Minunea 1-a Pentru Iudeii cei ce au orbit si pentru acela ce i s-au taiat mainile si dupa ce a crezut in Christos, de Nascatoarea

de Dumnezeu s-a vindecat In vremea in care a voit Domnul nostru Iisus Christos sa mute din lumea aceasta pre Maica Sa cea cu totul prea curata, la viata cea cereasca si prea fericita, ca sa Imparateasca cu dansul vesnic, dupa cum I se cuvenea, a poruncit sa se adune Apostolii din toata lumea unde se aflau risipiti, propovaduind cuvantul cel de mantuire, si sa-i aduca in satul Ghetsimani unde era prea Sfanta, ca sa o ingroape. Atunci, cu Dumnezeiasca voie, i-au rapit norii si s-au aflat cu totii intr-un minut de ceas, inaintea prea pururea fecioarei, care vazandu-i pe dansii, s-a ucurat foarte. Si le-a spus lor, cum ca s-a apropiat vremea ca sa se duca, sa se veseleasca cu fiul ei si Stapanul. Si dupa ce i-a sfatuit si i-a mangaiat, i-a inecuvantat pre dansii si si-a dat sufletul ei prea Sfant in palmele cele prea curate ale vesnicului Dumnezeu. Atuncea, dupa porunca ei, Apostolii au luat acel prea curat Cort, adica trupul ei cel de Dumnezeu primitor, si l-au asezat pe un pat, cantand plini de evlavie cantarea cea de iesire. Chiar si sfintii ingeri nevazuti, o petreceau pe Doamna si Imparateasa lor, cantand laude minunate cu glasuri prea dulci, care se auzeau din vazduh. Iar iudeii cei pizmareti si necredinciosi, au aratat uraciunea si rautatea lor, pe care au avut-o catre Domnul si s-au repezit asupra patului pe care se purta acel trup incepator de viata al !ascatoarei de Dumnezeu, avand in gand sa-l arunce la pamant si sa necinsteasca lacasul acela prea cinstit si Dumnezeiesc. Ci indata i-a a"uns Dumnezeiasca osanda pe indraznetii aceia si cand s-au apropiat, au or it cu totii. Iara unul dintre aceia mai o raznic, a indraznit cu nerusinare nepriceputul de a apucat sfintitul pat, vrand sa-l arunce "os de pe umerii Apostolilor. Dar Sfintii Ingeri nu au suferit sa se faca o ocara ca aceasta la Cortul cel Imparatesc si au pedepsit cu dreptate nerusinarea si o raznicia lui, taindu-i nevazut mainile, care au ramas spanzurate de pat.

Iar cel ce a patimit aceasta, a inceput sa se tanguiasca cu amar, plangand infricosat. Deci #etru, mai marele Apostolilor, ca un urmas al invatatorului sau, s-a milostivit si s-a intristat pentru lacrimile acestuia, si apropiindu-se i-a zis $ %Crede din toata inima ta, cum ca aceasta este ce adevarat pururea fecioara, Maica fiului lui Dumnezeu, care s-a nascut din dansa fara de samanta si atuncea vei cunoaste puterea ei, ca sa-ti iei inapoi mainile tale&. Auzind aceasta, cu ochii plini de lacrimi, omul a strigat $ 'Cred Doamna mea, si marturisesc , caci cu adevarat si fara stricaciune ai nascut pe Stapanul si Mantuitorul meu Iisus Christos, fiul adevaratului Dumnezeu si (atalui&. Atunci Sfintitul #etru l-a apropiat la mainile cele taiate si asezandu-le pe dansele la locurile lor, sau lipit mai presus de fire, dupa cum si mai inainte cu minune s-au taiat, si toti au marit pe Dumnezeu si pe preacurata Stapana. Iara ceilalti care au or it, auzind minunea facuta, desi erau asprii si vartosi la inima, insa ca sa-si recapete lumina lor, au marturisit cu lacrimi pacatul lor si au crezut in Domnul. Iara #etru le-a zis $&apropiati-va si voi, ca sa se apropie la ochii vostri haina ei si ca o maica a milei se va milostivi de voi ca sa va vindece. Dupa ce au facut asa, si ei de asemenea au vazut ) si toti au preamarit si laudau fecioara, pana au a"uns la Ghetsimani. Ingropand trupul acela preacurat, au ramas acolo trei zile, auscultand laudele ingerilor, pana s-a luat trupul sau si s-a inaltat in Ceruri si a sezut de-a dreapta fiului ei si Mantuitorului nostru. Cu cuvinta era dar sa intre si ea in mormant si de acolo sa se duca in *ai, ca sa credem si noi ca din pamant avem sa ne sculam cand va voi Domnul. Dar noi patimim in pamant dezlegarea trupului si sticaciunea, ca sa se desradicineze pacatul carele este in trupul nostru. Ci trupul cel prea sfant al pururea fecioarei, ca unul ce a fost din zamislire sfintit de Duhul sfant, nu a patimit stricaciune in mormant, si pe data a fost sculat de catre fiul ei si impartaseste cu dansul vesnic, intru marirea aceia de negraita veselie.

Minunea a +-a Pentru moarta care a hranit cu lapte pruncul ei si dupa un an a inviat Dupa inaltarea Domnului nostru Iisus Christos si dupa ce au ucis cu pietre, spurcatii Iudei, pe intaiul Mucenic si Arhidiaconul Stefan, si au gonit pe toti Apostolii din Ierusalim si pe altii cati propavaduiau pre Christos ) era unul din cei saptezeci si doi de ucenici, cu numele Ma,imin, care era in ceata Martei si Mariei, dupa cum Apostolul #etru ii poruncise, sa nu se desparta de dansele, fiindca -azar, fratele lor, fugise in Cipru de frica Iudeilor, ca sa nu-l ucida) iara surorile lui au ramas in Ierusalim cu prea Sfanta fecioara, pana la mutarea ei, apoi au vandut toate lucrurile si petreceau apostoleste. Dar Iudeii, vazand ca propavaduiau cu indrazneala numele lu Christos, leau pus intr-o luntre ce nu avea vele si nici vasle ca sa se inece si au slo ozit luntrea, sa se duca unde o va goni vantul. Iara in luntre erau Maria, Marta, Ma,imila slu"nica lor si Ma,imin, cel zis mai sus, si alt oarecarele .alidonie cu numele, care s-a nascut or , pre care Domnul l-a vindecat. Acesti cinci se rugau lui Dumnezeu sa-i povatuiasca intr-un loc in care va voi darul lui. A carui putere si a"utor ia dus intr-o /parhie a Galiei, cu multime de oameni, ce i se zice Marsilia. Deci iesind din luntre si marind pre Dumnezeu, s-au dus in targ, nu cumva le va da cineva milostenie. Iara oamenii cetatii aceleia, ca niste inchinatori de idoli, nu s-au milostivit spre ei. Deci era in cetatea aceea un ighemon ce nu avea fiu, care a vazut in vedenia sa in noaptea aceea pre o muiere, si ii zise lui $ %(u dormi odihnindu-te pre pat cu sotia ta, nemilostivule, satul de toate unatatile si ro ii adevaratului Dumnezeu mor de foame. Sculandu-te, dute in targ de dimineata si ia pe acei cinci straini si ii odihneste pre ei in casa ta. Iara de nu ma vei asculta pe mine, vei lua moarte rea si groaznica&. Acestea vazandu-le ighemonul si sotia lui, s-au infricosat, si i-a luat in palatal sau, dandu-le de toate ce le tre uiau. Iara dupa cateva zile, auzind invatatura Mariei, care propavaduia pe Christos Dumnezeu adevarat, povestind facerile de minuni pre care le-a savarsit, i-a zis ei $ %Daca Christos pre care il propavaduiti Dumnezeu a-tot-puternic imi va da un fiu, de care am dorire, si eu ma fagaduiesc ca ma voi face crestin si voi pierde toti idolii&. Iara ea i-a raspuns $ %!u numai

darul acesta poate Stapanul Christos sa ti-l dea, ci orice alta cerere vei cere, numai crede intr-insul fara de indoire si vei cunoaste puterea lui&. Deci intru putine zile sotia lui s-a ingreunat, si indata s-au otezat toti ai palatului. Si atata evlavie a aratat ighemonul si dor la credinta, incat a vrut sa se duca la Ierusalim, ca sa se inchine sfintelor locuri. Iara muierea lui, ca o evlavioasa ce era, l-a rugat cu lacrimi ca sa o ia si pe dansa, carele fara de voie, ca sa nu o amarasca, a primit sa mearga cu dansul. Deci a lasat epitrop in locul sau pe Maria, dandu-i ei in scris stapanire ca sa surpe toate capistele idolilor si sa zideasca iserici si orice altceva va voi sa faca, fara impiedicare, dandu-i cheile cetatii si toata avutia lui in mainile ei. Apoi a intrat in cora ie cu sotia lui si alti oarecare, care sa le slu"easca si au pornit in calatorie. Iara in drumul acela a venit vremea muierii ca sa se usureze si a nascut un prunc parte ar ateasca, cu multa durere si atuncea indata si-a dat sufletul sau. #entru care oierul acela s-am intristat foarte, insa evlavia lui nici de cum nu s-a imputinat, ca sa se sminteasca despre Dumnezeu si sa se intoarca inapoi. !umai dupa ce a plans destul, a zis cora ierilor lui sa-l duca la un ostrov pustiu care era in apropiere. Si asa a scos-o pe cea moarta si a pus-o intr-o pestera cu pruncul. Si acoperind-o pre dansa, a zis cuvintele acestea $ %#rea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, Maica sarmanilor si a"utorul celor deznada"duiti, dupre cum ai nascut pre Dumnezeu cu chip minunat, asa pazeste si pruncul acesta si economiseste pe dansul orice voiesti&. Asa zicand, a intrat in cora ie, si in putine zile a a"uns la hotarele Ierusalimului ) si iesind pe uscat in Sfanta Cetate, si acolo, cu voia lui Dumnezeu, a aflat pe apostolul #etru si i-a vestit cele facute. Iara Apostolul i-a zis lui %pace tie fiule, care ai crezut in propovaduirea cea mantuitoare ) iara pentru sotia ta si pentru fiul tau, sa nu te intristezi. Ca Domnul poate sa schim e scar a si intristarea ta intru veselie si in ucurie&. Ducandu-se amandoi, i-a aratat toate locurile peste care a um lat Domnul si a facut minunile. Adica Cina de taina, Golgota si Muntele Maslinilor, dintru care s-a inaltat la ceruri. Si la invatat pre dansul toate tainele credintei. Si dupa ce a stat acolo mai ine de un an, l-a petrecut Apostolul si s-a rugat pentru el, care cu voia A-tot 0puternicului Dumnezeu, in putine zile a a"uns la 1strovul acela pustiu, unde lasase pe cea moarta cu pruncul. Si ducandu-se in pestera, a vazut pruncul ca sugea pre moarta, care era intreaga si nestricata, dupa cum a lasat-o.

#entru care s-a inspaimantat si a zis acestea cu lacrimi catre Domnul $ Dumnezeule A-totputernice, care prin harul tau a hranit pre pruncul acesta atata vreme, cred ca poti sa inviezi si pe maica lui, ca sa se intoarca scar a mea intru indoita ucurie, dupa cum mai inainte spunea Apostolul tau #etru. Asa mult milostive Stapane, asculta pre nevrednicul ro ul tau pentru rugaciunile pururea fecioarei Maicei tale si ale roa ei tale Maria, care m-a luminat si la cunostinta ta m-a povatuit&. Asa a zis cu lacrim si cu credinta si indata o minune2 S-a sculat moarta ca din somn si a zis acestea $ % 1 prea dulcea mea Stapana, 3inecuvantat este numele tau, care m-ai acoperit si chivernisit intru nastere, si ai hranit atatea zile pe fiul meu&. Atuncea i-a povestit asa ar atului sau $ %Sa stii ca tote sfintele locuri pe care ti le-a aratat Sfantul #etru, acolo am fost si le-am vazut, intru care ma povatuia Ingerul lui Dumnezeu&. Si asa le-a spus numele sfintitelor locuri. Iara acela mai mult s-a spaimantat si intrand in cora ie, s-a dus in tara lor, si inchinandu-se Sfintei Maria, i-au spus toate cele petrecute. Si toti oamenii cetatii s-au otezat si au sfaramat pe toti idolii si au zidit sfinte iserici si alte lucruri une au savarsit intru marirea (atalui si a 4iului si a Sfantului Duh.

