Mihai Eminescu Departe sunt de tine Departe sunt de tine si singur lng foc, Petrec n minte viata-mi lipsita

de noroc, Optzeci de ani mi pare n lume c-am trait, Ca sunt batrn ca iarna, ca tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad n picuri, Redesteptind n fata-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vintul loveste n feresti, Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti, S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci, Cu ochii mari n lacrimi, cu mini subtiri si reci; Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti, In sarutari unim noi sarmanele vieti... O! glasul amintirii ramiie pururi mut, S uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut, S uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls... Voi fi batrn si singur, vei fi murit de mult!