Managementul Proiectelor de Telecomunicatii si Notiuni de Drept

Drept civil

Dinu Ionut Master Telecomunicatii an2

1. Prevederile legale privind raspunderea comitentului pentru fapta presupusului. Articolul 1000 alin.3 C. civ. cuprinde dispozitia potrivit careia comitentii raspund de prejudiciu cauzat deprepusi lor in functiile ce li s-au incredintat.Spre deosebire de parinti institutori si mestesu!ari comitentii nu sunt mentionati in cuprinsul alin." al art.1000 C. civ. intre cei care au posibilitatea sa se e#onereze de raspundere dovedind can-au putut impiedica faptul prejudiciabil. $revederile le!ale privitoare la raspunderea comitentilor au o foarte frecventa aplicare practica nu numai in fata instantelor civile dar si in fata instantelor penale-in acest caz din urma comitentii fiind c%emati sa raspunda ca parti responsabile civilmente pentru faptele cauzatoare de prejudicii cu caracter infractional savarsite de prepusii lor in functiile incredintate. 2.Domeniul de aplicare. $entru a stabili campul de aplicare a pre-vederilor art. 1000 alin.3 C.civ. este necesar sa se stabileasca intelesul termenilor de comitent si prepus. &n te#tele codului civil nu e#ista o definitie a notiunilor de comitent si prepus. $ornindu-se de la idea ca le!ea se refera la o raspundere pentru faptele prepusului in functiile incredintate in literatura si in practica e#ista unanimitate de pareri in a se considera ca ceea ce este definitoriu pentru calitatile de comitent si prepus este existenta unui raport de subordonare care isi are temeiul in imprejurarea ca pe ba-za acordului dintre ele, o persoana fizica sau juridica a incredintat unei persoane fizice o anumita insarcinare. 'in aceasta incredintare decur!e posibilitatea pentru prima persoana-denumita comitent-de a da instuctiuni de a directiona indruma si controla activitatea celeilalte persoane-denumita prepus-aceasta din urma avand obli!atia de a urma indrumarile si directivele primite. Temeiurile de nastere a raportului de prepusenie pot fi foarte diverse. A.Cel mai adesea un astfel de temei il constituie contractul de munca din care se nasc raporturi juridice carora le este specifica subordonarea in procesul des-fasurarii activitatii a persoanei incadrate in munca fata de unitatea la care este inca-drata. (#istenta contractului de munca face numai sa prezume pana la proba con-trarie e#istenta raportului de prepusenie. )ata de noile realitati proprii tranzitiei spre economia de piata si in raport cu e#presiile lor le!islative vom incadra in aceasta cate!orie* regiile autonome +consti-tuite potrivit ,e!ii nr.1"-1..0 privind reor!anizarea unitatilor economice de stat ca re!ii autonome si societati comerciale/ societatile comerciale +re!lementate de ,e!ile nr.1"-1..0 si 31-1..0 sceasta din urma referitoare la S.C./ societatile agricole +constituite potrivit ,e!ii nr.30-1..1/. 1neori intre contractul de munca si raportul de prepusenie are loc o disociere in sensul ca nu intotdeuna raportul de la comitent la prepus e#ista intre subiectul care a inc%eiat contractul de munca si cel incadrat le baza acestui contract. a) O categorie de cazuri in care se produce o astfel de disociere cuprinde situatiile in care, desi contractul de munca este incheiat cu o anumita intreprindere, functiile excitate de cel incadrat in munca si in legatura cu care s-a produs prejudi-ciu, iau fost incredintate de o alta intreprindere. b) O a doua categorie de cazuri in care avem de-a face cu o disociere a raportului de prepusenie fata de contractul de munca decurge din naturea specifica a exercitarii unor profesii, din automia pe care o implica exercitarea profesiilor mentionate +e#. 2edicul nu este asadar un prepus al or!anizatie sanitare in care este incadrat ci raspunde sin!ur si personal pe temeiul art. ..3-... C. civ./. 4. 5aportul de prepusenie poate sa se inteneieze si pe calitatea de membru al organizatiei cooperatiste deoarece in procesul muncii se instituie un raport de subordonare intre membrii cooperativei si aceasta din urma.