Minunea a 5-a Vedenie de folos pentru un Ioan oarecarele A fost un om pe vremile Imparatului Constantin cel Mare, cu numele Ioan, care era cunoscut imparatului prin mestesugul sau. Acesta avand viata inrautatita, nu si-a pus in minte niciodata ghena. Iara Domnul cel ce pre toate le cunoaste si imparte, a hotarat indreptarea lui prin vedenie. Caci acesta a vazut o data in vis, ca a adus Imparatului Constantin un lucru pe care l-a mestesugit si ca pentru aceasta vor ea Imparatului cu indrazneala si se ucurau impreuna. Dupa aceasta vede pe Imparatul ca scoate o sa ie goala si strangandu-i parul la un loc, se pregatea sa-i

taie capul, fara de mila. Iara Ioan, pleca adesea gatul sau, socotind ca suguieste cu Imparatul. Insa in vremea ce facea aceasta, aude pe Imparatul zicand cu groaza &Cand sa ia va manca parul tau, atunci gatul tau se va umple de sangele tau&. Deci i s-a parut lui ca i s-a taiat gatul si cand sa ia a venit spre piept, nedumerindu-se Ioan si temandu-se, cauta a"utor de la cineva, si de frica si groaza acelei lupte, s-a desteptat. Si venindu-si in fire, sta cu totul inspaimantat ) deci facandu-si semnul crucii peste trupul sau, zicea $ %multumescu-ti tie visule ca aceasta grozava lupta mi-ai aratat-o numai cu mahnirea, iara nu si cu fapta&. Si asa a ramas iarasi nepocait si neindreptat. Iara dupa ceva trecere de vreme, a cazut la grea oala si chema a"utorul lui Dumnezeu. Deci atunci a vazut iarasi, nu in vis, ci cu uimire, ca sta in fata unui divan "udecatoresc, vedea chiar si un infricosator imparat, im racat in haina domneasca, sezand pe scaun ) si de-a dreapta si de-a stanga lui sedeau oarecari ar ati, cu sfintita cuviinta si cucernici, iara el statea dedesu tul acestora. In spatele imparatului se vedea o prapastie foarte intunecata si foarte adanca, a carei vedere doar, provoca mare frica si durere. Deci in vreme ce sta el cu frica si cu cutremur, I-a zis lui imparatul $&1 tanarule, oare sti cine sunt eu6& Iara Ioan i-a raspuns $ stiu stapane ca esti cel care te-ai intrupat fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, precum Dumnezeestile noastre scripturi glasuiesc&. Iara imparatul zice catre dansul $& si daca tu din scripturi ma cunosti, cunosti inca si pre cei impreuna cu mine sezatori, deci cum ai uitat ingrozirea aceea, care cu cativa ani inainte tia facut tie imparatul Constantin6 Sau nu intelegi ceea ce-ti zic6& Iara Ioan a raspuns %inteleg stapane si inca frica groazei aceia o am in inima mea&. %Si daca 7a zis imparatul 8 ramasitele groazei aceea le ai inca in inima, cum staruiesti intru rautati6 /u eram cel ce si mai inainte ti-am dat groaza aceea si nu Constantin&. Si acestea zicandu-le, le-a aratat imparatul celor ce-l incon"urau, sa-l arunce pe Ioan in prapastia ce se vedea in spate. Iara acestia au inceput sa-l impinga fara mila pre Ioan in prapastie. De indata atunci, chema Ioan a"utorul !ascatoarei de Dumnezeu, ca i s-a parut lui ca a vazut acolo in mi"loc pe !ascatoarea de Dumnezeu. Si dupa acestea, a auzit pe imparatul zicand $ % -asati-l pe el sa mearga pentru rugaciunile Maicei mele&. #ana aici este vedenia ce a vazut Ioan. Iara el inspaimantandu-se si viindu-si intru sine, s-a dus la un monah cucernic si I-a povestit vedenia. Iara monahul I-a zis $& da marire lui Dumnezeu,

frate, ca te-ai invrednicit sa iei asemenea invatatura, si de aceea desteapta-te iu itule, nu cumva sa patimesti ca acelea pe care ti le voi povesti. 1 asemenea vedenie ca asta, a vazut un om. Adica, ca se afla la imparatestile "udecatorii, un Gheorghe cu numele, carele cu silnicie era dus legat, ca sa fie aruncat intr-o grozava prapastie ) iara unul din cei ce sta acolo de fata, avand indrazneala catre imparatul, a oprit pe cei care-l duceau pe el in prapastie si-i ruga ca sa-l lase, dandu-le lor chezasie ca in douazeci de zile se va indrepta. Iara omul ce a avut vedenia, a inteles ce inseamna si fiind prieten si cunoscut al lui Gheorghe, i-a povestit acestuia vedenia avuta. Gheorghe auzindu-le acestea, intru nimic le-a socotit ) asa dar, a ramas ticalosul ne indreptat. Si dupa ce au trecut acele douazeci de zile, a fost rapit din viata aceasta si s-a dus ca sa plateasca fagaduita datorie. Iara Ioan, auzindu-le acestea si avand inca in mintea sa ingrozirile ce a vazut, si-a marturisit fara rusine toate pacatele sale, si schim andu-si viata spre mai ine, a petrecut multi ani cu placere de Dumnezeu vietuind, si asa murind, s-a dus la vesnicele lacasuri.

Minunea a 9-a Pentru biserica Nascatoarei de Dumnezeu, cea din Neoria In vremea imparatiei lui Mihail si (eodorei, drept-credinciosilor imparati, oarecarele patriciu cu numele Antonie, avea in Constantinople o casa cinstita, in curtea ce era lipita de !eoria. Asemeni avea si o 3iserica marita a sfintei de Dumnezeu !ascatoarei, a carei iserici, era luata podoa a de imparatii cei mai dinainte luptatori de icoane, scotandu-se sfintele Icoane si insemnandu-se numai cruci in locul lor. Deci #atriciul acesta facand la loc icoanele isericii acesteia, a facut si o foarte mica aie dedesu tul isericii, pentru trupeasca sa odihna. Iara deasupra acelei ai, se facea pururea marirea lui Dumnezeu. #entru aceasta, um ri intransa harul prea Sfantului Duh prin prea curata Maica Domnului Iisus Christos si incepura a se face multe tamaduiri de multe feluri de oli, inca si oarecare

iu itori de Dumnezeu cerura de la #atriciu sa faca cate o scaldatoare in aie, intr-o saptamana o data, pentru fratii cei in Christos si mai ales olnavii. Si luand voie, o faceau cu credinta si se vindecau. De aceia, vrand sa moara #atriciul, lasa aia aceia si 3iserica pre seama celor ce s-au aflat atuncea iu itori de Dumnezeu, pentru a lua sufleteasca mantuire. Iara aceia, fiind saraci si neavand nici apa de a"uns, nici alt venit, se parasea gri"a lucrului si petrecandu-se si aceia si neavand altul cineva drept sa o dea la alta fata, a ramas negri"ita. Si aia fiind "efuita de unii si altii de uneltele si podoa ele ce avea inauntru, a ramas la stingere desavarsita. Iara Sfanta 3iserica, ca era vindecatoarea celor olnavi, a lasat un #reot sa faca slu" a intransa, iara din dumnezeiescul dar ce era intr-ansa, avea din destul cele ce erau spre tre uinta hranei. Deci fericitul imparat roman, facandu-si palaturi imparatesti si tre uindu-i multe materiale la lucrul palaturilor si afland de aceasta casa a !ascatoarei de Dumnezeu, cum ca are multa materie, avea gand ca sa o strice. Iara !ascatoarea de Dumnezeu ceea ce locuia intr-insa, nu s-a lenevit spre cele ce gandea acela ) caci in noaptea aceia s-a aratat *ectorului, care era ispravnic peste lucru si oarecare altui tanar ce era ruda cu *ectorul si le-a zis cu groaza sa nu cumva sa cuteze sa strice casa de la !eoria. Si daca s-a facut ziua, spunand tanarul visul catre mama *ectorului, intelese si imparatul, care indata cum auzi , zis-a cuvantul acesta $ %!u vreau sa am "udecata cu prea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, ci vreau sa innoiesc Casa aceasta intru cele ce ii vor tre ui%. #entru aceasta, in loc sa strice, oamenii cei ce au fost trimisi, curatara aia cu toata nade"dea si o innoira. De aceea, facandu-se aia mai mare si gatindu-se cu de toate, si infir antand-o, se scaldara imparatii *oman, Constantin si :ristofor si ucurandu-se , intarira aia cu hrisov, de mila sa ai a a lua pe fiecare an. Si a daruit-o la Monastirea cea numita a *ectorului, pentru ca sa poarte gri"a de aie si de 3iserica !ascatoarei de Dumnezeu, monahii Monastirii aceleia. Si cate minuni s-au facut mai inainte in mai sus zisa 3iserica a !ascatoarei de Dumnezeu le vom lasa, iara aici vom povesti una, spre incredintarea altora si nemincinoasa adeverire. 1 femeie oarecare vestita, cazu in oala grea si se umfla, si chinuindu-se cu nenumarate dureri, isi cheltui toata averea sa la doctori si nimic nu se folosi de la dansii. Si auzind de minunile ce se faceau la 3iserica de la !eorie, a prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu, s-a dus si

ea acolo, ramanand cateva zile, dar nimic nefolosindu-i. 7#entru ca Domnul voieste sa avem ra dare multa, pentru aceea uneori nu ne asculta indata cand cerem ceva de la el, pana se arata ra darea si ingaduirea noastra8. Deci dupa ce a vazut ca nu s-a folosit, a iesit si s-a dus la 3iserica !ascatoarei de Dumnezeu cea din ;laherne, si cazand la pamant, se ruga zicand $ %Miluieste-ma Maica lui Christos Dumnezeu, ca fiind lipsita de a"utorul oamenilor am nazuit la tine&. Deci ramanand acolo noua zile, i se arata in ziua cea de pe urma o femeie de cinste, zicandu-i $ %o 2 femeie, ce strigi catre mine de ma superi neincetat.& Iara ea a zis $ %1 2 stapana, stiu ca pentru pacatele mele ma antuiesc, dar stiind ca pentru noi pacatosii fiul tau si Dumnezeul nostru s-a pogorat din Ceruri si nascandu-se din pantecele tau s-a facut om, drept aceea am nazuit la tine, ca sa aflu mila, eu ticaloasa.&. Iara !ascatoarea de Dumnezeu zise iar catre dansa $&Du-te la lacasul meu cel mic de la !eorie acolo iti vei afla vindecarea&. Deci daca se destepta muierea, a multiunit lui Dumnezeu si s-a dus degra a la !eorie. Si cazand cu rugaciuni la Maica lui Dumnezeu, zicea $&Miluieste-ma Stapana si implineste milosardia ta intru mine&.Si dupa ce zise acestea, adormi. Si vazu iarasi pe !ascatoarea lui Dumnezeu ce I se aratase impreuna cu un ar at frumos, care a zis catre acela $&Iata femeia cea olnava, spinteca-i uricul %. Acela indata o lovi peste pantec cu varga ce tinea in mana si apoi se facu nevazut impreuna cu !ascatoarea de Dumnezeu ce se aratase cu dansul. Deci desteptandu-se femeia, se afla unde iesea din-transa putoare grea, nesuferita, si dez racandu-se de im racamintele ce purta, intra in aie si spalandu-se, a iesit cu femeile ce erau cu dansa, sanatoasa si vindecata. Si inchinandu-se acelui sfant loc, tamaia cu mirodenii, multumind prea Sfintei Stapanei de Dumnezeu !ascatoare, intru marirea celui ce s-a nascut dintr-insa, Christos Dumnezeul nostru.

Minunea a <-a Pentru orbul pre care l-a luminat apa izvorului celui primitor de viata Se vede in #enticostar, in ;inerea cea dintai, adica in saptamana cea luminata, ca in Constantinopol era un ostas, un om prea milostiv si foarte im unatatit, -eon cu numele, cu porecla Machelie, care pentru unatatea lui l-a invrednicit Dumnezeu de s-a facut imparat mai pe urma. Deci cand era inca ostas, s-a intamplat a fi intr-o padure deasa pe aproape de cetate si acolo a vazut un or , care era din calatorie si arsita, foarte insetat. #entru care s-a intristat -eon si il tragea de mana sa il duca mai departe, nu cumva va afla apa sa-l adape. Dar dupa ce s-a dus putina departare de loc, a cazut or ul, neputand sa um le mai departe de sete. Iara -eon cauta multe ceasuri in padure apa si n-a gasit. De unde s-a intristat foarte tare, temandu-se ca nu cumva sa moara or ul de sete. Deci cercand in partile mai adanci ale padurii, a auzit un glas zicandu-i $ %!u te scar i, o -eone, ca aproape de tine este apa si adapa pe or ul. Apoi sa-i speli ochii cu dansa, ca sa cunosti puterea mea. Iara tu sa stii ca vei fi imparat. Si atuncea aminteste-ti sa-mi faci aici o iserica, ca sa locuiesc intr-insa, pentru ca sa vie cati au tre uinta de a"utorul meu si sa afle mantuirea sufletului si a trupului&. Acestea auzindu-le -eon, cu totul infricosandu-se, s-a ucurat ca a aflat trei daruri , dintr-unul pe care l-a cautat. Deci ducandu-se inainte trei pasi, a aflat apa intr-un lac, a cunoscut intru sine multa ucurie si putere. Deci luand dintr-insa, a adapat pe or ul si si-a venit intru sine. Apoi a spalat ochii lui din porunca !ascatoarei de Dumnezeu si indata, o minunile tale Stapana2 A vazut cel mai inainte fara de vedere si a luat atata ucurie. #este putina vreme, s-a suit -eon la vrednicia imparateasca si a zidit o iserica in locul in care a aflat apa cea vindecatoare, in numele prea Sfintei 4ecioarei Mariei si anumit-o pe iserica Izvorul cel de viata primitor. 4iindca apa aceea era daruire de la Izvorul cel adevarat al vietii, adica de la Imparateasa cea atotputernica. Si nu numai aceasta facere de minune a savarsit, ci si altele nenumarate, care covarsesc la numar stelele cerului. Si morti a inviat, dupa cum mai "os vom scrie, intru marirea Dumnezeului nostru si a prea Sfintitei sale Maici, carora li se cuvine toata cinstea si inchinaciune in veci.Amin.

