Mitul peterii Alegoria peterii este o ncercare de a justifica locul filosofului n societate, i anume acela de rege.

Platon i imagineaz un grup de oameni care locuiesc ntr peter, nlnuii pe un perete n subteran, astfel nct s nu vad lumina zilei. n spatele oamenilor arde constant un foc care lumineaz diferite statui care sunt mutate de alii, i care produc umbre ce se mic pe pereii peterii. Cnd oamenii peterii au vzut acele umbre nu au realizat ct de lipsite de importan sunt ele pentru viaa lor i ncep s atribuie acelor umbre diferite forme, de genul cine i pisic . Umbrele i-au fcut pe oamenii peterii s vad ceea ce ei consider c ar fi realitatea. Alegoric, Platon afirm c omul eliberat din aceste lanuri este filosoful, iar filosoful este singura persoan capabil s deslueasc Forma Binelui i deci buntatea absolut i adevrul. La sfritul acestei alegorii, Platon afirm c este datoria filosofului de a reintra n peter. Aceia care au vzut lumea ideal, reprezentat de Soarele dinafara peterii, care lumineaz lumea dinafara ei, au datoria s educe oamenii din lumea material, sau s rspndeasc lumina acelora din ntuneric. De vreme ce filosoful este singurul capabil s recunoasc ce este cu adevrat bun i singurul care poate atinge absolutul, el este singurul potrivit s conduc o societate, dup spusele lui Platon.

Mitul pesterii Mitul pesterii este lucrarea filosofului Platon asupra firii omenesti in privintaeducatiei si a lipsei acesteia. Omul a fost avid de cunoatere dintotdeauna,iar Platon reuete s scoat n eviden aceast trstur a oamenilor. nmomentul n care unul din oamenii din cavern se dezleag, ntorcnd capulspre lumin i orbind, ncepe o lung cltorie spre un adevr incert inecunoscut, singurul mod de a accede la acesta fiind paii treptai aicunoaterii (ieirea din obscuritate, orbirea la contactul cu lumina, ieirea dinpeter la lumina nopii, cunoaterea soarelui etc.)Simboluri: petera lumea sensibil (a realitii aparente); ntunericul peterii ignorana omului incult, limitat; lanurile prejudecile, simurile care ne limiteaz; focul lumina cunoaterii; umbrele de pe peretele peterii imaginile corpurilor fizice, aparenele care genereaz opinii ntmpltoare (preri, rodul percepiilor i al imaginaiei);corpurile purtate prin faa focului aparenele adevrate, realitatea fizic, genereaz opiniile

adevrate (orthe doxa), suiul greu spre ieirea din peter drumul iniiatic spre cunoatereaesenial, cunoaterea prin intelectul analitic;contemplarea lumii din afara peterii cunoaterea metafizic, prin intelectul pur. Conform mitului lui Platon, legturile ce i in pe oameni prini n peter suntprejudecile,iar umbrele ilustreaz n sens simbolic cultura oamenilor,bazat pe aparene, avnd deci o valoare superficial, derutant, careconfer pe de o parte o siguran, ns amplific n timp ignorana, situaiegenerat, conform meniunii lui Platon, i de faptul c noi, oamenii, sunteminui n acel mediu obscur nc din copilrie. Adevrul este una dintre acelevalori eterne pe care oamenii le-au cutat de-a lungul timpului, pe parcursul ntregii lor viei. Asemenea omului din peter, trebuie s se parcurg untraseu iniiatic, n care fiecare etap trebuie familiarizat, trebuie creat unanumit cmp de cunotine. Mitul este o povestire dincolo de lumea profan, care pune n legtur cele trei axe temporale: ceea ce s-a ntmplat, ceea ce se ntmpl i ceea ce se va ntmpla (trecut, prezent, viitor), conferindu-i astfel un caracter durabil. Mitul peterii este o lucrare ce a persistat n timp, fiind universal-valabil pentru fiecare perioad a omenirii. Platon rmne n istorie, filosofie, istoria filosofiei prin ideile promovate, ncercnd s dea un sens