MICOLOGIE Micozele sunt boli provocate de ciperci parazite, iar micologie este stiinta care se ocupa cu studiul acestor

ciperci si cu tulburarile pe care le produc in organismul invadat. Morfologia. In general, orice ciuoerca tipica este formata din doua parti distincte : - O parte vegetativa - tal, cu rol in cresterea ciupecii, alcatuita din filamente miceliene sau hife - O parte de rezistenta si reproducere spor, care ia nastere din tal. CANDIDA ALBICANS Boala provocata de aceasta ciperca parazitara se numeste candidoza. Localizarea cipercii este frecvent pe mucoasa bucala, intestinala si vaginala. Parazitul se prezinta sub forma unui invelis membranos alb sau cenusiu care acopera treptat mucoasa gurii, a faringelui, a esofagului.

Candida albicans Mediu Sabouraud

Epidemiologie. Transmiterea bolii se face direct de la omul bolnav la omul sanatos prin intermediul veselei, prosoapelor personale, contact sexual neprotejat, tratament indelungat cu antibiotice, igiena precara, absorbante zilnice, stress, regim alimentar dezordonat. Aspectul clinic al bolii este reprezentat de o stomatita (inflamatie a mucoasei bucale), la inceput eritematoasa (inrosire a pielii care paleste la apasare), pentru ca in urmatoarele trei zile sa se observe prezenta unor depozite albicioase la baza limbii apoi pe mucoasa obrazului, bolta palatina si gingii, numita si margaritel sau muguiet. In candidoza vaginala simptomatologia este reprezentata de mancarimi, usturimi, scurgeri abunente si dureri in timpul contactulului sexual. Diagnostic de laborator. Examen microscopic direct sau prin culturi pe medii specifice; FCB, cultura din col.

Tratamentul bolii se face prin spalaturi cu substante alkaline tinand cont ca ciuperca se dezvolta in mediul acid, badijonare cu glicerina boraxata, antifungice de tip Micostatin, Stamicin, Nipafungin; spalaturi locale cu ceai de musetel si galbenele. Prevenirea bolii se face evitand contactul cu persoanele afectate si acordand o atentie deosebita in aplicare tratamentelor prelungite cu antibiotice. ACTINOMICOZA Este o boala parazitara data de localizarea in piele din zona cervicofaciala, mainii, piciorului a ciupercii din genul Actinomyces. Parazitul izolat din leziuni se prezinta sub forma unor mici granulatii de aspect si culoare variabila (galben-alba) formate central dintr-un miceliu fin si des ce se intretaie in toate directiile. Ciuperca traieste saprofita in pamant, apa dar mai ales pe vegetale: graunte de cereale, frunze, fructe in putrefactie etc. Formele clinice mai frecvent cutanate poarta numele de mana sau piciorul de Madura. Actinomicoza cutanata cervicofaciala este caracterizata prin prezenta unor nodozitati cu sediul in hipoderm de marime variabila (gamalie de ac-nuca) mobile pe planurile profunde care cu timpul se agraveaza dand nastere unor ulceratii din ce in ce mai mari cu margini dezlipite si suprafata vegetanta. Starea generala a bolnavului nu este alterata decat in forme avansate de boala. Piciorul si mana de Madura (micetom) reprezinta o afectiune rar intalnita in tara noastra fiind mai frecventa in tarile calde. Este caracterizata prin aparitia unor nodozitati multiple care se extind avand aspect tumoral, ulceroase si dureroase la presiune. Epidemilogie. Transmiterea la om se face prin: Patrunderea direct in piele a parazitului prin plagi (taieturi, zgarieturi, intepaturi, muscaturi) mai ales la picioarele neprotejate de incaltaminte. - Prin afectarea mucoasei buco-faringiene, in urma mestecarii grauntelor de cereale parazitate - Prin introducerea parazitului in tubul digestiv odata cu alimentele infectate, de unde, pornind prin mucoasa intestinala lezata, va determina pe cale sanguina metastaze viscerale, osoase sau cutanate. Diagnosticul de laborator va fi pus in evidenta din produsele recoltate din zonele ulcerate sau prin biopsia nodulilor. Tratamentul. Se face in general prin administrare de iodura de potasiu, preparatearsenobenzenice, vaccin antiactinomicotic, antifungice de tip AMPHOTERICIN si local prin electroterapie. Prevenirea bolii consta in: evitarea consumului de alimente insuficient spalate, igiena personala si diagnosticul precoce al elementelor nodulare ale pielii. -