Minunea a =-a Pentru Imparatul Leon cel intelept In vremea in care a imparatit -eon cel intelept, avea o sotie im unatatita foarte si sfanta, cu numele (eofana. Care s-a sfintit mai pe urma pentru faptele ei cele une, dupa cum se vede in Sina,ar, la 1= zile ale lunii decem rie. Deci, mai inainte de a se sfarsi sfanta, a venit mare oala Imparatului si durere nevindecata, care se zice piatra inauntru in asica udului, pentru care pricina multi au murit. Asa dara, chinuindu-se Imparatul -eon, s-au adunat toti doctorii, ci nu putea sa-l vindece. Iara in sapatamana ranzei, l-a strans durerile atata, incat au hotarat doctorii cum ca moare si s-au gatit cele tre uincioase mortii. Atunci, fericita imparateasa, vazand ca nici un doctor pamantesc nu putea sa-l vindece, a alergat la cel ceresc. A intrat in camara cea imparateasca si cazand inaintea Sfintei Icoane a Maicii lui Dumnezeu, cu credinta si cu lacrimi fier inti se ruga ca sa-i mai daruiasca viata ar atului ei. Deci facand rugaciune Imparateasa cetatii, si rugand pe Stapana Cerului si a tot pamantului, a auzit un glas nevazut zicandu-i $&!u te intrista (eofano, ca astazi vine iar a aceea vindecatoare ca sa vindece pe ar atul tau&. Aceasta auzind sfanta, s-a ucurat si alergand catre cel olnav, il vede ca era in ceasul cel mai de pe urma ca sa-si dea sufletul. Si doctorii au facut sfat ca sa-l spintece. Iara ea le-a zis lor$&-asati-l pe el, ca degra a vine alt doctor ca sa-l vindece&. Si dupa multe ceasuri, cand socotea ca desavarsit a murit, vad ca vine degra a o monachie, Agati cu numele, care era in iserica prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu, cea din :risopighi si tiind un vas cu apa din aceea vindecatoare, a zis acestea catre Imparateasa$&Astazi cand m-am sculat de dimineata si impodo eam iserica prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu, am auzit un glas zicandu-mi $ Agati ia putina apa din izvorul meu sa o duci Imparatului sa o ea, ca sa se vindece si el si sa inceteze si scar a (eofanei, iu itei mele, care cu lacrimi striga catre mine&. Deci i-a dat Imparateasa apa celui olnav si indata, gra nica iz avire2 Cum a aut-o, s-a vindecat desavarsit si atata putere a luat, incat s-a sculat din pat sanatos, ca si cum nu ar fi avut nici o oala. Deci, minunea aceasta a spaimantat pe toti. Iar Imparatul a poruncit de a facut praznic de aducere aminte a acestei faceri de ine si multumire prea maritei Stapanei noastre si a celui ce s-a

nascut dintr-insa negrait. Caruia se cuvine marire in veci. Amin.

Minunea a >-a Pentru Tesalonichianul care a inviat de apa Izvorului cel primitor de viata In #enticostar, iarasi in ;inerea cea luminata, se citeste asemenea, cum ca un om ogat s-a pornit de la (esalonic cu multa evlavie, ca sa se duca la 3iserica cea mai sus zisa, a Izvorului celui primitor de viata, ca sa se inchine, auzind minunile cele de spaima pe care le facea Stapana cea a-tot-puternica cu apa aceea, din care avea dorire ca sa ea, spre sfintenia sufletului sau. Deci a luat multi arginti pentru cheltuiala si sa dea la 3iserica, a intrat in cora ie pornind la drum. In scurt timp i-a venit o oala grea si cunoscand ca va sa moara, a zis stapanului cora iei $&Socotesc ca nu sunt vrednic sa ma inchin 3isericii prea Sfintei !ascatoarei de Dumnezeu, nici sa eau apa aceea prea sfanta si pentru ca pacatele mele m-au impiedicat sa nu ma duc viu, te "ur pe tine cu numele Stapanei !ascatoarei de Dumnezeu sa nu ma arunci in mare, ci sa ma pui intr-un sicriu sa ma duci la acea sfanta 3iserica, ca sa ma ingropi acolo, si asa facand, vei avea a"utor pe prea Sfanta. Inca iti las tie si din anii mei o suta de gal eni, iar pe ceilalti sa-i dai la 3iserica aceea, pentru pomenirea sufletului meu&. Acestea zicand cel olnav, s-a "urat lui stapanul cora iei ca sa faca voia lui. Si atunci si-a dat duhul. Iara cora ierul a pazit trupul. Si dupa trei zile a a"uns la Constantinopol si scotand pe cel mort, a chemat preotii sa-i cante slu" a dupa oranduiala si sa-l ingroape la 3asarica cea zisa mai sus a 4ecioarei. Si dupa ce au cantat, i s-a parut unui preot ca nu miroase ca alti morti, si a deschis sicriul, aruncand pe deasupra trupului tarana in semnul crucii, zicand dupa o icei $&(ina luand mai plasmuit pe mine, si ai pus intru mine suflare de viata %. Atunci, luand o sluga de-a cora iei putina apa din izvorul cel primitor de viata si apropiindu-se de cel mort, a zis acestea $&1 sarace, cat dor ai avut ca sa ei din apa aceasta, si nu ai a"uns 2 Ci macar acum mort primeste-o pre

dansa&. Si asa zicand, a varsat apa peste trupul sau si indata 7o minunile tale cele mai presus de fire Stapana datatoare de viata 28 s-a sculat mortul si a sezut, marind pre Domnul si pre prefericita 4ecioara. Cata spaimantare, o 2 fratii mei socotiti ca au luat cei ce stateau impre"ur si mai ales cora ierii, care l-au stiut ca a murit, si mai ales ca era atunci de patru zile mort, sa se scoale ca -azar cel de patru zile 2 Iara cel mort ca s-a sculat, a multumit din destul prea Sfintei si n-a uitat facerea aceea de ine, ci ca un inecunoscator a ramas pana la sfarsitul sau in 3iserica, slu"ind cu osardie , facandu-se monah cucernic si im unatatit. Deci venea din feluri de locuri de-l intre a despre iad, dar el nimic n-a spus. Iara traind cu una placere de Dumnezeu si cu minunata viata, douazeci de ani dupa ce a inviat, s-a odihnit intru Domnul. Caruia I se cuvine marirea in veci.. Amin.

Minunea a ?-a Pentru Sfantul omano, Cantaretul care a facut condacele tuturor Sfintilor Se vede la Metafrast, intru intaia zi 7si la vietile sfintilor8 a lunei lui 1ctom rie, intru care praznuim pe Sfantul *omano Cantaretul, ca sfantul acela a fost din cetatea /desinenilor si a lasat patria sa, si ducandu-se in Constantinopol, a locuit intr-o manastire a prea Sfintei Stapanei noastre. Si de multe ori se ducea din chilia lui la 3iserica !ascatoarei de Dumnezeu si pururea 4ecioarei cea din ;laherne, si acolo petrecea toata noaptea la priveghere, ca era tare evlavios si im unatatit, priveghind si prasnicele cele stapanesti si rugandu-se toata noaptea. #entru aceea s-a invrednicit sa ia vrednicia aceasta de la Stapana. Adica, la privegherea nasterii lui Christos, aflandu-se in 3iserica cea mai sus zisa a ;lahernilor, a adormit putin de osteneala si atuncea a vazut pe prea Sfanta in vedenie, unde tinea o carte si-I zise lui $&Deschide gura ta ca sa mananci daruirea aceasta care iti dau&. Deci i s-a parut lui cum ca a deschis gura lui si a inghitit cartea

aceea. Si atuncea, dupa ce s-a facut ziua, s-a suit la Amvon si a inceput cu multa evlavie Condacul #raznicului, adica $&4ecioara astazi pre cel mai presus %infiintat naste&, si celelalte. Care a cantat cu atata dulceata, intru cat s-a cunoscut ca a venit din Cer si nu de la oameni, darul care I s-a dat si toti s-au minunat. Ca nu numai Condacul acesta a facut, ci si toate celelalte ale #raznicelor Mantuitorului, ale prea Sfintei si ale tuturor Sfintilor si a alcatuit mai mult de o mie de Condace, adica peste tot anul, cate se canta in iserica noastra. Iara de darul acesta s-a invrednicit minunatul, de la Maica lui Dumnezeu, pentru ca avea evlavie catre ea foarte si o cinstea. #entru aceasta si de la ea s-a marit in lumea acesta vremelnica si in viata cea cereasca si fericita. #re care dea Domnul ca sa o do andim noi toti.

Minunea a @-a Pentru Sfantul !ri"orie #rhiepiscopul Neocezareei, facatorul de minuni In saptesprezece zile ale lui !oiem rie, praznuieste 3iserica noastra pe Sfantul Grigorie facatorul de minuni, care a fost pustnic sus intr-un munte si petrecea o petrecere si viata minunata. #entru aceasta s-a hirotonit Arhiereu cu un chip minunat, ca nu l-au facut ca pe altii Arhierei, ca sa-l hotarasca fiind de fata, ci nevoidu-se in munte, s-a hirotonit Arhiepiscop !eocezareei, nefiind de fata. Care dupa ce s-a suit in scaunul cel inaltat al Arhiepiscopiei, s-a sarguit sa faca si fapta una mai multa, pentru aceasta si de la Dumnezeu s-a invrednicit de mai mari daruri, dupa cum in viata lui se vad minunile cele mai presus de fire pe care le-a facut. Deci Sfantul acesta rugandu-se intr-o noapte in chilia sa, dupa o icei, a veni o Dumnezeiasca stralucire si s-a luminat toata incaperea, mai mult decat ar fi fost insusi soarele. Atunci vede o femeie prea incuviintata si frumoasa si minunata, si aproape de ea un atran prea cinstit si cucernic. Deci se minuna Grigorie si socotea in mintea lui, cum ca femeia aceea prea cinstita, ar fi fost Imparateasa Ingerilor, dar pe

atranul n-a putut sa-l inteleaga cine ar fi, pana a auzit pe prea Sfanta si I-a zis lui $&Ioane, ucenicule al fiului si Stapanului meu, si cela ce esti numit cu numele cuvantarii de Dumnezeu, arata taina adevaratei credinte lui Grigorie acesta iu itului ro al Invatatorului tau, ca sa inteleaga adancul cantarii de Dumnezeu, pentru ca sa nu-l iruiasca vre-un eretic candva&. Acestea auzindu-le Sfantul, a cunoscut cum ca ar fi fost Ioan /vanghelistul si a venit cu #rea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, ca sa-l invete marturisirea cea drept maritoare a credintei. #entru ca in vremea aceea erau multi eretici si cu cuvintele lor cele plecatoare, inselau pe multi si ii trageau la dogmele lor cele razvratite. Atunci dar, a scris marele acesta si facatorul de minuni Grigorie, marturisirea credintei noastre cea adevarata si drept maritoare, dupa cum l-a luminat #rea Sfanta si l-a invatat Apostolul si a dat-o invatatura Sfintei 3iserici a lui Christos. Deci nu numai de daruirea aceasta s-a invrednicit de la Maica lui Dumnezeu, credinciosul acesta si ine cunoscatorul ro ul ei, ci si de puterea facerii de minuni, si a savarsit cu a"utorul Stapanei cea A-tot-puternica niste minuni ca acestea, pe care toti auzindu-le se minuneaza. Spre incredintarea celorlalte, numai una o s-o spun, ca sa cunoasteti cat Dar se afla la Dumnezeu, cel ce implineste poruncile lui si cinsteste cu multa evlavie pe Imparateasa cea mult laudata si preamarita. In !eocezareea, intru care era Sf.Arhiereul acesta, este un rau mare pe care il numesc -icon, care se marea iarna atat, incat facea nenumarate pagu e, nu numai la tarine si la case pe care le prapadea si ineca do itoacele, ci si pe multi oameni ii omora. Deci s-au dus oamenii cei de loc catre marele Grigorie si l-au rugat ca sa le a"ute. Iar Sfantul, sfatuindu-i ca sa ai a nade"dea lor catre Dumnezeu, s-a dus cu dansii, tinand in mainile lui un toiag pe care l-a infipt in malul raului. Si mai intai a facut rugaciune in taina, apoi a zis si acestea cu glas $&In numele Domnului nostru Iisus Christos iti pouncesc, eu ro ul lui Dumnezeu si al pururea 4ecioarei Maria, ca sa nu iesi mai mult din locul tau, nici sa treci hotarul acesta al toiagului meu 2& Acestea zicand Sfantul, toiagul acela uscatul si de toata umezeala neimpartasitul, a prins radacini si s-a facut copac mare si infrunzit prea frumos si minunea urma minunii, ca sa propovaduiasca totdeauna puterea lui Christos. Si se vede pana in ziua de astazi copacul acela si ca nu a putrezit de multa vreme, nici raul nu a indraznit vreo-data sa treaca hotarul pe care l-a poruncit Sfantul. !umai cand ar a"unge

