You are on page 1of 5

Antoine Watteau

Antonie Watteau vine pe lume la Valenciennes ( valencien) , un oras anexat Frantei , situat la granita cu Flandra .Pe 10 oct 1684 , la doua trei zile dupa nastere , copilul este botezat. ORIGINAR DIN NORDUL FRANTEI

Se naste intr-o familie modesta , tatal, Jean-Philippe Watteau , este de meserie dulgher-tamplar , iar dat fiind faptul ca afacerile merg bine isi permite sa finanteze scolile copiilor. Watteau isi manifesta foarte devreme dragostea pentru pictura , asadar parintii sunt de acord sa-i acorde o sansa. In 1695 ( la doar 11 ani ) , Watteau este dat in atelierul lui Jacques-Albert Gerin ( jaquelber gerra) . Alaturi de maestru , Watteau deprinde elementele de baza ale picturii .Chiar in Valenciennes are ocazia sa admire cateva panze ale marelui pictor flamand Peter Paul Rubens , sub influenta caruia va picta. Tot mai zorit de tendinta tatalui de a vedea rezultate concrete in activitatea sa , Watteau realizeaza ca nu mai poate ramane pentru mult timp in atelierul lui Gerin . Doua evenimente marcheaza aceasta parte a vietii artistului : moartea lui Gerin in 1702 si intalnirea cu pictorul decoratr ,Vigoureux Duplessis (viguro duplesi), cu care se hotaraste sa plece la Paris. Ajunge totusi singur , deoarece tovarasul lui este nevoit sa se intoarca din drum. Startul Anevoios la Paris

Ajuns la Paris , tanarul , fara nicio legatura cu mediul artistica parizian si fara mijloace necesare traiului , nu poate sa se bazeze pe foarte multe. Ajunge sa lucreze intr-un atelier al unui oarecare pictor. Este vorba mai mult decat un atelier , este defapt o fabrica .Watteau lucreaza in productie : portrete, tablouri religioase , scene de viata care apoi sunt prezentate altor negustori. In acasta perioada foarte deficila pentru el , Watteau se imprieteneste cu aalte persoane din mediul artistic , Jean Jacques Spoede( jan jax spude) si Nicholas Vleughels(nicola vlude). Mai tarziu cand inepe sa i se dezvolte o pasiune pentru teatru , watteau are ocazia sa se imprieteneasca cu Claude Gillot .Prietenia cu acesta pare a fi benefica , fiindca in 1708 , Watteau este primit in atelierul pictrului-decorator Claude Audran . Cu toate acestea , se hotaraste sa plece si din atelierul acestuia si sa incearca sa calatoreasca spre Italia . De data aceasta , Claude al III lea incearca sa-l retina pe Watteau , mai mult pentru propriul sau interes , dar nimeni nu poate ingramadi spirtul liber al artistului .Numai lipsa banilor ar putea sa-i infraneze entuziasmul. Pentru a tine piept problemelor financiare , nu are decat o solutie: sa obtina primul loc si sa primeasca drept premiu o calatorie la Roma , Finantata de academie.

RECUNOASTEREA

Anul 1709 este unul plin de evenimente pentru pictor. Intrat in concursul pentru castigarea premiului Academiei , tanarul iese pe locul al doilea . Dezamagait se intoarce in orasul natal , Valenciennes , ca sa-si revada familia , unde gaseste orasul amenintat de ostile germanice . Intors in Paris ,compune cateva tablouri despre razboiul din spatele frontierelor , TABARA MOBILA , ESCORTA si doua panze complementare , RECRUTUL SI HALTA , care i-au deschis Portile Academiei. Se inscrie pentru a doua oara la concurs ca sa castige calatoria in Italia . De data aceasta doi artisti castiga concursul , insa Watteau este primit imediat in randurile Academiei. In 1719 , pictorul sufera de tuberculoza si va pleca la Londra pentru a fi tratat .In timpul sederii in Anglia , pictorul il cunoaste pe Jean-Philippe. Intors la Paris , are ocazia sa se intalneasca cu portretista Rosalba Carriera . In cele din urma Watteau moare la 37 de ani in 1721. Seducatorul 1712 1714 Pentru acesti ani , tablourile reprezentatie sunt SEDUCATORUL si AVENTURIERA . Este posibil ca aici pictorul sa surprinda jocul seductiei care insoteste de cele mai multe ori flirturile amoroase.In ambele tablouri sunt doua personaje principale care stau in picioare, centrate. Acestea sunt privite de cate un grup de cate 3 persojane .