2

$entru a inlatura unele diver!ente privind temeiurile raspunderii civile a cooperativelor pentru prejudiciile cauzate de membri cooperatori prin fapte ilicite in indeplinirea unor atributii ce le-au fost incredintate 6ribunalul Suprem a decis printr-o decizie de indrumare adoptata in anul 1.03 ca raspunderea cooperativei pentru prejudiciile cuazate tertilor de membri cooperatori care nu au calitate de or!ane al ei prin fapte ilicite savarsite cu prilejul aducerii la indeplinire a sarcinilor in!redintate este o raspundere pentru fapta altuia si opereaza in conditiile prevazute de art. 1000 alin.3 C. civ. C. 'esi in principiu din contractul de mandat nu se naste un raport de prepusenie totusi in mod exceptional un asemenea raport poate fi !refat pe un astfel de contact. Astfel din mandat se poate naste un raport de prepusenie, in masura in care prin contract se stabileste o deplina subordonare a mandatarului fata de man-dat deci mandatarul nu se bucura de initiativa si autonomie in e#ercitarea insarcinarii primite si accepta sa-si desfasoare activitatea sub directa autoritate indrumare con-trol si suprave!%ere ale mandantului. '. Ca principiu nu exista un raport de subordonare in cadrul contractului de antrepriza deoarece antreprenorul care s-a an!ajat sa ezecute o anumita lucrare se bucura de autonomie in indeplinirea obli!atiilor asumate astfel incat beneficiarul lu-crarii nu va putea sa fie tinut a raspunde pe temeiul art. 1000 C. civ. 7u este e#clus insa ca in cazuri exceptionale un raport de prepusenie sa se !refeze pe un contract de antrepriza in masura in care antreprenorul renuntand la automia sa se subordo-neaza efectiv autoritatii beneficiarului lucrarii. (. Ca principiu nu exista un raport de prepusenie nici intre locator si locatar astfel incat locatorul nu poate fi tinut sa raspunda pentru prejudiciile cauzate de c%i-rias unei alte persoane datorita faptului ca de e#emplu acel c%irias nu a e#ecutat la timp reparatiile locative care ii incubau. 6ot astfel nu e#ista un raport de prepusenie intre c%irias si subc%irias in raporturile cu proprietarul astfel incat c%iriasul principal nu raspunde pe temeil art. 1000 alin. 3 C. civ. pentru prejudiciile aduse imobilului de catre subc%irias prin incendiere ori distru!ere8 in practica judiciara s-a retinut ca raspunderea locatarului principal fata de proprietarul imobilului va fi an!ajata nu insa pe temeiurile raspunderii delictuale pentru fapta altuia, ci pe temeiuri contractuale cum sunt cele indicate in art. 1939 alin. : C. civ. conform caruia locatarul principal este raspunzator de stricaciunile pierderile casunate de persoanele familiei sau de sublocatar. ). ; situatie distincta este aceea a militarului in termen. 'upa cum este cunoscut indeplinirea serviciului militar constituie o indatorire constitutionala. Aceasta concluzie justificata de art. 90 din Constitutia anterioara este indreptatita si azi potrivit art. ": alin. : din Constitutia din 1..1. Asfel un militar in termen in timpul e#ecutarii serviciului de paza a parasit postul si folosind arma din dotare a ranit o persoana cauzandu-i vatamari corporale ce i-au pus viata in pericol instanta a apreciat ca fiind intemeiata obli!area in solidar cu inculpatul a 2inisterului de &nter-ne in calitatea acestui minister de parte respon-sabila civilmente. <. In final, incercand sa desprindem o regula generala putem conc%ide ca existenta elementelor constitutive ale raportului de prepusenie urmeaza a fi stabilit de la caz la caz de instanta de judecata pe baza probelor administrate. (sentiala este determinarea persoanei fizice sau juridice in interesul careia se desfasoara activitatea si care la momentul savarsirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii avea autoritatea de a da instructiuni si directive celui care indeplinea atributiile incredintate de a-i suprave!%ea indruma si controla activitatea desfasurata in e#ercitarea acestor atributii.

(#istenta unor contracte ori raporturi juridice - cum ar fi contractul de munca si calitatea de membru al unei or!anizatii cooperatiste - constituie sub aspect proba-tor o prezumtie puternica privind e#istenta raportului de prepusenie. 7u mai putin insa aceasta prezumtie va putea fi inlaturata daca se va face dovada ca o alta persoana fizica sau juridica e#ercita la momentul savarsirii faptei autoritatea ce caracterizeaza calitatea de comitent. 5aportul de prepusenie poate sa e#iste si in afara e#istentei unui conract prealabil intre comitent sin prepus caz in care revine victimei prejudiciului sarcina de a face dovada directa a faptelor din care decur!e acest raport. 