Mioara Avram Ortografie Pentru Toti

Mioara
ORTOGRAFIE
PENTRU TOI
30 de dificulti
ediia a doua
AVRAM
CUPRINS
Cuvnt nainte la ediia a
doua ....................................................................... 3
Cuvnt nainte la ediia
nti ..........................................................................
. 5
a sau
ea? ............................................................................
.......................... 9
sau
e? .............................................................................
......................... 15
sau
? .............................................................................
.......................... 24
e sau
ie? ............................................................................
.......................... 28
ea sau ia (si: eai sau iai, eau sau
iau)? ....................................................... 40
h sau c(h),
k(h)? ..........................................................................
............... 53
Cu sau fr
h? .............................................................................
............... 59
i sau ii (si: ii sau
iii)? ..........................................................................
........ 66
i sau
? .............................................................................
........................... 81
ia sau iea,
iia? ...........................................................................
................. 88
Cu sau fr i
final? .........................................................................
............ 93
sau
? .............................................................................
.......................... 96
k sau c, ch,
k, ? ...........................................................................
.............. 101
Cu sau fr
-l ? ...........................................................................
.............. 107
n sau
m? .............................................................................
...................... 115
oa sau
ua? ............................................................................
.................... 119
q(u) sau c, ch, cu, cv,
k? ............................................................................
126
s sau
s? .............................................................................
........................ 131
s sau
z? .............................................................................
........................ 137
w sau v,
u? .............................................................................
................... 148
x sau cs (ks, cks), gz
(cz)? ........................................................................
153
y sau i,
ai? ............................................................................
.................... 164
Liter unic sau repetat (dubl,
tripl)? ................................................... 169
Succesiuni nepermise sau cu folosire
limitat ........................................... 175
Un cuvnt sau mai
multe? .........................................................................
182
Cu sau fr
cratim? .......................................................................
.......... 203
Majuscul sau
minuscul? .....................................................................
... 227
Abrevierile ....................................................................
........................... 245
Numele de
luni ...........................................................................
.............. 269
Desprirea cuvintelor la capt de
rnd ...................................................... 272
Abrevieri si semne
speciale ......................................................................
283
Bibliografie ...................................................................
........................... 285
I
II
III
IV
V
VI
VII
VIII
IX
X
XI
XII
XIII
XIV
XV
XVI
XVII
XVIII
XIX
XX
XXI
XXII
XXIII
XXIV
XXV
XXVI
XXVII
XXVIII
XXIX
XXX
2 Mioara Avram
Coperta: Isai Crmu
ISBN 9975-904-75-0 LITERA, 2002
CZU 805.90-1
A 95
Mioara Avram este o autoritate att printre lingvistii romni (ba
chiar si europeni!), ct si pentru toi vorbitorii de limba romn. S-a
impus n acest domeniu al stiinei, doar n aparen mai usor
lingvistica , de la chiar debuturi, cu aproape jumtate de secol n
urm, prin contribuii marcate de profunzimea studiului, meticulozitatea
documentrii, tria argumentului, fiind, chiar atunci cnd a tratat aspecte
dificile n abordare si pentru specialisti, maxim accesibil, inteligibil.
Teza de doctorat a dnei pr. dr Mioara Avram Evoluia subordonrii
circumstaniale cu elemente conjuncionale n limba romn, rmne un
studiu de referin n domeniul sintaxei istorice. A participat la elaborarea
si redactarea a numeroase lucrri fundamentale, precum Gramatica limbii
romne (1954, 1963), Studii si materiale privitoare la formarea cuvintelor
n limba romn (5 vol., 19591969), Crestomaie romanic (1962
1968), Enciclopedia limbilor romanice (1989) s. a. A ngrijit tiprirea
valoroaselor volume de cultur a limbii, intitulate att de modest
Puin gramatic (vol. 1-2, 1987, 1988) , de nvtorul d-ei, acad. Al.
Graur. }n 1986, i-a aprut la Editura Academiei o Gramatic pentru toi
(ediia a II-a Bucuresti, 1997), iar peste un an Probleme ale
exprimrii corecte, aceste monografii fiind completate, ntr-un fel, cu o
alt lucrare important, scris n aceeasi tonalitate comprehensibil-major
Ortografie pentru toi: 30 de dificulti (1990), pe care o reproducem
n prezenta ediie.
Redactorul
Editura si exprim si pe aceast cale
gratitudinea pentru asentimentul autoarei
de a publica neremunerat prezentul volum.
3 Ortografie pentru toi
Cuvnt nainte la ediia a doua
Ediia de fa reproduce cu intervenii minime (adugarea
unor situaii sau a unor exemple, suprimarea sau/si nlocuirea
unor exemple si, bineneles, corectarea greselilor de tipar) textul
ediiei nti aprute n 1990, la Bucuresti, la Editura Academiei
Romne , care s-a bucurat de o bun primire, dovedit de
epuizarea rapid si de recenziile mai mult dect favorabile*.
Desi ntre timp Academia Romn a hotrt, n februarie 1993,
modificarea unor reguli, referitoare n spe la scrierea vocalei
si la trei forme ale verbului a fi (snt, sntem, sntei), precizez
c lucrarea mea nu se aliniaz la modificrile menionate.
Explicaia principal a acestui fapt este dezacordul meu si al
majoritii specialistilor romni si strini cu modificrile n
cauz, dezacord pe care l-am exprimat consecvent, n mai multe
rnduri, ncepnd cu articolul Diversiunea din ziarul Romnia
liber, 1991, nr. 14389 (355), p. 4, si 14390 (356), p. 4, si
terminnd, deocamdat, cu ediia a doua a crii Gramatica pentru
toi, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997, p. 10. n esen,
argumentele stiinifice mpotriva adoptrii scrierii cu n interiorul
tuturor cuvintelor snt cele pe care le formulasem n prima ediie
a crii de fa (capitolul al XII-lea, 3); la ele se adaug unele
de natur practic, si mai ales, altele care privesc att modul
inadmisibil n care s-au luat decizii de normare lingvistic fr a
se ine seama de opoziia lingvistilor, ct si manipularea
demagogic a opiniei publice. Pentru cei interesai mai
ndeaproape de aceast problem recomand, din bogata ei
* Vezi: Rodica Zafiu, n Luceafrul s. n. I, 1990, nr. 38, p. 4; Stefan Badea,
n
Romnia literar XXIV, 1991, nr. 5, p. 5; Stefan Gencru, n Cercetri de
lingvistic XXXVI, 1991, nr. 1-2, p. 112-113; Andra Serbnescu, n Limb si
literatur
1991, nr. 2, p. 201-203; Laura Vasiliu, n Limba romn XL, 1991, nr. 5-6, p.
302-303; N. Mihescu, n Libertatea II, 1991, nr. 287, p. 4.
CUPRINS
4 Mioara Avram
bibliografie, urmtoarele: numrul 4/1992 al revistei Limba
romn de la Bucuresti, consacrat n ntregime ortografiei; Alf
Lombard, Despre folosirea literelor si , n aceeasi revist, nr.
10/1992, p. 531-540; volumul colectiv Ortografia limbii romne.
Trecut, prezent, viitor, Iasi, 1992; Mioara Avram, Problemele actuale
ale ortografiei romnesti (raport la Congresul al V-lea al Filologilor
Romni, Iasi-Chisinu, 6-9 iunie 1994), n nr. 3(15)/1994 al revistei
Limba romn de la Chisinu (rezumat n Buletinul Societii de
Stiine Filologice din Romnia pe anii 1993-1994, Bucuresti, 1994,
p. 35-37); Dumitru Irimia, Gramatica limbii romne, Iasi, 1997,
p. 9-13. De altfel,cum poate constata orice cititor al tipriturilor din
dreapta Prutului, hotrrea academic din 1993 nu a fost general
acceptat, numeroase publicaii periodice si edituri nu ntmpltor,
dintre cele mai prestigioase continund s practice ortografia
raional, cu n toate poziiile (cu excepiile menionate si n aceast
carte, sub XII 2). n stnga Prutului revenirea la scrierea cu alfabetul
latin s-a fcut prin adoptarea ortografiei romnesti oficiale n 1989 si
aceasta este si acum ortografia n vigoare n Republica Moldova, chiar
dac si aici exist unii care ncearc s tulbure apele.
Cartea de fa poate fi folosit, n orice caz, si de cititorii
care din nestiin, din conformism, din obligaie sau din gresit
convingere au acceptat modificrile ortografice din 1993,
ntruct, cu excepia celor privitoare la modul de scriere a vocalei
n interiorul cuvintelor, toate indicaiile pe care le conine
corespund cu normele romnesti oficiale pretutindeni.
Pentru c i se recunostea utilitatea, cartea mi-a fost cerut n
ultimii ani si de alte edituri, care ns, din raiuni comerciale, ar
fi vrut s o adapteze la reglementrile contrare convingerilor
mele. Am dat-o editurii care nu mi-a cerut un asemenea compromis
si snt ncredinat c prin aceasta nu fac un deserviciu, ci un
serviciu culturii naionale.
Cuvnt nainte la ediia nti
Normele ortografice ale limbii romne snt stabilite n lucrri
academice cu caracter oficial, snt discutate n diverse alte lucrri,
snt aplicate concret n ndreptare si dicionare normative, snt
nvate n scoal. Cu toate acestea, existena greselilor de scriere,
la diferite niveluri, culminnd cu textele tiprite, este o realitate
recunoscut. Cauzele pot fi variate: pe de o parte, insuficienta
atenie si exigen a celor care predau scrisul, ortografia si limba
romn, n general, insuficienta atenie a celor care nva,
insuficienta informare si autoperfecionare, n timpul si dup
absolvirea scolii; pe de alt parte, aceste cauze nsesi se pot
explica printr-o atitudine de nenelegere a importanei pe care
o are, pentru cultura naional, respectarea normelor unitare de
scriere. M ntreb ns dac mulimea greselilor de scriere si
neglijarea ortografiei nu se datoreaz si ideii, prea des repetate
si subliniate, c ortografia noastr este usoar (chiar foarte
usoar), idee care pare s reias si din spaiul redus acordat
formulrii regulilor n lucrrile normative, printr-o simplificare
excesiv a situaiei reale.
Ortografia romneasc este usoar numai n raport cu unele
limbi care au o ortografie mai grea. Ea nu este usoar n sine, n
mod absolut, ceea ce rezult si din literele cu mai multe valori, si
din literele cu valori comune, din neconcordanele dintre scriere
si pronunare la multe cuvinte, din amestecul de principii pe care
se bazeaz si de criterii luate n considerare, din numeroasele
excepii de la reguli sau din numeroasele reguli particulare si
chiar individuale, precum si din inaccesibilitatea unora dintre
ele. Ortografia limbii romne este usoar si n raport cu ortoepia
ei (pronunarea ei literar), dar, n msura n care ortografia
este predominant fonetic mai exact, fonematic , ea preia
CUPRINS
6 Mioara Avram
cea mai mare parte a dificultilor ortoepice. De aceea poate c
nvmntul si aciunile de cultivare a limbii ar trebui s adopte
tactica de a releva laturile dificile ale ortografiei, pentru a face
s fie luat mai n serios, cu atenia sporit care se d oricrei
discipline grele.
Lucrarea de fa este o demonstraie n acest sens: o
demonstraie a existenei unor dificulti reale, variate si
complexe, care exclud posibilitatea de realizare a unei expuneri
sintetice si, n acelasi timp, utile. Demonstraia nu este fcut de
dragul demonstraiei. Cartea are scopul practic de a ajuta
nelegerea, nsusirea si aplicarea normelor ortografice actuale
ale limbii romne nu prin ocolirea punctelor dificile, ci prin
cunoasterea lor.
Ea nu este un tratat complet de ortografie si nu prezint nici
mcar toate dificultile ortografiei noastre, ci se limiteaz la
principalele dificulti constatate n practica scrisului sau
semnalate de diversi solicitani ai unor lmuriri. Cu toate limitele
impuse prin selectarea a numai 30 de dificulti de fapt, mai
numeroase prin aspectele fiecreia dintre ele , lucrarea a
cptat proporii care aparent snt incompatibile cu destinaia ei
pentru toi, dar care vorbesc de la sine despre complexitatea
materiei. Pentru a nu falsifica realitatea si a fi eficient, descrierea
normelor trebuie s aib n vedere toate aspectele, mergnd pn
la semnalarea existenei unor reguli individuale, care, n mod
fatal, nu totdeauna pot fi cuprinse exhaustiv si pentru care rmne
n continuare necesar consultarea unor lucrri cu liste
alfabetice.
Majoritatea dificultilor reinute snt prezentate, n nsusi titlul
capitolelor respective, drept ntrebri care exprim ezitarea si asteapt
rspuns de la tratare, referindu-se la situaii n care se pune problema
alegerii ntre dou sau mai multe soluii teoretic posibile.
Scopul practic al lucrrii si destinatarii avui n vedere
toi cei care vor s nvee ortografia n cunostin de cauz
explic absena discuiilor teoretice si limitarea la strictul necesar
a terminologiei lingvistice si a notaiei fonetice cu care se
opereaz. Termenii folosii fac parte de obicei din categoria celor
nvai n gimnaziu si prezeni n dicionarele explicative curente;
n eventualitatea necunoasterii unora dintre ei cititorul poate gsi
definiiile necesare n lucrarea Gramatica pentru toi (Bucuresti,
1986), al crei pandant este cartea de fa.
O dificultate major a ortografiei romnesti este faptul c
are reguli, de grade diferite ca sfer de aplicare si ca importan,
care se bazeaz pe criterii etimologice. Fundamental este, n
multe situaii, o distincie care cere nu att cunostine, ct
sensibilizarea unui sim lingvistic nnscut, constientizarea unei
distincii obiective care funcioneaz si n aspectul nescris al limbii,
n pronunare, ntre cuvintele din fondul tradiional, vechi si
popular (mostenite din latin, preluate din substrat si mprumuturi
slave, maghiare, grecesti si turcesti), si neologisme (cuvinte
mprumutate n perioada modern), iar la cele din urm distincia
ntre neologismele adaptate (asimilate, integrate, modificate din
punct de vedere formal n spiritul limbii romne) si cele
neadaptate. Componenta neologic a limbii de cultur creeaz
dificulti specifice n ortografie (adoptarea unor litere n alfabet,
folosirea altora cu valori speciale, n combinaii sau cu semne
neobisnuite) si, mai ales, dilema permanent a opiunii ntre
adaptare si pstrarea unui aspect apropiat de original, care
faciliteaz circulaia internaional a unor termeni.
Cartea nu conine soluii ortografice si preri personale, ci
expune, sistematizeaz si explic normele n vigoare, chiar atunci
cnd unele amnunte ale acestora nu corespund preferinelor
autoarei. Detalierea diverselor reguli si a aspectelor pe care le
8 Mioara Avram
La aplicarea lor serveste indirect si la analiza critic a unor
inconsecvene n vederea posibilei mbuntiri viitoare a
regulilor, dar nu acesta a fost scopul crii.
ntre numeroasele lucrri de ortografie aprute n ultimii ani,
care, si cnd se prezint drept practice, pun accentul pe latura
teoretic sau pe cea de metodologie didactic si nu o dat
amestec expunerea regulilor oficiale cu critici si opinii personale,
lucrarea de fa are scopul modest de a constitui, n problemele
tratate, un ghid n lumina normelor oficiale pentru cititorii care
nu se mulumesc cu aflarea rapid a unei soluii concrete n
ndreptarul ortografic, ortoepic si de punctuaie (ediia a IV-a) si
n Dicionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romne,
ci vor s-i cunoasc justificarea si ncadrarea ntr-o regul sau
ntr-un ansamblu de reguli.
Abaterile nregistrate si discutate n scop corectiv reprezint,
ntr-un fel, raiunea de alctuire a crii. Desi o ortografie trebuie
respectat n toate elementele ei, abaterile nu au acelasi grad de
gravitate. mpotriva prerii celor care cred c reasezarea
periodic a normelor este cauza principal a greselilor curente,
cele mai multe si cele mai grave dintre ele se refer la norme
ortografice vechi de peste o sut de ani. Deosebirile n ce priveste
gravitatea greselilor snt nu numai de ordin pur lingvistic,
ci si social si funcional: nclcarea normelor este totdeauna mai
grav la oamenii cu pretenii de cultur si ndeosebi n textele cu
circulaie larg (prin tipar, televiziune etc.). Felul de a scrie este
o carte de vizit care poate onora sau compromite.
Autoarea nu-si face iluzia c lucrarea de fa va contribui la
dispariia greselilor, dar sper ca lectura ei s le reduc numrul,
fie si numai prin receptarea recomandrii de a nu folosi cuvinte
noi cu scrierea neverificat n prealabil.
I. a sau ea?
Problema alegerii ntre a si ea (+ a) n pronunare si n
scriere se pune mai ales dup consoane.
1. Dup i vocalic si semiconsonantic ntrebarea a sau ea?
devine fie ea sau ia? (vezi V), fie ia, iia sau iea? (vezi X).
Din punctul de vedere exclusiv a ceea ce urmeaz dup i, este de
reinut, n orice caz, interdicia de apariie a secvenei grafice iea.
Att dup semiconsoana , ct si dup vocala i se scrie numai
a, niciodat ea: femeia si femeiasc, ndoial si ndoiasc,
ntemeia si ntemeiaz, joia si Joian, vasluian; bucuria, apropia,
liniaz, sfiasc etc.
2. Dup e, chiar dac pronunarea nu este distinct sau nclin
spre a, se scrie att a, ct si ea, conform principiului morfologic,
n forme flexionare diferite ale verbelor cu tema n aceast vocal. n
majoritatea formelor este corect a: agrea, crea si procrea, recrea
, suplea; agreat, creat...; agreai, creai...; agrease, crease..., dar
la ind. prez. 3 sg. si pl. este corect ea: agreeaz, creeaz,
supleeaz.
Structura morfologic a acestor verbe este agrea, agreeaz, ca si
lucra, lucreaz sau evalua, evalueaz.
Derivatele verbelor cu tema n -e se scriu corect cu a: agreabil;
creativitate, creator, creatur, creaie; supleant.
3. Dup consoane, scrierea reflect totdeauna pronunarea.
Pronunarea prezint ns variante regionale (legate de caracterul
dur sau palatal al consoanelor precedente) si hipercorecte, n
ambele direcii, care se reflect si n scris.
Dup cele mai multe consoane vorbitorii graiurilor de tip nordic
(moldovean, maramuresean, crisean, bnean) pronun a, iar vorbitorii
graiurilor de tip sudic (muntean, oltean) a.
CUPRINS
10 Mioara Avram
Pentru rdcina cuvintelor nu se pot formula reguli cu un
grad mai mare de generalitate, cu excepia rdcinilor care conin
consoanele j, s.
a. Dup j, s, n rdcina cuvintelor se pronun si se scrie numai a
(nu ea): deja, dejalen, dojan, jachet, jad, jaf, jalb, jale, jalon, jaluzea,
jambon, jandarm, janilie, jant, jar si jariste , jartier, javr,
mojar, pojar, rejans, stejar etc.; asa, casa, casalot, cearsaf, esafod,
esapament, esarf, musama, sa, sabac/sabac, sablon, sacal, sag,
sah, saib, saisprezece si saizeci, sal, salu, sale, salup, samot,
sampanie, san, sans, santier, san, sapc, sapte, sarj, sarpe, sase,
satr etc.
Conform acestei reguli se scrie a (nu ea) n asaz (ind. prez. 3 sg. si
pl. de la aseza), desal (ind. prez. 3 sg. si pl. de la desela), desart (f.
sg. de la desert si ind. prez. 3 sg. si pl. de la deserta) si desarte (f. pl. de
la desert si conj. prez. 3 sg. si pl. de la deserta), drjal b, coad de
topor sau de sap; persoan nalt si slab, nsal (ind. prez. 3 sg. si
pl. de la nsela), sad (conj. prez. 3 sg. si pl. de la sedea) si sade (ind.
prez. 3 sg. de la acelasi verb), sas (f. sg. de la adjectivul ses), tnjal
pies la jug.
Variantele fonetice si grafice cu ea la cuvintele din ultimul alineat
se explic prin apropierea lor de cuvinte asemntoare prin nvelisul sonor,
dar diferite prin structura morfologic, ntruct la ele ea se gseste n afixe;
de exemplu, furiseaz sau nfiseaz (fa de asaz); greseal (fa de
desal si nsal); ndrjeal sau mnjeal (fa de drjal si tnjal).
b. Dup s, se pronun si se scrie ea n cuvintele msea,
seac (f. de la sec si ind. prez. 3 sg. si pl. de la seca), seamn s.
si seamn vb. (ind. prez. 3 sg. si pl. de la semna), sear si
alaltsear, asear, desear/disear , searbd. Se pronun
si se scrie seam n toate sensurile actuale ale acestui cuvnt (si n
mbinrile a bga de seam, a lua seama, a ine seama, o seam
de), dar sam n sensurile nvechite recensmnt si bir, de
care este legat derivatul sames funcionar strngtor de biruri si
administrator de mosie.
Dup z, se pronun si se scrie a n za (pl. zale) si zad, dar ea
n zeam.
Dup , se pronun si se scrie a n ar, dar ea n eap si
eapn, east, eav.
c. Dup r, se pronun si se scrie a n crac, crap (ind. prez.
3 sg. si pl. de la crpa), praftur, rabd (ind. prez. 3 sg. si pl. de
la rbda), straj, sirag, teraz, dar ea n breasl, creang, greabn,
rea (f. sg. de la ru), reavn, reazem s. si vb. (ind. prez. 1 sg. de
la rezema) si reazem vb. (ind. prez. 3 sg. si pl. de la acelasi
verb), streasin, treapd, vrea (si vreai, vreau de la acelasi verb),
vreasc, zdrean. Se admite variaia n interjecia tranca-flanca/treanca-
fleanca.
Dup l, se pronun si se scrie a n flacr, dar ea n buleandr,
fleandur, leapd (ind. prez. 3 sg. si pl. de la lepda).
d. Dup d, se pronun si se scrie ea n deapn (ind. prez. 3 sg.
si pl. de la depna). Se admite att ea, ct si a n deapr/dapr ind.
prez. 3 sg. si pl. de la variante morfologice diferite ale aceluiasi
verb: depra/dpra.
Dup t, se pronun si se scrie corect a n tas, tasc, dar ea n
stearp (f. sg. de la sterp).
e. Dup consoane labiale (b, p, m, v), se pronun si se scrie a
n obad, pag, pan, par, pat, poman, vadr, dar beat,
mearg (conj. prez. 3 sg. si pl. de la merge), pribeag, veac.
4. Pentru afixele flexionare si lexicale atasate la teme consonantice
exist regula meninerii unitii acestora si a respectrii
structurii morfologice a tipului de flexiune sau de derivare.
12 Mioara Avram
a. Substantivele feminine terminate n consoan + au forma
articulat n a, iar cele terminate n consoan + e au forma
articulat n ea. n limba literar actual se pronun si se scrie
corect latura (< latur), igara (< igar), npasta (< npast),
soarta (< soart), dar btrneea (< btrnee), directoarea (< directoare),
marginea (< margine), mtasea (< mtase), originea
(< origine), tusea (< tuse). Substantivele si adjectivele feminine
cu tema terminat n j, s au formele articulate numai n -a: crja
(< crj), coaja (< coaj), grija (< grij), loja (< loj), maja
(< maj), plaja (< plaj), ruja (< ruj), schija (< schij), tija
(< tij); brosa (< bros), cmasa (< cmas), cireasa (< cireas),
cravasa (< cravas), fruntasa (< fruntas), guresa (< gures),
mtusa (< mtus), ppusa (< ppus), tovarsa (< tovars),
tusa (< tus), usa (< us) etc.; de asemenea substantivele
masculine bulibasa (< bulibas), pasa (< pas).
Variantele neliterare laturea, igarea au la baz forme nearticulate n -e,
iar directoara, margina, origina forme nearticulate n -. Vezi II 3.
b. Verbele de conjugarea I cu tema terminat n j, s se pronun si
se scriu cu a la infinitiv si n formele care preiau sufixul infinitivului:
angaja, aranja, menaja si furisa, nfsa, ngrsa (inf. si imperf.
3 sg.); angajai..., furisai... (ind. prez. si imperf. 2 pl.; part. m. pl.);
angajai..., furisai... (perf. s. 1 sg. si imperf. 2 sg.); angajat..., furisat...
(part. m. sg.; supin) etc., dar cu ea n desinena de indicativ prezent
3 sg. si pl.: angajeaz, aranjeaz, menajeaz si furiseaz, nfiseaz,
triseaz etc.
c. La conjugarea a IV-a desinena de conj. prez. 3 sg. si pl.
este -easc la verbele cu infinitivul n consoan + -i si -asc la
cele cu infinitivul n -; cum sufixul de infinitiv - apare numai
dup r, rezult c desinena -asc se poate ntlni numai dup r
(dar nu e corect dect la verbele n -r, nu si la cele n -ri). Se pronun
si se scrie corect ngrijeasc, oblojeasc, rotunjeasc, vestejeasc;
oboseasc, soseasc; umezeasc; ameeasc, iueasc; mulumeasc;
dogoreasc, huzureasc, dar amrasc, hotrasc, ocrasc,
posomorasc, scociorasc.
d. Sufixul imperfectului este -a la verbele de conjugarea I
(scris ea la cele cu tema terminat n consoanele , l) si la
cele de conjugarea a IV-a cu infinitivul n -, dar -ea la toate
celelalte. Se pronun si se scrie corect oblojea, rotunjea, vestejea,
dar angaja, aranja, bandaja, menaja; iesea, psea, sfrsea, dar
furisa, nfsa, ngrsa; apsa, dar obosea; uza, dar auzea, umezea;
cocoa, dar ameea; dogorea, huzurea, suferea, dar amra,
cobora, hotra etc.
Limba literar deosebeste imperfectul verbelor ngrija a fi ngrijorat:
ngrijam, ngrijai, ngrija etc. de cel al verbului ngriji a avea grij
de...:
ngrijeam, ngrijeai, ngrijea etc.
Imperfectul verbului a fi, n limba literar, este eram, erai,
era, erai, erau (nu eream, ereai, ereai, erea etc.).
e. Se pronun si se scrie numai a n urmtoarele sufixe:
-ad: oranjad, orjad();
-ament: angajament, aranjament; atasament, bransament;
-ant: angajant, deranjant, descurajant; transant;
-ar: birjar, forjar; clusar, cosar, gogosar, ppusar etc.;
-ator: ncurajator;
-sag: furtisag, rmsag.
Se pronun si se scrie numai ea, dup consoane, n sufixele:
-ea (f. sg. de la -el): frumusea, cea, viea;
-eal: betejeal, mnjeal, oblojeal, prjeal; cptuseal,
greseal, nvlmseal, moleseal, sfrseal, zpuseal;
14 Mioara Avram
agoniseal, oboseal, procopseal; umezeal, urzeal; ameeal,
iueal; amreal, mohoreal, oreal;
-ea: rosea;
-easc (f. sg. de la -esc): vitejeasc; ostseasc, rzeseasc,
strmoseasc; ruseasc, sseasc; englezeasc, franuzeasc;
bieeasc, freasc etc.
De asemenea, se pronun si se scrie numai -ea n sufixul de
apartenen local -ean dup majoritatea consoanelor, inclusiv j,
s, , z, v: clujean, doljean, gorjean, lugojean; argesean, crisean,
fgrsean, husean, iesean, maramuresean, orsean, osean;
bnean, cetean, glean, judeean; hurezean, vrlezean;
brasovean, lipovean, moldovean, prahovean. Dup c, g, sufixul
este ns -an: lipscan, haegan. Dup d si s pot aprea att -ean,
ct si, mai rar, -an: brldean, ordean, dar ardean/ardan;
apusean, mesean, dar brsan, persan.
Dup j, s poate aprea sufixul -an cu alte valori: hlujan, tpsan.
Variante cu -an n loc de -ean dup j, s snt rspndite prin unele formaii
cu valoare de nume proprii: Argesana si Clujana (ntreprinderi); Crisana
(provincie); Ana-Lugojana (personaj dintr-un cntec popular si din opereta
cu acest titlu); Transfgrsan (sosea).
5. n antroponimele romnesti se ntlnesc variante cu a n
loc de ea si cu ea n loc de a. Variaia vizeaz mai rar rdcina
cuvintelor (cf. totusi numele de familie Decusar alturi de
Decusear, Peagu alturi de Pagu, chiar Searpe alturi de Sarpe)
si mai frecvent afixele: de exemplu, numele de familie Cmpan(u)
si Cmpean(u), Fgrsan(u) si Fgrseanu, Galaanu si
Gleanu, Lugojan si Lugojeanu, Moldovan(u) si Moldovean(u)
etc. Sufixul onomastic -sa se pronun si se scrie corect cu a (nu
cu ea): Comsa, Focsa, Lupsa, Tomsa. Existena a dou sufixe
diferite -a si -ea, cu influene reciproce (-a pentru -ea si -ea pentru
-a), explic variantele ntlnite la unele prenume masculine (Costa
si Costea) si mai ales la nume de familie: Chiosa si Chiosea;
Crea si Creea; Groza si Grozea; Mosora si Mosorea; Zbiera si
Zbierea etc.
Toponimele provenite din nume de grup pot avea sufixul -ani
sau -eni, nu ns -eani; se pronun si se scrie corect -ani n
Botosani, Dejani, Focsani, Oprisani.
II. sau e?
Problema alegerii ntre si e este simpl si se rezolv ferm si
clar dup semiconsoanele si u, scrise i si u; este relativ simpl
si cu o soluie convenional dup vocale; este complicat si
supus unor reguli n mare parte individuale dup consoane.
1. Dup semiconsoanele si u, scrise i, respectiv u, de
fapt, nu exist alegere. n limba literar nu se pronun niciodat
si nici nu se scrie i, ci numai ie (s e): de aceea verbele de
conjugarea I cu tema n au -e n loc de - la persoana a 3-a sg.
a indicativului prezent (moaie, taie) si a perfectului simplu (muie,
tie) si -em la persoana 1 pl. a indicativului prezent (muiem, tiem).
Nu se pronun ue, ci numai u), scris u: de aceea substantivul
ou are pluralul cu desinena - (ou), fa de desinena -e a altor
substantive neutre.
2. Dup vocale nu snt numeroase situaiile care pun probleme.
Dup i vocalic este valabil interdicia apariiei lui , ca si
dup i semiconsonantic, care de fapt exist n pronunare, dar nu
e notat dup vocal. Nu se pronun i- si nu se scrie i, ci
numai ie (si-e): de aceea si verbele de conjugarea I cu tema n
i vocalic au -e n loc de - la persoana a 3-a singular a indicativului
prezent (apropie, zgrie) si a perfectului simplu (apropie, zgrie,
CUPRINS
16 Mioara Avram
repatrie) si -em la persoana 1 pl. a indicativului prezent (apropiem,
zgriem, repatriem).
Dup u vocalic nu acioneaz ns interdicia legat de
semiconsoana corespunztoare, deci snt posibile ambele vocale n
discuie, iar scrierea reflect pronunarea. Se pronun si se scrie
continu adj. f. sg. (< continuu) sau vb. (ind. prez. 3 sg. si pl. de la
continua) continue adj. f.-n. pl. sau vb. (conj. prez. 3 sg. si pl.);
evaluez evalum.
Dup e nu se pronun de obicei si nici e pur. Se scrie
ns att , ct si e, conform principiului morfologic, n forme
flexionare diferite ale verbelor cu tema n -e (agrea, crea, suplea):
agrem, crem, dar agreez, agreezi, agreeze, respectiv creez,
creezi, creeze; substantivul provenit din fostul infinitiv lung al
verbului crea, anume creare, are genitiv-dativul singular si pluralul
n -ri: creri.
3. Cele mai multe probleme apar dup consoane.
a. Dup j, s alegerea ntre si e nu se rezolv la fel de categoric
ca n cazul lui si i sau a si ea.
n rdcini se scrie de obicei e: injecie, jecmni, jefui, jeg si
jegos , jeli, jerpeli, jertf, pianjen, scrijeli/scrijela, stnjen; desert
si deserta, desertciune , museel, sedea, sei pl. si selar si selrie,
desela, nsela, nseua , seici (pl. de la saic), sepci pl. si sepcar,
sepcrie, sepcu , septar si septime, serb, serpi pl. si serpar,
serpari, serprie, serpesc, serpoaic, serpui etc. , servet, ses, sesar
si sesime. Se scrie ns n jcas, jchil, jlbar, jpcan, jratic, jrgai,
jri, jrci (pl. de la jarc), pojrnicie, stejris si stejrel, stejru,
stejriste ; desnat, sgalnic, sgi (pl. de la sag), slu, salvirie,
snule si snisor, snui, snurele , strar si strreas ,
stru.
ndreptarele curente si permit s simplifice situaia, formulnd regula
scrierii numai cu e n rdcina cuvintelor, n ciuda excepiilor admise,
dat fiind c cele mai multe cuvinte scrise corect cu snt cuvinte de mic
importan (nvechite sau/si regionale, diminutive rare).
n afixele flexionare si lexicale se poate scrie att , ct si e, n
funcie de afix si de clasa de flexiune sau de derivare.
Substantivele si adjectivele feminine cu tema n j, s se pronun
si se scriu numai cu - la nominativ-acuzativul (si la vocativul
egal cu aceast form) singular: crj, coaj, grij, loj, maj,
oj, plaj, ruj, schij, tij, vraj; avalans, bros, cmas,
cireas, cravas, drglas, fruntas, gures, mtus, nas,
ppus, tovars, tus, urias, us etc. (nu coaje, grije..., cmase,
ppuse...); ele pot avea -e la plural si la genitiv-dativ singular:
crje, plaje, ruje, schije, tije; avalanse, brose, cirese, cravase,
drglase, fruntase, gurese, nase, tovarse, tuse, uriase (celelalte
substantive din lista dat pentru singular au pluralul n -i). La
genul masculin se pronun si se scrie - la forma de singular
(pentru toate cazurile) a substantivelor bulibas, pas, dar -e n
forma de vocativ singular a substantivelor si adjectivelor terminate
la nominativ-acuzativ n s: chipese (domn!), tovarse!
Verbele de conjugarea I cu tema n j, s se pronun si se scriu
cu - la persoana 1 plural si a 3-a singular si plural a indicativului
prezent (degajm, degaj; nfsm, nfas) si la persoana a 3-a
singular a perfectului simplu (angaj, etaj, ncuraj), dar cu -e la
persoana a 3-a sg. si pl. a conjunctivului prezent (degaje; nfese,
ngroase etc.). Desinena verbelor cu prezent slab este la conjugarea
I -ez, iar la a IV-a -esc: angajez, furisez, mnjesc, psesc etc.
Se pronun si se scriu cu sufixele -mnt, -tor si forma de
plural (si genitiv-dativ singular) a sufixului -are: ngrsmnt;
crucistor, nduiostor, nfricostor, ngrstor; angajri,
18 Mioara Avram
amenajri, etajri, ncurajri, detasri, nduiosri, retusri etc.
Tot -- este corect n derivatele cu -ean de la toponime n -ani:
botosnean, focsnean.
Se pronun si se scriu cu -e sufixele -el, -esc si formele de
plural (si de genitiv-dativ singular) ale sufixelor -eal, -ean:
rotunjel, burdusel, frumusel; vitejesc, strmosesc; oblojeli, greseli;
clujeni, ieseni etc.
Sufixele -reas si -ereas, -rie si -erie au prima vocal
diferit dup cum snt legate de sufixul -ar (-reas, -rie) sau
-er (-ereas, -erie). Se pronun si se scrie corect n borsreas,
cenusreas, dar e n lenjereas; tot astfel, birjrie, csrie,
chiibusrie, gogosrie, lctusrie, dar lenjerie, menajerie,
strjerie.
Derivatele cu -esc, -este de la cuvinte formate cu -ar se
pronun si se scriu corect cu -resc, -reste: birjresc, birjreste,
clusresc; e din -er + -esc, -este se menine: strjeresc.
b. Dup s, n rdcina cuvintelor se pronun si se scrie corect
n pasre, s conjc., smn, su pron. si adj. pos., esla, dar e n
chiseli, se pron. refl., secar, secui si secuiesc, secuime ,
semna si asemna , semine (pl. < smn), seu s.
Limba literar face deosebire ntre s si se (de exemplu: s stie conj.,
prez. 3 sg. si pl. activ, personal; se stie ind. prez. 3. sg. reflexiv-pasiv
impersonal; s se stie conj. prez. 3 sg. reflexiv-pasiv impersonal), su si seu.
Unele variante regionale cu n loc de e erau recomandate de vechi ndreptare
oficiale: de exemplu, chisli, scui.
Pentru afixe alegerea ntre si e se orienteaz dup criterii
morfologice. Este corect -e n substantivele mtase, tuse.
Flexiunea unor verbe are att forme corecte cu -e, ct si unele cu
-: coase (inf. prez. si ind. prez. 3 sg.) coas (conj. prez. 3 sg.
si pl.); iese (ind. prez. 3 sg.) ias (conj. prez. 3 sg. si pl.); miroase
(ind. prez. 3 sg.) miroas (conj. prez. 3 sg. si pl.). Desinena
verbal si sufixul adjectival omonim se pronun si se scriu -esc
(nu -sc): obosesc, rusesc. Sufixele -rie si -erie snt ambele
corecte, n cuvinte diferite: mtsrie, dar cocserie.
Dup z, n rdcina cuvintelor se pronun si se scrie corect
n mazre si mzrar, mzrat , mzriche, dar e n
Dumnezeu, muzeu, rzes si rzesesc, rzesie, rzesime,
rzesi , reazem s. si rezema , zece, zeghe, zemos, zer,
zeui. Se face deosebire ntre zeu s. si zu interj. n afixe se aplic
principiul morfologic. La substantivele si adjectivele feminine este
corect nominativ-acuzativul singular n - si pluralul (s genitiv-dativul
singular) n -e: coacz coacze, oaz oaze, pupz
pupeze, raz raze, viteaz viteze. n flexiunea verbal de
asemenea exist forme corecte cu ambele vocale: cuteaz (ind.
prez. 3 sg. si pl.) cuteze (conj. prez. 3 sg. si pl.). Desinena
verbal si sufixul adjectival omonim se pronun si se scriu corect
-esc: asurzesc, umezesc, englezesc, franuzesc. Sufixele -rie si
-erie si mpart formaiile corecte: brnzrie, ceaprzrie, orezrie,
dar leprozerie.
Dup , n rdcina cuvintelor se scrie n nrca, poi, ran,
rus, dar e n nelege, oet, elin, encus, epi pl. (de la eap si
de la rarul ep) si epos, epus , esla, ese si estor,
estorie, estur , est si estos , evar si evrie,
evisoar, evos, evui . n afixe criteriile snt de ordin morfologic.
La substantivele si adjectivele feminine este corect
nominativ-acuzativul singular n - si pluralul (s genitiv-dativul
sg.) n -e: a ae, ra rae, vi vie, lunguia
lunguiee. n flexiunea unor verbe exist forme corecte cu - si cu
-e: aga, cocoa (ind. prez. 3 sg. si pl.) agae, cocoae (conj.
prez. 3 sg. si pl.). Desinena verbal si sufixul adjectival omonim
se pronun si se scriu corect -esc: ameesc, uresc, bieesc, fresc.
20 Mioara Avram
n limba literar actual este corect sufixul substantival -ee (nu
-e, care e nvechit): btrnee, delicatee, politee, tineree. Se
pronun si se scrie corect -rie n crnrie, faienrie, zerie,
dar -erie n seminerie, spierie, tapierie.
Regulile academice din 1932 recomandau scrierea -e n neologisme
(acurate, fine, noble, polite, stricte) si tolerau variaia -ee/-e
n formaiile tradiionale (btrnee/btrne, blndee/blnde, tineree/
tinere, tristee/triste). Dup aceste reguli se scria nerca.
c. Dup d, se pronun si se scrie corect e n prepoziia de
si n compusele cu ea: deoarece, deunzi, devlmsie ,
conjuncia de, interjecia de, n prefixele de- (dedulci, depune),
des-/dez- (dezbrca, desface etc.) si n cuvintele desag, destept,
dar n ndjdui. Se admite variaia e/ n verbele dula/dehula
si depra/dpra.
Dup t, n rdcina cuvintelor se pronun si se scrie corect
n pieptna si pieptn (ind. prez. 1 sg.), pieptnat, pieptntoare,
pieptntor, pieptntorie, pieptntur , pieptnar,
pieptnari, pieptnas, pieptnus, tciune, tpsan si tpsi ,
vatmi (ind. prez. 2 sg.), dar e n pieptene s. sg. si vb. (conj. prez.
3 sg. si pl.), piepteni s. pl. si vb. (ind. prez. 2 sg.), pieptenel, tehui,
telpiz. n ce priveste desinenele, se pronun si se scrie corect - n
npast si soart. Sufixul -rie este corect n cofetrie, lptrie,
papetrie, iar -erie n galanterie, loterie, piraterie.
Dup n, se pronun si se scrie corect n ndejde, ngar,
njit, nmei, npusti, ntru, nvdi, nvod, nzdrvan, dar e n
necaz si necji , nerod si nerozie , netot. n desinene, se
pronun si se scrie corect - n grindin, lindin, menghin, pagin,
dar -e n funingine, imagine, margine, origine, pecingine. Snt corecte
formaiile benzinrie, marochinrie, dar bombonerie, clovnerie.
d. Dup r, se pronun si se scrie corect n crpa si crpi
(ind. prez. 2 sg.) , cura si cur, cur , ferstru,
nzdrveni, rbda, rci, rgaz, rposa, rspunde, rtez s., rutate,
strin, strjer si strji (pl. de la straj), strjui , strmurare,
strnuta, dar e n ctre, curei (ind. prez. 2 sg.) si curee (conj. prez.
3 sg. si pl.), ferestrui, ntre, ntrema, rebegi, rele adj. f.-n. pl. si s. n.
pl. (< ru), repede si repejor, repezi , reteza, reea, reusi, rezema.
Prefixul rs- nu trebuie confundat cu secvena res-: se pronun si se
scrie corect rsfira, rsfrnge, dar respinge, restriste. De asemenea
se disting prefixele dublete r- si re-: rpune a dobor, a ucide
repune a pune din nou; cf. si rposa a deceda repauza a se
odihni. Prefixul str- nu trebuie confundat cu secvena stre-: se
pronun si se scrie corect strmos, strmuta, strvedea, dar strecura,
strepezi.
De remarcat si distincia dintre vechiul rspunde si neologicele
coresponda, corespunde, responsabil, precum si dintre paronimele rtez s.
si retez vb. (ind. prez. 1 sg. de la reteza).
n ce priveste afixele flexionare, substantivele feminine pot
avea la singular att desinena -, ct si -e: se pronun si se scrie
corect - n brar, latur, igar, dar -e n directoare. Desinena
de plural a substantivelor neutre este n limba literar actual -e:
care (< car), hotare (< hotar), izvoare (< izvor), pahare (< pahar).
Flexiunea unor verbe are forme corecte att cu -, ct si cu -e:
acoper, coboar, descoper, ofer, omoar, prefer, sufer (ind.
prez. 3 sg. si pl.) acopere, coboare, descopere, ofere, omoare,
prefere, sufere (conj. prez. 3 sg. si pl.). La conjugarea a IV-a
desinena verbelor cu infinitivul n -i este -esc (dogoresc), iar a
celor cu infinitivul n - este -sc (amrsc, hotrsc, izvorsc,
ocrsc etc.). Sufixul adjectival se pronun si se scrie corect
-esc: ttresc, iar sufixul adverbial corespunztor, -este: ttreste.
22 Mioara Avram
n berrie, pulberrie este corect sufixul -rie, iar n trezorerie sufixul
-erie.
Regulile academice din 1932 recomandau formele de ind. prez. 3 sg.
acopere, sufere (3 pl. acoper, sufer), dar 3 sg. si pl. difer, ofer.
Dup l, n rdcina cuvintelor se scrie n licer/lvicer,
luz si luzi, luzie , dar e n lepda. Se admite variaia n
lscaie/lecaie. n flexiunea verbelor azvrli, zvrli se admite variaia
azvrl/azvrle, zvrl/zvrle la indicativ prezent 3 sg., aceeasi
persoan fiind numai azvrle, zvrle la conjunctiv prezent.
e. Dup b, n rdcina cuvintelor se pronun si se scrie corect
n bjenie si bjenar, bjenri, bjeni , brbieri, bsic,
but si butor, butur , ciubr, foraibr, greabn, lebd,
dar e n galben, oberliht. Forma de conjunctiv prezent 3 sg. si pl.
a verbului avea are desinena - (nu -e): aib. Desinena verbelor
de conjugarea a IV-a cu prezent slab se pronun si se scrie corect
-esc: iubesc, vorbesc.
Dup p, se pronun si se scrie corect n ienupr, jneapn,
lepda, n formele verbale acopr, descopr (ind. prez. 1 sg. de
la acoperi, descoperi) si n prepoziia dup (nu dupe!), dar e n
prepoziia pe, n substantivele carpen, curpen, pereche, perete si
n verbul speria. Substantivul derivat de la a ipa pentru a desemna
aciunea si rezultatul ei este ipt, pl. ipete.
Variantele acoper, descoper se pot explica prin vechi deprinderi
ortografice, conforme cu regulile academice din 1932.
Dup m, se pronun si se scrie corect n geamn si e n
egumen, famen, rumen, semen drug de fier, dar se admite
variaia la substantivul seamn/semen (persoan; asemnare).
Verbele semna si asemna au forme corecte nu numai cu , ci
si cu e n rdcin: semn (ind. prez. 1 sg.) semeni (ind. prez.
2 sg.), semene (conj. prez. 3 sg. si pl.); verbul a merge nu are
ns forme cu : n limba literar se pronun si se scrie merg.
Desinena verbal si sufixul adjectival omonim snt -esc:
mulumesc, lumesc. Substantivul derivat de la a geme pentru a
desemna aciunea si rezultatul ei este geamt, pl. gemete, iar
substantivul colectiv derivat de la poam este pomet. Sufixele
-rie, -erie snt corecte n cuvinte diferite: plpumrie, dar
parfumerie.
Dup v, se pronun si se scrie corect n levnic, reavn,
dar e n dezveli, nveli, vecui, vedri, veleat.
Dup f, se pronun si se scrie corect n sufr (ind. prez. 1 sg. de
la suferi), dar e n felie, femeie, fermeca. Problema alegerii ntre si
e poate viza simultan mai multe vecinti consonantice: este cazul
lui ftlu (nu feteleu).
Varianta sufer era recomandat de regulile academice din 1932.
f. Dup h, se pronun si se scrie corect n hlciug, hmesi,
hri, lehmeti si lehmetisi, lehmetui .
g. n numele proprii romnesti se ntlnesc variante fixate
ca nume diferite cu n loc de e si e n loc de .
La antroponime ele snt respectate, conform dorinei
purttorilor si tradiiei, chiar dac unele dintre ele au fost la origine
pur grafice (cu scriere etimologic). La prenume mai frecvent
este variaia la Petru/Ptru si la unele derivate: Petrascu/Ptrascu,
Petru/Ptru; ea apare si la alte prenume, ca Zenovie/Znovie si
chiar neologicele Jenel/Jnel, Jenic/Jnic. La numele de
familie variaia are o larg rspndire, dup diverse consoane si
n diverse poziii; de exemplu: Bjenaru, Bejnaru si Bejenaru;
Crj si Crje; Focsneanu si Focseneanu; Herescu si Herscu;
Jeler si Jler; Ldunc si Ledunc; Lepdat(u), Lpdat(u) si
Lapedatu; Mures(e)anu si Mursanu; Nvodaru si Nevodaru;
24 Mioara Avram
Slgeanu, Selgeanu si Selegean(u); Sljan si Selejan; Sulescu
si Seulescu; Selaru si Slaru; Serpescu si Srpescu; Ttrscu si
Tattarescu; epus si pus etc.
n toponimie, pe de o parte, se preiau unele variante regionale,
iar, pe de alta, se menin unele variante grafice nvechite
(etimologice sau chiar gresite). Administraia a optat uneori pentru
variante diferite n cazul aceleiasi denumiri atribuite mai multor
localiti; de exemplu: Rcas si Recas; Ruseni si Reuseni; Sliste
si Seliste; Suca si Seuca; Sulia si Seulia; Tmsesti si Temesesti;
Ttrsti si Ttresti. Se pronun si se scrie corect n Buzu,
Slaj, dar e n Maramures, Mures, Viseu.
III. sau ?
Alegerea ntre si este o problem de pronunare, care se
reflect, bineneles, n scriere. Concordana dintre scriere si
pronunare nu rezolv n orice situaie nedumeririle existente n
legtur cu corectitudinea unor cuvinte, ntruct pronunarea poate
prezenta diverse abateri de la norm. Confuziile reciproce ntre
si au dou cauze: la vorbitorii nativi ele in de unele deprinderi
regionale; la vorbitorii cu alte limbi materne ele se datoresc
dificultii de a distinge aceste vocale la audiie si n pronunare.
Vocalele si au acelasi loc de articulare, n zona central
a cavitii bucale, dar grade diferite de deschidere: are un
grad mijlociu de deschidere (ca e si o), pe cnd este o
vocal nchis (ca i si u). Ele snt foneme deosebite, servind
la distincii ntre perechi de cuvinte, mai ales cnd snt accentuate:
mr s. mr interj., ps s. ps interj., ru adj., adv. si s.
(antonimul lui bun si bine) ru s. (ap curgtoare), ri s. f.
pl. (< ar) ri s. m. pl. (< r), ur si urm (de la ura) ur
si urm (de la ur), vr s. m. verisor vr vb. (ind. prez. 1 sg.
CUPRINS
de la vr), dar si cnd snt neaccentuate: (a se) mna a fi atins
de man mna a conduce, rni a face o ran rni a
curi, vr si vrm (de la vra) vr si vrm (de la vr).
De asemenea, ele pot alterna n flexiunea aceluiasi cuvnt sau
n derivare (fa de cuvntul de baz sau fa de derivatele cu
aceeasi baz); de exemplu: mnea msei; mn mnus;
(carne ) crnat/crna crnos.
Cele dou vocale se pot ntlni n corpul aceluiasi cuvnt, uneori fiind
chiar repetate: pmnt, smn, tmie, trm, ttne, mnm, rmm, tnr,
vnt, tbr, frmntm, sfrmm.
1. La nceput de cuvnt confuziile snt ca si inexistente. Cuvinte
nceptoare cu - snt, de altfel, foarte puine: la pronumele si
adjectivele pronominale demonstrative l(a) si llalt, st(a) si
stlalt se pot aduga, cel mult, unele variante regionale. Printre
variantele regionale ale auxiliarului de viitor si prezumtiv a vrea
figureaz la persoana a 2-a sg. si pl. att i, i, ct si i, i, folosite
n graiuri diferite. Interjecia popular ra are, de asemenea, o
variant ra.
2. La sfrsit de cuvnt variaiile snt mai numeroase, dar de
obicei nu se infiltreaz n exprimarea literar. Limba literar nu
are final neaccentuat la nici o parte de vorbire si nu are
substantive (cu excepia lui imambaiald s. n.) sau adjective
terminate n de nici un fel, nici la sg., nici la pl.; numeroase
forme regionale cu aceast final au corespondente literare cu
- neaccentuat (de exemplu, reg. mas s lit. mas). Sub accent
exist att -, ct si - la persoana a 3-a singular a perfectului
simplu: - la majoritatea verbelor de conjugarea I (bg,
msur) si - la un grup de verbe de conjugarea a IV-a (cobor,
hotr, vr etc.): ur se deosebeste de ur. n limba literar nu
exist verbe terminate la infinitiv n -.
26 Mioara Avram
3. Problema alegerii ntre si se pune mai des n interiorul unor
cuvinte, dup anumite consoane si n special n silab neaccentuat.
a. Dup m, se pronun si se scrie corect n mnnc, mnnci,
mnnc, mnnce (ind. si conj. prez. de la mnca), mnus, semna
si asemna , dar n lumnare, mntarc, mnusi, mzgli. Snt
admise ambele vocale n mnstire/mnstire (si n derivate:
mnstioar/mnstioar, mnstiresc/mnstiresc).
Varianta mnus reprezint nu numai pronunarea regional a lui
neaccentuat, ci si o ncercare de evideniere a legturii cu mn.
Dup p, se pronun si se scrie corect n pcli si Pcal ,
psat, dar n pn, prclab, prpli si pru.
Dup b, se pronun si se scrie corect n lbra, dar n
zbnui.
Dup f, se pronun si se scrie corect n frserot, dar n
fsie si sfsia .
Dup v, se pronun si se scrie corect n vlcea si vlcic,
vlcelus etc. , vlvtaie.
b. Dup t, se pronun si se scrie corect n tlmaci si
tlmci , trbci, trhat, dar n nti, ntlni, pstrnac, tlhar si
tlhresc, tlhri, tlhrie etc. , tndli si Tndal , trziu
si ntrzia .
Dup s, se pronun si se scrie corect n sntos si
sntate , srman.
Dup z, se pronun si se scrie corect n zngni si
zngneal, zngnitor, zngnitur . Se admite ns variaia
la substantivul nrudit zngt/zngt.
Dup n, se pronun si se scrie corect n nnas().
Dup r, se pronun si se scrie corect n rschitor, rzgia, dar
n frma, prcios, pru, vrncean; urm < ur, dar urm < ura.
La pru a intervenit etimologia popular: varianta etimologic pru/
pru (de unde pn azi pluralul literar n -aie) a fost apropiat de ru.
c. Dup c, se pronun si se scrie corect n crpnos, pcli,
dar n clci, crpaci, cstig. Variaia este admis la substantivul
crdsie/crdsie si la verbul crnosi/crnosi (n industria pielriei).
Variantele crdsie si crpnos se datoresc etimologiei populare, care
le-a apropiat de crd, respectiv crp.
Dup g, se pronun si se scrie corect n mzgli, dar n
glceav, rzgia. Se admite variaia la ggi/ggi.
4. Sufixele verbale -i si -i snt amndou literare, dar n
cuvinte diferite. Prezena unuia sau a celuilalt nu depinde de
consoana imediat precedent, ci de vocala din silaba precedent.
Prin armonie vocalic, au sufixul -i verbele derivate de la
interjecii care conin vocala : bjbi, blbi, bzi, cri, drdi, flfi,
frni, fsi, fsi, gfi, hrsi, mri, plpi, pri, rci, scri,
sfri,
sci, ssi, vji, zbrni. Formaiile de la interjecii care conin alte
vocale dect au sufixul -i: chiri, chici, flesci, grohi,
hurduci, lli, mci, mormi, orci, plesci, pufi, roni,
smiorci, tici, tropi, upi, zorni, zumzi etc.
Aceast distribuie explic variaia admis la ggi/ggi.
5. n numele de familie romnesti se ntlnesc variante cu si
ale acelorasi nume, respectate conform dorinei purttorilor. De
exemplu: Crlnescu si Crlnescu; Fneanu si Fneanu;
Fntneanu si Fntneanu; Prclab(u) si Prclab(u); Prnus si
Prnus; Psat si Psat; Prianu si Prianu; Tlmaciu si Tlmaciu;
Tmpu si Tmpu; Trnuceanu si Trnuceanu; Trniceanu si
Trniceanu; Vlsan si Vlsan; Vrnceanu si Vrnceanu. Variantele
diferite de aspectul normat al apelativelor corespunztoare snt
de obicei nvechite sau/si regionale.
28 Mioara Avram
IV. e sau ie?
n aceast opoziie att litera e, ct si secvena grafic ie au
cte dou valori fonetice: litera e poate nota vocala e sau diftongul
e, iar secvena ie acelasi diftong sau succesiunea de vocale n
hiati-e (de fapt, cele dou vocale au ntre ele un i
semiconsonantic, mai slab sau mai puternic, deci notaia fidel
ar fi ie sau chiar ie). Diversitatea situaiilor se cuprinde n
urmtoarele formule:
vocala e se scrie numai e;
diftongul e se scrie att ie, ct si, mai rar, e;
succesiunea de vocale i + e se scrie numai ie.
Pornind de la scriere spre pronunare formula rezumativ ar
fi: n timp ce secvena grafic ie nu se citeste niciodat e, litera
e se citeste uneori e.
n cele mai multe cazuri problema alegerii se pune ntre
scrierea cu e si cea cu ie s e. Regulile difer dup poziia n
cuvnt: iniial de cuvnt sau iniial de silab (dup vocal),
respectiv interiorul unei silabe (dup consoan).
1. La nceput de cuvnt si de silab (dup vocal) pronunarea
si scrierea cu e sau ie (s e) se orienteaz n linii mari dup
etimologia cuvintelor, fcnd distincie ntre cuvintele din fondul
tradiional si neologisme.
a. n cuvintele din fondul tradiional se pronun si se scrie
de obicei ie: ied, ieder, ieftin, ienibahar, ienicer, ienupr, iepe,
iepure, ierburi, ieri, ierna, ierta, iesle, iesire, iezer; aievea, baie,
biei, beie, clcie, cheie, creier, cuie, curcubeie, deie, femeie,
foaie, giuvaier, gutuie, ntemeiez, lmie, mormie, noiembrie,
oaie, taie, voie, voievod, zmeie etc. La multe dintre aceste cuvinte
CUPRINS
ie alterneaz n flexiune sau derivare cu ia: iad, iap, iarb,
iarn, iart, ias, biat, ntemeiaz etc.
Se pronun si se scriu cu e interjeciile e, eh(e), ei, elei si
substantivele ectenie, edec, efendi, efor, egumen, eparhie,
(arhi)episcop, epitrop, eres, erete, evanghelie, evreu.
Se scriu ns cu e, desi se pronun corect cu diftongul e,
pronumele personale ei, el, ele, eu si formele verbului a f: e, era,
erai, eram, erai, erau, este, esti, adverbul estimp n acest an(cf.
ns adj. dem. reg. iest), substantivul aer si verbul a aerisi. (Dintre
acestea pentru aer (si aerisi) norma este mai puin ferm n
privina pronunrii, ntruct la el s-a suprapus un strat neologic
prin mprumutul de sensuri si formaii noi.)
Aceast regul particular justificat prin etimologie si tradiie
duce la dou situaii speciale legate de deosebirea dintre scriere si
pronunare:
pe de o parte, opoziia pur grafic la ei pron. iei vb. (ind. prez. 2 sg. de
la
a lua) sau ele pron. iele s. f. pl. (aici dou cuvinte care snt unul si
acelasi
la origine) pronunate la fel si, pe de alt parte, identitatea grafic a dou
cuvinte pronunate diferit la e vb. (ind. prez. 3 sg. de la a fi) e interj.
sau
ei pron. ei interj.
Regula scrierii cu ie a cuvintelor din fondul tradiional
pronunate astfel este valabil si pentru numele proprii de locuri
romnesti provenite din cuvinte comune: Iedera, Iepureni si
Iepuresti, Iezer, Giesti, Ploiesti, Poienari si Poieni etc.
O situaie aparte se ntlneste la numele proprii de persoane
pronunate cu e. Desi logic ar fi ca si acestea s se scrie cu ie,
aici funcioneaz si regula de respectare a dorinei purttorului,
unit cu modul de fixare prin tradiie; de aceea se tolereaz
variante grafice ca Andreescu si Andreiescu, Enache si Ienache,
Eremia si Ieremia, Nae si Naie, Nicolae si Nicolaie si chiar grafii
ca Epure si Epureanu, Eseanu sau Ploae. Dou prenume feminine
30 Mioara Avram
au variante cu -e/-ia: Aglae/Aglaia, Zoe/Zoia. Se scriu numai cu
e prenumele tradiionale Ecaterina, Eftimie, Elena, Elisabeta,
Evdochia.
b. n neologisme se scrie de obicei e: economie, edil, electric,
elev, emoie, epoc, er, est, etaj, exista; aerodrom, alee, asidue,
canoe, coexista, creez, duet, efectuez, graminee, idee, influen,
licee, maree, orhidee, poet, proeminent.
Opoziia dintre regulile de baz de sub a si b se reflect n dubletele
ierb- (ierburi, ierbar) si erb- (erbacee, erbicid, erbivor, erboriza), miestru
si maestru, la care scrierea este conform cu pronunarea. Regula particular
de sub a, care vizeaz si substantivul aer, poate duce la deosebiri de
pronunare ntre membrii vechi si noi ai familiei acestui cuvnt, desi rdcina
se scrie totdeauna cu e: n aer si aerisi se pronun de obicei e, dar n
aera, aerian si n compusele cu aero- se pronun e.
Scrierea cu e la nceputul cuvintelor neologice este conform
cu pronunarea lor literar (nu exist situaii n care s se scrie esi
s se pronune corect e). La nceput de silab din interiorul
cuvintelor e se pronun distinct de ie numai dup vocalele a, o
si u, n timp ce ntre un e si un alt e (ca si ntre i si e) se
pronun un i semiconsonantic, mai mult sau mai puin perceptibil.
De aceea greselile de scriere cu ie n loc de e la neologisme snt
mai frecvente n interiorul cuvintelor si mai ales n secvena ee,
scris gresit eie (aleie, creiez, ideie, liceie, orhideie etc.).
Pronunarea literar cu e n neologisme se opune pronunrii
de tip rustic cu e; opoziia este de natur sociocultural:
variantele cu ie la nceput de cuvnt si de silab dup a, o, u
n neologisme fixate n limba literar cu e (de exemplu: iepoc,
poiet) indic lipsa de instrucie a vorbitorului care le foloseste,
iar reproducerea si n scris a acestor rostiri prezint o gravitate
sporit.
Este de la sine neles c numele proprii de provenien cult
scrise cu e se pronun corect cu e, nu cu e:
toponime: Egipt, Elveia, Europa; Suedia, Suez;
antroponime: Eduard, Eliza, Elvira, (E)manuel(a), Emil(ia),
Esmeralda, Eugen(ia), Mihaela, Samuel.
Tot astfel se pronun corect cu e cuvinte strine ca latinismul
et din abrevierea etc. (s etcetera < et caetera) sau din formula et
alii si alii. Se pronun de asemenea e, nu e, numele literei
e n orice contexte, inclusiv n siglele alctuite din abrevieri literale:
E.A.U. < Emiratele Arabe Unite sau U.E.A. < Uniunea Emiratelor
Arabe.
Sigla C.A.E.R.< Consiliul de Ajutor Economic Reciproc se deosebeste
n pronunare de substantivul comun caier nu numai prin locul accentului,
ci si prin opoziia e e.
Exist ns si neologisme care se pronun si se scriu corect
cu ie, n conformitate cu etimonul respectiv. Puine snt cele cu
ie n rdcin: ierarhie, ieremiad, iezuit; caiet, maiestate (si
maiestuos, lezmaiestate, dar maestoso ca italienism n
terminologia muzical), maieutic, proiect, statuie, traiect (si
traiectorie).
Pentru unele dintre aceste cuvinte exist variante grafice (uneori si
fonetice) nvechite cu je n loc de ie: project, pn mai de curnd majestate
(mai ales n lesmajestate) si majestuos.
Mai numeroase snt neologismele cu ie la ntlnirea dintre
rdcin sau tem si un afix: atribuie, bruiez, convoaie, deraiez,
remaiez, restituie; toate verbele derivate de la neologisme cu
sufixul -ui au forme pronunate si scrise cu ie: nituiesc, nituiesti,
nituieste (la fel revizuiesc, rihtuiesc, zeuiesc etc.).
32 Mioara Avram
Fiind deci posibile ambele moduri de pronunare si de scriere, reperul
este dat de clasa flexionar si structura morfologic: continue (adj. pl. f.-n.
si) vb. I conj. prez. cf. continua , dar contribuie, constituie vb. IV (ind.
si) conj. prez. cf. contribui, constitui ; esuez, perpetuez, statuez de la
esua, perpetua, statua, dar bruiez de la bruia.
Etimologia diferit explic existena dubletelor pariale poetic adj.
(< fr. potique, cf. poezie) si -poietic element de compunere (< fr. -poitique,
cf. -poiez) din hematopoietic.
Orientarea att dup flexiune, ct si dup morfologie explic perechea
aparent contradictorie statuie statuet: statuie se scrie cu ie din
considerente morfologice (scrierea cu e ar fi dus la forma articulat statuea,
cu secvena uea, nentlnit n alte substantive, iar statuet cu e dup
etimologie (< fr. statuette) si tradiie.
Ideea fals c n neologisme s-ar scrie numai e nscut din
generalizarea si absolutizarea situaiei care este doar cea mai
frecvent, dar nu unica duce la manifestri de
hipercorectitudine: grafii gresite (uneori si pronunri forate) ca
atribue, erarhie, caet, constitue, maestate, proect, revizuesc,
traectorie.
Unele dintre aceste grafii continu vechi deprinderi ortografice, inclusiv
inconsecvenele regulilor academice din 1932.
2. Dup o consoan pronunarea si scrierea cu e sau ie (diftong
sau succesiune de vocale) au reguli diferite n funcie de natura
consoanei precedente si de poziia n cuvnt.
a. Numai dup anumite consoane secvena grafic ie poate
corespunde att succesiunii de vocale i-e, ct si diftongului e.
n aceast situaie snt n primul rnd consoanele labiale b, p,
v, f, m. Exemple: biel (bi-e), dar biet bet; pietate (pi-e), dar
pies (pe-); vie vi-e, dar vierme ver-; fief fi-ef, dar fier
fer; premiere (mi-e), dar miere (me-).
Dup aceste consoane distincia ntre pronunarea cu i-e si
cea cu e poate crea opoziii fonologice la cuvinte omografe:
piez (pi-ez unitate de msurare a presiunii si pez variant a
lui piaz); vier (vi-er viticultor sau paznic de vie si ver
porc necastrat); cf. si pielo- (pi-e-) fa de piele (pe-) sau
mielo- (mi-e-) fa de miel mel.
De asemenea, dup aceste consoane se ntlnesc variante de
pronunare: obiect si subiect, la care corect este, conform
etimologiei, pronunarea cu diftong, snt pronunate adesea cu
dierez (bi-e, respectiv -bi-ect). De reinut c pronunarea
literar actual este cu diftong n formele flexionare si n derivatele
substantivului via, pronunat el nsusi cu diftongul a: viei,
vieui, vieuitoare etc. (spre deosebire de vietate < viu, cu i-e);
precizarea este necesar n opoziie cu variantele nvechite
susinute si de recomandri ortoepice mai vechi (1932, 1956)
care au o silab n plus, datorit pronunrii lui i ca vocal (vezi
si X 4 b).
Dubla valoare a lui ie se ntlneste, n mai mic msur, si
dup n. De obicei, ie corespunde dup n vocalelor i-e, situaie
frecvent n poziie final (iunie, manie, omenie, opinie, panie),
dar nu numai (liniem, plafonier, sezonier). Grupul de litere ie
noteaz ns si diftongul e n cteva neologisme n care s-a
rezolvat astfel redarea lui n (n palatal) din etimon (< fr. gn):
castaniet, lornion, viniet.
Influena etimonului si deprinderi ortografice mai vechi explic
existena variantelor grafice castagnet, lorgnet, vignet (regulile din
1932 erau inconsecvente, recomandnd castaniet si lorniet, dar vignet);
variantele grafice hibride de tipul vigniet nu au nici o justificare.
Imaginea grafic identic a lui ie n ambele valori si tendina
fonetic de reducere a hiatului au drept consecin greseli de
34 Mioara Avram
pronunare n favoarea diftongului: cele dou vocale i-e ajung
s fie pronunate ntr-o singur silab, prin transformarea vocalei
i n semiconsoan. Fenomenul se ntlneste mai ales n urmtoarele
situaii:
n flexiunea verbelor cu infinitivul n consoan + i-a:
apropem, linem si linez, linezi, lineze etc.;
la sufixul neologic -ier, care, din bisilabic, devine
monosilabic: braconer, brigader, caser, garderober,
lever, petroler, pioner, plutoner, sifoner etc.;
la termeni tehnico-stiinifici internaionali cu rdcini de
origine greac: hiero- (hierofant, hieroglif, hierogram), mielin,
(polio)mielit.