Dificultatea de interpretare a acestor opere este cauzata de punerea in scena atipica si mai ales de diversitatea elementelor compozitiei. In aceste scene isi face aparitia persoanje din comedia dell'arte .( pierrt in planul indepartat ) ,dar si personaje imbracate dupa moda epocii. Culorile folosite sunt extraordinar de indraznete ,fara insa ca acest lucru sa strice armonia de nsamblu. PERSPECTIVA 1715

Dupa succesul repurtat in 1712 la Academie , Watteau devine celebru. In aceasta perioada il cunoaste pe investitorul de arta Pierre Crozat. Pentru acesta ,Watteau executa lucrari decortive in sufrageria apartamentului sau. Peisajul din jurul castelului il va inspira sa picteze PERSPECTIVA. Scena prezentata in acest tablou se desfasoara intr-un uminis de padure, de unde se poate observa iazul , punctul de convergenta al intregii compozitii. Natura monumentala stranie este alatuita din copaci monumentali care par sa iasa in afara panzei. Fratii Gouncourt atrag atentia ca ' Watteau a facut natura mai frumoasa decat este ea in realitate ". Intradevar , peisajul de farmeca . Odata cu PERSPECTIVA , wateau devine unul dintre cei mai importanti peisagisti ai picturii franceze. Compozitia confera scenei un caracter intim , tat de specific artistului. Si probabil ceea ce se afl MAI IMPORTANT ESTE IN ALTA PARTE , aceasta propunere a cuplului dn stanga scenei de a parasi panza.

DIANA LA SCALDAT 1715

De-a lungul carierei sale , watteau picteaza foarte putin tabouri istorice. acesta era probabil motivul pentru care taboul PANZA LUI BACHUS , i-a fost atribuit artistului de putina vreme. Tematica tabloului este iustrata de :statuia satirului , - un element foarte des intalnit la Watteau , si simbolurile care o inconjora :vita de vie si instrumentele muzicale.Natura moarta cu frcute , pe care o observam in partea din dreapta jos , este preentata cu extraordinara subtilitate. In general redarea fructelor este un exercitiu foarte greu pentru pictori. Trasturile de penel ample , vioaaie i pline de nerv , accentueaza impresia de abundenta are "guverneaza " tabloul. Formele generoase ale trupurilor copiilor corespund contururilor generoase ale norilor. Compozitia sepra planu stang ,care se deschide spre un cer baroc , de planul drept inchis de copaci.In prim planul scenei , lumina calda sculpteaza trupurile si da impresia de miscare.

DIANA LA SCALDAT , a fost executat cu gandul la tema Dianei si a insotitoarelor ei si a scenelor cu odalisce care se inscriu intr o larga traditie initiata inca din antichitate. In DIANA LA SCALDAT a lui Watteau , numai prezenta arcului cu sageti reda caracterul mitologic al temei , in timp de personajul Dianei , frizura si privirea ei visatoare ii confera zeitei imaginea unei persoane apartinand epocii contemporane artistului , iar tabloului un caracter laic . Atmosfera eroica a tabloului este usor sufocata de cateva erori de natura anatomica : corpul Dianei , mai ales piciorul drept , usor neproportionat.

Propozitia jenanta 1716

Inaca o data semnificatiile panzei lui Watteau trezeste neclaritati. Oare se cuvine sa observam in aceasta panza doar o pereche obisnuita care danseaza menuet pe muzica de chiatara? Nici titlul panzei nu ne ajuta prea mult, caci la fel ca in majoritatea operelor lui Watteau , numele i-a fost atribuit dupa moartea lui Watteau. Un cavaler invita o domnisoarra la dans , dar nu este exclus ca dansul sa aiba loc in alta parte. Peisajul este cuprins intre doua randuri de copaci , ideea de cadru in cadru .Vesmintele exexutate cu mare grija isi etaleaza toate calitatile:culorile nuantate , formele unduitoare , ocu luminilor pe unele pete de culoare deschisa care confera ritm tabloului

