II.2.4.3.

Ecuatia de conservare a energiei pentru sisteme macroscopice (ecuatia Bernoulli)

Curgerea unui fluid este cauzata de o forta care se exercita asupra acestuia, ceea ce implica un consum de energie. Acest consum de energie poate fi calculat dintr-un bilant al energiilor care intervin la curgerea fluidului. Bilantul energiilor pentru curgerea neizoterma aplicat asupra unui volum de dimensiuni infinit mici conduce la o ecuatie diferentiala foarte complicata denumita ecuatia energiei. Pentru cazul mai simplu al curgerii printr-un sistem macroscopic ecuatia care exprima conservarea energiei este mai simpla si se numeste Ecuatia Bernoulli.
1

Pentru deducera acestei ecuatii se considera un sistem macroscopic format dintr-o conducta cu sectiunea variabila, amplasata intr-o pozitie oarecare. Volumul de control pentru care se intocmeste bilantul energiilor este delimitat de peretele interior al conductei si se sectiunile S1 si S 2 situate la inaltimile H1, respectiv H2 fata de un plan de referinta. Pe aceasta portiune de conducta unitatea de masa a fluidului primeste din exterior lucrul mecanic L M si cantitatea de caldura, Q.

dE = Ei E e dt

(II.112)

in regim stationar:

E = E
i

(II.113)
2

Energiile care intervin la curgerea fluidului in sistemul considerat, raportate la unutatea de masa de fluid sunt: - la intrarea in sistem prin sectiunea S : 1 energia potentiala: gH1 energia cinetica:

1 2 v1 2

energia data de presiunea statica: energia interna a fluidului: U 1 energia mecanica: L M energia calorica: Q

P1Vs1

- la iesirea din sistem prin sectiunea energia potentiala: energia cinetica:

S2

gH 2

1 2 v2 2

energia data de presiunea statica: P2 Vs 2 energia interna a fluidului: U 2 In aceste expresii: g este constanta acceleratiei gravitationale; H inaltimea; v viteza medie; P presiunea 1 statica; iar Vs= este volumul specific. Inlocuind expresiile energiilor in ecuatia de bilant, 5 pentru curgerea in regim stationar, se obtine:

1 2 gH1 + v 1 + P1Vs1 + U1 + L M + Q = 2 1 2 gH2 + v 2 + P2 Vs 2 + U2 2

(II.114)

Relatia anterioara se expliciteaza in raport cu lucrul mecanic consumat din exterior si rezulta:

1 2 2 L M = g(H2 H1 ) + v 2 v 1 + (P2 Vs 2 P1Vs1 ) + (U2 U1 ) Q 2

(II.115)

Este incomod a se lucra cu energii interne si de aceea se exprima variatia energiei interne U = U2 U1 , conform principiului I al termodinamicii:

U = U2 U1 = Q| PdVs
Vs1

Vs 2

(II.116)

| Q in care: este caldura totala din sistem, data de suma dintre

caldura introdusa din exterior Q, si caldura rezultata in urma disiparii a unei parti din energia fluidului, Ep ca urmare a frecarilor si a inertiei:

Q = Q + Ep

(II.117)

Printr-un artificiu de calcul, variatia energiei statice poate fi exprimata astfel:

P2 Vs 2 P1Vs1 =

P2 Vs 2

P1Vs1

d(PV ) = PdV + V dP
s s s Vs1 P1

Vs 2

P2

(II.118)

Care dupa inlocuire in expresia lucrului mecanic si a simplificarilor corespunzatoare conduce la:

1 2 2 L M = g(H2 H1 ) + v 2 v 1 + Vs dP + E p 2 P1

P2

(II.119)

Relatia de mai sus este ecuatia lui Bernoulli in forma generala. Rezolvarea integralei din ecuatia de mai sus necesita cunoasterea ecuatiei de stare a fluidului: =f(P,T).
8

a)

Pentru fluide necompresibile in curgere izoterma, =constant, si deci volumul specific: Vs=1/, este independent de presiune. In acast caz:
P2