Ascuns de scriere, pronunarea cu e n loc de i-e este
tolerabil ntr-o oarecare msur, ndeosebi ntr-un tempo rapid
si n poziie pretonic. Ea constituie ns o verig spre faza
urmtoare, a monoftongrii lui e n e, fenomen care se reflect
si n scriere; variantele de tipul braconer, caser, caserie si caseri,
heroglif (si n varianta eroglif, cu dispariia lui h-, pentru care
vezi VII), lever, pioner, plutoner, poliomelit sau sifoner constituie
abateri grave de la exprimarea literar.
Prin variante fonetice si grafice de acest tip se anuleaz
distincia dintre:
derivate cu sufixul -ier si -er: pe lng modificarea lui -ier
n -er, se ntlneste si greseala invers, apariia lui -ier n loc de
-er la cuvinte ca paraclisier, zilier. De reinut c n limba literar
miner este substantiv, iar minier adjectiv, deci nu e corect s se
spun si s se scrie minierii din cutare regiune n loc de minerii...,
nici exploatare miner n loc de ... minier. Nesigurana n
legtur cu scrierea si pronunarea derivatelor cu sufixele -ier si
-er este sporit de mprejurarea c derivatele n -ier pot avea
formaii paralele (mprumutate), corecte, n -erie: bijutier
bijuterie, infirmier infirmerie, patisier patiserie (cf. ns
perechea, tot corect, vistier vistierie, cu o formaie romneasc
n -ie); de aici greseli ca patiser, n loc de patisier, sau infirmierie,
n loc de infirmerie;
elemente de compunere diferite prin sens si etimon: mielo-
mduv si melo- extremitate, membru sau muzic,
melodie(cf. si formaii paronime ca mielotomie si melotomie);
pielo- pelvis, bazinet si pelo- ml, argil.
Numai dup b, p, v, f si m se pune problema alegerii ntre e
sau ie cu valoare de diftong. Alegerea se orienteaz n principiu
dup alternana cu ea, respectiv ia (vezi si V), desi reperul propus
nu ajut pe toi vorbitorii, ntruct cei cu pronunarea regional
ferb pentru fierb pronun si fearb pentru fiarb si pot transpune
n scris aceast alternan. n pronunarea literar vocala e se
distinge de diftongul e dup o consoan labial, opoziia avnd
rol fonologic n perechi ca bete biete, pere piere, veri
vieri, vers viers, vei viei, mei miei, mere miere, mez-
(prefixul din mezalian sau elementul de compunere din
mezenter) miez.
n unele pronunri cu caracter regional care trebuie evitate
n exprimarea literar distincia ntre e si diftongul e se
anuleaz prin existena unor fenomene opuse: pe de o parte,
monoftongarea lui e (ferb fierb este un exemplu dintr-o serie
n care intr si pere piere sau mere miere) si, pe de alta, usoara
diftongare a lui e (iubesc, pentru, verde, fel; bete
bete, pere pere, mere mere etc.).
Secvena consoan labial + e se ntlneste mai ales n
cuvinte din fondul tradiional: biet, obiele, piedic (si mpiedica),
36 Mioara Avram
piele, piept, pieptene, pierde, pieri, piersic(), pietre, piee, piezis;
vier porc necastrat, vierme, viespe, vieui, viezure; fier, fierbe,
fiere; miercuri, miere, mierl, mieuna, dezmierd. Ea exist si n
cteva neologisme: impiegat, obiect, piedestal, pies, subiect.
Cuvinte nrudite aparinnd unor straturi etimologice diferite
(elemente mostenite din latin si mprumuturi ulterioare, de obicei
neologisme latino-romanice) se pot deosebi ntre ele prin
pronunarea si scrierea cu e sau ie. n aceast situaie snt:
fier (mostenit din latin) si derivatele tradiionale fierar,
fierrie, nfiera fa de elementele de compunere neologice ferosi
feri- din structura unor termeni tehnico-stiinifici ca feroaliaj,
ferocianur, feromagnetism, ferosiliciu etc. si fa de derivatele,
de asemenea neologice, ferat (cale ~), feric (acid ~ ), feronerie,
feros (oxid ~ ), feruginos (ap feruginoas ), ferur; cf. si simbolul
internaional Fe (< lat. ferrum) al elementului chimic fier;
fierbe si fierbinte (mostenite din latin) si derivatele fierbtor,
fierbineal, nfierbnta fa de neologicele fervoare, fervent,
efervescent;
miercuri (mostenit) si Mercur, mercurial (neologisme);
miere (mostenit) si mieriu, mieros fa de melifer, melivor
(neologice);
piept (mostenit) si derivatele tradiionale pieptar, pieptis,
pieptos, pieptu, mpieptosa fa de neologicul pectoral;
pieptene (mostenit) si pieptna, pieptnus etc. fa de
pectiniform;
pierde (mostenit) si derivatele tradiionale pierzanie, pierztor
fa de perdant si perdiie (neologice);
pieri (mostenit) si pieritor, pieritur fa de perisabil
(neologic);
piersic si piersic (mostenite) fa de pers, persan, persic si
perj, mprumutate din surse diferite;
pietre (pl. de la piatr, mostenit) si derivatele tradiionale
pietrar, pietrrie, pietrean(c), pietricic, pietris, pietroi, pietros,
pietrui, mpietri fa de petrifica si elementul de compunere petro-
(petrogenez, petroglif, petrograf etc.);
vierme (mostenit) si derivatele tradiionale viermar, viermnar,
viermnos, viermisor, viermui fa de neologicele vermial,
vermicular, verminaie, vermin, verminoz si elementul de
compunere vermi- (vermicid, vermiform, vermifug);
viers melodie, voce(cuvnt popular mostenit) si viersui a
cnta fa de neologicele vers, verset, versifica si versui a
versifica.
Se pronun si se scriu corect cu e, nu cu ie, cuvintele ferstru
(si derivatele ferstras, ferstrias, ferestrui), mpelia (cf. drac
mpeliat), nversuna si meu.
Precizarea este necesar n opoziie cu variantele neliterare care au aici
ie, cu explicaii diferite de la caz la caz. Varianta fierstru se explic prin
etimologie popular, fiind apropiat n mod nejustificat de cuvntul fier, cu
care n-are, de fapt, legtur (ferstru e mprumutat din maghiar, iar fier e
mostenit din latin). Varianta mpielia se explic si ea prin apropiere de
cuvntul pieli (diminutiv de la piele); apropierea reface o legtur
etimologic real, dar neglijeaz amnuntul c numai n varianta peli
cuvntul de baz a avut sensul trup, fptur, de la care s-a format verbul
mpelia, ndeprtat de sensurile actuale ale lui pieli (piele fin,
membran, strat subire, pojghi). Variantele nviersuna si mieu,
justificate sau nu etimologic, au fost respinse de evoluia uzului majoritar,
care a mers paralel cu substantivul de baz n cazul lui nversuna (ntre
viersun si versun predomin versun) si cu alte forme flexionare n cazul lui
meu (f. sg. mea pl. mele). Pronunarea mieu, care se mai aude la unii actori
n vrst, pare nu numai desuet, ci si artificial; n nici un caz nu se
pronun
mieu ceea ce se scrie meu.
38 Mioara Avram
Numele proprii romnesti se scriu n principiu n acelasi fel
ca si cuvintele comune cu care au legtur:
toponime: Fierbini, Miercurea, Piersica, Pietrari,
Pietricica, Pietrosu, Viezuri;
antroponime: Fieraru, Mielusel, Pietreanu (cf. pietrean
< Piatra), Petrescu (< Petru).
Tolerana fa de dorina purttorilor la antroponime explic
variante ca Feraru si Fieraru, Peptan si Pieptan, Petreanu si
Pietreanu, Vesparu si Viesparu, unele cu repercusiuni si n
toponimie (de exemplu: Petreni si Pietreni).
Variante si inconsecvene se ntlnesc si n formele oficiale
ale toponimelor: Petris si Pietris, Petrosani si Pietrosani; cnd nu
snt simple inadvertene din indicatoare, ele se pot explica prin
uzul regional diferit si prin tradiie.
b. Dup diverse consoane (ndeosebi dup , l scrise
ch, gh , c, e scrise c, g si dup t ) se pune problema
alegerii ntre scrierea si pronunarea cu e sau ie (s i-e).
n poziie final neaccentuat variaia se ntlneste mai ales la
singularul unor substantive feminine comune mpreun cu
care se claseaz si femininul adjectivului vechi , care se
grupeaz n trei categorii din punctul de vedere al normelor limbii
literare actuale:
corect este varianta n -ie: aschie, fachie, rochie; prghie,
stinghie, unghie; cuhnie, vecernie; urticarie; prtie, prpastie,
rspntie; dajdie; jirebie (nu asche, roche, cuhne, prte etc.);
corect este varianta n -e: buche, pereche, ridiche, streche,
ureche; leghe, veghe, zeghe; elice, falce, lance, pogace; helge,
minge; bute; ndejde; cobe (nu buchie, ridichie, elicie, mingie,
ndejdie etc.); aici se ncadreaz si adj. veche;
snt admise ambele variante: muchie si muche.
Bineneles, forma de singular adoptat determin tipul de flexiune:
substantivele feminine cu singularul n -e au forma articulat n -ea
(ridichea, mingea, butea) si pluralul n -i (ridichi, mingi, bui), iar cele cu
singularul n -ie au forma articulat n -ia (aschia, rochia, cuhnia, prtia) si
pluralul n -ii (aschii, rochii, cuhnii, prtii); de la muchie singularul
articulat
e muchia si pluralul muchii(le), iar de la muche forma articulat de sg. e
muchea, iar cea de pl. muchi(le). Vezi V 5 si VIII 1.
La substantivele masculine variaia apare la:
numele a zece luni ale anului, la toate acestea fiind corect
finala -ie: ianuarie, februarie, martie, aprilie, iunie, iulie,
septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie;
cteva nume proprii de persoan (prenume folosite uneori
si ca nume de familie), la care se tolereaz variaia, dar se prefer
pentru unele finala e (Gheorghe, Grigore, Vasile), iar pentru altele
ie (Eustatie, Ilarie).
Distincia ntre -e si -ie poate crea opoziii ntre cuvinte ca Marte
(planeta) si martie (luna); salce (plant erbacee; sos) si salcie (arbore).
n poziie accentuat problema alegerii ntre e si ie se pune la
formele de indicativ si conjunctiv prezent (pers. 1 si 2 sg., 1 pl.)
ale verbelor de conjugarea I dup , l, scrise ch, gh, la care
se disting dou situaii din punctul de vedere al normelor limbii
literare:
la verbele cu infinitivul n -chea, -ghea snt corecte formele
n -ez, -ezi, -em: ngenunchez, ngenunchezi, ngenunchem,
veghez, veghezi, veghem;
la verbele cu infinitivul n -chia, -ghia snt corecte formele
n -iez, -iezi, -iem: machiez, machiem, trunchiez, trunchiem,
njunghiem etc. Cf. V 5.
40 Mioara Avram
V. ea sau ia (si: eai sau iai, eau sau iau)?
ntruct literele e si i pot nota att vocale, ct si semivocale sau
semiconsoane, iar precedate de c, g, ch, gh si urmate de vocal
pot fi si numai litere ajuttoare, secvenele grafice ea si ia au cte
trei corespondente fonetice; ele noteaz:
a) secvenele de vocale n hiat e-a, i-a;
b) diftongii a, a, diferii ntre ei numai dup consoane;
c) vocala a, numai dup c, e, , l.
Problema alegerii ntre ea si ia n scriere nu se pune n prima
situaie, la notarea secvenelor de vocale din silabe diferite, n
care pronunarea face o distincie clar ntre vocalele e si i.
Pentru alegerea ntre diftongul a sau vocala a si hiatul i-a vezi 5.
Problema scrierii cu ea sau ia priveste ultimele dou situaii,
n care aceste secvene grafice noteaz aceeasi realitate fonetic
(diftongul a, respectiv vocala a) sau realiti fonetice foarte
asemntoare, greu de distins ntre ele (diftongii a si a).
Scrierea nu concord totdeauna cu pronunarea (nici mcar
cu cea literar), aplicnd n parte principiul morfologic sau/si
principiul etimologic. Regulile ortografice snt diferite n funcie
de literele/sunetele precedente. Ele stipuleaz de obicei ghidarea
dup alternana cu e, respectiv ie, n flexiune si derivare, dar
aproape n toate contextele fonetice exist si cuvinte lipsite de
alternan, la care se aplic n mod convenional una dintre cele
dou scrieri. Pe de alt parte, alternana este un reper numai pentru
cine stpneste pronunarea literar, cci altminteri vorbitorii cu
pronunarea regional fearb, peatr au si e n formele alternante
ferb, petre; acest reper este n orice caz inoperant, n alegerea
scrierii corecte la nceput de cuvnt si dup vocal, pentru
vorbitorii care nu fac distincie ntre e si e (vezi IV).
CUPRINS
1. La nceput de cuvnt singurul diftong posibil dintre cei doi
menionai este a. El se scrie ia n toate cuvintele, cu unica
excepie a pronumelui personal de persoana a 3-a singular
feminin, care se scrie corect ea, desi se pronun tot a. Se scrie
deci corect ia n poziie iniial, att atunci cnd exist alternan
cu ie: ia vb. (ind. prez. 3 sg. si imper. 2 sg. de la lua; cf. iei), iad
(pl. iede, cf. m. iezi), iap (pl. iepe), iarba (genitiv-dativ ierbi,
pl. ierburi), iarn (pl. ierni, derivat ierna), ias (iese, iesi), iatac
(derivat ietcel), iau (ind. prez. 1 sg. si 3 pl. de la lua; cf. iei),
iazm (pl. iezme), ct si atunci cnd nu exist alternan: ia
interj., iaca/iac, iacobin, iactant, iad, iades, iahnie, iaht, iama,
iamb, ianuarie, iar/iar, iarsi, iard, iarmaroc, iaroviza, iasc,
iasomie, iatagan, iat, iaurt, iavas, iaz, iazigi.
Scrierea deosebeste astfel pronumele personal feminin de verbul
omofon: ea ia (pronunate a a. Justificarea modului de scriere a
pronumelui este de natur etimologic si morfologic: meninerea legturii
cu celelalte forme, scrise cu e- (pl. ele, m. el, ei), ceea ce creeaz
alternana
grafic e ea.
2. n interiorul cuvntului, la nceputul unei silabe care urmeaz
dup vocal, de asemenea, se pronun numai diftongul a), dar scrierea
lui difer, n linii mari, dup cum exist sau nu alternan cu e.
Se scrie ea atunci cnd exist alternan cu e. Cele mai multe
cuvinte aflate n aceast situaie snt neologisme: aleea (alee),
aloea (aloe), canoea (canoe), ideea (idee), melopeea (melopee);
agreeaz (agreez), creeaz (creez), evalueaz (evaluez), statueaz
(statuez); coreean (coreeni) etc.; snt ns si cuvinte vechi la care
se aplic aceast regul: formele verbale aciueaz (aciuez <
aciua), deseueaz (deseuez < deseua), nseueaz (nseuez <
nseua).
Se scrie ea si n pronumele demonstrative de feminin singular
aceea, aceeasi, desi la ele nu exist alternan cu e.
42 Mioara Avram
n toate celelalte situaii se scrie ia, att atunci cnd exist
alternan cu ie: baia (baie, bies), biat (biei, bieas), boia
(boiele), bruia (bruiez), constituia (constituie), faian (faienar),
femeia (femeie), foaia (foaie), foia si foiasc (foiesc), ndoia si
ndoiasc (ndoiesc), ndoial (ndoieli), ntemeia si ntemeiaz
(ntemeiez), lmia (lmie), nuia (nuiele), rambleia (rambleiere),
tia (taie), toiag (toiege), tria si triasc (triesc), trebuia (trebuie)
etc., ct si atunci cnd nu exist aceast alternan: aia, baiader,
caiac, loial, naiad, paiant, paia, raia, voiaj, zaiafet etc.
Scrierea deosebeste astfel formele omofone de genuri si numere diferite
ale unor pronume demonstrative: aceea f. sg. aceia m. pl. (ambele
pronunate acea) si aceeasi f. sg. aceiasi m. pl. (ambele pronunate
aceas). Forma de genitiv-dativ singular feminin a acestor pronume se
scrie cu ia: aceleia (< acelei) si aceleiasi (nu aceleeasi).
n numele proprii de persoane, se scrie ia n Aglaia, Maia,
Stoian, Traian, Zoia, dar ea n Andreea, Doroteea, Filofteea,
Medeea, Salomeea, ca si n denumirea constelaiei Casiopeea.
Aglaia si Zoia au si variante paralele n -e; vezi IV.
n toponimele romnesti se scrie ia: Deia, Gtaia, Gheboaia,
Sinaia, Strehaia. Se scrie ea n toponimele strine Coreea,
Crimeea, Guineea (si n derivatele lor: coreean etc.).
Unele structuri morfologice impun scrierea cu ia dup vocal;
n general, este vorba de adugarea lui a la teme n :
formele articulate cu -a ale substantivelor si adjectivelor
feminine cu tema n , scris i: femeie femeia, joi joia, verzuie
verzuia; cf. si prepoziia napoia < adv. napoi;
forma de feminin a numeralului ordinal corespunztor
cardinalului trei: treia si ordinalului masculin nti: ntia (folosit
corect n antepunere);
formele cu -a ale pronumelor terminate n : aceia m. pl.
< acei, acesteia < acestei, aceluia < acelui, altuia < altui, creia
< crei;
verbele formate cu sufixul -a de la teme n : descuia,
mbia, napoia, ntemeia, scnteia etc.;
sufixul imperfectului la toate verbele de conjugarea a IV-a
cu infinitivul n vocal (alta dect i) + -i (mormia, roia, sleia,
ssia, suia) si cel egal cu sufixul infinitivului la verbele de
conjugarea I cu vocal + a (categoria precedent + altele ca
muia, tia);
desinena de indicativ prezent 3 sg. si pl. si de imperativ
2 sg. la toate verbele (de conjugarea I) cu tema n : ncleiaz,
ntemeiaz;
desinena de conjunctiv prezent 3 sg. si pl. la toate verbele
(de conjugarea a IV-a) terminate la infinitiv n vocal (alta dect
i) + i: bnuiasc, hiasc, ndoiasc, poleiasc, triasc etc.;
varianta sufixelor -eal, -eas, -ean la substantivele cu
tema n : ndoial, mrial, poleial, tencuial; crias; Joian,
uuian, vasluian;
forma de feminin singular a variantei sufixelor -esc, -e la
toate adjectivele cu tema n : ciocoiasc, criasc, femeiasc;
lunguia, mlia.
3. Dup consoane scrierea cu ea sau ia are reguli diferite n
funcie de natura consoanei precedente.
a. Dup consoanele dentale (d, l, n, r, s, t, , z) n limba literar
diftongul este de obicei a. El se scrie ea n toate cuvintele cu
acest context, indiferent dac exist alternan cu e: deas (des),
leac (lecui), neam (nemi), reavn (reveni), sear (seri, nsera),
teafr (teferi), eap (epi, nepa), zeam (zemi, zemos) etc. sau
dac nu exist aceast alternan: deasupra, leat, neaos, prea,
44 Mioara Avram
seam, teatru etc., inclusiv n cele mai multe cuvinte cu tema
terminat astzi n i: alturea (alturi), asemenea (asemeni), lunea
(luni), marea (mari), miercurea (miercuri), nimenea (nimeni),
vinerea (vineri).
Cuvintele de baz ale formelor din ultima categorie au si variante n e:
asemene, miercure, nimene etc.
Se scrie de asemenea ea n numele proprii romnesti:
toponime: Ardeal, Oradea, Predeal;
antroponime: Costea, Ileana, Mihnea, Onea.
Singurele cuvinte din fondul tradiional n care dup d, t si
se pronun diftongul a si se scrie ia snt substantivul diavol cu
derivatele sale (diavolesc, diavoli), pronumele demonstrativ
acestia (si stia) m. pl. si nehotrtul atia m. pl.; pronumele au
o form corespunztoare n -i (acesti, ati). Exist de asemenea
cteva neologisme cu a scris ia dup d, n: adiacent, coniac.
Pronumele acestia este pronunat nu numai cu diftong, ci si cu i vocalic,
deci -ta si -ti-a.
Cu excepiile menionate, ia scris dup d, l, n, r, s, t, , z noteaz
n scrierea corect hiatul i-a: diabet, lian, dania, bucuria,
siamez, tiar, raia, ziar.
De remarcat pronunarea diferit a lui diabolic (cu hiat, deci di-a-)
fa de diavol (cu diftong da-).
b. Dup consoanele prepalatale j, s singurul diftong posibil
n limba literar este a, care se scrie ea si alterneaz cu e:
aranjeaz (aranjez), clujean (clujeni), ngrijeasc (ngrijeste),
oblojeal (oblojeli), vitejeasc (vitejesc), afiseaz (afisez), iesean
(ieseni), sfrseasc (sfrseste), greseal (greseli), strmoseasc
(strmosesc) etc.
Vezi si I 4.
Orice ia dup j, s noteaz n scrierea corect hiatul i-a: jian,
siac.
c. Dup consoanele labiale (b, p, m, f, v) diftongii a si a
se disting n pronunarea literar.
Se pronun si se scrie ea cnd exist alternan cu e: beat
(bei), stropeasc (stropesc), vulpea (vulpe), lumea (lume), mearg
(merge), cafea (cafele, cafegiu), veac (veci, vecie), avea (avem,
avere) etc. si n sufixe care si menin aspectul avut dup alte
consoane: drumeag.
Se pronun si se scrie ia n toate celelalte situaii, att atunci
cnd exist alternan cu ie: biat (biet), obial (obiele), piaptn
(pieptene), pia (piee), mia (pl. miele; m. miel), fiare (fier), via
(viei, vieui), ct si cnd nu exist forme alternante: abia, fiar.
Limba literar deosebeste astfel, n pronunare si n scriere, cuvinte
paronime ca beat (< beat) si biat (< biet), mea (< meu) si mia (< miel).
d. Dup consoanele palatale , l, scrise ch, gh + e sau i ca
liter ajuttoare, se pronun vocala a.
Se scrie ea cnd exist alternan cu e: cheag (nchega),
cheam (chem, chema), desucheat (desuchetur), marcheaz
(marchez), ocheasc (ochesc), scheaun (scheuna), strechea
(streche), urechea (ureche, urechez), vechea (veche), agheasm
(aghesmui), ghear (gheru), gheat (ghete), ghea (gheuri,
ghear) si nghea (nghea), jgheab (njgheba), leghea (leghe),
lighean (lighene), tejghea (tejghele), veghea (veghe, veghez),
zbugheasc (zbughesc).
Se scrie ia cnd nu exist forme alternante: chiabur, chiar,
unchias, ghiaur, maghiar.
e. Dup consoanele prepalatale c, e, scrise c, g + e sau i ca
liter ajuttoare, se pronun vocala a.
46 Mioara Avram
n majoritatea cuvintelor se scrie ea indiferent dac exist
alternan cu e: acea (acelei), briceag (bricege), ceap (cepe),
ceas (cesuc), ducea (duce), munceasc (munceste), precead
(preced), tcea (tcem, tcere), zecea (zece), amgeasc
(amgeste), dobrogean (dobrogeni), fugea (fuge), geam
(gemule), gean (gene), geant (geni), mingea (minge) etc. sau
dac nu exist alternan: ceam, ceaun, gealat, geamantan,
geamie, harcea-parcea, inclusiv n cuvinte cu tema terminat n
i: aicea (aici), atuncea (atunci), cincea (cinci), douzecea
(douzeci).
Nu se face deosebire deci ntre numeralul ordinal feminin corespunztor
cardinalului zece (zecea) si termenul final al ordinalelor feminine
corespunztoare cardinalelor compuse cu zeci (douzecea).
Se scrie de asemenea ea n numele proprii romnesti:
toponime: Dobrogea, Isaccea, Segarcea, Tulcea;
antroponime: Haragea, Mihalcea, Oancea.
Se scrie ia (s a) numai n cteva neologisme: buciard si
buciarda, buciardaj , ciacon, ciadian, giardia si giardiaz .
n toate aceste excepii justificarea este de ordin etimologic: cf. it.
bocciarda, it. ciaccona, Ciad, lat. giardia, fr. giardiase.
Se scrie de asemenea ia (s a) n numele proprii Caragiale,
Caragiani.
Secvenele scrise cia, gia noteaz de obicei o pronunare
bisilabic: cian si cianur, contumacia, social si socialism, elegia
si elegiac etc.
f. Unele structuri morfologice impun prezena lui ea (s a
sau a) dup orice consoan:
formele articulate cu -a ale substantivelor si adjectivelor
terminate n consoan + -e: f. bute butea, cale calea, cobe
cobea, leghe leghea, lene lenea, lume lumea, veche vechea,
verde verdea, vulpe vulpea etc.; m. bade badea, gde gdea,
nene nenea;
Pentru articularea substantivelor feminine terminate n consoan + i
soptit vezi a.
formele de feminin ale numeralelor ordinale
corespunztoare unor cardinale terminate n -e: sapte saptea,
sase sasea, zece zecea sau n -i grafic: cinci cincea,
douzeci douzecea;
imperfectul tuturor verbelor de conjugarea a III-a si al celor
de conjugarea a IV-a cu infinitivul n -i: III ardea, btea, fcea,
mergea, rupea etc.; IV ameea, auzea, citea, ochea, stropea,
suferea, venea, vorbea, zbughea etc.;
La acestea se adaug imperfectul cu tema egal cu infinitivul al tuturor
verbelor de conjugarea a II-a (avea, bea, cdea, putea etc.) si al unor verbe
de conjugarea I cu tema n , l, scrise ch, gh (deochea, ngenunchea,
veghea etc.), de asemenea imperfectul cu reduplicare al verbelor neregulate
da si sta (ddea, sttea).
desinena de indicativ prezent 3 sg. si pl. si de imperativ 2
sg. la toate verbele (de conjugarea I) cu tema n consoan:
bombeaz, braveaz, citeaz, danseaz, deseneaz, lucreaz,
marcheaz, vegheaz etc. sau n u (cu infinitivul n -ua): aciueaz,
efectueaz, perpetueaz etc.;
desinena de conjunctiv prezent 3 sg. si pl. la toate verbele
(de conjugarea a IV-a) cu tema n consoan: amgeasc,
ameeasc, citeasc, ocheasc, stropeasc, vorbeasc,
zbugheasc etc.;
sufixele -eal, -eas si -ea la toate substantivele cu tema
n consoan: amgeal, ameeal, greseal, ndrzneal, oblojeal,
oboseal, umezeal, urecheal etc.; croitoreas, isprvniceas,
preoteas etc.; albea, dulcea, negrea, rosea etc.;
48 Mioara Avram
sufixul -ean la toate substantivele si adjectivele cu tema n
consoan: ardelean, bihorean, brldean, bucurestean,
constnean, craiovean, gorjean, iesean, moldovean, tecucean,
turdean, ucrainean etc.;
Grafia -ian este corect la notarea sufixului pronunat bisilabic:
argentinian, irakian, israelian etc., inclusiv n numele proprii armenesti
(Sarchizian, Zambaccian), precum si la notarea sufixului -(e)an dup teme
terminate n : vasluian (vezi X 4).
forma de obicei nvechit si regional de feminin
singular a sufixului -el la toate substantivele si adjectivele cu tema
n consoan: frumusea, mititea, rndunea, turturea, vlcea etc.;
forma de feminin singular a sufixului -esc la toate
adjectivele cu tema n consoan: brbteasc, ciobneasc,
drceasc, lumeasc, srbeasc, studeneasc, scolreasc,
vitejeasc etc.
4. Abaterile de la scrierea eventual si pronunarea corect
au diferite explicaii.
Variantele cu ea n loc de ia la nceput de cuvnt (de exemplu:
earn) si la nceput de silab dup vocal (de exemplu: aceleeasi,
oamenii aceea, bnueal, femeea, ntemeeaz) snt pur grafice
si reprezint efectul hipercorectitudinii. Tot pur grafice snt
variantele cu ea dup , l, c, e, scrise ch, gh, c, g (de
exemplu: chear, gheaur, geardia), care se datoresc ignorrii
excepiilor de la regul.
Variantele cu ea n loc de ia dup consoane labiale (de
exemplu: abea, fear, peard) snt nu numai grafice, ci si fonetice,
rednd o pronunare regional.
Variantele cu ia n loc de ea la nceput de silab dup vocal
(de exemplu: aleia, creiaz, coreian) snt pur grafice. De
asemenea snt pur grafice variantele de acest fel dup c, e,
scrise c, g (de exemplu: ciai, cincia, giamie). Dup , e, scrise
ch, gh, variantele grafice cu ia (de exemplu: chiag, chiam,
ochiasc, vechia; ghiara, ghia, lighian, zbughiasc) se explic
uneori prin meninerea unor deprinderi ortografice nvechite.
Regulile academice din 1932 aveau multe inconsecvene n aceast
privin: de exemplu, se scria gheat, dar ghia; zeghea, dar vechia;
blocheaz, dar urechiaz; catalogheaz, dar veghiaz.
Dup consoane labiale si dentale variantele cu ia n loc de ea
(de exemplu: biat, cafia, stropia; dial, liac, tiam) nu snt totdeauna
pur grafice, ci pot reprezenta si redarea unei pronunri regionale.
n nume proprii de familie variantele care nu respect regulile
de scriere n anumite contexte, diferind uneori de scrierea corect
a apelativelor corespunztoare, se datoresc dorinei purttorilor
sau/si tradiiei; de exemplu: Ciacru n loc de Ceacru (< ceacr),
Ghia n loc de Ghea (< ghea). Snt specifice variantele
sufixale -ia pentru -ea: Creia < Creea si -ian(u) pentru -ean(u):
Cretzianu, Orsianu, Selgianu.
Numele n -ian ajung asemntoare cu cele armenesti de tipul
Sarchizian.
5. Dup diferite consoane, dar mai ales dup l, scrise
ch, gh, scrierea cu ea sau ia corespunde n limba literar unor
pronunri diferite: monosilabice (ea s a, a) sau bisilabice
(ia s i-a); aceste pronunri reprezint tipuri flexionare diferite.
Variantele, grafice sau/si fonetice, snt legate si de confuzii
morfologice.
La singularul substantivelor feminine comune articulate finala
consoan + -ea corespunde formelor nearticulate n consoan + -
e, iar finala consoan + -ia corespunde formelor nearticulate n
consoan + -ie. Snt corecte formele articulate buchea, perechea,
ridichea, strechea, urechea (aici se ncadreaz si adjectivul
feminin articulat vechea); leghea, veghea, zeghea; elicea, falcea,
lancea, pogacea; helgea, mingea; butea; ndejdea; cobea (nu
50 Mioara Avram
buchia, ridichia, mingia etc.), dar aschia, fachia, rochia; prghia,
stinghia, unghia; cuhnia, vecernia; urticaria; prtia, prpastia,
rspntia; dajdia; jirebia (nu aschea, rochea, cuhnea etc.). Snt
admise ambele variante la muchia/muchea.
Pentru formele nearticulate vezi IV 2 b.
La verbele de conjugarea I este corect finala (monosilabic)
-chea, -ghea n deochea, despduchea, mperechea, ngenunchea,
nmnunchea, ntortochea, urechea, veghea (cu ind. si conj. prez.,
imper. 2 pl. n -cheai, -gheai, imperfectul si perfectul simplu n
-chea-, -ghea- + desinenele personale, mai mult ca perfectul n
-chease-, -ghease- + desinenele personale, participiul si supinul
n -cheat, -gheat), dar finala (bisilabic) -chia, -ghia n calchia,
machia, trunchia, njunghia (cu ind. si conj. prez., imper. 2 pl. n
-chiai, -ghiai, imperfectul si perfectul simplu n -chia-, -ghia- +
desinenele personale, mai mult ca perfectul n -chiase-, -ghiase- +
desinenele personale, participiul si supinul n -chiat, -ghiat).
Variante inverse se ntlnesc la ambele finale: -chia, -ghia n loc de
-chea, -ghea (de exemplu: urechia, veghia), ca si -chea, ghea, n loc de
-chia, -ghia (de exemplu: trunchea, njunghea). Pentru confuzii ortografice
si ortoepice derivate din ncadrarea la tipul flexionar cu final monosilabic
sau bisilabic vezi VIII 2 b.
Dubla valoare fonetic a secvenei grafice ia duce la lecturi
gresite n special n nume proprii:
a. Grafii corecte snt citite gresit. Astfel, numele statului Ciad
si derivatul ciadian se pronun adesea cu ci-a n loc de ca si,
invers, prenume ca Ligia, Liliana, Lucian si cuvinte comune ca
cianur si cianhidric, oficial si, mai ales, oficialitate, oficializa ,
social si, mai ales, socialism, socialist, socializa snt pronunate
gresit cu a sau a n loc de i-a; de la aceast pronunare gresit
nu mai e dect un pas pn la variantele grafice incorecte de tipul
Lucean.
b. Variantele grafice cu ia n loc de ea snt citite n mod normal
cu hiat; astfel, grafia Oradia corespunde unei variante fonetice cu
final bisilabic di-a, diferit de pronunarea literar cu diftong,
scris ea. Se admit dou variante fonetice si grafice la prenumele
masculin Horia (trisilabic)/Horea (bisilabic); cf. si Golea/Golia.
Secvena grafic ea are si ea o dubl valoare fonetic:
diftongul a sau vocalele n hiat e-a; de exemplu deal si real.
n locul pronunrii corecte cu e-a se ntlnesc adesea variante
cu diftong (cu o silab n minus), legate de tendina de reducere
a hiatului: astfel, ideal este pronunat adesea n dou silabe n loc
de trei, iar cereal cu trei silabe n loc de patru; variante fonetice
cu a pentru e-a apar mai ales n silabe aflate nainte de accent:
de exemplu, idealism, realitate. Ca o reacie la asemenea
pronunri gresite, iau nastere unele variante grafice care
semnaleaz necesitatea pronunrii bisilabice a lui ea: ntruct
sufixul din cuvintele scrise corect mediteranean, licean este
pronunat, gresit, de muli vorbitori, monosilabic mediteranan,
respectiv lican), unii dintre cei care stiu c sufixul trebuie
pronunat n dou silabe -ne-an, respectiv -ce-an scriu gresit
-eean n loc de -ean (mediteraneean, liceean). Pentru nume
proprii n -eea, ca toponimul Crimeea sau prenumele Doroteea,
circul dou tipuri de variante grafice gresite: cu -ea (Crimea,
Dorotea) si cu -eia (Crimeia, Doroteia).
6. La transcrierea alfabetului chirilic litera . din scrierea limbii
ruse se red prin ia la nceput de cuvnt (de exemplu: Iakovlev) si
dup vocal (de exemplu: Maiakovski), dar prin ea dup orice
consoan (de exemplu: Celeabinsk). Prenumele rusesti terminate n
consoan + y se transcriu deci corect prin ea: Kolea, Olea, Tanea,
Valea, Vanea, Vasea, Volodea (nu Kolia, Tania, Vasia, Volodia etc.).
Variantele grafice cu ia, care reprezint deprinderi nvechite sau/si
influene strine, au uneori drept consecin modificarea pronunrii,
cu o silab n plus: Va-ni-a, n loc de Va-na.
52 Mioara Avram
n onomastica romneasc prenumele feminine de origine slav preluate
prin filier occidental s-au impus cu grafia -ia, pronunat bisilabic: Nadia,
Sonia.
Se scrie de asemenea ea n redarea secvenei -a din alfabetul
chirilic: Ceapaev (nu Ciapaev), Goncearov (nu Gonciarov).
7. Problema alegerii ntre scrierea cu e sau i a primului element
al diftongului a se poate pune si atunci cnd diftongul este
constituit din alturarea a dou cuvinte. Desi pronunarea este
identic, scrierea deosebeste mbinarea e-a (s ind. prez. 3 sg. de
la a fi + articol posesiv f. sg.: e-a mea, e-a mamei) de i-a (s pron.
pers. n dativ 3 sg. sau n acuzativ 3 pl. m.+ auxiliarul de 3 sg.:
i-a dat, i-a vzut).
8. Regulile scrierii cu ea sau ia snt valabile n linii mari si
pentru eai sau iai, respectiv eau sau iau. Cuvintele vizate snt
ns mult mai puine.
La nceput de cuvnt si la nceputul unei silabe care urmeaz
dup vocal se pronun triftongii a, au si se scrie
totdeauna i-: iau (ind. prez. 1 sg. si 3 pl. de la lua) si formele de
imperfect 2 sg. si 3 pl. ndoiai, ndoiau, muiai, muiau, scnteiai,
scnteiau, tiai, tiau.
Dup consoan n cele mai multe situaii se scrie eai, eau:
a. Se si pronun triftongul a, au dup consoane dentale
(d, l, n, r, s, t, , z), dup prepalatalele j, s si dup labiale (b, p, m,
f, v):
n formele de imperfect rodeai, rodeau; ofileai, ofileau;
veneai, veneau; sufereai, sufereau; oboseai, oboseau; citeai,
citeau; ameeai, ameeau; auzeai, auzeau; ngrijeai, ngrijeau;
sfrseai, sfrseau; vorbeai, vorbeau; stropeai, stropeau; primeai,
primeau; brfeai, brfeau; aveai, aveau etc.;
n alte cuvinte: beau (imperfect 3 pl., dar si ind. prez. 1 sg.
si 3 pl.), vreau; guleai, sleau.
b. Se pronun diftongul a, au dup consoanele , l, c,
e, scrise ch, gh, c, g + e ca liter ajuttoare:
n formele de imperfect urecheai, urecheau, vegheai, vegheau,
treceai, treceau, mergeai, mergeau etc.;
n alte cuvinte: ceai (si ceainrie, ceainic), scheau.
Singurele cuvinte n care se scrie iau dup consoan fr ca i
s corespund vocalei i snt interjecii: miau (unde se si pronun
au) si chiau (pronunat au).
VI. h sau c(h), k(h)?
Problema alegerii ntre h si c, ch, k, kh n scriere, respectiv
ntre h si k, n pronunare se pune de cele mai multe ori la
cuvinte de origine greac: att la unele ceva mai vechi,
mprumutate direct din neogreac sau/si prin filier slav, ct mai
ales la neologisme internaionale cu diverse etimologii directe.
Este vorba de cuvinte al cror etimon grecesc este scris cu c,
redat n alfabetul latin prin ch sau kh n mai multe limbi. Intrate
n epoci si din surse diferite, cuvintele vizate prezint n romn
diverse soluii care pot aprea n variantele aceluiasi cuvnt, iar
la unele normele nsesi au variat de-a lungul anilor. Cuvintele
(sau variantele) romnesti cu h redau, aproximativ, pronunarea
din greac, uneori si din german, precum si pronunarea si
scrierea din slav, iar cele cu c (s k) pronunarea din francez
si englez, de cele mai multe ori si din german; cele scrise cu ch
snt neconcludente n privina pronunrii, aceast grafie putnd
corespunde att pronunrii cu h, ct si celei cu k sau .
Pe lng cuvintele de origine greac, problema scrierii cu h sau
c, ch, k, kh si a pronunrii cu h sau k, intereseaz si unele
cuvinte de origine latino-romanic, german, slav si oriental.
CUPRINS
54 Mioara Avram
Aceast problem vizeaz orice poziie n cuvnt:
la nceput de cuvnt naintea unei vocale: haos, cor, chirurg,
chorus, kilogram;
la nceput de cuvnt naintea unei consoane: hrisov, clor, khmer;
ntre vocale: psiho-, ecou, machairodus; mahr, machism;
ntre consoane: splanhno-;
ntre vocal si consoan: tehnic, caracter, brechtian;
ntre consoan si vocal: orhidee, orchestr, pascalie, barhet;
la sfrsit de cuvnt dup vocal: almanah, stomac, loch;
la sfrsit de cuvnt dup consoan: monarh.
Nu se poate da o regul general, ci doar inventare clasificate
si reguli particulare referitoare la unii formani (prefixe si elemente
de compunere). Ca regul general ortografic este de reinut c
scrierea corect reflect pronunarea, de aceea numai cu totul
excepional se scrie ch si se pronun k sau h nainte de a, o,
u sau de consoane si la sfrsit de cuvnt.
1. Se pronun si se scrie h n cuvintele aheu si aheean
, almanah, arahid, arahnid, arhaic, arhiv, astrahan, bahic,
barhet, brahial, branhie, bronhie, cohlee, crah, drahm,
eshatologie, exhibiie, haos, hart, heruvim, hiat, hil, himer,
holer si holeric, holerin , hrisov, ipohondru bolnav
nchipuit, mahr, maniheism, monah, orhidee, psihic si psihoz,
rahitic, stih, tehnic, trahee, trohoid, zahr; reguli speciale se
pot da pentru elementele de compunere arahno- (arahnofobie
etc.), arhe- (arhebioz, arhetip etc.), arheo- (arheolog, arheozoic
etc.), arhi- si -arh, -arhie (arhiereu, arhiplasm, arhitect etc.;
ierarh, monarh; eparhie, ierarhie, monarhie), brahi- (brahicefal,
brahiologie etc.), branhi- (branhifer, branhiform), bronh(i)o-
(bronhioliz, bronhogen etc.), diho- (dihofiz, dihotomie etc.),
doliho- (dolihocefal, dolihomorf etc.), -hrez (antihrez,
catahrez etc.), htono- si -hton, -htonie (htonofite, htonogen;
autohton, autohtonie), ihti(o)- (ihtiodont, ihtiofag etc.), -mahie
(logomahie, monomahie etc.), pahi- (pahiderm, pahipleurit etc.),
psiho- si -psihie (psihologie, psihopat etc.), rahi(o)- si -rahie
(rahianestezie, rahiplegie etc.), splanhno- si -splanhnie
(splanhnocel, splanhnotomie etc.), taheo-, tahi- si taho-, -tah
(taheograf/tahigraf, tahicardie, tahogram etc.), tehno-
(tehnocrat, tehnologie etc.), triho- si -trih, -trihie n trei
(trihosporange, trihotomie), zahari- si zaharo- (zaharifer,
zaharigen; zaharofor, zaharomicete etc.).
Se scrie de asemenea h n prenumele Arhip, Mihai si Mihaela si
Zaharia, Zahei/Zaheu.
2. Se pronun si se scrie c n cuvintele bacanal si bacant,
caracter, cart manifest, act fundamental, clor, coleric usor
iritabil, cor si coral , coriamb, crestomaie, crizantem,
crom, cronic, hipocondru (termen anatomic), pascalie, scolastic,
stocastic, stomac, precum si n elementele de compunere carto-
(cartografie, cartotec etc.), -caziu si -cazie (pleiocaziu, policazie
etc.), cloro- si -clor (clorofil, cloropenie etc.), col-, cole- si -colie
(colagog, coleretic; colecist, colepatie; melancolie), conco-
(concologie, concotomie etc.), condrio-, condro- si -condrie
(condriosfer, condriozom; condrocraniu, condrotomie etc.),
core(o)- (coregrafie si coreografie), coro-, -cor si -corie
(corologie, corotip etc.), criso- (crisoderm, crisograf etc.),
cromato-, cromo- si -crom (cromatoliz, cromatometru;
cromolitografie, cromoterapie; monocrom etc.), crono- si -cron,
-cronie (cronologie, cronometru; sincron, sincronie etc.), eco-
(ecoacuzie, ecometru, ecopatie etc.), onico- (onicofagie,
onicopatie etc.), trico- referitor la pr (tricofiie, tricofobie etc.).
Se scrie de asemenea c n prenumele Cristian(a), Cristina,
Cristofor.
56 Mioara Avram
3. a. Se scrie ch si se pronun , numai nainte de e sau i, n
cuvintele chiasm si chiasm, chil suc, lichid fiziologic, chim,
chimie si alchimie , chirurg, ischion, orchestr, schem, schim,
schism si n elementele de compunere achiro- (achirofite,
achiromorf), chili- si chilo-, -chilie (chilifer, chilocel), cheiro- si
chiro-, -cheirie si -chirie (cheiroptere/chiroptere, chiromanie etc.),
chimi- si chimo- (chimifer, chimoree), conchi- si conchilio-
(conchiform, conchiliologie etc.), echini- si echino- (echinifer,
echinoderme etc.), schisto- (schistocarp, schistoglosie etc.), schizosi
-schiz (schizofrenie, schizopode etc.), stoichio- (stoichiologie,
stoichiometrie).
b. n mod excepional se scrie ch si se citeste h n termenul
internaional de fizic techneiu si n termeni stiinifici greco-latini
complet neadaptai: branchipus.
Grafia ch s h se foloseste si la transliterarea n alfabet latin a
cuvintelor scrise cu alfabetul grecesc, de obicei nume proprii.
Aceast valoare a scrierii ch se ntlneste n mod excepional
si la nume proprii de alte origini si n derivatele lor: de exemplu,
Chladek; brechtian < Brecht, machism si machist < Mach.
c. Se scrie ch si se citeste k nainte de a, o, u si la sfrsit de
cuvnt, n mod excepional, n neologisme neadaptate: chorus,
machairodus, loch.
Aceast regul nu se refer si la compuse cu -c + h-, care si menin
valorile fonetice: blochaus.
4. Se scrie k si se pronun n cuvintele kediv, kil/kilo
kilogram si n elementul de compunere kilo- o mie (kilogram,
kilolitru, kilometru, kilowatt etc.).
5. Se scrie kh si se pronun k la nceputul cuvntului khmer.
6. La numele proprii de persoane se ntlnesc variante conforme
cu dorina purttorilor sau/si cu tradiia; unele dintre ele snt pur
grafice, altele snt n acelasi timp grafice si fonetice. Corespund unor
variante de pronunare primele mai noi, celelalte vechi si populare
grafiile Crisant si Hrisant, Cristea (si Cristache, Cristescu, Cristu)
si Hristea (si Hristache, Hristescu, Hristu), Cristian(a) si Hristian(a),
Cristina si Hristina, Cristodor (si Cristodorescu) si Hristodor (si
Hristodorescu), Cristofor si Hristofor, nu ns si Chrisant, Christea
(sau Christache, Christescu, Christu), Christian(a), Christodor
(Christodorescu), Christofor; aceeasi este situaia numelor mitologice
Cristos/Hristos (nu Christos) si Anticrist/Antihrist (nu Antichrist).
Numele (prenume si nume de familie) Arhip, Mihai si Zaharia si
derivatele lor au de asemenea variante pur grafice cu ch: Archip,
Michai si, mai ales, Michaela (acesta si o variant, grafic si fonetic,
Micaela), Michailidi, Michescu, Michilescu; Zacharia si
Zachareanu, Zacharescu. Unele nume proprii de persoane se pronun
si se scriu (si) altfel dect apelativul din care provin: Exarcu (cf. exarh).
Multe nume proprii vechi grecesti scrise cu c, transliterat ch, au si
variante romnizate, n care s-a impus scrierea cu h, mai rar c, n
conformitate cu pronunarea. De exemplu, Aheron fa de Acheron;
Ahile fa de Achilles; Antioh fa de Antiochus; Arhimede fa de
Archimedes; Lisimah fa de Lysimachos; Siheu fa de Sichaeus
etc., respectiv Caldeea fa de Chaldeia, Caron fa de Charon.
7. Prin respectarea normelor de scriere si pronunare se
deosebesc ntre ele cuvinte paronime sau omonime ca hil, termen
anatomic si botanic, desemnnd o poriune la suprafaa unui
organ chil suc, lichid fiziologic kil kilogram si
elementele de compunere triho- n trei (trihotomie) trico-
referitor la pr (tricofiie).
n mod asemntor ar trebui s se deosebeasc n scris si n pronunare
elementele de compunere -arhie conducere si -archie mulumire,
58 Mioara Avram
suficien; impunerea formaiei gresite autarhie n locul celei corecte,
autarchie, denot confuzia produs de interpretarea grafiei ambigue. n
conformitate cu distincia grafic dintre cuvintele omofone chil si kil, ar
trebui s se deosebeasc n scris si elementele de compunere chilo- referitor
la chil kili- si kilo- o mie, numeros, deci s se scrie kiliant, kiliarh
si kiliarhie , kilopode, nu chiliant, chiliarh(ie), chilopode.
Uneori norma a adoptat soluii diferite n cuvinte nrudite sau
chiar n ipostazele aceluiasi cuvnt. Numele zeului protector al
viilor la romani se scrie n forma originar Bacchus si se pronun
Bacus, iar n forma adaptat se pronun si se scrie Bacus; dintre
derivate, se pronun si se scriu cu -c- substantivele bacanal si
bacant, iar cu -h- adjectivul bahic. Fa de substantivul hart
elementul de compunere corespunztor este carto- (cartografia,
cartogram); hrisov are aceeasi rdcin cu elementul de
compunere criso-. Paronimele hipocondru s. n. (termen anatomic,
analizabil prin prefixul hipo- si elementul de compunere -condru)
si ipohondru s. m. si adj. (neanalizabil) bolnav nchipuit (om
care sufer de ipohondrie, adic este nelinistit si preocupat n
mod obsesiv de starea sntii sale, creznd c sufer de boli pe
care nu le are) snt dublete etimologice, cu aceeasi origine
ndeprtat n greaca veche, deosebite prin vechime si rspndire;
din punct de vedere semantic, cele dou cuvinte snt distanate
ntre ele astzi, dar sensul lui ipohondru se explic prin credina
veche c ipohondria ar fi o boal a hipocondrului. Paronimele
hronic s. n. letopise, lucrare istoric n care evenimentele snt
nregistrate cronologic si cronic adj. cu caracter de durat snt
si ele dublete etimologice, diferite prin vechime, proveniena
direct si apartenena stilistic; cu substantivul cronic relaia lui
hronic este si de sinonimie parial, unul dintre sensurile lui cronic
fiind identic cu unicul sens al lui hronic.
VII. Cu sau fr h?
Scrierea cu sau fr h reflect n majoritatea situaiilor
pronunarea celui care scrie; problema alegerii ntre prezena sau
absena lui h este n acest caz n acelasi timp de ortografie si de
ortoepie. n cteva situaii se pune ns exclusiv problema prezenei
sau absenei n scris a unui h fr corespondent n pronunare.
Norma ortografic este c exceptnd grupurile de litere
che, chi, ghe, ghi si unele grafii strine, n care h este liter
ajuttoare se scrie h acolo unde n pronunarea literar exist
consoana h si nu se scrie aceast liter cnd nu are
corespondentul fonetic menionat. Dificultatea const n faptul
c de obicei vorbitorii nu cunosc pronunarea corect a cuvintelor
n cauz, att la unele cuvinte din fondul tradiional, ct mai ales
la neologisme. Problema alegerii ntre prezena sau absena lui h
intereseaz toate poziiile posibile ntr-un cuvnt.
1. Cele mai numeroase probleme apar naintea unei vocale la
nceput de cuvnt.
a. La cuvintele din fondul tradiional variantele cu sau fr hdiferite
de normele limbii literare au caracter regional. n unele
graiuri se produce dispariia consoanei h naintea unei vocale,
iar n altele, dimpotriv, apariia ei sau a unui sunet asemntor.
Reguli generale nu se pot da.
n limba literar se pronun si se scriu fr h- cuvintele:
alandala, alic, alvi si alviar , angara, arac, arap, arc,
arip, arman, armsar, arpagic, arag si argos , aschie,
oin, oropsi, ului, ursuz (nu halandala, halic, halvi, hangara,
harac, harap etc.); de asemenea, variantele specifice limbii
vorbite la si sta (nu hla, hsta).
CUPRINS
60 Mioara Avram
Se pronun si se scriu ns cu h- cuvintele hai si haide, hain s.,
hait/haiti, halva si halvagiu , ham, hambar, harababur,
harbuz, hareci, hasmauchi, havuz, h, helesteu, herghelie, hrtie,
hoard, hodorogi, hogeag, hoinar, hotr, ho, huideo, huli, hurduca,
hurui, hua (nu ai(de), ain, alva, ambar, arababur etc.).
De remarcat normele diferite existente la cuvinte nrudite ca: alvi
si alviar fa de halva si halvagiu ; arag si argos fa de
har si hrui ; oin fa de hoinar. Limba literar deosebeste perechi
de cuvinte ca ai vb. (ind. prez. 2 sg.) sau art. pos. hai interj. si s.; ale
art.
pos., adj. dem. reg. hale s.; am vb. (ind. prez. 1 sg.) ham s. sau interj.
Etimologia este un indiciu (cf. cuvinte mostenite din latin fr h-, ca
arc, arip, armsar, la, sta, sau mprumuturi din diverse limbi cu h-, ca
hambar, herghelie), dar nu un indiciu absolut, ntruct exist si cuvinte care
nu concord cu etimonul n aceast privin (haraba < tc. araba, arac
< ngr. haraki, arag < magh. harcag; cf. si alvi < (h)alva).
b. La neologisme variantele care difer de normele limbii literare
actuale prin prezena sau absena lui h au caracter nvechit sau/si
stilistic (livresc sau, dimpotriv, popular). Existena variantelor pentru
unul si acelasi cuvnt sau pentru unul si acelasi formant (prefix sau
element de compunere) se explic prin etimologia multipl a unora
dintre cuvintele si formanii n cauz mprumuturi din surse
diferite sau/si n perioade diferite si prin deosebirile dintre
mprumuturile fcute pe cale oral si cele intrate prin scris (cci n
multe limbi se scrie un h- care nu se pronun): variantele fr hredau
pronunarea din francez sau din neogreac, pronunarea si
scrierea din italian, iar cele cu h- grafia din francez, pronunarea si
scrierea din german, englez si latin, pronunarea din greaca veche.
Ca regul general, neologismele larg rspndite snt fr h-, iar cele
mai savante, din terminologii speciale, cu h-.
n limba actual majoritatea neologismelor se pronun si se scriu
cu h-: halebard, hangar, hanorac, harnasament, harp/harf,
harpon, hazard, hebdomadar, hecatomb, hegemon(ie),
hermeneutic, hermin, hernie, hibrid, hidalgo, hidr, hieratic,
hirsut, hispanic, histrion, hotel; reguli particulare se pot da pentru
prefixul hiper- (hipersensibil, hipertensiune etc.) si elementele
de compunere halo- referitor la sare (halofit, halogen etc.),
haplo- (haplofaz, haplologie etc.), hecto- (hectar, hectolitru
etc.), helio- (heliocentral, helioterapie etc.), hemo-
(hemoglobin, hemoragie, hemostatic etc.), hepta- (heptaedru,
heptagon), hexa- (hexaedru, hexagon), hidro- (hidroavion,
hidrobiciclet, hidrocentral, hidrofil etc.), hipno- (hipnogen,
hipnopedie, hipnoz etc.), hipo- referitor la cai (hipic,
hipodrom, hipologie), histo- (histogenez, histologie etc.), homeo-
(homeopat, homeotermie etc.), ale cror formaii au totdeauna h-.
Se pronun si se scriu ns fr h- cuvintele elice, igien
si igienic, igienist, igieniza , ilaritate, ilot, uman, umoare, umor,
precum si toate formaiile cu elementele de compunere eli-/elico-
(eligar, eliport; elicopter, elicopurtat, elicostat), erpeto-
(erpetolog etc.) si odo- (odograf, odometru).
Prin prezena sau absena lui h- se deosebesc cuvinte ca halogen care
d nastere la sruri alogen de origine diferit, helveian s. n. (termen
geologic) elveian adj. si s. m., heroin (drogul) eroin (femeie erou),
hilar referitor la hili, ilar hazliu, hindus locuitor din India
indus (< induce); la fel ar trebui s fie hostie jertf, azim ostie
unealt
de pescuit, orificiu, confundate parial chiar n lucrri normative. De
remarcat deosebirea dintre hindi, hinduism, hindus si India; umor, umorist
si humoresc. Cuvintelor mostenite om, umr le corespund neologisme cu
h-: homicid, hominid, homunculus, respectiv humeral, humerus.
Prefixul hipo- inferior, diminuat si elementele de compunere
hemi-, hetero-, hiero-, hipso-, holo-, homo- nu au o comportare unitar.
62 Mioara Avram
Prefixul hipo- inferior, diminuat se pronun si se scrie cu h- n
majoritatea formaiilor (hipomicron, hiposulfuric, hipotensiune etc.),
cu excepia unor cuvinte devenite neanalizabile (ipochimen, ipocrit,
ipohondru, ipotec, ipotenuz; de asemenea ipotez, neanalizabil
semantic) si a derivatelor iesite din uz ipocomisar, ipodiacon,
ipodidascal. Se difereniaz prin prezena/absena unui h- cuvintele
hipostaz (termen medical) ipostaz situaie, nfisare; cf. si
hipocondru (termen anatomic) ipohondru bolnav nchipuit.
Elementul de compunere hemi- (hemianestezie, hemiciclu,
hemiplegie etc.) apare fr h- numai n emisfer si emisferic
si emistih.
Hetero- se pronun si se scrie cu h- n cele mai multe compuse
(heterociclu, heterodin, heterodont, heteromorf, heteronim,
heteronom, heteropter, heterotrof etc.), dar fr h- n eterogen
si eterogenitate si eterosugestie; se admit ambele variante la
eteroclit/heteroclit si eterodox/heterodox si eterodoxie/heterodoxie
.
n varianta fr h-, etero- alt, diferit se poate confunda cu elementul
de compunere omograf etero- < eter (eteroinfecie, eteroman(),
eteromanie); n pronunare cele dou elemente se deosebesc prin locul
accentului: etero-, respectiv etero-.
Hiero- se pronun si se scrie cu h- n hierodul, hierodul,
hierofant, hieroglif si hieroglific , dar fr h- n ierarh si
familia acestuia , ierodiacon, ieromonah.
Hipso- se pronun si se scrie cu h- n cele mai multe formaii
(hipsocromie, hipsometru etc.), dar fr h- n ipsofon.
Holo- (holocaust, holocristalin, holoparazit etc.) apare fr
h- numai n termenul juridic olograf scris n ntregime de mna
emitorului (cf. ns holografie si hologram n fotografie).
Homo- si omo- au o distribuie aproape egal: se scriu cu h
cuvintele homocentric, homocromie, homocron, homogref,
homomorf, homoplastie, homopter, homosexual, homotransplant,
homozigot, dar fr h- cuvintele omofag, omofon, omofor,
omoform, omogen si omogenitate, omogeniza , omograf,
omolog si omologa , omonim, omoplat.
Variante cu si fr h- se ntlnesc si la numele proprii romnesti
sau n adaptarea celor strine. Ion Heliade Rdulescu a semnat si
Eliade. Pentru Homer (si homeric) a existat o variant veche Omer
(de unde si omeric). Alturi de prenumele masculin Adrian,
consacrat astfel, se nregistreaz n mod excepional varianta
livresc Hadrian. Prenumele feminine Hortensia si Ortansa snt
dublete etimologice.
2. Problemele ridicate de prezena sau absena lui h ntre vocale
snt asemntoare cu cele de la nceputul cuvntului. Cuvintele
vizate snt mult mai puine.
a. La cuvintele din fondul tradiional abaterile se datoresc
unor deprinderi regionale.
n limba literar se pronun si se scriu fr -h- cuvintele luz
si luzi, luzie (nu lehuz...), nut si nutiu (nu nhut,
nohutiu).
Se pronun si se scriu ns cu -h- cuvintele behi, dihor, ienibahar,
mahala si mahalagesc, mahalagioaic, mahalagiu , mohor,
pahar (nu bei, dior, ienibaar, maala etc.). Prenumele Mihai si Zaharia
snt literare cu -h- (nu Miai, Zaaria).
b. n neologisme prezena/absena lui h- n derivate prefixale
sau n compuse depinde de soluia adoptat la iniiala cuvntului
de baz: din moment ce se spune abilita si erede, e normal ca n
formaiile prefixale s nu apar h intervocalic, deci s se spun
reabilita si coerede.
Se pronun si se scriu fr -h- cuvintele alcool, coabita, coerent,
64 Mioara Avram
coeziune (nu alcohol, cohabita, coherent, coheziune).
Coabita se ndeprteaz astfel de termenul nrudit habitat.
Se pronun si se scriu cu -h- cuvintele aprehensiv si
comprehensiv, cohort, prohibiie, vehement.
3. Vecintatea unei consoane este poziia n care litera h poate
s nu aib corespondent fonetic. Cuvintele vizate nu snt
numeroase, dar situaiile snt variate si nesupuse unor reguli
generale n ce priveste prezena sau absena lui h.
n unele neologisme cu elemente de grafie strin n care h apare grupat
cu literele c, p, s, sc pentru a reda consoane ca c, s, f nu se pune
problema
alegerii ntre prezena sau absena lui h, ci ntre scrierea cu ch sau ce, ci,
s;
ph sau f; sch, sh sau s.
Pentru alegerea ntre h si ch, c vezi VI.
a. La nceput de cuvnt, nainte de consoanele l, r problema
alegerii ntre prezena si absena lui h- este legat de existena
unor variante regionale cu h- n minus sau n plus.
n limba literar se pronun si se scriu cu h- (+ consoan)
cuvintele hlizi, hran si hrni , hrean si fr h- verbul rpi
si derivatele lui, cu excepia lui hrpre.
Variantele ilizi, aran si arni , rean sau irean au un pronunat
caracter regional; varianta hrpi este nvechit si popular.
b. ntre o vocal precedent si o consoan urmtoare h noteaz
consoana h n cuvintele din fondul tradiional (cahl, cuhnie,
duhni, lihnit, meteahn, mhni, odihn, sihl, tihni) si n
neologisme ca brahman, drahm, fraht, iaht.
n termenii neologici provenii din nume proprii strine hahniu
< Hahn, ohm < Ohm se scrie h, conform ortografiei numelor
respective, fr s-i corespund un sunet (cuvintele menionate se
pronun hanu, om; n aceeasi situaie este neologismul neadaptat
foehn fn.
c. ntre o consoan precedent si o vocal urmtoare h
noteaz consoana h n cuvintele tradiionale (de exemplu:
deshma, nhma, phi, tarhon, trhat, tlhar) si n
neologisme ca inhala, inhiba, nhuma, exhaustiv, exhibiie,
exhuma.
Dup ex- exist variante neliterare fr h de tipul exibiie.
n unele neologisme de origine greac veche sau derivate din
nume proprii, h este pur grafic, reproducnd reguli de scriere din
limba surs sau de transcriere a ei; n aceast situaie snt catharsis,
rhyton; ghanez, rhodesian, thailandez.
Variante nvechite cu h grafic postconsonantic au si alte
cuvinte la care normele actuale recomand scrierea fr h. De
reinut c se scriu fr h n interior cuvintele exala (desi e
antonimul lui inhala) si exuberant (nu exh...), inerent (nu
inherent), luteran (nu lutheran), metod (nu method), piton
(nu pithon), reniu, rodiu (cf. ns simbolul internaional Rh) si
toate formaiile cu elemente de compunere ca rino- (nu rhi-:
rinocer, rinofaringit etc.), tanato- (nu tha-: tanatofobie,
tanatologie etc.).
Variante cu sau fr h pur grafic exist si la nume proprii ca
prenumele Atanasie/Athanasie, Marta/Martha, Teodor/Theodor si
la numele de familie derivate, ca Atanasescu/Athanasescu, Atanasiu/
Athanasiu, Teodorescu/Theodorescu, Teodorini/Theodorini. Grafiile
nvechite cu h, meninute prin tradiie de unii purttori ai numelor n
cauz, snt pretenioase. Pur grafic este h si n numele de familie
Eleutheriade.
d. La sfrsit de cuvnt, h dup consoan corespunde consoanei
66 Mioara Avram
h la cuvinte terminate n -arh (ierarh, monarh, patriarh), dar este
pur grafic n neologisme ca luth (cf. ns lutier si lutist).
VIII. i sau ii (si: ii sau iii)?
Litera i are mai multe valori, ntre care notarea vocalei i se
opune tuturor celorlalte prin capacitatea acesteia de a forma silab:
in, zi, min. Valorile nevocalice si nesilabice ale literei i snt
urmtoarele:
i semiconsoan , ca element al unui diftong ascendent (de
exemplu: iar, biat) sau descendent (de exemplu: ai, mai);
-i soptit r, dup consoane, numai la sfrsit de cuvnt (de
exemplu: aduni, buni; acesti, citesti; ari, mari, ori, vineri) si n
compusele cu ctesi- (ctesitrei etc.), ci (civa), oaresi-
(oaresicum etc.), ori (oricum, orisicine etc.);
liter ajuttoare, uneori, n combinaiile ci, gi, chi, ghi aflate
la sfrsit de cuvnt (de exemplu: deci, largi, unchi, unghi) sau
urmate de o vocal (ciulin, giuvaier, chiul, ghiul etc.), mai rar de
o consoan (n compuse: nicicum, nicidecum, cincisprezece,
cincizeci si n nume proprii: Pecica).
Valorile multiple ale literei i creeaz condiii de existen a unor
cuvinte omografe care nu snt omofone; de exemplu: albi vb. albi adj.
m. pl.; desi conjc. desi adj. m. pl.; ci vb. - ci s. pl.; roi vb. roi s.
sg.; ia s. f. art. (< ie) ia vb. (ind. prez. 3 sg. si imper. 2 sg. de la lua);
mici
vb. mici adj. pl.; ochi vb. ochi s. sg. si pl.
Ele snt sursa unor greseli de lectur la cuvinte necunoscute nume
proprii, cuvinte rare (nvechite, regionale sau, dimpotriv, neologisme).
Este cazul confuziei ntre cuvinte ca vier bisilabic si vier monosilabic
(vezi si IV 2) sau al lecturii gresite a antroponimului Mavrogheni (cu o
silab n minus: trei silabe n loc de patru); a toponimului Pecica (cu o
silab n plus: trei silabe n loc de dou) ori a variantei nvechite vecinic
CUPRINS
(cu o silab n plus: trei silabe n loc de dou, ca n actualul vesnic).
Confuzia ntre valorile literei i poate fi asociat cu locul diferit al
accentului sau/si cu valorile literei u; este cazul confuziei exploatate de
Caragiale n lectura lui Ipingescu din O noapte furtunoas ntre
omografele sufragiu (s sufragiu vot si sufragiu cel care serveste la
mas). Secvena grafic iu, cu patru corespondene fonetice r-u, i-u,
iu si u, ofer terenul cel mai favorabil variaiei att la cuvinte comune
(de exemplu: fotoliu, pronunat cu li-u sau liu n loc de lu; martiriu,
pronunat gresit martirru n loc de martrru; piunez, pronunat gresit
pi-u si chiar pi-o n loc de pu, ca si biuret), ct mai ales la nume de
familie (nume terminate originar n u neaccentuat snt pronunate cu
r-u sau ru: Boieriu, Morariu). Unele foste greseli s-au impus; este cazul
lui meniu menru si al unor pronunri gresite nsusite de purttorii unor
nume de familie ca Morariu.
Sesiznd deosebirea acustic dintre i nevocalic si i vocalic,
unii scriu gresit vocala i cu doi i, ca o soluie de marcare a
caracterului silabic: de exemplu, Arghezii, n loc de Arghezi,
confetii n loc de confeti, el venii n loc de veni si, mai des, nostrii
si vostrii n loc de nostri, vostri (vezi p. 75).
Secvena grafic ii poate nota succesiunea de vocale n hiat
i-i (de fapt, cele dou vocale au ntre ele un i semiconsonantic,
mai slab sau mai puternic, deci notaia fidel ar fi ii sau un
diftong (descendent, cu al doilea i semiconsoan: i); secvena
grafic iii corespunde unei secvene fonice care cuprinde doi i
vocalici si cel puin un i nevocalic (element al unui diftong).
Valorile fonetice descrise pentru ii si iii au n vedere condiii ideale
de pronunare, n tempo rar si cu oarecare emfaz. n pronunarea
curent, mai ales n tempo rapid, diftongul i se poate confunda
cu vocala i, ceea ce face ca modul de pronunare s nu constituie
pentru oricine un reper sigur n scriere. De aceea scrierea cu un
singur i sau cu doi i si cea cu doi sau cu trei i se orienteaz n
68 Mioara Avram
cvasitotalitatea situaiilor dup gramatic (structura morfologic a
cuvntului n cauz, reguli morfologice si contexte sintactice).