1n astfel de raport poate e#ista de e#emplu intre parinte si copil intre soti intre scoala si elevul curuia i s-a dat o anumita insarcinare si in alte asemenea cazuri de asanumiti prepusi ocazionali. 3. Fundamentarea raspunderii comitentului pentru fapta prepusului. &n practica judecatoreasca si in literatura de spucialitate au fost e#primate diferite opinii cu privire la temeiurile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului. a/ ; prima fundamentare a raspunderii comitentului a fost a#ata pe ideea unei culpe in alegerea prepusului-culpa in eligendo-ori pe ideea unei culpe in alegere unite cu o culpa in supraveghere-culpa in vigilando. 'in ce in ce mai mult aceasta fundamentare a evoluat spre ideea unei prezumtii legale absolute numai de culpa in supraveghere cu atat mai mult cu cat in conditiile sistemului de recrutare si incadrare a fortei de munca nu se poate vorbi de o culpa in ale!ere din partea comitentului care cel mai adesea este o societate comerciala. Ceea ce sar putea reprosa comitentului ar fi in situatiile mentiona-te insuficientele in suprave!%ere indrumare si control de care a dat dovada in conducerea activitatii prepusului. b/ ; alta fundamentare care si-a !asit un anumit ecou in practica judecato-reasca a fost aceea ca prepusul actioneaza ca un adevarat mandatar al comitentu-lui, si deci fapta sa ilicita este fapta comitentului insusi . Aceasta fundamentare este susceptibila de foarte importante rezerve. 2ai intai nu poate fi vorba de mandat si de reprezentare dacat in cazul actelor juridice si nu in cazul faptelor juridice cum sunt faptele ilicite cauzatoare de prejudicii. &n al doilea rand raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altuia si nu o raspundere pentru propria sa fapta8 c%iar daca in fundamentarea acestei raspunderi s-a facut o referire la o prezumtie de culpa in sarcina comitentului aceasta se refera la faptul ca el nu a inlaturat posibilitatea savarsirii de catre prepus a faptei ilicite direct cauzatoare de prejudicii. &deea ca raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altuia justifica in fond dreptul pe care acesta il are ca in cazul in care a platit despa!ubirile catre victima sa se re!reseze impotriva prepusului vinovat pre-pus care in cele din urma trebuie sa suporte consecintele faptei sale propri daca aceasta fapta a fost ilicita. Imprejurarea ca fapta a fost comisa in functii-le incredintate nu este de natura, prin ea insasi, sa inlature raspunderea per-sonala a celui care a comis-o. c/ ; alta a raspunderii comitentului are drept premisa ideea de risc in sensul ca raspunderea ar decur!e din imprujurarea ca el este acela care tra!e foloasele activitatii desfasurate de prepus si deci trebuie sa suporte si consecintele nefavorabile ale acestei activitati- ubi emolumentum ibi onus. Sub aspect juridic daca s-ar admite ca fundamentarea mentionata are drept premisa riscul propriu al comitentului risc ce ar decur!e din dreptul de a cule!e beneficiile activitatii aceasta fundamentare ar fi incompatibila cu dreptul indiscutabil pe care il comitentul de a se intoarce impotriva prepusului pentru recuperarea daunelor platite in locul acestuia.

d/ !undamentarea care s-a impus si care se impune din ce in ce mai mult in literatura si in practica judecatoreasca se bazeaza in esenta, pe ideea de garantie. Acesta fundamentare pe care o impartasim e#plica raspunderea comitentului pentru fapta ilicita a prepusului pornind de la premisa ca prin art. 1000 alin. 3 C. civ. se instituie o garantie a comitentului, in solidar cu prepusul, fata de victima prejudiciului !arantie care este menita sa ofere victimei posibilitatea de a fi despa!ubita. &n ceea ce priveste aplicarea acestei !arantii prevazute de le!e in sarcina comitentului in literatura de specialitate si in practica judecatoreasca par a se contura doua tendinte* potrivit unei tendinte pe care am putea-o denumi conceptia garantiei obiective ne-am afla in fata unei !arantii intemeiate pe riscul de activitate detasata de orice idee de culpa prezumata a comitentului8 potrivit unei tendinte pe care o consideram mai aprapiata de sistemul Codului civil in vi!oare si pe care am putea-o denumi conceptia garantiei subiective ne-am afla in fata unei garantii care nu se detaseaza, ci se grefeaza pe ideea unei prezumtii de culpa in sarcina comitentului. &deea de !arantie subiectiva nu este total desprinsa de ideea de vina a comitentului. &deea de !arantie depaseste insa in e#tensiune ideea de vina a comitentului ceea ce face ca prezumtia de raspundere a acestuia sa nu poate fi inlaturata prin simpla proba contrarie a lipsei de vinovatie in e#ercitarea suprave!%erii indrumarii si controlului. &n acest punct se intalnesc cele doua conceptii- cea obiectiva si cea subiectiva- despre !arantie. 