la copacul acela, si intoarce calatoria catre cele din napoi si se cucerniceste de toiagul Sfantului. Asa stie Domnul a mari pe cei ce de asemenea il maresc pre Dansul. ;edeti Crestinii mei cate minuni si semne au facut ro ii cei evlaviosi ai !ascatoarei de Dumnezeu, pentru ca au avut credinta catre Dumnezeu. Se mai povesteste pentru Sfantul acesta ca a poruncit si unei pietre mari ca un munte, de a iesit din locul ei si s-a dus aiurea. Asemenea ca aceasta a facut si Ava Marcul al (raciei, Ioachim #atriarhul Ale,andriei. Iara marele Averchie Arhiepiscopul Ierapoliei a poruncit diavolului de a ridicat din *oma un "ertfelnic de piatra, ca un munte, adica un altar al idolilor si la dus in 4rigia, cale de patruzeci de zile, cu mare inspaimantare si uimire a celor ce vedeau ) inca si facatorul de minuni Spiridon a poruncit de asemenea unui rau, care se varsa intocmai ca o mare in vreme de vara si intorcandu-se in partile cele dinapoi, a trecut pe uscat nu numai Sfantul, ci si cati s-au intamplat acolo. Deci daca Sfintii au savarsit niste minuni ca acestea, cum nu ar fi putut Stapana ca sa lipeasca mainile cele taiate, ca sa invieze pe morti si sa savarseasca minuni de asemenea, ca una ce a nascut pe Dumnezeu 6 /u le cred si le-am talmacit dupa cum le-am aflat scrise greceste, si pentru ca sa se umileasca pacatosii si sa se intoarca catre pocainta si sa do andeasca iertare. Si de am gresit la aceasta, Domnul sa ma ierte. Ca pentru multa evlavie pe care o am catre #rea Sfanta, am talmacit aceasta carte romaneste si in tipar o am dat si nada"duiesc la milostivirea si unatatea ei, ca sa ma a"ute sa scap de munca cea vesnica, de care dea Dumnezeu ca sa ne iz zvim noi toti crestinii prin rugaciunile ale insasi Stapanei noastre pururea 4ecioarei si !ascatoarei de Dumnezeu, si prin rugaciunile tuturor Sfintilor. Amin.

Minunea a 1A-a Pentru Ioan Damaschin pe a carui mana cea taiata,o a vindecat-o cea prea nevinovata Se vede in viata Sf.Ioan Damaschin, pe care a scris-o prea inteleptul Ioan #atriarhul Antiohiei, cum ca in vremea lui -eon Isaurul, era mare gonire si luptare de Icoane in Constantinopol si pe multi drept maritori a muncit imparatul cel urator de Christos cu feluri de munci. Deci instiintandu-se de acestea Ioan la Damasc, pe care il avea ;oievodul Saracinilor intai sfetnic, scria in fiecare zi epistole si le trimitea la Constantinopol drept maritorilor, in care arata cu marturii vrednice de crezut, cum ca cati nu se inchina sfintitelor icoane, sunt eretici si fara de Dumnezeu si straini de imparatia lui Christos. Iar auzind Imparatul de aceasta, a cerut ca sa-I dea una din scrisorile lui Ion, pe care a aratat-o scriitorilor sai, intre andu-i pe dansii daca poate cineva dintr-insii ca sa urmeze chipul scrisorii. Deci s-a aflat unul prea iscusit la scriere, care s-a fagaduit Imparatului ca sa scrie atata de asemenea, ca nici Ioan sa nu le cunoasca cum ca sunt straine. Deci acestuia a poruncit Imparatul cel viclean de a scris catre dansul o epistola, ca si cum despre mana lui Ioan. Intru care zicea acestea $&Imparate, intru multi ani sa traiesti, inchinaciunea cea cuviincioasa imparatiei tale, aduc eu ro ul tau Ioan din Damasc. Si iti arat, ca sa stii, ca cetatea noastra este in vremea aceasta sla anogita, pentru ca lipsesc cei mai multi oameni ai Agarenilor la raz oi. Si daca vei trimite putina oaste cu lesnire aici si iti voi a"uta si eu la o fapta ca aceasta, pe cat pot, ca in mainile mele este toata cetatea&. Acestea si altele multe scriind vicleanul Imparat, a facut si alta scrisoare cu mana sa catre stapanitorul Agarenilor, zicand acestea $ &#rea de un neam si prea iu ite ;oievodule al cetatii Damascului, sa te ucuri. !u stii ca nu este nici un lucru mai fericit si mai laudat si lui Dumnezeu placut decat dragostea, ca sa pazeasca cineva tocmelele cele de pace ) pentru aceasta nu voi sa stric prietenia pe care o avem cu unul neamul tau. Cu toate ca si un prieten al tau adevarat, ma indeamna si ma cheama pe mine la aceasta, si-mi trimite scrisori de multe ori ca sa vin sa te at. Iar pentru incredintarea ta, iti trimisei una din scrisori, pentru ca sa cunosti adevarata prietenie pe care o am eu catre tine si viclesugul si raul narav al aceluia care a scris%. Aceste doua scrisori le-a trimis cu un ro al sau la ;oievodul Saracinilor cel cu numele de

-eu si cu socoteala de sarpe, la cel viclean si ar ar. Care vazand acestea, s-a maniat si chemand pe Ioan, i le-a aratat. Iara acela inelegand viclenia Imparatului, spunea adevarul, nu numai ca nu le-a scris, ci nici macar in minte nu le-a pus niciodata. Iar ar arul, iruit fiind de manie, n-a crezut, nici soroc nu i-a dat ca sa arate adevarul, ci a poruncit sa-i taie mana lui. Deci s-a taiat dreapta aceia care mustra pe cei ce urasc pe Domnul si in loc de cerneala intru care se vopsea mai inainte, s-a vopsit cu al sau sange, pe care a spanzurat-o in targ, sa o vada toti. Deci dupa ce a trecut ziua, a trimis Ioan mi"locitori, rugandu-se tiranului ca sa-i dea mana ca sa o ingroape, ca sai mai usureze durerea lui. Iar acela a primit si i-a dat-o. Deci luind-o pe dansa Ioan si intrand in casa lui, a cazut pe pamant cu fata in "os, inaintea Icoanei Maicei lui Dumnezeu, zicand cu lacrimi si cu credinta $&Stapana prea Curata Maica, ceea ce ai nascut pe Dumnezeul meu, ca pentru Dumnezeestile Icoane dreapta mea s-a taiat, cunosti pricina ine, pentru care s-a inne unit -eon. Apuca inainte dara, ca o gra nica ce esti, si imi vindeca mana mea. Dreapta celui Inalt, care s-a intrupat din tine, multe puteri face, prin mi"locirea ta. Asa si acum, pe dreapta mea aceasta sa o vindece, pentru rugaciunile tale. Ca sa poata scrie cu dulci si intocmite cantari, laudele pe care se cade sa se dea tie !ascatoare de Dumnezeu si celui ce s-a nascut din tine si impreuna a"utatoare sa se faca drept maritoare credintei&. Acestea zicandu-le Ioan cu lacrimi, a adormit si vede Icoana #ururea 4ecioarei, care ii zice lui cu linistita cautatura $& ;ezi ca sanatoasa s-a facut mana ta si sa nu-ti pese mai mult pentru aceasta, ci fa-o pe dansa trestie a scriitorului ce scrie de gra a, dupa cum te-ai fagaduit mie&. Deci desteptandu-se Ioan, si vazand mana lui vindecata si lipita 7o2 mare puterea ta #rea Curata8 s-a ucurat cu duhul pentru Dumnezeu si pentru Maica lui, ca a facut cu dansul mariri cel puternic. Deci toata noaptea veselindu-se, a cantat cantare de multumire lui Dumnezeu, zicand $&Mana ta cea dreapta Doamne, s-a preamarit intru tarie. Dreapta ta a vindecat pe dreapta mea cea taiata. Si cu aceasta va sfarama pe vra"masii care nu cinstesc cinstita Icoana ta, si a celei ce te-a nascut pe tine si prin mana mea va zdro i pe stricatorii de icoane, cei potrivnici multimei maririi tale&. Deci a trecut toata noaptea veselindu-se, cantand laude #ururea 4ecioarei Maria Maicei lui Dumnezeu, iar cand s-a facut ziua, s-a dat in pu lic la toata cetatea. Insa oarecare uratori de Christos, a zavistuit si ducandu-se, au spus stapanitorului cum ca

n-a taiat mana lui Ioan ci altui oarecarui ro al lui, care ca sa-I faca unatate domnului sau, a primit ca sa-i taie mana lui, pentru ca i-a dat arginti nenumarati. Iara stapanitorul a poruncit ca sa vina Ioan, sa-i vada mainile lui. Si venind, i-a aratat mana cea taiata, care avea un semn rosu impre"ur, pe care l-a iconomisit prea Sfanta pentru nemincinoasa marturie a taierii. Deci zice ar arul $&Care doftor te-a vindecat si ce fel de doftorie a pus6& Iara Ioan cu stralucit si mare glas se face propovaduitor minunii, zicand $&Domnul meu doctorul cel atotputertnic, care are de o potriva putere dupa voire&. Iara stapanitorul a raspuns $&Iarta-ma omule ca dupa cum se vede, nevinovat esti si nu ai gresit la pricina aceasta, ca cu nedreptate te-am osandit, ai dara cinstea cea dintai, ca sa fii sfetnic al meu si ma fagaduiesc tie ca sa nu fac candva nimic fara de sfatul si voirea ta&. Iara Ioan a cazut la picioarele lui, rugandu-se ca sa-l ierte, sa se duca sa slu"easca facatoarei de ine, dupa cum I-a poruncit. Deci dupa ce s-a pricit mult ceas, s-a invoit stapanitorul si i-a dat voie si iertare sa se duca unde voieste. Iara Ioan, multumind, s-a dus. Si impartind saracilor averea sa si slo ozind pe ro ii sai, s-a dus la Manastirea Sfantului Sava. Si facandu-se monah, s-a dat ascultator la un atran aspru. Carele i-a poruncit sa-si taie desavarsit voia lui, dupa randuiala petrecerii monahicesti, ca sa nu faca niciodata nimic fara de voia si inecuvantarea atranului, nici sa cante, nici de cum vre-un tropar. Iara intr-una din zile, un frate al Monastirii a rugat pe Ioan ca sa-i alcatuiasca un tropar de moarte umilitor, ca sa ia putina mangaiere, pentru ca adormise fratele lui cel dupe trup. Deci Ioan se temea sa nu scar easca pe atranul. Insa s-a iruit de multe rugaciune a fratelui si scriind niste tropare prea cu frumoasa si "alnica cantare, adica acestea $ %Care este desfatarea cea lumeasca oamenilor, pentru ce in desert ne tul uram6 Si toate sunt desertaciune, cele omenesti 2& Si le-a cantat. Si a"ungand atranul de afara si auzind glasul acela de cantare prea umilitoare, s-a scar it si a gonit pre sfantul ca pre un neascultator. Iara el cazand la picioarele atranului, cerea ertaciune, ci acela nici intr-un chip nu s-a plecat. Insa pentru multa rugaciune a proestosilor, s-a plecat iarasi ca sa-l primeasca, sa curete iesitorile si sa odihneasca pe monahi. Iara el a primit, cunoscand folosul ascultarii. Insa atranul vazandu-l pe dansul ca asculta, l-a primit iarasi, poruncindu-i sa pazeasca tacerea, dupa cum mai inainte. Deci dupa putine zile, se arata #rea Sfanta atranului in somn, zicandu-I $&#entru ce ai

astupat un minunat izvor ca acesta, carele varsa afara destule paraie si apa a odihnei sufletelor6 Cu atata dulceata, mai mult de cat ceea ce a izvorat cu straina cuviinta din piatra in pustie. -asa izvorul ca sa adape toata lumea si sa acopere marile eresurilor, si sa le mute spre dulceata minunata. Aceasta are sa covarseasca alauta cea prooroceasca a lui David si #saltirea, cantand cantari noi Domnului si cantari pline de minunata dulceata, mai presus de cat cantarea lui Moise si decat dantuirea Miriamei, catre asemanarea alautei lui, cea dulci cantatoare si minunata. Au sa se socoteasca un asm netre nic, cantarile cele fara de folos ale lui 1rfeus. Acesta va canta cantarea duhovniceasca si cereasca. Acesta va urma pre cantarile cele :erumivicesti. Acesta va croi drept Dogmele credintei si va da in pu lic razvratirea, stram area a tot eresul&. Deci cand s-a desteptat atranul, carele a vazut vedenia aceasta, si s-a descoperit cele negraite, a zis catre sfantul acesta $&1 fiule al alscultarii lui Christos, deschide gura ta, nu in pilde ci intru adevar) nu intru ghicituri, ci in dogme) graieste cuvintele pe care le-a scris Duhul in inima ta. Suie-te in Muntele Sinaiului cel al vedeniilor si al descoperirilor lui Dumnezeu, fiindca te-ai smerit pe sineti pana la sfarsit. Acum dar suie-te in muntele 3isericii si propovaduieste ine vestind Ierusalimului. Inalta glasul tau intru tarie, ca prea marite, mi s-a grait mie pentru tine de la Maica lui Dumnezeu. Si ma iarta pe mine de cate ti-am gresit, ca din necunostinta mea, te-am impiedecat pe tine&. Atunci dar, a inceput Ioan cantarile cele cu miere curgatoare, lumina 3isericile atata incat fiste-carele vedea cuvintele lui si facerile, putea sa inteleaga. Deci intre acest chip petrecand Sfantul intr-o petrecere im unatatita si prea minunata si multe scrisori lasand asupra luptatorilor de icoane si alcatuind canoane prea frumoase si stiluri prea potrivite si dulci la cantare si alte cuvinte de praznic, spre lauda si marirea prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu, s-a odihnit intru Domnul. Caruia I se cuvine marirea si stapanirea in veci. Amin.