Regulile gramaticale vizeaz sfrsitul cuvntului si, n interior, locul
unde se ntlneste rdcina sau tema lexical cu un afix (flexionar
sau derivativ) ori cu un element de compunere.
1. Cele mai multe probleme de alegere ntre scrierea cu i, ii
sau iii se pun la sfrsitul cuvintelor. Scrierea corect are aici o
deosebit importan ntruct prezena unui singur i sau a doi i,
respectiv a doi sau trei i, marcheaz distincii morfologice:
la substantive si adjective, distincia ntre formele
nearticulate si cele articulate de (nominativ-acuzativ) masculin
plural: ani anii, mari marii, pui puii, arbitri arbitrii,
copii copiii sau de genitiv-dativ feminin singular: (unei) ri
rii, dulci dulcii;
la majoritatea verbelor de conjugarea a IV-a, distincia ntre
infinitiv (si toate formele lor compuse cu acest mod: viitorul
indicativ si condiionalul prezent la toate persoanele;
imperativul negativ 2 sg.) sau perfectul simplu 3 sg. si perfectul
simplu 1 sg.: gsi gsii, sui suii, sfii sfiii;
la verbele a fi si a sti, distincia ntre infinitiv (si toate
formele lor compuse cu acest mod cele enumerate la verbele
precedente , precum si formele compuse cu auxiliarul a fi:
viitorul anterior, conjunctivul perfect, condiionalul perfect, modul
prezumtiv, infinitivul perfect) si indicativ sau/si conjunctiv prezent
2 sg.: sti (s) stii, fi (s) fii;
la unele pronume si numerale, distincii totale sau numai
pariale ntre valorile adjectivale si cele pronominale sau
substantivale ale formelor de masculin plural: distincie total ntre
adjectivul pronominal ali si pronumele corespunztor (articulat) alii;
distincie parial la numeralele ordinale nti, primi (cu valoare
adjectival n orice topic) ntii, primii (cu valoare substantival,
dar si adjectival n antepunere).
a. Se scrie numai i la:
singularul nearticulat al substantivelor de orice gen: m.
pui, unchi, culi (toate si pl.); n. roi, unghi, schi, taxi; f. joi, vineri,
tanti, zi (cu excepia ultimului, toate si pl.);
Face excepie varianta nvechit si popular fii a substantivului fiu (literar
n aceast ultim form, art. fiul), folosit numai n mbinri cu adjective
posesive conjuncte; varianta care circul alturi de fiu-su se scrie
fii-su (nu fi-su).
pluralul nearticulat al substantivelor si adjectivelor masculine,
cu excepia celor cu singularul n -iu si a substantivului copil: arbitri,
cai, lupi, arici, unchi; albastri, moi, albi, mici, vechi (dar cafegii,
copii, aurii);
pluralul nearticulat si genitiv-dativul singular nearticulat
al substantivelor si adjectivelor feminine, cu excepia celor cu
nominativ-acuzativul singular n -ie bisilabic: cri, ri, mri,
vulpi, femei, idei, confeti; moi, mici, vechi (dar bucurii, familii,
rosii);
nominativ-acuzativul masculin plural al pronumelor
personale (ei; si noi, voi); al pronumelor si adjectivelor
pronominale posesive (mei, ti, si, nostri, vostri) si al pronumelui
si adjectivului interogativ ct (ci); al adjectivelor pronominale
demonstrative acel, acest, cellalt (acei, acesti, ceilali) si
nehotrte alt, att (ali, ati). Dintre acestea numai ali are o form
opus cu doi i (pronumele alii);
cteva numerale cardinale propriu-zise (doi, trei, cinci,
douzeci si celelalte compuse cu -zeci), pluralul numeralelor
fracionare n -ime (doimi, treimi etc.), pluralul masculin nearticulat
70 Mioara Avram
al numeralelor ordinale prim, secund, ter (primi etc.), numeralul
ordinal nti cu valoare adjectival postpus (la ambele numere si la
toate genurile). Dintre acestea au forme opuse cu doi i numai
numeralele ordinale menionate (formele de genitiv-dativ articulat
de tipul doimii nu snt numerale fracionare, ci substantive
propriu-zise);
persoana a 2-a singular la toate timpurile simple (indicativ
si conjunctiv prezent, imperfect, perfect simplu, mai mult ca
perfect, imperativ pozitiv) ale tuturor verbelor, cu excepia prezentului
verbelor, de diverse conjugri, cu tema n i vocal: (s) aduni, afli,
bei, lucrezi, citesti, citeai, adunasi, adunasesi, rzi (dar apropii, scrii,
stii);
infinitivul prezent si persoana a 3-a singular a perfectului
simplu la verbele de conjugarea a IV-a cu tema n consoan: citi,
iubi, veni;
persoana 1 singular la perfectul simplu al tuturor verbelor,
cu excepia celor de conjugarea a IV-a cu infinitivul n i: adunai,
tcui, btui, mersei, cobori (dar citii, sfiii);
persoana l singular (omonim cu a 2-a singular) la prezentul
indicativ si conjunctiv al verbelor de conjugarea I si a IV-a cu
tema n i semiconsoan: tai; birui (dar apropii);
cuvintele aci, aici, ci, deci, desi conjc., si (adv., conjc.
si pron. refl.), pronumele si adverbele compuse cu -si: acelasi,
nsusi, iarsi, totusi (pentru care vezi si XI 3 b), formele de
dativ ale pronumelor personale si reflexive (mi, i, i, si, ni, vi, li;
mi, i, i, si).
b. Se scrie numai ii la:
pluralul nearticulat al substantivelor si adjectivelor
masculine terminate n -iu: fii, cafegii; aurii, proprii, al
substantivului copil (copii) si al adjectivului rosu (rosii);
nominativ-acuzativul plural articulat al substantivelor si
adjectivelor masculine, cu excepia celor cu singularul n -iu, a
substantivului copil si a adjectivului rosu: arbitrii, caii, lupii, aricii,
unchii; albastrii, glbuii, albii, micii, vechii (dar fiii, cafegiii, copiii,
auriii, propriii, rosiii);
pluralul nearticulat si genitiv-dativul singular nearticulat
al substantivelor si adjectivelor feminine n -ie bisilabic: bucurii,
familii, rochii; aurii, proprii, rosii;
genitiv-dativul singular articulat al substantivelor feminine,
cu excepia celor cu genitiv-dativul singular nearticulat n -e, -le
si n -ii: crii, femeii, rii, mrii, vulpii; glbuii, micii, vechii
(dar casei, mamei, zilei, bucuriei, familiei, rosiei);
Formele de acest tip snt mai numeroase n uz dect n norm, ntruct la
cele literare se adaug variantele neliterare n -ii, -lii sau -iii ale unor
forme
literare n -ei, -lei sau -iei: de exemplu, casii, fetii, cafelii, bucuriii,
familiii,
auriii, n loc de casei, fetei, cafelei, bucuriei, familiei, auriei. n limba
literar
nu se admite secvena iii la genitiv-dativul feminin singular articulat (desi
forma nearticulat corespunztoare este n -ii), iar forma articulat a unui
genitiv-dativ singular nearticulat n -le este totdeauna -lei, realizndu-se o
distincie ntre perechi de tipul albstrelei (< albstrea) albstrelii (<
albstreal).
Dependent de scrierea genitiv-dativului singular al substantivelor
feminine este scrierea adjectivului invariabil actrii (provenit dintr-un
genitiv cu articol posesiv) si a genitiv-dativului mbinrilor alctuite dintr-
un
substantiv si un adjectiv posesiv conjunct de tipul maic-mii, sor-mii,
nevesti-mii.
genitiv-dativul singular articulat al unor substantive
masculine (care, spre deosebire de cele feminine, nu au un
corespondent nearticulat n -i): neichii, popii. Numrul lor creste
dac se adaug substantivele la care forma cu -ii are variante de
72 Mioara Avram
alt tip admise n norm: bdichii/bdici, naibei/naibii, taichii/lui
taica, vldicii/vldici/vldichii;
Pentru alte substantive, comune si proprii, nu snt considerate literare
variantele n -ii: se spune corect papei, tatei/lui tata (nu papii, tatii); lui
Oprea/Oprei, lui Toma/Tomei (nu Oprii, Tomii).
pluralul nearticulat al substantivelor neutre terminate la
singular n -iu: domenii, exerciii, servicii, studii; o form de plural
n -ii exist si la substantivul seminar (seminarii/seminare);
Unii vorbitori folosesc forme de plural n -ii si la alte substantive neutre
terminate la singular n consoan. Conform normelor actuale snt corecte
formele itinerar itinerare si orar orare; pluralele itinerarii, orarii
snt admisibile numai la cei care folosesc singularele nvechite itinerariu,
orariu (nu si n raport cu formele itinerar, orar; cf. si flexiuni hibride ca
laborator laboratorii, n loc de laboratoare, sau sanator, n loc de
sanatoriu, sanatorii).
nominativ-acuzativul masculin plural al pronumelor
personale nsul, dnsul (nsii, dnsii), al pronumelor si adjectivelor
pronominale nehotrte unul, vreunul (unii, vreunii), al pronumelui
nehotrt altul (alii) si al pronumelui si adjectivului negativ nici
unul (nici unii). Dintre acestea numai alii are o form opus cu
un i (adjectivul ali);
pluralul nearticulat al numeralului cardinal mii;
nominativ-acuzativul masculin plural al numeralelor ordinale nti,
prim, secund, ter cu valoare substantival si cu valoare adjectival
n antepunere (ntii/primii, ntii/primii concureni); genitiv-dativul
feminin singular al numeralului ordinal nti n aceleasi situaii
(ntii zile);
persoana a 2-a singular a prezentului indicativ sau/si
conjunctiv sau/si a imperativului pozitiv la verbe, de diverse
conjugri, cu tema n i vocalic: apropii, scrii, stii; fii;
infinitivul prezent si persoana a 3-a singular a perfectului simplu
la verbele de conjugarea a IV-a cu tema n i: prii, pustii, sfii;
persoana 1 singular la perfectul simplu al verbelor de
conjugarea a IV-a cu infinitivul n i si tema n consoan: citii,
iubii, venii sau n orice vocal afar de i: cii, hrii, ndoii, suii
(dar sfiii);
persoana 1 singular (omonim cu a 2-a singular) a
prezentului indicativ si conjunctiv la verbe de conjugarea I cu tema
n i vocalic: apropii, njunghii, mnii, sperii etc.
c. Se scrie numai iii la:
nominativ-acuzativul plural articulat al substantivelor si
adjectivelor masculine cu singularul n -iu: fiii, cafegiii, auriii,
propriii, al substantivului copil (copiii) si al adjectivului rosu
(rosiii);
persoana 1 singular la perfectul simplu al verbelor de
conjugarea a IV-a cu tema n i: priii, pustiii, sfiii.
Greseli de scriere se produc n ambele direcii: pe de o parte,
se ntlneste notarea unui i n minus (i n loc de ii, respectiv ii n
loc de iii) si, mai rar, chiar a doi i n minus (i n loc de iii), iar, pe
de alta, scrierea unui i n plus (de obicei ii n loc de i). Cele mai
frecvente snt notaiile n minus, dar destul de des apare si greseala
opus scrierea unui i superfluu , explicabil prin
hipercorectitudine.
Ambele tipuri de greseli afecteaz n special opoziia de
articulare la substantive si la adjective sau la cuvinte cu valori
nrudite: absena unui i face ca o form articulat s fie interpretat
drept nearticulat si, invers, un i n plus d unei forme nearticulate
aspectul fals al uneia articulate. Pronunarea singur nu ajut
totdeauna orientarea scrierii, nu numai pentru c distinciile nu
snt clare, ci si pentru c o anumit particularitate fonetic a
74 Mioara Avram
articulrii, anume faptul c i nevocalic de la formele nearticulate
devine vocalic la cele articulate (ero eroi, r ri,
ve vei), poate induce n eroare, atrgnd neglijarea
fonetic si grafic a articolului propriu-zis. Pentru a distinge
cele dou situaii atunci cnd pronunarea nu ofer un reper
suficient de clar este util folosirea unor contexte minimale cu
rol diagnostic si a unor probe de substituie:
pentru masculin plural contextul acesti, doi sau muli +
substantiv nearticulat fa de substantiv articulat + acestia,
amndoi sau toi, respectiv amndoi sau toi + substantiv articulat:
acesti (doi, muli) biei bieii acestia (amndoi, toi) sau
amndoi (toi) bieii si substituirea cu femininul corespunztor
aceste/dou/multe fete fetele acestea/amndou/toate sau
amndou/toate fetele; contextul substantiv nearticulat + genitiv
sau adjectiv posesiv cu articolul al fa de substantiv articulat +
genitiv sau adjectiv posesiv fr al: biei ai mei/ai mamei
bieii mei/mamei; substituirea cu singularul sau/si cu femininul
corespunztor si variaia topicii: biei tristi cu biat trist sau cu
fete triste, dar bieii tristi cu biatul trist sau cu fetele triste, iar
tristii biei cu tristul biat sau cu trista fat; testarea existenei
unui al doilea i, articol, prin substituirea lui cu forma de
genitiv-dativ plural a articolului hotrt enclitic: bieii
bieilor;
pentru genitiv-dativul singular feminin contextul acestei,
acelei sau unei + substantiv nearticulat fa de substantiv articulat
+ acesteia, aceleia; acestei/acelei/unei ri rii acesteia/
aceleia si substituirea cu un sinonim masculin-neutru: acestui/
acelui/unui inut inutului acestuia/ aceluia; identitatea cu
pluralul la formele nearticulate: (unei) ri bogate s (multe) ri
bogate si nonidentitatea formelor articulate rii bogate rilor
bogate; substituirea cu un sinonim de alt gen si variaia topicii:
unei ri mari cu unui inut mare, dar rii (celei) mari cu inutului
(celui) mare, iar marii ri cu marelui inut; testarea existenei unui
al doilea i, articol, prin substituirea lui cu formele de plural ale
articolului hotrt enclitic: rii rile, rilor.
La pluralul substantivelor si adjectivelor masculine terminate la
singular n consoan + r sau l + u (de tipul arbitru, astru, cafru,
codru, cuscru, litru, membru, metru, ministru, socru, respectiv acru,
albastru, aspru, negru, amplu, dublu, multiplu, simplu, suplu) se fac,
poate, cele mai multe confuzii ntre formele articulate si cele
nearticulate ntruct aici distincia este mai puin clar n pronunare,
numrul de silabe fiind acelasi. n scris cele dou serii de forme trebuie
marcate deosebit: nearticulat membri articulat membrii, ca si
elevi elevii. Grafii ca acesti/unii/doi membrii, toi/amndoi membri,
membri comisiei, ochi/ochii albastrii sau albastri ti ochi snt gresite
prin neconcordana formelor n i sau ii cu contextele n care apar (se
scrie corect acesti/unii/doi membri, toi/amndoi membrii, membrii
comisiei, ochi/ochii albastri, albastrii ti ochi).
Scrierea cu un i n plus apare frecvent si la pronumele si
adjectivele posesive cu structur fonetic asemntoare (ai) nostri,
(ai) vostri (scrise gresit nostrii, vostrii). De reinut c posesivele
nu snt articulabile cu articolul enclitic si n consecin nu trebuie
s aib niciodat doi i, dup cum nu au nici -l la singular.
De asemenea se fac numeroase confuzii ntre formele articulate
si cele nearticulate la pluralul substantivelor si adjectivelor
masculine terminate n -iu, al substantivului copil si al adjectivului
rosu. Grafii ca acesti/unii/doi copiii (n loc de copii), toi/amndoi
copii (n loc de copiii), fii mei (n loc de fiii), prinii propri (n
loc de proprii) si proprii sau chiar propri prini (n loc de
propriii) nu respect condiiile elementare ale concordanei
formelor morfologice cu contextul sintactic.
Scrierea articolului i este obligatorie n toate situaiile, inclusiv
76 Mioara Avram
atunci cnd avem a face cu un substantiv sau adjectiv la care se
ataseaz o form pronominal conjunct de dativ, de exemplu: n
ochii-mi, propriii-mi fii, sau cnd se produc contrageri accidentale de
tipul ochii-aceia, Copiii-ar mnca; n asemenea situaii dup cratim
poate aprea si un al patrulea i, complet inexistent n pronunare:
propriii-i fii.
O situaie aparte este aceea a mbinrilor de tipul nevesti-sii,
n care articularea este marcat, pentru ntregul grup nominal, la
adjectivul posesiv conjunct.
La verb cele mai multe greseli de scriere se ntlnesc la
formele monosilabice ale verbelor cu mare frecven a fi, a scrie,
a sti, a ine si a veni. Grafia scri nu are nici o acoperire n limba
literar (ea poate nota numai o variant regional de infinitiv,
nu si persoana a 2-a sg. ind. si conj. prez., care se noteaz scrii).
Grafiile i si vi nu snt corecte dect pentru formele pronominale
de dativ, nu si pentru formele verbale ii, vii. Grafia sti este
corect pentru infinitiv (a sti) si pentru formele compuse cu el
(voi sti, as sti, nu sti), dar este incorect pentru persoana a 2-a
sg. a prezentului indicativ si conjunctiv: corect se scrie s stii
(nu s sti). Tot astfel, grafia fi este corect pentru infinitiv (a fi)
si pentru multele forme compuse cu el (voi fi, as fi, nu fi; va fi
aflat, ar fi aflat, s fi aflat, va fi aflnd, a fi aflat), dar incorect
pentru persoana a 2-a singular a conjunctivului prezent si a
imperativului pozitiv, la care corect este scrierea cu doi i: atenie
deci la distinciile dintre s fii sntos (conjunctiv prezent) si
s fi mers (conjunctiv perfect), chiar s fii ludat (conjunctiv
prezent diateza pasiv) si s fi ludat (conjunctiv perfect diateza
activ), precum si dintre fii vesel! (imperativ pozitiv) si nu fi
trist! (imperativ negativ).
La persoana 1 si a 2-a singular a prezentului indicativ si
conjunctiv se produc greseli de scriere, relativ rar, cu un i n
minus la verbele de conjugarea I cu tema n i vocal (apropi,
zgri si, mai ales, njunghi n loc de apropii, zgrii, njunghii).
Mai des apare greseala invers, scrierea cu un i n plus, la
persoana a 2-a singular a prezentului indicativ si conjunctiv la
verbele afla, intra, sufla, umbla, umfla, umple; corect se scrie
afli, intri (nu aflii, intrii etc.).
Se greseste de asemenea la scrierea formelor de perfect simplu,
puin familiare celor mai muli vorbitori. Greselile afecteaz, la
conjugarea a IV-a, distincia dintre persoana 1 sg. si a 3-a sg.
(aceasta din urm egal cu infinitivul); se scrie corect eu sosii,
dar el sosi (si a sosi), eu m sfiii, dar el se sfii (si a se sfii).
La formele nearticulate de plural si de genitiv-dativ singular
ale substantivelor si adjectivelor feminine greselile de (pronunare
si) scriere duc la confuzia unor tipuri morfologice. Grafii ca rochi,
unghi si, invers, mingii, ridichii nu snt literare; mai mult, ele nu
au acoperire fonetic dect prin raportare la variantele neliterare
de nominativ-acuzativ singular roche, unghe, respectiv mingie,
ridichie (vezi si IV 2 b). Grafia rosi este literar pentru m. pl. de
la participiul ros; ea corespunde unei realiti fonetice si cnd
noteaz varianta nvechit si regional de m. pl. a adjectivului
rosu (m. sg. ros, f. sg. ros, pl. rose), nu ns si cnd reprezint o
ncercare de notare a formei literare de pl. a acestui adjectiv sau
a pluralului substantivului rosie.
2. n interiorul cuvintelor, la ntlnirea dintre rdcin sau tema
lexical cu un afix (flexionar sau derivativ) ori cu un element de
compunere, problema alegerii se pune numai ntre i si ii.
Secvena fonetic si grafic ii este corect numai atunci
cnd a) un prefix sau element de compunere terminat n i se
78 Mioara Avram
combin cu o tem (cuvnt sau element de compunere) care
ncepe cu i si b) cnd un sufix sau element de compunere cu i
iniial se combin cu o tem (cuvnt sau element de compunere)
terminat n i.
a. Se scrie ii n:
derivatele cu prefixele anti- (antiimperialist, antiinfecios,
antiinflamator, antiinsulin, antiintelectualist, antiistorism), arhi-
(arhiinteresant), peri- (periintestinal);
compusele cu elemente ca di- (diiamb), mini- (miniinterviu),
poli- (poliizopren), semi- (semiindustrializa, semiinternat), toxi-
(toxiinfecie), n principiu si cele cu bi-, maxi-, pluri- etc.;
Meninerea celor doi i n pronunare si n scriere nu este totusi general.
Exist si cteva formaii prefixale cu un singur i, explicabile fie prin
contragerea celor doi i originari, fie prin eliziunea vocalei finale a
prefixului;
de exemplu, termenul medical antinion < anti- + inion (pentru varianta
ant- cf. antarctic, antepileptic), arhierarh (cf. ierarh) si arhiereu (cf.
protoiereu). Scrierea concord totdeauna cu pronunarea.
derivatele cu sufixele -icios (sfiicios), -iciune (sfiiciune),
-ime (miime), -in (cuviin, fiin, stiin), -isoar (iisoar,
miisoar, viisoar), -itor (pustiitor, iitor, scriitor, viitor), -itur
(scriitur, viitur) de la cuvinte cu tema n i vocal si, bineneles,
derivatele si compusele acestor derivate (cuviincios, ncuviina,
necuviin; fiina si nfiina, constiin si constiincios, nstiina,
nestiin; lociitor; priincios);
Substantivul fiic se scrie corect cu ii indiferent dac etimologia just
este nvechitul fie fiic + sufixul -ic sau nvechitul fii fiu + sufixul
-c.
formele de gerunziu, cu sufixul -ind, ale verbelor de conjugarea I
si a IV-a cu tema n i vocal: apropiind, calchiind, fiind (si fiindc),
njunghiind, machiind, mniind, priind, pustiind, scriind, sfiind, stiind,
trunchiind, zgriind.
b. Se scrie ns i n:
formele flexionare ale tuturor cuvintelor cu tema n i n care
afixul este a, e, u sau ncepe cu aceste vocale: ie ia (nu iie, iia);
apropie, apropiem, apropiat; sfiesc si sfia, sfiasc (nu sfiiesc, sfiia,
sfiiasc); nfiez; stiu;
derivatele cuvintelor cu tema n i n care afixul ncepe cu
alt vocal dect i: fiesc, fiasc, fiu, nfia; prielnic; pustietate;
sfial, sfielnic, sfios; zgrieci;
Pentru scrierea cu ia sau iia vezi si X.
derivatele de la cuvinte a cror tem nu se termin n i
vocal. De reinut c se scrie corect i n substantivele cunostin,
recunostin si n verbul ncunostina, n care sufixul -in este
atasat la o tem consonantic (cunoast-; cf. cerin, credin,
putin, sedin), spre deosebire de stiin, constiin si nstiina,
la care tema n i justific pronunarea si scrierea cu ii; de la
numeralul mie derivatul cu sufixul -ime are doi i (miime), pe cnd
de la doi si trei derivatele cu acelasi sufix snt doime, treime;
gerunziul verbelor de conjugarea I si a IV-a cu tema n i
nevocalic se scrie corect deochind, despduchind, mperechind,
ngenunchind, nmnunchind, muind, tind, urechind, veghind,
biruind, chinuind, nvechind, suind, zbughind.
Si n interiorul cuvintelor se produc greseli de pronunare si
de scriere n ambele direcii. Cele mai numeroase se ntlnesc la
derivatele cu sufixul -in (pe de o parte, grafii ca fin, constin,
nstinez, iar, pe de alta, grafiile cunostiin si ncunostiina) si la
formele de gerunziu (att grafii ca apropind, find, ct si, mai rar,
muiind, tiind; se confund n special tipurile flexionare cu
infinitivul n -chea, -ghea si -chia, -ghia, scriindu-se la fel de
gresit ngenunchiind, urechiind, veghiind si calchind,
njunghind, machind, trunchind).
80 Mioara Avram
3. n anumite situaii puin numeroase alegerea ntre i si ii,
eventual si iii, nu are legtur cu gramatica.
a. n cteva interjecii se poate scrie att i, ct si ii sau chiar iii,
repetarea literei fiind un mijloc de marcare a lungirii vocalei n cauz:
i/ii/iii, di/dii, pfi/pfii etc.
b. Tot un mijloc de redare a lungirii vocalei i ntr-o pronunare
marcat de afectivitate este scrierea ocazional cu doi sau mai
muli i n interiorul rdcinii cuvintelor. De exemplu: miiic de
tot!
c. Numele proprii Isac, Isus se scriu cu un singur i iniial (nu
Iisus).
d. Numele proprii de origine slav romnesti si strine
n -schi se scriu cu un singur i final, chiar dac n limbile originare
numele respectiv are finala -ii. De exemplu: Baraschi,
Macedonski, Malinschi; Dostoievski, Ostrovski.
4. Uneori se pune problema alegerii ntre scrierea cu un singur
i si cea cu doi i separai/legai prin cratim.
Secvena grafic i-i (si ii-i) se ntlneste n urmtoarele situaii:
i pronume (n dativ) + i pronume (n acuzativ): i-i dau (si
mi-i in etc.);
i pronume (n dativ) + i verb: i-i foame (si mi-i foame etc.);
finala unei conjuncii + i pronume (n dativ sau acuzativ): ci-i
vd si-i aud, si-i dau sau + i verb: si-i bine;
finala unui substantiv sau adjectiv (si pri de vorbire echivalente) +
i verb: cu bani-i bine sau + i pronume: ochii-i rd, prinii-i dau
bani, dnsii-i vd;
finala unui verb + i pronume (n dativ sau acuzativ):
auzii-i, dai-i;
finala unui adverb + i verb: aci-i bine, aici-i bine.
n asemenea secvene se produc greseli de scriere nu numai
n privina cratimei (pentru care vezi XXVI), ci si a numrului de
i. n poziie neaccentuat cei doi i din mbinarea i-i pron. + pron.
sau pron. + vb. se confund n unul singur n pronunare si de
aceea se poate ajunge la grafii gresite ca i dau sau i foame.
Secvena neaccentuat ii-i (din ochii-i..., prinii-i...) se pronun
fie ca diftong, fie ca o singur vocal, niciodat ca o secven de
trei sunete distincte, ceea ce explic frecvena grafiilor care omit
un i; tot astfel, secvena neaccentuat iii-i (din propriii-i copii sau
copiii-i vd) nu se pronun cu patru sunete distincte, de unde si
aici grafiile curente cu omiterea unui i. Acel i omis poate s fie
din finalul cuvntului care preced cratima, deci articolul acestuia
(n grafii de tipul ochi-i rd, prini-i dau, proprii-i copii, copii-i
vd etc., pentru care vezi si 1), sau poate s fie i conjunct, n
grafii ca ochii rd pentru ochii-i rd sau propriii copii pentru
propriii-i copii.
5. Omiterea unui i poate avea loc si la ntlnirea a doi i (cu
valoare de semiconsoane) din cuvinte diferite ntre care nu se foloseste
cratima. Este cazul mbinrilor (-)lui, (-)ei, cui + i-a (pron. + vb.), i-e
(pron. + vb.), i-i (pron. + pron.): de exemplu, lui i-a dat, ei i-i dau,
cui i-e foame, care ajung s fie scrise gresit lui a dat, cui e foame din
cauza faptului c n pronunare cele dou semiconsoane se
confund n una singur (vezi si 4).
IX. i sau ?
Scrierea corect cu i sau concord totdeauna cu pronunarea
literar. Problemele care apar se datoresc unor variante de diverse
feluri (regionale, nvechite sau gresite) existente si n pronunare
si avnd un caracter pur fonetic sau/si morfologic.
CUPRINS
82 Mioara Avram
Nu se pot da reguli generale de (pronunare si) scriere, ci
doar un set de reguli particulare si chiar individuale. General
este numai obligativitatea de a nu confunda nici n pronunare,
nici n scriere cele dou uniti, care reprezint foneme (vocale),
respectiv litere distincte.
Vezi distincia dintre perechi de cuvinte ca bir br, fi f, in s.
n prep., min mn, timp tmp, uneori dublete etimologice ca virtute
integritate moral, calitate vrtute vigoare, curaj, si alternane, n
flexiune si derivare, ca vinde vnd, vnzare, vnztor.
1. n poziie iniial de cuvnt, problema alegerii ntre pronunarea
si scrierea cu i sau se pune atunci cnd vocala n cauz este urmat
de n sau m, indiferent dac secvena in-/im- ori n-/m- are sau nu
statut de prefix.
De cele mai multe ori este vorba de alegerea ntre prefixul
tradiional n- si cel neologic in-, ntre care se produc confuzii n
ambele direcii: corecte snt formaiile ncasa, nvedera (nu incasa,
invedera) si imbold, impieta, incarna, incrimina, incrusta,
indemnizaie, inocula, intabula, intitula (nu mbold, mpieta,
ncarna, ncrimina, ncrusta, ndemnizaie, nocula, ntabula,
ntitula); snt cuvinte diferite nsera, a se face sear, a amurgi
si insera a introduce, nvesti a acorda un drept, o demnitate
si investi a plasa un capital.
De reinut c se pronun si se scrie corect mboldi, dar imbold; nhuma
si nhumare, dar inhumaie; nsuflei, dar insufla.
Confuzia este frecvent si la compusul ncontinuu (nu
incontinuu).
Prepoziia n nssi este confundat cu prepoziia latineasc in din
diverse formule livresti: se pronun si se scrie corect in corpore, in extenso,
in extremis, in spe (nu n corpore, n extenso, n extremis, n spe), de
asemenea
in-cvarto, in-folio.
Secvenele n- si in- se confund si n rdcina unor cuvinte,
precum si n prefixele ntre-, intro-. Se pronun si se scrie corect
nger si ntreprindere (nu inger, intreprindere), dar interes, intra,
intrepid si introduce (nu nteres, ntra, ntrepid, ntroduce).
2. n timp ce succesiunea i este curent fie cu i vocalic
(mrit), fie cu i semiconsonantic (lmi, lmie) , succesiunea
i este limitat la compuse de tipul nemaintlnit, semintuneric
(vezi XXIV 2 c).
La verbele cu tema terminat n i gerunziul se formeaz n
-ind chiar la conjugrile pentru care este caracteristic sufixul -nd:
se pronun si se scrie corect apropiind, njunghiind, muind, tind
(I), scriind (III), fiind, priind, stiind (IV), nu apropind, scrind
etc. (pentru scrierea cu i sau ii vezi VIII).
3. Dup j si s pronunarea literar si scrierea cu i sau in
seama de structura morfologic a cuvintelor. Alegerea ntre i si
intr n aceeasi serie cu alegerea ntre e si , ea si a dup aceleasi
consoane (vezi I si II).
a. n rdcina cuvintelor se pronun si se scrie corect numai
i: jil, jindui, jimba, jinti, jir, jitar, mojic, sprijin; si, sindril,
sistar, masin, rusine. Face excepie verbul onomatopeic ssi
si familia lui .
n numele proprii de familie snt tolerate conform dorinei
purttorilor si tradiiei pronunri (si grafii) regionale cu n
rdcin: Jng, Jrghie, Jtaru; Ssc, Sscariu.
b. n afara rdcinii, la iniiala unor afixe flexionare sau
derivative pot aprea att i, ct si , n funcie de clasa morfologic
a cuvintelor, pstrndu-se nfisarea pe care o au afixele n cauz
dup orice alt consoan.
84 Mioara Avram
Verbele de conjugarea a IV-a cu tema lexical n -j, -s au
sufixul infinitivului scris si pronunat corect -i (nu -): coji, ngriji,
mnji, necji, prji, rotunji, sfriji, sluji, tnji, vesteji, vrji; busi,
cptusi, cersi, deslusi, gresi, iesi, nsusi, lingusi, molesi, psi,
rgusi, svrsi, sfrsi etc. Se pronun si se scrie i n toate formele
verbale care preiau tema infinitivului (indicativ si conjunctiv
prezent 1 si 2 pl., imperativ 2 pl., perfect simplu, mai mult ca
perfect, participiu, supin si gerunziu): cojim, cojii, cojii, cojisem,
cojit, cojind; iesim, iesii, iesii, iesisem, iesit, iesind, precum si n
cuvintele formate de la aceste verbe: cojire, ngrijitor, prjitur,
vrjitoare; iesire, lingusitor.
Verbele de conjugarea I cu tema lexical n -j, -s se pronun
si se scriu corect cu -nd (nu -ind) la modul gerunziu, la fel ca
toate celelalte verbe cu tema n consoan nepalatal (b, c, d, f, g,
l, m, n, p, r, s, t, , v, z): angajnd, aranjnd, avantajnd, bandajnd,
etajnd, dirijnd, forjnd, ncurajnd, menajnd, neglijnd,
protejnd, santajnd; afisnd, bransnd, defrisnd, furisnd,
mbrisnd, nfsnd, ngrsnd, ngrosnd, mrunisnd,
pastisnd, reprosnd, ricosnd, transnd, trisnd etc.
Conform acestei reguli si aplicrii ei la flexiunea verbal, este posibil
opoziia fonetic si grafic ntre gerunziile ngrijindu-se (de la a se
ngrijia
avea grij de..., de conjugarea a IV-a) si ngrijndu-se (de la mai rarul a se
ngrija a se ngrijora, de conjugarea I). Variantele regionale cu
generalizarea fie a lui , fie a lui i dup orice j, s anuleaz distincia
dintre
clase si tipuri morfologice: o variant ca angajind d impresia c verbul ar
fi de conjugarea a IV-a!
Verbele onomatopeice de conjugarea a IV-a derivate de
la interjecii terminate n j, s au sufixul lexical -i (nu -ii):
vji; fsi, hsi.
n majoritatea afixelor atasate dup j, s, se pronun si se scrie i, excepie
fcnd sufixul verbal -i; de aceea verbele pot avea la infinitiv fie -i, fie
-i
(nu -, nici -ii). Practic, singura situaie n care pot aprea att i, ct si
, n
funcie de clasa morfologic, este sufixul modului gerunziu.
4. Dup s, z, , ambele feluri de pronunare si de scriere snt corecte
n cuvinte diferite:
sihl, sil si sili , simbrie si simbrias , dar smbr si
smbras , snea, snge, snzian; mirosi si mirosind , dar
apsnd;
zi, zice, zid, zimbru (animalul), dar zmbi, zn, zzanie
(discordie); urzi si urzind , dar uznd;
ine, ipa, moris, dar cpn; nghii si nghiind , dar
sughind (de la sughia).
n pronunarea regional cu generalizat n aceast poziie se anuleaz
deosebirea dintre cuvinte paronime ca nc copilas si inc (termen de
tmplrie) si dintre tipuri morfologice (gerunziul unor verbe de conjugri
diferite: curnd de la cura si curind de la curi). Existena variantelor
cu dup s face ca unii vorbitori s cread c adverbul latinesc sic asa
(scris ntre paranteze la reproducerea unui text cu greseli pentru a semnala
faptul c reproducerea este exact) ar fi interjecia de origine turceasc sc,
cu att mai mult cu ct indicaia sic este nsoit de obicei de semnul
exclamrii.
Singurele reguli cu caracter mai larg referitoare la prezena
lui i sau dup s, z, snt identice cu unele de sub 3 b:
verbele de conjugarea a IV-a cu tema lexical n -s, -z, -
au sufixul infinitivului scris si pronunat corect -i (nu -): afurisi,
gsi, mirosi, prsi, sclifosi, ursi; auzi, nclzi, pzi, slobozi, urzi;
amei, boi, ncrei, nghii, pei. De aici i n formele flexionare si
n derivatele de la tema infinitivului: mirosind, mirositor, ursit,
ursitoare, pzitor etc.;
86 Mioara Avram
verbele onomatopeice de conjugarea a IV-a derivate de la
interjecii terminate n s, z, au sufixul lexical -i (nu -ii): fsi,
bzi, scri etc.
n numele proprii de familie se tolereaz variante diferite de
cele admise la apelativele corespunztoare, mai ales cu i n loc
de , care fac uneori de nerecunoscut cuvntul originar: Simbotin,
Simedrea, Zimbatu, Cpin, inreanu; ntes. Variaia de la
numele proprii face ca unii s gseasc o legtur ntre prenumele
feminine Zina si Zna (< zn).
5. Dup r, de asemenea ambele moduri de pronunare si de
scriere snt corecte n cuvinte diferite.
n rdcina cuvintelor este corect i n rindea (si rindelui),
strica, stricni, striga, dar n drmb, frnghie, rndas, scrnti,
scrsni, sprncean, strmt.
se menine n flexiune si derivare: sprncenat, sprncene; strmticel,
strmi.
Sufixul corect de infinitiv al verbelor de conjugarea a IV-a
este - la foarte puine verbe: amr, bor, chior, cobor, dobor,
hotr, izvor, mohor, ocr, omor, or, pr, pogor, scocior,
tbr, tr, ur, vr, zdr, zvor si -i la toate celelalte: acoperi,
brbieri, dogori, fugri, nflori, suferi, umbri, zri etc. (de reinut,
pe de o parte, chior, zvor si, pe de alta, dogori, la care se
greseste mai des). De aici decurg distincii si n afixele flexionare
si derivative: cobornd, cobors, cobortor, urnd, urt, uri,
urciune, dar acoperind, acoperis, acoperitor.
Gerunziul verbului datori este datorind, iar al lui datora este
datornd.
n numele proprii de familie snt tolerate, att n rdcin, ct si n
afixe, variante cu i, n loc de , care au diverse explicaii: pronunri
regionale (Sprincenatu), rezultatul unor grafii strine (Drimba),
distanarea fa de apelativul originar (Uritescu si Uriescu).
6. Dup sc si st este corect n scnci, scnteie (nu schinci,
schinteie; se tolereaz ns numele de familie Schinteie si
toponimul Schinteiesti) si i n stinge (nu stnge).
Dup g(h) este ns corect i n ghici (nu gci).
7. Aspectul literar al prepoziiilor analizabile prin de + n, ntre,
ntru si p(r)e + n, ntre, ntru este din, dintre, dintru (nu dn-),
respectiv prin, printre, printru (nu pn-).
8. Dup consoane se fac distincii legate de vechimea n limb
(asemntoare cu unele discutate sub 1) numai dup v: este corect
n cuvintele din fondul tradiional vrtos, vrtosie, vrtute, vscos,
dar i n neologismele virtuos, virtuoz, virtuozitate, viscoz,
viscozimetru, viscozitate.
Pentru sensurile dubletelor vrtute virtute vezi p. 82.
9. n unele situaii alegerea ntre i si nu depinde att de
sunetele/ literele precedente, ct de influena celor urmtoare si
de analogia cu alte forme; este cazul unor forme flexionare si al
unor derivate.
Substantivul dobnd are pluralul corect dobnzi (nu dobinzi).
Substantivul smn are pluralul corect semine; derivatele
lui snt smnos, nsmna, dar semincer, seminenie, seminerie,
seminie, seminis.
Adjectivul si substantivul tnr are femininul singular tnr
(nu tiner).
10. Pe lng situaiile discutate n diverse paragrafe anterioare
(2, 3, 4, 5), sufixul modului gerunziu pune problema alegerii
ntre i si la urmtoarele verbe:
agrea, crea (si derivatele prefixale: procrea, recrea), suplea,
a cror form corect din punct de vedere morfologic este cu :
crend (nu creind);
aciua, a crui form normal de gerunziu este aciund (cf.
88 Mioara Avram
lund, plound); gerunziul aciuind face parte din paradigma
variantelor cu infinitivul aciui sau aciuia.
11. Distincia ntre i si trebuie respectat si la literele
majuscule; ea se face prin notarea semnului diacritic caracteristic
la litera (), nu si la i (nu I).
n siglele literale alctuite din iniiale majuscule s-a ncetenit
deprinderea de a nu se nota semnul diacritic la , ceea ce duce la
lectura acestei litere drept i: I.T.B. (< ntreprinderea de Transport
Bucuresti) se citeste i-te-be, de unde si derivatul itebist;
M.E.I. (< Ministerul Educaiei si nvmntului) se citeste m-e-i.
X. ia sau iea, iia?
Problema alegerii ntre ia si iea, iia ar trebui s nu se pun,
dat fiind c scrierea iea nu este niciodat corect, iar iia nu se
foloseste, n fapt, n situaia n care teoretic ar fi posibil.
1. Unica situaie n care ortografia actual permite secvena
grafic iia este cea de la ntlnirea unui prefix terminat n i, ca
anti-, arhi-, peri-, sau a unui element de compunere de asemenea
n -i, ca bi-, di-, maxi-, mini-, pluri-, poli-, semi-, toxi-, cu o tem
(cuvnt sau element de compunere) care ncepe cu i. Asemenea
formaii virtuale nu se ntlnesc, practic, cu excepia lui diiamb.
Dac ns un adversar al iacobinilor sau atitudinea contrar
iacobinismului ar fi desemnate prin derivate cu anti-, acestea
s-ar scrie corect antiiacobin, antiiacobinist, antiiacobinism; tot
astfel, dac un iaht mic sau un borcan mic de iaurt ar fi
denumite prin compuse cu mini-, acestea s-ar scrie corect miniiaht,
miniiaurt.
Un exemplu real, din limba mai veche, este grecismul arhiiatros
medic-sef, care ns apare scris si arhiatros, ca n greac, prefixul avnd o
variant cu eliziunea lui -i naintea unei teme cu iniial vocalic (arhanghel,
CUPRINS
poate si arhierarh, arhiereu). Pentru scrierea cu ii + alte vocale n cuvinte cu
structur similar vezi VIII 2 a. Pentru scrierea incorect cu iia vezi 3.
2. n toate celelalte situaii se scrie corect numai ia att pentru
a nota diftongul a sau vocala a dup consoane palatale, ct si
pentru a nota vocalele i-a, pronunate de obicei mcar cu un
slab ntre ele.
a. Scrierea ia pentru diftongul a sau pentru vocala a poate
pune numai problema concurenei cu ea (vezi V). Exemple de
scriere corect cu ia s a, n diverse poziii, snt:
la nceput de cuvnt: ia vb. (< lua) si interj., iaca/iac,
iacobin, iactant, iad, iad, iades, iahnie, iaht, iama, iamb,
ianuarie, iap, iar/iar, iarsi, iarb; Ialomia, Iani;
la nceput de silab, dup vocal: aceia si aceiasi m. pl.,
aceleia si aceleiasi genitiv-dativ f. sg., aia, baia, baiader, biat,
boia, bruia, caiac, constituia, faian, femeia, foaia, foia, foiasc,
ndoia, ndoial, ndoiasc, ntemeia, ntemeiaz, joia; Deia,
Sinaia, Aglaia, Maia;
dup consoane: abia, amiaz, diavol, fiar, miar, piatr,
via.
Scrierea cu ia s a se foloseste numai dup consoanele ,
l, c, e, scrise ch, gh, c, g: chiar, ghiaur, ciacon, giardia.
b. Scrierea ia pentru vocalele i-a, pronunate de obicei ia,
nu pune, practic, nici o problem de concuren. Exemple de
scriere corect cu aceast valoare fonetic, n diverse poziii, snt:
la nceput de cuvnt, n mod excepional, n substantivele
ia art. (< ie) si iac (nv. si reg. bunic), precum si n elementul
de compunere iatr(o)- (iatralipt, iatrochimie, iatromanie);
la nceput de silab, dup vocal, n mod excepional: Isaia;
dup consoane: alinia, aliniaz, apropia, bucuria art.,
cianur, comisia art., diacon, familia art., fiastru, glaciar, hiat,
liant, miasm, niagar, pian, rial, siaj, siac, tiamin, via prep. si s.
90 Mioara Avram
art. (< vie), via vb. si viager, ziar; Anglia, Buzias, Medgidia, Oltenia,
Romnia, Adrian(a), Cornelia, Diana, Liliana, Maria, Octavian.
De reinut c se scrie corect ia (s i-a) n formele flexionare
si derivatele tuturor cuvintelor cu tema n i n care afixul este
sau ncepe cu a sau ea (sa):
formele articulate ale substantivelor si adjectivelor feminine
n -ie: bucuria, comisia, dania, familia, ia, omenia, via; albstria,
obligatoria, rosia, trzia;
forme verbale: alinia, aliniai, aliniam, aliniai, aliniaz;
sfia, sfiai, sfiam, sfiasc, sfiai; stia, stiai, stiam;
derivate cu sufixe ca -abil, -al, -an, -ar, -as, dar si -eal,
-ean, -easc f. (< -esc): viabil; industrial, oficial; tragedian; ziar;
mias; sfial; jian, sibian; fiasc (< fiesc).
3. Cu excepia mai mult virtual indicat sub 1, scrierea
cu iia este incorect. Variante grafice cu iia n loc de ia apar
numai pentru notarea vocalelor i-a (vezi 2 b) si se explic prin
dorina de marcare a pronunrii bisilabice si de evitare a confuziei
cu ia s a; n puine cazuri ele reprezint si deprinderi ortografice
nvechite.
Cele mai rspndite grafii cu iia s i-a, incorecte n limba
literar actual, apar n interiorul cuvintelor, dup consoan, la
ntlnirea dintre o tem n i si un afix flexionar sau lexical:
la articularea substantivelor feminine (mai ales, iia, n loc
de ia < sg. ie) si a numeralului mie (mai ales n structura
numeralului ordinal corespunztor pluralului mii: a dou miia,
n loc de a dou mia);
n flexiunea verbelor cu infinitivul n -ii: sfiia n loc de
sfia, sfiiasc n loc de sfiasc;
n derivate de la teme n i cu sufixe care ncep cu si n
derivate raportabile la teme n i: fiiasc n loc de fiasc, miias
n loc de mias, sfiial n loc de sfial, sibiian n loc de sibian; aici
se ncadreaz si numele proprii Diianu n loc de Dianu (nume de
familie si toponim), Jiianu n loc de Jianu (nume de familie),
Liniiasi n loc de Liniasi (toponim);
n varianta regional cu -a a adverbului aci: aciia n loc de acia.
Se ntlneste, de asemenea frecvent, grafia Isaiia, n loc de Isaia.
Grafia iia apare uneori si n cuvinte ca briia, n loc de bria (< fr.
briller), si derivatele sale: briiant n loc de briant strlucitor (sau
n loc de briliant diamant), briiantin n loc de briantin.
4. Spre deosebire de secvena grafic iia, care poate fi corect
ntr-o anumit situaie (vezi 1), secvena grafic iea este totdeauna
incorect. Variantele grafice cu iea n loc de ia apar nu numai
pentru notarea vocalelor i-a (vezi 2 b), ci si pentru notarea
diftongului a (vezi 2 a); n primul caz, ele beneficiaz de
circumstana atenuant a dorinei de marcare a pronunrii
bisilabice (care explic si variantele grafice cu iia vezi 3) si de
existena unor reguli particulare n acest sens n sisteme ortografice
vechi, dar n cel de al doilea ele nu au nici o justificare.
a. Cele mai rspndite snt grafiile incorecte cu iea s i-a,
care apar n aceleasi contexte ca grafiile cu iia (vezi 3):
la articularea substantivelor si adjectivelor feminine (iea,
rosiea) si a numeralului mie (mai ales n structura numeralului
ordinal corespunztor singularului mie: a (o) miea, n loc de a
(o) mia);
n flexiunea verbelor cu infinitivul n -ii (sfiea n loc de
sfia; sfieasc n loc de sfiasc), dar si n alte forme verbale: aliniea,
n loc de alinia, si, mai ales, alinieaz, n loc de aliniaz; scriea,
n loc de scria; stiea, n loc de stia;
n derivate de la teme n i cu sufixe care ncep cu :
fieasc n loc de fiasc; sfieal n loc de sfial.
Variantele grafice, incorecte, cu iea s i-a snt frecvente, de
asemenea, n nume proprii:
92 Mioara Avram
toponime: Angliea n loc de Anglia; Crevediea n loc de
Crevedia; Medieas n loc de Medias;
antroponime (prenume) feminine (Iulieana n loc de
Iuliana; Lilieana n loc de Liliana; Tatieana n loc de Tatiana;
Claudiea n loc de Claudia; Lucreiea n loc de Lucreia; Mariea
n loc de Maria) si masculine (Adriean n loc de Adrian; Ieremiea
n loc de Ieremia; Isaiea n loc de Isaia; Octaviean n loc de
Octavian).
b. Grafiile, incorecte, cu iea s a apar mai ales la nceput de
silab, dup vocale, la ntlnirea dintre o tem n si un afix
flexionar sau lexical:
la articularea substantivelor si adjectivelor feminine
terminate n e: baiea, femeiea, glbuiea;
n flexiunea verbal, mai rar n forme ca bnuiea n loc de
bnuia sau tiea n loc de tia si mai des n forme cu desinenele
-easc si -eaz: ndoieasc n loc de ndoiasc si ntemeieaz n
loc de ntemeiaz;
n derivate de la teme n cu sufixe care ncep cu :
ciocoieasc n loc de ciocoiasc; crieas n loc de crias;
ndoieal n loc de ndoial; lunguiea n loc de lunguia;
vasluiean n loc de vasluian.
Grafia viea n loc de via, incorect n ortografia actual,
are o istorie complicat: ea a aprut si a fost chiar recomandat
de reguli ortografice mai vechi pentru marcarea pronunrii
bisilabice a secvenei via- din acest cuvnt (ca n nvia). Devenit
de mult monosilabic n limba literar, secvena via- din via
continu s fie scris viea- de unii vorbitori, fie numai n virtutea
ineriei, fie pentru evidenierea structurii morfologice: viu + sufixul
-ea; cuvntul constituie astfel un caz mai rar de apariie a grafiei
iea s a dup consoan.
XI. Cu sau fr i final?
Problema alegerii ntre prezena sau absena lui i soptit (nesilabic)
la sfrsit de cuvnt se pune dup anumite consoane: dup j, s, si z si
dup r.
1. Situaii n care aceast problem intereseaz n comun
consoanele j, s, , z se ntlnesc la marcarea distinciei dintre
singular si plural n flexiunea nominal si a distinciei dintre
persoana 1 si a 2-a singular n flexiunea verbal.
Aceste distincii nu pot fi fcute de graiurile n care consoanele
menionate snt totdeauna dure (deci o form ca mos este n acelasi timp de
sg. si pl. sau una ca ngras de pers. 1 si 2 sg.) ori totdeauna moi (deci o
form
ca mosi este n acelasi timp de sg. si pl. sau ngrasi de pers. 1 si 2 sg.).
Se pronun si se scrie corect j, s, , z la sfrsitul formelor de
singular ale substantivelor si adjectivelor masculine, dar ji, si, i,
zi la sfrsitul formelor de plural: vrej vreji; copilas copilasi,
mos mosi, rus rusi, chipes chipesi, jucus jucusi;
ho hoi, mo moi, stru strui, micu micui; englez
englezi, sturz sturzi etc.
Regula nu se limiteaz la cuvintele cu forme opuse prin absena/prezena
lui -i. Se pronun si se scrie corect fr -i orice form de singular (bej,
garaj,
prilej, ruj; cos, iades, frunzis, oras, tus) si cu -i orice form de plural
(mnji,
viteji; frumosi, ursi; brbai, toi; lzi, nerozi, uzi etc.).
Distincia este mai greu de fcut la toponime. Se pronun si
se scrie corect:
j, s, , z n: Blaj, Dej, Dolj, Gorj, Lugoj; Arges, Bals, Bazias,
Beius, Buzias, Caras, Ciucas, Cris, Fgras (orasul si munii),
Medias, Mures, Pulis, Peles, Peris, Sebes, Somes, Teius, Timis,
Trotus; Belin, Mihal, Olte, Rme, Tur; Bilghez, Oituz;
ji, si, i, zi n: Barbosi, Buhusi, Clrasi, Crngasi, Husi, Iasi;
CUPRINS
94 Mioara Avram
Adunai si toate toponimele cu form de participiu , Carpai,
Galai, Mehedini, Rdui si toate derivatele n -ui ,
Remei; Vrlezi, Zplazi.
Denumirile unor localiti se deosebesc prin fixarea n forma de singular
sau n cea de plural: vezi Balin (n judeul Timis) si Balini (n Botosani);
Doroban, n judeul Iasi; multe altele n forma articulat de singular) si
Dorobani (n Arad si Botosani); Filias (n judeul Harghita) si Filiasi (n
Dolj si Iasi).
Se pronun si se scrie corect s, , z (fr -i) la sfrsitul formelor
verbale de persoana 1 singular, dar si, i, zi la sfrsitul celor de persoana
a 2-a singular: ngras ngrasi, ngros ngrosi; ag agi, coco
cocoi; cutez cutezi, lucrez lucrezi etc.
Regula nu se limiteaz la formele de pers. 1 si 2 sg. indicativ si conjunctiv
prezent opuse ntre ele prin absena/prezena lui -i. Se pronun si se scrie
corect fr -i orice form de persoana 1 singular, deci si auxiliarul de
condiional-optativ as (din as vrea sau as fi vrut), si cu -i orice form de
persoana a 2-a singular, deci si de perfect simplu (cntasi, busi, zisesi etc.)
sau de mai mult ca perfect (cntasesi, busesi, zisesesi etc.). Varianta asi a
auxiliarului de condiional-optativ 1 sg. este regional; apariia ei n scrieri
literare este admisibil numai n reproducerea pronunrii regionale a unor
personaje, dar numai dac se reproduc consecvent toate pronunrile similare
(de exemplu, (un) cosi, (eu) ngrasi si mtuse, seapc).
2. O situaie comun numai consoanelor s si este prezena
sau absena lui -i n formele neaccentuate de dativ ale pronumelui
personal si reflexiv. Se pronun si se scriu numai cu i final formele
si (si d), si- (si-a amintit), -si (amintindu-si),i (i d), i-
(i-a amintit), -i (amintindu-i).
3. Cele mai multe probleme se pun dup s.
a. Se pronun si se scrie s (fr -i) n urmtoarele cuvinte:
adverbele formate cu sufixele specifice -is, -s si cu sufixul
diminutival -as: crucis, curmezis, fis, furis etc.; chiors, trs;
mintenas, precum si adverbele primare: iavas;
interjeciile as (ei as!), fs, hs, ps, us.
Interjecia as apare adesea n varianta grafic asi, prin care se obine
distincia fa de forma verbal as; aceast distincie (recomandat de
regulile academice din 1932) nu este conform cu normele ortografice
actuale. ntruct cele dou cuvinte se pronun la fel, diferenierea lor
grafic
(n felul menionat sau invers: verbul auxiliar cu i si interjecia fr, dup o
regul care nu a fost niciodat oficial) nu are nici o justificare; ele trebuie
difereniate numai de asi s. m. pl. (sg. as) si de grupul sintactic omofon
alctuit din prepoziia a + -si pronume reflexiv (de la infinitive reflexive ca
a-si bate joc, a-si nchipui).
b. Se pronun si se scrie si (s particula invariabil) n
urmtoarele cuvinte:
toate formele pronumelui si adjectivului demonstrativ
acelasi si ale adjectivului pronominal de ntrire de persoana a
3-a nsusi: acelasi, aceeasi, aceluiasi, aceleiasi sg., aceiasi,
aceleasi, acelorasi pl.; nsusi, nssi sg., nsisi m. pl., nsesi f. pl.
si gen.-dat. sg.;
La aceste forme pronominale distincia dintre singular si plural nu se
face prin absena/prezena lui -i (cum cred unii vorbitori, care scriu gresit
acelas sau nsus), ci prin modificarea secvenei dinaintea invariabilului -si.
varianta formei accentuate de dativ a pronumelui reflexiv
de persoana a 3-a: siesi;
variantele nvechite si populare ale unor pronume
nehotrte: cevasi, cinevasi;
o variant a numeralului ordinal feminin ntia (art.) folosit
mai ales n mbinarea cu substantivul dat: ntiasi dat;
96 Mioara Avram
adverbele acusi, ctusi, iarsi, totusi.
Particula si pune probleme de scriere cu sau fr i si n situaiile
n care nu se gseste la sfrsit de cuvnt, ci n interiorul unor cuvinte
compuse. Ea se scrie corect cu -i- n numeralele colective compuse
cu ctesi- (ctesipatru, ctesitrei etc.) si n formaiile nehotrte
pronume, adjective pronominale, adverbe cu oaresi-
(oaresicare, oaresice, oaresicine, oaresicnd, oaresicum), dar fr
-i- n nehotrtele compuse cu fies- (fiescare), fieste- (fiestecare).
4. Dup r, prin prezena sau absena lui i final se face deosebire
ntre dou conjuncii coordonatoare care snt doar paronime, nu
omonime: se pronun si se scrie corect cu i, deci ori, conjuncia
disjunctiv, din fondul vechi si popular, sinonim cu sau (dreapta
ori stnga, Da ori ba?), dar fr i, deci or, conjuncia adversativ
argumentativ neologic (Credeam c l-am convins, or n-a fost
asa).
Formaiile nehotrte pronume, adjective pronominale,
adverbe snt compuse cu ori, nu cu or, deci se pronun si se
scriu corect cu i dup r: oricare, orice, oricine, oricnd, orict,
oricum, oriunde; la fel, cele cu orisi- (orisicare..., orisicnd
etc.).
XII. sau ?
Literele si noteaz acelasi sunet: vocala , central sau medial
ca loc de articulare (din aceeasi serie cu a si si nchis (ca i si
u).
De aceea aceste litere nu pot fi denumite numai prin pronunarea vocalei
, ci este necesar pentru difereniere adaosul specific din i, respectiv
din a, care se refer exclusiv la proveniena literei, nu si a sunetului.
ntruct este litera curent, iar are ntrebuinri limitate, n lectura
alfabetului (n care figureaz dup a, , iar dup i) se renun la
precizarea
provenienei lui , fiind suficient specificarea de la .
CUPRINS
Problema alegerii ntre si este deci pur ortografic, fr
motivri sau consecine ortoepice.
1. Se scrie vocala aflat n orice poziie n cuvnt si n orice
fel de cuvinte, cu excepia celor menionate sub 2 (n primul rnd a
numelui propriu Romnia si a cuvintelor din familia lui; vezi 2).
Se scrie deci :
la nceput de cuvnt: n, mpca, nainte, nc, nflori,
nger etc.;
n interiorul cuvntului: blci, cnd, fn, gnd, ln, mnca si
mncnd, nensemnat, plc, ru, sn, tngui, vnt etc.;
la sfrsit de cuvnt: cobor, hotr, ocr, ur etc.; imambaiald, h.
Se scrie n toate toponimele romnesti: Bldana, Brsesti,
Cmpulung, Dmbovia, Mndresti, Vlcea etc.
Se scrie , de asemenea, n antroponimele romnesti, prenume:
Brndus si Brndusa, Mndra, Prvu, Snziana si nume de familie:
Brl, Blndu, Cndea, Crstoiu, Mrza, Nag, Pslaru, Tmpnaru,
Vntu etc., dar la acestea este tolerat si scrierea cu (vezi 2).
2. ntrebuinrile literei echivalente snt legate, ntr-un fel
sau altul, de situaia special a numelor proprii, n scrierea crora
se ntlnesc diverse alte semne si excepii de la reguli. Ele snt
limitate la o poziie, anume la interiorul cuvntului.
a. Ca regul, vocala se scrie numai n numele propriu
Romnia si n cuvintele din familia lui: romn, romnas, romnc,
romncu, romnesc, romneste, romnie, romnime, romnism,
romnist, romnistic, romniza, romnofil; aromn, dacoromn,
istroromn, meglenoromn.
Justificarea acestei reguli st n etimologie (romn < lat. Romanus),
tradiie si corelare cu modul de scriere (fie cu a simplu: engl. Romania,
Romanian; fr. Roumanie; it. Romania sau cu trem, -a-: Rumanien,
rumanisch, fie cu combinaii de litere ntre care una este a: fr. roumain) a
termenilor corespunztori n diverse limbi care folosesc alfabetul latin.
b. Litera este admis si n nume proprii de familie ai cror
98 Mioara Avram
purttori in la aceast scriere: de exemplu, (Constantin) Brncusi,
(Dimitrie) Brndz, (Vasile) Prvan, (Valeriu) Rpeanu.
Scrierea cu la aceste nume este numai cteodat, ntmpltor,
etimologic: de exemplu, la Brncusi (brnc < lat. branca); ea nu are nici
o legtur cu etimologia n exemple ca Prvan (Prvu < sl. pr.v.) sau
Vntu (< lat. ventum) si este chiar mai deprtat de etimon dect cea cu n
exemple ca Rpeanu (rp < lat. ripa). Prezena lui se explic prin tradiia
de familie, respectndu-se forma pe care au avut-o numele respective n
perioada de funcionare a regulii de scriere cu n interiorul tuturor
cuvintelor.
c. Se scrie si n derivatele de la nume proprii consacrate cu
: brncusian.
De reinut deosebirea dintre situaia de sub a si celelalte dou: numai n
Romnia si cuvintele din familia sa scrierea cu este obligatorie, n timp ce
la numele proprii de familie ea este doar facultativ, tolerat, iar scrierea
derivatelor urmeaz n mod firesc modelul numelui de baz. Libertatea de a
scrie n nume proprii de familie nu trebuie transformat ntr-o regul
obligatorie; ea nu trebuie folosit mecanic n scrierea cu a tuturor numelor
de persoane anterioare anului 1953 (de exemplu, nu exist nici un motiv ca
numele poetului Vasile Crlova, care a scris cu litere chirilice, s fie scris
cu ,
iar despre G. Toprceanu se stie c adoptase scrierea cu susinut si aplicata
de revista Viaa romneasc). n toate cazurile n care nu se cunoaste n
mod special dorina purttorului este recomandabil scrierea cu .
3. Sfera limitat de folosire a literei dup o perioad de
eliminare total, ntre 1953 si 1965 este unul dintre aspectele
controversate ale ortografiei actuale, n jurul cruia se fac agitaii
si speculaii demagogice si diletantiste, susintorii acestei litere
dorind extinderea ntrebuinrii ei prin reactualizarea regulii din
1904 si 1932 (deci scrierea cu n interiorul tuturor cuvintelor,
cu excepia formaiilor de la cel cu - si cu -).
La 17 februarie 1993 Academia Romn a hotrt n mod arbitrar aceast
extindere (vezi Cuvnt nainte la ediia de fa), fr a restaura ntocmai
regula din 1904/1932: de la scrierea cu n interiorul cuvintelor se
excepteaz acum numai derivatele prefixale si compusele de la baze cu -
(neneles, bineneles), nu si formele flexionare sau derivatele sufixale de
la baze cu - (coborm, cobornd; cobortor etc).
Folosirea a dou litere pentru acelasi sunet si modul lor de
distribuie complementar dup poziia n cuvnt ( la nceput si
la sfrsit de cuvnt, iar n interior, cu excepii legate de analiza
structurii morfologice: nentrecut, hotrtor, urnd < ur, dar urnd
< ura) constituiau ns aspectul cel mai criticabil al ortografiei
din prima jumtate a secolului nostru, ntruct complica n mod
nejustificat nsusirea si practica scrierii corecte. Tocmai de aceea,
mpotriva folosirii a dou litere si n favoarea anume a lui s-au
pronunat numeroase personaliti progresiste din trecut.
Preferina pentru se explic prin dorina de evitare a confuziilor posibile
ntre si .
Contrar prerilor exprimate de cei care discut problema n
necunostin de cauz, regula scrierii cu si dup poziia n
cuvnt nu are dect n parte justificare etimologic. Aceast
justificare este real n situaia lui romn ceea ce explic regula
particular de sub 2 a si, desigur, si la alte cuvinte mostenite
din latin, ca blnd < blandus, crna < *carnacius, ln < lana, mn
< manus, pine < panis, snge < sanguis, trziu < tardivus, dar:
nu este dect analogic la cuvintele de alte origini cu n
interior, de exemplu: drz < sl. dr.z., gnd < magh. gond, rnd
< sl. red. etc.;
contravine etimonului latinesc n cuvinte cu provenit din
alte vocale dect a, anume din e: mormnt < monumentum, tnr <
tener(us), vnt < ventus; din o: fntn < fontana, lng < longum
ad; din u: rndunea <*hirundinella; chiar din i: dnsul < de +
nsul (< ipse), rde < ridere, rp < ripa, ru < rivus, sn < sinus.
100 Mioara Avram
n acelasi mod contravine etimonului latinesc scrierea cu a vocalei
provenite din a n nger < angelus sau din u n nc < unquam.
Argumentul identificrii de ctre strini a cuvintelor de origine
latin, pe lng c principial este lipsit de valoare, cade de la sine n
lumina lipsei de consecven n concordana < a si < i: de ce ar
fi mai important s se ofere strinilor posibilitatea de altfel
ndoielnic de a recunoaste n grafiile cine si pine cuvintele
latinesti canis, panis dect posibilitatea de a-l recunoaste pe rivus
(si corespondente romanice ca port. si sp. rio) n actuala grafie ru?
Exceptnd ntrebuinrile analogice la cuvinte de origine
nelatineasc, litera avea justificare etimologic n sisteme
ortografice din secolul trecut care foloseau pentru scrierea vocalei
mai multe litere cu acelasi semn diacritic (accent circumflex),
n funcie de sunetul originar din latin: (n ln), (n n), dar
si e (n vent), (n lng sau fntn), u (n rundunea), dup
cum foloseau mai multe litere, cu alt semn diacritic, si pentru
scrierea vocalei , n primul rnd litera e, pstrat pn trziu pe
frontispiciul ziarului Adeverul. Meninerea a numai dou dintre
literele cu valoarea (cele cu frecven maxim), care au preluat
si domeniul celorlalte, a avut ca rezultat, dup 1904, un mod
hibrid de scriere a vocalei , care nu mai era nici pe deplin
etimologic, dar nu devenise nici fonetic.
Restrngerea literei la sfera numelor proprii si, practic,
generalizarea scrierii cu a nsemnat un progres important al
aplicrii principiului fonetic de coresponden ntre o liter si un
sunet.
4. Cele spuse pn acum cu privire la corespondentul fonetic
identic al literelor si snt valabile numai pentru ortografia si
ortoepia limbii romne actuale (pentru cuvinte comune si nume
proprii romnesti sau pentru nume proprii strine transliterate) si
pentru texte obisnuite.
Litera se foloseste la transcrierea literei . din alfabetul limbii ruse:
Cernsevski, Vborg.
n alfabetul latin folosit de alte limbi, de exemplu n scrierea
limbii franceze, , au valori diferite si, ca atare, n numele proprii
neadaptate trebuie citite conform regulilor din limba respectiv:
Ble Bal, Nmes Nim.
n notaii speciale ale unor cuvinte romnesti litera poate
avea alte valori. Ea se foloseste ntr-un sistem de transliterare a
alfabetului chirilic pentru redarea literei a, indiferent de
corespondena actual cu sau , iar ntr-un sistem de notaie
fonetic pentru o vocal intermediar ntre si .
n sisteme ortografice din secolul trecut litera a fost folosit
si pentru notarea vocalei .
XIII. k sau c, ch, ck, q?
Litera k, denumit ca, face parte din alfabetul limbii romne
de la constituirea acestuia, spre deosebire de q, w si y, integrate
recent, desi, ca si ele, are ntrebuinri limitate la neologisme de
circulaie internaional, la nume proprii, mai ales strine, si la
derivate ale acestora; explicaia st n inventarul comparativ mai
bogat al cuvintelor scrise cu k si mai ales n importana unora
dintre ele, n frunte cu elementul de compunere kilo- o mie din
denumirea a numeroase uniti de msur. Cel puin la cuvintele
comune prezena literei k marcheaz statutul lor neologic,
prevenind pe cititor asupra posibilitii de lectur a cuvntului
respectiv dup reguli ale altor limbi. Ea nssi apare n combinaii
specifice altor ortografii (ck, kh, kk) si poate fi asociat cu alte
grafii specifice neologismelor neadaptate si numelor proprii
strine: litere ca w si y (walkirie, yankeu, whisky)
CUPRINS
102 Mioara Avram
sau u (volapuk), litere duble (afrikaans, kibbutz, rickettsii),
combinaii de litere ca ae s e (baedeker), ch s c (kampuchian),
sh s s (shocking), sp s sp (glockenspiel), tch si tsch s c
(ketchup, kitsch), tz s (kibbutz), litere simple cu valori
neobisnuite, ca j s e (joker) sau a s e (backhand).