'e aceea in literatura si in practica se vorbeste adesea de o prezumtie legala absoluta de culpa in sarcina comitentului. Afirmarea caracterului absolut al prezumtiei urmareste sa acopere in acest conte#t atat ideea de vina in e#ercitarea atributelor comitentului cat si ideea de !arantie !enerala privind fapta prepusului. )ara a parasi ideea de culpa prezumata absolut a comitentului in e#ercitarea suprave!%erii practica noastra judecatoreasca a adoptat drept fundament al raspunderii comitentului pentru fapta prepusului ideea de garantie. $artea responsabila civilmente nu are decat rolul de a asigura partii pagubite repararea daunei. 4. Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Conditii generale. $entru ca raspunderea comitentului sa fie an!ajata in temeiul art. 1000 alin. 3 C. civ. este necesar ca, persoana prepusului, sa fie intrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie, prevazute de art. ""# si """ $. civ. 'rept urmare victima prejudiciului trebuie sa faca dovada urmatoarelor elemente*a/ e#istenta prejudiciului8 b/ e#istenta faptei ilicite a prepusului8 c/ e#istenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu8 d/ e#istenta vinei prepusului in comiterea faptei ilicite. Cu e#ceptia ultimului element - vina culpa prepusului - in literatura de specia-litate e#ista unanimitate de pareri referitoare la necesitatea intrunirii acestor elemente ca premise pentru an!ajarea raspunderii comitentului bineinteles daca vor fi prezente si conditiile speciale ale raspunderii. &n literatura de specialitate a fost e#primata opinia neimpartasita de practica judecatoreasca si de marea majoritate a autorilor ca pentru an!ajarea raspunderii comitentului nu este necesar ca victima sa faca dovada vinei a culpei prepusului fiind suficient sa se dovedeasca numai prejudiciul fapta ilicita si raportul de cauzalitate dintre aceasta fapta si prejudiciu. ,iteratura de specialitate aproape in unanimitate si practica noatra judecatoreas-ca - pornind de la ideea ca raspunderea comitentului este instituita ca o garantie fata de victima pentru obli!atiile nascute din fapta ilicita a prepusului considera necesar

ca toate conditiile !enerale ale raspunderii prepusului pentru fapta proprie inclusiv vina acestuia sa fie intrunite. 5. Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Conditii speciale. Enumerare. $e lan!a conditiile !enerale si impreuna cu acestea pentru an!ajarea raspunderii comitentului in temeiul art. 1000 alin. 3 C. civ. doua conditii speciale se cer a fi intrunite* a/ existenta raportului de prepusenie8 b/ prepusii sa fi savarsit fapta in functiile ce li s-au incredintat. 6. Conditia existentei raportului de prepusenie. O singura precizare este de facut* pentru ca raspunderea comitentului sa fie an!ajata trebuie ca raportul de prepusenie sa existe la momentul savarsirii faptei ilicite. Cu alte cuvinte raspunde-rea prevazuta de art. 1000 alin. 3 nu va actiona daca la data savarsirii faptei ilicite nu mai exista calitatea de comitent fie datorita faptului ca raportul de prepusenie inceta-se definitiv fie datorita faptului ca atributele specifice acestui raport - subordonare conducere indrumare suprave!%ere control - trecusera c%iar si numai temporar asupra altei persoane8 in aceasta din urma ipoteza evident ca raspunderea va aparti-ne persoanei care e#ercita efectiv aceste atribute. 7. Conditia savarsirii faptei in functiile incredintate . 'upa cum am vazut pentru an!ajarea raspunderii comitentului in art. 1000 alin. 3 C. civ. se prevede ca prejudiciile trebuie sa fi fost cauzate de catre pepusi in functiile ce li s-au incredintat. &n literatura juridica de specialitate au fost e#primate atat opinii in sensul aprobarii interpretarilor restrictive date conditiei referitoare la definirea functiilor incredintate cat si opinii cele mai multe in sensul aprobarii interpretarilor e#tensive date acestei conditii cu motivarea !enerala in aceste din urma opinii ca numai astfel se asi!ura o mai buna protectie a intereselor victimei prejudiciate. Care sunt coordonatele care au fost avute in vedere in definirea acestei conditii= a/ 2ai intai este de precizat ca nu poate fi pusa problema raspunderii comitentului pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii savarsita de prepusul sau daca fapta nu are nici un fel de legatura cu exercitiul functiei incredintate, cum ar fi de e#emplu fapta ilicita comisa de prepus in timpul concediului de odi%na ori cea co-misa in timp ce venea la serviciu ori in drum spre casa inopoindu-se de la serviciu ori in calitate de locatar c%iar daca prepusul locuia intr-un imobil pus la dispozitie de catre comitent. b/ 5aspunderea