Motivatia de a veni in terapie versus Motivatia pentru schimbare www.psy-gnosis.ro oamenii vin in terapie.

Important este sa ne dam seama ce anume i-a adus aici o presiune interioara sau una exterioara? Cea din urma varianta poate sa apara in cazul terapiei de cuplu, cand unul dintre cei doi parteneri este adus de celalalt sau chiar si in cazul terapiei individuale, cand copilul sau partenerul de cuplu este adus de catre parinte sau de catre partenerul sau pentru a fi rezolvat sau reparat in astfel de cazuri, de regula, pseudo-clientul nu considera ca ar avea vreo problema. Chiar si cand o persoana vine din proprie initiativa in terapie, este important sa ne dam seama de intentia aflata in spatele acestei decizii. Pana in acest moment, este clar ca a existat motivatia de a veni in terapie si poate sa fie si aceea de a urma procesul terapeutic insa exista si motivatia pentru schimbare? noi toti, intr-o anumita masura, oscilam intre nevoia de a schimba ceva in viata noastra (mai ales atunci cand problema devine presanta) si teama de a pierde mecanismele pe care le-am folosit pana in momentul prezent pentru a evita emotiile dureroase sau jenante. De regula aceasta teama este inconstienta, uneori insa ea poate ajunge pana la suparafata si sa devina constienta sau sa se exprime printr-un conflict interior (vreau sa fac *alt+ceva, dar mi-e teama sa ma schimb). Cand presiunea suferintei este mare, creste si hotararea noastra de schimbare dar, in acelasi timp, creste si teama noastra de a pierde controlul asupra vietii noastre asupra noastra si asupra realitatii asa cum ne-o reprezentam, un control pe care il sustinem insa, cu un consum interior foarte mare. Este necesar ca aceasta hotarare de schimbare sa existe, pentru ca astfel va asumati raspunderea pentru propria dvs viata si pentru participarea, ca coechipier, la demersul terapeutic. Este posibil sa existe subiecte pe care sa nu fiti pregatit sa le abordati sau teme de actiune pe care sa nu fiti capabil sa le faceti la momentul respectiv in cadrul demersului terapeutic si de aceea este important ca impreuna sa lamurim ce anume este posibil in acel moment pentru Dvs si ce anume nu (de ex. nu vreau/nu pot/mi-e greu sa discut acum despre ). Aceasta solicitare a Dvs si clarificare vor marca cadrul procesului terapeutic de schimbare pentru care sunteti pregatit in acel moment. Solicitarile pot fi mai slabe sau mai ferme, in functie de cat anume sunteti de pregatit pentru schimbare sa mergeti cu pasi mari sau cu pasi mai mici (ambele variante fiind viabile). Pentru dvs acel pas posibil va parea intotdeauna unul mare si il veti face in functie de resursele Dvs interioare disponibile la acel moment posibil ca urmatoarea sedinta, in care veti veni cu alte resurse (de exemplu, veti fi mai odihnit), iar contextul de lucru fiind altul, sa faciliteze inaintarea cu un pas mai mare care sa produca o schimbare mai evidenta, cu efecte mai clare. Chiar si pasii mici sunt valorosi, atunci cand acestia stimuleaza responsabilitatea si increderea in sine. Este important sa dati atentie acestui joc sau reglaj intre disponibilitatea interioara de lucru si capacitatea dvs de la acel moment de a lucra o anumita tema si sa masurati pe parcursul procesului teapeutic unde sunteti si cat de departe ati putea/ati vrea sa ajungeti. In acest mod, veti ajunge la o conciliere intre hotararea Dvs de a continua sa va ocupati de cercetarea vietii dvs sufletesti care, de cele mai multe ori este dureroasa, si evitarea confruntarii cu aceasta durere. Unul din efectele procesului terapeutic va fi si cresterea gradului constientizarii de sine, cat si a capacitatii de exprimare si de nuantare a realitatii interioare, la un mod autentic si neclivat, nesplitat intre ceea ce simtiti si ceea ce ganditi, intre ceea ce ganditi si ceea ce ziceti, intre ceea ce ziceti si ceea ce faceti.