Minunea a 11-a Pentru Imparateasa $rantei, pre ale carei maini taiate le-a vindecat Stapana cea atot-puternica /ra in 4ranta un Imparat vaduv de intaia muiere, cu care facuse o prunca parte femeiasca, prea frumoasa si a numit-o Maria, carele a venit la a doua nunta si a luat o muere mai frumoasa, cum nu se afla in locurile lui, care pe cat era frumoasa la trup, pre atata era la suflet de grozava. Si mai ales se stapanea atata de zavistie, cat nici intr-un chip nu vroia sa auda ca ar fi fost alta muere mai frumoasa decat ea. Si vazand pe fiica ar atului sau, cea intai nascuta, cum ca avea frumusete minunata, a zamislit in inima ei pre diavolul si cauta chip sa o omoare pre fecioara cea nevinovata, pentru ca sa nu se faca mai frumoasa decat ea. Deci oarecand mergand in alta tara imparatul pentru o pricina de nevoie, atunci a aflat prea indrazneata vreme indemanatica ca sa savarseasca pofta ei cea zavistnica. Si a vor it cu un ro credincios cu carele avea multa indrazneala cu dansa si ii zice lui $ %Bn dar voiesc sa-mi faci intru ascuns, sa nu stie cineva si eu iti voi da atatea daruri, cu care sa te faci cel mai intaiu in palaturile cele imparatesti%. Acela s-a fagaduit cu "uramant sa savarseasca cea poruncita. Iar ea i-a zis lui $ %Muerea cea dintai pe care a vut-o imparatul a facut pre aceasta fiica nu cu dansul, ci cu alt oarecarele om cu rau narav) pentru aceasta nastere a prea curviei, face lucruri necuviincioase si pline de rusine. Si daca mai mult va trai in casa, are sa umple de rusine casa mea. Deci te rog pre tine, ia-o dimineata si ii spune cum ca o duci in gradina sa o plim i si tu o omoara pe dansa in loc pustiu si o scunde pre dansa, ca sa nu auda cineva pentru aceasta. Si ca semn al nemincinoasei marturii, sa-i tai mainile ei si sa mi le aduci&. Deci slu"itorul acela s-a fagaduit ca sa implineasca dorul ei si s-a gatit de cu seara cu o rudenie a lui si prieten credincios. Iara la miezul noptii, a desteptat imparateasa pe fecioara si ii zise ei $&Du-te Maria, fiica mea, cu oamenii acestia la cutare loc, intru care vin si eu ca sa ne plim am&. Deci au luat-o pe fecioara si au dus-o intr-un loc departe si pustiu. De unde a inteles viclesugul, ca era fireste inteleapta. Si ridicand ochii catre cer, cu lacrimi s-a rugat, zicand $ &Stapana !ascatoare de Dumnezeu, alta nade"de si a"utor nu am, fara numai pre darul tau si tu rasplateste celor ce ma vra"masuesc pre mine cu nedreptate&.Deci ii zise ei slugile $&Sa nu plangi si sa nu te temi ca vei patimi vre un rau de la noi&. Iara ea le-a zis $&#entru ce mintiti, maica mea

cea vitrega m-a inselat pre mine si m-a dat in mainile voastre, ca sa ma omorati, ci nada"duiesc spre nade"dea celor desnada"duiti ca sa va rasplateasca fara de legea voastra. Ce voiti de aici inainte6 -ocul este pustiu, ca sa faceti porunca Doamnei voastre. !umai ma rog voua, sa nu ma ucideti fara de veste, ci marturisiti ceea ce aveti de gand sa faceti, ca sa-mi dau prin rugaciune Stapanului duhul meu&. Iara ei I-au spus ei $&3ine ai cunoscut, aceea care va sa-ti urmeze, aceea ne-a poruncit si ne-am fagaduit sa te omoram&. Iara ea le-a zis $&Si nu va temeti de Dumneze, ca sa ma ucideti cu nedreptate 6 !u stiti ca darul lui ca un drept Cudecator nu lasa ascunsa si nepedepsita o fapta ca aceasta6 Ci va is andi-o si voua si prea impietritei aceia, caci nici pe aceia nici pe voi nu v-am nedreptatit candva, iara daca voiti ca sa scapati de o faradelege ca aceasta, lasati-ma pe mine in locul acesta pustiu, si spuneti cum ca m-ati omorat. Aicea nu este nimenea care sa ma caute cu cele tre uincioase si voiu muri de foame, ca sa nu va pangariti mainile voastre intr-acest fel de spurcata ucidere&. Acestea si multe altele zicand cu lacrimi, le-a parut rau pentru dansa si i-au zis ei $&!oua ne pare rau pentru tine, si te lasam vie. Ci aceia ne-a zis sa-i ducem mainile tale, ca sa se incredinteze pentru moartea ta. Si daca nu vom face cuvantul ei, ne va face rau. Ci daca te vom lasa si vie, hiarele te vor manca&. Iara ea a raspuns $&Amara imi este si o moarte si alta, ci cu toate acestea, am putina mangaiere cum ca m-au mancat hiarele si nu oamenii. Si veti fi nevinovati si voi de faradelegea aceasta. 4aceti pentru numele prea Sfintei, care a nascut pe adevaratul Dumnezeu si Cudecatorul tuturor, sa nu ma ucideti. Iara fiindca ziceti cum ca v-ati fagaduit ei ca sa-i duceti mainile mele, taiati-le, ca sa le vada si sa se ucure ) si pre mine ma lasati aicea ca sa mor de dureri&. Iara ei au primit sa o lase vie. Atuncea, nenorocita, ca sa scape vie, a pus mainile ei pe o ramura, si i le-a taiat din incheietura, cu un chip indemanatic, si le-au dus la imparateasa, care le-a dat daruri si daruiri nenumarate. Iara nenorocita fecioara, a ramas intru durere si chinuire neasemanata. Si nu avea alta mangaiere la durerile cele prea usturatoare, de cat numele prea Sfintei, pre al carei a"utor il chema cu lacrimi si credinta. #entru aceasta, nu s-a scapat de cerere, ci cu criteria prea unului Dumnezeu a do andit a"utorul intr-acest chip. Bn tanar de un neam , fiu al unui Duce si oer ogat, venea intr-acele parti si cu povatuirea lui Dumnezeu s-a dus aproape de padurea aceea si auzind plansul cel nemangaiat, a cautat pana ce o a aflat si

minunandu-se de prime"dia si de frumusetea ei, a intre at sa-i spuna pricina si ea nu i-a raspuns nimic, numai plangea cerand a"utor. Iara oerul acesta a zis slugilor $&;remea nu este ca sa o intre am, ci fiindca Domnul ne-a povatuit aicea pentru ea, luati-o inisor sa o ducem la orasul nostru&. Asa facand, au a"utat-o cu sarguinta cu ier uri si cu feluri de feluri de doftorii si i-a incetat desavarsit durerile. Si mirandu-se toti ai palatului de intelepciunea si frumusetea pe care o avea, o intre a de multe ori pe ea a cui fiica ar fi, si pentru ce i-a taiat mainile ei. Iar ea n-a vrut sa spuie. Deci pentru unele ei o iceiuri si pentru fata ei de un neam si frumoasa, o a iu it tanarul din toata inima lui si a zis Ducelui intr-o zi $&#arintele meu, cunosc cum ca ma iu esti si te rog sami faci darul acesta&. !oi suntem ogati si nu avem tre uinta de lucruri. Cand voeste cel ogat sa se insoare, tre uie sa nu caute alta, numai muerea sa-i placa. Aceasta voiu si eu sa-mi faca stapanirea ta, ca sa iau pe fecioara care am aflat-o in pustie si nu am tre uinta pentru slu"irea mainilor ei&. Iara Ducele a raspuns $&!oi putem sa luam o fiica a unui domn asemenea noua si tu voiesti sa o iei pe aceasta ) nu este atata ca e fara de maini, ca nu o stim daca va fi fiica a unui taran prost si ne va fi mare rusine noua%. Iara acela a zis $&aceasta nu poate sa fie, ca frumusetea, cunostinta, pedepsirea si randuielile ei o marturisesc de sange imparatesc. Ci daca ar fi si copil al unui om mai mic, eu o voesc. Si daca nu o voi lua pe dansa, alta nu iau si voi petrece viata mea cu o scar a neasemanata&. ;azand Ducele dorul tanarului, s-a plecat si a facut nunta cu ucurii prea ogate. Iar imparatul, tatal ei, era in scar a nemangaiata, nestiind unde se afla fiica lui, pentru ca imparateasa i-a spus, cum ca a fugit pe ascuns, intr-o noapte, si nu stie ce s-a facut. Iara el plangea nemangaiat si avea prepus pe imparateasa, dar nu i-a aratat anuielile lui, pana ce va cunoaste adevarul. Deci a trimis oameni in feluri de locuri ca sa cerce. A scris inca si porunci, ca sa se adune ighemonii si oierii imparatiei lui, ca sa se faca alergare de cai, pentru ca sa iasa putina ucurie, sa nu-l omoare scar a. Deci s-a dus porunca aceasta si in locul in care era fiica lui si Ducele voind sa incalece, nu l-a lasat fiul lui, zicand $&#arintele meu, nu este cu cuviinta sa te trudesti atata calatorie, fiind atran, numai odihneste-te si ma voi duce eu in locul tau. Iu este pre sotia mea ca si pre mine si daca va naste mai inainte pana ma voi intoarce, a purta gri"e de ea&.Iar Ducele s-a rugat pentru el si i-a multumit. Si ducandu-se, a aflat cu Dumnezeiasca putere, atatea

fapte vite"esti pentru alergarea aceea de cal, intru cat toti vor ea pentru dansul, laudandu-l si fericindu-l. Iar imparateasa aceea vicleana l-a poftit si chemand pe sluga lui l-a intre at, de unde ar fi, de are muere si alte asemenea. Iar sluga lui i-a spus ei cu deamanuntul toate, cum ca a aflat intr-o padure deasa o fecioara fara maini si au luat-o, si celelalte. Mai pe urma de toate, i-a spus ei, ca a venit de la tatal lui scrisoare, cum ca muerea lui a nascut doi copii parte ar ateasca si sa nu fie ingri"orat. Atunci reaua aceea si vicleana, a zamislit durere si a nascut fara-de-lege. A daruit cu multe daruri pe omul acela si l-a rugat cand v-a scri domnul lui raspunsul Ducelui, sa-l aduca acolo pe ducatorul de scrisoare, ca sa-i porunceasac si ea. Iara acela s-a fagaduit ca sa o faca. Dar dupa ce a scris tanarul raspunsul tatalui sau, ca sa ai a gri"a de muerea lui si altele la fel, pecetluind scrisoarea, a trimis cu ro ul, care nestiind vicleana mestesugire, s-a dus la imparateasa. Iara aceea l-a ospatat cu multa indestulare, si luind scrisoarea pe ascuns, a scris alta si a scos pecetea Ducelui cu chip indemanatic si a pus scrisoarea ei, in care a scris acestea $&#arintele meu, cunoaste ca aceasta nora a ta este fiica unui facator de rele si pentru rautatile ei i-au taiat mainile si copiii acestia nu sunt ai mei. Deci ma rog tie, cum vei citi scrisoarea mea, sa o omori cu copiii ei, caci pana nu voi auzi de moartea ei, nu viu acolo&. #re aceasta scrisoare a dat-o vipera ducatorului de scrisoare si a dus-o la Duce. Care vazand cele scrise, intristandu-se, nu stia ce sa faca. Asa gandind, s-a sfatuit cu o sluga credincioasa cum ar face. Iara acela i-a zis $&Sa nu faci o faradelege ca aceasta ca sa o omori, ci dami-o mie sa o duc in locul intru carele am aflat-o, sa o las acolo si Domnul sa o chiverniseasca dupa cum voeste si atunci sa ma duc sa spui domnului meu cum am facut ceea ce ne-a scris&. Deci cuvantul acesta i-a placut Ducelui. Iara sluga luand pe Maria cu fii ei, a lasat-o pre dansa in pustie si s-a dus sa afle pe ar atul ei. Iara saraca si sarmana a ramas in locul acela neum lat, cu multa scar a si intristare nemangaiata asteptand moartea. #langand dara si tanguindu-se, a vazut o cararuse si luand copiii in ratele sale precum putea, a mers pe ea, pana ce a a"uns la o pestera, intru care locuia un pustnic. Carele vazand-o pre dansa, a socotit ca era o nalucire a vra"masului. Iara cand a auzit patimile ei s-a intristat) si luando pre dansa in pestera, s-a dus intr-un alt loc si in fiecare zi aduna radacini si uruienile care manca el, ii aducea si ei si o hranea cu acelea, sau mai ine sa zic, cu Dumnezeiasca putere. Si au trecut multe zile pana ce s-a intors ar atul ei la orasul sau) si instiintandu-se de cele facute, a