TRICOFITIA Este o boala parazitara produsa de ciuperci parazite din familia tricofitonilor. Acestea se localizeaza fie pe pielea capului, dand leziuni uscate, numite tondanta tricofitica, fie in barba adultilor provocand leziuni izolate de foliculita supuranta, numite sicozistricofitic, folicula confluenta sau kerionul barbiei. Pe restul pielii corpului, tricofitonii realizeaza leziuni cu character eriteroscuamos cunoscute sub numele de herpes circinat, iar la unghii apar leziuni cunoscute sub numele de onicomicoze tricofitice. Dintre toate formele, tricofitia uscata tondanta tricofitica este afectiunea cea mai frecventa si cea mai contagioasa. Apare in timpul copilariei numai pana la varsta de 15 16 ani, dupa care se vindeca spontan nepersistand decat in rare cazuri la adulti. Celelalte forme sunt mai frecvente la adulti si necesita un tratament medical sustinut. Epidemiologie. Sursa de infectie in aceasta boala parazitara este reprezentata de om si de o serie de animale (caine, pisica, cal, vaca, soarece) de la care omul sanatos de poate imbolnavi prin scuame, fragmente de par sau de unghii, ca si prin secretiile leziunilor supurative. Unele specii de tricofitoni au o rezistenta mare la conditiile de mediu, rezistand ani de zile in scuame, peri sau crote care apoi pot infecta omul sanatos. Din aceasta cauza infectia pe langa transmiterea directa se ma poate realiza si indirect prin diverse obiecte contaminate ( caciuli, sepci, palarii, piepteni, instrumente de frizerie, lenjerie de corp, de pat. Aspectul clinic al bolii deosebeste tricofitia uscata de tricofitia inflamatorie. Tricofitia uscata. Suprafata pielii este presarata cu leziuni ovale sau rotunde, de 0,5 4 cm diametru in numar variabil, izolate sau confluente acoperite cu scuame uscate sau grase. Perii sunt friabili, majoritatea rupti la 1 2 mm de la emergenta lor iar altii indoiti. Pe placardul lezional se pot observa si rare fire de par intacte. Tricofitia inflamatorie este o boala de origine animala, localizata pe pielea capului sau a fetei in regiunile acoperite cu par. Se prezinta uneori sub forma unui placard unic, de obicei rotund, usor proeminent, presarat cu pustule foliculare, cu un diametru de 1 5 cm. Diagnosticul de laborator. Se face examenul perilor sau al scuamelor recoltate din leziuni, cu ajutorul unei spatula sterile. Tratamentul difera in raport cu localizarea. In localizarile pe pielea capului, tratamentul consta in roentgenepilatie, urmata de badijonari cu aclool iodat si salicilat de sodium pana la cresterea parului. Se mai pot utilize gliseofulvina, si clotrimazol. Profilaxia si combaterea bolii se bazeaza pe depistarea si tratamentul imediat al formelor incipiente de boala , controlul copiilor la primirea in colectivitate si controlul lor periodic. Lenjeria de pat si de corp, hainele, palariile, caciulitele, obiectele de toaleta ale bonlavilor vor fi dezinfectate riguros, iar in frizerii se va introduce dezinfectia corecta a instrumentelor.

FAVUSUL Este o boala parazitara produsa de Achorion scoenleini, care se dezvolta in profunzimea pielii capului, distrugand firele de par. Boala netratata persista foarte mult timp, lasand pe pielea capului cicatrici cu alopecie (piederea parului) definitiva, intinse si inestetice. In stratul cornos al epidermului, unde se dezvolta, parazitul se gaseste sub forma de spori si micelii. Epidemiologie. Transmiterea bolii se face direct de la omul bolnav la omul sanatos, mai rar de la animale, si indirect, prin intermediul hainelor si al obiectelor de toaleta infectate. Boala se dezvolta mai mult la copiii subnutriti, care traiesc in conditii de igiena deficitara, si mai rar la adulti. In ordinea frecventei, parazitul se localizeaza pe pielea capului, pe pielea glabra (pielea lipsista total de foliculi pilosi, la palme si talpi) si la unghii. Aspectul clinic al bolii imbraca patru forme obisnuite: forma cu godeuri (cute), forma pitiriazica, forma impetiginoasa si forma alopecica, la care se mai adauga o forma mai rara: forma papiracee. Diagnosticul bolii se face dupa caracteristcile leziunilor si prin examen de laborator care consta in examenul microscopic al parului parazitat prin care se evidentiaza prezenta parazitlui. Determinarea speciei de Achorion se face prin culture pe mediul Sabouraud in care se insamanteaza scuame. Tratamentul difera in raport cu localizarea. In localizarile pe pielea capului, tratamentul consta in roentgenepilatie, urmata de badijonari cu aclool iodat si salicilat de sodium pana la cresterea parului. Se mai pot utilize gliseofulvina, si clotrimazol. Profilaxia si combaterea bolii se bazeaza pe depistarea si tratamentul imediat al formelor incipiente de boala , controlul copiilor la primirea in colectivitate si controlul lor periodic. Lenjeria de pat si de corp, hainele, palariile, caciulitele, obiectele de toaleta ale bonlavilor vor fi dezinfectate riguros, iar in frizerii se va introduce dezinfectia corecta a instrumentelor.