Dup cum rezult si din denumirea ei, litera k are valori
comune cu litera c, rednd consoanele k, n cele mai multe cazuri,
si + e, i.
Exist cuvinte omofone care se deosebesc ntre ele prin
scrierea cu k (ck) sau c, respectiv ch. De exemplu, pack (termen
din geologie si din sport) si pac interj. (si reg. pachet, legtur),
rock (dans) si reg. roc hain, kil kilogram si chil lichid
fiziologic (pentru ultimele vezi VI 7), elementele de compunere
kali- potasiu (kaliemie, kalipatron) si cali- frumos (caligrafie,
calistenie). Pentru variante cu k si q vezi XVII.
Scrierea cu k sau c, ch depinde, n general, de etimologie (k
nu apare n cuvinte comune din fondul tradiional) si de gradul
de adaptare a neologismelor.
1. Litera k se foloseste n urmtoarele categorii de cuvinte:
a. n neologisme, de obicei cu circulaie internaional: kabili,
kainit, kaizer, kakemono, kaki, kala-azar, kalam, kalipatron,
kaliu si kaliemie, kamikaze, kaon, karate, karibu, karling,
karma, kava, kazah, kediv, kenotron, keramit, keta, ketchup, khmer,
kibbutz, kidnapping, kieselgur, kil/kilo, kilt, kirghiz, kitsch, kiwi,
know-how, koala, koine, kovar, krarupizare, kripton, kronprinz,
kurd, kurum, kyat; afrikaans, akkadian, algonkian, backhand,
baskir, breakfast, cockpit, dakotas, dirt-track, feedback, five
o'clock, glockenspiel, hogback, joker, landsknecht, lekytos,
lock-out, makemono, marketing, neck, overlock, pack, pick-up,
play-back, quaker, rapakiwi, rickettsii si rickettsioz , rock,
shaker, shocking, snack-bar, sprinkler, sticks, sulky, tomahawk,
turkmen, volapuk, walkie-talkie, walkirie, walkman, week-end,
whisky, yankeu si n elementul de compunere kilo- (kilocalorie,
kilociclu, kilogram si compusele: kilogram-for,
kilogram-for-metru, kilogrammetru , kilohertz, kilojoule,
kilolitru, kilometru si derivatele: kilometra, kilometraj,
kilometric , kiloton, kilovolt si kilovoltamper , kilowatt
si kilowatt-or etc.).
b. n derivate (prin afixare sau prin conversiune) de la nume
proprii: kampuchian, kantian si kantianism, kantism ,
kenyan, keuper, keynesism, kieserit, kievean, kimberlit,
kimeridgian, koblenzian, kungurian; baedeker, berkeliu, bikini,
dyke, franklin, irakian, lamarckism, macedonskian, newyorkez,
parkinsonism, stokes, tokiot, wronskian, yorkian.
c. n abrevieri si simboluri internaionale: K (kaliu), 0K (grad
Kelvin), k.d. (cnocdaun), k.o. (cnocaut), Kr (kripton), Bk
(berkeliu), O.K. (o ke n regul) si seria abrevierilor legate
de compusele cu kilo-: kc (kilociclu), kcal (kilocalorie), kg
(kilogram), kgf (kilogram-for), kgf.m (kilogram-for-metru),
kgf.m.s. (kilogram-for-metru pe secund), kgm
(kilogrammetru), kHz (kilohertz), kJ (kilojoule), kl (kilolitru),
km (kilometru), km/h (kilometru pe or), kt (kiloton), kV
(kilovolt), kVA (kilovoltamper), kW (kilowatt), kWh
(kilowatt-or), MKS (sistemul metru-kilogram-secund).
De remarcat neconcordana dintre abrevierile internaionale k.d.,k.o. si
scrierea cuvintelor de baz, conform normelor n vigoare din 1953,
104 Mioara Avram
cnocdaun, cnocaut; din pcate, aceste grafii romnizate redau pronunri
gresite ale termenilor englezesti, devenii internaionali, knock-down
nok-daun, knock-out nok-aut.
d. n nume proprii strine:
toponime: Kansas, Karachi, Karlovy-Vary, Kenya,
Khartoum, Kilimanjaro, Koblenz, Bangkok, Mekong, Oklahoma,
Pakistan, Tokio, York etc.;
Unele toponime strine au variante grafice cu k si cu q, de exemplu
lrak/lraq (vezi si XVII 1 e). Altele au variante grafice cu k si c: Karlowitz/
Carlowitz, Mecca/Mekka sau variante romnizate sub diverse aspecte, ntre
care si scrierea cu c pentru k: Copenhaga pentru KRbenhavn, Cracovia (de
unde si cracoviac, cracovian, cracovian) pentru Krakw.
antroponime: Kant, Keats, Kipling, Kirly, Knudsen,
Koch, Franklin, Lamarck, Parkinson, Rockefeller,
Shakespeare, Stokes etc.
Unele antroponime strine scrise cu k n limba de origine snt cunoscute
n variante latinizate: Comenius pentru (Jan Amos) Komensk; (Nicolaus)
Copernic/Copernicus pentru (Mikolaj) Kopernik.
e. n nume proprii romnesti:
toponime, de origine turc: Ada Kale sau provenite din
antroponime: Mihail Koglniceanu, Koglniceni;
nume de familie, unele de origine strin, altele prezentate
ca atare, iar altele ca urmare a conservrii literei k de pe vremea
scrierii cu alfabetul chirilic; n toate conform dorinei purttorului
numelui respectiv: Kalinderu, Kernbach, (Nicolae) Kirculescu,
(Dimitrie) Kiriac, Kirileanu, (Alexandru) Kiriescu, (Mihail)
Koglniceanu, Kreindler, (Nicolae) Kretzulescu, (Anatol)
Baconsky, Bruckner, (Jacques) Byck, (Anton) Chladek,
(Alexandru) Macedonski, Storck;
Unele nume au variante grafice cu k sau cu c cu referire la purttori
diferii: (Ion) Ghica, dar (Alexandru) Ghika sau cu referire la acelasi
purttor:
Hurmuzaki/Hurmuzachi, (Samuel Micu-) Klein sau Clain. Altele au variante
grafice cu k si cu q: (Emanoil) Kinezu/Quinezu (vezi si XVII 1 f).
prenume: Take (Ionescu).
f. n cuvinte mai ales nume proprii transliterate din
alfabetul chirilic rusesc sau bulgresc: Kazan, Kiev, Kirov,
Korolenko, Krasnoiarsk, Kremlin, Kursk, Baku, Dostoievski,
Makarenko, Nekrasov, Smolensk; Kazanlk/Kazanlk, Pernik etc.
Fac excepie, scriindu-se cu c, denumirile compuse n care se identific
elemente existente si n romn: Comintern, Comsomol, Ispolcom. De
asemenea unele toponime transliterate cu k au o variant romnizat cu c:
Moscova pentru Moskva.
2. Valorile fonetice ale literei k difer dup contextele fonetice
n care apare.
a. Se scrie k si se pronun consoana k n cele mai multe
contexte:
naintea vocalelor a, o, u: kaliu, koine, kurd; dakotas;
naintea unei consoane: krarupizare, kripton, breakfast,
franklin, landsknecht, sprinkler, turkmen;
la sfrsit de cuvnt: tomahawk, volapuk.
b. Se scrie k si se pronun naintea vocalelor e (scris si
a) si i (scris si y): kediv, kenotron, Kastner, kilo-, kiwi, kyad,
algonkian, berkeliu, lekytos, marketing, parkinsonism, tokiot etc.
Evident, dac litera e are valoarea , conform unor reguli strine, k
precedent are valoarea k): joker eokr, shaker sekr. Uneori prezena
unei litere care noteaz de obicei vocale poate induce n eroare, dac se
reproduce grafia din limba de origine: de exemplu, n dyke si stokes litera e
nu are valoare fonetic, pronunarea fiind dak, respectiv stoks.
106 Mioara Avram
c. Se scrie ck si se pronun nainte de e, i si k n toate
celelalte contexte (nainte de consoan si la sfrsit de cuvnt):
: lamarckism, rickettsii, shocking;
k: backhand, cockpit, dirt-track, feedback, five o'clock,
hogback, lock-out, neck, overlock, pack, pick-up, play-back,
rock, snack- bar, sticks.
Tot k se pronun ck nainte de e s : glockenspiel.
d. Se scrie kh si se pronun k n khmer, Khartoum.
e. Se scrie kk si se pronun k n akkadian.
f. Se scrie k fr valoare fonetic n know-how nu-hau,
Knight nat, Knox noks.
3. Uneori litera k este folosit, gresit, n cuvinte pentru care
normele actuale recomand altfel de scriere.
a. Nu se scrie k, ci c n cuvintele caiac, calif, calmuc, camgarn,
cangur, caolin, caracul, carst si carstic , cart si carting ,
catamaran, catharsis, cola, colhoz, crafl, crah, culac, cums, folclor
si derivatele: folclorist, folcloristic , quarc.
Substantivul comun caracul se scrie deci altfel dect toponimul
Karakul, din care provine.
b. Nu se scrie k, ci ch n cuvintele chefir, chelner, chicinet,
chifl, chil, chimonou, chiosc, fachir, nanchin, parching,
pechinez, peching, scheci, scheting, schi, schif, schip, smoching,
spicher si spicheri si n elementele de compunere cherato-
(cheratogen, cheratoplastie etc.), chimo- (chimograf,
chimogram), chin-, chineto- si -chinezie (chinestezie,
chinetoterapie, dischinezie etc.).
Substantivele comune nanchin si peching, pechinez se scriu deci altfel
dect toponimele din care provin: Nankin/Nanjing, respectiv Pekin/Beijing.
Grafia romnizat parching este sprijinit de membrii mai vechi ai
familiei acestui cuvnt: parc (de vehicule), parca, parcaj, parcare.
Variantele grafice kek si kake n loc de chec snt hipercorecte n privina
iniialei (cf. engl. cake).
c. Nu se scrie ck, ci c n biftec, blochaus, cocteil (nu cocktail),
doc.
d. Nu se scrie ck, ci ch n docher, nichel.
e. Nu se recomand scrierea cu k n prenume romnesti. Se
scrie deci c n Cati sau Costi si ch n Chira, Chiril, Chiriachia,
Chia, Chivu si n diminutivele n -ache (Costache, Tache etc.).
Variantele grafice cu k ale unor asemenea prenume ca, de altfel, si ale
numelor de familie romnesti, de tipul Ursaky snt o dovad de snobism.
4. Scrierea cu litera k n loc de c poate fi folosit cu valoare
stilistic pentru a sugera statutul strin al unor cuvinte si al
noiunilor desemnate: german (diktat), respectiv rusesc (kulturnik,
nomenklatur).
XIV. Cu sau fr -l ?
Problema prezenei sau absenei unui l final se pune numai
pentru articolul hotrt de masculin-neutru singular cu aceast
form la nominativ-acuzativ si numai dup u, ntruct numai acest
-l poate s nu se pronune sau se pronun nedistinct, n vorbirea
curent si ntr-un tempo rapid, si de aceea ajunge s fie omis si n
scris.
Nu este pus n cauz deci nici secvena final -ul care nu cuprinde un
articol, chiar dac este tot neaccentuat (de exemplu, din cuvintele cumul,
minuscul, scrupul, staul, tentacul, tubercul, vehicul sau din mbinri ca
stiindu-l), nici prezena articolului -l dup alt vocal dect u (n tatl, una
dintre cele dou forme articulate ale substantivului tat); n ambele situaii
l este totdeauna pronunat si notat n scris. Pentru deosebirea dintre situaia
CUPRINS
108 Mioara Avram
precar a articolului -l si situaia solid a consoanei finale l ntr-un
substantiv
nearticulat se pot compara omografele calcul art. (< calc decalc: tip de
hrtie si fenomen lingvistic) si calcul neart. socoteal (art. calculul).
n condiiile n care articolul -l nu se mai pronun sau se
pronun foarte slab, insuficient de distinct, funcia lui este
preluat de vocala precedent -u, care reprezint fosta desinen
a substantivului nearticulat; prin aceasta opoziia de articulare
continu s fie exprimat, n pronunare si n scris, la cuvintele
(substantive, adjective, numerale) terminate la forma
nearticulat n:
consoan: pom pomu(l), bun bunu(l), prim primu(l);
vocal: alibi alibiu(l), gri griu(l);
semiconsoana : tei teiu(l), verzui verzuiu(l), nti
ntiu(l) etc.
n pronunare, opoziia de articulare continu s fie exprimat
clar si la cuvintele terminate la forma nearticulat n semiconsoana
u: leu leu(l), albstriu albstriu(l) etc.; n absena lui l
opoziia este aici ntre u si u, ceea ce nseamn o diferen n
numrul de silabe: leu, monosilabic le-u, bisilabic; n scris
eventuala omitere a lui l la forma articulat anuleaz opoziia de
articulare la asemenea cuvinte.
Absena lui -l provoac anularea opoziiei de articulare, att
n scris, ct si n pronunare, la cuvintele a cror form nearticulat
se termin n vocala u: beneficiu beneficiu(l), codru
codru(l), simplu simplu(l) etc.
1. Se scrie l (cu excepiile de sub 4) la sfrsitul substantivelor
comune, al adjectivelor, numeralelor si pronumelor cu form
articulat, ca si al cuvintelor asimilate cu acestea (prepoziii
provenite din adverbe), desi nu se pronun distinct dect n stilul
solemn si ntr-un tempo lent, nainte de pauz. Scrierea poate s
nu concorde asadar totdeauna cu pronunarea si, n orice caz, nu
poate avea un reper sigur n pronunarea curent, ci se orienteaz
dup un criteriu gramatical, marcnd opoziia de articulare (la
substantive, adjective si numerale) sau de statut lexico-gramatical
(la pronume si prepoziii):
substantive: biatul, pomul; alibiul; raiul, teiul; leul, tabloul;
beneficiul, codrul;
Se scriu cu -l si substantivele articulate din componena locuiunilor
adverbiale formate cu prepoziiile cu si de-a: cu binisorul; de-a berbeleacul,
de-a rostogolul.
adjective: bunul (meu prieten), rul (copil), simplul (fapt);
numerale: primul (venit), ntiul (succes);
pronume: altul, dnsul, nsul, unul (si nici unul, vreunul);
Dintre acestea dnsul si nsul nu se opun unor forme fr -ul, n timp ce
altul si unul (vreunul, nici unul) se opun prin -ul adjectivelor pronominale
alt, un (vreun, nici un).
prepoziii: nuntrul (si dinuntrul), ndrtul (si dindrtul).
Forma articulat deosebeste aceste prepoziii de adverbele din care
provin: nuntru, ndrt.
n cazul cuvintelor a cror form nearticulat se termin n
consoan (biat, pom, bun, prim, alt, ndrt), vocal (alibi, gri)
sau semiconsoana , scris i (rai, tei, verzui, nti), gratiile fr l,
de tipul biatu, alibiu, raiu, nu reprezint, de obicei, nici o form
literar. La cuvintele a cror form nearticulat se termin n u
semiconsonantic (leu, tablou, ru) sau vocalic (beneficiu, codru,
simplu, nuntru) grafiile fr l, de tipul leu, beneficiu, reprezint
n mod obisnuit forme nearticulate.
Articolul l se scrie alipit direct, fr cratim, la cuvntul
110 Mioara Avram
articulat, formnd cu acesta o unitate (fonetic si) grafic. De la
aceast regul, ilustrat de toate exemplele precedente, fac
excepie urmtoarele categorii de cuvinte, la care el poate aprea
separat prin cratim, dar mpreun cu vocala de legtur u:
neologisme neadaptate, cu finala scris si pronunat dup
reguli ale altor limbi: bourre-ul, show-ul sau/si compuse, scrise
cu cratim ca n limba de origine: hold-up-ul, know-how-ul,
walkie-talkie-ul, pick-up-ul, week-end-ul;
sigle: A. S. E.-ul, C. F. R.-ul, Rh.-ul.
La cuvintele de acest tip se scrie cu cratim si desinena de plural -uri;
de exemplu: show-uri.
2. a. Se pronun si se scrie numai u (vocalic), fr l, la sfrsitul
substantivelor comune, al adjectivelor, numeralelor si pronumelor
cu form nearticulat a cror tem se termin n consoan + l sau
r, n consoan + semiconsoana , scris i, sau n consoanele c,
e, scrise ci, gi:
substantive: cenaclu, exemplu, arbitru, codru, ministru;
aluminiu, exerciiu, interogatoriu; beneficiu, omagiu;
adjective: dublu, simplu, acru, aspru; aleatoriu, mediu,
propriu; luciu; aici se ncadreaz si rosu (< rosiu).
Pentru a recunoaste caracterul nearticulat al acestor forme este
util folosirea unor contexte minimale cu rol diagnostic si a unor
probe de substituie. Contextele specifice formelor nearticulate
snt realizate prin nsoirea de ctre determinanii antepusi acel,
acest, un, articol posesiv + genitiv sau + adjectiv posesiv: acest
(simplu) exemplu; un (notoriu) arbitru; al cui exemplu?; al su
exemplu, n opoziie cu formele articulate, care nu pot fi nsoite
de un si care primesc determinanii postpusi acela, acesta,
genitivul sau adjectivul posesiv: exemplul acesta, exemplul cui?,
exemplul su. Proba de substituie se face cu un feminin
corespunztor (exemplu(l) bun cu pild bun sau pilda bun;
btrnul codru cu btrina pdure) sau cu un masculin-neutru
terminat n consoan (ministru cu sef sau conductor); la
substantivele neutre este operant si substituia cu forma de plural
(beneficiu(l) cu beneficii sau beneficiile).
n principiu, substituia cu pluralul se poate aplica si la substantivele
sau adjectivele masculine, dar acestea pun problema distinciei ntre i si ii
(vezi VIII 1), mult mai puin clar dect cea dintre -ii si -iile.
Substituia se poate face si prin variaia topicii (btrnul
codru/codrul btrn si simplul exemplu/exemplul (cel) simplu; acest
exemplu/exemplul acesta).
b. Se pronun si se scrie numai u la sfrsitul pronumelor si
adjectivelor pronominale posesive (al) nostru, (al) vostru.
c. Se pronun si se scrie numai u la sfrsitul adverbului
nuntru (si dinuntru) si al prepoziiilor dintru, ntru, pentru,
printru.
Se face deci deosebire ntre adverbul nuntru si prepoziia nuntrul
(vezi 1); cf. si dinuntru dinuntrul.
d. Se pronun si se scrie numai u la sfirsitul numeralului
cardinal unu n formulele de numrare (unu, doi; unu sau doi;
unu la sut) si de denumire (numrul unu, cifra unu, ora unu,
nota unu, tramvaiul unu), precum si ca termen final al unui
numeral compus (treizeci si unu, o sut unu).
Prin tradiie, se scrie ns unul nu numai pronumele nehotrt,
ci si numeralul cardinal n mbinri ca de unul singur; eu unul;
(tot) unul si unul. Prin prezena/absena lui l final se face deosebire
ntre pn la unul pn la ultimul si pn la unu pn la ora 1
(n contexte ca Au rezistat pn la unu/unul).
112 Mioara Avram
3. n substantivele proprii scrierea cu sau fr l dup u are
reguli diferite dup categoriile de denumiri.
a. Prenumele se scriu numai fr l: Alecu, Alexandru, Barbu,
Ducu, Dumitru, Gogu, Laureniu, Nelu, Nicu, Ovidiu, Petru, Puiu,
Radu, Sandu, Sergiu, Silviu, Voicu etc.
b. Numele de familie se scriu de regul tot fr l: Albu, Corbu,
Lemnaru, Negru, toate cele derivate cu sufixele specifice -ascu
(Dumitrascu, Ptrascu), -ciu (Ivanciu, Manciu), -eanu
(Munteanu, Olteanu), -escu (Grigorescu, Rdulescu), -iu
(Gheorghiu, Vasiliu), -oiu (Petrchioiu, Ruxndoiu). Se respect
ns, ca excepie, scrierea nvechit cu l practicat de purttorii
numelui: (Dimitrie) Onciul, (Aron) Pumnul.
c. Poreclele si supranumele se scriu cu l, avnd tratamentul
substantivelor comune: Mihai Bravul si Mihai Viteazul; Petru
Schiopul; Cantacuzino Nababul, Constantinescu Porcul.
d. Zoonimele se scriu fr l, avnd tratamentul prenumelor:
Lupu, Murgu, Puiu, Roibu, Suru, Ursu.
e. Astronimele se scriu cu l, avnd tratamentul substantivelor
comune: Berbecul, Carul-Mare, Pstorul-cu-Oile, Vrstorul.
f. Cele mai multe probleme le pune scrierea toponimelor,
pentru care regulile variaz dup categorii onomasiologice, dup
structur sau/si etimologie si, uneori, dup funcia sintactic.
Dintre categoriile onomasiologice se detaseaz numele de
localiti, pentru care pe cale administrativ s-a impus scrierea
fr l nu numai la nume fixate mai de mult astfel (ca Giurgiu sau
Runcu), ci si la alte nume simple (de exemplu, Izvoru, Mru) si
mai ales compuse (de exemplu, Crciunelu de Sus, Dealu Mare,
Rmnicu Srat, Sighetu Marmaiei, Trgu Bujor etc.).
Grafiile de acest fel, fr l, snt suprtoare la toponimele compuse, n
care substantivul de baz este nsoit de determinani (vezi ultima serie de
exemple, de tipul Crciunelu de Sus). Dac substantivul de baz se termin
la forma nearticulat n semiconsoana u, scris u, absena lui l face s nu se
mai marcheze pronunarea vocalic a lui u (s u) din exemple ca Simleu
Silvaniei, Teceu Mic, Zau de Cmpie. De aceea lucrrile normative lingvistice
recomand scrierea cu l a toponimelor compuse (Crciunelul de Sus, Dealul
Mare, Simleul Silvaniei etc.), admind scrierea fr l numai la compusele
scrise ntr-un cuvnt (Cmpulung, Satulung) sau cu cratim (Rmnicu-Vlcea,
Trgu-Jiu). n momentul de fa scrierea numelor de localiti n indicatoarele
administrative oficiale prezint multe inconsecvene din punctul de vedere
al prezenei/absenei lui l: de exemplu, Pru Mare n jud. Mures, dar Prul
Mare n jud. Neam; Plaiul Cmpinei n jud. Prahova, dar Plaiu Cornului n
acelasi jude.
n toate celelalte categorii de toponime nume de ape, de
forme de relief, de provincii si ri, de strzi se scrie, n mod
firesc, l: de exemplu, Crisul Repede, Lacul Srat, Oceanul
ngheat de Nord, Rul Doamnei, Somesul Cald, Moldoveanul,
Negoiul, Omul, Vrful cu Dor.
Unele toponime se deosebesc astfel de antroponimele din care provin:
de exemplu, numele de munte Moldoveanul (cu genitiv-dativul
Moldoveanului) fa de numele de familie Moldoveanu (cu genitiv-dativul
lui Moldoveanu), Negoiul < Negoiu, Omul < Omu.
Exist toponime cu o singur form, articulat (de
exemplu, toate compusele citate mai nainte, dar si toponime
simple, ca Mru(l), Moldoveanul, Negoiul, Omul), si
toponime care cunosc opoziia de articulare, ca substantivele
comune, n legtur cu funcia sintactic ndeplinit; la
acestea din urm forma articulat se scrie cu l. Astfel, se
spune si se scrie rul Arges si pe Arges n jos, de asemenea
rul Jiu si M-am scldat n Jiu, dar Argesul este un ru frumos,
Jiul se vars n Dunre; tot astfel se spune si se scrie orasul
Brasov si Am fost la Brasov sau orasul Sibiu si n Sibiu, dar
114 Mioara Avram
Brasovul s-a dezvoltat mult si mi place Brasovul sau Sibiul
este municipiu. Alte exemple similare: Banat si Banatul,
Teleorman si Teleormanul; Egipt si Egiptul, Vietnam si
Vietnamul.
4. Nu se scrie l n situaiile n care au loc urmtoarele fenomene
de fonetic sintactic marcate prin cratim:
atasarea unei forme conjuncte pronominale de dativ sau
de acuzativ: (n) pru-i (n) prul su, Biatu-si risc viaa;
Biatu-l nelege, Biatu-i nelege etc.;
atasarea formei conjuncte verbale i (ind. prez. 3 sg. de la a fi):
Banatu-i fruntea; Totu-i n ordine;
contragerea accidental cu o vocal urmtoare, de obicei
din cuvinte neaccentuate n propoziie (ca articolul posesiv: anu-al
doilea, auxiliarele a si ar: Btrnu-a venit, pronumele o: Btrnu-o
vede), dar si cu vocale neaccentuate din cuvinte autosemantice:
Biatu-acela, Biatu-asteapt.
De asemenea nu se scrie l cnd se urmreste redarea ca atare,
cu valoare stilistic, a vorbirii, situaie n care absena lui l e bine
s fie marcat prin apostrof: Ce dracu'?, Ei, domnu'!
5. Abateri de la scrierea corect cu sau fr l se produc n
ambele direcii.
a. Sub influena pronunrii curente se omite adesea scrierea
lui l n situaii n care ea este obligatorie. Grafii ca Borsu se vinde
n fundu curii (n loc de borsul, fundul) sau Fumatu oprit (n loc
de fumatul), Liftu defect (n loc de liftul) trdeaz incultura celui
care le foloseste.
b. Ca o reacie fa de asemenea greseli se ajunge, prin
hipercorectitudine, la unele de tip opus, n care se scrie un l inutil
la sfrsitul unor cuvinte/forme terminate n u vocal (vezi 2).
Grafii ca Alexandrul (n loc de Alexandru), al nostrul (n loc de
nostru), de exemplul (n loc de exemplu) sau un membrul (n loc
de membru) reprezint greseli mai grave dect cele de sub a
pentru c nu au nici mcar circumstana atenuant a reproducerii
pronunrii populare.
Pe lng aceste greseli elementare, la scrierea unor substantive
terminate n u vocalic (vezi 2 a) se produc frecvent ezitri n
situaii neconcludente pentru opoziia de articulare. Astfel, apar
adesea scrise cu un l superfluu construciile prepoziionale cu
valoare de uniti frazeologice cu titlu de si sub beneficiu de (cu
titlul de curiozitate, respectiv sub beneficiul de inventar),
mbinarea a convinge de contrariu (...de contrariul) si formula
densitatea pe metru ptrat (...pe metrul ptrat).
XV. n sau m?
Problema se pune la scrierea uneia dintre aceste litere nainte
de b, p, f, v si m, deci pentru notarea consoanei nazale urmate de
o consoan labial (bilabial: b, p, m sau labiodental: f, v), care,
n principiu, are capacitatea de a provoca pronunarea ca labial
a consoanei precedente, transformndu-l pe n n m. Scrierea nu
se poate orienta aici dup pronunare, dat fiind c n aceast poziie
cele dou consoane nazale si pierd n bun parte identitatea,
pronunndu-se la fel, ca un m slab articulat, chiar atunci cnd,
din considerente etimologice, snt scrise diferit.
1. nainte de b si p se scrie de obicei m, nu n. Regula este
valabil pentru marea majoritate a cuvintelor (n orice caz, pentru
toate cele din fondul tradiional, dar si pentru cele mai multe
neologisme) att pentru rdcina cuvintelor, ct si pentru situaiile
create, n derivarea cu prefixe si n compunere, la ntlnirea dintre
un formant si cuvntul de baz. Iat, mai nti, exemple din
CUPRINS
116 Mioara Avram
interiorul rdcinii: bombni, limb, smbt, umbla, cmp, scump,
timp, umple; ambulan, bomb, decembrie, lumbago, romb,
lamp, simplu, tromp.
La unele neologisme, vechi si adaptate, scrierea cu m difer
de aceea a etimonului. Este cazul lui bomboan < fr. bonbon (si
al familiei sale: bombonerie < fr. bonbonnerie, bombonier < fr.
bonbonniere), care explic varianta grafic, neadmis de norme,
bonboan (si bonbonerie, bonbonier).
Cuvntul francez a fost preluat si ntr-o variant morfologic mai
apropiat de etimon, ca determinant al lui roz, n mbinarea cu sensul roz
viu (ca de bomboane), care se scrie sau n ntregime ca n francez: rose
bonbon, sau romnizat: roz bombon.
Prefixele si prepoziiile terminate n n se scriu cu m n derivate,
respectiv compuse cu un cuvnt care ncepe cu b sau p. Astfel:
n- > m- (si din- > dim-, prin- > prim-): mbarca, mbtrni,
mbelsuga, mblni, mbolnvi, mbuna, mpacheta, mpca,
mperechea, mpiedica, mpodobi, mpricinat, mputernici;
mpotriv si dimpotriv; mprejur, dimprejur si primprejur;
mpreun si dimpreun;
in- > im-: imbatabil, imberb, imblocaie, imbold, impar,
imperfect, impietate, implanta, imposibil, imprecis, impur;
an- > am- (si ran- > ram-): ambarcaie, ambransament,
ampenaj, amplasa; rambursa;
con- > com-: combate, compatriot, comptimi, complcea,
compromite, compune sau co-: cobeligerant, coparticipa,
coprtas, coposesiune, copresedinte, coproducie, coproprietar;
en- > em-: embolie, empatie;
sin- > sim-: simbioz, simpatie.
Regula nu se aplic la unele neologisme (toate cu structur
de cuvinte compuse, analizabile sau mcar semianalizabile):
compuse cu avan-: avanbec, avanport, avanpost,
avanpremier;
compuse cu pan-: panpsihism, panpsihotrop;
cuvntul input (n electronic si informatic, antonimul
lui output).
De remarcat c prin ortografia ultimului cuvnt se creeaz opoziia
grafic input s. imput vb. (ind. prez. 1 sg. de la a imputa); n
pronunare cele dou cuvinte se deosebesc prin locul accentului (input
imput).
Cu att mai mult ea nu se aplic la un cuvnt ca handbal, chiar
dac pronunarea simplific grupul consonantic, eliminndu-l pe
-d-; varianta hambal este incorect.
De asemenea regula nu se aplic la numele proprii strine
(nici la derivatele lor), care se scriu conform normelor din limbile
respective:
toponime: Banbury, Brandenburg (si brandenburg snur,
brandenburghez, brandenburgic), Canberra, Istanbul (cf. ns
stamboal, stambol si numele propriu de familie Stambuliu, toate
cu aceeasi origine, dar vechi si populare);
antroponime: Feinblatt, Gutenberg, Rosenbusch,
Steinbeck.
La antroponime se ine seama, ca totdeauna, de dorina
purttorului numelui n cauz; de aceea pot exista variante grafice
ale aceluiasi nume: Goldemberg si Goldenberg, Rosemberg si
Rosenberg.
Numele proprii romnesti compuse cu sn- sfnt(ul) (< lat.
sanctus) au o scriere variabil nainte de b, p. n mod normal,
sn- > sm-: Smpetru; aceasta este grafia sub care apare de cele
118 Mioara Avram
mai multe ori ca vechi nume de personaj mitologic, de srbtoare
(n aceste dou ipostaze si cu varianta nesudat Sn-Petru) si de
familie (rar cu varianta grafic Snpetru), dar ca toponim
indicatoarele administrative l-au fixat n grafia cu n meninut:
Snpetru. Grafia cu n se regseste n toponimele Snbenedic si
Snpaul.
2. Pentru scrierea cu m sau n nainte de f si v nu exist o
regul general, ci doar unele reguli particulare si, n rest, reguli
individuale.
Prefixele n-, in- si con-, ca si rarele ansi ran-, l pstreaz
pe n nemodificat:
n-: nfsa, nfiora, nflori; nva, nviora, nvrjbi;
in-: infinit, inflama; invalid, invizibil, involuntar;
con-: confederaie, configura, confrunta; conveni, convieui,
convorbi;
an-: anfilad; anvelop;
ran-: ranforsa.
Prefixul sin- > sim- n mprumuturi mai vechi (simfiz,
simfonie), dar l pstreaz pe n n mprumuturi recente: sinfazic.
Prefixul en- > em-: emfaz, emfizem.
Termenul de compunere sn- l pstreaz pe n: Snvsii.
n rdcina cuvintelor si n interiorul formanilor scrierea cu
m sau n nainte de f, v se orienteaz dup etimologie sau/si tradiie.
Se scrie confort, fanfar, fonf, infra-, dar amfi-, amfor, bomfaier,
camfor, damf, ngmfa, limf, nimf, pamflet, triumf, umfla, Pamfil,
Zamfir(a); convoi, honved, dar amvon. Compusele cu un prim
termen n -m l pstreaz: cumva (cf. cum), decemvir (cf. lat.
decem), tramvai (cf. engl. tram si rom. tramcar).
De remarcat deosebirea de scriere cu m, respectiv n n cuvintele
nrudite umfla (mostenit din lat. inflare), ngmfa (< lat. conflare?) si
neologicele inflaie (< fr. inflation) si gonfla (fr. gonfler).
3. nainte de m exist dou situaii: meninerea lui n sau
dispariia lui.
A treia posibilitate, constnd n notarea ca m a nazalei anterioare lui m,
care ducea la consoana dubl mm n cuvinte de tipul commemora, immaculat,
immemorial (influenate de grafia etimoanelor franceze: commmorer,
immacul, immmoriel), este de mult iesit din uz, nefiind admis nici n
regulile ortografice din 1932. Vezi si XXIII.
N se menine n formaiile cu:
n-: nmatricula, nmrmuri, nmiit, nmna, nmormntare,
nmuli;
pan-: panmieloftizie, panmixie;
sin-: sinmosin.
N dispare n formaiile cu:
con- > co-: comasa, comemora, comesean;
in- > i-: imaterial, imemorial, imigra, imobil, imutabil.
Numele proprii formate cu sn- au amndou tratamentele:
sn- > s-: Smedru sfntul Dumitru;
sn-: Snmarghita, Snmartin, Snmiclus, Snmihai.
XVI. oa sau ua?
ntruct literele o si u pot nota att vocale, ct si semivocale
sau semiconsoane, secvenele grafice oa si ua au cte dou
corespondente fonetice, notnd, pe de o parte, secvenele de
vocale n hiat o-a, u-a, iar, pe de alt parte, diftongii da,
ua, dintre care da apare numai dup consoane.
Problema alegerii ntre oa si ua n scriere se pune mai ales
cnd e vorba de notarea unui diftong, pentru c el poate fi acelasi
CUPRINS
120 Mioara Avram
(ua) sau greu de distins (diftongii da si ua).
Adesea scrierea nu concord cu pronunarea (nici mcar cu
cea literar), aplicnd mai mult principiul morfologic sau/si
principiul etimologic. Regulile ortografice difer n funcie de
literele/sunetele precedente. Existena unor forme alternante cu
o impune scrierea cu oa n orice poziie, dar aceast scriere are o
sfer mai larg, incluznd si cuvinte n care nu exist alternan
cu o.
1. La nceput de cuvnt singurul diftong posibil dintre cei doi
menionai este ua. El se scrie ns oa n toate cuvintele, att
atunci cnd exist alternan cu o: oabl (oblu), oaches (ochesel),
oaie (oi), oal (olar), oameni (om), oar (ori), oarb (orb), oase
(os), oaspete (ospta), oaste (osti), ct si atunci cnd nu exist
alternan: oac, oacr, oare si compusele oarecare, oarecine,
oarecum , oaz.
2. La nceputul unei silabe care urmeaz dup vocal, de
asemenea, se pronun numai diftongul ua, dar el poate fi scris,
n cuvinte diferite, att oa, ct si ua.
a. Se scrie oa atunci cnd exist alternan cu o: angioame
(angiom), idioat (idiot), nfioar (nfior), mioap (miop),
perioad (periodic), subsuoar (subsuori) etc.; n aceast
categorie intr toate derivatele feminine cu sufixele -oaic, -oaie,
(-i)oar si -(i)oas, -uoas: zmeoaic si zmeoaie (zmeoi);
cprioar (cprior), glbioar (glbior), junioar (junior),
rosioar (rosior), soioar (soior), vioar (viori); cuvioas
(cuvios), furioas (furios), glorioas (glorios), graioas
(graios), mnioas (mnios), pioas (pios), sfioas (sfios),
sperioas (sperios); afectuoas (afectuos), fastuoas (fastuos),
monstruoas (monstruos), respectuoas (respectuos) etc., inclusiv
derivatele n -ioar, -oaic si -oaie care nu au alternan cu o:
aschioar, hrtioar, istorioar, plrioar, poezioar, sbioar,
surioar; leoaic; dumnezeoaie, mgoaie.
Se scrie de asemenea oa, fr alternan cu o, n compuse cu
oa iniial de cuvnt: balaoaches, bunoar, deoarece, odinioar.
b. Se scrie ua atunci cnd nu exist alternan cu o:
n formele articulate de nominativ-acuzativ singular ale
substantivelor si adjectivelor feminine terminate n -u, n vocal
accentuat sau n o neaccentuat: caua, piua, roua, noua;
basmaua, beizadeaua, cafeaua, mantaua, neaua, steaua, ziua,
greaua, reaua; cacaua;
Numeroase substantive si adjective feminine terminate la forma
nearticulat n vocal accentuat au variante vechi si regionale n -u: de
exemplu, mseau, neau, steau, miseau, reau; substantivul zi are si n
limba literar o form secundar ziu, folosit numai n expresii (se face
ziu, de cu ziu, pn la ziu).
n numeralele ordinale feminine a doua, a noua;
n forme ale verbelor cu tema n u, n care a alterneaz
cu : nseua (nseum) si deseua (deseum), oua (ou), ploua
(plou);
n derivatele cu sufixe care ncep cu a (n special -an, -ar)
de la teme n u: bcuan, flcuan, hrluan, tzluan; bouar,
nouar, ouar, piuar; flcuas, pruas (variante ale lui flcias,
prias); ziuatic (< ziu).
Se scrie, de asemenea, ua n neologismul ouabain.
3. Dup semiconsoana diftongul din componena
triftongului astfel format se scrie totdeauna oa: aripioar,
btrioar, cleioas, duioas, fuioare, lcrmioar, noroioas,
ploioas, rumeioar, scnteioar, tmioas, uleioas, voioas
etc.
122 Mioara Avram
4. Dup consoan, diftongul este de obicei da, dar e posibil
si ua. Scrierea concord, n general, cu pronunarea literar
(deosebirea dintre cei doi diftongi este ns minim).
a. Se scrie oa n majoritatea cuvintelor, att atunci cnd exist
alternan cu o: boal (boli), coase (cos), doare (dor), foame
(nfometa), goal (gol), joac (joc), moar (mori), noapte (nopi),
poart (port), roade (rod), soare (sori), soapt (sopti), toac
(toca), oale (ol), izvoare (izvor), zoaie (zoi), ct si cnd nu exist
aceast alternan: angoas, boare, coafa, croazier, culoar, doar,
exploata, fermoar, foaier, foarte, ncoace, lavoar, loaz, moar,
pavoaz si pavoaza, pledoarie, poal, poant, savoare, toast, voal
etc.
Se scriu cu oa toate substantivele si adjectivele feminine
derivate cu sufixele -oaic, -oaie, -oare si -toare, -oas, indiferent
dac au sau nu forme alternante cu o: brnzoaic, hooaic,
iepuroaic, turcoaic, zgriporoaic; csoaie, gzdoaie,
ghionoaie, tlpoaie; ardoare, controloare, fervoare, savoare,
strmtoare, unsoare; aviatoare, ciocnitoare, privighetoare,
rezemtoare, zictoare; bnoas, miloas, norocoas, vntoas
etc. si substantivele neutre analizabile cu sufixul -oar: balansoar,
fumoar, patinoar, remontoar.
Se scrie totdeauna oa si dup consoanele , l, c, e,
scrise chi, ghi, ci, gi (cu i ca liter ajuttoare): chioar, ochioas;
ghioag; cioar, picioare; gioale, gioars, tutungioaic.
b. Se scrie ua (s ua) numai n cteva neologisme:
dup c: acuarel, cuant, cuart, cuar, cuaternar,
descuama, ecuadorian, scuar;
dup g: guano si guanidin, guanin , guarani,
guard, guas, guatemalez, iguan; paraguayan, uruguayan;
dup j, pronunat h: marijuana;
dup q: acqua Tofana, quarc, quasar, quattrocento;
dup t: trotuar.
5. Abateri de la scrierea corect se produc n ambele direcii,
scriindu-se att ua n loc de oa, ct si oa n loc de ua.
Variantele grafice incorecte cu ua n loc de oa la nceput de
cuvnt (de exemplu: uameni), la nceput de silab dup vocal
(de exemplu: suriuar) si dup i s (de exemplu: tmiuas) se
ntlnesc numai la un nivel elementar, la cei aflai n faza de
deprindere a scrisului. n aceeasi situaie snt variantele de acest
fel si dup consoane (de exemplu: expluata, muar), cu excepia
sufixului -oar din substantive neutre (analizabile si neanalizabile),
care apare scris gresit -uar si la un nivel mai nalt: culuar n loc
de culoar, fermuar n loc de fermoar, patinuar n loc de patinoar.
Scrierea -uar n loc de -oar este legat de obicei si de pronunarea
gresit cu u vocalic (de exemplu: fer-mu-ar, n trei silabe, n loc de
fer-mdar, n dou). Variantele grafice si fonetice de acest tip se datoresc
influenei unor cuvinte ca anuar, osuar, sanctuar, care au alt structur
morfologic si la care scrierea cu ua este corect, corespunznd pronunrii
literare cu vocalele u-a repartizate n silabe diferite.
Mai numeroase snt variantele grafice incorecte cu oa n loc
de ua. Ele apar frecvent la nceput de silab dup vocal, n unele
dintre situaiile descrise sub 2 b:
n formele articulate de tipul cafeaua, ziua, scrise gresit cu
-oa (cafeaoa, pioa, reaoa, zioa);
n verbele deseua, nseua, scrise gresit cu -oa;
n derivatele cu sufixe care ncep cu a de la teme n u:
bcoan n loc de bcuan; pioar n loc de piuar.
Dup teme n -o apar variante grafice incorecte numai cu a n loc de ua:
124 Mioara Avram
roa n loc de roua; a doa n loc de a doua; noa n loc de noua (adj. art. si
num. ord.); oa n loc de oua si ploa n loc de ploua; boar, oar n loc de
bouar, ouar.
Variante grafice cu oa n loc de ua se ntlnesc si dup consoane,
n unele dintre cuvintele enumerate sub 4 b: acoarel n loc de
acuarel, scoar n loc de scuar si, mai ales, trotoar n loc de
trotuar.
Varianta trotoar, susinut si de deprinderi ortografice conforme regulilor
academice din 1932, este, de fapt, normal: ea aplic regula comun pentru
substantivele neutre similare ca etimologie, structur si pronunare (benoar,
budoar, culoar, fermoar, fumoar, lavoar, parloar, patinoar, polisoar,
remontoar), n raport cu care scrierea trotuar, recomandat de normele n
vigoare, constituie o excepie.
6. Dubla valoare fonetic a secvenelor grafice oa si ua favorizeaz
existena unor variante fonetice cu hiat n loc de diftong si invers.
La cuvintele scrise cu oa variantele fonetice apar numai n
neologisme. Variantele fonetice cu o-a n loc de da snt puin
numeroase: coafa si derivatele sale coafez, coafor, coafur snt
pronunate de unii vorbitori cu hiat co-a- n loc de diftong
cda-; mai rar se ntlnesc asemenea variante la cuvintele toast
si toasta. Fenomenul invers, anume pronunarea da n loc de
o-a, apare n elementul de compunere -zoar din hematozoar,
protozoare, sporozoar etc., n substantivul boa si n familia
verbului coagula.
Variante fonetice cu u-a n loc de ua se ntlnesc rar dup
vocal (nseua este pronunat uneori gresit cu u vocalic), dar
frecvent dup consoan: practic toate cuvintele enumerate sub
4 b au variante cu u-a, de tipul a-cu-a-re-l n loc de a-cua;
o meniune aparte pentru frecvena pronunrii gresite tro-tu-ar.
Unele pronunri de acest tip s-au impus n uz si au fost acceptate de
normele actuale; este cazul cuvintelor ecuator si ecuaie.
Fenomenul invers, al pronunrii cu ua n loc de u-a, apare
si el frecvent dup diverse consoane: de exemplu, n adjective ca
anual, contractual, eventual, n substantivele anuar, osuar,
sanctuar, n verbele neologice accentua, atenua, continua, dilua,
efectua, evacua, evalua, evolua si, mai ales, n verbul lua (si
derivatele sale prelua, relua) si n substantivul aluat; pronunarea
ua atrage si variante grafice incorecte cu oa, de exemplu loa,
aloat.
7. Formele de feminin sg. si pl. si de neutru pl. ale adjectivelor
cu sufixul -uos, care n limba literar se scriu corect cu -uoas f.
sg. (nom.-ac.), -uoase f. si n. pl. (si gen.-dat. f. sg.), n conformitate
cu pronunarea -u-da-, au dou tipuri de variante neliterare. Pe
de o parte, ca si la genul masculin, la unii vorbitori se produce
nlocuirea cu sufixul -oas, cu micsorarea implicit a numrului
de silabe: ei pronun si scriu afectos, afectoas n loc de afectuos,
afectuoas. Pe de alt parte, unii dintre vorbitorii care-l menin
pe u simplific secvena grafic uoa renunnd la o: acestia scriu
afectuas si de la pronunarea -u-da-, trecnd prin faza -u-a-,
ajung la -ua-. De reinut lista adjectivelor care au forme corecte
n -uoas (-uoase): afectuoas, aspectuoas, defectuoas,
dezastruoas, fastuoas, (in)fructuoas, impetuoas,
incestuoas, maiestuoas, merituoas, monstruoas, onctuoas,
respectuoas, sinuoas, somptuoas, tempestuoas, tumultuoas,
virtuoas, voluptuoas.
Uneori, prin hipercorectitudine, se face greseala invers, a adugrii
unui u superfluu naintea sufixului -oas; de exemplu: dificultuoas (si m.
dificultuos) n loc de dificultoas; vanituoas n loc de vanitoas.
126 Mioara Avram
8. n numele proprii romnesti scrierea cu oa sau ua urmeaz
regulile de la cuvintele comune.
Se scriu corect cu oa toponime ca Oarba; Dmbovicioara,
Ialomicioara, Sltioara; Brezoaia, Rcoasa, Timisoara, Znoaga
si antroponime ca Oana; Ioana, Marioara, Mioara; Floarea,
Toader.
Se scriu corect cu ua toponimele Slciua, Zurbaua, de
asemenea toate antroponimele si toponimele create din nume de
locuitori: Bcuanu, Hrluanu, Trcuanu, Tzluanu;
Brguani.
La antroponime exist unele variante grafice meninute
conform dorinei purttorilor sau/si tradiiei: Boar(i)u si Bouar(i)u,
Oat(u) si Ouatu, Pioaru si Piuar(i)u, Tzloanu si Tzluanu;
cf. si Bcoanu, Oar, Hrloanu, Tarcaoanu.
Scrierea oficial a toponimelor provenite din nume de grup a
adoptat uneori, n mod inconsecvent, variante grafice cu -oani n
loc de -uani: Crcoani, Sboani, dar Brguani.
XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k?
Litera q, denumit ku/chiu u, are cel mai mic randament
funcional dintre toate unitile alfabetului romnesc, fiind folosit
n cuvinte puin numeroase si puin importante, cu rspndire si
frecven mic.
Denumirea acestei litere sugereaz existena unor valori
comune cu literele c, k.
A fost admis relativ recent (1982) n alfabetul limbii romne,
desi era utilizat mai de mult si chiar ntr-o msur mai larg
dect astzi n scrierea romneasc; avea ns statutul de liter
strin (ca a, y sau w).
CUPRINS
ntrebuinarea literei q este limitat la neologisme stridente
si formule integral strine, la abrevieri si simboluri cu caracter
internaional, la nume proprii strine si derivate ale acestora, fiind
excepional n cteva nume proprii romnesti. Prezena literei q
este o marc a statutului neologic sau strin al unui cuvnt/nume
propriu; cuvintele care o conin pot prezenta si alte particulariti
strine n ce priveste scrierea si pronunarea, de exemplu litere
duble (quattrocento, quidditate), combinaii de litere de tipul chs
c (quebracho, quechua) si tz s (quetzal), valori fonetice
neobisnuite ale unor litere, ca a s e si e s (quaker kuekr).
1. Litera q se foloseste n urmtoarele categorii de cuvinte:
a. Neologisme neadaptate, de obicei cu caracter internaional:
quadrivium, quaker si quakerism , quarc, quasag, quasar,
quattrocento si quattrocentist , quebracho, quechua, quetzal,
quick (quick-cola si citro-quick), quidditate, quiproquo, quipu;
acqua Tofana, equus, exequatur, filioque, maquis si maquisard,
sequoia, statu-quo.
b. Formule integral strine (latinesti): ad quem, a quo, sine
qua non.
c. Derivate (prin afixare sau prin conversiune) de la nume
proprii strine: quisling, blanquism, jacquerie.
d. Abrevieri si simboluri internaionale: q (chintal), q. p. (lat.
quantum placet), q. s. (lat. quantum sufficit), QSG (quasag), QSR
(quasar).
Dintre acestea simbolul internaional q nu corespunde cu scrierea
romneasc actual a cuvntului reprezentat (chintal). QSG si QSR snt
sigle ale unor mbinri terminologice englezesti: qua(si) s(tellar) g(alaxy),
respectiv quas(i stell)ar (radio source), din care s-au format quasag si
quasar.
e. Nume proprii strine:
128 Mioara Avram
toponime: Qatar, Quebec/Qubec, Queensland, Quezon City,
Qingdao, Quito, Arequipa, Guadalquivir, Masqat, Roquefort etc.;
Unele toponime strine au variante grafice cu q si cu k: Qairwan/
Kairouan, El Ladhiqiya/Latakia, Irak/Iraq (derivatul e ns numai irakian).
antroponime: Quasimodo, Queneau, (Don) Quijote,
Quinet, Quintilian/Quintilianus, Quisling, Braque, Daquin,
Jacquard, Mrquez, Roques, Siqueiros, Velsquez etc.
f. Nume proprii romnesti, exclusiv antroponime:
prenume de origine strin: Quintus, Jacques;
nume de familie: (Emanoil) Quinezu, (Nicolae) Quintescu,
(Constantin) Jiquidi.
Numele lui Emanoil Quinezu apare scris si n varianta Kinezu; el este
identic cu Chinezu < chinez, variant regional a lui cneaz.
2. n marea majoritate a apariiilor n orice caz, n toate
cuvintele comune litera q este urmat de u, cu sau fr valoare
fonetic. Nensoit de u este numai n unele nume proprii strine:
Qatar, Qiqihar, Iraq, Masqat.
Secvena grafic qu apare numai urmat de o liter care
noteaz vocale; ea se poate ntlni n urmtoarele poziii:
la nceput de cuvnt: quadrivium, quasar etc.;
ntre vocale: maquisard, sequoia, statu-quo etc.;
rar, ntre o consoan si o vocal: blanquism; o combinaie
specific este cq, n care litera c este lipsit de valoare proprie.
Valorile fonetice ale secvenei grafice qu snt urmtoarele:
a. ku n quaker, quarc, quasar, quattrocento, acqua Tofana;
b. kv n quadrivium, quiproquo, equus, exequatur, filioque,
sequoia, statu-quo si n formulele latinesti de sub 1 b;
c. n quebracho, quechua, quipu, blanquism, jacquerie,
maquis si maquisard, Quinezu, Quintescu, Jiquidi;
Pentru cuvntul quisling snt admise dou feluri de pronunare a lui qu:
kv, ca n norvegian, si , ca n francez, deci kvisling si kisling.
n nume proprii strine q(u) poate avea si alte valori, de exemplu
n nume chinezesti: Qingdao indau, Qiqihar iihar.
Pentru pronunarea corect a cuvintelor/numelor proprii scrise
cu q este necesar cunoasterea etimologiei/apartenenei lor sau
consultarea lucrrilor cu indicaii ortoepice.
3. Uneori litera q este folosit n cuvinte pentru care normele
actuale recomand altfel de scriere, dovad a adaptrii neologismelor
respective.
a. Nu se scrie qu, ci c, n cuvintele cadril, cadrilaj, cadrilat,
cartier, ecuator, ecuaie, jacard, licoare, recuzit totalitatea
obiectelor care servesc la montarea unui spectacol si recuzitor,
recuzitoare , ubicuitate, ventriloc.
b. Nu se scrie qu, ci ch, nainte de e, i n cuvintele achiesa, achita,
achiziie, chestor, chinin, chintal, chintesen, chitan,
conchistador, donchihotism, echer, echilibra, echitabil, echitate,
echitaie, inchietudine, jachet, inchizitor si inchiziie, lichefia, lichid
si lichida , lichior, percheziie, rechizite totalitatea materialelor
necesare pentru scris, rechizitoriu, rechiziie, sechestru si n
elementul de compunere echi- (echidistant, echilateral, echivalent etc.).
Prin hipercorectitudine apar variante grafice cu q si pentru manichiur
si derivatele sale.
c. Nu se scrie qu, ci cu n cuvintele acuarel, cuaga, cuant si
cuantic, cuantifica, cuantor, cuantum, cuar si cuarit,
cuaros , cuaternar.
d. Nu se scrie qu, ci cv n cuvintele acvaforte, acvamarin,
130 Mioara Avram
acvanaut, acvaplan, acvariu, acvatic, acvatint, acvatipie,
acvatubular, acvifer, acvil si acvilid, acvilin, acvilon ,
adecvat, colocviu si colocvial , consecvent, cvadragenar,
cvadrant, cvadrat si cvadratur , cvadricolor, cvadrienal,
cvadric, cvadrig, cvadrigemeni, cvadrilateral, cvadrilion,
cvadripartit, cvadripetal, cvadrirem, cvadruman, cvadruplu
si cvadrupla, cvadrupli , cvartal, cvartir, cver, cvintadecim,
cvintet, cvintilion, cvintolet, cvintuplu si cvintupli ,
cvorum, ecvestru, ecvidee, ecvin, ecvisetacee, elocvent,
frecvent, locvace, relicv si relicvariu , recviem, secven,
ubicvist si n elementul de compunere cvasi- (cvasitotalitate,
cvasiunanim etc.).
e. Pentru cteva cuvinte snt admise n norm cte dou
variante: chietism/cvietism, cuartet/cvartet, cvadrimotor/
cuadrimotor, cvartadecim/cuartadecim.
De remarcat si tratamentul diferit al unor cuvinte cu baz comun; de
exemplu: acuarel si acuarelist , dar acqua Tofana si acvaforte,
acvamarin, acvanaut, acvariu, acvatic, acvatint, acvatipie, acvatubular,
acvifer; cvartir, dar ncartirui; echitaie, dar ecvestru si equus; ubicuitate,
dar ubicvist. Cf. si donchihotism fa de Don Quijote.
Alteori variantele snt specializate pe sensuri sau/si pe domenii:
chint n sport (poziie la scrim), dar cvint n muzic; cuart n
sport si n telecomunicaii, dar cvart n alte domenii tehnice si
cvart/cuart n muzic; lichior, dar licoare; rechizite (de scris),
dar recuzit (n teatru si cinematografie).
4. Nu este permis succesiunea qv. Grupul de consoane kv
se scrie sau cv, sau qu.
XVIII. s sau s?
Confuziile ntre s si s snt reciproce. Ele se ntlnesc n pronunare
si n scriere, n diverse categorii de cuvinte (vechi si noi) si n diverse
poziii. n general, scrierea concord cu pronunarea, dar exist si
cteva situaii n care apar variante fonetice la lectura unor cuvinte
scrise corect, n spe pronunarea ca s a lui s.
Pentru ortografie problema alegerii ntre s si s este simpl n
condiiile cunoasterii pronunrii literare. Cum ns pronunarea
nssi pune probleme multor vorbitori, ea nu poate constitui un
reper de ncredere.
1. La nceput de cuvnt, nainte de vocal se pronun si se
scrie s n cuvintele salat, sal, salopet, salvie, sampan, sarafan,
sasiu cu privirea ncrucisat, sie si siesi , sipic, sobol,
solomonar, sovrf, dar s n sasiu (cadru), sindril, sobolan, sofran,
sorici.
2. Cele mai multe probleme apar, la nceput de cuvnt, nainte
de consoan.
a. nainte de c se pronun si se scrie s n scandal, scorbur,
scolastic, scorpie, scorpion, dar s n scoal si scolar,
scolaritate.
b. nainte de c, scris c + e, i, se pronun si se scrie numai s:
scelerat, scen, sceptic, sceptru, sciatic, scinda, scintigram,
scit, sciziune.
Unii vorbitori, sub influen italian, reduc ntregul grup sc la s,
pronunnd, de exemplu, sen sau siatic.
c. nainte de , scris ch + e, i, se pronun si se scrie s n
cuvintele schel, scheuna, schilav, schilod, schimba, schimbea,
schingiui, dar s n scheau (pl. schei), schiop si schiopta.
CUPRINS
132 Mioara Avram
Variantele cu reducerea ntregului grup s la s, n sem si sematism
pentru schem si schematism sau sismatic pentru schismatic, snt nvechite.
d. nainte de f se pronun si se scrie s n cuvintele desfca, sfar,
sfert, sfesnic, sfoar, dar s n sfichi si sfichiui .
e. nainte de m se pronun si se scrie s n cuvintele smoal si
smoching, dar s n smag, smirghel, smotru.
f. nainte de p se pronun si se scrie s n cuvintele spang,
special, specula, spicher si spicheri , spion, spirt, spital,
spier, spray (pronunat corect spre), sprinkler, sprint si
sprinta, sprinter , dar s n spagat, spag, spalt, speraclu,
spilhozen, spri.
g. nainte de t se pronun si se scrie s n cuvintele stand,
standard, start, stas, stat (inclusiv n sensul tabel din stat de plat),
stefanian, stefanit, stejar, stoc, stof, strangula, stras, stres si stresa,
stresant , stuc si stucatur , student, dar s n stachet, stafet,
stampil, stevie, strand, strudel. Prin pronunarea si scrierea cu s,
respectiv s se deosebesc ntre ele cuvintele stan strof, poezie,
stana a compune stane si stan (unealt), stana a prelucra cu
ajutorul unei stane.
Variantele de pronunare cu s n loc de s nainte de p si t, reflectate
mai rar n scriere, snt, n neologisme, rezultatul hipercorectitudinii,
datorindu-se aplicrii gresite a unei reguli de pronunare valabile n anumite
cuvinte n limba german.
3. ntre vocale, s si s se confund mai ales n contexte care
favorizeaz fenomenele de asimilare sau de disimilare: se
pronun si se scrie corect -s- n cuvintele sosea (pl. sosele), soset,
dar -s- n sosele amgeli, sosoni.
Prin prezena lui -s- sau -s- se deosebesc dubletele etimologice
fis (plcu care serveste ca marc de plat jeton ; pies de
forma unei monede care declanseaz funcionarea unui mecanism)
si fis (bucat de hrtie; pies de contact de la captul unui cordon).
Se pronun si se scrie corect pasaport (nu pas(a)port).
4. n interiorul cuvntului, naintea unei consoane se produc
variaii asemntoare cu cele de la nceputul cuvntului n acelasi
context.
a. nainte de c se pronun si se scrie s n cescu timp foarte
scurt, clip, fiscal, muscat tmios, muscular, musculatur,
tescovin, dar s n cescu ceasc mic, chiosc, muscat
(floarea).
b. nainte de c, scris c + e, i, se pronun si se scrie s n
ascet, ascendent si ascensiune, ascensor , cscioar,
descendent, descentraliza, descifra, descinde, disciplin, discipol,
fascicul, fascism, fascist, fuscel, lasciv, mescioar, muscel,
piscicol, susceptibil, resuscita si suscita, precum si n toate
cuvintele cu sufixele -escent, -escen (adolescent, convalescent,
efervescent, incandescent etc.) si n formele flexionare cu
desinena -e ale cuvintelor cu rdcina terminat n sc (basce,
fresce, odalisce), dar s n cuvintele cosciug, uscioar (si uscior
ca variant a lui usor s.).
Ca si la nceputul cuvntului (vezi 2 b), grupul sc din neologisme este
redus de unii vorbitori la s: de exemplu, fasism.
c. nainte de k, scris ch + e, i, se pronun si se scrie s n
descheia, deschide, deschinga, muschet si muschetar , dar
s n muschi si muschios, muschiule , rschia, rschira,
rschitor, tescherea.
d. nainte de p se pronun si se scrie s n pluralul adjectivului
si substantivului aspru: aspri.
e. nainte de t se pronun si se scrie s n astea, stea (forme de f.
134 Mioara Avram
pl. ale pronumelui si adjectivului demonstrativ n varianta sa din
limbajul familiar), mustri (ind. prez. 2 sg,. de la mustra) si n sustr,
dar s n postal (si n mbinarea carte postal), postalion, sistar, vesteji
si n forma de m. pl. a tuturor substantivelor si adjectivelor terminate
la sg. n -stru: albastri, ilustri, ministri, pilastri.
n cuvintele vesmnt si nvesmnta consoana s provine din s n acelasi
context, variantele mai vechi avnd un t ntre s si m (vestmnt < vestmnt).
5. Dup consoan (de obicei l, r), variaiile snt asemntoare
n interiorul cuvntului si la sfrsit de cuvnt: se pronun si se
scrie fals (f. sg. fals, pl. m. falsi, f. false) si falsifica, vers; hrsi,
dar hrsi.
6. La sfrsit de cuvnt, dup vocal se pronun si se scrie s n
gris si grisat si sufertas, dar s n incas (f. sg. incas, pl. m.
incasi, f. incase).
7. Alegerea ntre s si s este determinat uneori de considerente
morfologice. Substantivele masculine terminate la singular n s
au totdeauna pluralul cu s: se pronun si se scrie corect persi (nu
persi).
Sufixul perfectului simplu este -se (nu -se): se pronun si se
scrie corect arse, duse, fripse, merse, zise.
8. Distincia ntre s si s trebuie respectat si la literele majuscule;
ea se face prin notarea sedilei la litera s (S).
Vezi si XXVII F.
Regula este valabil si pentru abrevierile de prenume reduse
la iniiale sau pentru siglele alctuite din iniiale majuscule; de
exemplu, C.N.S.T. (< Consiliul Naional al Stiinei si Tehnologiei).
Deprinderea de a nu se nota sedila la S duce la lectura acestei litere
drept s: St. O. Iosif (< Stefan Octavian Iosif) se citeste ste-o, iar S. S. F.
(< Societatea de Stiine Filologice) se-se-fe. Vezi si XXVIII B 3 e.
9. Variante cu s pentru s si cu s pentru s se ntlnesc si la
numele proprii romnesti n contexte identice cu cele descrise la 1
6. De exemplu: Musceleanu si Musceleanu; Paraschiva si
Paraschiva; Spieru si Spieru. Unele variante se explic prin
corespondente strine: Simon pentru Simon sau Stefu pentru
Stefu (< Stefan).
Substantivele comune stefanian (perioad geologic) si stefanit sulfur
dubl natural de stibiu si argint snt raportabile la forma latineasc a
numelui propriu Stefan ntr-o variant parial romnizat, cu meninerea
lui s, dar cu f pentru ph; ele provin din fr. stphanien (denumire legat de
bazinul carbonifer Saint-Etienne), respectiv fr. stphanite.
n unele nume proprii romnesti de persoane sau numai n
variante ale lor se ntlneste uneori scrierea, nvechit, cu s pentru
s: (Ovid) Densusianu (< Densus), (Bogdan Petriceicu) Hasdeu,
(George) Stephnescu (< Stefan).
Scrierea cu -siu pentru s a fost curent n secolul trecut n Transilvania:
nume ca Opris, prin grafia Oprisiu, au devenit Oprisiu.
Nume de familie ca Scheau, Schiopu (si Schiopulescu) pot
reprezenta att variante fonetice regionale (ca si apelativele
corespunztoare, pentru care vezi 2), ct si grafii etimologice.
Administraia a oficializat scrierea si pronunarea cu s a
unor nume proprii de localiti, de exemplu Segarcea, si a optat
pentru soluii diferite la aceleasi nume din regiuni diferite:
Scheia si Scheia, Sebis si Sebis, Semlac si Semlac(~ul Mare/Mic),
Sopot si Sopot(~ul Nou/Vechi) sau la nume nrudite: Srmasu
si Srmsel, dar Srmsag; Sicula, dar Siculeni. Variantele de
la toponime explic si unele variante din antroponimie, de
136 Mioara Avram
exemplu Scheianu si Scheianu.
Cf. si adjectivul din denumirea textului rotacizant Psaltirea Scheian/
Scheian, care-l aminteste pe donatorul su, D.C. Sturdza-Scheianul.
10. n nume proprii strine de locuri, de instituii sau de
persoane si n derivatele lor scrierea si pronunarea urmeaz
regulile limbilor respective.
n numeroase nume proprii germane (nu ns n toate!) se
scrie s si se pronun s nainte de p si t la nceput de cuvnt (si
de silab n compuse si n formaii prefixale): de exemplu, numele
fluviului Spree se pronun corect spre, iar numele
compozitorului austriac Strauss se pronun straus).
La lectura unor nume proprii strine se face adesea greseala
de a se pronuna s litera s iniial de cuvnt sau de silab
urmat de p sau t n cuvinte de diverse origini, crora li se aplic
astfel, n mod nejustificat, o regul valabil numai pentru unele
cuvinte germane. De reinut c numele proprii englezesti si
americane (Spencer, Springfield, Steinbeck, Stevenson), franceze
(Madame de Sta.l, Stendhal, Strasbourg, ultimul cu pronunare
corect diferit si ca accent de corespondentul german, scris
Strassburg), olandeze (Steen) si suedeze (Stockholm, Strindberg)
se pronun corect cu s-, nu cu s-.
Nici mcar pentru numele proprii germane lectura s nu
trebuie generalizat: de exemplu, numele de orase Rostock si
Speyer se pronun corect cu s.
Pentru pronunarea corect a numelor proprii strine trebuie
bine determinat apartenena lor si trebuie consultate dicionare
speciale, cu att mai mult cu ct acelasi nume, cu aspect german si
scris cu s, se poate pronuna cu s ori cu s dup cum este sau nu
german; de exemplu, Springer (editor german si chimist american)
sau Stein (om politic prusac si scriitoare american); cf. si Stendal
(oras german) si Stendhal (scriitor francez). Numele propriu Bernstein
se pronun cu s n cazul dramaturgului francez si al compozitorului
american (cu diferene fonetice n alte privine), dar cu s n cazul
omului politic german; ntruct derivatele bernsteinian, bernsteinism,
bernsteinist se refer la acesta din urm, ele se pronun corect cu s
(si cu a).
Greseala invers se ntlneste la lectura numelor proprii
maghiare, n care litera s trebuie citit s, nu s: de, exemplu,
Sandor, Sut.
Neglijarea semnului diacritic al literei S, s la numele proprii
cehe, slovace si srbocroate are ca rezultat lectura lor, gresit, cu
s n loc de s: de exemplu, Skoda, Stur, Sar Planina, Mestrovic.
O situaie asemntoare se ntlneste la lectura numelor proprii
poloneze cu S: de exemplu, Swidnica.
XIX. s sau z?
Alegerea ntre s si z este una dintre cele mai dificile probleme
ale ortografiei romnesti, att prin complexitatea si diversitatea
regulilor, ct si prin soluiile lor oscilante si prin unele aspecte
controversate.