comitentului trebuie sa fie an!ajata fara nici un fel de indoiala atunci cand propusul actioneaza in cadrul normal al functiilor incredintate daca prin nedibacie, neglijenta sau imprudenta a cauzat un prejudiciu. ,a fel raspunderea comitentului trebuie sa fie an!ajata cand prepusul a lucrat pentru comitent, in limitele scopului in vederea caruia i-au fost conferite functiile, c%iar fara a avea instructiunile comitentului ori c%iar impotriva acestor instructiuni. c/ 'iver!entele de opinii si solutiile adesea contradictorii apar in cazurile in care prepusul profitand ori abuzand de functie actioneazain propriul sau interes sau in cazurile in care cu ocazia e#ercitarii functiei dar fara le!atura cu aceasta uneori c%iar fara nici o simpla aparenta de le!atura cu functia savarseste o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii. ;piniile exprimate in aceste situatii au mers de la ee#ecutarea totala a raspunderii comitentului in aceste cazuri pana la admiterea aproape fara limite a acestei raspunderi. Aceasta tendinta de e#tindere nelimitata a raspunderii nu pare a fi justificativa. %e considera ca este necesar ca obligatia comitentului de a garanta faptele prepusului, sa fie circumscrisa in anumite limite rationale. Care sunt insa aceste limite= S-au propus diferite criterii pentru precizarea lor. Astfel se vorbeste de necesita-tea ca intre exercitarea functiei si savarsirea faptei ilicite - chiar prin abuz de functie - sa existe o legatura de cauzalitate sau cel putin o conexiune necesara. &n esenta insa de
6

cele mai molte ori se ajun!e sa se identifice cerinta ca fapta ilicita sa fi fost savarsita in functiile incredintate cu simpla imprejurare ca fapta a fost savarsita cu ocazia , cu prilejul e#ercitarii functiei. ,a aceasta e#tindere a raspunderii comitentu-lui a contribuit printre altele si imprejurarea ca in unele situatii in cazul unor fapte cauzatoare de prejudicii savarsite de prepusi se interfereaza doua temeiuri ale raspunderii si anume raspunderea comitentului prevazute de art. 1000 alin. 3 cu ras-punderea celui care are paza juridica a lucrului pentru prejudiciul cauzat de acesta prevazuta de art. 1000 alin. 1 C. civ. Acest din urma temei instituie o raspundere mai severa decat cea prevazuta in art. 1000 alin. 3 C. civ. &in unirea celor doua tumeiuri si confundarea lor, in practica judiciara cu deosebire in cauzele penale si in literatura de specialitate s-a ajuns ca raspunderea comitentului sa absoarba raspunderea pentru lucruri, consacrandu-se solutia ca pentru fapta evident abuziva a soferului sa se instituie o raspundere a comitentului, intemeiata pe art. '((( alin ). (ste insa de remarcat ca prin aceasta confundare a celor doua temeiuri - art. 1000 alin. 3 si art. 1000 alin. 1 C. civ. - s-a ajuns la o anumita deformare a sensului raspunderii comitentului pentru faptele prepusului, prin e#tinderea e#cesiva a acesteia. Solutia e#tensiva este de frecventa aplicare practica mai ales in cazurile mentionate de accidente auto. *estransa numai la aceste accidente solutia nu prezinta inconveniente data fiind e#istenta asi!urarilor in virtutea le!ii de raspundere civila. Cea ce este de observat este faptul ca instanta nu a pus problema daca in cazul solutionat fapta ilicita ara sau nu in le!atura cu functiile incredintate retinand ca decisiva numai imprejurarea ca fapta s-a produs in incinta unitatii. 7e aflam evident in fata unei interpretari e#tensive a conditiei ca fapta ilicita a prepusului sa fi fost savarsi-ta in functiile incredintate determinata desi!ur de preocuparea de ocrotire a intere-selor victimei prejudiciate. Care ar fi solutiile preconizate=. (le se inscriu in unele principii afirmate deja in literatura de specialitate si in practica dar ar trebui sa fie aplicate cu mai multa consecventa. Aceste principii sunt urmatoarele* - comitentul sa raspunda pentru tot ceea ce prepusul savarseste in caddrul normal al functiei cand a lucrat pentru comitent in limitele scopului in vederea caruia i-au fost conferite functiile8 - comitentul sa raspunda si pentru tot ceea ce depaseste functia deci pentru e#ercitiul abuziv dar cu conditia ca intre acest e#ercitiu si functie sa e#iste daca nu o le!atura de cauzalitate cel putin o corelatie necesara - nu o simpla corelatie ocazionala - iar fapta ilicita sa fi fost savarsita in interesul comitentului sau sa e#iste cel putin aparenta ca ea savarsita in interesul comitentului. &n orice caz daca victima prejudiciului incercand sa tra!a anumite foloase proprii din fapta ilicita si-a dat seama de caracterul abuziv al e#ercitiului functiei comitentul nu trebuie sa raspunda. *aspunderea comitentului nu-si gaseste temei legal si, deci, nu poate fi an!a-jata printre altele si in cazurile in care a luat masurile necesare spre a preintampina fapta pagubitoare a prepusului sau, cand cel pagubit a stiut ca prepusul nu actio-neaza in folosul comitentului, ci in interesul sau propriu ori cu depasirea atributiilor decurgand din functia incredintata, precum si in cazurile in care activitatea prepusului a iesit din sfera in care comitentul are obli!atia de a-si e#ercita suprave!erea aceasta revenind insusi celui ce a suferit pa!uba. 