Padurea

Toamna
n arcane de pdure ntuneric ce spimnt. Frunza tace lng frunz i copac lng copac; Noapte trist, noapte mut, noapte moart, cer opac Dar privighetoarea cnt, dar privighetoarea cnt. n arcane de pdure vijelie ce spimnt, Trsnet rou ce-nfoar i surpare de potop; Pentru ce e armonia o mnie fr scop, Dar privighetoarea cnt, daar privighetoarea cnt.

Aur plns, aur ud, aur greu Vai, pdure drag, ce-i cu tine De s-a-nglbenit norocul tu Schimb-i-se cntecu-n suspine Adunat-i frunza lng zid Ori pe margini sure de crare Vai, pdure drag, i senchid Porile cu veri i cu visare

Tare bun eti, Pdure! Toat vara ne dai mure, Fragi, alune, flori de tei, Cornuri, ghind ct vrei! Toamna zvrli cu buzdugane Verzi, adpostind castane, Iar n iarna cu ninsoare Ne dai brazi de srbtoare. Primvara ne creti flori, Scrii seninul cu cocori i prin largile-i fereti, Aerul l primeneti.

1. Mi-e draga padurea si murmurul ei Mi-e plin iar rucsacul, bocancii sunt grei Strabat iar poteca, vreau muntii sa-nfrunt Si linistea pietrei din nou s-o ascult 2. Nu sunt niciodata prea singur in munti Ma-ntampina brazii si jepii marunti Izvorul ma-ntreaba urcusul de-i greu Si-asteapta raspunsul din cantecul meu