MICROSPORIA Este o alta boala parazitara contagioasa, frecventa la copii, localizata pe pielea capului sau pe pielea glabra , produsa de obicei de Microsporon audouini si, uneori , de Microsporon ferrugineum. Boala dureaza mai multi ani la copii si se vindeca , ca si tricofitia, la pubertate. Sursa de infectie pentru omul sanatos este reprezentata de omul infectat si unele animale (cal, pisica, caine) infestate, care elimina parazitii odata cu firele de par ce cad de la nivelul leziunilor. Epidemiologie. Transmiterea bolii se face atat de la omul sau animalul bolnav, cat si indirect, prin intermediul obiectelor si al rufelor contaminate. Aspectul clinic. Afectiunea se prezinta in general sub forma de placarde mai mari ca in tricofitie, dar mai putine la numar, cu marimea variabila de 2-5 cm diametru. Aceste placarde sunt acoperite, de regula, cu scuame mai mult sau mai putin abundente, de cumoare cenusie,
4

cu aspect de tarate. Pe suprafata placardelor, firere de par sunt rupte la inaltimea de 3-6 mm de la emergenta lor, ca si cum ar fi fost tunse cu masina. Diagnosticul se pune pe baza aspectului leziunilor, ca si in laborator, unde la examenul microscopic alperilor din leziuni poate fi evidentiat parazitul. Tratamentul difera in raport cu localizarea. In localizarile pe pielea capului, tratamentul consta in roentgenepilatie, urmata de badijonari cu aclool iodat si salicilat de sodium pana la cresterea parului. Se mai pot utilize gliseofulvina, si clotrimazol. Profilaxia bolii se bazeaza pe aceleasi principii de depistare si izolare a bolnavului, dezinfectia riguroasa a hainelor, parului, obiectelor de toaleta, lenjeriei de corp si pat, anchete epidemiologice pentru stabilirea sursei de infectie intre oameni sau animale (pisici in general) si dezinfectia instrumentarului folosit in frizerii.

EPIDERMOFITIA Epidermofitiile constituie un grup de afectiuni cutanate superficiale, produse de paraziti criptogamici care patrund in derm. Invadeaza stratul cornos, fara a ataca insa firul de par. EPIDERMOFITIA INGHINALA SI INTERDIGITALA Este o dermatomicoza superficiala contagioasa, intalnita mai mult la adulti, produsa de un parazit critogam Epidermophyton inguinale. Transmiterea bolii se face de obicei, prin raport sexual, dar poate fi realizata si indirect, prin obiecte contaminate. Aspectul clinic este reprezentat de lezinui care apar sub plica inghinala, pe fata superioara si interna a coapselor, de obicei, pe o singura parte (stanga la barbate), de unde se intinde la scrot si penis, iar la femei la vulva. In regiune inghinala, leziunea initiala este constituita din pete rosiatice de marimea unui bob de porumb, usor scuamoase si pruringinoase. Aceste pete rosiatice se dezvolta rapid, se uesc dand nastere la placarde mari. Ele sunt acoperite cu mici cruste, deoarece afectiunea este insotita de prurit. Din regiunea inghinala, indirect/direct, acest parazit poate ajunge inoculate intre degete, infectia raspandindu-se treptat la toate spatiile interdigitale. Diagnosticul se face prin aspectul leziunilor, completat cu examenul microscopic al scuamelor in care se evidentiaza parazitul, sau prin culturi.