plans cu amar. Apoi luand slugile, a zis $&Sa mergem sa cautam locul acela, si nada"duiesc spre prea curata !ascatoare de Dumnezeu, pe care saraca o chema intr-a"utor totdeauna, ca dupre cum intaiu i-a a"utat si acum va fi avand-o pazita&. Deci intru acea noapte, s-a aratat prea Sfanta in somn Mariei si ii zice ei $&Maine vine credinciosul tau ar at ca sa te ia, si mai multa munca si durere nu se va mai apropia de acum inainte de tine si pentru ra darea ta si pentru credinta care ai catre mine si ma chemi intru a"utor la patimele tale, sa inceteze scar ele si intristarile tale sa se intoarca intru ucurie&. Iara ea i-a raspuns $& Iti multumesc tie Doamna mea, ca nu ma lasi. Dar cum sa vad desavarsita ucurie, pana cand ma aflu fara de maini6 Insa nu ma desnada"duiesc pacatoasa si indrasnesc la mila ta sa-mi dai si mai mult a"utor&. Acestea zicandu-le cu chip smerit, a auzit pre Imparateasa Ingerilor ca ii zice ei $&Ia-ti mainile tale cu a"utorul lui Dumnezeu. Ca cei ce ma iu esc pe mine si nada"duiesc spre acoperamantul meu, nu se vor lipsi de tot inele&. Acestea zicand, s-a aflat muerea vindecata. #entru acestea, de ucurie s-a desteptat si vedea ca era vedenie adevarata. Cine poate sa spuie veselia care a luat-o si multumirile cele ce le-a facut catre prea Sfanta. Caci toata noaptea aceea a petrecut-o intru rugaciune, si intru plecarea genunchilor, zicand heretisirea ingerului, dupa cum avea totdeauna o iceiul sa zica, cu evlavie si umilinta. Iara dupa ce s-a facut ziua, a auzit vor a de oameni si iesind, a vazut pe ar atul ei, carele vazand-o pre dansa, a plans de ucurie. Iara ea i-a spus lui facerea de minune, aratandu-i mainile ei, pre care vazandu-le s-a spaimantat. Si marind pre facatoarea de ine s-a intors la oras si a poruncit oerul ca sa praznuiasca #rea Sfintei !ascatoarei de Dumnezeu opt zile, cu multa veselie. Deci cati au auzit aceasta facere de minune s-au spaimantat. Dupa aceasta, cercand Ducele pentru scrisoarea cea vicleana, cine a scris-o ca sa o omoare, i-a zis lui Maria $&#ana acum am ascuns si nu am vrut sa arat cine sunt, insa fiindca este voia lui Dumnezeu ca sa va spun sa stiti dara, ca eu sunt fiica a Imparatului vostru si cate le-am patimit, mi le-a facut imparateasa. Ci Imparateasa cea Cereasca, Maica sarmanilor, ine-I cuvantat numele ei2 m-a iz avit de toate scar ele. !u v-am spus mai inainte, pentru ca sa nu ma vada pre mine tatal meu, sa moara de scar a. %Ci acum, fiindca mi-a facut mila Maica milostivirii, trimiteti scrisoarea, pana sa ne gatim si noi sa ne ducem&. Acestea auzindu-le Ducele care avea scar a cum ca nu stia pe tatal ei, a luat multa veselie si toti ai palatului. Iar mai ales ar atul ei a inaltat mainile spre cer , zicand $&3ine-

cuvantat Dumnezeu care m-a invrednicit sa iau muere pe doamna mea&. Atuncea i s-au inchinat toti ca unei imparatese si trimitand o scrisoare tatalui ei, s-a pornit si ei a treia zi. Iar a"ungand in 4ranta, i-au intampinat pe dansii Imparatul si alergand a cazut pe grumazul ei si a sarutat-o cu lacrimi. Iar lestemata de femea lui s-a ascuns ca sa nu o afle Imparatul. Ci el a cercat cu deamanuntul pana ce a aflat-o si aprinzand mare foc in mi"locul cetatii, a ars-o de tot, cat nici os n-a ramas. Si a doua zi a incununat pe ginerele sau Imparat. Si viind ducele la ucuria fiului sau, si toate rudeniile si prietenii lui, au savarsit praznic de ucurie pururea fecioarei !ascatoarei de Dumnezeu. Didind inca si o 3iserica marita in numele ei. Si praznuiau toate praznicele ei, iara mai ales ziua intru care a vindecat mainile Imparatesei, intru care praznic facea multe faceri de ine sarmanilor si alte multe feluri de faceri de ine, aducandu-si aminte de prea marea facere de ine pe care i-a facut-o prea curata. Si mai mult decat alte fapte une, facea mai multa milostenie si nu se ostenea niciodata a da milostenie celor ce aveau tre uinta. !ici lasa vre-o slu"nica a lor ca sa dea cele ce era de tre uinta celor saraci, ci ea singura cu mana sa le da zicand $&4iindca mainile acestea nu sunt ale mele, ci ale Imparatesei cei ceresti, pe care pentru multa milostivire a ei mi lea daruit, nu este cu cuviinta ca sa se leneveasca la facerea de ine a ro ilor ei si la milosteniile saracilor. Iara mai ales ca si unatatile acestea nu sunt ale mele, ci daruri ale lui Christos prea unului Stapan si tre uie sa le impart la fratii mei cu indestulare&. Asa dar, Imparateasa cea ine cunoscatoare, s-a ucurat vreme multa intru aceasta lume, intru imparatia cea cereasca, pe care sa dea Dumnezeu ca noi toti sa o do andim.

Minunea a 1+-a Pentru ceea ce si-a scos ochii ca sa-si pazeasca curatia si fecioria -a inceput, cand a primit credinta lui Christos, 3ritania 7adica /nglitera8, era intransa prea multi oameni drept-credinciosi si im unatatiti, si multi ogatasi nu-si maritau pe fiicele lor, ci cheltuiau multa monahiceste. Deci in vremea aceea era un oer iu itor de fapte une si avea o fiica de 1+ ani, Maria cu numele, prea frumoasa, si vrand sa o tunda monahie, a intre at-o pentru ca sa vada si scopul ei, ii zice $&/u as fi dorit, daca as fi avut si alta fiica, ca sa o pun pe una intr-o monastire cu "umatate din averea mea si sa o afierosesc Stapanului Christos si pe alta sa o marit. Ci fiindca te am numai pe tine, imi pare foarte rau si nu stiu ce sa fac din doua. Insa mie mi se pare ca este mai ine frumusetea aceasta pe care ti-a dat-o prea unul Dumnuzeu, sa o afierosesti Aceluia, de cat sa o vatame vre-un om. Si de vei face sfatul meu, te vei cinsti de oameni intru aceasta lume si in ceruri de la Dumnezeu&. Deci ii zice lui fecioara $&Intelepteste ai "udecat parinte, ca si eu am socotit mai ine sa iau pe Mantuitorul mire al meu, de cat vre-un oer mare si stricacios&. Atunci tatal ei i-a multiunit cu tot sufletul si in putina vreme a pus-o intr-o manastire de fecioare, unde erau si alte monahii, si cheltuind toata averea a zidit o monastire, si acolo petrecea monahiceste cu alte monahii im unatatite. #uneau inca si alti oeri fiicele lor acolo pana sa vie la varsta cea legiuita, si atuncea le intre au ce au ales sa faca. Si altele poftea viata cea monahiceasca si se tundeau monahii, iar altele care erau fara evlavie, se maritau. Deci atuncea era un ighemon, care stapanea tara aceia, *ihardie cu numele, stricat foarte si neinfranat cu viata, care avea o fiica sarmana de mama, pe care a pus-o si el in monastirea cea mai sus zisa. Iar igumenia a primit-o cu ucurie, si pentru ca sa cinsteasca pe ighemonul, a poruncit de au venit toate surorile sa-l heritiseasca. Deci intre altele era si Maria cea zisa mai sus, care vazand podoa a ighemonului, zicea in mintea sa $&Doamne al meu, sa ai a acest om atata marire si intru imaparatia ta&. Iara acela daca a vazut-o cum ca cauta la el, s-a ranit la inima de ogatie si zideau manastiri si le puneau pe dansele acolo si petreceau

frumusetea ei, soscotind cum ca si ea cu acest fel de socoteala il priveste. Deci a luat rana de un dar nevindecat, si atunci nu a descoperit la aratare scopul lui pentru celelalte ce erau de fata. Iara dupa ce s-a dus la palatul sau, a vestit igumeniei ca sa-i trimita pe Maria intru aceia seara, si sa stie cum ca si aceia de asemenea il iu este. Iar igumenia s-a scar it foarte si i-a trimis raspuns $&Sa nu faca atata rusine monastirii, ci inca ca un ighemon al cetatii ce esti, se cuvenea ca daca ar fi auzit cum ca altul voeste sa faca un lucru necuviincios ca acesta, pe care tu um li sa-l faci, sa-l pedepsesti pe acela&. Si multe alte cuvinte placute lui Dumnezeu, i-au raspuns. Ci acela nici cum nu le-a socotit, ca un intunecat de patima desfranarii, si porunceste de a doua oara, ca negresit sa o aduca pe Maria, ca-i pofteste ochii ei foarte mult, care l-au ranit la inima cand cauta la el, si sa o trimita cu hotarare, sau va merge singur si o va lua cu sila, pentru ca sa faca mare rusine igumeniei si pagu a insemnata monastirii. Intre acestea, mai inainte de a a"unge al doi-lea vestitor, a intre at igumenita pe fecioara si ii zise ei $&(atal tau te-a afierosit aicea lui Dumnezeu si pururea fecioarei Maicei lui, cu toata ogatia sa, si a murit cu multa ucurie, vazand ca ai sporit intru poruncile Domnului si in urma mea, alta nu se face igumenita, numai tu pentru fapta una si pentru ogatia ta. Ma mir insa cum ai facut greseala aceasta ca sa cauti la Ighemonul, care mi-a vestit ca sa te trimit si nu stiu ce sa fac&. Iara ea i-a raspuns $&Maica mea, cu alt gand am cautat eu la el, ci scopul aceluia a fost rau si l-a pornit la lucrul cel necuviincios ) deci cand v-a mai trimite de a doua oara vre-un om, sa ma lasi sa-i dau raspunsul, ca sa cunosti cat dor am ca sa-mi pazesc fecioria mea&. Ii zise ei igumenia $&;ezi sa nu-i zici cuvant aspru, ca sa se manie sa strice monastirea&. Iara ea ii zise $&Ma duc la iserica sa ma rog Stapanei, pentru ca sa ma lumineze sa-i dau raspunsul cel cuviincios, si insasi pururea 4ecioara ma va pazi pe mine si monastirea&. Deci a alergat la a"utorul cel de sus, si se ruga cu lacrimi inaintea icoanei Maicei lu Dumnezeu, ca sa o iz aveasca de intinaciunea trupului. Iara dupa un ceas, a venit omul si ii zise igumeniei graiul cel zis mai sus. Iara ea a zis $E/u nu se cuvine sa trimit pe cineva la pacat, ci zii ei, iara daca va voi, sa-ti urmeze tie&. Deci s-a dus la iserica si I-a zis ei trimisul $EDoamna mea, stapanul nostru a vazut frumusetea ta si s-a ranit atata la inima de vederea ochilor tai celor prea dulci, care afla alta vindecare, daca nu vei veni ca sa te vada. ;ino dar de una voe ca sa te faca sotie lui, si sa te