'e asemenea comitentul nu raspunde pentru pa!ubele cauzate de prepus prin fapte ce nu au legatura cu functia incredintata, chiar daca ele au fost savarsite in timpul exercitarii acesteia . !. Efectele raspunderii comitentului in raporturile cu victima pre"udiciu#lui. &nstituirea prin art. 1000 alin. 3 C. civ. a raspunderii comitentului pentru fapta pre-pusului
7

ofera posibilitatea victimei de a se adresa la alegerea sa pentru intrea!a despa!ubire fie comitentului singur, fie comitentului si prepusului deodata ori succe-siv, fie numai pepusului. A. $e temeiuri diferite si cu fundamentari diferite - comitentul ca raspunzator !arant pentru fapta prepusului pe temeiul art. 1000 alin. 3 C. civ. iar prepusul ca raspunzator pentru fapta proprie pe temeiul art. ..3-... C. civ. - fata de victima prejudiciului exista o raspundere solitara a comitentului impreuna cu prepusul, solidarita-te dedusa din art. '(() $. civ., potrivit caruia cand delictul sau cvasiddelictul este imputabil mai multor persoane aceste persoane sant tinute solidar pentru despa!ubire. Autorii care nea!a invocarea art. 1003 C. civ. ca temei al solidaritatii dintre comitent si prepus propun sa vorbeasca nu de o solidaritate, ci de o obligatie in solidum. (fectele ar fi asemanatoare nu identice. ,iteratura de specialitate socoteste ca ideea de garantie care fundamenteaza raspunderea comitentului nu e#clude total ideea vinei acestuia si deci nu e#clude total ideea imputabilitatii fata de el a faptei prepusului. &n adevar asa cum s-a aratat atunci cand s-a facut referire la fundamentarea raspunderii comitentului practica noastra judecatoreasca, promovand ideea de garantie, nu desprinde aceasta idee de imprejurarea ca, in virtutea raportului de prepusenie, comitentul exercita supravegherea, indrumarea si controlul activitatii prepusului si nici de imprejurarea ca in aceasta exercitare au putut exista anumite carente imputabile comitentului . (#istand aceasta imputabilitete - sau mai e#act si aceasta imputabilitate - conditiile art. 1003 C. civ. pentru instituirea solidaritatii sunt intrunite. 4. +u exista o ordine in care victima sa cheme la raspundere pe comitent sau pe prepus. 6otusi intrucat raspunderea comitentului este conditionata de intrunirea in persoana prepusului a conditiilor raspunderii pentru fapta proprie comitentul, el insusi, are interesul ca sa cheme in garantie, alaturi de el, pe prepus, c%iar daca victima prejudiciului nu l-a actionat in judecata si pe acesta din urma. Aceasta c%ema-re in !arantie va avea un dublu avantaj* pe de o parte se vor putea stabili in mod temeinic in cadrul unui sin!ur proces toate elementele raspunderii iar pe de alta parte aceasta stabilire va fi opozabila si prepusului ceea ce va usura actiunea in re!res a comitentului daca acesta va ac%ita despa!ubirile catre victima. C. In legatura cu solidaritatea comitent-prepus, in practica judecatoreasca s-a pus problema modului in care se va aplica aceasta solidaritate in ipoteza in care pre-pusii unor comitenti diferiti au savarsit impreuna o fapta ilicita, prin care au cauzat prejudicii unei terte persoane. 'e e#emplu prepusul intreprinderii A impreuna cu prepusul intreprinderii 4 cauzeaza un prejuddiciu victimei C. )ara indoiala ca cei doi prepusi vor raspunde solidar, pentru intregul prejudiciu, fata de victima. &ntrebarea se pune referitor la solidaritatea comitentilor cu prepusii lor . Solidari-tatea prepusilor in cazul analizat va atra!e si o solidaritate a comitentilor pentru inte!ralitatea daunelor= Cu alte cuvinte victima prejudiciului va putea sa obtina, de la oricare dintre cei doi comitenti,plata integrala a daunelor produse de cei doi prepusi, urmand ca numai ulterior sa aiba loc o desocotire privind repartizarea si localizarea daunelor intre ei= &oua raspunsuri sunt posibile, a/ potrivit unui punct de vedere, victima ar avea posibilitatea sa se adreseze oricaruia dintre comitenti pentru intregul prejudiciu . Altfel spus daca sunt mai multi comitenti ei raspund solidar pentru inte!ralitatea prejudiciului iar nu fiecare pentru partea propriului prepus caci si prepusii lor - pentru care ei raspund - sunt obli!ati solidar la inte!ralitatea prejudiciului produs .