Imbarcarea spre Citera 1717 Pe 30 iulie 1712 , Watteau este primit membru in Academia Regala de Pictura si Sculptura. Pentru a indeplini frmalitatile si intrun fel pentru a consfinti intrarea sa in aceasta institutie , trebuie sa le ofere o opera personala a carei tema ramane la alegerea sa. Watteau amana acest

tabloul , iar in 1717 este somat sa-si prezinte lucrarea. Astfel , Watteau face cea mai mare opera a asa care nu inceteaza sa i uimeasca pe viitoarii artisti. Dominique Vivant Denon , creatorul Louvre-uui modern , este cel care interpreteaza indiscutabil opera lui Watteau in modul cel mai adecvat: : Tabloul care prezinta calatoria spre insula Citera unde se afla regatul dragostei , actioneaza asupra tututror naturilor umane , regasim aici atat femeia sfioasa , sensibila cat si femeia cocheta , care cedeaza iubirii in egala masura , fiecare in felul ei ." sa nu uitam ca Citera este insula Afroditei , taramul idilic a iubirii , distractiilor si placerilor. Aceasta opera reprezita o compozitie inchisa , fiecare grup de personaje participa la cate o scena distincta , dar in acelasi timp , ele toate luate la un loc formeaza o scena unitara. Cele trei perechi din planul drept al taboului pot fi onsiderate cu succes ca fiind una singura , pe cre artistul o prezinta in diferite momente ale episodului pe care il joaca ; dinspre dreapta spre stanga : clipa juramintelor secrete , momentul ridicarii de la pamant si in cele din urma, plecarea. Cromatica picturii este deosebit Pictoul prezinta scena deschisa precum un evantai al carui ritm este dictat de folosirea unor pete intense de culoare , care conduc privirea spectatorului . Planul drept al tabloului ete ocupat partial de un Crang si , desi ireal , atrage prin surprinzatarea forta de expresie.

PLACERILE PASTORALE

Watteau sufera de influenta picturii flamande si de cea a pict olandeze.Inca de la inceput criticii de arta ii vor compara operele cu cele a pictorului David Teniers cel Tanar din Anvers . Tablourile acestui artist , consacrate sarbatorilor populare si scenelor pastorale , se inscriu in curentul marii traditii a picturii Nordului , initial de Brueghel cel Batran. Bineinteles , acest timp de reprezentare a unor grupuri - integrat intr-un peisaj -poate fi descoperit la Watteau , de exemplu , in Placerile pastorale sau in Campiile Elizee . Si de aici se termina comparatia ! Deoarece acolo unde Teniers este bucolic , Watteau vrea sa fie rafinat. Aceasta opozitie este subliniata de doi mari filosofi francezi iluministi : Volter considera ca : " Watteau stia sa fie plin de farmec acolo unde Teniers cauta doar grotescul " . Diderot replica :" Talentul imita natura ; simtul gustului inspira alegerea ; si totusi eu prefer simpitatea , decat emfaza , tocmai de aceea as da 10 Watteau pe un singur Teniers" . Placerile pastorale sugereaza frumusete si eleganta . Societatea aleasa care se gasete in padure , impartita in grupuri , are ocupatii u desavarsire inutile si insignifiante , dar aparent , extraordinar de placute . Impresia pe care o dau persoanajele este aceea ca sunt aparitii din vis . prezenta statuii de piatra subliniaza dimensiunea atemporaa a scenei pe care o vedem : iubirea a fost , este si va fi ; iubirea si jocurile dezimvolte sunt nemuritoare. - asta se pare ca vrea sa ne transmita Watteau. La fel si statuia , aparent vie , asemanatoare cu reprezentarile lui Rubens - accentueaza si mai mult petrecerea timpului .

Watteau foloseste mai multe schite pe acelasi motiv , cu care construieste compozitia . pe suprafata fundalului alb traseaza in creion desenul ansamblului . mana lui este precisa si rapida . desenele nu sunt doar schite ,Primu strat cromatic reprezinta doar contururile principae si culoarea locala . Apoi executa cu mare atentie si precizie personajele . Watteau nu uita sa precizeze contururile , uneori chiar zgarie putin pasta cu ajutorul varfului subtire al pensulei. Arlechin 17 18 -1719

Acest tablou celeru , care in prezent este la Louvre , prezinta un personaj de comeie. Watteau a executat aceasta opera ca firma pentru o cafenea .Numeroasele corecturi care sunt vizibile cu ochiliul liber pe chipurile eroilor operei , ne fac sa intelegem ca este vorba despre niste portrete . Personajul din tablou are expresia fetei indurerata si trista si nu-i inceteaza sa-i intrige pe criticii de arta. Vesmantul lui alba perlat prevesteste tonurile cromatice ale lui Goya . In spatele lui se pot observa alte personaje care sunt elementele de legatura intre primul plan si cel secundar. Aceasta compozitie ii confera Arlechinului statut statuar , dar in acelasi timp ii accentueaza si singuratatea.