cinstesti foarte mult si sa te slavesti in aceasta lume. Iar daca nu vei veni de voe, te ia cu sila ca sa te rusineze in toata 3ritania&. Iara ea a raspuns $&Du-te afar din iserica si asteapta, si in putina vreme, it voi da si aceia ce asteapta domnul tau&. Iar acela a iesit ucurandu-se, socotind ca s-a plecat dorintei stapanitorului. Asemenea si egumena a socotit cum ca s-a iruit de vra"mas si foarte s-a intristat, iar evlavioasa aceea, mireasa lui Christos, a statut inaintea icoanei prea Sfintei fecioare, Maica lui Dumnezeu, zicand cu lacrami $&Stapana mea, ine mi-ar fi fost ca sa am ochi si sa vad sfanta ta icoana, ci fiindca acestia m-au impiedicat pe mine vazand pe pangaritul acela, mai ine sa-i scot eu pe ei, de cat sa-mi intin fecioria mea si darul tau il voi vedea eu cu ochii sufletului. Iarta-ma rogu-ma tie, Doamna mea, si sa nu mi se socoteasca mie intru pacat darea aceasta, ca de nevoe se face, si din doua rele ce-mi stau inainte, mai ine este a alege raul cel mai mic&. Acestea zicand, a scos amandoi ochii cu un cutit si I-a pus intr-un vas ) apoi a stigat pe omul cel trimis, si I-a zis $&4iindca ochii acestia au gresit domnului tau de l-au ranit, iata cu dreptate i-am pedepsit ) si daca acestia, dupe cum ai zis pot sa-l mangaie, mergi si-i da pe dansii, ca sa ia dintru dansii toata veselia si ucuria&. Iar acela ingrozit, a luat ochii si i-a dus ighemonului, spunandu-i si cuvintele acestea ce s-au zis mai sus, care s-a spaimantat . Si s-a schim at cu Dumnezeiasca schim are si minunandu-se de fapta una si de vite"ia fecioarei aceleia. Si a mutat dragostea cea trupeasca in evlavia duhului, a plans cu amar, a urat din inima faradelegile sale si umilindu-se cu sufletul, a adus ochii la monastire si i-a pus inaintea sfintei icoane a Maicei lui Dumnezeu si pe oar a acolo aproape sa stea si adunand pe toate surorile, le-a zis lor $&Cadeti toate la rugaciune cu lacrami, rugati-va stapanului Christos celui a-tot-puternic si prea sfintei pururea fecioarei Maicei -ui, ca sa faca ine cu sora aceasta ine-cuvantata sa o vindece si daca vom avea credinta fier inte, ne va auzi Stapanul, numai sa nu aveti necredinta in inima voastra, nici sa va indoiti, ca cele ce sunt cu neputinta la noi, cu putinta sunt la Dumnezeu, care face voia celor ce se tem de el. Si va rog pe voi, sa nu indrazneasca sa se scoale vre-una de la pamant, pana ce voi savarsi si eu nevrednica rugaciune a mea&. Deci a pus cenusa pe capul lui si cazand "os la pamant cu fata descoperita, cu multa smerenie, se ruga cu multe lacrimi si tanguiri, zicand asa $& Doamna si Stapana Ingerilor, Maica a-tot-puternicului Dumnezeu, cu toate ca nu sunt vrednic sa vad sfanta ta icoana, nici sa deschid gura mea cea prea pangarita ca sa te rog, ca

nu am lasat nici un pacat pe care sa nu-l fi facut, si am intinat sufletul si trupul meu si tot pamantul, insa fiindca Domnul Iisus Christos s-a intrupat pentru pacatosi si petrecand in lume trupeste, n-a lepadat pe pacatoasa si pe talhar si pe vames si I-a primit pe toti la Dumnezeiasca Sa inaltare de la noi, te-a lasat pe tine mi"locitoare pacatosilor ) deci pe tine te pun chezase Stapana mea, catre fiul tau cel milostiv, ca sa ma intorc de la calea cea rea a fara-de-legilor mele, si prin pocainta sa-mi spal noroiul sufletului meu, numai sa auda darul tau rugaciunile sfintei ecumenii a toatei sfintitei fratimi, ca sa dai iarasi ochii sfintei roa ei tale acesteia, careia eu nepriceputul i-am fost pricina de i-a scos. Si asa adica, sa se iz aveasca de trupeasca nevedere si luand lumina cea prea dorita, sa slu"easca 3isericei tale dupe cum mai inainte, iara eu ro ul tau nevrednic sa ma mantuesc de ro ia cea cumplita a celui viclean, care ma trage legat, nevazut, cu lant de fier&. Acestea si multe altele zicea cu lacrimi ighemonul si monahiile de asemenea se rugara toata ziua aceia si fiindca cu credinta se rugau, si cererea le era ine-cuvantata si sfanta, pentru dragostea cea frateasca, s-a auzit degra a rugaciunea lor, si la ceasul ;ecerniei, a stralucit toata iserica, si s-a auzit un glas zicand $&Ia-ti lumina ta, cu darul celui nascut al meu&. Atuncea calugarita cautand in sus, a vazut pe Stapana cea a-tot-puternica stand inauntrul "ertfelnicului, si I-a zis $&Maresc numele tau Doamna mea, si maresc darul tau&. Iara oerul si toate surorile, dupa ce au auzit glasul, s-au sculat si pe prea sfanta n-au vazut-o. Insa vazand pe cea vindecata, ceea ce mai inainte era fara de ochi, au marit pe stapana cea a-tot-puternica si I-au multiunit facand priveghere toata noaptea aceea ce venea. Apoi ighemonul a dat monastirii daruri prea multe si caindu-se de pacatele sale, dupa fagaduinta, nu s-a intinat mai mult, ci a petrecut viata cu fapte une. Iara prea cinstita Maria, s-a facut minunata foarte in lumea aceasta, pentru intreaga intelepciune si pazirea fecioriei ei, toate surorile ei au cinstit-o pentru facerea minunei celei zise si pentru petrecerea ei cu fapte une. Si dupa sfarsitul egumenei, cu sfat de o ste au hotarat-o pe dansa egumena, care cu placere de Dumnezeu pastorind sfanta monastire, s-a dus in imparatia cea cereasca, pe care de ar da Dumnezeu noi toti sa o do andim, cu darul si cu iu irea de oameni a Domnului nostru Iisus Christos, caruia I se cuvine toata marirea, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu cel fara de inceput al lui #arinte, si cu prea Sfantul si de o fiinta facatorul sau Duh, in vecii vecilor. Amin.

Minunea a 15-a Pentru ceea ce si-a taiat buzele sale si nasul, ca sa-si pazeasca fecioria cea fa"aduita 1arecare fecioara cu fapte une, fiica a unui oer ogat, numele ei /fimia, care a afierosit fecioria ei prea nevinovatei Maicei lui Dumnezeu si din tanara varsta petrecand minunat si cu fapte une, niciodata nu a lipsit de la 3iserica in praznice si toti se spaimantau vazand atata evlavie la o tanara atat de cruda. /ra inca si cu trupul foarte frumoasa si cu un chip. Iar pe cat crestea varsta trupului, pe atata se inmultea si evlavia sufletului. De unde vicleanul alaur, zavistui foarte pazirea fecioriei acestia. A ranit catre dragostea ei un oer prea ogat, care a ceruto de la tatal ei pentru sotie. Iar el s-a ucurat ca sa faca ginere pe un om ca acesta , si i-a fagaduito ca sa i-o dea. Iar mireasa lui Christos cea fara de prihana, s-a impotrivit voei parintesti, zicand $&Ca nu ar fi cu dreptate, nici cu cuviinta ca sa minta pururea 4ecioarei !ascatoarei de Dumnezeu, careia i-a fagaduit fecioria ei, si sa iu easca mai mult pe un om stricacios si mancat de viermi, decat pe mirele cel nestricacios si ceresc&. Ci tatal s-a maniat si ii zice ei $&*udenia lui este mare, de care nu esti vrednica ca sa iei de ar at pe un oer atata de un neam si ogat. Deci cu hatarare voesc ca sa faci voia mea, sau te pedepsesc prea aspru&. ;azand dar fecioara cea de un neam scopul tatalui sau cel nestramutat si prime"dia fecioriei ei, a intrat in Dumnezeiasca 3iserica si rugandu-se cu lacrimi, cerea de la #rea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu ca sa-i a"ute la acest fel de nevoie, ca sa nu-si intine trupul ei. Dar dupa ce s-a rugat mult ceas, socotea intru sine acestea $&4iindca frumusetea trupului meu este pricina ca sa mint Cerescul Mire, ca sa ma pangaresc de om nevrednic, mai ine este ca sa ma lipsesc de o frumusete ca aceasta nefolositoare si sa ma fac grozava cu chipul si urata, numai sa imi pazesc curatenia sufletului, pe care mai vartos o pofteste Dumnezeu, de cat frumusetea cea trupeasca stricacioasa&. Acestea cugetand si infir antandu-se cu Dumnezeiescul dor al pazirii fecioriei ei, si-a taiat nasul si uzele ei. Deci indrazneala aceasta vazand-o tatal ei, s-a maniat atata incat a vrut sa o omoare, ci pentru ca sa nu-i dea numai o durere, daca i-ar taia capul ei, a lasat-o pe dansa vie, pentru ca sa-i dea munca pe fiecare zi. Si dupa ce a atut-o pe cat a vrut, a

chemat un lucrator de pamant pe care il avea la tarinele sale, aspru foarte sa fara de omenie, caruia i-a dat-o ca sa o ai a ca pe o roa a, ca sa-i faca cele mai rele si mai defaimate slu"iri si lucruri ale tarinei lui, si sa o ata fara de milostivire cand nu-i va face ascultare. Si s-a "urat lui, cum ca daca v-a auzi, cum ca s-a umilit in vre-o zi pentru ea si-i va face ine, sau daca se va arata milostiv cat de putin catre dansa, sa-i taie capul lui. Deci luind-o pe dansa taranul, o neca"ea si o atea fara de milostivire, pentru ca din fire era crud si fara de omenie. Iar apoi inca si pentru frica tatalui ei, a pus-o la cele mai grele slu" e. Iar fecioara cea de prea un neam, ra da cu vite"ie toate scar ele, multumind Domnului, care a invrednicit-o ca sa se pedepseasca pentru dragostea lui. #entru aceasta, cand vrea sa o ata nemilostivul acela, se ducea intr-un loc ascuns si se ruga mult ceas cu lacrimi pentru Domnul, cerand de la dansul ca sa-i dea pana in sfarsit ra dare si putere. Si cele mai multe nopti le cheltuia la matanii si la rugaciuni, cand avea vreme. Deci ro ia aceasta prea cumplita si prea aspra, a ra dat-o purgatoriul de chinuri si mucenita a pazirei ei, sapte ani intregi. Si oricare o vedea din cei ce o stia mai dinainte cata frumusetea avea si cum s-a facut din ostenele, din scar e si din munci, nu era cu putinta ca sa nu-i doara la inima si sa nu lacrameze de nenorocirea ei. Deci intr-o noapte, in care era a"unul !asterei lui Christos, cand cina varvarul acela, s-a dus pe ascuns /fimia la gra"d si se ruga, cugetand la intruparea Domnului nostru care a primit ca sa se faca om pentru mantuirea noastra, iar taranul vazand ca a lipsit fecioara, a luat un toiag si a alergat ca sa o ata, dupa cum avea o icinuinta. Deci alergand la gra"d a vazut de departe lumina prea multa si s-a temut, socotind cum ca ar fi foc si ca ardea casa. Iar apropiindu-se, a vazut aceea ce nu era vrednic sa o vada, adica pe Imparateasa cea cereasca, multime de sfinti ingeri, care mangaiau pe /fimia zicandu-i $&*a da cu suferire prea iu ita mea fiica, ca pentru scar a aceasta vremelnica pe care o patimesti pentru dragstea fiului meu, vei do andi intru imparatia lui marire vecinica si neveste"ita cununa. Si pentru semnul si arvuna a prea marei mariri, de care ai sa te invrednicesti de la Mirele tau cel ceresc, sa fii acum vindecata la madularele tale cele taiate, cu puterea fiului meu&. Acestea vazandu-le taranul acela s-a infricosat si strigand pe toti casnicii sai, au vazut toti pe stapana cea fara de prihana cu ceata ei cea cereasca, si pe fecioara cu uzele si cu nasul dupe cum a fost mai nainte. Si au cazut pe pamant, neputand sa vada atata lumina. Iara dupa un ceas sculandu-se, au vazut numai pe /fimia

singura, rugandu-se si stralucind. Deci a trimis cuvant la tatal ei, care a venit si vazand-o pe dansa vindecata, s-a spaimantat, si multumind lui Dumnezeu, a cerut ertare de la dansa pentru necunoasterea lui cea mai dinainte. Apoi cheltuind aur mult, a zidit la gra"dul acela o monastire prea frumoasa. Si acolo a lasat-o pe dansa sa slu"easca Mirelui ei celui ceresc, care cu petrecerea ei cea cu fapte une, a adunat si pe alte mai multe. Si ine si minunat petrecand intru toate poruncile Domnului, cu placere de Dumnezeu pastorind turma cea sfintita, lasand cele lumesti, s-a dus la Imparatia cea nesfarsita, pe care dea Domnul a o do andi noi toti.