Cu excepia poziiei naintea altei consoane unde prezena
lui s sau z are o condiionare de ordin fonetic, valabil pentru
cuvinte de orice origine , problema alegerii ntre s si z se pune
n special la neologisme: fie din pricina etimologiei multiple a unora
dintre ele, fie din pricina contradiciei dintre scrierea cu s si
pronunarea cu z n unele limbi surs (franceza si germana).
CUPRINS
138 Mioara Avram
Scrierea se orienteaz n general dup pronunarea literar
actual (precizarea este necesar ntruct exist pronunri
regionale sau/si nvechite diferite de cele conforme normelor
ortoepice n vigoare). Exist ns situaii n care pronunarea
nu distinge clar consoana surd s de corespondenta ei sonor
z si altele mai puine n care, din considerente
etimologice, scrierea corect este n mod deliberat diferit de
pronunarea corect.
Tendina de a nmuli numrul grafiilor cu s diferite de pronunarea cu
z, dup modelul limbilor cu ortografie etimologic, este un semn de
preiozitate si snobism.
Regulile de scriere si de pronunare difer n funcie de literele/
sunetele nvecinate, fr a fi totdeauna unice pentru un anumit
context.
1. naintea unei vocale, la nceput de cuvnt nu snt numeroase
probleme.
a. Se pronun si se scrie corect s- n safir, salamandr, sold si
soldat , sup.
b. Se pronun si se scrie corect z- n zahr (si ntreaga familie,
inclusiv neologismele zaharin, zaharoz si elementul de
compunere zahari-/zaharo-) si n zalhana, zegras.
c. Se pronun z, dar se scrie s n termenul tehnic siemens,
pronunat zimns, provenit dintr-un nume propriu.
2. Cele mai multe dificulti snt legate de poziia intervocalic.
a. Se pronun si se scrie s n cuvintele asista, chermes,
conclusiv, decisiv, desinen, disertaie, disident, episod,
esofag, exclusiv, finisa, fisiona si fisiune, francmason, froasa,
gresie, idiosincrasie, incisiv, inclusiv, oclusiv, premis, resemna,
resignaie, resorbi, sesiune, vernisa, n elementele de compunere
cvasi- (cvasitotalitate, cvasiunanim etc.), droso- (drosofil,
drosometru etc.), fusi- (fusiform), gnoseo- (gnoseologie), noso-
(nosofobie, nosomanie, anosognozie etc.), pisi- si piso- (pisiform,
pisolit), poso- (posologie), plesio- (plesiomorf, plesiozaur etc.),
talaso- (talasofobie, talasoterapie etc.), vasi- si vaso- (vasiform,
vasodilatator etc.) si n formaiile cu prefixul cis- (cisalfa,
cisalpin).
b. Se pronun si se scrie z n cuvintele abuza, acuza,
afazie, aluzie, aplatiza, ateriza, azil, baz, bazilic, bazin,
bizon, cauz, cezar si cezarian , cezur, confuzie, criz,
curtoazie, doz, entuziasm, ezoteric, fantezie, faz, fizic,
fraz, ftizie, furniza si furnizor, fuziona si fuziune, iluzie,
miozotis, muz, muzeu, muzic, ocluziune, parantez, parazit,
pauz si repauza , poezie, proz, prozelit, prozodie, regiza
si regizor, repartiza, rezecie, rezilia, rezista, rezolva,
simpozion, sintez, speze, tez, tizan, transvaza, vezic,
vitez, n elementele de compunere bazi- si bazo- (bazifit,
bazofil, bazofobie etc.), -cazie si -caziu (pleiocaziu, policaziu
etc.), estezio- (esteziologie, esteziometru etc.), fazi- si fazo-
(fazitron, fazotron), fzio- (fiziologie, fizionomie etc.), fizo-
(fizostigmin etc.), ftizio- (ftiziolog, ftizioterapie etc.), -gnoz
(diagnoz, prognoz etc.), lizi- (lizigen, lizimetru etc.), lizo-
(lizogenie, lizozim etc.), piezo- (piezoelectric, piezometru
etc.), schizo- (schizofrenie, schizopode etc.), scizi- (scizipar),
-zaur (dinozaur, ihtiozaur etc.), -zom (cromozom, microzom
etc.), n sufixele de substantive abstracte -az (litiaz, zimaz
etc.), -ez (diurez, genez), -ezie (analgezie, pleurezie etc.), -iz
(expertiz, vocaliz), -oz (avitaminoz, furunculoz, glucoz
etc.), ca si n -ez/-euz pentru nume de agent sau/si de instrument
140 Mioara Avram
(brodez, machiez, tricotez; dizeuz) si -ez pentru nume de
locuitori (< -ez: burghez, francez), n sufixul verbal -iza < fr.
-iser si n formaiile cu prefixele dez- (dezarma, dezinforma,
dezordine etc.), mez- (mezalian, mezaventur).
Prezena lui z n loc de s este controversat la cuvintele al cror etimon
are ss (bazin, vitez, sciziune), inclusiv la verbele (aplatiza, ateriza,
furniza,
regiza) n care -isa < fr. -iss- s-a confundat cu paronimul -iza < fr. -iser
(din
concretiza, realiza, sonoriza etc.), si n elementele de compunere din
terminologia internaional, scrise n diverse limbi cu -ss- (scizi-) sau -s-
(toate celelalte).
Verbul sesiza se pronun si se scrie cu -s- n rdcin si cu
-z- n sufix.
c. Pentru unele elemente de compunere nu exist reguli
unitare: ele se pronun si se scriu n unele formaii cu -s-, iar n
altele cu -z-. n aceast situaie snt elementele de compunere
iso-/izo-, meso-/mezo-, miso-/miz-.
Se scrie si se pronun izo- n toate formaiile analizabile
(izoanaliz, izobar, izocrom, izoglos etc.), dar iso- n cuvntul
neanalizabil isoscel.
Se scrie si se pronun mezo- n majoritatea formaiilor
(mezocarp, mezolitic, mezotermal, mezotorace, mezozon etc.),
dar meso- n mesohippus si mesopotamian.
Se scrie si se pronun miso- (misogamie, misogin, misologie
etc.), dar miz- n mizantrop si derivatele acestuia, deci -s- n
interiorul elementului de compunere (naintea vocalei tematice
o), dar -z- la ntlnirea cu o iniial vocalic.
Se scrie si se pronun -zof si -zofie n cuvintele filozof, filozofie (si
familia
acestora: filozoaf, filozofa, filozofal, filozofard, filozofic,
filozoficeste), teozof,
teozofie, dar -sofie n gimnosofie (cf. si gimnosofist).
Scrierea cu -s- n filosof, filosofie etc. este dintre cele mai
controversate, din raiuni pur etimologice; chiar cei care o susin
pronun ns cu -z- (cum se pronun si n francez, german, englez)
cuvintele n cauz, spre deosebire de compusele cu gimno-, cu caracter
mai tehnic.
La ntlnirea cu iniiala vocalic a termenului urmtor se
comport n mod diferit formanii omonimi dis-/diz- prefix negativ
si dis-/diz- element de compunere: elementul de compunere se
scrie si se pronun de obicei dis- (disartrie, disestezie, disovulaie,
disurie), n mod excepional diz- (dizenterie); prefixul omonim
n varianta de baz devine diz- naintea unei vocale (dizarmonie
si derivatele: dizarmonic, dizarmonios).
Sufixul -esim/-ezim apare cu s n milesim, dar cu z n centezim
si centezimal, infinitezimal.
d. Se pronun z, dar se scrie s n neologisme neadaptate:
diesel, pronunat drzel, kieselgur kizelgr, kieserit kizerrt,
minnesang minezang.
3. naintea unei consoane, regulile snt unice si mcar relativ
ferme naintea consoanelor care intr n corelaie de sonoritate
(lipsite de excepie naintea consoanelor surde; cu puine excepii
naintea consoanelor sonore) si neunitare naintea majoritii
consoanelor sonante.
a. nainte de consoane surde, scrise c (si ce, ci, che, chi), f, h,
k, p, s, s, t, , se pronun si se scrie totdeauna s (nu z). Prefixele
des-/dez-, dis-/diz-, iz-/is-, rz-/rs-, s-/z-, trans-/tranz- au numai
varianta cu -s n derivatele de la cuvinte cu asemenea iniiale:
descrca, descentraliza, descheia, desface, deshma, despri,
deselina etc.; discontinuu, displcea, distona etc.; iscusit, ishod, ispiti
etc.; rscoace, rsciti, rsfira, rsplat, rsturna etc.; scufunda, sfsia,
142 Mioara Avram
spulbera, strni etc.; transcarpatic, transcendent, transfocator,
transhidrogenaze, transplanta, transsiberian, transtermie etc.
De la aceast regul nu se ntlnesc abateri sub aspect ortografic. Sub
aspectul ei ortoepic regula nu este respectat totdeauna, existnd variante
cu s n loc de s (vezi XVIII 4).
b. nainte de consoanele sonore, scrise b, d, g (si ge, gi, ghe,
ghi), j si v, se pronun si se scrie z n toate cuvintele din fondul
tradiional (azvrli, brazd, buzdugan, gazd, guzgan, mzg,
nzbtie, puzderie, zbor, zdup, zgria, zvon, zgur etc.; excepie:
dis-de-diminea) si n diverse neologisme (azbest, brizbiz,
mazdeism, prezbit etc.).
Prefixele des-/dez-, dis-/diz-, iz-/is-, rz-/rs- si s-/z- au varianta
cu -z n derivatele de la cuvinte care ncep cu asemenea consoane:
dezbate, dezdoi, dezghea, dezgoli, dezvinovi etc.; dizgraia;
izbucni, izdat, izgoni, izvodi; rzbate, rzda, rzgndi, rzjudeca,
rzvrti etc.; zbate, zgoni, zvnta etc.; consoana z este singura
sonor naintea creia prefixele des-/dez- si rz-/rs- apar n varianta
cu -s: deszpezi, deszvor, rszice.
Se scrie s n unele neologisme, ntre care puine greu de clasat
(de exemplu: cicisbeu, sgraffito, svastic, sveter) si mai ales:
derivate cu prefixul trans-: transborda, transdanubian,
transgresa, transvaza etc.;
compuse cu elementul dis-: disbazie, disdipsie, disgenic,
disgravidie, disjuncie etc.;
alte compuse, analizabile si neanalizabile: aisberg, glasbeton,
glasvand, jurisdicie.
Spre deosebire de regula de sub a, referitoare la consoanele surde,
regulile referitoare la scrierea cu s sau z naintea consoanelor sonore nu
snt respectate fr abateri, ceea ce se explic prin faptul c aceste reguli
snt relativ mai noi n ortografia noastr (regulile academice din 1932
recomandau nc, inconsecvent, scrierea cu s la nceputul cuvintelor:
sbiera, sdrobi, sgomot, svpaiat si cu z numai n interiorul lor: nzbtie,
brazd, guzgan), au cunoscut oscilaii si au chiar azi excepii, care le slbesc
eficiena.
Pronunarea este de obicei cu z, chiar atunci cnd se scrie incorect s n
cuvinte ca sbura sau rsboi. naintea consoanei g, scris gh + e, i, prefixul
dez- are varianta neliterar fonetic si grafic dej-: dejghea, dejghioca
n loc de dezghea, dezghioca.
Pentru zdrean si derivatele sale (zdrenros, zdrenui) exist variante
fonetice, neliterare, cu s-, dar n acestea consoana urmtoare este
corespondenta surda a lui d: strean, strenros, strenui.
c. naintea consoanelor sonante r, l, m, n alegerea ntre s si
z nu are reguli generale de pronunare si de scriere.
nainte de r prefixul des-/dez- este corect numai cu -z:
dezrdcina, dezrsuci, dezrobi.
nainte de l, m, n se pronun si se scrie s n cuvintele breasl,
cisl, islam, mslin, odrasl, slab, slav, slnin, slei, slobod,
slut, tesl, tuslama; asmui, basma, bismut, cosmetic, osmoz,
smal si smlui , smarald, smead, smeri, sminti, smirn,
smntn, smrc, smoal, smoc, smochin, smog, smuci, lesne,
snoav, snob, snop, trsni si ntreaga familie: trsnaie,
trsnet, trsnitor, trsnitur , trosni si n elementele de
compunere cosmo- (cosmodrom, cosmografie etc.), desmo-
(desmodrom, desmologie etc.), dar z n zltar, zloat, zlot;
bezmetic, cazma, cizm si cizmar, cizmrie , izm, pizm,
rozmarin, zmeu, zmeur si derivatele ; bezn, buzna, cazn
si czni , glezn, hazna, ndrzni, niznai, pozn, razna.
Prefixul des-/dez- se pronun si se scrie cu -z n toate formaiile
144 Mioara Avram
analizabile (dezlnui, dezlega, dezlipi, dezlna; dezmembra,
dezmini, dezmnia, dezmosteni; dezndjdui, deznoda etc.) si
n unele neanalizabile (dezmetic, dezmierda), dar cu -s n deslusi.
Prefixul s-/z- apare nainte de m n unele formaii n varianta s-
(smomi, smotoci, smulge), iar n altele n varianta z- (zmcina,
zmngli).
Pentru cteva afixe se pot da reguli particulare lipsite de excepii:
prefixele iz-/is- si rs-/rz- au totdeauna variantele cu -z (izlaz,
iznoav; rzle, rzmeri, rznepot);
prefixul trans- are totdeauna varianta cu -s (translitera,
transmutaie etc.);
neologismele pot avea numai finalele -sm (inclusiv sufixul
productiv -ism) si -sm: chiasm, comunism, idealism, pleonasm,
sarcasm, spasm; chiasm, clism, fantasm si fantasmagoric ,
miasm, plasm, prism si prismatic ;
Cuvintele din fondul tradiional pot avea att finala -sm (agheasm,
catapeteasm, mireasm, schism), ct si -zm (cizm, iazm, izm, pizm).
derivatele cu sufixul -nic menin ca atare consoana final a
rdcinii: se pronun si se scrie casnic (< cas), dosnic (< dos),
josnic (< jos), dar colhoznic (< colhoz), groaznic (< groaz),
obraznic (< obraz), paznic (< paz). n cuvinte neanalizabile cu
-nic se pronun si se scrie att s (becisnic, crsnic), ct si z
(npraznic, praznic).
Lipsa unei reguli unitare si oscilaiile n timp ale unor reguli individuale
explic
existena a numeroase variante, n special cu s n loc de z (de exemplu, cism;
glesn, islaz, smeur), dar si cu z n loc de s (de exemplu, agheazm, idealizm,
trznet, zmntn). n unele situaii variantele grafice cu s n loc de z
reprezint
vechi deprinderi ortografice susinute de regulile academice din 1932.
4. Influena consoanelor precedente este mai puin puternic dect
cea a consoanelor urmtoare, totusi exist situaii n care se pune
problema alegerii ntre s si z.
a. Cele mai multe probleme apar dup consoanele sonante.
Dup n, se pronun si se scrie s n cuvintele ns, cens,
consista, consul, consult, hortensie, pensie, recensmnt, sens
si unele derivate ale sale: sensibil, sensibilitate, sensibiliza
, precum si n elementele de compunere anseri- (anseriforme),
ansi- (ansiform) si anso- (ansotomie), dar z n cenzitar, cenzur,
recenza si recenzent, recenzie, recenzor , senzaie, senzitiv,
senzor, senzorial, senzual. Prefixul trans- /tranz- are s n
formaiile analizabile (transaminare, transatlantic,
transelectronaze, transiluminare, transoceanic, transuranic), dar
z n cuvintele neanalizabile (tranzient, tranzit, tranzita, tranzitiv,
tranzitoriu, tranziie) sau greu analizabile (tranzacie,
tranzistor).
Dup l, se pronun si se scrie s n alsacian, convulsie si
convulsiv, expulsie, impulsiv, repulsie, revulsie si revulsiv, dar z
n expulza.
Dup r, se pronun si se scrie corect s n persecuta, persista si
persistent, universal si universitate, dar z n erza, verzal.
b. Dup alte consoane cuvintele care pun probleme snt
izolate.
Se pronun si se scrie s n rucsac < germ. Rucksack, datorit
analizei prin sac.
Se pronun si se scrie z n subzista si derivatele sale.
5. La sfrsit de cuvnt, dup vocal nu exist, de asemenea, o
regul general. Se pronun si se scrie s n cuvintele caraghios,
concis, curios, precis, dar z n abuz, aviz, caz, confuz, marchiz,
146 Mioara Avram
uz, precum si n formaiile cu elementul de compunere -buz
(autobuz, hidrobuz, microbuz, omnibuz, troleibuz etc.) si cu
sufixul -ez (burghez, francez etc.). Se face deosebire ntre virtuos
adj. cu (multe) virtui; moral si virtuoz s. artist care exceleaz
n tehnica specialitii sale.
Prezena lui z n loc de s este controversat la elementul de compunere
-buz, extras din omnibuz < omnibus (la origine cuvnt latinesc n forma de
dativ-ablativ plural); variantele cu s la formaiile cu acest element snt deci
etimologice.
6. Alegerea ntre s si z este complicat de mprejurarea c normele
au adesea recomandri diferite la cuvinte nrudite.
Iniiala unor rdcini se modific n unele formaii prefixale:
se pronun si se scrie sista si asista, consista, persista, dar rezista
si subzista; soluie si solvabil, solvent, dar dizolva si rezolva,
rezoluie.
Mai frecvent apar diferene ntre consoana final a cuvntului de
baz si derivatele sufixale n care consoana respectiv devine
intervocalic. Adjectivelor n -is le corespund substantive abstracte
n -izie, uneori si verbe n -iza: concis, dar concizie; decis, dar decizie;
precis, dar precizie si preciza. Adjectivelor n -os, de asemenea, le
corespund substantive abstracte n -ozitate: curios, dar curiozitate;
generos, dar generozitate. De la Paris exist derivate cu z: parizer si
parizian.
Uneori exist diferene n aceeasi poziie intervocalic.
Adjectivelor (uneori substantivizate) n -siv le corespund substantive
abstracte n -zie sau -ziune: conclusiv, dar concluzie; corosiv, dar
coroziune; incisiv, dar incizie; inclusiv, dar incluziune etc. Verbului
glasa i corespunde substantivul glazur.
Unele elemente de compunere care au rdcini comune cu unele
cuvinte de sine stttoare si care pot sta n compuse att pe primul
loc, ct si pe al doilea se pronun si se scriu cu s la nceput de cuvnt,
dar cu z n poziie intervocalic: se pronun si se scrie saurieni si
sauro- (saurografie, sauropode), dar -zaur (dinozaur, ihtiozaur etc.);
somatic si somato- (somatologie, somatometrie, somatotrop etc.), dar
-zom (cromozom, microzom etc.) si -zomie (heterozomie etc.).
ntr-o situaie asemntoare se gsesc cuvintele sofism, sofist si
derivatele acestuia fa de elementele de compunere -zof si -zofie din
filozof, filozofie, teozof, teozofie; distana semantic face ca aici s nu se
simt identitatea rdcinii. Acolo unde legtura e ceva mai clar s se menine
n poziie intervocalic: gimnosofie, gimnosofist. Argumentul principal al
scrierii cu -z- n filozofie si cu -s- n gimnosofie este concordana cu
pronunarea (vezi 2 c ).
7. n numele proprii romnesti se aplic, n general, regulile
valabile pentru cuvintele comune (descrise sub 15).
a. n antroponime, la nceput de cuvnt, nainte de vocal se
pronun si se scrie s n prenumele Sabina, Sofia, dar z n prenumele
Zamfir, Zamfira si numele de familie derivate: Zamfireanu,
Zamfirescu, Zamfiroiu.
n poziie intervocalic se pronun si se scrie s n prenumele
Aspasia, Elisabeta, Iosif si Iosefina, dar z n Ambrozie, Artemiza,
Baltazar, Cezar si Cezarina, Dezideriu, Eliza, Rozalia, Sarmiza,
Suzana.
Numele personalitii antice Cezar poate fi scris si n forma sa originar,
neadaptat: (Caius Iulius) Caesar, nu ns si Cesar.
nainte de o consoan sonor se pronun si se scrie z n
148 Mioara Avram
prenumele Rzvan. Regula are aici excepii, ca Desdemona si
Svetlana, scrise cu s.
nainte de o consoan sonant se pronun si se scrie s n
prenumele Smaranda, dar z n Cozma si Cozmin.
Prenumele si, mai ales, numele de familie au numeroase
variante cu s n loc de z si, mai rar, invers, respectate conform
dorinei purttorilor sau/si tradiiei. Unele dintre cele cu s pentru
z snt exclusiv grafice: de exemplu, Elisa, Musicescu, Rsvan, Sbierea,
Sdrobici, Sgrcea. Altele, de ambele tipuri, pot fi si variante fonetice:
Aspazia, Zmaranda, chiar Cosma si Smeu.
b. Scrierea celor mai multe nume de localiti se conformeaz
regulilor ortografice existente. Se scrie corect z nainte de
consoane sonore (Bazga, Izbsesti, Izbiceni, Izgar, Izvin, Zbegu,
Zvoristea etc.); n mod excepional pentru unele denumiri
administraia a meninut ns grafii nvechite, cu s (de exemplu,
Isvarna, Isverna, Sboghiesti, Sborul, Svinia). nainte de
consoane sonante se scrie att z (Bazna, Roznov, Tazlu, Tuzla),
ct si s (de exemplu, Snamna); aceeasi denumire poate aprea
astfel n variante grafice diferite cnd este purtat de dou sau
mai multe localiti (Cosmesti si Cozmesti), uneori crendu-se
si deosebiri artificiale fa de apelativele corespunztoare (de
exemplu: Smei si Smeeni, Smeesti (sic!) , dar si Zmeu <
zmeu; Smeura, dar Zmeurtu, Zmeuret < zmeur, respectiv
zmeuret).
XX. w sau v, u?
Recent admis n alfabetul limbii romne, litera w era folosit si
nainte de 1982 n scrierea romneasc, dar avea statutul unei litere
CUPRINS
strine (ca a, c etc.).
Din denumirea pe care o are aceast liter, dublu v, rezult c
este un fel de v. ntr-adevr, notarea consoanei v este principala
valoare a literei w, dar nu unica, ntruct spre deosebire de litera v
ea mai poate nota si semiconsoana u.
ntrebuinarea literei w este limitat la neologisme neadaptate,
de obicei cu caracter internaional, la nume proprii strine sau cu
rezonan strin si la derivate ale acestora. Prezena literei w
este un semnal diagnostic pentru statutul de neologism sau de
nume strin al unui cuvnt/nume propriu si previne pe cititori
asupra posibilitii de lectur a cuvntului respectiv nu numai
n privina acestei litere dup reguli ale altor limbi; de altfel,
apariia lui w este nsoit adesea de alte grafii specifice acelorasi
categorii de cuvinte: literele k, x, y (de exemplu, whisky) si chiar
litere strine ca u (wurmian), litere duble (maxwell, watt, week-end,
woofer, willemit), combinaii de litere de tipul ch s c
(chewing-gum, chow-chow), sh si sch s s (show, Schwyz) sau tz
s (wurtzit).
1. Categoriile de cuvinte n care se poate folosi litera w snt
urmtoarele:
a. Neologisme neadaptate, preponderent de origine englez si
german, dar, de obicei, cu circulaie internaional: wagon-lit,
walkie-talkie, walkirie, warant, warcops, water-balast, waterpolo,
week-end, western, whig, whisky, white-spirit, widia, wigwam, won,
woofer, wulfenit; boogie-woogie, bowling, chewing-gum,
chow-chow, deadweight, hardware, kiwi, know-how, ludlow,
rapakiwi, show, software, stewardes, swahili, swazi, swing, tweed,
twist.
150 Mioara Avram
b. Derivate (prin afixare sau prin conversiune) de la nume proprii:
wagnerian, walon, watt si wattmetru, wattor, wattormetru,
wattsecund, hectowatt, kilowatt, kilowatt-or, megawatt , weber
si webermetru , werfenian, westfalian, willemit, willy-willy, witherit,
wolfram si wolframat, wolframic, wolframit , wronskian, wurm
si wurmian , wurtzit; brownian, browning, lawreniu, ludwigit,
maxwell, newton, newyorkez.
c. Abrevieri si simboluri: W (watt si wolfram), Wb (weber), Wh
(wattor), WC (closet), hW (hectowatt), kW (kilowatt), kWh
(kilowatt-or), Lw (lawreniu), MW (megawatt), tdw (ton
deadweight).
d. Nume proprii strine:
toponime: Wales, Wall Street, Waterloo, Weimar,
Westminster, Winnipeg, Wroclaw, Georgetown, Malawi, New York,
Ottawa, Zimbabwe etc.;
antroponime: Wagner, Wassermann, Watt, Watteau, Weber,
Wordsworth, Wundt, Wurtz, Brown, Browning, Lawrence, Ludwig,
Maxwell, Mickiewicz, Newton, Zweig etc.
e. Nume proprii de familie romnesti, de origine strin, scrise
astfel dup dorina purttorului: Warodin, Wizanti, Stoilow.
Uneori acelasi nume este scris att cu v, ct si cu w, cu referire la persoane
diferite: Vizanti si Wizanti, Stoilov si Stoilow.
2. Valorile fonetice ale literei w difer n primul rnd dup originea
cuvntului n care se gseste; rareori exist si contexte fonetice
specializate.
a. Se scrie w si se pronun consoana v n cuvinte de origine
german, francez, polonez (n linii mari, de alt origine dect
engleza, dar si n cuvinte de aceast origine ptrunse prin alte limbi).
Cu aceast valoare w poate aprea:
la nceput de cuvnt + vocal: Wagner si wagnerian, walkirie,
warant, Weber si weber, widia, Wolfram si wolfram, Wurtz si
wurtzit;
la nceput de cuvnt + r: wronskian, Wroclaw;
la nceput de silab, ntre vocale: kilowatt, kiwi, Mickiewicz;
ntre o consoan si o vocal: Ludwig si ludwigit, Schwyz;
la sfrsit de cuvnt dup vocal: ludlow; Stoilow.
b. Se scrie w si se pronun semiconsoana u n cuvinte de
origine englez sau transmise prin englez. Cu aceast valoare w
poate aprea:
la nceput de cuvnt + vocal: walkie-talkie, walkman, warcops,
week-end, western, willy-willy, woofer;
la nceput de cuvnt + h (cu sau fr valoare fonetic) + vocal:
whig, whisky, white-spirit;
ntre o consoan si o vocal: hardware, maxwell, software,
swing, twist, wigwam;
la sfrsit de silab dup vocal si + consoan: bowling,
brownian, browning;
la sfrsit de cuvnt dup vocal: chow-chow, know-how.
c. Se scrie ew si se pronun diftongul u n cuvinte de origine
englez. Secvena ew cu aceast valoare se ntlneste dup
consoan: chewing-gum, newton, New York si newyorkez,
stewardes.
d. Se scrie aw si se pronun vocala o n cuvinte de origine
englez. Secvena aw cu aceast valoare se ntlneste dup consoan:
Lawrence si lawreniu.
e. n numele proprii strine w poate avea si alte valori, de exemplu
152 Mioara Avram
f n nume poloneze: n secvena -wski (Paderewski) sau final
(Wroclaw).
Dat fiind c cele mai multe contexte snt comune cel puin
principalelor dou valori ale literei w si c ea apare de obicei n
cuvinte care pun si alte probleme ale raportului dintre scriere si
pronunare, pentru pronunarea corect a cuvintelor scrise cu w
trebuie s se cunoasc etimologia lor sau s se consulte lucrri
normative cu indicaii de pronunare.
Cine stie c (Antoine) Watteau a fost un pictor francez pronun
acest nume, corect, cu v (nu cu u, cum pronun unii din
hipercorectitudine!). Situaiile snt complicate uneori: warant si are
originea n limba englez, unde se pronun cu u, dar n romn a intrat
din francez, cu pronunarea v; (James) Watt a fost un inventator englez,
al crui nume se pronun uot, dar substantivul comun watt provenit
din numele su a fost mprumutat n limba noastr din francez sau/si
din german, cu pronunarea v. Probleme speciale pune toponimul
Waterloo, localitate istoric din partea de limb flamand a Belgiei, care
n limba de origine se pronun cu u: utrlo. Exist si situaii n
care, pentru toponime strine si derivatele lor, se admit variante de
pronunare a literei w: Kuwait/Kuweit kuuet / kuvet si kuwaitian/
kuweitian (tot cu u si v).
3. Uneori litera w este folosit n cuvinte pentru care normele
actuale recomand altfel de scriere.
a. Cel mai adesea adaptarea neologismelor cu w a dus la
nlocuirea lui w cu v. Se scriu, astfel, cu v, nu cu w, cuvintele vaf,
vagon, val, vatir, vatman, vecsel, vermut, viking, vindiac, vipl,
vist, clovn, svastic, sveter, svab, svar, svaier. Toponimul austriac
Wien are forma adaptat Viena (cu derivatul vienez), iar polonezul
Wista forma Vistula.
Exist dublete pariale care se deosebesc (si) prin scrierea cu v sau w:
vagon, dar wagon-lit; cf. si svaier fa de Schwyz.
Prin hipercorectitudine se scrie uneori gresit w n loc de v n
cuvinte ca volei sau volt, care nu au w nici n limbile de origine.
Nu se recomand scrierea cu w n prenumele romnesti. Se scrie
deci Vali, Valter, Vanda etc.
Variantele grafice cu w ale unor asemenea prenume ca, de altfel, si
ale numelor de familie romnesti snt o dovad de snobism.
Nu este corect folosirea literei w n scrierea cu litere latine a
numelor proprii bulgresti sau rusesti. Se scrie deci Dimitrov,
Dunaevski, Ostrovski, Suvorov, Volga.
b. Nu se scrie w, ci u la sfrsitul cuvintelor bovindou, interviu.
Primul cuvnt ilustreaz ambele moduri de nlocuire a lui w n
neologismele adaptate: engl. bow-window > bovindou; la al doilea cele dou
soluii rezult din compararea substantivului cu verbul din aceeasi familie:
interviu, dar intervieva.
Numele statului african Rwanda are o variant cu u n loc de w:
Ruanda, admis si la derivatul rwandez/ruandez.
XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
Scrierea grupurilor de consoane ks, gz si pronunarea
cuvintelor scrise cu litera x ridic numeroase probleme de
corectitudine, datorate n primul rnd faptului c aici se
ntlnesc ambele tipuri de excepii de la regula general
conform creia ortografia limbii romne noteaz fiecare sunet
printr-o liter:
CUPRINS
154 Mioara Avram
litera x nu noteaz un sunet, ci un grup de dou sunete
consonantice si nu totdeauna acelasi grup: de obicei prin x se
noteaz consoanele ks, dar uneori aceeasi liter noteaz
consoanele gz;
notaia prin x nu este unic pentru grupurile consonantice
n discuie, care snt scrise n unele cuvinte mai puine cu
cte dou litere, corespunztoare consoanelor din alctuirea
grupului: cs sau ks, respectiv gz sau cz, si chiar cu cte trei
litere: cks.
Scrierea cu x sau cu cs, (c)ks, respectiv gz, cz, se orienteaz,
n general, dup criterii etimologice, la care se adaug unele
contexte fonetice distinctive sau formani cu grafie specific, iar
la numele proprii de persoane si preferina purttorului. ntruct
cuvintele n care nu se scrie x, ci se folosesc cte dou sau trei
litere snt foarte puine, cheia cea mai sigur si cea mai
accesibil pentru scrierea corect este enumerarea acestor
cuvinte si memorarea listelor.
1. Situaii n care grupul de consoane ks se scrie altfel dect x:
a. Se scrie cs n verbele catadicsi, mbcsi si ticsi si n
substantivele comune cocs (si familia lui: cocserie, cocsifica,
cocsificabil, cocsochimie), cocsagz (plant industrial), comics
(band desenat), facsimil, fucsie (floare), fucsin (materie
colorant), hicsosi (populaie antic), lacs (peste), micsandr
(floare), rucsac, sconcs (animal), tocsin (clopot de alarm), vacs
(si familia lui: vcsui, vcsuitor).
Din punct de vedere etimologic lista este eterogen, cuprinznd att
cuvinte din fondul tradiional (catadicsi < ngr.; mbcsi, micsandr, ticsi cu
etimologia necunoscut), ct si neologisme, de diverse origini, care au n
comun faptul c provin din cuvinte scrise, n limbile surs, nu cu x, ci cu cs,
chs, cks sau ks: cocs < germ. Koks; cocsagz < rus. kok-sagz; comics < engl.
comics; facsimil < lat. fac simile; fucsie < fr. fuchsia; fucsin < fr.
fuchsine;
hicsosi < fr. hyksos; lacs < germ. Lachs; rucsac < germ. Rucksack; sconcs < fr.
sconse/skunks; tocsin < fr. tocsin; vacs < germ. Wachs. n aceast categorie
ar trebui s intre si chix < germ. Kicks, precum si fux aducere pe linia de
plutire a bustenilor nepenii < germ. Fuchs.
Cu cs ar trebui scris, conform etimologiei, si toponimul Bicsad,
indiferent de localizare.
Pentru acesta actualmente exist dou grafii: Bicsadu-Oltului Gar (n
judeul Covasna), dar Bixad (n Covasna si Satu-Mare).
Se pot scrie de asemenea cu cs conform dorinei purttorilor
sau/si tradiiei de familie unele nume proprii de persoane
(prenume si mai ales nume de familie) reprezentnd variante ale
unor nume a cror scriere recomandabil este cu x (vezi 3 a):
Acsente, Acsinte, Acsinteanu, Acsintescu, Alecsa, Alecsandrescu,
Alecsandri, Alecsandru, Alecse, Alecsescu, Alecsiu, Licsandru.
Dintre toate acestea scrierea cu cs s-a impus la numele de familie
Alecsandri (pentru familia poetului Vasile Alecsandri, cci
altminteri exist si purttori ai aceluiasi nume scris cu x).
Singurele poziii n cuvnt n care poate aprea scrierea cu cs
snt: ntre vocale, ntre consoana n si vocala u (n forma articulat
sconcsul) si la sfrsit de cuvnt (dup o vocal sau dup consoana
n). Nu se scrie deci niciodat cs la nceput de cuvnt, nici nainte
de o consoan.
b. Se scrie cks n substantivul sticksuri pl. (< engl. sticks).
c. Se scrie kes n termenul internaional de fizic stokes
(< numele savantului englez Stokes), pronunat stoks, cu pluralul
stoksi.
d. Se scrie ks n transliterarea alfabetului chirilic: Aleksandr,
Aleksandrov.
2. Situaii n care grupul de consoane gz se scrie altfel dect x:
156 Mioara Avram
a. Se scrie gz n substantivele comune regionale bogz bufni,
bogzar specie de peste numit si viz, cu etimologie necunoscut,
si n neologicul zigzag < fr. zigzag, precum si n numele proprii Bogza
(antroponim nume de familie si toponim), Bogzeanu, Bogzoiu,
Bogzusor (nume de familie), Bogzesti (toponim).
b. Se scrie cz numai n substantivul eczem < fr. eczma (si n
adjectivul eczematos).
3. n toate celelalte cuvinte comune si n cele mai multe
substantive proprii care n pronunare au grupurile consonantice
ks, gz se scrie litera x.
a. n majoritatea situaiilor x noteaz grupul de consoane surde
ks. Cu aceast valoare litera x se foloseste n contexte fonetice
variate:
la nceput de cuvnt + vocal: xantin, xenon, xilofon;
la sfrsit de cuvnt, dup o vocal: ax, complex, fix, box,
lux sau dup consoana n: linx, sfinx;
n interiorul cuvntului, naintea unei consoane: excava,
mixt, textil (si a unui grup de consoane: exclama, exprima, extrage);
n interiorul cuvntului, dup consoanele n si r: anxios,
marxist;
de cele mai multe ori si ntre vocale: ax, sexe, maxim.
Dintre diversele poziii n cuvnt dou snt specifice pentru
scrierea cu x: la nceput de cuvnt si naintea unei consoane.
Din punct de vedere etimologic cuvintele comune scrise cu x snt n
marea lor majoritate neologisme (preluate direct din diverse limbi, dar cu
origine ndeprtat latin si greceasc; derivate de la nume proprii cu x n
rdcin), scrise cu x si n limbile surs. Se scriu cu x si cteva cuvinte ceva
mai vechi de origine neogreac (de exemplu, dox, exarh, exoflisi, taxid) si
turc (taxidar, taxim).
Un indiciu ajuttor l poate constitui faptul c se scrie numai x n
prefixele (neologice) ex-, exo-, extra- si n sufixul (regional/argotic)
-xina (din cexina, mxina).
Scrierea cu x constituie regula general pentru numele
proprii de persoane: prenumele Alexandru, Axente, Axinia,
Felix, Luxia, Maxim(ilian), Moxa(lie), Oxana, Polixenia,
Roxana, Ruxandra, Sextil, Xenia si numele de familie derivate
de la ele: Alexandrescu, Alexiu, Axinteanu etc. (pentru
Alecsandri vezi 1 a), de asemenea pentru toponimele provenite
din antroponime: Alexandria, Alexeni, Axintele, Mxineni. Tot
cu x se scriu zoonimele care reprezint cuvinte strine, ca Rex
(nume de cine).
Greseli de scriere se produc fie, mai des, n sensul c se
foloseste litera x acolo unde normele au consacrat scrierea cu cs
(de exemplu: mixandr, tixi), cks (stixuri) sau kes (stox), fie, mai
rar, invers, n sensul c se scrie cs n locul literei x (de exemplu:
fics, tacs).
Ezitrile existente n aceast privin au mai multe cauze. Una dintre
ele este identitatea unor contexte fonetice cu scriere difereniat dup
criterii
etimologice care nu snt la ndemna nespecialistilor (de exemplu: cocs si
box, vacs si ax; sconcs si linx; facsimil si maxim, micsandr si mixa); de
reinut modul deosebit de scriere, conform normelor actuale, al omofonelor
cocs s.n. si cox- (din coxalgie; cf. coxal, cox), lacs s. (peste) si lax adj.
(destins, nencordat), tocsine s. n. pl. < tocsin clopot de alarm si toxine
s. f. pl. < toxin substan otrvitoare; sticks(uri) (produs alimentar) si
Styx (fluviu din infern n mitologia greac). Alt cauz este oscilaia n timp
a normelor ortografice (de exemplu, cocs, fucsin si vacs se scriau cu x dup
regulile academice din 1932). Ideea fals c n neologisme s-ar scrie numai
x duce la grafii hipercorecte de tipul comixuri, cox, faximil, stixuri, stox,
vax; ea se reflect si n introducerea lui x n cuvinte strine, ca engl. cakes
158 Mioara Avram
prjituri scris chex. Pentru scrierea gresit cu cs n loc de x la sfrsitul
unor substantive si adjective masculine ca fenix, fox (cine), linx, lux
(unitate
de msur din fizic), sfinx, respectiv anex, complex, fix, lax, ortodox,
perplex,
prolix, o mprejurare care favorizeaz confuzia este faptul c pluralul lor
numai cel masculin la adjective se scrie corect cu litera c + s: ficsi (nu
fixi, nici fixsi), sfincsi etc. La numele proprii de persoane ezitrile se pot
datora si necunoasterii variantei preferate de purttorul numelui n cauz;
alturi de variante pur grafice cu cs n loc de x (pentru care vezi 1 a), exist
si variante grafice cu s, n prenume ca Lisandru, Rusanda, si cu ss, n nume
de familie ca Alessandrescu, Alesseanu si Alessianu, Alessiu, Massim, care
reflect si o variant de pronunare (cu s n ambele situaii).
Pentru alte greseli de scriere, legate de pronunare, vezi 4.
n mod excepional se ntlnesc grafii gresite cu x pentru
cuvinte n care se scrie corect gs: anxtrom, n loc de angstrom.
Drept curioziti pot fi menionate grafiile hemanex si hodox, din meniuri
de restaurante, care fac de nerecunoscut engl. ham and eggs si hot dogs.
b. n cteva cuvinte x noteaz grupul de consoane sonore gz,
aflat ntre vocale. Toate cuvintele n cauz snt neologisme
latino-romanice: auxiliar, exact, exalta, examen, exantematic,
exaspera, executa, exemplu, exercita, exil, exista, exotic, exulta.
Greselile de scriere snt de trei feluri: scrierea cu gz n loc de
x, conform cu pronunarea (n exemple ca egzecuta, egzist),
scrierea cu x n loc de cz, din necunoasterea regulii individuale
de sub 2 b (exem), si scrierea hibrid cu xgz n loc de x
(exgzecuta, exgzemplu).
4. Numeroase snt greselile care se produc la pronunarea
cuvintelor scrise cu litera x. Ele apar n situaiile n care x este fie
intervocalic, fie urmat de o consoan.
a. La lectura cuvintelor cu x intervocalic se fac dou feluri de
greseli.
Mai rspndite snt confuziile n ambele direcii ntre
cele dou valori ale literei x. De obicei se neglijeaz faptul c
litera x noteaz grupul de consoane sonore gz n cuvintele
auxiliar, exact, examen si celelalte enumerate la 3 b, care se
ntlnesc pronunate gresit cu ks: auksiliar, eksakt, eksamen,
eksemplu, eksil, eksista, eksotik, eksulta etc.; aceast
pronunare, influenat de scriere (mai precis de cunoasterea
incomplet a valorilor literei x, prin generalizarea valorii
principale), este pedant si artificial, semnalnd n acelasi timp
nsusirea recent, pe cale exclusiv scris, a cuvintelor n cauz.
Mai rar, se pronun gresit gz acolo unde norma are grupul de
consoane surde ks, de exemplu n exagera (pronunat egzaeera
n loc de eksaeera; aceast pronunare urmeaz o regul a limbii
franceze.
Pe lng explicaiile specifice fiecrui tip de greseli, ambele tipuri de
greseli de pronunare se datoresc faptului c cele dou grupuri consonantice
notate prin aceeasi liter apar n contexte fonetice foarte asemntoare (de
exemplu: exagera (ks) si exact gz; exegez ks si exemplu gz; oxid ks
si auxiliar gz; exod ks si exotic gz; exuberant ks si exulta gz.
Unii vorbitori reduc grupul de consoane gz la una singur,
si anume la ultima, rostind (si scriind) gresit ezact, ezamen,
ezecure, ezist, n loc de egzact, egzamen, egzecuie,
egzist; greseli de acest tip se ntlnesc la cei care au deprins
neologismele n cauz pe cale oral.
De la pronunarea ezaltat, n loc de egzaltat, a cuvntului scris exaltat
s-a putut ajunge la varianta popular zltat.
Scrierea cu s n loc de x intervocalic n esamen, esemplu,
esista poate reprezenta o simpl variant grafic pentru cea cu z,
dar nu e exclus s corespund si unei variante de pronunare
(vezi si numele proprii citate la 3 b). n orice caz, o variant
160 Mioara Avram
fonetic (si grafic) cu s pentru x s ks este nregistrat la cuvntul
filoxer > filoser; ea este tot o consecin a nsusirii cuvntului
pe cale exclusiv oral, dup o audiie aproximativ.
Variantele cu s n loc de x intervocalic trebuie evitate deoarece pot da
nastere la confuzii ntre cuvinte: pe lng exemple de perechi tasa taxa,
fis fix, mai greu confundabile, prin s fa de x se disting termenii
medicali antonimi esoforie exoforie, esotropie exotropie.
Variantele cu s (ss) n locul actualului x de la scriitori mai vechi au
explicaii etimologice n modelul italian. Existena unor variante fonetice
cu s pentru ks este probat si indirect, prin fenomenul opus: apariia unui
k superfluu naintea lui s intervocalic, deci formarea grupului ks n loc
de s, n variante inculte ca petroxin n loc de petrosin.
b. Cele mai multe greseli se fac la pronunarea grupului ks
(ndeosebi precedat de vocala e) cnd este urmat de o consoan.
nainte de o consoan si, mai ales, de un grup de consoane
exist tendina de reducere a lui ks la s, explicabil prin
dificultatea de pronunare a mai multor consoane succesive; astfel,
unii vorbitori pronun (si scriu) gresit escavator, escursie,
eshibiie, esperien, esport, espoziie, estern, inespugnabil,
justapunere, (i)mistiune (n loc de excavator, excursie, exhibiie,
experien, export, expoziie, extern, inexpugnabil, juxtapunere,
(i)mixtiune) si, mai des, esclamaie, escrescen, esplica,
esploatare, espres si espre , esprima, espropriere, estorca,
estracie, estrem (n loc de exclamaie, excrescen, explica,
exploatare, expres, exprima, expropriere, extorca, extracie,
extrem).
La scriitorii mai vechi unele variante cu s n loc de actualul x ks +
consoan se explic istoric prin ncercrile de adaptare a unor neologisme
cu etimologie multipl, n spe prin modelul italienesc al unor
mprumuturi (de exemplu, numeroasele forme cu esla Eminescu, dintre
care cea mai cunoscut este nesplicat s neexplicat din Epigonii). Exist
si n limba actual cuvinte nrudite cu rdcina pronunat si scris diferit
din cauza etimologiei directe diferite: expres < fr. express si expres, lat.
expressus, dar espresso aparat de preparare rapid a cafelei < it. espresso;
expresiv < fr. expressif, dar espressivo ca italienism n terminologia
muzical; cf. x n excita si derivatele sale sufixale, precum si derivatul
prefixal supraexcitaie , dar, fr justificare, s n surescita si derivatele
sale sufixale, inclusiv surescitaie. n unele cuvinte, nlocuirea lui x (s
ks) cu s se poate datora si apropierii fcute ntre un neologism si un
cuvnt vechi, mai cunoscut: de exemplu, la variantele, gresite, estinctor si
(in)estingibil n loc de extinctor si (in)extingibil se poate presupune
influena verbului a stinge (cf. si variante ca extingtor, estingtor pentru
substantivul extinctor), la estorca n loc de extorca influena lui a stoarce,
iar la inestricabil n loc de inextricabil influena lui a strica (manifestat
si asupra sensului acestui adjectiv; de reinut c sensul exact al lui
inextricabil este foarte complicat, din care nu te poi descurca, nu care
nu poate fi distrus sau stricat, cum cred unii). Tendina de reducere a
grupurilor de (multe) consoane explic si grafia bizar misgril, dintr-un
meniu de restaurant, pentru engl. mixed-grill.
Datorit existenei acestei greseli si din dorina de a o evita
deci prin ceea ce se numeste hipercorectitudine , s urmat de o
consoan este transformat uneori n grupul ks n cuvinte ca
distins, distrat, pronunate gresit dikstins, dikstrat (si scrise
dicstins, dixtrat). Fenomenul are, din pcate, o mare rspndire
la s precedat de e si urmat de consoan, poziie n care intervine
si analogia cu prefixul ex-, spunndu-se (si scriindu-se) gresit
excadr si excadril, excadron , excalada, excalator, excal,
excalop, excamota, excapad, excar, exchiva, excorta, excroc
si excrocherie , exhatologie, expadril, experanto, explanad, exter,
extompa, extrad, extropiat n locul formelor corecte cu s: escadr
si escadril, escadron , escalada, escalator, escal, escalop,
escamota, escapad, escar, eschiva, escorta, escroc si
162 Mioara Avram
escrocherie , eshatologie, espadril, esperanto, esplanad, ester,
estompa, estrad, estropiat.
Distincia ntre x (s ks) si s urmate de consoan trebuie respectat, ntre
altele, si pentru c ea serveste uneori la deosebirea unor cuvinte paronime, ca
substantivele text si test, substantivul context si verbul (ind. prez, 1 sg.)
contest,
dubletele etimologice expune si spune (cf. expus e spus).
O situaie special este cea n care prefixul ex- este atasat la
un cuvnt care ncepe cu s: cuvintele exsangvinotransfuzie,
exsicator (aparat de laborator), exsudat secreie si exsudaie
transpiraie trebuie scrise astfel, cu exs..., chiar dac n
pronunare nu se disting clar cei doi s (eks +s), deci nu
exangvinotransfuzie, exicator, exudat, exudaie. Greseala opus
se ntlneste uneori la cuvinte n care vorbitorilor li se pare c
trebuie s existe un s dup ex-: grafii ca exspira, exspune, exstirpa
sau exstorca n loc de expira, expune, extirpa, extorca.
Ea se explic att prin hipercorectitudine, ct si prin apropierea de verbe
nrudite cu s- (inspira si respira, spune, strpi, stoarce).
n cuvintele n care ex- este urmat de consoana c (din
secvenele scrise ce, ci): excedent, excela si excelent,
excelen , excentric, excepta si excepie, excepional ,
exces, excipient, excitat se produc diverse abateri de la
pronunarea literar cu secvena ksc. Pe de o parte, exist
variante cu ks n loc de ks, explicabile prin influena exercitat
de consoana urmtoare (fenomen asemntor cu cel care se
petrece n variantele scen, fascism pentru scen, fascism): din
aceast categorie fac parte pronunri de tipul ekscelent. Pe
de alt parte, se manifest si aici tendina de reducere a grupului
de trei consoane, care are mai multe rezultate: a) dispariia lui
k, cu sau fr modificarea lui s, deci pronunri de tipul escelent
sau escelent; b) dispariia lui s > s n pronunri de tipul
ekcelent; c) mai rar, dispariia att a lui k, ct si a lui s > s, n
pronunri de tipul ecelent explicabile prin faza precedent
(fenomen asemntor cu cel care apare n varianta acepta pentru
accepta).
n cteva cuvinte se produc confuzii ntre grupurile
consonantice ks (s x) si sk: substantivul asterisc (< fr.
astrisque) are varianta, gresit, asterix, iar escalop (< fr. escalope)
se ntlneste scris exalop (ntr-o variant hipercorect care
se poate explica ns si prin faza excalop, cu reducerea grupului
ksc > ks); n norm se admite variaia tamarisc/tamarix (< germ.
Tamariske, lat. tamarix).
5. Pronunarea literei x n cuvinte nu trebuie confundat cu
numele ei. Numele literei x este ics si ea se citeste astfel cnd
este izolat, cu valoare substantival: n enumerarea literelor din
alfabet, n propoziii referitoare la scriere (Lipseste un x, Scrie-l
mai clar pe x!, Litera x noteaz un grup de consoane), cnd
nseamn semn de forma literei x (pluralul x-uri se citeste icsuri)
sau cnd are valoare de simbol n diferite coduri. Pornind de la
notaia prin x a unei necunoscute dintr-o ecuaie algebric, litera
x este folosit ca substitut de cuvinte; de obicei majuscula X
substituie nume proprii: n orasul X, ceteanul X si de aici s-a
ajuns la formaia X-ulescu, pronunat (si scris si) Icsulescu.
De la numele literei x s-a format si un verb, nenregistrat n
dicionare, (a icsa a anula un text dactilografiat prin scrierea
suprapus a mai muli x.
6. Cele spuse pn acum cu privire la litera x si la pronunarea
ei snt valabile numai pentru ortografia si ortoepia limbii romne
(pentru cuvinte comune si pentru nume proprii de persoan ale
164 Mioara Avram
unor romni sau alte nume proprii adaptate). E bine de stiut c n
alfabetul latin folosit de alte limbi litera x are diferite valori si ca
atare n numele proprii neadaptate trebuie citit conform regulilor
din limba respectiv.
Ea se citeste h n spaniol: de exemplu, n numele localitii
Xeres (devenit si substantiv comun, ca nume de vin). Prin tradiie
noi pronunm cu ks numele statului Mexic n aceast form,
adaptat, cu final consonantic; n numele, neadaptat, al capitalei
acestui stat, Ciudad de Mexico, litera x trebuie pronunat ns
h (aproximativ Siud de Mhico).
n francez ea se citeste uneori s: numele orasului Bruxelles,
capitala Belgiei, se pronun corect cu s, nu cu ks (deci
Brusl).
Tot s se citeste litera x n numele proprii chinezesti scrise cu
litere latine: Xiamen, Xining.
Grupurile de litere cs si cz au si ele valori diferite n unele
limbi. Ele trebuie citite c (s ci) n nume proprii maghiare si
poloneze; de exemplu: Cski, Czerny, Mickiewicz (s Mikievic),
Mohcs.
XXII. y sau i, ai?
Recent admis n alfabetul limbii romne, litera y nu constituie
o noutate n ortografia romneasc, ntruct era folosit si nainte
de 1982, dar cu statutul unei litere strine (din categoria literelor
a, etc.).
nssi denumirea acestei litere drept i grec arat c ea este
o dublur a literei i, un fel de i. Fr a acoperi toate valorile fonetice
ale literei i, principalele valori ale literei y se regsesc printre
CUPRINS
acestea; ele snt: vocala i, semiconsoana (vezi omofonele
boi, pl. de la bou, si boy, din cow-boy sau old-boy) si, mai rar,
diftongul a.
Valoarea a nu este necunoscut literei i, care o are si ea n neologisme
neadaptate de origine englez, de exemplu n copy-right kopirat, drive
drav si driver, driverlob.
ntrebuinarea literei y este limitat la neologisme, de
obicei cu caracter internaional, la nume proprii strine si la
derivate ale acestor. Ea nu se foloseste deci niciodat la
cuvinte din fondul tradiional (nici la nume proprii
tradiionale). n mod excepional apare n unele nume proprii
romnesti de origine strin. Prezena literei y este un indiciu
al caracterului neologic sau strin al unui cuvnt/nume propriu
si este n msur s pun n gard pe cititor asupra posibilitii
de lectur a acelui cuvnt dup reguli ale altor limbi; de altfel,
folosirea literei y este adesea asociat cu alte grafii mai mult
sau mai puin specifice neologismelor si numelor proprii
strine: literele k si w (de exemplu, n whisky), litere duble
(grizzly, hobby), combinaii de litere de tipul ch c
(cherry-brandy), ph s f (phylloceras) sau sch s s
(Schwyz) etc.
1. Litera y se foloseste n urmtoarele categorii de cuvinte:
a. n neologisme neadaptate, de obicei cu circulaie
internaional: yankeu, yardang, yatren, yen, yenerit, yeoman,
ylang-ylang, yoga si derivatele yoghin, yoghist , yohimban
si yohimbin, yuan, yucca, by-pass, cherry-brandy, copy-right,
cow-boy, disc-jockey, dyke, fairplay, garden-party, grizzly,
happy-end, hobby, lady si milady , lekytos, lobbyism, old-boy,
permalloy, phylloceras, play-back, rhyton, rotary, roylon, sexy,
166 Mioara Avram
spray, sulky, tory, whisky.
b. n derivate (prin afixare sau prin conversiune) de la nume
proprii: yal, yeatmanit, yemenit, yorkian, ypresian, yterbit,
yterbiu, yterit, ytrit, ytriu, ytrocerit; byronian, ceylonez, debye,
henry, kenyan, keynesism, newyorkez, paraguayan, taylorism,
uruguayan, willy-willy.
c. n abrevieri si simboluri: Y (ytriu), Yb (yterbiu), yd (iard),
dy (disprosiu), dyn (din).
n timp ce unele dintre ele corespund scrierii cu y si a cuvintelor
de baz (yterbiu, ytriu), alteori se scrie y numai n abrevierea sau
simbolul unui cuvnt scris cu i: vezi yd si iard, dy si disprosiu, dyn
si din.
Explicaia acestei neconcordane st n caracterul internaional al
abrevierilor/simbolurilor respective.
d. n nume proprii strine:
toponime: Yale, Yemen, York, Yorkshire; Ceylon, Conakry,
Guyana, Kenya, New York, Paraguay, Sydney, Uruguay etc.;
antroponime: Yeats, Young, Yourcenar; Bthory, Byron,
Goya, Meyer, Nagy, Vigny etc.
e. n nume proprii romnesti:
toponime provenite din antroponime: Ady Endre, Saligny;
antroponime nume de familie; cele mai multe de origine
strin, dup dorina purttorului: (Spiridon) Yorceanu, (Anatol)
Baconsky, (Jacques) Byck, (Paul) Gusty, (Alexandru) Myller,
(Theodor) Pallady, (Mihail) Pascaly, (Anghel) Saligny.
Uneori acelasi nume este scris att cu i, ct si cu y, fie cu referire la
aceeasi persoan: (Zenaida) Pally/Palli, fie cu referire la persoane
diferite: Paul Gusty, dar Dimitrie Gusti. Fiul lui Carol Popp de Szathmry
semna (Alexandru) Satmari.
f. n cuvinte mai ales nume proprii transliterate din
alfabetul grecesc, care de obicei au paralel si o variant adaptat,
cu i: de exemplu, Dionysos si Dionisiu, Aischylos si Eschil,
Lysimachos si Lisimah, Scylla si Scila, Styx si Stix, Tyr si Tir.
2. Valorile fonetice ale literei y difer, n general, att dup
vecintile si poziia ei n cuvnt, ct si mai ales la numele proprii
dup originea cuvntului n care se gseste.
a. Se scrie y si se pronun vocala i n urmtoarele contexte:
la nceput de cuvnt + consoan (ylang-ylang, ypresian,
yterbiu);
ntre consoane: lekytos; Byck, Myller;
ntre o consoan si o vocal: kenyan, lobbyism;
la sfrsit de cuvnt dup consoan: henry, sexy, tory;
Baconsky, Pallady.
b. Se scrie y si se pronun semiconsoana :
la nceput de cuvnt + vocal, cu care formeaz un
diftong ascendent (yankeu, yemenit, yoga, yucca, Yorceanu);
la nceput de silab dup vocal si + vocal, cu care
formeaz un diftong ascendent (paraguayan, uruguayan);
dup vocal, cu care formeaz un diftong descendent,
si + consoan (old-boys pl., roylon);
la sfrsit de cuvnt dup vocal, cu care formeaz un
diftong descendent (disc-jockey, fairplay, old-boy, spray).
c. Se scrie y si se pronun diftongul a dup consoan n
unele cuvinte de origine englez: by-pass, Byron si byronian (silaba
by pronunat ba ); Dyke si dyke (pronunate dak).
d. n numele proprii strine y poate avea si alte valori, de
exemplu:
marc a caracterului palatal al consoanei precedente n
168 Mioara Avram
nume maghiare: Balvanyos (silaba -nyos pronunat nos), Nagy
nl;
n unele nume poloneze: Bytom, Lysa Gora, Olsztyn;
u n nume daneze: Nyrop si suedeze: Rydberg;
n unele nume englezesti: Byrd.
Este evident c pentru pronunarea corect a cuvintelor scrise
cu y mai ales a numelor proprii este necesar fie cunoasterea
etimologiei lor (si a regulilor din limba de origine), fie cunoasterea
indicaiilor ortoepice din dicionare speciale.
3. Uneori litera y este folosit n cuvinte pentru care normele
actuale recomand altfel de scriere.
a. Nu se scrie y, ci i, n neologisme adaptate, ca iac, iaht,
iard, idis, iod/iot, iol, iperit, iurt; dandi, derbi, dinam, din,
hidrant, hipi, hochei, mirt, piramidon, rugbi, simpozion, vinil,
volei, toate formaiile cu prefixele hiper- (hipercritic, hipertrofie
etc.) si hipo- (hipogastru, hiposulfit etc.) si cele cu elemente de
compunere ca dis- (dischinezie, distrofie etc.), hidro- (hidrargir,
hidrodinamic etc.), psiho- (psihologie, psihoterapie etc.), tipo-
(tipografie, tipometru etc.), xilo- (xilofon, xilografie etc.). Se scriu
de asemenea cu i numele proprii Iugoslavia (si iugoslav), Savoia
(si savoiard), Siria (si sirian), Tokio (si tokiot).
Nu se recomand scrierea cu y n prenumele romnesti. Se
scrie deci i n Lidia, Mia, Olimpia, Olimpiu, Silvia, Silviu si n
hipocoristice ca Adi, Ani, Cati, Cristi, Didi, Eti, Lili, Mimi, Mii,
Neli, Nui, Pusi, Pusi, Riri, Stefi, Tili, Titi, Vali, Vivi, Zizi.
Variantele grafice cu y ale unor asemenea prenume ca, de altfel, si ale
numelor de familie romnesti, de exemplu Ursaky n loc de Ursachi snt
o dovad de snobism.
b. Nu se scrie y, ci ai, n neologisme adaptate, ca nailon.
XXIII. Liter unic sau repetat (dubl, tripl)?
Alegerea ntre scrierea unei singure litere si repetarea ei pune
probleme diferite, cel puin n parte, dup cum este vorba de
litere care noteaz vocale (si semivocale sau semiconsoane) ori
de litere care noteaz consoane.
1. Dublarea (sau triplarea etc.) unei litere care noteaz o vocal
corespunde de obicei unor realiti fonetice: fie pronunrii
distincte n hiat (n silabe diferite) a dou vocale identice, fie
pronunrii unei vocale lungi; dublarea poate fi ns si lipsit de
valoare fonetic.
a. Repetarea n pronunare si n scris a unei vocale si
litere corespunztoare poate avea loc la ntlnirea unui formant
(prefix sau element de compunere) terminat n vocal cu un cuvnt
(tem) care ncepe cu aceeasi vocal: contraatac, paraaldehid,
supraalimenta, ultraaglomerat; neeuclidian, reedita, preexista,
teleenciclopedie; antiimperialist, toxiinfecie; coopera si
familia: cooperant, cooperativ, cooperativiza, cooperator,
cooperaie , microorganism etc. sau la ntlnirea unei teme
terminate n vocal cu un afix flexionar (desinen, sufix verbal)
sau lexical care ncepe cu aceeasi vocal: creez, licee; aliniind,
fiind si fiindc , fiin, scriind, scriitor; asiduul, atuuri,
vacuum si familia: vacuumare, vacuummetru etc.
Secvenele ee, ii, uu se pronun de obicei ee, ii, uuu. Vezi si IV,
VIII.
Mai rar, o repetare de acest fel are loc n rdcina unor cuvinte
(aalenian, feerie, gheen, alcool) sau n structura unor elemente
de compunere ca noo- (noocraie, noologie, noosfer), oo-
(oogenez, oolit, oosfer etc.) sau zoo- (epizootie, zoologie,
zooparc, zootehnie etc.), ultimul folosit si independent (zoo).
CUPRINS
170 Mioara Avram
Cnd un asemenea element de compunere se combin cu o tem care
ncepe cu o- nu se ajunge totusi la trei o, producndu-se o contragere a doi
dintre ei: zoonim, zoopsie.
Este nejustificat repetarea vocalei/literei e, respectiv o, n rdcina
cuvintelor prerie (nu preerie!) si proroc, prorocesc, proroci (nu proo-!) sau
n formaia prefixal copresedinte (nu coopresedinte!).
Variantele fonetice si grafice cu o singur vocal/liter corespunztoare
(de tipul alcol, coperativ, finc sau fin, zologie) snt incorecte.
Pentru ee vezi si IV, iar pentru ii VIII.
b. Repetarea unei litere care noteaz o vocal poate
constitui un mijloc de marcare a cantitii, n spe a naturii
lungi a acestei vocale; fenomenul este specific cuvintelor
exclamative prin natura lor (interjecii) sau folosite n enunuri
exclamative (afective si imperative). Litera care noteaz o
vocal lung poate fi scris numai de dou ori (interjeciile
ii, dii, ee, pfii etc., variante ale lui i, di, e, pfi; Ajutoor!, Sriii!;
buun foarte bun, biine foarte bine; Stteam si eu ca
prostu; Zu?), sau de trei ori (interjeciile aaa, iii, variante
ale lui a, i; biniiisor sau miiic < mic; Ce faceee?; Daaa) si
chiar de mai multe ori, n situaia cuvintelor din enunuri
afective: gaaaata!; Taaaare mi-i poft!).
c. Dublarea fr valoare fonetic a unei litere care noteaz o
vocal se ntlneste n mod excepional n nume proprii romnesti
si n eventualele derivate de la ele. De exemplu, se scrie aa si se
pronun a n numele scriitorului (Vasile) Aaron si al
mitropolitului Varlaam.
Nu e necesar dublarea lui i din numele proprii Isac, Isus.
d. Dublarea unei litere care noteaz o vocal se poate datora,
n nume proprii strine si n neologisme neadaptate, unor reguli
ortografice strine, marcnd un anumit fel de lectur: de exemplu,
ee pentru i n feedback fid-bec sau oo pentru u n boom
bum, dup regulile limbii engleze.
2. Repetarea literelor e, i, u (dublarea tuturor acestora si
triplarea numai a literei i) se poate datora si dublei valori fonetice
a acestor litere, care noteaz att vocale, ct si semiconsoane (i, u)
sau/si semivocale (e).
Secvena grafic ee corespunde vocalei e urmate de
semiconsoana n cuvinte ca agreeaz, aleea, creeaz, egeean,
ideea etc. si n nume proprii precum Coreea si coreean ,
Crimeea, Doroteea, Medeea etc.
Vezi si V.
Secvena grafic ii corespunde vocalei i urmate de
semiconsoana n cuvinte ca argintii, ntrzii, stii, iar secvena
grafic iii vocalelor i-i rostite de obicei ii) urmate de
semiconsoana n cuvinte ca argintiii, (m) sfiii.
Vezi si VIII.
Secvena grafic uu, care dup normele n vigoare ar trebui
s aib valoarea u-u n cuvintele ambiguu, asiduu, continuu
si discontinuu, ncontinuu , perpetuu, reziduu, superfluu, red
de obicei pronunarea uu.
3. Dublarea unei litere care noteaz o consoan poate
corespunde sau nu unei realiti fonetice; n primul caz, poate
fi vorba de repetarea aceleiasi consoane (n silabe diferite), de
pronunarea unei consoane lungi sau de succesiunea a dou
consoane diferite. Triplarea unei litere care noteaz o consoan
are totdeauna valoare fonetic, rednd exclusiv natura lung a
unei consoane unice.
172 Mioara Avram
a. Dublarea n pronunare si n scriere a unei consoane
si litere corespunztoare poate avea loc la ntlnirea unui formant
(prefix sau element de compunere) terminat n consoan cu un
cuvnt (tem) care ncepe cu aceeasi consoan. Iau nastere astfel
urmtoarele secvene grafice si fonetice:
bb: rar, n derivate sau compuse cu sub- (subbibliotecar);
Se scrie ns b n subra, subrau (nu subb...).
ll: rar, n compuse populare cu l si cel + -lalt (llalt, variant a
lui llalt; cellalt, variant a lui cellalt);
mm: n compuse cu -metru si derivatele lor (fotogrammetru si
fotogrammetric, fotogrammetrie , kilogrammetru, ohmmetru,
vacuummetru);
Se scrie ns m n comemora (nu comm...), imemorial (nu imm...).
nn: n derivatele, numeroase, cu prefixul n- (nndi,
nnmoli, nnrvi, nnscut, nnebuni, nnegri, nnegura,
nnemuri, nnisipa, nnobila, nnoda, nnoi, nnopta, nnora,
nnoroi si derivatele lor) si ntr-un singur derivat cu in-
(innavigabil);
Dublarea lui n este nejustificat n cuvintele neanalizabile printr-o
tem cu n-, de aceea variantele grafice de tipul dinnainte, nnainte, nncri,
nnla, nneca sau nnota snt incorecte. nbusi, ncli si ndusi s-au
fixat, prin tradiie, n variantele cu un singur -n-. Tot cu un singur n se
scriu
conaional si inova.
rr: n derivate cu prefixele hiper- (hiperrealist), inter-
(interregional, interregn) si super- (superrefractar);
ss: n cele mai multe derivate cu trans- (transsaharian,
transsiberian, transsubstaniere, transsudat) si n cteva derivate
cu rs- (rssec, rsstrbun);
Dintre derivatele cu trans- de la cuvinte cu s-, se pronun si se scrie cu
un singur s, prin tradiie, transcrie. Prefixul rs- se confund de obicei cu
r- naintea unui s-: rsuci, rsufla; se poate face distincie totusi ntre
rsuna si rssuna (Am sunat si am rssunat).
tt: n derivate cu prefixul post- (posttonic, posttraumatic) si
ntr-un compus cu port- (porttabac).
b. Repetarea unei litere care noteaz o consoan poate
constitui un mijloc de marcare a pronunrii prelungite a unei
consoane continue (r, s, s, z) sau a mririi fazei de inut a unei
consoane oclusive (m); acest fenomen este specific interjeciilor,
dar are loc si la alte cuvinte n contexte exclamative sau/si pentru
redarea valorii de superlativ absolut. Litera care noteaz o
consoan lung poate fi scris numai de dou ori (n interjeciile
brr, prr si sst, variant a lui st) sau de trei ori (n interjeciile sss
si bzzz, prrr, variante ale lui bz, pr) si chiar de mai multe ori
n situaia cuvintelor cu ntrebuinare contextual exclamativ
sau/si superlativ (Ccanalia!, Inffamul!, Mmars!, Mmizerabile!,
nnemaipomenit, sssplendid, Vorrrba!).
c. Dublarea literei c nainte de e, i corespunde succesiunii
a dou consoane diferite kc n cuvinte ca accelera, accent,
accepta, acces, accidenta, boccea, buccinator, ciubucciu,
coccis, occident, occipital, succes, succint, vaccin si n
toponimul Isaccea.
