesant( de asemenea, deplasarea substitutiva a motivatiei implica restructurarea intre#ului sistem co#nitiv al individului. 5enomenul de perfectionare apare deoarece individul urmareste nu doar realizarea unui scop, ci si a unui #rad de perfectiune in activitatea desfasurata( el tinde spre depasirea stadiului atins, spre pro#res. 5enomenul diferentierii se poate manifesta atat in plan orizontal $prin trecerea de la un obiect la altul,, cat si in plan vertical $atunci cand unul si acelasi obiect este urmarit la diferite niveluri de perfectiune,. *. MOTIVATIE SI PER+ORMANTA. OPTIMUM MOTIVATIONAL Motivatia nu trebuie considerata si interpretata doar ca un scop in sine, ci pusa in slu8ba obtinerii unor performante inalte. "erformanta este un nivel superior de indeplinire a scopului. Din perspectiva diferitelor forme de activitati umane $8oc, invatare, munca, creatie,, ceea ce intereseaza este valoarea motivatiei si eficienta ei propulsativa. :n acest context, problema relatiei dintre motivatie si performanta are nu doar o importanta teoretica, ci si una practica. 9elatia dintre intensitatea motivatiei si nivelul performantei depinde de comple.itatea sarcinii pe care subiectul o are de indeplinit $care poate fi o sarcina de invatare, de munca sau de creatie,. Cercetarile psi-olo#ice au aratat ca in sarcinile simple $repetitive, de rutina, cu componente automatizate si cu putine alternative pentru solutionare, nivelul performantei creste pe masura ce creste intensitatea motivatiei. :n sarcinile complexe insa, cresterea intensitatii motivatiei se asociaza cu cresterea performantei pana la un punct, dupa care aceasta din urma scade. ceasta se intampla deoarece in cazul sarcinilor simple exista unul, maxim doua raspunsuri corecte si diferentierea lor se face cu usurinta, nefiind influentata ne#ativ de cresterea impulsului motivational. :n cazul sarcinilor complexe, prezenta mai multor alternative de actiune in#reuneaza actiunea impulsului motivational( cresterea in intensitate a acestuia este defavorabila discernamantului si evaluarilor critice. :n acelasi timp, eficienta activitatilor depinde si de relatia dintre intensitatea motivatiei si gradul de dificultate al sarcinii cu care se confrunta individul. Cu cat intre marimea intensitatii motivatiei si #radul de dificultate al sarcinii exista o mai mare corespondenta si adecvare, cu atat eficienta activitatii va fi mai bine asi#urata. :n acest context a aparut in psi-olo#ie ideea optimului motivational si necesitatea stabilirii unei intensitati optime a motivatiei care sa permita obtinerea unor performante inalte, cat mai apropiate de cele asteptate. ceasta este exprimata de catre 6egea 7er8es 0 3odson stabilita la inceputul secolului 2'. :n obtinerea optimumului motivational se pot intalni doua situatii! a) cand dificultatea sarcinii este perceputa (apreciata) corect de catre subiect :n acest caz optimum motivational inseamna relatia de corespondenta, c-iar de ec-ivalenta intre marimile celor doua variabile. Daca dificultatea sarcinii este mare, inseamna ca este nevoie de o intensitate mare a motivatiei pentru indeplinirea ei( daca marimea sarcinii este medie, o motivatie de intensitate medie este suficienta pentru solutionarea ei etc. b) cand dificultatea sarcinii este perceputa (apreciata) incorect de catre subiect :n acest caz, ne confruntam cu doua situatii tipice! fie cu subaprecierea semnificatiei sau dificultatii sarcinii, fie cu supraaprecierea ei. :n nici una dintre situatii subiectul nu va fi capabil sa"si mobilizeze ener#iile si eforturile corespunzatoare indeplinirii sarcinii.

:n primul caz el va fi submotivat si va actiona in conditiile unui deficit ener#etic, ceea ce va duce in final la nerealizarea sarcinii. :n al doilea caz el va fi supramotivat si va actiona in conditiile unui surplus de ener#ie, care l"ar putea dezor#aniza, stresa, sau i"ar putea c-eltui ener#ia c-iar inainte de a se confrunta cu sarcina. Optimumul motivational se poate obtine prin actiunea asupra celor doua variabile care sunt in relatie! obisnuirea indivizilor sa aprecieze cat mai corect dificultatea sarcinii $prin atra#erea atentiei asupra importantei ei, prin sublinierea momentelor ei mai dificile, etc.,, sau prin manipularea intensitatii motivatiei, in sensul cresterii sau a scaderii ei. ceasta presupune o usoara reec!ilibrare intre intensitatea motivatiei si dificultatea sarcinii. De exemplu, daca dificultatea este medie, dar este apreciata $incorect, ca fiind mare, atunci o intensitate medie a motivatiei este suficienta pentru realizarea ei $deci o usoara submotivare,. Daca dificultatea sarcinii este medie, dar este considerata $tot incorect, ca fiind mica, o intensitate medie a motivatiei se obtine printr"o usoara supramotivare. ?n coeficient important in obtinerea performantei este nivelul de aspiratie. Nivelul de aspiratie este stimulul motivational care conduce spre realizarea de progrese si autodepasiri evidente. 7l este cel care masoara dorinta de a atin#e nu orice performanta intr"o activitate data, ci performante cat mai inalte, care sa insemne nu doar o simpla realizare a personalitatii, ci si o autodepasire a posibilitatilor ei. le#erea nivelului de aspiratie trebuie facuta in raport cu posibilitatile si aptitudinile subiectului( discrepanta prea mare dintre capacitati si aspiratii poate fi periculoasa pentru performanta $poate produce demotivarea persoanei, deceptii, re#res, etc.,. De aceea, pentru ca nivelul de aspiratie sa aiba un efect pozitiv pentru obtinerea performantei este bine ca acesta sa fie ales cu putin peste posibilitatile de moment ale persoanei.