existenei, cunoaterii, adevrului numai pentru cei capabili s l neleag i s ptrund n lumea sa abisal. Omul a fost avid de cunoatere dintotdeauna, iar Platon reuete s scoat n eviden aceast trstur a oamenilor; n momentul n care unul din oamenii din cavern se dezleag, ntorcnd capul spre lumin i orbind, ncepe o lung cltorie spre un adevr incert i necunoscut, singurul mod de a accede la acesta fiind paii treptai ai cunoaterii (ieirea din obscuritate, orbirea la contactul cu lumina, ieirea din peter la lumina nopii, cunoaterea soarelui Binelui i a luminii sale, ntoarcerea i orbirea n peter, mprtirea experienei dobndite, marginalizarea i/sau uciderea celui care a fost mai curajos dintre toi ceilali). Astfel, prin experien nu ar fi posibil cunoaterea, cci, raportndu-ne la mit, singura experien de care s-ar putea folosi oamenii ar fi cea a umbrelor. i ce ajutor poate oferi o realitate fals? Cu alte cuvinte, Platon spune c toi trim ntr-o lume mediocr, ntr-o lume din care nu avem scpare prin experien ci prin raiune. Adevrul este una dintre acele valori eterne pe care oamenii le-au cutat de-a lungul timpului, pe parcursul ntregii lor viei. Asemenea omului din peter, trebuie s se parcurg un traseu iniiatic, n care fiecare etap trebuie familiarizat, trebuie creat un anumit cmp de cunotine. La un moment dat, chiar dac adevrul nu este atins, fiina uman tinde s mprteasc ceea ce a descoperit, prin acest gest mplinindu-i existena. Adevrul i cunoaterea sunt absolute i universale; noi suntem cei care alegem dac facem sau nu aceti pai succesivi i daca da, pentru ce. Omul nu reuete s recunoasc adevrul, mai ales n zilele noastre, cnd tendina oamenilor este de fi egoiti, lacomi i egocentriti.

Platon-Mitul pesteriiMitul pesterii este lucrarea filosofului Platon asupra firii omenesti in privinta educatiei silipsei acesteia, dupa cum zice chiar in primul paragraf. Astfel avem descrierea,impartita insecvente, a unui proces cauzat de educatia acelor vremuri. Procesul consta intr-o serie deanalogii. Cadrul initial este pestera in care oamenii sunt legati cu fata la un perete pe care se vadumbrele partiale ale unor lucruri ce trec prin spatele oamenilor, lucruri aflate dupa un zid, dar luminate de un foc, ce arunca acele umbre pe perete. Legaturile ce tin oamenii in scaunereprezinta prejudecatiile, peretele simbolizeaza ingradirea ce si-o fac oamenii singuri, prinprejudecati, umbrele reprezinta cultura oamenilor, bazata pe prejudecati, deciSUPERFICIALITATE, iar aceste umbre sunt si ele partiale , fiind doar scapari de dupa zidul dinspatele oamenilor, zidul reprezinta o piedica psihologica a oamenilor, FRICA, ce sta intre om silumina, FOCUL, adica un soare care simbolizeaza intelepciunea si adevarul. Exista si o mentiunefoarte importanta: Oamenii sunt pusi in scaune si legati inca din copilarie. Urmeaza o fraza cetine de psihologie, chiar de sociologie : "daca ei ar fi in stare sa vorbeasca unii cu altii, nu crezi caoamenii nostri ar socoti ca numind aceste umbre, pe care le vad ei, numesc realitatea?". Aici seexplica modul de concepere al realitatii din punctul de vedere al acestor indivizi legati. Al doilea cadru este o posibilitate, un viitor a ceea ce s-ar putea intampla daca oameniiar fi dezlegati. Dezlegarea din lanturi inseamna insusirea gandirii, a mentalitatii filozofice sau cumzice Platon "vindecarea din lipsa lor de minte". Ridicatul din scaun si privitul in jur reprezintaprimul pas spre educatia filozofica , acea contestare sau negare a ceea ce stii si inceputul cautariiadevarului, primul pas fiind cel mai dureros si greu; indreptarea privirii asupra focului si