Variantele fonetice de tipul acepta snt gresite. Se scrie corect numai
c (s c) n cuvntul bacil (nu baccil) si n elementele de compunere bacili-,
bacilo-. Pentru grafia cu cc s c n soccer vezi d.
Litera g nu se dubleaz niciodat n condiii asemntoare.
Se scrie corect numai g (s e) n cuvintele sugera, sugestie (nu suggera,
suggestie). Pentru grafia cu gg s g n loggia vezi d.
174 Mioara Avram
d. Dublarea fr valoare fonetic a unei litere care noteaz o
consoan se ntlneste n urmtoarele situaii:
n neologisme neadaptate, de obicei n poziie
intervocalic (babeurre, babbit, loggia, rummy, sgraffito,
soccer, zeppelin) sau la sfrsit de cuvnt (loess, gauss, watt),
n mod excepional naintea unei consoane (quattrocento,
rickettsii; cf. si mass-media);
Finalele ss, tt de la singularul substantivelor masculine alterneaz la
plural cu consoanele simple s, respectiv : gauss gausi, watt wai.
Intervocalicul zz are valoarea n italienismele din terminologia muzical
mezza-voce, mezzo-forte, mezzo-piano, mezzo-sopran, pizzicato si din
terminologia gravurii mezzo-tinto, precum si n pizza.
Nu se dubleaz consoana intervocalic din cas casierie, seif, mas
mulime, ras grup biologic (la care scrierea cu -ss-, recomandat n
1904, este abolit n 1932), corida, hipism, moto, siroco, nici consoana final
din bos, stres (intervocalic n forma articulat bosul, stresul si n
derivatele
stresa, stresant).
La unele cuvinte pentru care se admit cte dou variante adaptat si
neadaptat deosebirea poate consta n absena/prezena consoanei duble:
golgheter/goal-getter; siling/shilling. Sufixul neologic romnizat este -isim,
cu un singur s (generalisim, rarisim etc.), dar sufixul italian din terminologia
muzical -issimo se scrie cu ss: fortissimo, pianissimo.
n nume proprii strine si n derivatele lor: toponime ca
Andorra (si andorran), Bissau, Bruxelles (si bruxellez), Ottawa,
(La) Valletta; antroponime ca Hess (si hessian), Russell (si
russellian);
n nume proprii romnesti (antroponime), conform dorinei
purttorilor: prenume ca Anna, Marietta, Pussi, Sabba
(Stefnescu), Stella; nume de familie ca Alessandrescu, Bolliac,
Filotti, Lecca; Massim, Mille, Millo, Nottara, Pann, Philippide,
Pillat, Rosetti, Tattarescu, Tell, Zirra, Zotta.
Secvena zz are valoarea n Negruzzi.
Dac n numele de familie ale unor personaliti dublarea consoanei
este respectat mai ales n virtutea tradiiei, la prenume si la numele de
familie fr istorie acest fenomen nu are justificare; el denot de obicei
snobismul purttorilor.
XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitat
Scrierea unor litere n vecintate imediat este uneori total
nepermis, iar alteori limitat fie la anumite cuvinte sau categorii
de cuvinte, fie la anumite poziii n cuvnt.
Unele succesiuni grafice nepermise corespund unor succesiuni
fonetice imposibile n limba literar, cel puin. n aceast categorie
intr, de exemplu, succesiuni ca i (att cu valoarea i, ct si cu
valoarea ) sau zp si pz.
Alte succesiuni grafice nepermise corespund unor succesiuni
fonetice posibile. Asa snt, pe de o parte, succesiuni grafice
nepermise din considerente de simplificare si de analogie sau
consecven n cadrul sistemului ortografic, ca iea s ia, si, pe
de alt parte, succesiunile grafice inacceptabile din considerente
etimologice, ca w (fie cu valoarea v, fie cu valoarea u) sau
ghy (sli).
Opuse acestora din urm snt succesiunile grafice permise
n anumite limite care corespund unor succesiuni imposibile
din punct de vedere fonetic dac se acord literelor n cauz
valorile lor curente. n aceast situaie snt numeroase succesiuni
grafice care aparent noteaz grupuri constituite dintr-o consoan
sonor urmat de una surd (bc, bf, bp, bs, bt, b) sau dintr-o
consoan surd urmat de una sonor (cd, cv; sb, sd, sg, sj, sv),
CUPRINS
176 Mioara Avram
desi n realitate pe plan fonetic se produc asimilri, de obicei sub
influena celei de a doua consoane, asa nct una dintre cele dou
litere ale grupului are alt valoare dect cea obisnuit: de exemplu,
b are valoarea p n grupuri de tipul bc (abces, obcin,
subcarpatic, subchirias etc.), bt (dedesubt, obtuz, subtil), b
(abine, subire).
l. Succesiunile grafice total nepermise snt de diverse feluri.
a. Unele noteaz sunete incompatibile din punct de vedere
fonetic:
i: Nu se scrie, de exemplu, nici lini (perf. s. 3 sg.) sau
linim (ind. prez. 1 sg.) n flexiunea verbului a linia, nici ti sau
tim n flexiunea verbului a tia, ci numai -ie, -iem.
iea monosilabic: Nu se scrie nici ntemeieaz sau trieasc,
nici ndoieal sau vasluiean, ntruct n pronunare exist o singur
semiconsoan , deci diftongul a, scris ia. Vezi si X.
Litere care noteaz anumite consoane sonore + consoane
surde, anume grupurile dc, df, dp, ds; jc, jf, jp, jt si zc, zf, zp, zt.
Nu se scrie deci lodc, podcap, podcoav, vodc, ci lotc,
potcap, potcoav, votc.
Litere care noteaz anumite consoane surde + unele
consoane sonore, anume grupurile cb; fb, fz; pd, pg, pv, pz; sb,
sd, sg. Nu se scrie deci vrasb si nvrsbi , asisderea,
odsdii, sgheab si nsgheba , posghi, ci vrajb, nvrjbi,
asijderea, odjdii, jgheab, njgheba, pojghi.
Succesiunile grafice fd, fg, sv, sv si tb, td, tj, tv snt ns parial permise,
desi pronunarea lor este mai curnd vd, vg, respectiv zv, jv, db
etc.:
vezi e si 2.
Succesiunea grafic tz este permis numai cu valoarea excepional ,
n neologisme neadaptate, nume proprii si derivate ale acestora, de exemplu
hertz, wurtzit; altminteri se scrie, de exemplu, podzol, nu potzol.
Litere care noteaz consoane nesonante + x. Intereseaz n
mod special caracterul inacceptabil al secvenelor grafice cx, hx si
gx; vezi si XXI.
b. Altele conin litere ntre care exist o incompatibilitate
etimologic. n general, literele k, q, w, y, specifice elementelor
strine recente din vocabular, nu se asociaz cu litere specific
romnesti, ca , , s, sau grupul gh; cuvintele scrise cu k, q, w, y
pot conine literele , , s, n afixe (de exemplu, kenyan,
wolframic, yoghist; kilometrnd) si n alternane ale temei (de
exemplu, wai), dar nu n succesiune direct cu cele dinti. Nu
snt acceptabile deci succesiunile:
k, k, k si k, k, k;
Pentru ks si sk vezi 2.
q(u), q(u) si q(u), q(u), sq(u), q(u);
w, w, ws, w si w, w, sw, w;
ys, y si y, y, sy, y; chy, ghy.
c. Unele succesiuni grafice pentru care exist corespondente
fonetice snt nepermise de convenia sistemului ortografic. Asa
snt succesiunile:
cs sau ks + consoan: Pentru o asemenea secven s-a stabilit
notaia unic prin x a grupului ks: text si context, subtext (nu
tecst sau tekst).
iea bisilabic: Pentru pronunarea ia se consider suficient
notaia ia, ca si ie pentru ie; nu se scrie deci nici bucuriea, familiea,
nici linieaz, prieasc, nici fieasc, sfieal. Vezi X.
d. Alte succesiuni grafice pentru care de asemenea exist, la
unii vorbitori, corespondente fonetice snt nepermise din motive
etimologice sau/si morfologice: e cazul succesiunii sce, variant
incorect a lui sce (scen, sceptru; basce, fresce).
178 Mioara Avram
Succesiunea sce este corect n nume proprii strine: de exemplu,
N. Saltkov-Scedrin.
e. Unele succesiuni grafice snt total nepermise numai n anumite
contexte. Astfel, succesiunile grafice sb, sd, sg, sj, sv, corecte n unele
situaii (vezi 2), snt incorecte n cuvintele formate cu prefixele des-/
dez-, iz-/is- si rz-/rs-. Se scrie corect asbest, dar numai dezbina,
dezbrobodi, izbuc, rzbuna etc.; la fel, jurisdicie, dar dezdoi,
izdat, rzda; sgraffito, dar dezgropa, rzgndi; sveter, dar
rzvrti. Vezi si XIX.
2. Limitarea unor succesiuni grafice la anumite cuvinte sau
categorii de cuvinte ine seama de trei criterii: unul istoric
(distincia ntre cuvinte tradiionale si neologisme), altul funcional
(distincia ntre cuvinte comune si nume proprii, cu care se
grupeaz si derivatele acestora) si cellalt de structur (distincia
ntre cuvinte simple si cuvinte analizabile: derivate/forme
flexionare cu afixe sau cuvinte compuse).
a. Snt limitate la neologisme urmtoarele secvene grafice:
ee: agreez, alee, idee, melopee etc. (nu si femee sau ntemeez).
Vezi si III.
oe: aloe, canoe (nu si voe, voesc). Vezi si IV.
Unele litere care noteaz consoane sonore + consoane surde:
bc, bh, bs. Se scrie corect abces, abhora, absent, absid, absint,
absolvi, absorbi, abstract, observa, subsecvent, subscrie.
Pentru bf si bp vezi c. Uneori este vorba numai de o preferin pentru
neologisme. De exemplu, succesiunile grafice bt, b se ntlnesc n mai
multe neologisme (obtuz, subteran, subterfugiu, subtil, abibild, abine,
obine, resorbie), dar si n cuvinte tradiionale (dedesubt, subire).
Unele litere care noteaz consoane surde + consoane sonore:
cd, cv, cz; sb, sd, sg, sj, sv; sv. Se scrie anecdot, dar migdal;
eczem si eczematos , dar bogz. Se face deosebire ntre gv
< gu (lingvistic, sangvin) si cv < qu (delincvent, nu delingvent).
n cuvintele tradiionale se scrie z: zbate, zbor, zdup, zgard, zvon,
dar n neologisme (si) s: aisberg, transborda; jurisdicie si
transdanubian; sgraffito si transgresa; disjunct; svastic, sveter,
glasvand si transvaza. Se scrie sv, nu jv, n svab si svbesc,
svbeste, svboaic , svaier, svar, sved si svezesc , svemer.
b. Snt limitate la nume proprii sau/si la derivate ale acestora
succesiuni ca: rx: marxism, marxist.
c. Snt limitate la cuvinte analizabile, n spe la ntlnirea ntre
finala unui prim constituent (prefix, element de compunere,
rdcin/tem) si iniiala celui urmtor (sufix lexical, element de
compunere, rdcin) urmtoarele secvene:
iia: diiamb. Vezi si VIII.
i: nemaintlnit;
xs: exsicator, exstrofie, exsudat. Vezi si XXI.
Unele litere care noteaz consoane sonore + consoane surde:
bf (n subfebril, subfilial), bp (n subpmntean, subpolar,
subprefect etc.), gs (n trgsor), zc (n ovzcior).
Mai multe litere care noteaz consoane surde + consoane
sonore: cg (n caicgiu), td (n portdrapel, postdata), tg (n botgros),
tj (n portjartier), sz (n deszpezi si deszvor).
Numeroase secvene constituite din litere care noteaz
consoane de acelasi fel din punctul de vedere al absenei/
prezenei sonoritii: bg (n subgrind, subgrup), bv
(obversiune, subvenie etc.), dv (adverb, advers etc.), ss
(rsstiut), (r sau s)tc (portcuit, postcalcul), stf (postfa),
(r )th (porthart), (r )tp (portperie), stp (postpalatal,
postpune), (r sau s)ts (portsabie, postscenium,
postsincronizare), (s)ts (postscolar), (r)t (portigaret) etc.
180 Mioara Avram
Secvene constituite din litere care noteaz consoane sonore
+ consoane sonante: bm (submarin, submina), bn (abnegaie,
grabnic, obnubila, subnutri etc.), dm (admira, admite), dn
(adnota).
Secvene de mai mult de trei litere care noteaz consoane: de
exemplu, nscr (nscripie, nscrie), nzdr (nzdrveni), ptspr
(optsprezece), rstn (vrstnic).
Uneori este vorba numai de o preferin pentru cuvinte
analizabile. De exemplu, succesiunea grafic tv, excepional n
cuvinte simple (tverdu, molitv), apare n cteva compuse si
derivate prefixale actuale (patvagon, portvizit; postverbal).
d. Este limitat la forme flexionare cu anumite structuri, mai
exact la ntlnirea ntre finala rdcinii/temei si desinen sau
sufixul gramatical, secvena e: agrem, crem, creri etc.
e. Unele cuvinte cumuleaz statutul de neologisme si pe acela
de cuvinte analizabile sau mcar semianalizabile (derivate sau
compuse): de exemplu, absolvi, disjunct, subteran,
transdanubian; altele cumuleaz statutul de neologisme si pe acela
de forme flexionare analizabile: de exemplu, agreez.
f. Unele secvene grafice cu sfer limitat de acceptabilitate
se ntlnesc att n neologisme, ct si n cuvinte tradiionale
analizabile: de exemplu, fg (afgan si pilafgiu); altele att n
neologisme, ct si n nume proprii si derivate ale acestora: de
exemplu, sd n jurisdicie si Hasdeu, hasdeian sau tz s n
kibbutz si (Nicolae) Kretzulescu, hertz, wurtzit, iar altele att n
cuvinte analizabile, ct si n forme analizabile: de exemplu, e
(nensemnat, rencepe; agrend, crend).
Secvena grafic sd are valori fonetice diferite n neologismul jurisdicie
(sd) si n numele propriu romnesc Hasdeu (si derivatul su), n care
reprezint secvena sd jd; cf. variantele de scriere si de pronunare
ntlnite
pentru acest nume.
3. Limitarea poziional a unor secvene grafice este uneori
exclusiv (o singur poziie permis), alteori extins la dou
poziii.
a. Snt limitate la poziia iniial si medial secvenele grafice:
oo: oogenez, coopta etc.;
Zoo s.n. este o excepie explicabil.
qu: quarc, maquis etc.;
Secvenele alctuite din litere care noteaz consoane nesonante +
consoanele sonante l, r; de exemplu:
bl: blan, oblon etc.;
br: brnz, abraziv etc.
b. Snt limitate la poziia medial si final secvene grafice ca:
ee: agreez, alee si aleea, coreean etc.;
ii: antiimperialist, bieii, fii si fiind etc.;
oe: canoe si canoea;
n poziie iniial oe apare cu valori din alte limbi: e sau .
ue: asidue, evaluez etc.;
uu: continuu, vacuum etc.;
bd: rbda si rabd etc.;
bt: dedesubt si dedesubtul, subtil etc.;
secvene alctuite din litere care noteaz consoane sonante +
consoane nesonante; de exemplu:
lb: albie, alb etc.;
mb: tumb, romb etc.;
182 Mioara Avram
nx: anxios, linx etc.;
rc: morcov si porc etc.
c. Snt limitate la poziia medial urmtoarele secvene grafice,
pe lng cele de sub 2 b, d, f:
bc: abces, obcin, subcarpatic etc.;
bj: abject, subjuga;
bs: absent, observa, subsemnat etc.;
bs: obste, subsef;
b: abibild, abine, resorbie, subire etc.;
bw: zimbabwean;
rl: mierl, urla etc.;
rx: marxist;
sci: cosciug, uscioar;
c: cocar, lecaie (variant a lui lscaie).
XXV. Un cuvnt sau mai multe?
Probleme reale se pun cnd ar putea fi vorba de un cuvnt
compus, ntr-o msur mult mai mic n cazul altor cuvinte unice
(primare sau derivate).
A. Scrierea cuvintelor compuse este unul dintre cele mai dificile
capitole ale ortografiei romnesti: n primul rnd, pentru c aici
pronunarea nu poate constitui un reper si, n al doilea rnd, pentru
c statutul de cuvnt unic (compus) si delimitarea unui asemenea
cuvnt fa de grupuri stabile sau nu snt interpretabile, iar
factorii care trebuie luai n seam snt numerosi si diferii de la
un caz la altul; cei mai importani snt gradul de sudur semantic
si morfologic dintre termenii constitutivi, tipul de compunere,
existena sau inexistena independent (n limba actual) a unui
CUPRINS
termen constitutiv si tradiia grafic, legat n bun parte si de un
criteriu estetic.
n scrierea cuvintelor compuse au deci o larg aplicare cele dou
principii gramaticale ale ortografiei romnesti: principiul morfologic, care
ine seama de flexiune, si cel sintactic (sau, mai exact, sintactico-lexical),
care ine seama de sensul cuvintelor si de legtura sintactic existent sau
nu ntre termenii susceptibili de a forma un compus. Pe ling acestea, are un
rol si principiul tradiional-istoric, iar uneori intervine si principiul
estetic
de evitare a unor cuvinte prea lungi sau a cratimelor n compuse cu mai
mult de doi termeni. Lipsa unor reguli generale care s se bazeze pe un
singur principiu face ca practic scrierea corect a cuvintelor compuse s se
nvee pentru fiecare cuvnt n parte. Aceasta nu nseamn c trebuie
neglijate indicaiile cu rol orientativ, care ajut la constientizarea grafiilor
concrete.
Alegerea ntre scrierea ntr-un cuvnt si cea n dou sau mai
multe cuvinte comport dou aspecte: cu sau fr spaiu alb (numit
blanc) ntre termenii constitutivi si cu sau fr cratim. Cratima
poate marca un tip de compuse opuse att altora scrise mpreunat,
ntr-un cuvnt, ct si unor grupuri, stabile sau nu, scrise cu spaiu
alb ntre termeni. De aceea exist situaii n care alegerea grafiei
corecte trebuie fcut ntre trei posibiliti: un compus sudat, un
compus cu cratim si un grup de cuvinte; de exemplu: botgros
nume de pasre, bot-gros epitet si bot gros grup liber (cf. si
bunvoin fa de bun-credin si bun purtare). Pentru scrierea
cu sau fr cratim vezi XXVI A 2 si B 1, 2.
1. Orientarea scrierii dup comportamentul morfologic este
posibil numai la compusele flexibile. Sudura morfologic sau
stergerea individualitii morfologice se manifest n dou feluri:
fie n pierderea flexiunii unui termen, fie n dobndirea unei
flexiuni neasteptate n anumite structuri.
184 Mioara Avram
a. Pierderea flexiunii unui termen nu se poate produce,
bineneles, dect la compuse n care amndoi sau toi termenii
constitutivi si-ar putea modifica forma (substantive compuse din
dou substantive n nominativ-acuzativ sau dintr-un substantiv
si un adjectiv; verbe compuse din dou verbe). De regul, se
scriu ntr-un cuvnt compusele la care n flexiune se modific
numai ultimul termen, nu si primul; de exemplu:
substantive:
botgros pasrea numit si ciresar (art. botgrosul, pl. botgrosi
etc.);
bunvoin (art. bunvoina, genitiv-dativ bunvoinei);
fluorclormetan (art. fluorclormetanul);
primvar (art. primvara, genitiv-dativ primveri(i), pl. primveri
etc.);
valvrtej (art. valvrtejul, pl. valvrtejuri etc.);
verbe:
furgsi (part. furgsit).
Regula nu este absolut, cci printre substantive exist si
compuse similare care se scriu cu cratim (de exemplu,
marxism-leninismul, prim-planuri; vezi XXVI).
Se scriu n cuvinte separate prin blanc grupurile de cuvinte
unitare sau aparent unitare din punct de vedere semantic la care
n flexiune se modific amndoi sau toi termenii constitutivi; de
exemplu:
bot gros (art. botul gros, pl. boturi groase etc.);
bun purtare (art. buna purtare, genitiv-dativ bune(i) purtri
etc.);
liber practic (art. libera practic);
liber schimb (art. liberul schimb).
Numeroase compuse cu flexiune similar se scriu totusi cu cratim
(de exemplu, contabil-sef; vezi XXVI). Unele compuse scrise cu
cratim permit anumite disocieri; de exemplu, bun-gust, bun-plac si
bun-sim, articulate bunul-gust, bunul-plac, bunul-sim, permit
intercalarea adjectivului posesiv sau a pronumelor personale de
genitiv, situaie n care se scriu separat, fr cratim: bunul su gust,
bunul ei plac etc. Pentru cellalt vezi 2 a.
Cele mai multe probleme de scriere mpreunat sau separat apar
la compusele din adjectiv + substantiv sau substantiv + adjectiv, mai
ales c unele adjective se comport diferit de la o combinaie la alta
sau chiar n combinaii cu aceleasi substantive n situaii diferite.
Cazul extrem este reprezentat de combinaia adjectivului bun cu un
substantiv (feminin):
scriere mpreunat: bunstare situaie material prosper,
bunvoie, bunvoin; cf. si adverbul bunoar;
scriere cu cratim: bun-credin, bun-cuviin, Buna-Vestire;
scriere separat prin blanc: bun purtare, bun seam (n de ~),
bun stiin (n cu ~); cf. si bun stare stare bun (n a fi n ~).
Vezi si XXVI.
b. Dobndirea unei flexiuni explicabile numai prin unitatea
compusului se constat la compuse din prepoziie + substantiv
sau din substantiv + prepoziie + substantiv. Regula este c se
scriu ntr-un cuvnt compusele de acest fel la care substantivul
final se articuleaz enclitic sau si schimb forma dup numr,
caz, eventual si dup gen; de exemplu:
substantive: demprit (art. dempritul);
demncare (art. demncarea);
frdelege (art. frdelegea);
untdelemn (art. untdelemnul);
186 Mioara Avram
adjective: cuminte (pl. cumini).
Si aceast regul cunoaste excepii scrise cu cratim (de exemplu,
dup-amiaz, art. dup-amiaza, pl. dup-amiezi(le); vezi XXVI).
Esenial este deosebirea fa de scrierea cu blanc n grupuri nesudate:
de mprit, de mncare, dup mas etc.
2. Orientarea scrierii dup gradul de sudur semantic se
aplic n special la cuvintele neflexibile (adverbe, prepoziii si
conjuncii), dar si la unele compuse flexibile al cror prim termen
este neflexibil (de exemplu, substantive sau adjective cu structura
adverb + substantiv ori adverb + adjectiv), precum si la compuse
invariabile din clase n general flexibile. Sudura semantic sau
stergerea individualitii lexicale se manifest si ea n dou feluri:
fie prin inexistena independent (n limba actuala) a unuia dintre
termenii constitutivi, fie prin faptul c sensul global al compusului
difer de sensurile termenilor constitutivi.
a. Se scriu ntr-un cuvnt compusele care conin termeni lipsii
de existen independent n forma respectiv n limba
contemporan. De exemplu:
substantive: mijloc, mujdei, snzian;
numerale: amndoi, tustrei;
pronume (adjective pronominale): cellalt (pl. ceilali, f.
cealalt, pl. celelalte), niscai;
adverbe: altminteri, cic, degeaba, deunzi, mprejur,
mpreun, nadins, ndeosebi, laolalt, odinioar, uneori;
prepoziii: din, dintre, dintru, prin, printre, printru;
conjuncii: deoarece, precum;
compusele cu elemente de compunere: biogenez,
cvasiunanim etc.
De la aceast regul exist unele excepii: pe de o parte,
locuiuni n care se menine scrierea separat a unor cuvinte lipsite
de existen independent: de-a valma, o r, pe alocuri; pe de
alta, compuse cu elemente separate prin cratim (pentru acestea
vezi XXVI).
b. Se scriu ntr-un cuvnt compusele al cror sens global nu
rezult din suma sensurilor pe care le au termenii constitutivi. De
exemplu:
substantive: preaplin;
adjective: cumsecade;
adverbe: departe, desigur, ndelung;
prepoziii: despre;
conjuncii: fiindc, nct, ntruct.
Aceast regul serveste la diferenierea grafic a compuselor
respective fa de mbinrile mai mult sau mai puin libere si
chiar unele succesiuni ntmpltoare constituite din aceiasi
termeni; n delimitare se ine seama de legturile sintactice
existente sau nu ntre termenii susceptibili de a forma un compus.
ntre numeroasele situaii care necesit atenie la alegerea scrierii
corecte exist unele perechi si serii mai frecvente cu termeni
comuni, uneori cu omofonie total, a cror scriere trebuie reinut:
a l t (alt, alte): Se scriu ntr-un cuvnt adverbele compuse
altdat odinioar, altcnd(va), altcum(va), alteori, altfel
altminteri (si ~ de; cf. astfel si ~ de), altncotro, altunde(va) si
pronumele compuse altcareva, altce(va), altcine(va). Toate
celelalte grupri cu adjectivele nehotrte n discuie se scriu n
cuvinte separate prin spaiu alb: alt dat (locuiune adverbial
n alt mprejurare, cu alt prilej, cf. alte di, si adjectiv +
substantiv alt datare, alt element dat, cf. alte date), alt fel
(adjectiv + substantiv un fel diferit, pl. alte feluri). Atenie la
altdat si alt dat, altfel si alt fel; cf. si de altfel de altminteri,
188 Mioara Avram
dar de alt fel (pl. de alte feluri)!
b i n e: Se scriu ntr-un cuvnt toate compusele al cror prim
termen este substantivul bine: binefacere si binefctor ,
binemerita, binevoi si binevoitor , iar dintre cele cu adverbul
bine numai binecuvnta si binecuvntare si adverbul
bineneles desigur, evident, fireste. Toate celelalte grupuri, chiar
stabile, al cror prim termen este adverbul bine se scriu n cte
dou cuvinte: bine crescut (si nalt, si educat), bine cunoscut,
bine neles neles bine, priceput exact, bine mirositor, bine
venit. Atenie la bineneles si bine neles!
c t: dect numai (Nu e dect el) sau ca (mai mare dect
noi), dar de ct s de + ct (De ct timp astepi?);
nct c (E att de frig, nct am ngheat), dar n ct s n + ct
(n ct timp vine?);
ntruct deoarece, pentru c (Plec, ntruct e trziu), dar
ntru ct, n ce msur, n msura n care (Nu neleg ntru ct
m priveste), cf. ntru ctva;
numaidect adv. imediat, dar numai de ct grup liber,
adverb + prepoziie + ct (si aminteste numai de ct a cstigat);
pe ct, dar prect;
Pentru formaiile cu nici, oare, ori si va vezi n continuare.
c t e: Se scriu n cuvinte separate numeralele distributive cte
unu, cte doi, cte trei etc., dar ntr-un cuvnt numeralele colective
populare ctetrei sau ctesitrei;
Pentru cteodat, cte o dat si cte odat vezi d a t .
c u: cuminte adj. nelept, asculttor, dar cu minte prepoziie +
substantiv (de exemplu: cu minte ager, ascuit, mult);
d a t : altdat si alt dat: vezi a l t;
cteodat adv. uneori, dar cte o dat cte o singur
dat si cte odat cte odinioar (grupare rar si liber: cf. ct,
ci, ct odat; de exemplu, Cte odat nu erau altfel!);
deodat adv. brusc, dar de o dat (oarecare), cf.
de niste date, si de odat de odinioar;
dintr-o dat;
ndat adv. imediat (si ndat ce), dar n dat n
datare (pl. n date);
niciodat adv. nicicnd, dar nici o dat (anumit),
cf. nici dou date, si nici odat nici odinioar (~, nici acum);
odat adv. odinioar; cndva; brusc; mpreun, dar
o dat numeral adverbial (n opoziie cu de dou ori) sau o
articol ori numeral + substantivul dat (pl. date) datare, element
dat; locuiunea adverbial o dat + participiu si locuiunea
conjuncional o dat ce dup ce si locuiunea prepoziional
o dat cu n acelasi timp cu;
pe dat imediat;
totodat (si totdeodat) adv. n acelasi timp, dar
tot o dat s adverbul tot + o dat (cu toate valorile lui o dat) si
tot odat s adverbul tot + odat odinioar;
vreodat adv. uneori, cndva, dar vreo dat o dat
oarecare (cf. unele date);
d e: de abia sau de-abia;
de aceea sau de-aceea;
de acum sau de-acum;
de aici sau de-aici;
de ajuns sau de-ajuns, dar ndeajuns;
de altfel si de alt fel: vezi a l t;
de altminteri (de altminterea, de altmintrelea);
de aproape sau de-aproape, dar ndeaproape;
190 Mioara Avram
de asemenea (de asemeni) sau de-asemenea (de-asemeni);
deasupra;
de ce;
dect si de ct: vezi c t;
de cte ori (cf. de attea ori);
de cu (de cu sear, de cu noapte, de cu vreme, de cu ziu);
de cum;
de curnd;
dedesubt(ul) si de dedesubt(ul);
defel adv. nicidecum, deloc, dar de fel de origine (cf. de
felul);
degeaba;
degrab adv. curnd, repede, dar de grab prepoziie +
substantiv despre grab, din grab;
de la;
de lng;
deloc adv. nicidecum, defel, dar de loc de origine
sau grup liber s prepoziie + substantiv (de exemplu: complement
circumstanial de loc referitor la loc, vorbim de loc despre loc);
demncare si demncat, substantive compuse populare,
mncare (cu ~; art. demncarea, demncatul), dar de mncare,
de mncat, grupuri libere curente alctuite din prepoziie +
substantiv (de exemplu: a vorbi de mncare, fel de mncare, n-a spus
nimic de mncat) sau, numai ultimul, form verbal (de mncat as
mnca);
demult si demultisor adv. odinioar, cndva (rspund
la ntrebarea cnd?; cf. de demult de odinioar), dar de mult si
de multisor de mult timp (ntrebarea de cnd?) si grupuri libere
cu de prepoziie + mult adjectiv sau adverb (de exemplu: asa de
mult, de mult ce ai lucrat);
deoarece;
de obicei,
de obste, grup liber si locuiune, dar ndeobste adv.;
deocamdat;
deodat si de o dat, de odat: vezi d a t ,
deoparte adv. izolat, la o parte, dar de o (si de-o) parte s
de prepoziie + o articol sau numeral + parte (cf. de alt parte, de
mai multe pri);
deopotriv adv.;
departe adv. la mare distan, dar de parte, grup liber
alctuit din prepoziie + substantiv (de exemplu: vorbesc de parte,
nu de ntreg);
de pe ( ~ la, ~ lng);
de peste;
deplin adj., adv. complet, perfect, dar de plin s de
prepoziie + plin adj., adv. si s. (de exemplu: att de plin, vorbesc de plin);
desear (disear) adv. n seara aceasta, dar de sear
prepoziie + substantiv (de exemplu: haine de sear);
desigur adv. fireste, negresit, dar de sigur prepoziie +
adj. (de exemplu: asa de sigur);
de sine stttor;
despre;
de sub;
desi;
devale adv. (n) jos, dar de vale din vale, de jos;
devreme adv. din sau la timp, nu trziu, dar de vreme de
timp si de vreme ce;
d i n: dinadins, dar dintr-adins;
din afara;
192 Mioara Avram
din afar din exterior (de exemplu: partea din afar),
dar dinafar n locuiunea adverbial pe dinafar, att n sensul propriu
n exterior, (pe) afar (A rmas pe dinafar), ct si n cel figurat
pe de rost (Stie poezia pe dinafar);
dinainte si dinaintea;
dinapoi si dinapoia;
dinuntru si dinuntrul;
dincoace;
dincolo;
din contra (din contr);
dincotro;
dindrt si dindrtul;
din moment ce;
din preajma;
dinspre;
f i e: fiecare pron. si adj. pron., dar fie care s fie verb sau
conjuncie + care pron. si adj. pron. sau s. pl. (de exemplu Fie
care vrei; fie care, fie crue);
fiece pron. si adj. pron. (de exemplu: n fiece zi), dar fie ce s
fie verb sau conjuncie + ce pron. si adj. pron. (Fie ce vrei; fie ce vrei tu,
fie ce vreau eu);
fiecnd adv. oricnd, dar fie cnd s fie verb sau
conjuncie + cnd (Fie cnd vrei; Fie cnd pleac, fie cnd vine);
fiecum adv. oricum (Lucreaz fiecum), dar fie cum s fie
verb sau conjuncie + cum (Fie cum vrei; fie cum vrei tu, fie
cum vreau eu);
fiind: fiindc conj. pentru c, deoarece, dar dat fiind c
avnd n vedere c, innd seama c (cu sensuri apropiate, dar
structuri diferite);
n: n adevr, dar ntr-adevr;
nadins, dar ntr-adins;
n afara, n afar si n afar de;
nainte si naintea;
napoi si napoia;
n ascuns si ntr-ascuns;
nuntru si nuntrul;
nct, dar n ct: vezi c t;
ncoace;
ncolo;
ncontinuu adv., dar n continuu prepoziie + adjectiv
(de exemplu: n continuu progres);
n contra;
ncotro si ncotrova;
n curnd;
ndat, dar n dat: vezi d a t ,
ndrt si ndrtul;
nde;
ndeajuns;
ndelete si pe ndelete;
ndeaproape;
ndelung;
ndemn si la ndemn;
ndeosebi;
ndesear;
ndestul;
n dreptul;
n faa si n fa;
n fine;
n general si n genere;
n grab;
n loc de, n loc s si n locul;
194 Mioara Avram
n preajma;
n schimb si n schimbul;
nscris s. act juridic, declaraie scris, dar n scris n
form scris;
nsemn s. semn distinctiv, insign, dar n semn prepoziie
+ substantiv si n semn de ca, drept;
n sfrsit;
nspre;
n van;
n zadar;
n t r u: ntruna adv. mereu, dar ntr-una n una;
ntruct, dar ntru ct: vezi c t;
ntru ctva;
ntru totul;
n i c i: nicicnd adv. niciodat, dar nici cnd s nici adv. + cnd
(Nici cnd era tnr nu dansa);
nicict adv. deloc, dar nici ct s nici adv. + ct (Nu
stiu nici ct tine);
nicicum adv. deloc, cu nici un chip, dar nici cum s nici
adv. + cum (Nici cum vrei tu, nici cum vreau eu);
nicidect adv. deloc, dar nici de ct s nici adv. +
prepoziie + ct (Nu stie nici de ct i-am dat);
nicidecum adv. deloc, dar nici de cum s nici adv. + prepoziie
+ cum (Nu-mi amintesc nici de cum era mbrcat);
nici o adj. pron. (genitiv-dativ nici unei) si nici adv. + o
numeral;
niciodat, dar nici o dat si nici odat: vezi d a t ;
niciodinioar adv. niciodat, dar nici odinioar
nici pe vremuri;
nici un adj. pron. si nici adv. + un numeral;
niciunde adv. nicieri, dar nici unde s nici adv. + unde
adv. sau s. pl. (Nu stie nici unde a dormit);
nici unul pron. nimeni (Nici unul n-a venit) si nici
adv. + unul pron. (nici unul, nici altul);
n u: numai doar (de exemplu: numai el), dar nu mai s
negaie + mai (Nu mai este aici), cu unele contexte comune: el
numai bea doar el bea sau el doar bea, nu face altceva dect
s bea si el nu mai bea el a ncetat s bea, s-a lsat de but;
o a r e: oarecare pron. si adj. pron. (de exemplu, un om
oarecare), dar oare care s oare adv. + care pron. si adj. pron. sau
s. pl. (Oare care vine? Oare care s fie sau crue?);
oarece pron. si adj. pron., dar oare ce s oare adv. +
ce; oarecine pron., dar oare cine s oare adv. + cine;
oarecnd adv., dar oare cnd s oare adv. + cnd;
oarect adv., dar oare ct s oare adv. + ct;
oarecum adv., dar oare cum s oare adv. + cum;
oareunde adv., dar oare unde s oare adv. + unde
adv. sau s. pl.;
Cf. si compusele populare oaresicare, oaresice, oaresicine, oaresicnd,
oaresict, oaresicum, cu -si- pronunat nesilabic, fa de oare si care, oare
si ce, oare si cine, oare si cnd, oare si ct, oare si cum, cu si pronunat
silabic si accentuat (de exemplu: Oare si cine a rs te intereseaz?).
o r i: oricare pron. si adj. pron. (de exemplu: oricare om), dar
ori care s conjuncia ori sau + care pron. sau s. pl. (Cei care intr
ori care ies ncuie usa);
orice pron. si adj. pron., dar ori ce s ori conjuncie sau +
ce (Vrei s pleci ori ce vrei?);
196 Mioara Avram
oricine pron., dar ori cine s ori conjuncie + cine;
oricnd adv., dar ori cnd s ori conjuncie + cnd;
orict adv. si pron., dar ori ct s ori conjuncie + ct;
oricum adv., dar ori cum s ori conjuncie + cum;
ori de cte ori;
oriunde adv., dar ori unde sori conjuncie + unde adv.
sau s. pl.;
Ori se scrie, bineneles, separat si atunci cnd este substantiv si face
parte din numerale adverbiale si formule echivalente asezate
ntmpltor naintea unor pronume, adjective sau adverbe relative: de dou
ori ct tine.
Compusele orisicare, orisice, orisicine, orisicnd, orisict,
orisicum, orisiunde au mai rar paralele cu scrierea separat: Te
intereseaz numai dac a vorbit ori si ce a spus? A venit de cteva
ori si unde stm acum.
p a r: parc adv. (de exemplu: Ea parc plnge), dar par c s
par verb 1 sg. sau 3 pl. + c (de exemplu: Ei par c snt sntosi, dar
nu-i asa);
p e: pe alocuri si pe-alocuri;
pe att si pe ct;
pe dat;
pe de alt parte si pe de o parte;
pe de-a-ntregul;
pe de lturi;
pe deplin;
pe de rost;
pe drept si pe nedrept;
pe dinafar: vezi d i n;
pe furis;
pe la;
pe lng;
pe loc;
pe negndite;
pe potriva;
pesemne adv., dar pe semne s pe prepoziie + semne s.
pl. (cf. sg. semn);
pe sfrsite;
pe sub;
pe urm;
t o t: totdeauna;
totodat, dar tot o dat si tot odat: vezi d a t ;
totuna adv. egal, indiferent (de exemplu: Mi-e
totuna), dar tot una s tot adv. + una num. sau adv. (Tot una
am si eu; Merge tot una);
v a: careva pron., dar care va s care pron. sau s. pl. + va
verb auxiliar (care va veni);
ceva pron., dar ce va s ce pron. + va verb;
cineva pron., dar cine va s cine pron. + va verb;
ctva (adj.) pron. si adv., dar ct va s ct pron. si adv. + va
verb;
cumva adv., dar cum va s cum adv. + va verb;
undeva adv., dar unde va s unde adv. sau s. pl. + va
verb;
vaszic conj. asadar, deci, prin urmare (de exemplu:
Pleci, vaszic?), dar va s zic vb. + vb. vrea s nsemne
(Aceasta va s zic progres), de unde si locuiunea conjuncional
care va s zic, n ciuda sinonimiei ei cu vaszic;
v r e (o): vreo adv. si adj. pron. f.;
198 Mioara Avram
vreodat, dar vreo dat: vezi d a t ;
vreodinioar;
vreun si vreunul.
Dup cum rezult din exemplele date, unele soluii alese de
norm snt mai mult sau mai puin convenionale si de aceea au
variat uneori n timp. n situaiile de omofonie scrierea este
motivat ntr-un grad mai mare: de exemplu, la numai si nu mai.
Iar, dac distincia dintre un cuvnt compus si un grup stabil
este cteodat mai greu de fcut, cel puin pentru succesiunile
ntmpltoare de cuvinte este clar c scrierea separat este singura
adecvat; de aceea grafii ca Vorbeam dect am pierdut sau Vii
orice faci? snt indicii nu numai ale lipsei de cunostine, ci si
ale unor defecte de gndire. n caz de dubiu, verificarea se face
prin substituiri cu alte cuvinte (sinonime) sau cu alte forme ale
aceluiasi cuvnt, prin testarea posibilitilor de dislocare sau prin
schimbarea topicii.
3. Reguli bazate pe tradiia grafic se aplic de obicei la
cuvintele frecvente. Astfel apar diferene ntre formaii
asemntoare ca structur; de exemplu, ntre numeralele
compuse cu zeci, care se scriu ntr-un cuvnt (douzeci,
treizeci, douzeci de mii), si cele compuse cu sute, mii, milioane
etc., care se scriu n cuvinte separate (dou sute, dou mii,
dou sute de mii, dou milioane).
4. Regul bazat pe principiul estetic, dac nu cumva si pe un
principiu al comoditii de cuprindere vizual la lectur, este cea
care prevede evitarea unor cuvinte excesiv de lungi.
Aceast regul explic scrierea separat a numeralelor
cardinale compuse care denumesc numere de ordine diferite:
douzeci si unu, o sut trei, o sut treizeci si trei, o mie nou sute
treizeci si doi, o sut douzeci si trei de mii, un milion douzeci si
trei de mii cinci sute saptesprezece. La numeralele ordinale
corespunztoare aceast scriere este n evident contradicie cu
sudura lor morfologic dat de formantul final; de exemplu: al
douzeci si unulea, al o sut treizeci si treilea, al o mie nou sute
treizeci si doilea.
n terminologia tehnico-stiinific exist ns numeroase
compuse de mari dimensiuni, alctuite de obicei cu elemente
de compunere sau/si cu prefixe (de exemplu: angiomicrocinematografie,
extrateritorialitate, hipergammaglobulinemie), dar
si din cuvinte propriu-zise (diclordifeniltriclormetilmetan,
numele stiinific al substanei cunoscute sub denumirea abreviat
DDT), care se scriu ntr-un singur cuvnt, conform tipului de
structur si unitii semantice, uneori si conform etimonului
respectiv.
5. Exclusiv pe criterii etimologice se bazeaz scrierea
numelor proprii strine, care respect grafia din limba de origine.
Aceasta duce la deosebiri ntre denumiri cu formani (aparent)
comuni, cum snt toponimele cu engl., fr. port, it., port. porto,
sp. puerto, dintre care se scriu separat Port Louis, Port Moresby,
Port of Spain, Puerto Rico (Porto Rico), dar cu cratim
Port-au-Prince, Porto-Novo; cf. si Brazaville sau Libreville fa
de Monaco-Ville.
Scrierea etimologic este respectat si la unele neologisme
compuse neadaptate: de exemplu, miilefeuille, dar deux-pieces.
6. La numele proprii de persoane se respect dorina purttorilor
si n privina scrierii prenumelor sau a numelui (numelor) de familie
ntr-un cuvnt sau n mai multe. De exemplu, prenumele compus din
200 Mioara Avram
Ana si Maria, pentru care regula cere cratim (Ana-Maria; vezi
XXVI), poate aprea scris si Anamaria sau Ana Maria; numele
franceze de familie pot fi scrise cu articolul proclitic sudat sau separat:
Lamartine, dar La Fontaine, Lesueur (pictor), dar Le Sueur
(compozitor).
7. Derivarea parasintetic poate crea deosebiri ntre scrierea
cuvintelor din aceeasi familie.
Se scriu ntr-un cuvnt derivate de la nume proprii scrise n cuvinte
separate. De exemplu:
de la toponime: bimrean < Baia Mare, costarican < Costa
Rica, newyorkez < New York;
de la antroponime: antonpannesc < Anton Pann,
camilpetrescian < Camil Petrescu, julesvernian < Jules Verne.
B. Cuvintele primare (neformate de la altele), prin definiie
neanalizabile, si chiar cele derivate cu afixe lipsite de existen
independent nu ar trebui s pun probleme referitoare la scrierea
ntr-un cuvnt sau n mai multe, ntruct este evident faptul c ele
trebuie scrise ntr-un cuvnt.
De reinut c formaiile (forme verbale) cu prefixul negativ ne- se scriu
ntr-un cuvnt chiar atunci cnd snt si compuse cu mai, intercalat ntre
prefix si baz: nemaiauzind, nemaiauzit (nu ne mai auzind..., nici nemai
auzind...).
Pentru situaii excepionale de scriere cu cratim a unor derivate cu
prefixe sau cu sufixe vezi XXVI.
Se ntlnesc ns cazuri de fals analiz fcut din ignoran
si din nesesizarea limitelor dintre cuvinte n fluxul vorbirii.
Scindarea gresit a unui cuvnt unic, ca si sudarea gresit a unor
cuvinte diferite sau a unor fragmente de cuvinte se produc din
cauza confuziei ntre un segment de cuvnt si un cuvnt
independent omofon. Asemenea fenomene apar la un nivel
elementar de cunoastere a limbii (n vorbirea copiilor si a
strinilor) si la un nivel elementar de cultur; ele snt speculate,
n scopuri satirice, n textele umoristice.
Falsele analize au dou feluri de rezultate: confuzii ntre cuvinte
si grupuri existente n limb si crearea unor cuvinte inexistente.
a. Confuzii ntre termeni existeni snt cele produse ntre:
cuvinte si grupuri ntmpltor omofone:
ale (articol: ale mele) si a le (prepoziie + pronume: pentru a le vedea);
alor (articol n genitiv-dativ pl.: alor mei) si a lor (articol +
pronume: a lor e mai frumoas);
baros (substantiv) si ba ros (negaie + participiu);
cele (articol: cele mari) si ce le (pronume + pronume: ce le dai?);
cufras, cuvnt (substantive) si cu fras, cu vnt (prepoziie +
substantiv);
decar (substantiv: un decar) si de car (prepoziie + substantiv
sau conjuncie + verb);
delegat (substantiv) si de legat (prepoziie + substantiv sau verb
la supin);
laminare (substantiv) si la minare (prepoziie + substantiv);
semna (verb) si se mna (pronume + verb);
secar (substantiv) si se car (pronume + verb);
cuvinte si grupuri omofone cu elemente parial comune
(cuvinte de baz) sau nrudite (prefixe si prepoziii):
descnt, desface (verbe) si des cnt, des face (adverb + verb);
nceat, ncete (adjectiv) si n ceat, n cete (prepoziie +
substantiv);
njur (verb) si n jur (locuiune adverbial);
opoziie, ornduial (substantive) si o poziie, o rnduial (articol
sau numeral + substantiv);
opune, orndui (verbe) si o pune, o rndui (pronume + verb);
202 Mioara Avram
poetastru (substantiv) si poet astru (substantiv + substantiv);
Stancu Ion (dou substantive) si Stan cu Ion (substantiv +
prepoziie + substantiv);
cuvinte si grupuri omofone cu toate elementele comune, dar
cu unele diferite ca valoare (de exemplu, prefixe si prepoziii):
ntreruperi (substantiv) si ntre ruperi (prepoziie + substantiv);
preamilostiv (adjectiv: foarte milostiv) si prea milostiv (adverb +
adjectiv: mai milostiv dect ar fi cazul).
Falsele analize de acest fel snt utilizate n jocuri de cuvinte
(calambururi) si n jocuri rebusistice (sarade, rebusuri). De
exemplu: calmare descompus n cal mare sau calm are. n rebusuri
termenii constitutivi snt reprezentai prin desene, cifre, litere
izolate (de exemplu: a s a mic pentru amic; 2 N s doi ne pentru
doine). Umoristii folosesc si ei notarea prin cifre a unor segmente
omofone cu numeralele un, doi: de exemplu, 1 duios pentru
unduios.
Un tip frecvent, din pcate, n scrisul curent este reprezentat de
sudarea gresit a substantivelor feminine nearticulate, la forma de
singular, cu articolul posesiv urmtor prin confuzie cu forma articulat
enclitic: de exemplu, centru de difuzarea presei n loc de... difuzare
a presei.
b. n urma falselor analize se poate ajunge la decuparea unor
segmente sau la sudarea n uniti (fonetice si grafice) crora li se
acord n mod arbitrar statutul de cuvnt.
Unele false analize de acest tip snt mai mult sau mai puin
accidentale. De exemplu:
deranj neles si scris de ranj;
inflamabil, intelectual nelese si scrise in flamabil, in telectual;
laborator neles si scris la borator.
Altele au rspndire mai mare. Este cazul cuvintelor:
oleac adv. scris gresit o leac, mpotriva etimonului, probabil
dup modelul lui o r;
uncrop, substantiv, neles si scris un crop.
XXVI. Cu sau fr cratim?
Cratima numit si liniu sau linioar de unire (si de desprire),
mai demult si trsur de unire este, n scrierea romneasc, att
semn ortografic, ct si semn de punctuaie. Ponderea si statutul ei
difer n cele dou sectoare ale scrierii: n ortografie cratima este
semnul principal, pe cnd n punctuaie ea este un semn secundar,
chiar periferic; n ortografie cratima are ntrebuinri specifice si
obligatorii, n timp ce n punctuaie folosirea ei este facultativ, putnd
fi nlocuit cu alte semne (virgula sau linia de pauz).
A. ntrebuinrile cratimei ca semn ortografic singurele care
intereseaz n lucrarea de fa snt numeroase si variate.
1. Principala funcie si, totodat, cea care prezint aspecte
complexe este legarea ntre ele a dou sau mai multe cuvinte care se
rostesc mpreun. n aceast funcie cratima marcheaz fenomene
de fonetic sintactic (contragerea sau, mai exact, sinereza produs
la ntlnirea unei vocale finale cu vocala iniial a cuvntului urmtor,
fenomen constnd n transformarea primei vocale ntr-o semivocal,
deci n crearea unui diftong; eliziunea produs n mprejurri similare,
constnd n dispariia uneia dintre cele dou vocale; alipirea unor
cuvinte neaccentuate, cu sau fr includerea ntr-o silab comun).
Aceste fenomene snt uneori obligatorii, alteori facultative.
a. Fenomenele fonetice obligatorii snt limitate la situaii care
privesc anumite cuvinte si forme flexionare, fiind de obicei strns
legate de morfologie. n aceast categorie intr:
CUPRINS
204 Mioara Avram
unele contrageri (sinereze), anume cele produse la ntlnirea:
unei forme neaccentuate de dativ a pronumelor personale ori reflexive
cu forma de acuzativ o (ne-o d, si-o nchipuie); unei forme
pronominale neaccentuate de dativ sau acuzativ si a unui verb auxiliar
(te-a vzut, ne-ar da); prepoziiilor de si a numai n locuiuni
adverbiale si prepoziionale (de-a berbeleacul, de-a lungul) si n
numele unor jocuri de copii (de-a prinselea);
unele eliziuni, anume eliziunea primei vocale produs la
ntlnirea: unei forme pronominale neaccentuate de acuzativ cu un
verb auxiliar (m-a vzut, s-a dus); prepoziiilor dintru, ntru, printru
cu un, o, unul, una, alt(ul), alt, alta, nsul, nsa, nsii, nsele (dintr-o
glum, ntr-un ceas, printr-nsul), a primelor dou si cu alte cuvinte
nceptoare cu a (acoace, acolo, adins, att);
orice alipire a unor cuvinte neaccentuate (a celor enclitice cu
sau fr includerea ntr-o silab comun; a celor proclitice numai cu
includerea ntr-o silab comun), fenomen produs n grupuri alctuite
din: verb + forme pronominale neaccentuate de dativ sau/si de acuzativ
(d-mi, d-ne, dndu-si, dndu-si-l, pare-mi-se); interjecie + forme
similare (iat-m, na-i); substantive, adjective sau prepoziii + forme
pronominale neaccentuate de dativ (n viaa-i, n trista-i via,
asupra-i); forme verbale inverse (vzut-a, vedea-va), care pot avea
si pronume intercalate (vzutu-l-a, vzutu-mi-l-a, vedea-i-as,
vedea-i-i-as); substantive nearticulate + adjective posesive
(frate-meu, sor-sa); orice cuvnt + formele neaccentuate de indicativ
prezent i si s ale verbului a fi (nu-i, c-s, afar-i bine); pronumele l +
verb auxiliar (l-am dat).
b. Fenomenele fonetice facultative vizeaz si unele cuvinte sau
forme implicate n situaiile menionate sub a, dar si multe altele. Se
ntlnesc si aici:
numeroase contrageri (sinereze), produse mai ales la
ntlnirea oricrui cuvnt cu instrumente gramaticale ca prepoziiile
a, de, pe, conjuncia de, articolele un, o si al, a, ai, ale (de-acolo,
pe-atunci, de-al meu), dar si ntre orice alte cuvinte (vine-acuma,
unde-asteapt);
Cratima nu poate nota ns contrageri (sinereze) produse n interiorul
unor cuvinte compuse sau derivate: deodat se scrie la fel att la pronunarea
sa n patru silabe (cu vocala e, ct si la cea n trei silabe (cu semivocala
).
unele eliziuni ale primei vocale (finala primului cuvnt),
dintre care mai frecvente snt cele suferite de conjunciile c,
dac, s (c-a venit, dac-o vezi, s-astepte), de prepoziiile dup,
fr, lng (dup-aceea, fr-o vorb, lng-un pom) si de negaia
nu (n-a venit, n-aud), si orice eliziune a celei de a doua vocale
(iniiala cuvntului al doilea), produs exclusiv la cuvintele care
ncep cu (dac-ncepe, s-ntreb, la-nceput, cnt-n cor).
Cratima poate nota eliziuni similare si n interiorul unor cuvinte
compuse sau derivate (vezi 2 si 3 a).
Fenomenele menionate snt facultative n sensul c pentru
toate situaiile descrise si ilustrate exist variante fr contragere
(de exemplu: de acolo, pe atunci, vine acuma) sau fr eliziune
(c a venit, s astepte, dup aceea, nu a venit, dac ncepe etc.);
variantele cu contragere sau cu eliziune, pe de o parte,
caracterizeaz stilul colocvial si un tempo rapid, iar, pe de alta,
apar, din necesiti metrice, n poezie, n timp ce variantele fr
contragere sau fr eliziune snt caracteristice pentru exprimarea
emfatic, stilul nalt si un tempo lent. Despre cratim nu se poate
spune ns c e facultativ n aceste situaii, pentru c producerea
fenomenului fonetic impune folosirea obligatorie a cratimei.
206 Mioara Avram
Notarea corespunztoare a fenomenelor fonetice menionate este
esenial pentru lectura fidel a versurilor.
2. Cratima ndeplineste un rol important n scrierea cuvintelor
compuse: ea marcheaz, pe de o parte, statutul de cuvnt compus
n opoziie cu o mbinare de cuvinte (stabil sau nu) si, pe de alt
parte, un grad mai slab de sudur morfologic sau semantic
dect la compusele scrise ntr-un cuvnt (vezi si XXV).
Ca marc grafic a cuvintelor compuse, cratima apare mai
ales la substantive si adjective, relativ rar la adverbe (si locuiuni
adverbiale) si interjecii.
De reinut c nu exist numerale, pronume, verbe si conjuncii compuse
care s se scrie cu cratim; nu snt corecte grafii ca dou-sute, ceea-ce,
nsu-mi, vre-unul, bine-voi, fiind-c sau ntru-ct. La prepoziii compuse
cratima poate aprea n situaii n care se produc contrageri (de-a n de-a
lungul) sau eliziuni (fr-a plnge, pn-a nu veni); vezi 1.
Se pot da puine reguli generale pentru scrierea cu cratim a
cuvintelor compuse. De aceea ortografia acestora se nva de
obicei pentru fiecare cuvnt n parte.
La substantive snt trei situaii principale:
cnd termenii constitutivi nu corespund ca sens realitii
denumite de compus: de exemplu, nume de plante ca cinci-degete,
gura-leului, traista-ciobanului, nume de insecte de tipul
calul-popii, nume de pesti ca nou-ochi, nume de substane, de
instrumente sau operaii tehnice ca gur-de-lup, scara-mei,
nume de rudenie ca mam-mare, epitete ca mlai-mare,
zgrie-brnz, nume proprii de astri si constelaii de tipul
Carul-Mare, Ciobanul-cu-Oile;
cnd termenii constitutivi si pstreaz individualitatea
semantic, dar compusul are unitate morfologic, schimbndu-si
n flexiune numai ultimul termen: de exemplu, nord-est (articulat
nord-estul), prim-plan (pl. prim-planuri), scris-citit (art.
scris-cititul, genitiv-dativ scris-cititului);
cnd, dimpotriv, compusul are unitate semantic, dar nu
si unitate morfologic, schimbndu-si n flexiune fie numai primul
termen (de exemplu: vagon-restaurant, art. vagonul-restaurant,
pl. vagoane(le)-restaurant; zi-munc, art. ziua-munc, zile-munc,
genitiv-dativ zilei-munc), fie chiar ambii termeni (de exemplu:
contabil-sef, pl. contabili-sefi, dar art. contabilul-sef;
economist-contabil, pl. economisti-contabili; oras-trg, pl.
orase-trguri).
La adjective se ntlnesc de asemenea situaii cu contradicii
ntre:
unitatea morfologic (flexiune exclusiv final) si lipsa de
unitate semantic: de exemplu, social-cultural (f. social-cultural,
pl. m. social-culturali, f. social-culturale);
unitatea semantic si lipsa de unitate morfologic (flexiune
la ambii termeni): de exemplu, albastru-azuriu (f. albastr-azurie,
pl. m. albastri-azurii, pl. f. albastre-azurii).
Unele structuri snt comune adjectivelor si substantivelor
(provenite din adjective): de exemplu, nord-american,
nou-nscut, social-democrat.
Adverbele si interjeciile au de asemenea unele structuri
comune, cum snt locuiunile sau compusele din termeni nrudii
(cine-cineste, vrnd-nevrnd, haida-hai) si cele din termeni
asemntori (calea-valea, nitam-nisam; tic-tac, tura-vura).
Cratima apare si n numeroase mprumuturi recente, fie c se
menine grafia din limba de origine, fie c se introduce cratima
pentru a marca unitatea compusului: cow-boy, happy-end, pick-up,
208 Mioara Avram
porto-franco, post-mortem, statu-quo, tutti-frutti.
n scrierea unor cuvinte compuse cratima are un dublu rol,
marcnd att statutul de compus, ct si rostirea mpreun a dou
cuvinte: de exemplu, la substantivul vino-ncoace (din a avea
pe ~ ). La altele intervenia cratimei cu rol fonetic produce
variante grafice diferite de regula aplicat compuselor n cauz:
de-mprit fa de demprit. n sfrsit, la altele cratima impus
de statutul compusului anuleaz posibilitatea de redare a
pronunrilor diferite: substantivul luare-aminte se scrie astfel
indiferent dac este pronunat cu vocala e sau cu semivocala .
3. Un rol mai mic are cratima n scrierea unor derivate cu
prefixe si cu sufixe. La ambele categorii de cuvinte exist
situaii n care cratima este obligatorie si altele n care ea
este facultativ.
a. La derivatele cu prefixe cratima este obligatorie ntre prefix
si baz n urmtoarele situaii:
la formaiile cu prefixele ne- si re- de la un cuvnt care
ncepe cu -, dac ntr-un tempo rapid se produce eliziunea
vocalei iniiale a bazei: se scrie nempcat, dar ne-mpcat;
neneles, dar ne-neles; rentoarcere, dar re-ntoarcere;
formaiile cu prefixul ex- cu sensul fost: ex-campion,
ex-deputat;
formaiile ocazionale, cu diverse prefixe, de la nume proprii
sau de la numele unei litere: anti-Maiorescu, anti-X, (Ion) ne-Ion,
non-a.
Cratima ntre prefix si baz este facultativ la alte formaii
ocazionale:
formaii cu prefixe superlative;
formaii cu prefixe terminate n aceeasi liter ca iniiala bazei;
formaii omonime cu altele, mai bine cunoscute si avnd sensuri
diferite: a re-crea a crea din nou fa de a (se) recrea a (se) odihni.
Facultativ este si cratima dintre prefixe la formaiile ocazionale
supraprefixate: super-extrafin, ultra-ultraelegant.
b. La derivatele cu sufixe cratima este obligatorie, ntre
baz si sufix, numai cnd baza este o liter sau o abreviere
literal: de exemplu, X-ulescu, I.T.B.-ist. Ea este facultativ n
formaiile de la nume proprii strine a cror final nu se scrie
asa cum se pronun; de exemplu, de la Voltaire: voltaire-ian
(sau voltairian), nu voltaireian.
4. Asemntoare cu situaia derivatelor cu sufixe este folosirea
cratimei n unele forme flexionare, naintea articolului enclitic
sau a unei desinene. Cratima se ntrebuineaz astfel numai n
formele flexionare ale unor compuse din abrevieri (I.T.B.-ul,
I.T.B.-ului), neologisme cu grafie strin diferit de pronunare
n partea final (bourre-ul, bourre-uri; slow-ul, slow-uri) si ale
altor cuvinte cu situaii speciale, cum snt denumirile literelor
(a-ul, x-ul) si notaiile cifrice ale numeralelor (2-ul, al 2-lea sau
al II-lea).
La scrierea de acest tip, cu cifre si litere, a numeralelor ordinale cratima
poate lipsi numai dac formantul final est scris la umrul cifrei: Iul, al 2lea
sau al IIlea, respectiv a 2a, a IIa. Aceast notaie este mai puin obisnuit.
5. Cratima intr n structura unor abrevieri de cuvinte compuse.
n unele se preia, pur si simplu, cratima existent n baz (de exemplu,
lt.-col. < locotenent-colonel sau S-E < sud-est). n altele ea are rolul
special de a marca discontinuitatea elementelor din care este alctuit
abrevierea: de exemplu, d-ei < dumneaei sau D-sa < Domnia sa.
Vezi si XXVIII B 3 b.
210 Mioara Avram
Cratima nu se foloseste n abrevieri corespunztoare unor cuvinte simple.
Nu se scriu deci cu cratim abrevierile substantivelor doamna (dna, nu d-na),
domnisoara (dra, nu d-ra), domnul (d. sau dl, nu d-l); d-lui se foloseste
pentru dumnealui, nu pentru domnului).
6. n lucrri de lingvistic cratima se foloseste la notarea unor
segmente izolate din cuvinte (sunete sau litere, afixe lexicale si
gramaticale, elemente de compunere, rdcini sau teme, articole
enclitice) si a unor forme pronominale si verbale exclusiv
conjuncte. Locul cratimei indic direcia legturii cu alt(e)
element(e). Astfel, poziia iniial se noteaz cu cratim postpus
(la prefixe: anti-, ne-, re-, elemente de compunere ca bi-, geo-),
cea final cu cratim antepus (la sufixe: -ism, -tor, desinene:
-m, -uri, articole enclitice: -l, -le, elemente de compunere ca -fob,
-trofie), iar cea interioar, median, cu cratime la ambele
extremiti (la interfixe: -l-, la consoane intervocalice: -s-, la
rdcini ca -flor- din nflori).
n texte obisnuite afixele si elementele de compunere se scriu
fr cratim cnd apar de sine stttoare, transformate n cuvinte;
de exemplu, atelier moto, el e anti, multe isme. Cratima se menine
la prefixele si la elementele de compunere care snt izolate fr
a-si schimba valoarea, n exprimri eliptice ca persoanele hipersau
hipotensive; nelegeri bi- si trilaterale.
7. Cratima se foloseste si pentru a marca desprirea cuvintelor
la capt de rnd (vezi XXX). n aceast situaie ea se scrie numai
la sfrsitul primului rnd, fr s se repete si la nceputul rndului
urmtor.
Un rol asemntor are cratima care marcheaz, n texte
artistice, rostirea sacadat, pe silabe, a unor cuvinte; de exemplu:
Esti un mi-ze-ra-bil!
B. Scrierea cu sau fr cratim pune problema alegerii ntre
cratim si diverse alte posibiliti: blanc (spaiu alb) sau scriere n
dou ori mai multe cuvinte complet separate; scriere mpreun,
ntr-un singur cuvnt; apostrof; linie de pauz.
1. Alegerea ntre scrierea cu cratim si cea cu spaiu alb a
dou cuvinte este uneori dependent de pronunare, alteori
orientat dup norme pur convenionale.
a. Scrierea cu cratim sau cu spaiu alb, n cuvinte complet
separate, reflect pronunarea diferit, n tempo rapid, respectiv
lent, n situaiile care permit contrageri (sinereze) si eliziuni, deci
la ntlnirea a dou vocale; vezi A 1 b.
O meniune special merit prepoziia de urmat de prepoziia
a sau de articolul a(l): n timp ce prepoziia compus de-a din
structura locuiunilor adverbiale si prepoziionale si a numelor
unor jocuri de copii se scrie totdeauna cu cratim (pentru c se
pronun numai ntr-o silab), mbinarea prepoziiei de cu
prepoziia a din structura infinitivului se poate scrie att fr, ct
si cu cratim (pentru c se pronun att n dou silabe, ct si n
una): plcerea de a citi si plcerea de-a citi. Ambele feluri de
scriere, dependente de pronunare, snt corecte si n mbinarea
prepoziiei de cu articolul al, a, ai, ale: cel de al doilea si cel
de-al doilea; cea de a doua si cea de-a doua.
b. Scrierea cu cratim sau cu spaiu alb, n cuvinte separate,
este mai mult sau mai puin convenional n alte situaii, ceea ce
nu nseamn c normele stabilite nu trebuie respectate.
Probleme de alegere a scrierii corecte se pun la numeroase
cuvinte compuse:
substantive comune ca drum-de-fier fa de drum de ar si
chiar fa de cale ferat; ap-grea fa de ap oxigenat;
mai-marele fa de mai mult ca perfect (art. mai mult ca perfectul);
212 Mioara Avram
nu-m-uita fa de propoziia Nu m uita; prim-plan fa de prim
ajutor;
substantive proprii ca: toponimele Bistria-Nsud,
Brosteni-Deal sau Piatra-Neam fa de Baia Mare, Bolintinul
din Deal, Curtea de Arges sau Vatra Dornei; antroponimele
Rosu-mprat fa de mpratul Rosu sau Baba-Cloana fa de
baba Maria; astronimul Carul-Mare fa de carul mare;
adverbe ca ast-iarn, ast-noapte, fa de iarna asta sau
aceast iarn (de remarcat ns nelesul diferit al adjectivului
demonstrativ din compus: ast-iarn iarna trecut); dup-mas
dup-amiaz fa de dup mas.
Ezitrile si abaterile actuale se datoresc uneori faptului c normele
nsesi au cunoscut fluctuaii n timp: grafii ca de-a-lungul, de-sine-stttor
sau Baia-Mare aplic norme mai vechi, modificate ntre timp. La unele
toponime exist si discordane contemporane ntre normele ortografice,
care cer prezena cratimei, si indicatoarele administrative, care o omit: este
cazul celor de tipul Piatra-Neam sau Trgu-Jiu (pentru ultimul vezi si
XIV). n uzul actual se constat si tendina (moda) de a se omite cratima
dintre prenume ca Ana-Maria, Maria-Laura si de la nume de familie duble
sau cu adaosuri: Maria Popescu-Gheorghiu.
Ezitri se pot ntlni si n situaii cu norme ferme, dar tot
convenionale, cum snt cele referitoare la succesiunile de
forme pronominale neaccentuate si la mbinrile de verbe cu
asemenea pronume. De reinut c se scrie corect pare-se,
dar se pare; pare-mi-se, dar mi se pare (nu mi-se!); dndu-i-se,
dar i se d (nu i-se!).
