You are on page 1of 2

Motivatia

Intrebandu-ne de ce oamenii fac ceea ce fac si, legat de aceasta, cum fac ceea ce fac, constatam ca este vorba de cause ale conduitei normale sau ale celei anormale. Motivul este un fenomen psihic cu un rol essential in declansarea, orientarea si modificarea conduitei, este cauza principala a conduitei, o cauza interna. Motivatia reprezinta un ansamblu structurat al motivelor. Nu orice cauza este insa un motiv. In psihologie se disting 2 mari abordari ale motivatiei: directia homeostatica (la baza motivatiei sta principiul echilibrului biologic organismele tind sa isi mentina starea de echilibru constant in raport cu modificarile mediului. Dezechilibrele inseamna aparitia unor trebuinte, nevoi provocate fie de o lipsa, fie de un surplus. Exemple: foamea, setea) si directia non-homeostatica (motivatiile sociale, de afirmare a personalitatii, de control, de a cerceta, de a te distra, de a conduce masina, etc. diverse trebuinte care apar pe parcursul vietii, sunt produsul experientei). Trebuie distins intre trebuinte native, innascute si trebuinte dobandite, invatate. Intre diferitele orientari existente in psihologie, un rol important (desi astazi uneori contestat sau doar limitat), il are ierarhia nevoilor, construita de psihologul American Abraham H. Maslow drept cadru teoretic orientativ pentru motivatie. Piramida se bizuie pe doua seturi de motive: cele de supravietuire (pentru satisfacerea nevoilor de baza filozofice si psihologice) si cele care promoveaza autorealizarea persoanei, in special in domeniul intellectual, creative.

Varietatea motivelor Motivul este un fenomen psihic cu rol esential in declansarea, orientarea si modificarea conduitei, o cauza interna Motivatia este un ansamblu structurat al motivelor. Nevoile (trebuintele) sunt niste semnale de alarma care ne aduc la cunostinta ca ceva nu este in ordine cu noi. Cand pornim la actiune pentru satisfacerea trebuintei, vorbim despre aparitia motivului. Motivele si trebuintele nu sunt intotdeauna constientizate, uneori resimtim o tensiune interna, fara a putea spune ce avem nevoie cu exactitate; Alteori apare o stare de tensiune, deoarece trebuintele/motivele nu pot fi satisfacute pe loc; mediul complex in care traim

determina aparitia mai multor motive diferite in acelasi timp, apare o stare conflictuala intre motive; Diversele domenii de trebuinte identificate sunt generale pentru toti oamenii, dar se manifesta in diferite proportii in fiecare dintre noi, functie de personalitatea noastra, de mediu si capacitatile innascute. De aceea, vom analiza in continuare cateva trebuinte si motive majore care apar permanent in conduita noastra: Foamea si setea sunt considerate trebuinte homeostatice, fiziologice, innascute, dar cu importante trasaturi invatatem incluse de H. Thomae in domeniul trebuintelor vitale. Desi principiile alimentare necesare organismului sunt valabile pentru intreaga specie umana, gusturile alimentare difera de la popor la popor, de la o persoana la alta, in functie de educatie, de categoria sociala, etc. Efectele privarii de hrana sau apa se manifesta prin oboseala, dureri muscularea, diminuarea impulsului sexual, afectarea motricitatii, a atentiei, a capacitatii de concentrare. Frica si tendinta de aparare. Fiecare dintre noi a cunoscut, direct sau indirect, teama de esec, de pedeapsa, de incertitudine etc. Toate acestea sunt clasate de psihologi ca emotii, dar au si un important rol ca motive ale conduitei. Frica este un sentiment de neliniste trait in prezenta sau la gandul unui pericol. Este important sa distingem intre frica momentana si cea permanenta. Frustrarea este starea psihica a celui care este privat de o satisfactie legitima sau care este inselat in sperantele sale. Stresul este starea de dezechilibru care reprezinta o amenintare pentru integritatea corporala sau morala a individului. Conflictele apar atunci cand simultan se nasc tendinte alternative, de intensitate relativ egala, ce devin motivatii incompatibile, ce nu pot fi realizate concomitant. Psihologul Kurt Lewin distinge intre conflicte apropiere-apropiere (++), evitare-evitare (--), apropiere-evitare (+-). Atasamentul este ansamblul de legaturi intre indivizi, a carui forma primara este stabilirea legaturii intre nou-nascut si mama sa. Aceasta relatie este unul dintre fundamentele tuturor legaturilor familiar si sociale. Motivatia erotica are atat baze biologice, cat si sociale. Este strans legata de sentimentul iubirii, un sentiment foarte complex in societatea moderna.