aobiectelor ce provocau umbrele reprezinta o a doua etapa a gasirii adevarului, prin faptul ca agasit prima forma de lumina. Focul ceea ce este asemenea soarelui (si in acelasi timp reprezintao dezamagire ce ar putea intoarce omul din "drum"), datorita ca nu vede obiectele din cauzastralucirii focului; observarea obiectelor sub lumina focului reprezinta inceperea redefiniriirealitatii, a cunostintelor asupra lumii. Al treilea cadru consta in drumul (calea) pe care trebuie sa il faca omul dezlegat pt aintra in lumina soarelui. Suisul greu simbolizeaza dificultatea schimbarii mentalitatii spre ceafilozofica. Primul contact cu lumina soarelui, ce umple ochii omului cu lacrimi reprezinta gasirearatiunii si a primului adevar, prin care realitatea "adevarata" se va descoperii. Lacrimile sunt inacest caz lacrimi de durere a ochilor fapt ce simbolizeaza intensitatea luminii, a adevaruluicoplesitor pentru omul recent dezlegat. Suferinta produsa in urma acestei secvente reprezintaprima mare suferinta din devenirea unui filozof "iluminat". Platon spune ca este mai bine sa se iausor acest prim proces, prin metoda obisnuintei: "ar vedea mai bine umbrele, dupa aceeaoglindirile oamenilor si a celorlalte obiecte , ia-r fi mai usor sa priveasca in timpul noptii ceea ce epe cer si cerul insusi, privind deci lumina stelelor si a lumii mai curand decat in timpul zilei,soarele si lumina sa." Noaptea reprezinta un alt fel de intuneric, fata de cel din pestera, o altfel delume, o lume in care lumina vine de la astre mai mici decat soarele, cel care ofera tot luminaadevarata.Cugetarile in legatura cu soarele reprezinta primele incercari de folosire a filosofiei, aratiunii si a lumii oferite de soare, iar toate acestea duc spre univers, cum functioneaza "totul" siajungand sa vada lumea din exterior (obiectivitate). Platon mentioneaza sentimentul care apareatunci: mila fata de oamenii care sunt inca legati, astfel apare si intentia de a ii elibera, de a "dalumina". Al patrulea cadru descrie intoarcerea omului liber in lumea celor legati: "acel om,coborand,s-ar aseza in acelasi scaun" -uitandu-se iar la umbre cu ochii plini de intunecime nu ar putea sa le

vada, astfel oamenii din jurul lui l-ar socoti ca un handicapat, un om cu vedereacorupta si deci nu ar merita sa se urce si ei la lumina. Acest cadru descrie situatia filozofului incontextul comunitatii, a societatii, adica de cele mai multe ori e judecat ca "nebun" sau chiar. Imnurile sacre nu sunt altceva dect expresia celei mai nalte filozofii pitagorice; ele sunt un adevrat rezumat al nvturilor lor eseniale, cuprinznd elementele de perfeciune pe care oamenii, avnd deja ntiprit n suflet vocea divin, le-au aternut n scris pentru a-i nva pe cei ce vor veni dup ei. Putem spune c ele sunt cea mai frumoas podoab a nobleei omului, c nu sunt doar cuvintele de neuitat ale unui singur om, ci ntruchipeaz doctrina ntregului corp al pitagoricilor. . Caracteristic scrierilor pitagoreice este elevaia ideilor, inspiraia, o dorin constant de a prezent toate lucrurile n dependen de fiinele inteligibile i de a explic totul cu ajutorul numerelor, o expunere mistic i simbolic ce nu exclude raionamentul, o fora i o profunzime ce trdeaz opera unei scoli i nu a unui singur om, i o doctrin revelata (Proclus, n Tim.). Dup opinia lui Iamblichos, Pitagora a fost primul care a inventat conceptul de filozofie. El o definea ca pe un efort spre nelepciune, o dragoste de adevr. nelepciunea era pentru el tiina adevrului aflat n fiine, i nelegea prin fiine tot ceea ce este nematerial, venic, esenialmente activ, aa cum sunt toate lucrurile care