De asemenea, pot aprea ezitri n situaiile n care regulile
produc neconcordane n scrierea unor formaii nrudite:
America de Nord, dar nord-american; (din) sudul Dunrii, dar
sud-dunrean.
2. Alegerea ntre scrierea cu cratim si scrierea mpreun,
ntr-un singur cuvnt, vizeaz si ea dou categorii de situaii: unele
cu norme mai mult sau mai puin convenionale sau bazate pe o
analiz lingvistic subtil si altele cu norme ferme, bazate pe o
analiz logic si lingvistic elementar.
a. Prima categorie se refer la scrierea unor cuvinte compuse
si derivate, n mod excepional si a unora primare (neformate din
altele).
O dificultate real o constituie scrierea unor compuse
propriu-zise, alctuite din cuvinte ntregi existente si independent,
la care criteriul este comportamentul n flexiune: se scriu cu
cratim compusele lipsite de unitate morfologic (la care flexiunea
afecteaz primul termen) si ntr-un cuvnt cele cu unitate
morfologic (la care flexiunea afecteaz termenul final). Aceast
regul general se concretizeaz n aplicaii individuale care
prezint contradicii fie n cadrul aceleiasi familii, fie ntre
formaiile cu aceeasi structur si chiar cu un termen comun. De
exemplu, se scrie corect:
rea-voin (art. reaua-voin), dar bunvoin (art.
bunvoina) si ruvoitor;
Cf. rea-credin si bun-credin; ruvoitor si binevoitor.
bun-credin (art. buna-credin) si bun-cuviin (art.
buna-cuviin), dar bunstare (art. bunstarea), bunvoie (art.
bunvoia) si bunvoin (art. bunvoina);
Cf. si bun purtare sau bun stiin.
prim-balerin (art. prima-balerin), dar primvar (art.
primvara) si primadon (art. primadona).
Pentru unele compuse din cuvinte ntregi exist reguli
214 Mioara Avram
orientate dup primul termen al compusului; astfel, se scriu cu
cratim compusele cu prepoziia dup (sinonimele dup-amiaz,
dup-mas, dup-prnz), dar fr cratim, ntr-un cuvnt, cele cu
prepoziiile de si fr de (deochi, desczut, frdelege) sau cu
prepoziia a + tot, toate (atotstiutor, atoatestiutor).
Compusele cu de pot fi scrise cu cratim din motive de ordin fonetic:
substantivele demprit, denmulit pronunate cu eliziunea lui -- se scriu
de-mprit, respectiv de-nmulit.
Pentru altele mai puine regulile se refer la ultimul
termen al compusului: este cazul formaiilor cu adverbul mite,
care se scriu ntr-un cuvnt (cogeamite, darmite, pasmite si
alte formaii similare).
Regulile ortografice mai vechi erau inconsecvente recomandnd scrierea
ntr-un singur cuvnt la cogeamite, dar cu cte dou cratime la dar-mi-te,
pas-mi-te; grafiile cu cratim reflect un fenomen de etimologie popular
(interpretarea adverbului mite drept format din pronumele mi + te).
Scrierea compuselor tematice (cu asa-numitele elemente de
compunere) este mai unitar si mai clar normat, nct ar trebui
s nu pun probleme. Se scriu ntr-un cuvnt, fr cratim, toate
compusele tematice, cu urmtoarele excepii:
compusele arhaice cu elementele bas- si vel-
(bas-caimacam, vel-armas);
compusele cu elemente care indic originea etnic aflate
n raport de coordonare cu termenul urmtor: anglo-saxon,
austro-ungar si Austro-Ungaria , indo-european (dar
istroromn romn(esc) din Istria, iudeospaniol evreu originar
din Spania, retoroman roman(ic) din Reia).
Se scrie deci corect electrotehnic, electroterapie, electrofizioterapie
etc.
Grafii gresite cu cratim se ntlnesc mai ales la anumite
elemente de compunere (de exemplu, cvasi-, maxi-, mini-, semisi
vice-: se scrie corect cvasiunanim(itate), maxitaxi, minibaschet,
semiauxiliar, vicepresedinte) si la compusele cu anumite structuri:
cu elemente altele dect cele referitoare la originea etnic
aflate n raport de coordonare (tipul psiholingvistic sau
sociocultural), ndeosebi cnd compusul are mai multe elemente
(electrobalneofizioterapie sau otorinolaringologie).
Scrierea derivatelor cu prefixe are de asemenea reguli clar
stabilite (vezi A 3 a). Grafii gresite cu cratim se ntlnesc mai
ales la derivate cu anumite prefixe, ca anti-, non-, para- si pro-
(se scrie corect antialcoolic si antidrog, nonvaloare si nonviolen,
parasolar si parazpad, profascist si prorector). La derivatele
cu sufixe apar ezitri si greseli la formaiile de la nume proprii
strine (vezi A 3 b): de exemplu, cratim inutil la newyork-ez,
faulkner-ian sau absena cratimei la shakespeareian.
Ezitrile snt numeroase la scrierea cu sau fr cratim a
formelor flexionare ale unor nume proprii strine sau ale unor
neologisme neadaptate (vezi A 4). Abaterile snt mai puin
importante n exemple ca showul sau showuri pentru show-ul,
show-uri sau bourreuri pentru bourre-uri dect n cele cu
diferene mai mari ntre scrierea si pronunarea finalei, de tipul
Bruxellesului n loc de Bruxelles-ului.
b. Alegerea ntre scrierea cu cratim si cea fr cratim si fr
spaiu alb, ntr-un singur cuvnt, se bazeaz pe o analiz n acelasi
timp logic si lingvistic atunci cnd e vorba de distincia dintre
un cuvnt unic si o succesiune de cuvinte diferite. Distincia fiind
esenial si totodat simpl, orice ezitri sau greseli n aceast
privin snt indicii sigure ale inculturii celui la care apar,
constituind cele mai infamante greseli de scriere.
216 Mioara Avram
Atenie deci la omofone! Cuvinte si, mai ales, grupuri de cuvinte
pronunate la fel exist, n primul rnd, printre monosilabe; termenii
opoziiei (ambii sau mcar unul dintre ei) au o mare frecven n
limb, reprezentnd sau cuprinznd instrumente gramaticale, de unde
rezult importana nsusirii scrierii lor corecte:
a-i (prepoziie + pronume: pentru a-i vedea) si ai (articol: ai mei,
substantiv reg.: un ai, interjecie: ai! );
a-l (prepoziie + pronume: pentru a-l vedea) si al (articol: al meu);
a-si (prepoziie + pronume: pentru a-si aminti) si asi
(substantiv: doi asi);
a-i (prepoziie + pronume: pentru a-i aminti) si ai (verb auxiliar:
ai vrut, ai vrea);
c-a (conjuncie + verb: stiu c-a venit sau conjuncie + articol:
stiu c-a mea e bun) si ca (adverb: ca la munte, conjuncie: ca s,
prepoziie ca elev);
c-ai (conjuncie + verb: stiu c-ai venit, conjuncie + articol: stiu
c-ai ti snt aici) si cai (substantiv: doi cai);
c-al (conjuncie + articol: stiu c-al tu e bun) si cal (substantiv:
un cal);
c-am (conjuncie + verb: stiu c-am gresit) si cam (adverb: cam
trziu);
c-ar (conjuncie + verb: stiu c-ar veni) si car (substantiv: un car
de lemne);
c-as (conjuncie + verb: stii c-as vrea) si cas (substantiv: cas dulce);
c-i (conjuncie + pronume: c-i dai; conjuncie + verb: c-i bine)
si ci (substantiv: dou ci);
ce-a (pronume + verb: ce-a spus?) si cea (articol: cea mare;
interjecie opus lui his);
ce-ai (pronume + verb: ce-ai spus?) si ceai (substantiv: ceasc
de ceai);
ce-i (pronume + pronume: ce-i dai; pronume + verb: ce-i aici) si
cei (articol: cei mari);
ce-l (pronume + pronume: ce-l doare) si cel (articol: cel mare);
de-a (prepoziie + prepoziie: de-a dura; prepoziie + articol:
de-a mea) si dea (verb: s dea);
de-al (prepoziie + articol: de-al meu), de-a-l (prepoziie +
prepoziie + pronume: plcerea de-a-l vedea) si deal (substantiv: un
deal);
i-a (pronume + verb: i-a dat) si ia (verb: ia un mr);
i-ar (pronume + verb: i-ar da) si iar (adverb: iar pleac;
conjuncie: El pleac, iar ea n-a venit);
i-au (pronume + verb: i-au dat) si iau (verb: iau un mr);
l-a (pronume + verb: l-a chemat) si la (prepoziie: la munte);
l-ai (pronume + verb: l-ai chemat) si lai (adjectiv: berbec lai);
l-as (pronume + verb: l-as chema) si las (adjectiv: om las);
l-ai (pronume + verb: l-ai chemat, l-ai chema) si lai
(adjectiv: pesti lai);
m-ai (pronume + verb: m-ai chemat, m-ai chema) si mai
(adverb: mai asteapt; substantiv: n mai);
m-ai (pronume + verb: m-ai chemat, m-ai chema) si mai
(adjectiv: ciorapi mai);
m-au (pronume + verb: m-au chemat) si mau (interjecie);
mi-a (pronume + verb: mi-a dat) si mia (substantiv: o mia);
mi-au (pronume + verb: mi-au dat) si miau (interjecie);
mi-i (pronume + pronume: mi-i d; pronume + verb: mi-i bine)
si mii (numeral: dou mii);
n-a (negaie + verb: n-a venit) si na (interjecie: na un mr);
n-ai (negaie + verb: n-ai venit, n-ai veni), na-i (interjecie +
pronume) si nai (substantiv: cnt la nai);
218 Mioara Avram
n-as (negaie + verb: n-as veni) si nas (substantiv: un nas);
ne-a (pronume + verb: ne-a dat) si nea (substantiv: fulg de
nea);
ne-am (pronume + verb: ne-am dus) si neam (substantiv: un
neam);
nu-l (negaie + pronume: nu-l cunosc) si nul (adjectiv: rezultat
nul);
s-a (pronume + verb: s-a dus) si sa (adjectiv posesiv: cartea
sa);
s-ar (pronume +verb: s-ar duce) si sar (verb: eu sar coarda);
s-au (pronume + verb: s-au dus) si sau (conjuncie: el sau
ea);
s-i (conjuncie + pronume: s-i dau) si si (adjectiv posesiv:
copiii si);
i-i (pronume + pronume: i-i dau; pronume + verb: i-i bine si
ii (verb: ii minte);
v-a (pronume + verb: v-a plcut) si va (verb: va raporta);
v-ar (pronume + verb: v-ar plcea) si var (substantiv: ap de
var);
vi-i (pronume + pronume: vi-i dau; pronume + verb: vi-i bine)
si vii (adjectiv: oameni vii; substantiv: dealuri cu vii).
La acestea se adaug o serie de omofone n care grupul de cuvinte
scrise cu cratim este realizat cu forme populare ale verbului auxiliar
de viitor si de prezumtiv: de exemplu, c-or si cor, m-i si mi, m-oi si
moi, m-or si mor, n-oi si noi, n-or si nor, te-i si tei, v-oi si voi, v-or si
vor.
Omofonele pot fi si de dou, trei sau mai multe silabe. De
exemplu: c-ale (conjuncie + articol: stiu c-ale tale snt bune) si
cale (substantiv: cale lung);
c-are (conjuncie + verb: stiu c-are treab) si care (pronume:
omul care vine; substantiv: dou care);
du-ne (verb + pronume: du-ne acolo) si dune (substantiv);
ntr-una (prepoziie + numeral: ntr-una din zile) si ntruna
(adverb: plnge ntruna);
n-are (negaie + verb: n-are timp) si nare (substantiv reg.: o
nare);
zi-le (verb + pronume: zi-le si lor) si zile (substantiv: multe
zile).
O omofonie care vizeaz multe verbe de conjugarea a III-a
este aceea dintre persoana a doua singular a imperativului +
pronumele -i si persoana a doua plural a imperativului sau a
prezentului indicativ si conjunctiv fr pronume, de tipul:
deschide-i (subiect: tu) si deschidei (subiect: voi).
Greselile legate de folosirea cratimei n asemenea situai
snt de dou feluri. Pe de o parte, se ntlnesc grafii inacceptabile
n mod absolut, incorecte n orice mprejurare; de exemplu, ami,
ma, vam sau a-le, -l, -si, cnta-i, cnta-si, cnta-i, fuse-se,
merge-i, ve-i, vorbi-i (n loc de a-mi, m-a, v-am, respectiv ale,
l, si, cntai, cntasi, fusese, mergei, vei, vorbii). Pe de alt
parte, se ntlnesc grafii care ar fi corecte n alte situaii, dar snt
gresite n contextul dat; n aceast situaie intr toate exemplele
de omofone difereniate prin scrierea cu sau fr cratim, de
felul celor din listele anterioare (de exemplu: Bine a-i venit! n
loc de... ai venit si pentru ai reprosa n loc de... a-i reprosa),
dintre care unele pot avea chiar mici contexte aparent comune.
Astfel, se scrie corect L-a cules de pe drumuri, dar La cules e
mare veselie; Pentru a-i crede e nevoie de dovezi, dar Ai crede
una ca asta?, Mai bate (vntul) si M-ai bate (dac ai putea); Ei
220 Mioara Avram
s-au suprat, dar E trist sau suprat? n asemenea situaii e
necesar o atenie sporit.
Mijloacele de verificare a soluiei alese snt diverse. Cele mai simple
constau n substituirea cu alte cuvinte (sinonime) sau cu forme ale aceluiasi
cuvnt, iar n cazul grupurilor de cuvinte si n eventuale reconstituiri ale
cuvintelor cu eliziuni. De exemplu, se poate reine c se scriu ntr-un cuvnt:
cea cnd poate fi nlocuit cu acea sau aceea sau cnd se opune lui his; dea
cu deie; iar cu iarsi sau cu si; sa cu ei sau cu lui; sau cu ori. De asemenea,
c se scriu cu cratim: c-a si c-ai, c-al, c-ale, c-am, c-ar, c-are, c-ai cnd
cpoate
fi ntregit n c; m-a, m-ai, m-au... si v-a, v-ai, v-am... cnd m- si v- pot
fi ntregite n m, v; n-a, n-ai, n-am... cnd n- corespunde lui nu.
Analiza si alegerea scrierii corecte pot fi mai dificile n cazul
unor cuvinte si forme nvechite sau/si regionale necunoscute de
cel pus n situaia de a le scrie. De exemplu: forme verbale inverse
ca dat-a (omofon cu substantivul data), plns-a (omofon cu
plnsa, participiu devenit adjectiv si substantiv) sau plnsu-mi-s-a
(n care finalul e omofon cu posesivul sa), forme popular de
viitor sau de prezumtiv nsoite de pronume, ca v-oi, v-om, v-or +
infinitivul cu sensul v voi..., v vom..., v vor... (omofone cu
voi, vom, vor). Un exemplu de acest fel care necesit o analiz
mai subtil este unicul caz n care grafia v-a poate fi corect pentru
indicativul viitor sau pentru prezumtiv: dac nseamn v va,
cu un auxiliar regional de viitor (Odihnii-v, c v-a fi destul, n
care v-a fi corespunde literarului v va fi (fiind), cf. regionalul
v-o fi, dar va fi dac sensul este are s fie, o s fie, o fi fr
implicarea pronumelui v).
3. Problema alegerii ntre scrierea cu cratim si cea cu apostrof
se pune n puine situaii n cadrul ortografiei actuale.
Precizarea este necesar pentru c nu e vorba de scrisul orientat din
ignoran sau din snobism dup norme abolite de 44 de ani. Dup cum se
stie, n 1953 apostroful si-a restrns mult ntrebuinrile, fiind nlocuit de
cratim n situaiile n care marca n acelasi timp eliziunea unei vocale
(finale
sau iniiale) si rostirea mpreun a dou cuvinte sau a unor pri din dou
cuvinte: de exemplu, ntr-o < ntru o, n-am < nu am, s-a dus < se a dus,
vino-ncoace < vino ncoace (nu ntr'o, n'am, s`a dus, vino'ncoace). Raiunea
acestei nlocuiri a fost simplificarea, ntruct unul dintre punctele cel mai
des nclcate ale ortografiei anterioare, din 1932, era distincia dintre
scrierea
cu apostrof si cea cu cratim.
Apostroful continu s fie folosit n ortografia romneasc actual, dar
numai n situaii mai mult sau mai puin accidentale, rare n scrierea curent,
ceea ce-i d statutul unui semn marginal. Aceasta duce, pe de o parte, la
mult nesiguran n folosirea lui si la descrieri nesatisfctoare ale noii
sale condiii, iar, pe de alt parte, la impresia c el ar fi disprut cu totul
din
scrierea limbii romne.
Absena accidental din rostire a unor sunete cu diverse poziii
ntr-un cuvnt (de la nceputul, din interiorul sau de la sfrsitul
cuvntului) poate fi marcat n unele situaii prin cratim, iar n
altele prin apostrof, criteriul fiind urmtorul: dac se ajunge la
rostirea mpreun, n sensul de cuprindere n aceeasi silab, a
sunetelor din jurul celui absent (sau celor absente) se foloseste
cratima; dac nu, se foloseste apostroful.
a. Sunete iniiale: Absena sunetului sau sunetelor iniiale se
noteaz cu cratim numai dup un cuvnt terminat n vocal care
atrage n ultima sa silab cuvntul sau nceputul cuvntului
urmtor: intr-n cas, dac-ntreab (vezi si A 1). n toate celelalte
situaii (la nceput de comunicare, dup un cuvnt terminat n
consoan sau n semiconsoan si chiar ntr-o vocal cu care nu
se formeaz o silab comun) se foloseste apostroful: `Neaa <
bun dimineaa; tot `nainte; mai `nainte; asa `nainte.
Prezena apostrofului nu este necesar la formaiile trunchiate devenite
cuvinte de sine stttoare, ca tus < mtus sau cic < zice c; ea nu este
222 Mioara Avram
obligatorie la variante cu n- pentru n-: nainte, nalt, nlbi.
b. Sunete din interiorul cuvntului: Cratima se foloseste numai la
eliziunea lui de la nceputul temei din formaii prefixale cu ne-, resi
compuse cu de-: ne-mpcat, re-ntoarce, de-mprit (vezi A 4); n
celelalte situaii se foloseste apostroful: dom'le < domnule,
sal'tare < salutare etc.
Prezena apostrofului nu este necesar la cuvinte fixate n forma cu
eliziune, cum este cazul adverbului parc < pare c (nu par'c), si nici
chiar la variante curente ca cinsprezece sau cinspe pentru cincisprezece. Nu
se pune nici apostrof, nici cratim n variantele regionale ale unor cuvinte
primare sau compuse sudate si ale unor forme flexionare cu a n loc de ea
(vezi I), o n loc de eo sau u n loc de eu: de exemplu, dapn, gresal,
lapd, marg, prjasc, ravn, sarbd, totdauna, ap, vra, zam; vro si
vrodat; vrun. Se scriu ns cu cratim (nu cu apostrof) grupuri de cuvinte
cu pronunare regional de acest tip, ca d-aia de aceea sau d-ale de ale,
d-o de o d-un de un.
c. Sunete finale: Absena sunetului final se noteaz cu cratim
numai naintea unui cuvnt nceptor cu o vocal cu care se
formeaz o silab comun: ntr-o, m-a, s-a etc. (vezi si A 1). n
celelalte situaii (la sfrsit de comunicare, naintea unui cuvnt
care ncepe cu o consoan sau cu o semiconsoan) se foloseste
apostroful: Afar'!; La umr arm'!; Un' te uii?; dom' Popescu.
Varianta cu eliziune a unuia si aceluiasi cuvnt poate fi nsoit
de un semn diferit apostrof sau cratim n funcie de
existena/absena si felul legturii cu un cuvnt alturat. E cazul
variantelor cuvintelor:
fr: fr' de, fr' s, dar fr-a;
ndat: ndat' s pleci, dar ndat-a plecat;
las (imperativ): las' c, las' pe mine, las' s, dar las-acum,
las-o;
pas (imperativ): pas' de, pas' s, dar pas-a;
pn: pn' ce, pn' la, pn' s, dar pn-a;
scoal (imperativ): scoal' nainte de pauz si scoal' s plecm,
dar scoal-odat;
vino: vin' la, vin' s, dar vin-aici, vin-odat.
Nu se admite folosirea cumulat a ambelor semne. De aceea,
n situaiile n care ar trebui folosit apostroful pentru absena unor
sunete si cratima pentru alte fenomene (caracterul conjunct al
unor pronume neaccentuate sau statutul de cuvnt compus) se
pune problema opiunii pentru un anumit semn, ceea ce depinde
de ponderea acordat funciilor ndeplinite. n uzul actual se
constat preferina pentru cratim: in-te, tat-su, mam-mare, dar
snt tolerabile si variantele (in' te, tat' su, mam' mare (neacceptate
desi logice fiind numai in'-te, tat'-su, mam'-mare).
Exemplul cel mai rspndit, cu grafie fluctuant, este formula din
basme, devenit si nume propriu compus, nsir-te, mrgrite >
nsir-te... sau nsir' te...
Cu absena sunetelor/literelor iniiale ale unui cuvnt seamn
absena primei cifre sau a primelor dou cifre din scrierea unui
numr care indic un an; o asemenea absen se noteaz numai
prin apostrof: '916 1916 sau '44 1944.
Tot numai prin apostrof se noteaz absena unor sunete din
cauza unei pronunri defectuoase; de exemplu, absena
consoanei r (de fapt rostirea graseiat a acesteia): Pe ca'e-l v'ea
And'ei? sau pronunarea incomplet a unui beiv ori a unui afazic.
Apostroful se menine ca atare n scrierea numelor proprii
strine (de exemplu: D'Annunzio, O'Neill, N'Djamena) si a unor
neologisme neadaptate (five o'clock, trompe l'oeil).
4. Problema alegerii ntre cratim si linia de pauz ca semn
224 Mioara Avram
ortografic (nu de punctuaie) se pune la compuse de tipul nord
nord-vest sau anglovest-german, vest-germansuedez si
vest-germansud-african, n care linia de pauz evideniaz
structura semantic binar a compuselor, indiferent de faptul c
termenii constitutivi pot fi si ei compusi scrisi cu o cratim
proprie.
Folosirea cratimei la ambele niveluri ale compunerii n situaii de
acest fel (de exemplu, nord-nord-vest sau anglo-vest-german) ascunde
numrul real al termenilor implicai, anulnd deosebirea dintre asemenea
compuse cu structur binar si cele cu structur ternar, de tipul
anglo-franco-italian.
Cele dou semne, deosebite clar n textele tiprite, pot si trebuie
s fie difereniate, cu grij, si n textele scrise cu mna (prin dimensiuni
si prezena/absena spaiului alb) si chiar n cele dactilografiate (de
obicei, numai prin spaiul alb).
C. n unele situaii nu se pune problema scrierii cu sau fr
cratim, ci problema locului n care trebuie plasat sau/si a
numrului de cratime.
1. La un nivel elementar se ntlnesc greseli si n situaii care
nu comport dificulti reale de analiz si de interpretare: de
exemplu, grafii ca zi-sa n loc de zis-a sau fi-rar si fi-r-ar n loc
de fir-ar. De reinut c locul cratimei poate diferenia omofone
ca:
i-ai (pronume + verb: i-ai dat) si ia-i (verb + pronume: ia-i
tu);
i-ai (pronume + verb: i-ai dat) si ia-i (verb + pronume: ia-i
banii);
n-ai (negaie + verb: n-ai vrut) si na-i (interjecie + pronume:
na-i banii).
Pentru n-ai si na-i vezi 2 b. Pentru numrul de cratime vezi, tot acolo,
de-al si de-a-l.
Rostirea ntr-o singur silab a prepoziiei cu si a articolului sau
a numeralului un se noteaz corect cu cratim dup c: c-un, nu cu-n
(cf. c-o < cu o).
Gruparea conjunciei da dar cu adverbul apoi se noteaz
corect cu cratim dup d: d-apoi, nu da-poi (cf. c-apoi).
Gruparea negaiei nu cu formele de indicativ prezent i, s
ale verbului a fi urmate de un cuvnt nceptor cu o vocal se
scrie corect cu cratim ntre nu si verb: Nu-i al meu. Nu-s
acolo (nu dup verb, deci nu Nu i-al meu, Nu s-acolo); cratima
se poate folosi dup verb numai la nlocuirea lui i prin e: Nu
e-al meu (vezi si V 7).
2. Aspecte mai subtile uneori mai puin normate si deci
cu soluii controversabile prezint unele grupri care
conin forme pronominale neaccentuate. La acestea locul
cratimei depinde de pronunare, pentru sesizarea creia e
nevoie de o ureche fin.
Exist grupri n care locul cratimei poate varia, ambele soluii
fiind corecte, chiar dac una este preferat. De exemplu: Nu-l
aud si Nu l-aud; Nu-mi amintesc si Nu mi-amintesc.
n altele uneori cu aceeasi structur, dar cu pronume sau
verbe diferite intervin restricii, care, de obicei, au explicaii
de ordin fonetic (diferene de accent sau sunete asemntoare n
punctul de ntlnire). De exemplu, se scrie:
Ceasul nu-l am (nu nu l-am), dar Nu l-am pierdut (nu nu-l
am);
Nu-mi arde de glum (nu nu mi-arde), dar Nu mi-a ars (nu
nu-mi a);
226 Mioara Avram
Nu mi-e foame si Nu-mi e foame, dar numai Nu-i e foame (nu si
Nu i-e foame);
Se scrie ns corect Cui i-e foame sau Lui i-e foame (vezi VIII 5).
Nu mi-era foame si Nu-mi era foame, dar numai Nu-i era foame
(nu si nu i-era).
Dificulti mai mari apar la grupri alctuite din pronume
neaccentuate si variante populare si familiare ale unor verbe
auxiliare din structura viitorului si a prezumtivului. De exemplu: te-i
duce (cf. ne-om... sau de-i vedea) sau t-ei duce (cf. m-oi..., s-o...)?
v-i duce (cf. ne-om... sau de-i vedea) sau v-i duce (cf. m-oi...,
s-o...)? Desi se pot invoca modele pentru ambele feluri de scriere,
preferabile par soluiile diferite la cele dou persoane n discuie: te-i
duce, dar v-i duce.
D. Un cuvnt sau un grup de cuvinte poate fi scris, dac e necesar,
cu mai multe cratime ntre diversi termeni. De exemplu, compuse
populare ca numele de plante trei-frai-ptai, snge-de-nou-frai,
iarba-datului-si-a-faptului si numele de personaje din basme
Schiopul-cu-Barba-ct-Cotul, Jumtate-de-Om-Clare-pe-
Jumtate-de-Iepure-Schiop sau compuse savante ca kilogram-
for-metru si metru-kilogram-secund-amper; grupri de
cuvinte diferite ca de-acu-ncolo si de-acu-ncolo-ncerc, n-o-nelege
si n-o-nelege-asa.
Din considerente de ordin estetic se evit, pe ct e posibil, folosirea
apropiat a mai multor cratime. Aceasta explic faptul c normele actuale
au preferat scrierea fr cratim, n cuvinte separate, a substantivului
compus mai mult ca perfect (art. mai mult ca perfectul), care ar fi necesitat
trei cratime, sau scrierea cu o singur cratim a locuiunilor, respectiv
compuselor, de tipul de-a lungul, de-a prinselea, de-a uliul si porumbeii.
De reinut ns c economia de cratime poate afecta numai situaiile cu
norme grafice mai mult sau mai puin convenionale, nu si pe cele n care
scrierea este dependent de pronunare. De aceea se scrie totusi
de-a-ndratelea, de-a-ndoaselea sau de-a-n boulea, de-a-n picioarelea, de-a
v-ai ascunselea.
XXVII. Majuscul sau minuscul?
Problema alegerii ntre scrierea cu majuscule (litere mari) si
cea cu minuscule (litere mici) se pune, pe de o parte, n anumite
situaii sintactice, legate de delimitarea enunurilor si de
punctuaie, iar, pe de alt parte, la anumite categorii de cuvinte:
substantive proprii sau comune, formule sau pronume de politee,
abrevieri si simboluri. Cu excepia abrevierilor si a simbolurilor,
la care majuscula poate aprea si n interior, n celelalte situaii
alegerea vizeaz numai litera iniial.
Pentru scrierea cu majuscule sau cu minuscule n abrevieri si simboluri
vezi XXVIII B 3 e.
Alegerea se complic n cazul special al substantivelor proprii
compuse sau susceptibile de a fi interpretate astfel, ntruct la
acestea ea vizeaz nu numai iniiala primului termen, ci si a altora
din structura compusului.
ntrebuinarea iniialelor majuscule si a celor minuscule are
caracter obligatoriu n cele mai multe situaii, dar exist si unele
ntrebuinri facultative.
Scrierea integral cu majuscule a unui text (titluri, firme,
inscripii, lozinci, anunuri etc.), ca si cea integral cu minuscule
(n telegrame) ascund corectitudinea lui grafic din punctul de
vedere al diferenierii unor iniiale.
A. Scrierea cu iniial majuscul sau minuscul n situaii
CUPRINS
228 Mioara Avram
sintactice serveste la marcarea nceputului unui text si la divizarea
textului, la delimitarea enunurilor; ea depinde n mod firesc
de analiza gramatical si de prezena unor semne de punctuaie
anterioare.
1. Se scrie cu iniial majuscul primul cuvnt al oricrui text,
orict de scurt ar fi textul n cauz. De exemplu: Fumatul oprit,
Cine ru. Orar: 1018, Casieria.
Conform acestei reguli de baz, se scrie cu iniial majuscul
si:
primul cuvnt al unei adrese: Familiei dr. I. Popescu, Ctre
ntreprinderea..., inclusiv primul cuvnt al unei formule de
adresare n vocativ: Drag mam, Iubii prini, Stimate coleg
etc.;
primul cuvnt al notelor din subsolul paginii, n texte
stiinifice: Vezi capitolul urmtor, Art. cit., P. 105 etc.
2. Se scrie cu iniial majuscul primul cuvnt care urmeaz
dup punct ca semn de punctuaie, chiar dac acesta izoleaz
arbitrar pri ale unui enun. De exemplu: A plecat. n goana
mare. Pentru c ntrziase.
Cnd este semn ortografic (n abrevieri) punctul nu atrage folosirea
iniialei majuscule la cuvntul urmtor: La 15 l.c. am primit scrisoarea.
3. Se scrie cu iniial minuscul primul cuvnt care urmeaz
dup semnul numit punct si virgul, prin excelen semn de
punctuaie interioar: Era obosit pentru c se sculase de
diminea; pentru c muncise toata ziua; pentru c n-avusese
nici un ajutor.
4. Dup alte semne de punctuaie este corect att scrierea cu
iniial majuscul, ct si cea cu iniial minuscul la primul cuvnt
urmtor, ea depinznd, n general, de faptul dac semnul respectiv
ncheie sau nu un enun; cele dou situaii se deosebesc, ntr-o
oarecare msur, si n pronunare prin existena/inexistena sau
durata unei pauze ntre textul care preced semnul de punctuaie
si textul urmtor.
a. Semnul ntrebrii si semnul exclamrii (care pot aprea si
combinate) snt de obicei semne de punctuaie final, dup care
cuvntul urmtor se scrie cu iniial majuscul; de exemplu:
Unde ai fost pn acum? Te-am cutat peste tot! As fi vrut s vii
cu mine la teatru.
Se admite si scrierea cu iniial minuscul dup aceste semne,
dac se consider c e vorba de continuarea aceluiasi enun. De
exemplu: Ce e? fat sau biat? sau Vai! ce frig mi-e!
Se scrie numai cu iniial minuscul primul cuvnt al enunului
care conine un verb de declaraie asezat dup vorbirea direct
ncheiat prin semnul ntrebrii sau prin cel al exclamrii: Unde
ai fost? ntreb mama. Asta ne mai lipsea! zise tata.
b. Situaii asemntoare, dar cu frecven egal si, de obicei,
mai usor de distins se ntlnesc dup punctele de suspensie: iniiala
majuscul marcheaz nceputul altui enun (Deodat mi se pare
c aud ceva... Ciulesc urechea si astept s se repete...), n timp
ce iniiala minuscul arat c se continu enunul dinainte de
pauz (Deodat... ca prin vis... am auzit o soapt).
De asemenea, iniiala minuscul se foloseste la enunul cu
verb de declaraie care este asezat dup vorbirea direct terminat
n puncte de suspensie: Nu stiu nimic... se apr el.
c. Dup semnul numit dou puncte iniiala majuscul
marcheaz nceputul altui enun, independent de cel precedent:
vorbirea direct, reprodus dup un enun introductiv si
marcat de semne specifice (linie de dialog sau/si ghilimele):
230 Mioara Avram
Mama l ntreb: Unde ai fost?
un citat, marcat de ghilimele: Cum spune poetul: Toate-s
vechi si nou toate.
Iniiala minuscul se foloseste la continuarea aceluiasi enun:
n enumerri: Au srit toi locuitorii: btrni si tineri, brbai
si femei;
n explicaii: Am neles ce vrei: s plec.
d. Virgula este de obicei un semn de punctuaie interioar,
dup care cuvntul urmtor se scrie cu iniial minuscul: A
ascultat atent, s-a gndit si a rspuns. E frumos, destept,
asculttor.
n mod excepional se scrie cu iniial majuscul primul cuvnt
al textului propriu-zis al unei scrisori, al unei cereri sau al unui
memoriu care urmeaz dup formula de adresare separat printr-o
virgul: Drag mam, Am ajuns cu bine la munte.
Chiar atunci cnd virgula are funcia unui semn de punctuaie
final, separnd vorbirea direct care ar fi trebuit ncheiat prin
punct de enunul cu verb de declaraie asezat dup ea, primul
cuvnt al acestui enun se scrie cu iniial minuscul: Am fost la
scoal, zise el.
5. n interiorul unor semne de punctuaie perechi
ghilimelele si parantezele scrierea cu iniial majuscul sau
minuscul a textului cuprins depinde de caracterul acestuia,
independent (de obicei si predicativ) sau dependent (eventual si
nepredicativ). Majuscula marcheaz nceputul unui enun
independent, al crui sfrsit e marcat de un semn de punctuaie
care preced nchiderea ghilimelelor sau a parantezei, iar iniiala
minuscul un fragment de enun dependent de rest. De exemplu:
Nu lsasem noua adres. (Nu voiam s fiu gsit de nimeni.) fa
de Nu lsasem noua adres (cci nu voiam s fiu gsit de nimeni).
ntre liniile de pauz, asimilabile cu parantezele, dar si cu
virgulele, nu se foloseste dect iniial minuscul la primul cuvnt.
6. n cuprinsul aceluiasi enun, exceptnd cuvintele de sub B
si D, precum si unele abrevieri (vezi XXVIII B 3 e), nu se folosesc
iniiale majuscule. Grafii ca Trecerea Oprit sau nchis pentru
Inventar constituie greseli elementare.
Singura excepie o reprezint admiterea scrierii (facultative)
cu iniial majuscul a primului cuvnt din fiecare vers al unei
poezii, indiferent de statutul su sintactic. De exemplu:
Cnd amintirile-n trecut
ncearc s m cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
(Eminescu)
B. La substantive scrierea cu iniial majuscul sau minuscul
are rolul de a diferenia substantivele proprii de cele comune. n
principiu, regula este simpl: substantivele proprii se scriu cu
iniial majuscul, iar cele comune cu iniial minuscul.
Numeroasele dificulti care apar n aplicarea acestei reguli provin,
n primul rnd, din dificultatea de a atribui unul dintre cele dou
statute (la anumite categorii sau numai la anumite cazuri
individuale) si, uneori, din dificultatea de a identifica nceputul
unui nume propriu (nglobnd sau nu un substantiv comun
generic).
Regulile particulare ale scrierii cu iniial majuscul sau
minuscul se refer la categorii onomasiologice, adic la cuvinte
grupate dup ceea ce denumesc ele. Unele categorii
onomasiologice nu pun probleme de scriere (cu excepia, cel mult,
232 Mioara Avram
a unor aspecte de structur) pentru c statutul lor este clar si
unanim recunoscut: n aceast situaie snt numele proprii de
persoane (prenume, nume de familie, porecle, supranume si
pseudonime), inclusiv cele de personaje literare, numele proprii
de animale, numele proprii geografice si teritorial-administrative
(de continente, ri, localiti, ape, muni etc.). Alte categorii
onomasiologice pun probleme de scriere si regulile nsesi au
cunoscut fluctuaii n timp, pentru c este controversat statutul
lor de substantive proprii (numele de astri) sau de substantive
comune (numele de popoare, numele lunilor si zilelor, numele
de obiecte de nvmnt) sau pentru c snt sau par neunitare
(numele de rase, specii, varieti de animale si plante; numele
punctelor cardinale). Dificultile sporesc cu unele cazuri de
conversiune stabil sau ocazional (treceri de la o categorie
onomasiologic la alta sau de la substantivele proprii la cele
comune si invers), cu situaii care snt sau par neglijate de norme,
nefiind menionate explicit (numele de dansuri populare, cele de
vnturi si, mai ales, cu unele aspecte de structur n cazul
compuselor reale sau aparente).
n legtur cu scrierea substantivelor proprii compuse snt
necesare urmtoarele precizri generale:
Cuvintele ajuttoare (articole, prepoziii, conjuncii) din
structura unei denumiri nu se scriu cu iniial majuscul dect
dac ocup primul loc ntr-un compus. Se scrie deci corect Stefan
cel Mare (domnitorul), dar Celmare sau Cel Mare (nume de familie:
sudat sau nesudat dup dorina purttorilor); Radu de la Afumai,
dar Delavrancea; Heliade ntre Vii, dar ntre Grle (strzi); La
Om (vrf de munte).
Regulile care prevd scrierea cu iniial majuscul a tuturor
termenilor constitutivi (cu excepia cuvintelor ajuttoare) se aplic
si termenilor din structura unui compus scris cu cratim; de
exemplu: Negru-Vod, Ft-Frumos, Ursa-Mare, Titu-Gar, Liceul
de Matematic-Fizic etc.
Regulile care prevd scrierea cu iniial majuscul numai
a primului termen nu se aplic numelor proprii incluse n alt
denumire, care si pstreaz scrierea cu iniial majuscul; de
exemplu: Bietul Ioanide.
1. Cu iniial majuscul si cu iniiale majuscule la toi termenii
constitutivi n cazul compuselor se scriu:
a. Numele proprii de persoane (prenume, nume de familie,
porecle, supranume, pseudonime).
Dificultile privesc:
distincia dintre numele sudate si cele nesudate: vezi
Celmare si Cel Mare, Hagichirea, Hagiculea si Hagi-Gheorghe;
nglobarea sau nenglobarea unui termen generic: vezi
Mosandrei si mos Andrei; Rosu-mprat si mparatul Rosu;
scrierea unor articole si prepoziii din numele strine:
vezi J. du Bellay, dar Du Cange, Ludwig van Beethoven, dar
Vincent Van Gogh;
unele conversiuni (vezi 3 i).
La fel ca numele proprii de persoane reale se scriu:
numele de personaje literare (inclusiv cele din folclor);
Acestea se pot scrie cu iniial minuscul cnd devin substantive
comune, reprezentante ale unor tipuri umane: de exemplu, donjuan,
harpagon, pcal.
numele proprii de fiine mitologice aparinnd oricrui cult.
De reinut c:
se scrie corect cu iniial majuscul nu numai Dumnezeu, ci si Domnul
234 Mioara Avram
cu acest sens; nu numai (Isus) Cristos, ci si Mntuitorul; Sfnta Maria si
Maica Domnului, Precista; Mahomed si Profetul;
se scriu corect cu iniial minuscul numele comune de fiine
mitologice reprezentate n multe exemplare: iele, nger, nimf, zn etc., cu
excepia situaiilor n care termenul generic este nglobat ntr-un nume
propriu: Arhanghelul Mihail, Sfntul Gheorghe, Zna-Zorilor.
b. Numele proprii de animale.
Atenie ns la conversiune: se scrie Joiana (nume individual), dar o
joian (ca termen generic pentru vaci).
c. Numele stiinifice si populare de astri si constelaii:
Carul-Mare, Casiopeea, Ciobanul-cu-Oile, Vrstorul.
n lucrri stiinifice de astronomie se scriu cu iniial majuscul si Luna,
Pmntul, Soarele, ca toate denumirile de planete (cf. sinonimul savant
Terra pentru Pmntul); n toate celelalte situaii, din texte care nu aparin
limbajului astronomic, ele se scriu cu iniial minuscul, att atunci cnd
exprim alte sensuri (de exemplu,lumina lunii, respectiv a soarelui n
cazul lui lun si soare, sol, rn, teren, teritoriu n cazul lui pmnt),
ct
si atunci cnd nseamn tot planet, corp ceresc ca n astronomie.
d. Numele proprii de locuri, geografice (de continente, ape,
forme de relief etc.) si teritorial-administrative (state, localiti,
judee etc.).
Dificultile privesc nglobarea sau nenglobarea termenului
generic (alee, balt, bulevard, cmpie, deal, insul, lac, mare,
munte, ocean, pia, strad, vrf etc.). Criteriile lingvistice in, pe
de o parte, de structura formativ a denumirii, iar, pe de alta, de
semantica termenului generic; la acestea se adaug, n cazul
numelor de state, criteriul extralingvistic al respectrii denumirii
oficiale. Se consider c face parte din numele propriu si se scrie
deci cu iniial majuscul termenul generic:
urmat de cuvinte (adjective: Strada Lung; numerale:
Bulevardul 1848; prepoziie + substantiv: Vrful cu Dor) sau de
forme (substantiv n genitiv: Munii Mcinului) care nu s-ar putea
folosi independent;
asezat dup un substantiv n nominativ-acuzativ:
Fetesti-Sat;
cu un sens care nu (mai) corespunde realitii denumite:
Rmnicu-Vlcea, Trgu-Jiu.
n situaiile opuse acestora termenul generic nu este nglobat
n denumire si, n consecin, se scrie cu iniial minuscul cnd
preced numele propriu (simplu sau compus). Structura formativ
specific a acestor nume este reprezentat de un substantiv n
nominativ-acuzativ: munii Retezat, vrful Omul.
e. Numele proprii ale oricror ntreprinderi, instituii, asociaii,
indiferent de natura lor (politic, economic, social, cultural,
sportiv etc.) sau de importana lor (internaional, naional,
local) si indiferent de lungimea lor.
Prima precizare este necesar pentru c ntre 1954 si 1982 normele
deosebeau scrierea instituiilor centrale de cele necentrale, orientndu-se
dup un criteriu extralingvistic (se scria Ministerul Educaiei si
nvmntului, dar Facultatea de filologie). A doua precizare este necesar
pentru c unele lucrri normative bazate pe regulile academice din 1932
limitau iniialele majuscule din cuprinsul unor asemenea nume proprii la
denumirile scurte (recomandnd s se scrie Teatrul Naional, Curtea de
Conturi, Casa de Depuneri si Consemnaiuni, dar Asociaiunea pentru
literatura si cultura poporului romn).
Dificultile privesc n principiu si aici nglobarea sau
nenglobarea termenului generic n situaiile n care se distinge o
denumire propriu-zis; de regul, cnd apare, termenul generic
este nglobat n denumire si scris cu iniial majuscul
236 Mioara Avram
(ntreprinderea de Panificaie Titan, Clubul Sportiv Steaua), desi
denumirea propriu-zis se poate folosi si fr el. Cele dou niveluri
ale denumirii se pot deosebi prin folosirea ghilimelelor la
denumirea propriu-zis: Colegiul DobrogeanSpiru Haret.
f. Numele proprii de ordine, medalii, premii, distincii si titluri
onorifice.
Dificultile privesc uneori tot nglobarea sau nenglobarea
termenului generic (medalie, ordin, premiu), iar alteori delimitarea
dintre titlurile onorifice (Laureat al Premiului de Stat) si titlurile
stiinifice sau profesionale, n general (doctor n stiine, doctor
honoris causa, artist emerit, maestru al sportului etc.; vezi 3 f).
g. Numele proprii de srbtori calendaristice, religioase,
populare, naionale, internaionale, actuale, vechi , indiferent
de importana lor.
h. Numele proprii de evenimente: Reforma (anticatolic),
Renasterea, Unirea Principatelor; cu acestea se asimileaz
congresele (colocviile, conferinele etc.): Al XVIII-lea Congres
Internaional de Lingvistic si Filologie Romanic.
2. Cu iniial majuscul la termenul unic si la primul termen,
dar cu iniiale minuscule la ceilali termeni constitutivi se scriu:
a. Titlurile de publicaii periodice, de opere literare, stiinifice
si artistice (muzicale, coregrafice, plastice), de documente si legi,
de rubrici si capitole, de spectacole, concursuri si aciuni similare.
Cnd snt citate ntr-un text titlurile se marcheaz fie prin ghilimele, fie
prin scrierea cu caractere cursive n texte tiprite, respectiv prin subliniere
n textele scrise de mn sau dactilografiate.
b. Numele proprii ale mrcilor de produse industriale: Cordial
(produse cosmetice), Flori de cmp (spun), Gloria (aparat de
radio).
Cu acestea se pot asimila numele proprii ale unor vehicule
(trenuri, nave): Independena (nav maritim), Rndunica (nav
fluvial).
c. Numele proprii ale unor rase, specii, varieti de animale
sau de plante: Marele alb (porci), Record (floarea-soarelui).
Dificultile privesc delimitarea de numele comune ale altor rase,
specii, varieti, care se scriu cu iniial minuscul (vezi 3 h). Ca
nume proprii, denumirile scrise cu iniial majuscul nu au forme
flexionare; ele se folosesc pe lng un termen generic exprimnd
noiunea de varietate sau reprezentnd numele de animal, respectiv
de plant.
d. Formulele de politee alctuite dintr-un substantiv si una sau
mai multe determinri: Domnia sa (si Domnia ei, lui, ta, voastr),
Domniile lor, Excelena sa, Maiestile lor regale etc.
3. Cu iniial minuscul se scriu:
a. Numele de popoare si de locuitori, indiferent de valoarea
lor adjectival sau substantival: european, romn, ardelean,
bucurestean, tulcean, vrlezean.
Precizarea referitoare la valoarea morfologic este necesar ntruct
regulile academice din 1932 recomandau scrierea diferit a acestor
cuvinte dup cum erau substantive (cu iniial majuscul) sau adjective
(cu iniial minuscul). Distincia era, pe de o parte, nejustificat, prin
aplicarea exclusiv la aceast categorie onomasiologic (de ce nu si la
alte clase de cuvinte cu aceleasi duble valori morfologice, unele derivate
tot de la nume proprii: de exemplu, luteran, mahomedan sau averescan,
junimist, maiorescian?), si, pe de alt parte, nu totdeauna usor de fcut
(de exemplu, n funcia de nume predicativ: el este ardelean);
dificultile vechii reguli sporeau cu distincia cerut ntre sensul
propriu si sensurile figurate ale substantivelor de tipul boem, chinez,
igan si cu neclariti n privina valabilitii ei la nume vechi (ca
arbnas si arvanit albanez, muscal rus) sau populare (mocan, mo,
238 Mioara Avram
muntean locuitor de la munte), precum si la nume marcate afectiv
(basbuzuc, fri, nemoi, romncu).
b. Numele punctelor cardinale, indiferent de caracterul lor
neologic savant (internaional) sau vechi si popular, deci: est,
orient si rsrit; nord si miaznoapte; sud si miazzi; vest, occident
si apus.
Precizarea este necesar n raport cu unele recomandri din lucrri
normative bazate pe regulile academice din 1932, care fceau o distincie
nejustificat ntre termenii savani (cu iniial majuscul) si corespondentele
lor romnesti (cu iniial minuscul).
c. Numele de epoci istorice si geologice: antichitatea (sau
epoca antic, lumea antic), evul mediu, feudalismul (sau
ornduirea feudal), paleoliticul, paleozoicul etc.; cu acestea se
asimileaz si numele de epoci si curente culturale: clasicism,
romantism.
d. Numele lunilor anului, indiferent de caracterul lor literar
sau popular, si numele zilelor sptmnii.
Vezi si XXIX.
e. Numele disciplinelor de nvmnt: chimie, economie
politic, geografie, istorie, limba englez, limba romn etc.
f. Numele de titluri stiinifice si profesionale, de funcii si
grade, indiferent de importana lor: academician, colonel,
deputat, director, doctor, mprat, ministru (si prim-ministru),
presedinte, secretar (si prim-secretar, secretar general), rege,
voievod etc.
De reinut c se scrie cu iniial minuscul si domn domnitor, voievod.
g. Denumirile serviciilor, seciilor, sectoarelor din ntreprinderi
si instituii: direcie, secretariat; catedra (sau laboratorul) de fizic,
secia de sculrie etc.
n unele situaii apar dificulti de delimitare fa de unitile
independente scrise cu iniial majuscul (vezi 1 e): de exemplu, snt
necesare informaii extralingvistice pentru a sti dac un laborator este o
instituie de sine stttoare sau un serviciu dependent (ca laboratoarele din
cadrul unor instituii de nvmnt si de cercetare). Dac ns un serviciu
oarecare este confundat cu o instituie, numele lui urmeaz s fie scris cu
iniiale majuscule la toi termenii; deci: ori secia de sculrie, ori Secia de
Sculrie, dar nu Secia de sculrie.
h. Denumirile unor rase, specii, varieti de animale sau de
plante, exprimate prin adjective: domnesc (mr), pietroas
(cireas) sau prin substantive comune cu sau fr valoare
adjectival: buldog, pechinez (cini), igaie, urcan (oi).
Vezi si 2 c. Delimitarea este, n general, mai clar la adjective, pentru
care este specific scrierea cu iniial minuscul, dar si la acestea se admite
iniiala majuscul n contextele pasibile de interpretri diferite (de tipul
mr delicios mr gustos fa de mr Delicios mr de soiul Delicios). La
substantive delimitarea se face dup caracteristica celor comune de a avea
forme flexionare si dup capacitatea lor de a fi folosite (si) singure, fr un
termen generic: de exemplu, buldogi, urcane.
i. Substantivele comune (unele si cu valoare adjectival)
provenite din substantive proprii:
nume de personaje literare: vezi 1 a;
nume de obiecte si de rase, specii si varieti de animale
sau de plante denumite dup locul de origine: damasc, oland
(esturi); astrahan, caracul (blnuri si rase de oi); cotnar,
murfatlar (vinuri), bistri (prun), turchestan (pepene);
nume de obiecte sau uniti de msur si nume de rase,
specii si varieti de animale sau de plante denumite dup o
240 Mioara Avram
persoan (inventator, creator, productor sau comerciant, prim posesor
sau prim beneficiar): de exemplu, diesel (motor); amper, joule, volt
(uniti de msur); marghiloman, sandvis sau sandvici, savarin
(produse culinare); ionatan (mr).
4. Uneori scrierea cu iniial majuscul se poate explica
simultan prin mai multe reguli. Astfel, scrierea titlurilor este
justificat nu numai ca o categorie de nume proprii (B 2 a), ci si
ca o situaie sintactic, n spe nceput de text (A 1); dac titlul
const dintr-un nume propriu (de persoan, de loc etc.), majuscula
este justificat si de regula scrierii acestuia.
Unele cuvinte au acelasi statut lexico-gramatical si acelasi fel
de scriere n diverse ntrebuinri, prin coincidena unor reguli
referitoare la categorii onomasiologice diferite. n aceast situaie
snt, de exemplu, numele proprii de persoane care se folosesc si ca
nume de locuri, de instituii, de produse sau de varieti: N. Blcescu
sau M. Koglniceanu ca nume de localiti, de strzi si de scoli,
Napoleon ca nume al unor varieti de fructe (cirese, mere, pere,
struguri); de asemenea, numele proprii de locuri folosite ca nume
de persoane, de instituii si de produse sau de varieti: Dacia ca
nume de femeie, de filatur si de editur sau ca marc de automobil.
5. Unele categorii onomasiologice n ntregime sau numai
unele cuvinte n parte se pot scrie n mod diferit, n privina iniialei
majuscule sau minuscule, n situaii diferite, cnd se gsesc sub
incidena altei reguli.
Numele punctelor cardinale, scrise n mod obisnuit cu iniial
minuscul (vezi 3 b), se scriu cu iniial majuscul cnd snt folosite ca
toponime: Extremul Orient, influena Orientului si cnd intr n structura
unui nume propriu geografic: America de Nord, Berlin-Vest (conform
regulii de sub 1 d) sau n structura unui nume propriu de instituie:
Gara de Nord (conform regulii de sub 1 e).
Pentru abrevieri vezi XXVIII A 5 c si B 3 e.
Numele lunilor anului, scrise n mod obisnuit cu iniial minuscul
(vezi 3 d), se scriu cu iniial majuscul n numele proprii de srbtori
exprimate prin data calendaristic a acestora: nti (sau 1) Decembrie,
24 Ianuarie (conform regulii de sub 1 g). Vezi si XXIX 1.
Numele disciplinelor de nvmnt, scrise n mod obisnuit cu
iniial minuscul (vezi 3 e), se scriu cu iniial majuscul (la toi
termenii constitutivi) n denumirile de uniti de nvmnt:
Facultatea de Istorie, Liceul de Matematic-Fizic (n
conformitate cu regula de sub 1 e).
Ele se scriu cu iniial majuscul (numai la primul termen) si
conform regulii sintactice a nceputului de text (vezi A 1): n diverse
rubrici sau liste, cum snt rubricile din catalog, si n titluri de manuale
sau de alte publicaii constnd din numele obiectului de studiu (vezi 2
a): de exemplu. Limba romn (rubric n catalog, titlu de revist si de
manual). Atenie la deosebirea dintre Facultatea de Limba si Literatura
Romn si (revista) Limba si literatura romn sau dintre Manual de
limba romn (ca si nv la limba romn) si Limba romn. Manual
pentru clasa a V-a!
Numele proprii de instituii alctuite din cuvinte comune (un
termen generic si diverse determinri indicnd specia) pot fi
omonime sau aparent omonime cu grupuri nominale care nu au
statut de nume proprii si de care se deosebesc prin scriere. Se
scrie corect Liceul de Matematic-Fizic) dar nva la un liceu
de matematic-fizic sau n jude snt dou licee de
matematic-fizic; Facultatea de Fizic, dar o facultate si
facultile de fizic; Teatrul Naional, dar un teatru naional si
teatrele naionale.
242 Mioara Avram
Omonimii asemntoare, reale sau aparente, se ntlnesc si n
alte situaii, genernd uneori ezitri si greseli n scriere. O confuzie
frecvent se face ntre ara Romneasc, denumire consacrat pentru
Muntenia, ca formaiune statal istoric, si ara romneasc statul
romn, patria romnilor sau rile romne (toate) formaiunile
statale romnesti.
Prin suprapunerea regulii sintactice a nceputului de text se
produc deosebiri de scriere n anumite categorii de texte. Termenul
generic nenglobat ntr-un nume propriu, scris cu iniial
minuscul n texte obisnuite (Am urcat de dou ori pe vrful
Caraiman, Am fost pe malul lacului Sinoe; vezi1 d), se poate
scrie cu iniial majuscul pe o hart: Vrful (sau Vf.) Caraiman,
Lacul (sau L.) Sinoe.
C. Pronumele de politee se scriu de obicei cu iniial
minuscul. n orice caz, acest fel de scriere este singurul
adecvat la pronumele care exprim un grad de politee intim:
dumneata si, mai ales, mata, la fel dnsul, cnd este simit ca
pronume de politee. Pentru politeea distant, de tipul dumneavoastr,
vezi D.
De remarcat deosebirea fa de formulele de politee de sub 2 d.
D. Scrierea cu iniial majuscul sau minuscul este facultativ
n unele situaii, n care poate avea valoare stilistic.
a. Scrierea cu iniial majuscul n loc de minuscul este
posibil la orice cuvnt dac intervine intenia de reliefare pentru
sugerarea importanei acordate sau a atitudinii de reveren.
Snt tratate n acest fel mai cu seam:
numele de persoane si de lucruri considerate unice de cel
care scrie: prinii si bunicii, soul/iubitul si soia/iubita, seful
ierarhic, locul de munc, ara proprie etc. De exemplu: Am visat-o pe
Mama, M-am adresat Directorului, M duc la Institut, Si-a dat viaa
pentru Patrie; procedeul e folosit mai ales n adresri directe si
indirecte: Domnule Director, Domnului Profesor...;
substantive comune sinonime, n contextul dat, ale unor
nume proprii: Capital s Bucuresti;
substantive abstracte ca adevr, dreptate, iubire, libertate,
omenie: n numele Libertii;
pronumele si adjectivele pronominale care in locul unor
substantive din categoriile precedente: de exemplu, Ea soia
sau iubita (si a Ei), ndeosebi pronumele de politee si cele
referitoare la ele n adresri oficiale: M adresez Dumneavoastr
pentru a V informa, Apelez la bunvoina Dumneavoastr
etc.
Desi iniiala majuscul este permis n asemenea situaii, se
recomand folosirea ei cu msur. Abuzul de majuscule cu
caracter excepional este obositor si anuleaz nsusi efectul
expresiv urmrit.
Scrierea cu majuscule se explic uneori si prin interpretarea unor
substantive drept izolri eliptice din nume proprii compuse: de exemplu,
Institut < Institutul de Lingvistic.
b. Scrierea cu iniial minuscul n loc de majuscul la nume
proprii de persoane si de instituii este folosit uneori cu valoare
peiorativ exprimnd minimalizarea si chiar detestarea. Grafiile
de acest fel, cu antecedente interbelice, au constituit o mod
temporar n publicistic imediat dup 1989: ceausescu pentru
N. Ceausescu, p.c.r. pentru Partidul Comunist Romn.
Scrierea cu iniial minuscul n loc de majuscul la nceput
de vers (chiar si la primul) este permis dac asa a scris poetul
244 Mioara Avram
respectiv. Ea este o caracteristic a poeziei moderne, n opoziie cu
cea tradiional.
E. Scrierea cu majuscule sau cu minuscule este folosit uneori n
mod intenionat mpotriva normelor lingvistice (ortografice), din
dorina de originalitate, deci ca procedeu innd de arta grafic.
a. Pe de o parte, se ntlneste scrierea cu iniial minuscul a
unor nume proprii care trebuie scrise cu iniial majuscul: mai
ales nume de persoane (la semntur si pe coperta/foaia de titlu:
eugen barbu), titluri de publicaii (revistele flacra si magazin
istorie, de exemplu) si de opere literare (cu minuscule si la nume
proprii din cuprinsul titlului: fiica dunrii si-a mrii), denumiri
de magazine si instituii (editura meridiane).
b. Pe de alt parte, se ntlneste scrierea cu iniial majuscul
a unor substantive comune care trebuie scrise cu iniial minuscul:
mai ales n enumerri, eventual asezate pe rnduri diferite, din
reclame comerciale (Vizitai raioanele de: Confecii, Jucrii si
Articole de menaj sau Vindem: Uniforme scolare, Costume de
liceeni).
c. Ca procedeu grafic, se recurge la scrierea cu majuscule si a
unei/unor litere neiniiale, din interiorul sau de la sfrsitul unui
cuvnt, de obicei pentru sugerarea unor relaii ascunse. De
exemplu, grafia momenTe
Vesele la televiziune (s TV).
Aceste grafii nonconformiste izvorte din necesitatea de
variaie, creia i se datoreste si apelul la caractere tipografice rare,
la folosirea unor litere modelate dup alte alfabete sau la alte artificii
reprezint un fel de joac de-a scrisul. Ele snt nerecomandabile
nu att n sine, ct prin efectul, desigur involuntar, pe care-l au
asupra celor care nu le neleg substratul artistic si le judec
exclusiv sub aspect ortografic, fie condamnndu-le ca abateri, fie
mai grav adoptndu-le ca modele n scrisul curent. n ce priveste
nsusi efectul artistic, el este anulat de banalizarea acestor procedee,
devenite maniere. De altfel, limitele procedeului de evitare a
majusculelor rezult din faptul c nimeni nu ndrzneste s scrie astfel
numele patriei sau nume de personaliti oficiale.
Respectarea normelor ortografice ar trebui s constituie o
norm si pentru graficieni!
Singurul procedeu grafic tolerabil, prin faptul c nu produce
confuzii cu scrisul curent, este reliefarea prin scriere integral cu
majuscule a unui text, a unui fragment de text (titluri, citate
importante) sau a unor cuvinte-cheie. De exemplu, n reclame
comerciale: Vindem UNIFORME SCOLARE pentru elevi de toate
vrstele, COSTUME de LICEENI sau Cumprai chiar AZI
uniformele scolare pentru copiii dv.!
F. n scrierea literelor majuscule este obligatorie notarea
semnelor diacritice la corespondentele lui , , , s, : , , , S, .
Majuscula corespunztoare lui i se scrie ns fr punct deasupra (I).
XXVIII. Abrevierile
Abrevierile sau prescurtrile se folosesc mai ales n scris, dar
uneori si n vorbire pentru economie de spaiu si de timp. Ele snt
caracteristice limbajului tehnico-stiinific si celui administrativ, care
utilizeaz, cu mare frecven, diverse abrevieri convenionale
(ndeosebi simboluri si indicaii bibliografice), dar unele abrevieri
apar si n alte stiluri funcionale; cel mai puin se ntlnesc n stilul
beletristic.
A. Abrevierile pot fi clasificate din diverse puncte de vedere:
dup natura lor pur grafic sau/si oral; dup aria, gradul si restriciile
CUPRINS
246 Mioara Avram
de folosire (generale si speciale, chiar particulare; uzuale sau curente
si rare, chiar ocazionale; libere sau absolute si contextuale); dup
caracterul lor naional sau internaional, de unde si concordana sau
neconcordana cu cuvntul reprezentat si folosirea unor litere din alte
alfabete; dup sensul sau valoarea lor (monovalente si polivalente pe
plan lexical si gramatical); dup categoriile lingvistice ale bazelor
abreviate (cuvinte simple, cuvinte compuse, mbinri de cuvinte; pri
de vorbire si clase sau specii ale acestora, ca substantivele comune si
proprii, pronumele de politee; categorii onomasiologice); dup felul
abrevierii (pur literale cu litere din alfabetul limbii romne sau/si
cu litere din alte alfabete si mixte, realizate din litere asociate cu
cifre sau cu alte semne grafice); dup mecanismul de obinere a
abrevierii (din litere iniiale, din litere nesuccesive si din fragmente
de cuvinte); dup accesibilitatea abrevierii (usor decodabile si
ermetice).
1. Cele mai multe abrevieri snt pur grafice, necesitnd
ntregirea la lectura oral (vezi B 4). De exemplu: cca circa,
nr. numrul.
Unele abrevieri pot aprea si n exprimarea oral, n limba comun
sau numai n limbaje speciale. n general au (si) aspect oral abrevierile
de cuvinte compuse, mai ales ale numelor proprii de ntreprinderi si
instituii, fie c permit lectura cursiv (de exemplu: BIG (magazin
de) bcnie, (articole) industriale (si de tip) Gospodina, Plafar
(magazin de) plante farmaceutice), fie c se citesc pe litere (C.F.R.
Cile Ferate Romne, citit ce-fe-re sau ke-fe-re); vezi B 4.
Abrevierile folosite si n exprimarea oral pot deveni cuvinte de
sine stttoare; este cazul att al unor nume proprii devenite comune
(de tipul big-uri, un plafar etc.), ct si al unor termeni tehnici ca VAR
volt-amper reactiv.
La unii vorbitori un fenomen asemntor se produce cu abrevierea
onor. onoratul, onoratului, onorata, onoratei, onoraii, onorailor,
onoratele, onoratelor, care tinde s devin adjectiv invariabil, ceea ce se
reflect grafic n omiterea punctului final, iar gramatical n schimbarea
construciei: n locul unor substantive nearticulate (onor. cltori, onor.
familii) apar forme articulate enclitic (onor cltorii sau onor cltorilor;
onor familiei).
2. Pe lng un inventar de abrevieri generale n limb,
cunoscute tuturor vorbitorilor culi si nregistrate de obicei n
lucrri normative de uz curent, exist numeroase abrevieri
specifice anumitor limbaje sau stiluri funcionale, cunoscute din
manuale de cei iniiai n domeniul respectiv, si chiar abrevieri
specifice unei anumite persoane sau unei anumite lucrri;
abrevierile speciale si cele particulare folosite n texte date
publicitii snt explicate n anexe sau note pentru nlesnirea
decodrii. n cadrul fiecrei categorii se pot distinge, dup
frecven, abrevierile uzuale sau curente de cele rare sau
ocazionale.
n timp ce majoritatea abrevierilor snt de sine stttoare, libere
sau absolute, independente de o anumit vecintate, unele
abrevieri snt contextuale, depinznd de anumite vecinti. n
aceast situaie snt abrevierile legate de vecintatea direct
(anterioar sau posterioar) a unor:
cifre: p. pagina, r. rndul, sec. secolul, vol. volumul
si toate abrevierile numelor de uniti de msur (l litru, m
metru etc.);
date: a. c. anul curent si l. c. luna curent, e. n. era
noastr si . e. n. naintea erei noastre;
nume proprii de persoan (nume de familie): toate abrevierile
248 Mioara Avram
unor nume de titluri academice si profesionale (dr. doctor, ing.
inginer, prof. profesor), precum si abrevierile prenumelor (Al.
Alexandru, I. Ion);
nume proprii de persoan (nume de familie ori prenume) sau/
si titluri academice ori profesionale: abrevierile unor termeni sau
formule de adresare si de referire (d. sau dl domnul, dna doamna,
P. S. S. Preasfinia sa).
De asemenea snt contextuale abrevierile unor cuvinte care
se folosesc n acest fel numai n abrevieri compuse
corespunztoare unor cuvinte compuse sau unor mbinri de
cuvinte. De exemplu: d. de n d. e. de exemplu si dup
n d. a. dup-amiaz; c. curent n a. c. anul curent si l.
c. luna curent, dar crt. curent n nr. crt. numrul
curent.
3. Abrevieri cu specific naional snt cele care pornesc de la
cuvinte romnesti; de exemplu: dv. si dvs. dumneavoastr, intr.
intrarea, r. rndul, sos. soseaua; . a. nainte de amiaz,
s. a. m. d. si asa mai departe.
Numeroase abrevieri au caracter internaional. Dintre
acestea cele mai multe snt raportabile si la cuvinte romnesti;
de exemplu: Ag argint, m metru, chiar p piano, p. s.
post-scriptum, a.m. (< lat. ante meridiem) antemeridian,
loc. cit. (< lat. loco citato) (n) locul citat, ss (< lat. sua
subscriptione) cu semntura sa.
Un caz extrem este reprezentat de raportarea abrevierii etc. ( < lat. et
caetera si celelalte) la un adverb etcetera, care nu apare niciodat scris
ntreg, fiind inserat n dicionare numai pentru existena sa oral, ca lectur
a abrevierii grafice menionate.
Altele ns, fie c pornesc de la cuvinte strine, fie c snt
absolut convenionale, nelegate de nici o limb, prezint discordane
totale sau pariale fa de echivalentul romnesc:
a) discordane totale: e (nota) mi, h or, HP (< engl.
horse-power) cal-putere;
b) discordane pariale: A angstrom, Cm curiu si Tm
tuliu, Dy disprosiu si dyn din, Fe fier, q chintal, Rh
rodiu si Th toriu.
Abrevierile internaionale corespund uneori numai unuia
dintre sinonimele existente n limba noastr pentru aceeasi noiune
si nu totdeauna celui mai frecvent; de exemplu: Hg hidrargir/
mercur, K kaliu/potasiu.
Pentru unele noiuni exist dublete constituite dintr-o
abreviere naional si una internaional (pornind de la o limb
strin); de exemplu: CP si HP cal-putere; (d. a. si p. m.
dup-amiaz, . a. si a. m. nainte de amiaz; nr. si no sau
no. numrul; S. U. A. si U. S. A. Statele Unite ale Americii.
