Fata cu ochii de aur

-partea a 2-a-

Capitolul 1:Clacare

-Renesmee, lasa cartile alea pentru o clipa si vino sa ma ajuti!Trebuie sa probezi

rochia si in plus nici nu stiu ce buchet...
-Relaxeaza-te, Alice!Mai e o luna!
-Da, insa o luna este foarte putin timp si sunt atatea de facut!
-Ia o pauza, bine?Nu te mai stresa atat.
Eram in living impreuna cu Alice si Jacob. De cand le dadusem vestea ca ne
casatorim, iar Alice se oferite voluntar sa ma ajute cu nunta, era in culmea
fericirii, insa ma tem ca nu stia sensul cuvantului"simplu".Vroiam o nunta simpla,
o rochie simpla...insa cuvantul acesta nu se afla in dictionarul ei.
-Renesmee, esti exact ca Bella!
-O,nu, nu sunt.Daca as fi fost, nici nu te-as fi lasat sa imi faci nunta.
-Mama ta m-a lasat sa le organizez lor nunta.
-Insa atunci nu te cunostea la fel de bine cum te cunosc eu acum.Stiu de ce esti
in stare.
-Haide,nu fi rea, colaboreaza.
-Alice, este nunta mea, trebuie sa fie cum vreau eu, nu cum vrei tu.
Tata avea dreptate:"Cum poate o persoana atat de mica sa fie atat de enervanta?"
-Renesmee, o data te mariti, nu poate sa fie asa, pur si simplu...
-Insa trebuie sa ma reprezinte pe mine! Si rochia aia, Alice! Nu imi place.
-Dar e frumoasa.
-E prea...frumoasa.Prea pretentioasa, prea scumpa, prea,prea,prea....
-Nu poti sa faci asta!
-Off..Jacob, ajuta-ma!
Citea niste cursuri si nu parea ca asculta conversatia noastra.
-Pai...
Pai ce?O nu, nu si Jacob...
-Ce e Jake?Nu esti de acord cu mine?
-Desigur ca nu este, interveni Alice. Ceea ce spui este absolut....
-Jake!
-Ba da, sunt de acord, spuse insa nu prea convins.
-Oh, hai, Jake.
-Bine.Eu cred ca....
Insa nu am mai putut afla ce crede Jake, pentru ca tata a parcat masina scartaind
si a intrat pe usa val-vartej.
S-a asezat pe canapea sprijinindu-si capul in maini.
-S-a intamplat ceva?l-am intrebat.
-Nu mai pot.Pur si simplu nu mai pot.Chestia asta cu medicina a fost o idee foarte
proasta.Gata.Renunt.
-Sa inteleg ca nu a mers prea bine practica ta, zise Jacob.
-Tata, dar nu poti renunta.
-De ce nu pot?
-Pentru ca...
Nu stiam de ce nu. Pur si simplu.
-Ce vor spune oamenii?am continuat intrebarea.
Cam neinspirat, ce e drept.
-Le veti spune ca mi-am rupt piciorul.Sau ceva de genul.
-Dar...
Nu am mai continuat.Stiu ca ii era greu, si mie imi era.Insa puteam rezista.Imi
placea medicina si nu conta care este pretul.
-Deci, spuse tata schimband vorba. Practica ta cum a mers, Jacob?
-Pai, am confundat ficatul cu rinichii, dar in rest cred ca a fost bine.
Alice interveni in discutie:
-Edward, trebuie sa ma ajuti:Renesmee nu este de acord cu ceea ce vreau eu, in
legatura cu nunta si trebuie sa o convingi ca...
-Mai slabeste-o, Alice, spuse tata obosit. Las-o sa faca ce vrea, e nunta ei, nu a
ta.
Ha, i-a zis-o!
-Bine, a spus Alice si a iesit pe usa.
Uff..
-Alice, stai, nu te supara!
-O sa-i treaca, spuse tata.
-Tata, nu ar trebuie sa renunti....aaa..
-Ma duc la spital sa o iau pe mama ta.In curand i se termina tura,spuse el
ridicandu-se.
Off...
-Hai, Jake, sa mergem acasa!
Jacob s-a ridicat lenes de pe canapea, s-a intins apoi a venit si m-a imbratisat.
-Ce spui de tata?l-am intrebat.
-Nu toti au puterea lui Carlisle.Nu il condama, bine?
-Cred ca ai dreptate.In regula.
-Hai, sa mergem acasa.

Capitolul 2: Discutie

-Ce vroiai sa spui in seara asta, mai devreme, despre nunta?

Stateam in pat,iar el imi pieptana parul.
-Pai....Nu ar trebui sa ii dai mana libera lui Alice, daca vrei sa iasa ceva
simplu.
-Stiu si asta incerc sa fac, dar nu asta vroiai sa imi spui. Hai, Jacob, te
cunosc.
M-am intors cu fata la el.
-Spune-mi.
-Bine..pai, ma gandeam...daca...l-am chema si pe tatal
meu,si...Sam,Embry...stii...
-Jacob!
-Daca nu vrei...
-Jacob!!Tu te auzi?
-Ce?
-Nu am ajuns inca la lista invitatilor, insa nu m-am gandit vreodata sa ii exclud
pe prietenii tai, cu atat mai putin pe tatal tau.Cum ai putut sa crezi asta?
-Pai, stiu ca nu vrei cine stie ce si..
-Tu vrei cine stie ce?
-Ce?
-Adica o nunta mare, cu fast...
-Pai, nu, insa....
-Insa?Vrei?
-Nu.Daca tu nu vrei, nu vreau nici eu.
-Nu vorbeam despre mine acum.Spune ce vrei.
-Vreau ce vrei si tu.
-Discutia asta nu duce nicaieri.
-Uite, Nessie -mi-a spus apropiindu-se si mai mult de mine- stii ca Alice are atat
spirit organizatoric cat si estetic...
-Insa ii lipseste simtul practic...
-Adevarat.Mie imi plac petrecerile organizate de ea si asa mai departe.Acum tine
de tine cat din toate astea vrei.
Am oftat.
-Hei, nunta trebuie sa fie un motiv de bucurie, nu de stres.Daca vrei, fugim in
Tahiti si ne casatorim in costume de baie.
Am inceput sa rad.
-Ar fi o optiune.
Am inceput din nou sa radem...imi si imaginam...
-Cred ca trebuie s-o fac si pe-asta, am spus.
-Ce?sa mergem in Tahiti?
-Nu. O sa-i dau mana libera lui Alice.
-Esti sigura?
-Nu. Asa ca nu ma mai intreba, sa nu ma razgandesc.
-Nessie, nu vreau sa faci ceva de care sa iti para rau,bine.
-Cat de rau poate fi?
-Nu stiu.
-Hei,si luna de miere?am intrebat.
-Tahiti?spuse el ridicand o spranceana.
-Mmm...de ce nu?