au o existent proprie i care rmn venic i imuabil ceea ce sunt. La acest adevr se ajungea doar prin exerciiul inteligenei. Dar cum inteligen noastr este partea divin din noi nine, cu ct se lumineaz prin potolirea tulburrii patimilor i cu ct se purific prin intermediul dialecticii, cu att se apropie de puritatea i de lumina Cauzei supreme din care purcede. Pare sigur c pitagoricienii au ntrevzut i semnalat o form superioar de cunoatere. Exist o tiin perfect, ce const n cunoaterea naturii i a esenei eterne a lucrurilor i mai ales a ordinii perfecte ce domnete n fenomenele cereti. ns aceasta tiin depete cunoaterea omului i i este interzis. Este ceea ce am putea numi nelepciune, care este privilegiul zeilor. Scopul doctrinei lui Pitagora, scrie Fabre dOlivet, era de a-i lumina pe oameni, de a-i purific de viciile lor, de a-i izbvi de greelile lor, de a-i conduce la virtute i la adevr; i, dup ce i-a fcut s treac prin toate gradele nelegerii i inteligentei, de a-i face asemenea Zeilor nemuritori. Prin cunoatere se obine adevrul, spune Porphyr, i adevrul este singurul lucru care ne poate apropia de zei, cci, aa cum spune Pitagora, Zeul are drept trup lumina i drept suflet adevrul. Un om avid de invatatura, aplecat spre cumpatare si respect fata de sine si fata de cei din jur, calator prin lume si intelept care a adunat in jurul sau oameni cu potential, care au aderat la principiile sale de viata, Pitagora a ramas cunoscut cel mai bine pentru teorema care ii poarta numele, una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria plana. Inteleptul grec era insa mai mult decat un matematician, era si un filosof, un teoretician dar si un practician al supunerii fata de zei, al sanatatii fizice si intelectuale si al prevalarii intelectului asupra carnii.

Imnurile sacre, care contin suma invataturilor lui Pitagora si ale ucenicilor sai, nu sunt altceva decat invitatii la o viata luminoasa, sanatoasa, la un trai in acord cu sinele fiecaruia si cu natura incojuratoare. Concret, Imnurile nu reprezinta altceva decat o serie de reguli de bunsimt, multe dintre ele putand fi interpretate si aplicate si in zilele noastre, chiar daca au fost gandite acum mai bine de 2000 de ani. Daca respectarea ierarhiei zei-eroi-oameni de geniu, cu care incepe insiruirea Imnurilor sacre nu ne intereseaza neaparat in prezent, indemnul spre o atitudine binevoitoare si corecta fata de familie, de prieteni si de alte cu care luam contact zi de zi nu e un principiu cu nimic deplasat, ba chiar ar trebui sa-l aplicam mai des decat o facem. Sfaturile de a infrange lacomia si delasarea, de a avea grija atat la ce si cat mananci, cat si la ce si cum gandesti si reactionezi in caz de bucurii sau de tristeti sunt cat se poate de pertinente, moderatia, dreapta judecata si meditarea asupra faptelor facute fiind principii asupra carora cu totii ar trebui sa reflectam. O dieta sanatoasa, exercitii fizice care sa ne tina in forma si exercitii intelectuale pentru o minte agera si o cunoastere cat mai buna a lumii, intreprinderea unor actiuni in conformitate cu bunulsimt, cu ratiunea si cu sinceritatea, respectul, bunatatea, infranarea de la vicii, meditatia asupra sinelui sunt ceea ce recomanda, pe scurt, Imnurile sacre, ceea ce ne arata ca, in fond, lumea nu s-a schimbat in esenta foarte mult in ultimele milenii. Nu trebuie sa fii nici religios, nici filosof, nici parte a vreunui cult ciudat ca sa intelegi aceste principii, ci trebuie doar sa cauti putin in interiorul tau pentru a tinde spre o viata plina de lumina si armonie, in care sa-ti fii bun si util si tie, dar si celor din jur.