Unele abrevieri internaionale nu snt analizabile pentru orice
vorbitor romn, care le poate cunoaste numai sensul global; de
exemplu, O.K. (formul de aprobare), S. O. S. (semnal de alarm).
Necunoasterea caracterului strin al unei abrevieri duce si la
greseli: indicaia cf. < lat. confer compar este neleas de unii
gresit drept conform.
4. a. Din punct de vedere lexical, cele mai multe dintre
abrevierile fixate n norm snt monovalente (desemneaz o
singur noiune): Au aur, cca circa, E est, ha hectar, p.
sau pag. pagina, urm. urmtoarele. Exist ns si numeroase
abrevieri polivalente (care desemneaz dou sau mai multe
noiuni, de obicei din domenii diferite); de exemplu: cap.
capitolul; caporal; fig. figura; figurat; N nitrogen/azot; neper;
250 Mioara Avram
newton; nord; S siemens; sud; sulf.
b. Din punct de vedere gramatical, puine abrevieri snt
monovalente (corespunznd unei singure forme flexionare); de
exemplu: d. sau dl domnul, dlor domnilor, dlui domnului;
dna doamna, dnei doamnei; d-ta dumneata; d-tale
dumitale. De obicei abrevierile snt polivalente sub acest aspect;
de exemplu: gr gram, grame, onor. onoratul, onoratului,
onorata, onoratei..., sec. secolul, secolului, secolele, secolelor.
5. Abrevierile pot corespunde unor categorii lingvistice
variate.
a. Din punctul de vedere al structurii, bazele abreviate pot fi:
a) cuvinte simple, fie nederivate: Br brom, dr. doctor,
str. strada, fie derivate (intereseaz faptul c la derivatele cu
prefixe abrevierea poate prelua elemente din ambele
componente: prefixul si tema): c/val. contravaloarea, I. D. R.
intradermoreacie, P. S. S. Preasfinia sa, slt. sublocotenent;
b) cuvinte compuse (la care, de asemenea, abrevierea poate prelua
elemente de la principalii termeni componeni, chiar cnd compusul
de baz este sudat si scris ntr-un singur cuvnt): CP cal-putere,
d.a. dup-amiaz, D.D.T. diclordifeniltriclormetilmetan, km
kilometru, lt.-col. locotenent-colonel, ms. manuscris;
c) mbinri de cuvinte: a. c. anul curent, . a. nainte de amiaz,
. e. n. naintea erei noastre, O. Z. N. obiect zburtor neidentificat,
P. A. L. plac aglomerat lemnoas, s.a.m.d. si asa mai departe,
VSH viteza de sedimentare a hematiilor.
b. Din punct de vedere morfologic, bazele abreviate reprezint
urmtoarele pri de vorbire:
substantive (cu cele mai multe abrevieri), att comune: g sau
gr gram, ing. inginer, nr. numrul, Pb plumb, ct si proprii:
Astra Asociaiunea Transilvan pentru Literatura Romn si Cultura
Poporului Romn, C.F.R. Cile Ferate Romne, I. Ion;
adjective: c. curent (n a.c. si l.c.), I. internaional (n
A.G.I. Anul Geofizic Internaional), univ. universitar (n:
prof. univ.);
adjective pronominale (posesive): n. noastr (n: e.n.),
s. sa (n M.S. Maiestatea sa);
pronume: (de politee) d-ei dumneaei, dv. si dvs. sau
d-voastr dumneavoastr; (demonstrative) cl. ceilali,
celelalte (n: s.cl.); (nehotrte) a. alii, altele (n: s.a.);
verbe: cf. < lat. confer compar, v. vezi;
adverbe: a. asa (n: s.a.m.d.), cca circa, d.a.
dup-amiaz, m.d. mai departe (n: s.a.m.d.);
prepoziii si locuiuni prepoziionale: d. de (n: d.e.) si
dup (n: d.a.), . nainte de (n: .a., . e. n.), vs. < lat. versus
fa de;
conjuncii: s. si (n: s.a., s.a.m.d., s.cl.).
c. Din punct de vedere onomasiologic, bazele abreviate n
mod curent si abrevierile respective reprezint:
numele unitilor de msur: g si gr gram, l litru, m
metru, V volt etc.;
numele punctelor cardinale: N nord, S sud, E est,
V vest;
numele lunilor anului: ian. ianuarie, febr. februarie,
mart. martie, apr. aprilie, iun. iunie, iul. iulie, aug.
august, sept. septembrie, oct. octombrie, n. noiembrie,
252 Mioara Avram
dec. decembrie;
Numele lunii mai nu se abreviaz. Vezi si XXIX.
numele altor noiuni temporale: d.a. dup-amiaz, e.n. era
noastr, sec. secolul;
titluri academice, nume de profesii, grade militare: acad.
academician, agr. agronom, arh. arhitect, conf. univ.
confereniar universitar, cpt. cpitan, dr. doctor, ing.
inginer, lt. locotenent, prof. profesor, serg. sergent etc.;
termeni si formule de adresare si referire: d. sau dl
domnul, M.S. Maiestatea sa etc.;
pronume si formule de politee: d-ta dumneata; dv., dvs.,
d-voastr dumneavoastr; D-sa Domnia sa; Dv., Dvs.
Domnia voastr;
termeni si formule din limbajul administrativ: a.c. anul
curent, com. comuna, exp. expeditor, jud. judeul, L.S.
locul sigiliului (stampilei), mun. municipiul, nr. numrul,
S.C. societate comercial, SRL societate cu rspundere
limitat, ss cu semntura sa etc.;
indicaii bibliografice: art. articolul, cap. capitolul,
fig. figura, obs. observaia, p. sau pag. pagina, tab.
tabelul, v. vezi, vol. volumul, volume(le);
(cel puin unele) simboluri din chimie, fizic si matematic:
C carbon, Cl clor, H hidrogen, O oxigen, S sulf; c viteza
luminii, F for, m masa, v vitez; L lungime, l lime,
log. logaritm, sin sinus;
formule de legtur si de enumerare: d.e. sau de ex. de
exemplu, etc. etcetera, s.a. si alii, s.a.m.d. si asa mai departe;
formule diverse, mai ales epistolare: N.B. < lat. nota bene!
ia seama bine, fii atent, P.S. post-scriptum;
nume proprii de persoane: (prenume) Al. Alexandru,
Gh. Gheorghe, I. Ion; (nume complete n pseudonime sau
n sigle) Nigrim Nicolae Grigore Mihilescu, Tradem Traian
Demetrescu, M.R.P. Miron Radu Paraschivescu;
nume proprii de ntreprinderi, instituii, asociaii: C.E.C.
Casa de Economii si Consemnaiuni, TAROM Transporturile
Aeriene Romne, ONU Organizaia Naiunilor Unite;
nume proprii geografice si teritorial-administrative
(denumiri compuse ale unor state): R.F.G. sau R.F. Germania
Republica Federal Germania, SUA Statele Unite ale Americii,
R.M. Republica Moldova;, R.P. Chinez Republica Popular
Chinez;
simboluri (indicative) de state, judee sau orase: B Bucuresti,
RO Romnia, TL Tulcea.
6. Abrevierile pot consta din:
a. litere minuscule sau majuscule : (din alfabetul limbii
romne) mg miligram, V volt; (din alte alfabete) A angstrom,
, micron, W microohm; (litere din alfabete diferite: romnesti
si strine) g microgram, MW megaohm;
b. litere asociate cu cifre: m2 metru ptrat, O3 ozon;
c. litere asociate cu alte semne grafice: ro recto, vo verso.
Desi prezint asemnri funcionale, scrierea numerelor prin cifre (2, II,
al II-lea) sau notaii de tipul ' minut, " secund, o grad nu snt
abrevieri,
ntruct nu pornesc de la cuvinte.
n componena abrevierilor pot intra diverse semne ortografice:
punctul, cratima, bara oblic (vezi B 3 a, b, c).
Folosirea literelor minuscule sau majuscule si a anumitor caractere
254 Mioara Avram
(drepte sau cursive) ine de structura abrevierii; vezi B 3 e.
7. Abrevierile se realizeaz prin:
a. litera iniial a cuvntului n cauz sau literele iniiale ale
cuvintelor dintr-o mbinare sau dintr-o denumire compus: a.c. anul
curent, .e.n. nainte de era noastr, C.F.R.;
b. litere nesuccesive din structura cuvntului n cauz: (prima
si ultima) dl domnul, pz piez, Rn radon; (iniiala prefixului
si a bazei sau iniialele termenilor unui compus): slt.
sublocotenent, cm centimetru, dv. dumneavoastr, ha
hectar, kgm kilogrammetru; (iniiala si alt liter sau alte litere
fr o motivaie anume) Ag argint, At astatiniu, cpt. cpitan,
tg tangent;
Literele nesuccesive selectate din interiorul bazei snt de obicei litere
care noteaz consoane; exist ns si abrevieri discontinue cu litere care
noteaz vocale: de exemplu. Ci curie sau dam decametru.
Abrevierile discontinue alctuite din litere nesuccesive n cuvntul
de baz pot conine succesiuni grafice nepermise sau rare n alte situaii
(vezi XXIV): de exemplu, succesiunea sb n asb apostilb si Sb stibiu.
De remarcat si literele duble care apar n situaii neobisnuite: cca circa,
mm milimetru.
c. segmentul iniial al cuvntului n cauz sau segmente iniiale
ale cuvintelor dintr-o mbinare sau dintr-un compus: arh. arhitect,
cos cosinus, cosec cosecant, ian. ianuarie, art. cit. articolul
citat, serg.-maj. sergent-major, ASIROM Asigurarea
Romneasc, Astra Asociaiunea Transilvan...;
d. combinaii de litere si segmente: cca circa, dna doamna,
dnei doamnei, ADAS Administraia Asigurrilor de Stat,
TAROM Transporturile Aeriene Romne;
e. combinaii de litere si cuvinte: aragaz < A.R.A. s Asociaia
Romno-American + gaz, D-sa Domnia sa, D-sale Domniei sale;
f. combinaii de segmente si cuvinte: Eurasia, gostat, Rompetrol.
8. Accesibilitatea unei abrevieri depinde de familiarizarea cu baza
abreviat si cu domeniul (limbajul) n care se foloseste.
n general, snt mai usor decodabile abrevierile mai lungi,
care rein mai multe elemente din baz si care snt realizate din
sau si din segmente continue, nu numai din litere iniiale (de exemplu,
ntr-un dicionar sau o gramatic subst. fa de s. substantiv);
abrevierile de acest fel snt ns mai puin economice. De asemenea
snt usor decodabile abrevierile folosite ntr-un text dup folosirea
bazei neabreviate (de exemplu, M. Ionescu dup ce s-a menionat
integral prenumele Marin).
Snt greu decodabile si chiar ermetice abrevierile lipsite de
un indiciu semnificativ, mai ales cnd nu apar ntr-un context
ajuttor; este cazul abrevierilor unor nume de instituii n adrese
sau enumerri (de exemplu: F.C.E., I.P.R.S. etc.).
B. Problemele de corectitudine pe care le pun abrevierile
privesc: modul lor de realizare; existena unor variante de
structur; scrierea; pronunarea; condiiile de ntrebuinare.
Numeroase abrevieri snt fixate prin norme. Abrevierile
generale si uzuale, precum si principalele abrevieri speciale
snt nregistrate n lucrrile ortografice normative, n primul
rnd n DOOM; ele pot fi cunoscute deci prin consultarea
acestor lucrri. Pe lng normele care privesc aspectul
diverselor abrevieri n parte, exist unele norme generale ale
abrevierii ca procedeu; cunoasterea lor serveste att la
nelegerea unor abrevieri existente, ct si la formarea unor
eventuale abrevieri noi.
1. n ce priveste modul de realizare a abrevierilor (pentru
256 Mioara Avram
care vezi A 7):
a. Nu snt recomandabile abrevierile prin care nu se realizeaz
o economie real de spaiu grafic, mai ales cnd spaiul unei litere
omise este preluat de punct sau de cratim (de aceea din principiu
este nerecomandabil abrevierea cuvintelor alctuite din dou litere:
de exemplu, a prepoziiilor cu, de, n, la); abrevieri ca .l.d. n loc
de, p-a piaa snt inutile, pentru c economisesc n fapt cte un
singur semn grafic. Se face excepie totusi pentru unele abrevieri
din componena altora: de exemplu, d. de n d.e. de exemplu
(dar de ex., nu d.ex.); S. sa n M.S. Maiestatea sa sau P.S.S.
Preasfinia sa; s. si n s.a. si alii, si altele sau s.a.m.d si asa
mai departe.
b. Nu snt recomandabile abrevierile hibride sau semiabrevierile,
n spe abrevierea parial a unui compus sau a unei mbinri
terminologice: metru ptrat se abreviaz corect m2 , nu m ptrat,
nici metru2.
c. Cu excepia abrevierilor internaionale, iar, dintre cele naionale,
cu excepia abrevierilor reduse la litera iniial a bazei (a. din a.c.
sau e. din d.e., A. Ana, Andrei, Aurel etc.) si a celor care menin
finala bazei (cca circa, dna doamna, drei domnisoarei), nu se
admit abrevieri terminate n litere cu valoare de vocal sau
semivocal/semiconsoan. Gheorghe se abreviaz corect G. sau Gh.
(nu Ghe.!), noiembrie se abreviaz n. (nu noi. sau noe.!), iar raionul
r. sau rn. (nu rai.!).
2. Unele abrevieri au variante admise n norm. Ele pot diferi prin:
lungime: cot si cotg cotangent; d. si dl domnul; dv.,
dvs. si d-voastr dumneavoastr; g si gr gram (dar numai cg,
dag, dg, hg, kg, mg); ib. si ibid. (< (lat.) ibidem) n acelasi loc, tot
acolo; p. si pag. pagina;
prezena (sau absena) si locul unor semne ortografice (vezi B 3 a);
folosirea literei majuscule sau minuscule (vezi 3 e);
scrierea mai sus (la umr) a abrevierii sau nsoirea ei de
semnul o : r sau ro recto, v sau vo verso.
La acestea se adaug:
existena dubletelor sinonime de tipul a.m. si .a. nainte de amiaz,
etc. si s.cl. si ceilali, si celelalte (vezi A 3);
existena unor abrevieri sinonime cu notaii grafice de alt tip
(neliterale), de exemplu: min. si ' minut, sec. si " secund.
3. Scrierea corect a abrevierilor are aspecte legate de prezena
unor semne ortografice (punctul, cratima, bara oblic); caracterele
drepte sau cursive; majuscule sau minuscule; asezarea n rnd;
dublarea unor litere.
La acestea se adaug folosirea unor litere din alfabete strine si a unor
semne grafice neliterale (vezi A 6).
a. Dintre semnele ortografice care pot aprea n abrevieri cel
mai important este punctul. Desi este considerat specific pentru
abrevieri, punctul nu se foloseste la orice abreviere: pe lng
abrevieri la care punctul final sau interior este obligatoriu, exist
unele la care el este interzis si altele la care el este facultativ.
n general, abrevierile care pornesc de la cuvinte unice au un
punct la sfrsit.
Nu se scriu ns cu punct final urmtoarele abrevieri:
abrevierile care menin ultima liter a bazei: cca circa,
dl domnul, dnei doamnei, d-ta dumneata, jr junior;
Aceast regul are unele excepii reale (dr. doctor, mr. maior) si
altele aparente (ntruct corespund numai formelor articulate, nu celor
nearticulate; de exemplu, nr. numrul, nu numr; de aceea bulevardul
se abreviaz corect bd., nu bd).
numele unitilor de msur: cm, dl, kg, m etc.;
258 Mioara Avram
numele punctelor cardinale: E, S, N, V;
simbolurile din chimie, fizic si matematic: C, Hg, l, m
etc.;
indicativele statelor si ale judeelor la autovehicule: R, GB,
I; GJ, TL.
Perechi de abrevieri/simboluri constnd din aceleasi litere se
pot deosebi ntre ele prin scrierea cu sau fr punct final; de
exemplu:
Co. < engl. company, lat. compania, dar Co cobalt;
n. nota, dar n numr (ntreg);
r. rndul, dar r rntgen;
Rh. factor n medicin, dar Rh rodiu;
sec. secolul si secund, dar sec secant;
str. strada, dar str steradian.
n mod excepional unele abrevieri au n norm variante cu
sau fr punct final: f. sau f < (lat.) folio.
Variantele din uz snt mai numeroase; unele dintre ele se explic prin
vechi deprinderi ortografice: de exemplu, scrierea cu punct a abrevierilor
pentru numele unitilor de msur (m. sau kg.) si pentru numele punctelor
cardinale (N.). Tendina actual este de renunare la punct si n alte situaii.
La abrevierile care pornesc de la mbinri de cuvinte si
denumiri compuse se pune si problema punctelor interioare, dintre
termenii abrevierii.
Se pune punct dup fiecare termen al abrevierii unor mbinri
libere de cuvinte: de exemplu, a.c., art. cit. articolul citat, e.n.
era noastr, s.a.m.d. si asa mai departe.
n mod excepional, se pune punct dup fiecare termen
constitutiv sau numai dup unii dintre ei si la abrevierea unor
cuvinte compuse: d.a. dup-amiaz; kgf.m kilogramfor-
metru.
Abrevierea formulelor si ceilali, si celelalte cunoaste trei variante
rezultate din folosirea punctului: s.cl., s.c.l. si scl. Dintre acestea cea care
are numai punct final (scl.) este total gresit. Celelalte dou snt ambele
acceptabile, dar preferabil este prima (s.cl.), care urmeaz o regul general,
n timp ce a doua (cu punct interior la abrevierea unui compus: c.l. ceilali,
celelalte) se orienteaz dup excepii.
Nu se pun puncte la urmtoarele abrevieri:
puine abrevieri literale ale unor mbinri terminologice,
caracterizate prin sudur, datorat posibilitii de lectur cursiv:
laser, radar, VAR;
abrevierile unor nume proprii compuse n a cror structur
intr (si) segmente sau cuvinte ntregi: ADAS (nu A.D.A.S.!),
TAROM sau Tarom (nu T.A.R.O.M), la fel AGERPRES sau
Agerpres, ROMPRES sau Rompres, ECOSOC, ICECHIM,
SANEPID etc.
Punctele snt facultative la abrevierile compuse din litere
iniiale ale:
unor cuvinte compuse (analizate n termenii constitutivi)
si mbinri terminologice: A. C. T. H. sau ACTH adrenocorticotrophormon;
numelor proprii compuse de instituii, organisme, state:
C.F.R. sau CFR; O.N.U. sau ONU; S.U.A. sau SUA.
Scrierea fr puncte interioare este recomandabil n situaiile n care
abrevierea nu este analizabil n elemente cunoscute, deci exist riscul
disocierii unor segmente n litere fr corespondent. Pentru a nu gresi n
exemple ca ADAS sau ECOSOC e preferabil s se scrie fr puncte interioare
toate abrevierile (deci si CFR sau ONU).
Abrevierile compuse fr puncte interioare nu se scriu cu
punct nici la sfrsit (nu se scrie deci ADAS., ACTH. sau CFR.).
b. Cratima se foloseste n cuprinsul ctorva abrevieri n dou situaii:
260 Mioara Avram
fiind preluat din baz n cazul abrevierii unor cuvinte
compuse nesudate: ec.-cont. economist-contabil, lt.-col.
locotenent-colonel, serg.-maj. sergent-major, N-V
nord-vest;
marcnd discontinuitatea elementelor din structura
abrevierii n cazul unor compuse sudate (de exemplu, d-ta
dumneata, d-tale dumitale) si n cazul unor formule
echivalente cu pronumele de politee (D-sa Domnia sa).
Nu este corect folosirea cratimei n abrevieri discontinue ale unor
cuvinte simple, de exemplu n d-na n loc de dna, n p-a piaasau n
prenumele C-tin < Constantin, D-tru < Dumitru (de altfel, recomandabile
snt abrevierile C. sau Const., respectiv D.).
Perechi de abrevieri constnd din aceleasi litere se pot deosebi
ntre ele prin prezena sau absena cratimei:
d-lui dumnealui, dar dlui domnului;
d-lor dumnealor, dar dlor domnilor.
c. Bara se foloseste n cuprinsul urmtoarelor abrevieri:
abrevierea prefixului contra- n c/val. contravaloarea;
cu valoarea pe n abrevierea unor formule distributive
de tipul km/h kilometru pe or.
d. Cele mai multe abrevieri nu au restricii n privina
caracterelor grafice folosite: ele se scriu de obicei cu caractere
tipografice drepte, dar pot fi scrise, dup caz, si cu caractere
cursive.
Exist ns unele simboluri din matematic, fizic si muzic
la care este obligatorie folosirea caracterelor cursive n textele
tiprite, respectiv sublinierea n textele manuscrise sau
dactilografiate.
Perechi de simboluri constnd din aceeasi liter se pot deosebi
ntre ele prin scrierea cu caractere drepte sau cursive. De exemplu:
A amper si amper-spir, dar A arie;
F farad si fluor, dar F (sau f) forte;
h ora si (nota) mi, dar h nlime;
m metru, dar m mas.
Dat fiind rolul distinctiv al caracterelor cursive la abrevieri, n acest
capitol nu s-au folosit asemenea caractere la toate abrevierile discutate,
dup tehnica obisnuit la citarea unor litere, sunete, cuvinte etc., ci numai
la cele care se scriu astfel.
e. Scrierea cu litere minuscule sau majuscule a abrevierilor
face parte din structura lor si nu urmeaz regulile ortografice
obisnuite.
Astfel, iniiala majuscul se foloseste la numeroase abrevieri
care nu snt nume proprii; de exemplu: toate simbolurile
elementelor chimice, numele punctelor cardinale.
Liter majuscula poate aprea n corpul unei abrevieri scrise
cu iniiala minuscul: de exemplu, eV electron-volt, kW
kilowatt, pF picofarad, pH puterea hidrogenului.
Perechi de abrevieri/simboluri constnd din aceeasi liter sau
aceleasi litere se pot deosebi ntre ele prin scrierea cu majuscule
sau minuscule. De exemplu:
cl centilitru, dar Cl clor;
d-ta dumneata, dar D-ta Domnia ta;
m metru, dar M mach;
n numr (ntreg), dar N azot, neper, newton, nord;
t ton, dar T tesla si tritiu.
n mod excepional unele simboluri constituite dintr-o singur
liter au variante cu majuscul sau minuscul: F sau f forte (n
muzic). Asemenea variante snt mai numeroase la abrevierile
alctuite din mai multe litere; de exemplu: O.Z.N. si o.z.n. obiect
262 Mioara Avram
zburtor neidentificat; TBC, Tbc si tbc tuberculoz; TV si tv
televizor, televiziune.
Abrevierile numelor proprii compuse se scriu cu toate literele
majuscule: C.F.R., R.D.G. Unele dintre cele care pot fi citite legat
se scriu att integral cu majuscule, ct si numai cu iniiala
majuscul: de exemplu, AGERPRES si Agerpres,
ROMPETROL si Rompetrol, TAROM si Tarom.
Abrevierile scrise cu litere majuscule pun si problema semnelor
diacritice la literele care comport asemenea semne. Desi normele
prevd scrierea cu semnele diacritice de rigoare, n uz se constat
omiterea lor: mai rar la S (vezi totusi frecvent S.S.F. n loc de
S.S.F. Societatea de Stiine Filologice si numai A.S.S.P.
Academia de Stiine Sociale si Politice, dar C.N.S.T. Consiliul
Naional pentru Stiin si Tehnologie) si (vezi F..B. Fabrica
de igarete Bucuresti, dar indicativul NT Neam), dar aproape
regulat la (vezi M.E.I. Ministerul Educaiei si nvmntului si
toate denumirile n care abrevierea I. scris si citit ca atare
corespunde cuvntului ntreprinderea, de exemplu: I.T.B.
ntreprinderea de Transport Bucuresti).
Vezi si IX 10.
f. La scrierea unor abrevieri are rol distinctiv si asezarea n rnd.
Astfel, abrevierile r si v nseamn recto, respectiv verso cnd
snt scrise mai sus dect rndul, la umrul drept al cifrei nsoite: de
exemplu, 11v 12r (variantele ro si vo se scriu n rnd: 11 vo12 ro).
Numeroase simboluri conin cifre plasate ca exponent (m3 metru
cub) sau ca indice (O3 ozon).
g. Literele duble care apar n abrevieri pot fi legate sau nu de
grafia bazei.
Snt legate de grafia bazei:
abrevierile care reprezint segmente ale unor cuvinte cu
ortografie strin: pass. < (lat.) passim, pizz. < (it.) pizzicato, rall. <
(it.) rallentando;
abrevierile alctuite din litere nesuccesive ale bazei: cca
circa, mm milimetru;
abrevierile alctuite din iniialele a dou cuvinte: ss (lat.)
sua subscriptione sau semntura sa.
Nu snt legate de grafia bazei literele duble folosite cu valoare
de superlativ: ff fortissimo (fa de f forte), pp pianissimo
(fa de p piano).
n aceeasi categorie intr si literele duble folosite de unii cu valoare de
plural, dup modelul altor limbi, n abrevierile mss. manuscrise (fa de
ms. manuscris), pp. paginile (fa de p. pagina), eventual si sqq. < lat.
sequentes (si) urmtoarele (fa de sq.< lat. sequens (si) urmtoarea).
Procedeul nu este recomandabil, ntruct la toate celelalte abrevieri nu se face
deosebire ntre singular si plural. (Vezi, din acelasi domeniu al indicaiilor
bibliografice, abrevierile cap. capitolul, capitolele, fasc. fascicula,
fasciculele, r. rndul, rndurile, vol. volumul, volumele etc.)
4. Lectura oral (pronunarea) corect a abrevierilor pune
probleme legate, pe de o parte, de ntregirea lor, iar, pe de alta, de
redarea abrevierilor respectate ca atare (nentregite).
Ori de cte ori se cunoaste corespondentul unei abrevieri se
recomand ntregirea ei la lectura oral. Nu este corect deci
pronunarea ca atare a abrevierilor d.a. sau p.m., etc. sau s.a.,
s.a.m.d., s.cl. n situaia termenilor de adresare si de referire, a
titlurilor academice si profesionale folosirea oral a abrevierilor
(de exemplu, acad., ing. n trecut tov.) este si nepoliticoas.
n vorbirea nengrijit tov. ajunsese s capete si forme flexionare: tovul,
tovii etc.
264 Mioara Avram
Prenumele abreviate n scris se ntregesc de asemenea la lectura
oral, deci (dl) I. Popescu se citeste (domnul) Ion Popescu.
Fac excepie unele nume, fixate oarecum n forma abreviat: D. R.
Ioaniescu si D. R. Popescu (citit de-re), Gh. Dem. Teodorescu (citit
le-dem), I. L. Caragiale (citit i-le), St. O. Iosif (citit ste-o ).
Lectura ca atare a abrevierilor nu pune probleme la cele
simple sau compuse alctuite din segmente; de exemplu: cos
cosinus, Astra Asociaiunea Transilvan....
Abrevierile alctuite din cte o singur liter (iniial) pun, n
unele situaii, problema lecturii acesteia dup modelul general
romnesc sau dup un model strin. Astfel, urmtoarele litere
care noteaz consoane au variante de citire consacrate n uz care
difer de lectura obisnuit pentru denumirea lor: f ef, g ee, h
has, l el, m em, n en, r er, s es.
La abrevierile compuse din litere iniiale se pune n primul
rnd problema lecturii pe litere (n care situaie la literele
menionate anterior se pune aceeasi problem a lecturii dup
model romnesc sau strin) sau a lecturii legate.
Numeroase abrevieri nu permit dect lectura pe litere: B.T.T.
be-te-te, C.T.C. ce-te-ce, F.M.I. fe-me-i, O.Z.N. o-ze-ne,
VSH ve-se-has.
Unele abrevieri de acest tip au cte dou variante orale: C.F.R. ce-fe-re
si, nvechit, ke-fe-re; R.D.G. re-de-ee si re-de-le; S.O.S. se-o-se si
es-o-es.
Altele permit ambele lecturi, dar uzul a fixat de obicei una dintre ele:
lectura pe litere: B.O.B. be-o-be, C.O.M. ce-o-me,
M.A.I. me-a-i, O.N.T. o-ne-te;
lectura cursiv: A.F.A., A.R.I.A., C.E.C., C.N.E.F.S.,
I.C.R.A.L., O.N.U., UNESCO, VAR.
Unele abrevieri au variante orale corespunznd celor dou tipuri de
lectur: C.A.P. ce-a-pe si kap, C.A.R. ce-a-re si kar; recomandabil
este prima variant.
Aspectul oral al abrevierilor alctuite dintr-o singura liter sau
din mai multe litere citite ca atare nu trebuie confundat cu cel grafic
prin transpunerea n scris a fonetismului: nu trebuie s se scrie Am
en probleme, ci n; nu Cefere(ul), ci C.F.R(-ul).
Abrevierile citite pe litere se accentueaz corect pe ultima silab.
Cele citite cursiv cunosc, ca si cuvintele obisnuite, mai multe tipuri
de accentuare, legate de structura lor fonetic; n linii mari, abrevierile
terminate n consoan sau n vocala e au accentul pe ultima silab:
A.G.I.R., A.S.I.T., A.S.E., iar abrevierile terminate n orice vocal
cu excepia lui e au accentul pe silaba penultim: UEFA,
UNESCO, E.L.U.
Unele abrevieri au variante de accentuare: ODUS si ODUS; ONU
si ONU. Recomandabil este prima variant.
5. Folosirea corect a abrevierilor implic respectarea anumitor
reguli si restricii referitoare la bazele abreviabile, la natura textelor
n care se introduc abrevieri si la asigurarea posibilitilor de
nelegere.
a. Cele mai importante criterii care trebuie avute n vedere n
decizia de a recurge la abrevierea unui cuvnt sau a unei mbinri de
cuvinte snt frecvena bazei n textul sau limbajul dat si lungimea ei
(vezi si 1 a).
Restriciile referitoare la baze vizeaz mai ales unele categorii
de nume proprii si unele formule:
La numele proprii de persoane se poate abrevia n mod obisnuit
numai prenumele, nu numele de familie (snt incorecte deci abrevierile
de tipul C-tinescu pentru Constantinescu, D-trescu pentru
Dumitrescu sau D-triu pentru Dumitriu).
266 Mioara Avram
Numele de familie pot fi abreviate ca element constitutiv al unei abrevieri
compuse, devenite pseudonim sau sigl (fix sau ocazional); vezi A 5.
n mod excepional numele de familie se abreviaz numai prin iniial
atunci cnd se urmreste camuflarea parial a identitii cuiva (de exemplu,
I.C. sau Ioana C.).
Cu excepia propriei semnturi, nu este recomandabil abrevierea
prenumelor feminine (se scrie deci Maria Ionescu, nu M. Ionescu).
Numele proprii de localiti nu se abreviaz (nu se scrie deci
G-i pentru Galai sau T-ra pentru Timisoara).
n situaia omonimiei cu nume de judee (de exemplu: BC, IS, TL),
indicativul acestora nu se poate folosi pentru desemnarea orasului; vezi si b.
La numele compuse se admite abrevierea primului termen
numai n cazul numelor de localiti care reproduc un nume
de persoan (de exemplu: N. Blcescu) si n cazul cuvintelor:
Sfntul sau Sfnta, abreviate Sf.; Trgu(l), abreviat Tg.; Turnu(l),
abreviat Tr.
Nu e corect s se scrie B. Mare n loc de Baia Mare; C. de Arges n
loc de Curtea de Arges; M. Ciuc n loc de Miercurea-Ciuc; P. Neam n
loc de Piatra-Neam; R. Srat n loc de Rmnicul Srat; S. Nou n loc
de Satul Nou.
Din motive complexe (dificulti de decodare si lips de
politee) nu este recomandabil abrevierea unor formule cu valoare
de enunuri sau mesaje, de tipul: M.p.f. Mulumiri pentru felicitri
sau S.f. Srbtori fericite!
b. Admiterea abrevierilor depinde n cea mai mare msur de
natura textelor n care snt folosite. n acest sens snt eseniale
deosebirile ntre:
textele scrise pentru uz personal si cele destinate s fie citite
de altcineva;
textele cu circulaie limitat la un anumit grup de cititori si
textele destinate publicului larg;
textele (sau pasajele) codificate, schematice, si textele cursive.
n general, textele din prima parte a fiecreia dintre opoziiile
menionate permit sau chiar impun folosirea mai multor abrevieri
dect cele opuse lor, la care se recomand discernmnt si pruden.
La scrierea unui text destinat s fie citit de alt persoan sau alte
persoane, mai cu seam atunci cnd pregtirea acestora difer, nu
trebuie folosite abrevieri care ar face lectura dificil (vezi si c).
Exist abrevieri care pot fi folosite numai n texte de uz
personal (notie la cursuri sau la sedine, nsemnri n agend,
ciorne ale unei lucrri); de exemplu, abrevierile unor instrumente
gramaticale: as. asupra, f. foarte, fc fiindc, m. mai, p.,
pt. sau ptr. pentru si ale altor cuvinte frecvente, ca ac. acesta,
ns. nostru, tp. timp etc.
Exist de asemenea abrevieri care se folosesc numai ntre membrii
aceluiasi colectiv sau ntre specialistii din acelasi domeniu. De
exemplu, editorii, redactorii si tipografii folosesc abrevieri pentru
numele caracterelor tipografice: crs. cursive, dr. drepte, sn.
seminegre, v. sau vz. verzale; lingvistii au si ei abrevieri specifice,
dintre care unele au o rspndire mai larg prin dicionare si gramatici:
de exemplu, adj. adjectiv, pl. plural, prep. prepoziie. Uneori
abrevierea aceluiasi termen difer de la un colectiv la altul sau de la
un specialist la altul. Pentrubirou executiv n unele instituii se
folosea abrevierea Birex, iar n altele BEX. Terminologia lingvistic
are numeroase variante de abrevieri, de exemplu: A, ac. si acuz.
acuzativ, f. si fem. feminin, sing. si sg. singular.
n texte cu caracter special, la care se pune n mod acut problema
economiei de spaiu prin codificare, cum snt indicaiile din dicionare,
268 Mioara Avram
notaiile de pe hri, inscripiile de pe plcile de nmatriculare, se pot
folosi abrevieri inacceptabile n texte cursive; de exemplu: (n
dicionare) p. ext. prin extensiune, livr. livresc; (pe hri)
L. lacul, Vf. vrful; (la autoturisme) MM Maramures.
Folosirea abrevierilor depinde si de registrul stilistic n care snt
scrise textele respective. Puine abrevieri snt neutre din acest punct
de vedere, cele mai multe fiind marcate de apartenena (mcar iniial)
la un anumit limbaj.
Unele abrevieri snt create cu intenii glumee, parodice; de
exemplu, p.n.v. pe nevzute, P.P.C. < poate pic ceva sacos
sau abrevierile din argoul militar (A.M.R.+ cifr au mai rmas attea
zile).
c. Oricine redacteaz un text destinat s devin public este
interesat ca el s fie neles exact. Pentru aceasta, n privina
abrevierilor se recomand:
folosirea lor cu msur, n limitele strictei necesiti;
folosirea abrevierilor consacrate (prin norm si uz);
explicarea tuturor abrevierilor terminologice si bibliografice
(siglele sub care apar citate diverse lucrri) folosite n text.
ndeosebi n lucrrile adresate unui public larg e bine s se evite
abrevierile cu mai multe valori din acelasi domeniu (de exemplu, n
lucrri cu obiect lingvistic, abrevierea conj. pentru conjugare,
conjunctiv si conjuncie sau imp. pentru imperativ, imperfect,
si impersonal), ncercndu-se dezambiguizarea lor prin selectarea unor
litere specifice (de exemplu, impf. imperfect), si s se prefere abrevierile
ct mai explicite, chiar dac ele ocup mai mult spaiu (de exemplu,
Sadoveanu, B. sau, mcar, Sad., B. fa de SB pentru M. Sadoveanu,
Baltagul).
XXIX. Numele de luni
Desi snt puin numeroase, numele celor 12 luni ale anului pun
relativ multe probleme de ortografie (uneori si de ortoepie), comune
tuturor sau specifice ctorva, chiar numai unuia dintre ele.
1. Toate numele de luni se scriu cu iniial minuscul. Regula
este valabil att pentru denumirile literare (ianuarie, februarie,
martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie,
noiembrie, decembrie), ct si pentru variantele (de exemplu:
ghenarie, april) sau sinonimele (ciresar, faur si furar, ndrea)
din limba veche si popular; de asemenea, este valabil pentru
denumirile, de interes istoric, ale lunilor din calendarul republican
francez (de exemplu: germinal, termidor).
Regula este necesar n opoziie cu deprinderi care in de:
vechi reguli ortografice ale limbii noastre (pn n 1953 ortografia
academic recomanda iniiala majuscul);
modelul unor limbi strine n a cror scriere se foloseste iniiala
majuscul (de exemplu: engleza).
Scrierea cu iniial minuscul a numelor de luni este corelat
cu acelasi fel de scriere aplicat la numele zilelor sptmnii (luni,
mari, miercuri, joi, vineri, smbt, duminic) si ale altor diviziuni
ale lunii (de exemplu: calende, ide, none n calendarul roman).
Din acest punct de vedere regulile ortografice din 1932 erau
inconsecvente, recomandnd iniiala majuscul la numele de luni si
minuscul la numele zilelor sptmnii.
De la aceast regul fac excepie numele de luni cuprinse n
denumirea unor srbtori: 1 Mai (sau nti Mai), 23 August, la care se
aplic regula scrierii cu iniial majuscul a tuturor cuvintelor
componente cu excepia celor ajuttoare ale unei astfel de
denumiri.
CUPRINS
270 Mioara Avram
Se scrie 23 August (srbtoare), dar 23 august 1944 (dat).
Se presupune ca de la sine neles faptul c numele de luni pot fi
scrise cu iniial majuscul n contexte speciale n care snt
personificate.
Vezi si XXVII B 5.
2. Cu excepia lui mai si august, toate celelalte zece denumiri
literare ale lunilor se pronun si se scriu cu finala ie: ianuarie,
februarie, martie, aprilie, iunie, iulie, septembrie, octombrie,
noiembrie, decembrie.
Regula este necesar n opoziie cu variantele neliterare n care
lui -ie i corespunde:
a) zero (de exemplu: ianuar, februar, april);
b) -e (de exemplu: marte, septembre).
3. Se pronun si se scrie b nainte de r n numele lunilor februarie,
septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie.
Regula este necesar n opoziie cu variantele nvechite care au v n loc
de b: fevruarie, septemvrie, octomvrie etc.; ele snt nc rspndite mai ales
la numele ultimelor patru luni ale anului, dat fiind c ortografia din 1932
recomanda scrierea Februarie, dar finala -vrie la seria ncepnd cu luna
a noua.
4. Se pronun si se scrie m (nu n) nainte de b n numele ultimelor
patru luni ale anului: septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie.
Pentru m nainte de b vezi si XV.
5. Numele lunii a unsprezecea se pronun si se scrie noiembrie.
Regula este necesar n opoziie cu dou tipuri de variante neliterare
care vizeaz nceputul silabei a doua:
a) varianta grafic noe- (ortografia din 1932 recomanda scrierea
Noemvrie); vezi IV 1 a;
b) varianta fonetic si grafic nove- (novembrie sau novembre). Pentru
silabele finale vezi 2 si 3.
6. Numele lunii a dousprezecea se pronun si se scrie decembrie,
cu ce n a doua silab.
Regula este necesar n opoziie cu variantele nvechite n
care apare -che- (dechembr(i)e sau dechemvr(i)e).
7. Abrevierile numelor romnesti ale lunilor anului snt de
obicei fragmente constnd din primele trei sau patru litere ale
cuvintelor n cauz: ian. (< ianuarie), febr. (< februarie), mart.
(< martie), apr. (< aprilie), iun. (< iunie), iul. (< iulie), aug.
(< august), sept. (< septembrie), oct. (< octombrie) si dec.
(< decembrie).
Numele lunii mai, fiind scurt, nu se abreviaz.
Numele lunii noiembrie se abreviaz numai prin litera iniial: n.
Abrevierile concurente noe. si nov. pornesc de la variante neliterare ale
numelui acestei luni (vezi 5).
8. Numele lunilor pot fi nlocuite, n scrierea unei date, prin
simboluri cifrice de la 1 la 12, dup ordinea lor n calendar.
Tradiional este notaia cu cifre romane: I s ianuarie,
II s februarie, III s martie, IV s aprilie, V s mai, VI s
iunie, VII s iulie, VIII s august, IX s septembrie, X s
octombrie, XI s noiembrie, XII s decembrie.
Se admite ns si notaia cu cifrele arabe corespunztoare (1 s
ianuarie, 2 s februarie etc.), care se rspndeste din ce n ce mai
mult. n aceast notaie este indispensabil folosirea unui semn
grafic ntre cifra care simbolizeaz luna si cifrele alturate, care
indic ziua si anul; de obicei cele trei rnduri de cifre se separ prin
punct sau prin cratim: 27.4.1986 sau 27-4-1986, dar e posibil si
272 Mioara Avram
folosirea barei oblice (27/4/1986). La notaia lunilor cu cifre romane
folosirea semnelor demarcatoare fa de cifrele arabe alturate este
facultativ (permis, dar nu recomandabil): 27 IV 1986, dar si 27.IV.
1986, 27-IV-1986, 27/IV/1986.
n limbajul administrativ cifrele arabe care simbolizeaz primele nou
luni (ca si cele care indic primele nou zile din lun) snt precedate de 0:
01 s ianuarie, 02 s februarie etc. Data notat anterior apare n acest caz n
forma 27.04.1986.
XXX. Desprirea cuvintelor la capt de rnd
Cnd un cuvnt sau un grup de cuvinte cu cratim ntre ele nu
are loc s fie scris n ntregime ntr-un rnd desprirea sau
scindarea lui notat cu cratim la sfrsit de rnd pentru
trecerea restului n rndul urmtor nu se face la ntmplare, ci dup
anumite reguli. Aceste reguli snt de dou feluri: fonetice (innd
de pronunare, anume reflectnd structura silabic) si morfologice
(innd de structura formativ, de recunoasterea unitilor
semantice constitutive). Dintre ele, regulile fonetice au o sfer
mai larg de aplicare, cuprinznd toate situaiile, dar cu deosebiri
n ce priveste exclusivitatea si ponderea, pe cnd cele morfologice
snt limitate la grupurile de cuvinte si la unele cuvinte, fiind chiar
la acestea doar preferate, nu obligatorii. Mai mult, o anumit regul
fonetic impune restricii celor morfologice, dovedindu-se astfel
singura regul general si obligatorie a despririi cuvintelor la
capt de rnd (vezi 1), iar la cuvintele si grupurile mai lungi supuse
regulilor morfologice regulile fonetice ofer posibiliti de
desprire n plus.
Sfera mai larg de aplicare a regulilor fonetice face ca fenomenul
grafic al despririi la capt de rnd a cuvintelor si a grupurilor legate
CUPRINS
cu cratim s fie confundat cu fenomenul fonetic al despririi lor n
silabe, numit pe scurt silabaie, desi desprirea dup reguli morfologice
poate s nu coincid cu structura silabic. Pentru distingerea
celor dou feluri de desprire termenului silabaie i se adaug uneori
precizrile fonetic, respectiv morfologic; desi improprii primul
prin tautologie, iar al doilea prin contradicia n adaos , mbinrile
menionate snt folosite, din comoditate, pentru evitarea unor perifraze
ca desprirea cuvintelor (la capt de rnd) dup reguli fonetice/
morfologice.
La cuvintele primare (neformate de la altele) si la majoritatea
derivatelor cu sufixe desprirea la capt de rnd se face ntr-un
singur fel, dup reguli fonetice. La cuvintele compuse si la
derivatele cu prefixe, la cteva derivate cu sufixe si la grupurile
de cuvinte legate cu cratim se pot aplica ambele feluri de reguli,
fonetice si morfologice (uneori ntmpltor coincidente); n scrierea
corect se prefer desprirea morfologic, dar se tolereaz si
desprirea fonetic.
l. Exist o singur regul general si obligatorie a
despririi la capt de rnd a cuvintelor si a grupurilor de
cuvinte scrise cu cratim. Aceast regul, de natur fonetic,
interzice ca desprirea s se fac dup sau nainte de un segment
lipsit de o vocal propriu-zis. Cum prezena unei vocale este
condiia de existen a silabei, regula poate fi formulat si altfel:
att segmentul lsat la sfrsitul primului rnd, ct si cel trecut n
rndul urmtor trebuie s conin cel puin o silab (adic o vocal
sau un grup de sunete, cuprinznd neaprat o unic vocal,
pronunate cu acelasi efort expirator, cu o singur deschidere a
gurii; sunetele nsoitoare ale vocalei snt consoane sau/si
semiconsoane/semivocale.
Pentru respectarea acestei reguli este necesar s se identifice
corect valorile vocalice ale literelor cu mai multe valori, cci spre
274 Mioara Avram
deosebire de a, si , care noteaz totdeauna vocale, literele o si
u noteaz att vocale, ct si semivocale sau semiconsoane (vezi
XVI), la fel ca e si i, care au si valoarea de litere ajuttoare (de
exemplu, n cea, ciur, nici sau cheam, chiar, unchi), iar i noteaz
si un sunet nesilabic dup consoanele finale (vezi VIII).
De aceea cuvinte scrise total sau parial la fel pot fi pronunate
diferit, cu structuri silabice diferite: albi adj. m. pl. albr) si albi vb.
albi,
ochi s. o si ochi vb. oi, roi s. ro si roi vb. roi, vier s. porc
necastrat
ver si paznic de vie vier etc.
Silaba poate avea ntre un sunet (vocal) si sapte sunete, care
se noteaz cu un numr egal sau diferit de litere. Lungimea unui
cuvnt ca numr de sunete sau de litere nu corespunde n
mod necesar unui numr mare de silabe, acesta fiind dat exclusiv
de numrul vocalelor din cuvnt. Cuvinte alctuite din dou litere
pot fi bisilabice (dac ambele litere au valoare de vocale: de
exemplu, ie s., art. ia), iar cuvinte de sapte litere si sapte, sase
sau cinci sunete pot fi monosilabice (de exemplu, sfincsi,
strmbi, strmi, strngi, schiopi, streang, trunchi, zbenghi).
Cuvintele si grupurile monosilabice nu se despart la capt de
rnd, chiar dac au lungimea ultimelor exemple.
n formele aceluiasi cuvnt structura silabic poate varia n funcie
de sunetele afixelor flexionare si de alternanele fonetice. De exemplu:
substantivele bisilabice car-te, crean-g, nu-c au plurale
monosilabice (cri, crengi, nuci), la fel adjectivele dul-ce, ma-re
(pl. dulci, mari); silaba -nic din substantivul bunic devine -ni- n
forma articulat (bu-ni-cul), iar silaba bun din adjectivul masculin
devine bu- n forma articulat (bu-nul) si n forma de feminin bu-n.
Regula general, care const n interzicerea lsrii la sfrsit de rnd sau
la nceput de rnd a unui segment lipsit de o vocal propriu-zis, deci
neformnd silab, este adesea nclcat, n special din cauza necunoasterii
valorilor nevocalice ale lui i sub aspectul trecerii n rndul urmtor a unui
segment nesilabic: de exemplu, se desparte gresit cu-ib, ful-gi, strm-bi, sfi-
chi
(n loc de cuib, fulgi, strmbi, sfichi).
2. Celelalte reguli fonetice snt obligatorii numai la cuvintele
primare si la marea majoritate a celor derivate cu sufixe. Ele se
pot aplica si la cuvintele compuse, la derivatele cu prefixe, la
unele derivate cu sufixe si la grupurile de cuvinte legate cu
cratim, dar la toate acestea concureaz regulile morfologice, fa
de care snt doar tolerate, sau le completeaz prin soluii de
desprire n plus.
Regulile fonetice in seama exclusiv de natura sunetelor
care alctuiesc o succesiune oarecare. Formularea lor se refer
direct la sunetele ntre care se face desprirea, n spe la
ceea ce urmeaz imediat dup vocal, neglijnd diversele variante
posibile ale silabelor rezultate din categoriile de sunete
nsoitoare ale sunetelor menionate pentru locul de delimitare.
Regula de desprire a succesiunii vocal + consoan + vocal, de
exemplu, trebuie neleas ca fiind valabil nu numai pentru cuvinte ca
ar, ci si pentru bar, scar, iar, arat, baraj, barai etc.
a. ntr-o succesiune de dou vocale propriu-zise desprirea
se face ntre ele: a-ici, a-ur, bo-ul, po-em, re-al etc.
b. n succesiunea vocal + semiconsoan + vocal desprirea se
face naintea semiconsoanei (care este primul element al unui diftong
ascendent sau al unui triftong): a-ia, ba-ia, oa-ia, su-iai, su-iau, tre-ia,
vo-ios, ce-ea, le-oai-c, no-ua, no-u etc.
Cnd vocala este urmat de dou semiconsoane (+ vocal) desprirea
se face naintea primei semiconsoane (care este primul element
al unui triftong): cre-ioa-ne, vo-ioa-se.
276 Mioara Avram
c. n succesiunea vocal + semiconsoan + consoan
desprirea se face dup semiconsoan (care este ultimul element
al unui diftong descendent sau al unui triftong): ci-ne, doi-c,
nei-c, ho-oai-c etc.
Cnd semiconsoana este urmat de dou sau trei consoane
desprirea se face dup prima consoan: mais-to-ras, mais-to-ri-,
trais-t, tris-tu-; mais-tru.
d. n succesiunea vocal + consoan + vocal (sau vocal +
consoan + semivocal + vocal) desprirea se face naintea
consoanei: a-p, ba-te si b-tea, cre-tin.
Aceast regul se aplic si la cuvintele cu litera x intervocalic,
ntruct, desi noteaz un grup de dou consoane (ks si gz; vezi
XXI), ea reprezint o unitate grafic: ta-x, e-xil etc. (fa de tic-si,
bog-z).
Ea se aplic de asemenea la cuvintele cu qu intervocalic
corespunztor grupului de consoane kv (vezi XVII): se-quo-ia (cf.
ns frec-vent).
e. n succesiunea vocal + dou consoane + vocal (sau vocal +
dou consoane + semivocal + vocal) desprirea se face n cele
mai multe situaii (inclusiv n cazul literelor duble, pentru care vezi
XXIII) ntre cele dou consoane: am-nar, ar-c, ar-de si ar-dea,
ban-c, rb-dm, treap-t etc.
Aceasta regul are dou categorii de excepii, cu subreguli
speciale, n care desprirea se face naintea primei consoane, deci a
ntregului grup:
cnd prima consoan este b, c, d, f, g, h, p, t, v (si k, w), iar a doua
l sau r: ca-blu, ca-dru, co-bra/co-br, de-clar, su-fla, ti-tlu etc.;
cnd un grup de litere noteaz o singur consoan, cum este,
normal si frecvent, cazul grupurilor chs , ghs l (vezi ve-che,
ve-ghe) si, mai rar, cazul unor grupuri cu valori speciale n nume
proprii si neologisme neadaptate, ca:
ch s c: kam-pu-chi-an sau h: Mi-ch-i-les-cu;
dj s e: a-zer-bai-djan;
ph s f: Ste-ph-nes-cu;
th s t: ca-thar-sis sau d: ru-ther-ford;
ts s : jiu-ji-tsu;
tz s : To-ni-tza.
Regula despririi grupului de dou consoane este nclcat de obicei
n sensul atragerii mai multor grupuri n categoria excepiilor. Cele mai
frecvente abateri privesc grupurile nceptoare cu s, pe care muli le consider
unitare, fcnd desprirea naintea lui s: ma-sc, pa-st si, mai ales, m-slin
(n loc de mas-c, pas-t, ms-lin).
f. n succesiunea vocal + trei consoane + vocal (sau semivocal
+ vocal) desprirea se face n cele mai multe situaii dup prima
consoan: as-pri si as-prea, n-treb si n-trea-b, ob-ste si ob-stea,
san-gvin etc.
Aceast regul are dou categorii de excepii, cu subreguli
speciale, diferite si ntre ele:
Desprirea se face dup a doua consoan la numeroase
grupuri consonantice, uneori existente n cte un singur cuvnt,
dintre care cele mai importante snt lpt (sculp-ta), mpt (somp-tu-os)
si mp (re-demp-i-u-ne), ncs (sfinc-sii), nct (punc-tul) si nc
(punc-i-e), rct (arc-tic), rtf (jert-fi); aceast subregul acioneaz
n toate situaiile n care grupul ncepe cu o liter dubl:
watt-me-tru sau n care primele dou litere noteaz o singur
consoan, de exemplu ch s h: tech-ne-i-u ori ck s k: Bruck-ner.
Desprirea se face naintea ntregului grup de litere cnd
acesta noteaz o singur consoan, cum e cazul unor grupuri cu
278 Mioara Avram
valori speciale n nume proprii si n neologisme neadaptate ca tch s
c: ke-tchup.
g. n succesiunea vocal + patru consoane + vocal desprirea
se face n cele mai multe situaii dup prima consoan. Este cazul
grupurilor frecvente nscr, nspr, nstr, nzdr: mon-stru, n-zdr-ve-ni.
Aceast regul are trei categorii de excepii, cu subreguli
speciale, diferite si ntre ele:
Desprirea se face dup a doua consoan la cteva grupuri
existente numai n neologisme (cele mai multe compuse sau
derivate cu prefixe): horn-blen-d, tung-sten, derivate cu post-
(post-sce-ni-um) sau trans- (trans-gre-sa), compuse cu port-
(port-dra-pel).
Desprirea se face dup a treia consoan n grupul rstn:
vrst-nic.
Desprirea se face naintea ntregului grup de litere cnd
acesta noteaz o singur consoan, n neologisme neadaptate, cum e
cazul grupului tsch.
h. n succesiunea extrem de rar vocal + cinci consoane
+ vocal desprirea se face dup a doua consoan: ang-strom,
opt-spre-ze-ce.
Regulile fonetice expuse pot fi prezentate schematic n
formulele urmtoare, n care bara dubl marcheaz locul
despririi:
(a) vocal//vocal
(b) vocal//semiconsoan vocal
vocal//semiconsoan1 semiconsoan2 vocal
(c) vocal semiconsoan//consoan vocal
vocal semiconsoan consoanl//consoan2 vocal
vocal semiconsoan consoanl//consoan2 consoan3 vocal
(d) vocal//consoan vocal
(semivocal +vocal)
(e) vocal consoanl//consoan2 vocal
(semivocal + vocal)
Excepii: vocal//consoanl consoan2 vocal
Atenie la //bl, //br, //cl, //cr, //dl, //dr, //fl, //fr, //gl, //gr, //hl,
//hr, //pl, //pr,
//tl, //tr, //vl, //vr!
(f) vocal consoanl//consoan2 consoan3 vocal
(semivocal + vocal)
Excepii: vocal consoan1 consoan2//consoan3 vocal
Atenie la lp//t, mp//t, mp//, nc//s, nc//t, nc//, rc//t, rt//f!
vocal//consoanl consoan2 consoan3 vocal
(g) vocal consoan1//consoan2 consoan3 consoan4 vocal
Excepii: vocal consoan1 consoan2//consoan3 consoan4 vocal
vocal consoan1 consoan2 consoan3//consoan4 vocal
vocal//consoan1 consoan2 consoan3 consoan4 vocal
(h) vocal consoan1 consoan2//consoan3 consoan4 consoan5 vocal.
Abaterile de la aceste reguli si subreguli constituie de cele mai
multe ori greseli exclusiv de scriere; de exemplu, despriri ca ful-gi,
ma-sc sau tab-l. Uneori ns ele reflect si pronunarea gresit a
celui care scrie; este cazul n special al confuziilor dintre vocale si
semiconsoane sau semivocale n exemple ca a-cu-a-re-l, co-ni-ac,
se-if (n loc de a-cua-re-l, co-niac, seif).
O situaie care pune probleme din pricina neconcordanei perfecte
dintre scriere si pronunare este desprirea cuvintelor de tipul copiii;
desprirea corect este co-pi-ii, nu co-pii-i (cf. e-ro-ii, le-ii, pu-ii).
Desprirea n silabe se noteaz n scris nu numai la capt de
rnd, ci si n situaiile n care se reproduce n texte artistice
pronunarea sacadat, motivat de mprejurri afective sau obiective
280 Mioara Avram
(asigurarea audiiei exacte, dictare etc.); aceast desprire a unui
cuvnt sau a unui enun scurt se noteaz integral, cu cratime ntre
toate silabele: Snt dis-pe-ra-t! Se numeste Na-bu-co-do-no-sor.
Notarea despririi n toate silabele unui cuvnt poate evidenia
greseli de pronunare care nu rezult neaprat din desprirea la capt
de rnd. De exemplu: Pe-ci-ca n loc de Peci-ca (vezi VIII).
3. Regulile morfologice, bazate pe structura formativ, se pot
aplica numai la grupurile de cuvinte legate prin cratim si la cuvinte
analizabile sau mcar semianalizabile: la toate cele compuse si la
toate derivatele cu prefixe, iar, dintre derivatele cu sufixe, numai la
unele, anume la derivatele de la teme terminate n grupuri
consonantice cu sufixe care ncep cu o consoan (-lc, -nic, -sor).
Desprirea la capt de rnd dup aceste reguli priveste exclusiv
punctul de ntlnire a dou uniti constitutive, fcndu-se ntre dou
cuvinte dintr-un grup (de exemplu, ntr-//nsul) sau dintr-un cuvnt
compus (bun//stare), ntre un element de compunere si rdcin
sau tem (bio//sfer), ntre prefix si rdcin sau tem (trans//atlantic),
ntre rdcin sau tem si sufix (berbant//lc); n rest desprirea se
face dup reguli fonetice (...n-sul,...sta-re,...sfe-r,...a-tlan-tic,
ber-bant...). Desi snt justificate din punct de vedere etimologic si
funcional, regulile morfologice de desprire la capt de rnd snt
dificile si nu snt accesibile oricui: pe de o parte, pentru c cer o
anumit capacitate de analiz lingvistic si, pe de alta, pentru c
depind de bagajul lexical al celui care scrie, mai ales n cazul
formaiilor savante. De aceea normele nu le impun drept reguli
obligatorii, ci le recomand doar drept reguli culte, preferate n
situaiile menionate fa de cele fonetice.
n unele cazuri concrete grupuri sau cuvinte desprirea de
tip morfologic coincide cu locul unei despriri de tip fonetic, deci
cu o limit silabic; de exemplu, du-te, om-zi, nebun sau neom.
Probleme de alegere a scrierii corecte apar n cazurile n care
desprirea morfologic nu se potriveste cu cea fonetic. De exemplu:
desprire morfologic desprire fonetic
ntr-//nsul n-tr(-)n-sul
fir-//ai fi-r(-)ai
bun//stare bu-ns-ta-re
de//spre des-pre
drept//unghi drep-tunghi
bio//sfer bi-os-fe-r
in//uman i-nu-man
ne//stire nes-ti-re
sub//linia su-bli-ni-a
trans//atlantic tran-sa-tlan-tic
berbant//lc ber-ban-tlc.
Pentru aplicarea corect a despririi morfologice la termenii
stiinifici internaionali (ca biosfer, colagog, diftong etc.) snt
necesare att cunostine etimologice mai ales cunostine de greac
si latin , ct si raportarea la alte formaii din serie. La unele
cuvinte compuse si derivate prefixale aplicarea despririi
morfologice este complicat de existena unor variante ale
elementelor de compunere si ale prefixelor si, ndeosebi, de
contragerea ntr-un singur sunet a sunetului final din elementul de
compunere sau din prefix si a celui iniial, identic cu precedentul,
din rdcin sau tem; de exemplu: biopsie, omonimie, transcrie,
la care desprirea se face n favoarea celei de a doua uniti
constitutive (cuvnt sau element de compunere cu aspect de cuvnt):
bi//op-si-e, om//-o-ni-mi-e, tran//scri-e.
Existena dificultilor menionate explic de ce desprirea morfologic
este indicat n DOOM de cte ori ea difer de cea fonetic.
Regulile morfologice se supun regulii fonetice generale prezentate
sub 1, avnd urmtoarea restricie: la grupurile de cuvinte legate prin
cratim nu se las la capt de rnd cuvintele nesilabice, reduse la o
282 Mioara Avram
consoan (pronumele din l-a, m-a, s-a, v-a, v-o sau din nu-l, s-l), la
semiconsoana (i-a, i-o, nu-i, s-i) sau la o consoan urmat de r
(pronumele din s-mi, nu-i) ori de semivocala (ne-a, le-a, ne-o, le-o),
iar la derivatele prefixale nu se las la capt de rnd prefixe nesilabice,
reduse la o consoan (r- din racorda, s- din scoace, z- din zbate).
4. Din considerente legate de unitatea lexical (semantic si formal)
nu se despart la capt de rnd abrevierile, mai cu seam compusele din
abrevieri literale (ca ONU, UTA) si formulele de tipul .a., s.a., si nici
numeralele ordinale cu notaie de tip mixt (cifre + formant: al II-lea).
5. Fr a fi interzis, este recomandabil s se evite desprirea la
capt de rnd n urmtoarele situaii:
cnd segmentul care ar urma s fie lsat la un capt de rnd
(silab sau unitate lexico-morfologic) se limiteaz la o liter (de
exemplu: a-le, a-ur, e-rou, gli-e, vu-i sau cheam-o, dat-a);
cnd o abreviere literal reprezint primul termen al unui nume
propriu compus (M. Ionescu) sau un termen generic urmat de un
nume propriu (O.N.T. Carpai);
cnd un grup nominal este alctuit dintr-un numeral, notat cu
cifre, si un substantiv: de exemplu: 15 lei sau p. 15;
cnd, la grupurile de cuvinte si la cuvintele compuse scrise cu
cratim, locul despririi coincide cu locul cratimei, ntruct funcia
dubl a cratimei ar crea confuzii la reconstituirea ntregului nedesprit
(de exemplu: d-le, ducndu-se; bun-credin, scris-cititul,
social-economic).
n afara acestor cazuri cu explicaii speciale (prin criterii economice,
informaionale etc.), prudena recomand ca, n orice caz de dubiu, dac
nu exist o posibilitate de aflare pe loc a soluiei corecte, s se evite
desprirea la capt de rnd sau s se fac desprirea n alt punct, lipsit
de dificulti, din corpul cuvntului n cauz, iar cine nu e stpn pe analiza
morfologic s recurg numai la desprirea, mai simpl, de tip fonetic.
Abrevieri si semne speciale
adj. s adjectiv n. s neutru
adv. s adverb ngr. s neogrec
art. s articol, articulat nom.-ac. s nominativ-acuzativ
cf. s confer compar num. s numeral
conj. s conjunctiv ord. s ordinal
conjc. s conjuncie part. s participiu
dem. s demonstrativ perf. s. s perfect simplu
engl. s englezesc pers. s persoan, personal
f. s feminin pl. s plural
fr. s francez port. s portughez
gen.-dat.s genitiv-dativ pos. s posesiv
germ. s german prep. s prepoziie
imper. s imperativ prez. s prezent
imperf. s imperfect pron. s pronume, pronominal
ind. s indicativ refl. s reflexiv
inf. s infinitiv reg. s regional
interj. s interjecie rus. s rusesc
it. s italian s. s substantiv
nv. s nvechit sg. s singular
lat. s latinesc sl. s slav
lit. s literar sp. s spaniol
m. s masculin tc. s turcesc
magh. s maghiar vb. s verb
> a dat sau d, devine
< provine din, de la
* (naintea unui cuvnt) noteaz forme neatestate
/ noteaz variante
noteaz segmentarea morfologic a unor cuvinte si forme
CUPRINS
284 Mioara Avram
ntre se redau sunete si cuvinte n transcrierea fonetic
' (deasupra unei litere) noteaz locul accentului n cuvintele
transcrise fonetic (ntre , cu litere drepte si cu unele semne speciale)
. (dedesubtul unei litere) noteaz locul accentului n cuvintele
redate ortografic (cu litere cursive si fr )
s vocal posterioar deschis inexistent n limba romn
literar, intermediar ntre a si o
c s consoana redat n ortografie prin c + e, i (ceas, deci)
s semivocala redat n ortografie prin e (deal)
e s consoana redat n ortografie prin g + e, i (geam, legi)
l s consoana redat n ortografie prin gh + e, i (ghea, unghi)
s semiconsoana redat n ortografie prin i (cui, iar)
r s sunetul palatal nesilabic, de obicei final, redat n
ortografie prin i (ari, orict)
s consoana redat n ortografie prin ch + e, i (cheam,
unchi)
n s consoan nazal palatal inexistent n limba romn
literar (s fr. gn, sp. n)
d s semivocala redat n ortografie prin o (doar)
s vocal anterioar labial existent n neologisme
neadaptate, n care se scrie, de obicei, eu (bleu, pasteuriza)
u s semiconsoana redat n ortografie prin u (au)
Bibliografie
Academia R.S. Romnia, Institutul de Lingvistic al Universitii
din Bucuresti, Dicionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii
romne, Bucuresti, 1982.
Academia R. S. Romnia, Institutul de Lingvistic al
Universitii din Bucuresti, ndreptar ortografic, ortoepic si de
punctuaie, ediia a IV-a, Bucuresti, 1983.
G. Beldescu, Ortografia n scoala, Bucuresti, 1973.
G. Beldescu, Ortografie, ortoepie, punctuaie, Bucuresti, 1982
G. Beldescu, Ortografia actual a limbii romne, Bucuresti,
1984.
Vasile Breban (coordonator), Maria Bojan, Elena Comsulea,
Doina Negomireanu, Valentina Serban, Sabina Teius, Limba
romn corect. Probleme de ortografie, gramatic, lexic.
Bucuresti, 1973.
Ion Calot, Contribuii la fonetica si dialectologia limbii
romne, Craiova, 1986 (capitolul al II-lea: Ortografie. Cteva
observaii asupra DOOM).
Fulvia Ciobanu, Lidia Sfrlea, Cum scriem, cum pronunm
corect. Norme si exerciii, Bucuresti, 1970. Direcia General a
Postelor si Telecomunicaiilor, Direcia de Transporturi Postale
Bucuresti,
Codul postal al localitilor din R.S.R., Bucuresti, 1974.
Dicionar ortografic cu elemente de ortoepie si morfologie,
Chisinu, 1991.
Sergiu Drincu, Semnele ortografice si de punctuaie n limba
romn. Norme si exerciii, Bucuresti, 1983.
CUPRINS
286 Mioara Avram
Al. Graur, Mic tratat de ortografie, Bucuresti, 1974; republicat
n 1995 sub titlul Ortografia pentru toi.
Al. Graur, Dicionar al greselilor de limb, Bucuresti, 1982.
Al. Graur, Puin gramatic, I Bucuresti, 1987; II Bucuresti,
1988.
Theodor Hristea, Principiile ortografiei romnesti actuale, n
Theodor Hristea (coordonator), Sinteze de limba romn, ediia
a treia, Bucuresti, 1984.
Ion Iordan, Petre Gstescu, D. I. Oancea, Indicatorul
localitilor din Romnia, Bucuresti, 1974.
Iorgu Iordan, Gramatica limbii romne, Bucuresti, 1937.
Iorgu Iordan, Limba romn actual. O gramatic a
greselilor, ediia a doua, Bucuresti, 1948.
Iorgu Iordan, Dicionar al numelor de familie romnesti,
Bucuresti, 1983.
Normele ortografice, ortoepice si de punctuaie ale limbii romne,
Chisinu, 1991
Sextil Puscariu si Teodor A. Naum, ndreptar si vocabular
ortografic, ediia a doua, Bucuresti f.a..
Flora Suteu, Dificultile ortografiei limbii romne, Bucuresti,
1986.
Dorin N. Uritescu, Rodica U Uritescu, Aspecte ortografice
controversate, Bucuresti, 1986.
Em. Vasiliu, Scrierea limbii romne n raport cu fonetica si
fonologia, Universitatea din Bucuresti, 1979.

Mioara Avram Ortografie Pentru Toti

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Mioara Avram Ortografie Pentru Toti

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Mioara

You might also like