P2

P2 P1 1 Vs dP = dP = P1 P1

(II.120)

P2 P1 1 2 2 L M = g(H2 H1 ) + v 2 v 1 + + Ep 2

(II.121)

In ecuatia de mai sus fiecare termen are dimensiunea unei energii raportata la unitatea de masa:

[gH]SI

kg m m N m J m = 2m= 2 = = kg kg s kg s

Ecuatia lui Bernoulli in forma data de relatia anterioara poate fi interpretata astfel: lucrul mecanic de exterior LM este folosit pentru: - cresterea energiei potentiale a fluidului, exprimata prin termenul, g(H2 H1 ) ;

1 2 2 termenul, v 2 v 1 ; 2

- cresterea energiei cinetice a fluidului, exprimata prin

intre sectiunile sistemului, P2 P1 ;

- invingerea eventualelor diferente de presiune statica

- acoperirea pierderilor de energie determinate de frecari si de inertie, E

p

10

In calculele ingineresti ecuatia Bernoulli se utilizeaza si in alte forme: - ecuatia Bernoulli in termeni de presiuni:

1 2 L M = PT = g(H2 H1 ) + v 2 v 2 1 + (P2 P1 ) + E p 2

(II.122)

N J in care fiecare termen are dimensiunile unei presiuni: 2 = 3 m m Intr-o forma mai restransa:

PT = Pg + Pd + Ps + Pp

(II.123)

11

unde:

Pg = g(H2 H1 )

Ps = P2 P1

1 2 v Pd = v 2 2 1 2 Pp = E p

( LM P2 P1 ) E p 1 2 2 = HM = (H2 H1 ) + v 2 v1 + + 2g g g

- ecuatia lui Bernoulli in termeni de inaltimi. Se obtine prin impartirea ecuatiei exprimata in presiuni la g:

(II.124)

LM Raportul = HM se numeste inaltimea manometrica a g

sistemului, si reprezinta ca semnificatie fizica, inaltimea unei coloane de lichid a carei energie potentiala, gHM, este egala cu enargia mecanica, LM, consumata pentru transportul in sistemul dat a unitatii de masa de fluid.
12

Hg = H2 H1

(inaltimea geometrica )

1 2 2 v 2 v1 (inaltimea dinamica ) Hd = 2g P2 P1 Hs = (inaltimea statica ) g Hp =

Deci:

Ep g

(pierderile de energie in termeni de inaltime )

HM = H g + H d + H s + H p

(II.125)

Se face precizarea ca indiferent de modul de exprimare a termenilor ecuatiei lui Bernoulli, semnificatia fizica a fiecarui termen este aceeasi. 13

b) Pentru fluide compresibile (gaze) in curgere izoterma, densitatea si deci volumul specific depind de presiune. Dependenta de presiune a volumului specific se obtine din ecuatia de stare a fluidului. Pentru gaze la presiuni moderate ecuatia de stare rezulta din legea gazelor perfecte.

m RT RT PV = nRT P = P= V M M RT Vs = MP
P2

Deci:

RT dP RT P2 = Vs dP = ln M P1 P M P1 P1

P2

(II.126)

1 2 RT P2 2 L M = g(H2 H1 ) + v 2 v 1 + ln + E p 2 M P1

(II.127)

Cursul nr. 7

II.2.4.3.1. Aplicatii ale ecuatiei Bernoulli

Ecuatia Bernoulli are numeroase aplicatii ingineresti. Una dintre aplicatii consta in utilizarea valorii lucrului mecanic, LM, necesar transportului unitatii de masa de fluid intr-un sistem dat determinat din ecuatia Bernoulli pentru calculul puterii necesare motoarelor ce actioneaza utilajele de transport (pompe, ventilatoare, suflante etc.). Produsul dintre lucrul mecanic, LM, si debitul masic de fluid, Mm, da tocmai puterea teoretica. Tinand cont de randamentul global (total) al instalatiei de transport, t, puterea necesara va fi data de relatia:
Mm L M Mm gHm M v gHm M v PT P= = = = 1000 t 1000 t 1000 t 1000 t

(II.128)