b/ inclinam spre un alt punct de vedere. 'aca fiecare dintre comitenti este !a-rantul propriului prepus atunci pentru fiecare comitent in parte, se instituie solidari-tatea cu propriul sau prepus, in limitele partii de prejudiciu cauzate de acest prepus . 'rept urmare fata de victima numai prepusii sunt solidar raspunzatori pentru intregul prejudiciu, in vreme ce fiecare comitent este solidar cu propriul sau prepus doar in limitele partii de prrejudiciu pe care a produs-o acest prepus. '. ; alta problema care s-a pus in practica judiciara a fost aceea in care mai multi prepusi, subordonati unor comitenti diferiti, au savarsit o fapta ilicita prin care s-a cauzat un prejudiciu unuia dintre acesti comitenti. 'e e#emplu prepusul intre-prinderii A impreuna cu prepusul intreprinderii 4 comit impreuna un accident auto prin care se produc prejudicii in patrimoniul intreprinderii 4. &n situatiile de acest !en 6ribunalul Suprem a decis in mod constant ca fata de comitentul victima a prejudi-ciului, celalalt comitent va raspunde solidar numai cu propriul sau prepus, in limita partii de prejudiciu aferente acestui prepus. &n cea ce priveste prepusii indiferent de subordonarea lor acestia vor fi tinuti solidar fata de victima prejudiciului, pentru intregul prejudiciu. (. In ceea ce priveste cauzele de exonerare de raspundere comitentul poate invoca numai acele imprejurari care erau de natura sa inlature insasi raspunderea pentru fapta proprie a prepusului. &nlaturandu-se aceasta raspundere devin inapli-cabile prevederile art. 1000 alin. 3 C. civ. $. Efectele raspunderii comitentului in paporturile cu prepusul. %egre#sul comitentului. $entru determinarea consecintelor ce decur! intre comitent si prepus din efectuarea de catre comitent a platii despa!ubirilor urmatoarele premise trebuie sa fie avute in vedere* - raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altuia, si nu pentru propria sa fapta si aceasta c%iar daca retinem ca fundament al raspunderii comiten-tului o prezumtie de vina8 - raspunderea mentionata inclusiv solidaritatea dintre comitent si prepus sunt prevazute in folosul victimei constituind masuri de garantare a intereselor acesteia. $latind despa!ubirile comitentul nu face altceva decat sa avanseze in locul prepusului, despa!ubirile pe care acesta din urma le datoreaza victimei8 - in cele din urma ceea ce preleveaza este raspunderea penru fapta proprie, si deci este drept si echilibrat ca, in final, faptuitorul singur sa suporte repararea prejudiciului pe care l-a cauzat prin fapta sa. *eferitor la dreptul de regres al comitentul in practica judecatoreasca si in literatura de specialitate au fost concretizate cateva principii. A. &n ceea ce priveste natura juridica a actiunii in regres a comitentului impotriva prepusului, in practica noastra judecatoreasca s-a decis ca ne aflam in fata unei actiuni civile, de drept comun, cu toate consecintele care decur! din aceasta cat pri-veste conditiile de fond si intinderea raspunderii procedura jurisdictionala si caile de urmarire silita a recuperarii sumelor pe care comitentul le-a platit victimei ca despa!u-bire. $rincipalul ar!ument al acestei solutii il constituie faptul ca victima prejudiciului are dreptul sa actioneze pentru despa!ubiri printr-o actiule civila, atat pe comitent, cat si pe prepus la ale!erea sa pe amandoi concomitent ori succesiv sau numai pe unul dintre ei. $omitentul care ca !arant al prepusului plateste despa!ubirile pentru prepusul vinovat preia, prin subrogare, drepturile si actiunile victimei in masura in care a efectuat plata despa!ubirilor. Cum in patrimoniul victimei e#ista o actiune civila impotriva prepusului, aceasta actiune este preluata de catre comitent. Temeiul juridic al actiunii comitentului impotriva prepusului il constituie art. ""#-""" $. civ., adica acelas temei pe care il avea si actiunea victimei impotriva prepisului. 4. $onitentul are druptul sa recupereze de la prepusul sau integral despugubiri-le efective platite. &mprejurarea ca fata de victima comitentul a raspuns solidar cu prepusul
9

sau nu este de natura sa duca la o divizare a actiunii de re!res a comitentu-lui in raporturile cu acest prepus potrivit re!ulilor privind recursul contra codebitorilor solidari instituite prin art. 10": si 10"3 C. civ. Comitentul ca garant al prepusului fata de victima se gadeste, asadar, intr-o pozitie similara fidejusorului sau mai e#ect in pozitia prevazuta de art. 10"" C. civ. a unui codebitor solidar care plateste o datorie facuta in interesul exclusiv al unui alt debitor solidar - in cazul nostru o datorie exclusiva a prepusului, nascuta din propria fapta cauzatoare de prejudicii a acestuia. C. Impotriva regresului comitentului prepusul nu se poate apara invocand prezumtia de raspundere instituita prin art. '((( alin. ) $. civ.-el se poate apara numai dovedind fapta proprie a comitentului, fapta care ar fi determinat total sau partial producerea prejudiciului. '. &aca sunt mai multi prepusi ai aceluiasi comitent, care au cauzat impreuna prejudiciul, in regresul comitentului se mentine raspunderea solidara a prepusilor. Solutia are o aplicare constanta in practica judecatoreasca. &n literatura juridica a fost e#primat punctul de vedere conform caruia daca sunt mai multi prepusi care au cauzat impreuna prejudiciul re!resul comitentului platitor impotriva acestora ar trebui sa fie divizat dupa !ravitatea culpei ori intimderea rarticipari fiecarui prepus in parte. $ractica judecotoreasca opinand in sensul ca sensul ca intreprinderea poete cere ca oricare dintre an!ajatii vinovati de producerea pa!ubei sa fie obli!at sa-i resti-tuie intrea!a suma platita drept despa!ubiri fata de ea an!ajatii ramanand obli!atii solidar a avut in vedere urmatoarele considerente* - comitentul fiind c%emat solidar cu prepusii raspunde in locul si pentru prepusii vinovati si nu alaturi de ei- comitentul are rolul sa asigure, adica sa garanteze partii pa!ubite repararea daunei8 - desi tinut sa repare inte!ral prejudiciul el nu se afla in aceeasi situatie cu cei vinovati de cauzarea pagubei, care trebuie sa suporte in cele din urma consecintele faptei lor8 - asa fiind comitentul nu ar avea in raporturile cu prepusii pozitia unui codebitor solidar si deci nu ii sunt aplicabile prevederile art. 10": si 10"3 - potrivit carora obli!atia solidara se imparte intre debitori codebitorul solidar care a platit datoria in totalitate neputand pretinde de la fiecare codebitor decat partea acestuia8 - dupa plata despagubirilor, comitentul se subroga, integral, in drepturile victi-mei, prepusii ramanand silidar obligati, asa cum erau si fata de victima prejudiciului. (. .specte mai deosebite se ridica referitor la actiunea in regres, in ipoteza in care prepusii unor comitenti diferiti au cauzat prejudicii unui tert. &n aceasta privinta e#ista o diversitate de opinii adesea contradictorii atat in literatura de specialitate cat si in practica judecatoreasca. $remisa acestei didersitati de opinii o constituie lipsa de unitate a literaturii si practicii in privinta pozitiei pe care o au comitentii in raporturile cu victima. 'upa cum am vazut in literatura si in practica s-au conturat doua opinii* - potrivit uneia in ipoteza data solidaritatea tuturor prepusilor fata de victima atra!e si solidaritatea comitentilor pentru intrea!a despa!ubire8 - potivit altei opinii numai prepusii indiferent de subordonare sunt solidari pentru intre! fata de victima in vreme ce fiecare comitent in parte este solidar cu propriul sau dupa caz cu proprii sai prepusi numai in limita partii de prejudiciu care este imputabi-la acestor prepusi. 'iferite solutii referitoare la re!resul comitentilor impotriva prepusilor*
10

a/ O prima situatie este aceea in care fiecare dintre comitenti a platit despa!ubiri victimei in limita partii de despe!ubire aferente proprilor prepusi. &n aceasta situatie fiecare dintre comitenti se vor putea intoarce impotriva propriului sau dupa caz a proprilor sai prepusi pentru recuperarea sumelor platite. b/ . doua situatie este aceea in care numai unul dintre comitenti a platit victimei despagubiri, insa tot in limita partii de despagubire aferente participarii proprilor sai prepusi. c/ O a treia situatie, mai complexa, este aceea in care unul dintre comitenti a platit mai mult decat partea din despagubire aferenta propriilor prepusi. 2ai multe intrebari se vor pune* 1. va putea acest comitent sa urmareasca pe celalalt sau dupa caz pe ceilalti comitenti pentru partea aferenta propriilor prepusi ai acestora din urma=8 :. pentru cat va putea sa urmareasca pe praprii sai prepusi=8 3. va putea sa urmareasca si anime pentru cat pe prepusii celuilalt comitent +celorlalti comitenti/= ,a aceste intrebari practica judecotoreasca urmata de o parte a literaturii de specialitate a dat urmatoarele reapunsuri, 1. $omitentul platitor poate sa urmareasca pe celalalt comitent /pe ceilalti comitenti), pentru ceea ce a platit peste partea aferenta prepusilor sai- in acest cadru el poate pretinde sa i se restituie de catre celalalt comitent /ceilalti comitenti) partea corespunzatoare participarii prepusilor care le sunt subordonati. :. *eferitor la cuantumul despagubirilor pe care comitentul platitor il poate recupera de la proprii sai prepusi, in ipoteza in care a platit mai mult decat partea sa, in practica judecatoreasca si in literatura de specialitate s-a aratat ca re!resul comitentului este untegral, pentru toate sumele platite, nu numai pentru partea aferenta prepusilor respectivi. 3. In sfarsit, in ceea ce priveste regresul pe care comitentul ce a platit mai mult decat partea sa il are impotriva prepusului /prepusilor) altui comitent /cimitenti), se admite in mod unanim, in practica si in literatura, ca acest regres va avea ca obiect numai suma care corespunde partii din paguba pe care acestia au pricinuit-o.

11