Minunea a 19-a Pentru tinerele cele nevinovate, carora le-a trimis din cer cununa, Stapana cea prea laudata% 1 femeie oarecare, de un neam si im unatatita, avea doua fiice foarte frumoase, pe care le sfatuia sa-I urmeze ei la petrecerea cea dupa Dumnezeu si mai ales la multa evlavie pe care o avea catre #rea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu. Iar dupa moartea ar atului ei, a saracit foarte si nu avea sa-si marite fetele ei ) deci se amara, temandu-se nu cumva sa-si vanda cinstea lor pentru saracie. #entru aceasta, avand credinta catre Dumnezeu, s-a dus cu dansele la iserica si stand inaintea icoanei prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu, a zis acestea cu lacrimi $&Stapana ingerilor, Maica sarmanilor si a"utatoarea saracilor, la gri"ea si acoperamantul tau dau din tot sufletul meu pe aceste doua sarmane, ca sa le chivernisesti, ca nu pot sa le pazesc eu fara de pagu a sufletului si a trupului, pentru saracia si nea"ungerea mea. Dar tu cu Dumnezeiasca ta pronie, dupa nemarginita milostivire, sa le acoperi, sa le pazesti ca sa nu-si intine fecioria lor&. Acestea zicand maica lor cea cucernica si apucand mainile fiicelor ei, le-a apropiat cu mainile de Sfanta Icoana spre semn de tocmeala, ca sa le fie prea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu maica lor din ceasul acela, si ea mai mult, nu. Aceasta facandu-se, s-au intors la casa lor. Si cand

s-au apropiat la usa, iata un tanar in chipul fulgerului, care tinea o punga plina de arginti si ii zice ei $&Imparateasa cea cereasca iti trimite tie anii acestia ca sa chivernisesti fiicele tale&. -uand femeia punga cu arginti, acela s-a suit la ceruri, iara aceea a cazut la pamant, cu lacrami multumindu-I facatoarei de ine celei ogat daruitoare, pentru gra nicul a"utor acesta. Apoi cheltuind le-a im racat pe dansele si le-a cumparat cele de nevoie ale vietii lor. Iara vecinii cei rai, stiind saracia lor cea mai dinainte, le graia de rau si le hulea pe dansele, cu nedreptate si cu rusine osandindu-le, adica cum ca maica lor le-a vandut cinstea lor vre unuia din cei ogati si a luat ani. Deci clevetirea aceasta cumplita, auzind-o una femeie, fiecare socoteasca cata scar a si amar a primit. #entru aceasta, pre cat se inmulteau zilele, pe atata si osandirea crestea si s-a instiintat de aceasta toata cetatea. Deci maica lor neputand sa suporte clevetirile oamenilor, a zis fiicelor $&Duceti-va fiicele mele la Maica cea mult milostiva si va rugati unatatii ei, cu lacrimi si cu inima smerita, ca sa va a"ute sa va iz aviti de lim ile oamenilor. Si daca cu neindoita credinta va veti ruga, va va auzi pe voi Maica induratului Dumnezeu, cea mult milostiva, precum si mai nainte ne-a a"utat&. Deci ascultand ele invatatura maicei lor, si ducandu-se la Dumnezeiasca iserica, au facut dupa cum s-au invatat. Si dupa ce s-au rugat din destul, varsand lacrami cu credinta fier inte, s-au intors la casa lor, nada"duind la Imparateasa a-tot-puternica, ca sa le trimita din cer a"utor, dupa cum s-a si facut , caci imparateasa, hranitoarea saracilor, primind smerita rugaciune si lacramile nevinovatelor acelora tinere, le-a ascultat pe dansele si cu minune le-a a"utat. #entru ca intr-un praznic in care era tot norodul cetatii in Mitropolie adunat si facea invatatura un duhovnic, unde era si femeia cea zisa mai sus cu fiicele sale, iara in mi"locul invataturei, cand se ostenise invatatorul, vad toti un inger prea frumos, ca a intrat pe o fereastra tinand in mainile lui doua cununi prea frumoase si minunate, alcatuite din flori de trandafiri al i si din alte flori prea ine mirositoare si zice aceste cuvinte catre cele doua copile, in auzul tuturor $&Aceste doua cununi ine mirositoare de flori al e, vi le-a trimis din ceruri Imparateasa, pentru semnul fecioriei voastre&. Acestea zicand, a pus in capetele lor cununile si indata s-a facut nevazut. Cata veselie socotiti ca au luat copilele si spaimantare noroadele care stau impre"ur2 Au lasat invatatura nesavarsita ) a alergat Arhiereul si oierii si sarutau cununile cele ceresti. Si in

scurt timp se intrecea norodul, cine sa cinsteasca pe copile mai mult. Mai pe urma de toate, le-au petrecut pana la casa lor, care n-au primit marirea desarta pentru aceasta cinste care au luat, ci cu multa smerenie au multiunit imparatesei cea vrednica de cinste. Iar Arhiereul si cei mai mari oeri au cheltuit avere nenumarata zidind doua monastiri prea frumoase in numle prea Sfintei nascatoare de Dumnezeu. Si a hotarat pe o fecioara egumenita intr-o monastire si pe alta egumenita intr-o alta monastire, care petrecand atata petrecere cu fapte une si minunate, de unde multe fecioare de neam un ale oerilor, nu numai din acea cetate ci si din alte cetati, auzind vestea lor cea una si de petrecerea cea placuta lui Dumnezeu, au lasat ogatia cea curgatoare, marirea cea desarta si veneau la ascultarea lor. Si atat au crescut aceste doua monastiri si le aveau toti la mare evlavie. Iar minunatele acele doua proestoase s-au savarsit prea cu sfintenie si sfintele lor moaste au ine mirosit, iara fericitele lor suflete s-au dus intru imparatia cea cereasca, pe care de ar da Dumnezeu ca noi toti sa o do andim.

Minunea a 1<-a Pentru monahul ce se imbata Bn monah oarecare, era chelar intr-o chenovie si da vin fratilor, care avea multa evalavie catre Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, si nu lipsea niciodata de la slu" a 3isericei, si era osardnic la slu" ele lui cele sufletesti si nelenevos la cele trupesti ale monahilor. Insa iu ea vinul saracul2 Si fiindca avea slu" a aceea, ea de multe ori mai mult de cat altii. Deci, intr-una din zile, a cinat si a aut atata pana s-a im atat si a cazut in asternut. Iara in ceasul utreniei s-a desteptat si auzind toaca, s-a sculat dupa cum putea sa se duca la 3iserica, pentru ca dupa cum am zis mai inainte, avea mult dor la cele Dumnezeiesti si nu vrea sa se lipseasca niciodata de adunarea cea mantuitoare a fratilor. Deci um land putina cale, de loc nu putea sa se duca inainte, ca il durea capul de etie, insa pentru dorul pe care il avea, se ducea. Iara diavolul

prefacandu-se in chipul unui taur, venea inaintea lui si se arata cum ca vrea sa-l loveasca cu coarnele, insa monahul s-a minunat, si si-a facut cruce ) pentru aceasta vra"masul s-a departat putin si iarasi inchipuindu-se s-a facut caine negru si il impiedica ca sa nu se duca inainte, iar acela facand dupa cum mai sus, se ducea. Deci a"ungand la usa 3isericii, s-a prefacut demonul in leu prea infricosat si s-a pornit asupra lui sa-l rupa. Atunci se arata o femeie prea frumoasa care a gonit pe demonul mustrandu-l pe dansul cu ingrozire, cum a indraznit ca sa faca rau ro ului ei ) apoi apucandu-l de mana pe monah, l-a dus la chilia lui, zicandu-i $&#azeste de acum inainte sa nu te mai im eti, daca poftesti sa te mantuiesti, si sa-ti marturisesti pacatul acesta la cutare duhovnic si sa faci canonul tau care iti va da%. Iara monahul a intr at-o pe dansa cine ar fi, care I-a facut lui unatate. Iar aceea a zis $ %/u sunt Maica lui Iisus Christos&. Deci auzind acestea, a cazut la pamant cu frica mare, ca sa I se inchine, iara ea s-a facut nevazuta. Deci a plans cu ucurie si s-a aflat in ceasul acela tot sanatos de vin si nevatamat, si marturisindu-se cu sarguinta dupa porunca cea Dumnezeiasca, a pazit canonul si a facut departare desavarsit de vin, dupa cum se cade sa faca fiecare, care se iruieste de aceasta patima, iar daca nu se va marturisi cu deamanuntul, sa stie ca se munceste. (oti sunt datori sa se pazeasca de multa autura, ca de maica desfranarii. Si deschideti ochii vostri cati iu iti etia, ca sa va siliti pe voi sa faceti departare de ea , ca sa nu va lipsiti de vecinica veselie si indulcire, pe care dea Dumnezeu ca noi toti sa o do andim, pentru rugaciunile celei ine primite ale pururea fecioarei si Maicei lui Dumnezeu. Amin.

Minunea a 1=-a Pentru un monah ce se supara de dracul desfranarii si s-a izbavit prin &aica lui Dumnezeu 1arece monah se linistea in muntele /leonului, avand o icoana prea frumoasa a !ascatoarei de Dumnezeu in chilia lui, la care avea multa evlavie si I se ruga in fiecare zi, cerand

ca sa-l iz aveasca de dracul desfranarii. #entru ca avea atata raz oi la aceasta patima care nu-l lasa ziua si noaptea, ci il avea atata iruit, incat se prime"duia sa cada si in fapta ) iar indata ce vrea sa se aprinda in inima lui vapaia cea vatamatoare de suflet a spurcatei pofte, alerga la sfanta icoana si cu lacrimi rugandu-se pierdea infier antarea trupului. Insa, desi ine vedea vra"masul ca cu a"utorul !ascatoarei de Dumnezeu fratele se iz avea, iar el nu inceta si totdeauna il ispitea. Si intr-o zi, stand afara din chilie, a venit iarasi viclenele ganduri si vrand sa alerge catre rugaciune dupa o iceiul lui, vedea cu ochii aratat pe diavolul si ii zise lui $&#ana cand vra"masule al adevarului vrei sa ma ispitesti, nu ai cunoscit socoteala mea, cum ca nu ma plec6 #entru ce in desert ma muncesti6& Iar diavolul I-a zis lui $&/u pe multi altii mai im unatatiti decat tine am iruit, si voiu sa te fac si pe tine sa te iruiesti mai pe urma, ca nu ma lenevesc, nici alta slu" a nu am, decat aceasta. Insa daca vei face aceia ce iti voi zice, voi inceta si eu ca sa nu te mai supar&. Iar acela a zis $&Ce voiesti sa fac6& Ii zise lui diavolul $&cu inlesnire si putina oare-si-ce este aceea care cer de la tine, si fa "uramant precum ca nu vei marturisi altuia cuiva si iti voi spune&. Iara pustnicul ca un neinvatat si fara de rautate ce era, pentru dorul ca sa se iz aveascade acest fel de raz oi, s-a "urat ca sa nu o spuie alcuiva. Deci ii zise lui vicleanul sarpe $&Sa nu te inchini mai mult acestei icoane care o ai in chilia ta) scoate-o pe dansa afara din chilie si eu mai mult nu te voi supara&. Iar monahul I-a zis $&Maine iti voi da raspunsul pentru aceasta&. Iara demonul s-a facut nevazut. Insa monahul se sfarama cu gandurile nestiind ce sa faca din doua, si avea multa scar a si munca, mai ales pentru ca s-a "urat ca sa nu o marturiseasca, ca diavolul cel prea viclean s-a silit ca sa-i incuie usa, ca sa nu intre e pe vre-un dascal ca sa invete greseala cea mai mica. Deci in ziua aceea a venit in munte Avva (eodor /liotul, care era iscusit din Scripturi si deprins cu lucru din ispitele dracilor, si cati il intre au, luau mare folos. Deci ducandu-se si monahul cel zis, I-a vestit lui pricina. Iar Avva l-a canonisit greu pentru "uramant. Apoi ii zice lui $&!u stii cum ca vra"masul nu scoate pe cineva din pacat vreodata, ca sa-l arunce in cel mai mic, ci totdeauna in mai mare prime"die il prapastuieste6 Care mai mare fara-de-lege este, ca sa nu te inchini Stapanei celei prea laudate6 Mai putin pacat este sa fii desfranat de mii de ori, de cat sa te lepezi de !ascatoarea de Dumnezeu cea pururea fecioara. Dar sa nu asculti mai mult pe vicleanul, ci o roaga pe dansa si aceea iti va a"uta ca sa rusinezi pe dracul&. Atunci se duce

pustnicul de la Avva si ducandu-se la chilie, l-a intampinat dracul si ii zice lui $&1 raule, atranule, au nu te-ai "urat mie ca sa nu marturisesti nimanui, orice iti voi zice tie6 Cunosti, cum ca un calcator de "uramant ai sa te muncesti, si eu nu voi inceta pana la sfarsit de a te ispiti pe tine6& Iar monahul a zis $&;ra"masule al inelui si prea inrautatitule, or desfranat de voi fi, or "urator stram , nu ma "udeci tu, numai Dumnezeu si Stapanul pururea fecioarei, de care zici sa ma lepad, ci eu nu te ascult, si fa cu mine orice poti, caci darul ei imi a"uta si iz aveste de ispitele si cursele tale&. Atunci dracul s-a facut nevazut, iar monahul, facand o iconita mica dupa icoana prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu care o avea in chilie, o purta totdeauna. Si de atuncea, nu a putut mai mult ca sa-l supere vicleanul, ci petrecea viata lui cu fapte une, si s-a invrednicit fericirii celei ceresti, pe care dea Dumnezeu ca noi toti sa o do andim, cu darul si cu iu irea de oameni a Domnului nostru Iisus Christos caruia I se cuvine marirea in veci. Amin.

Minunea a 1>-a Cum ca numele cel prea cinstit al pururea fecioarei &ariei pierde si "oneste pe draci Intr-un oras al Coloniei, ;une cu numele, era un preot ce se numea #etru, om desfranat si cu narav rau, pe care pentru faptele lui cele necinstite si urate l-au spanzurat afara de casa lui. Deci avea o tiitoare Aglaida cu numele, care a luat atata frica si groaza cand l-a spanzurat, incat a lasat lumea ducandu-se intr-o monastire, s-a facut calugarita. Iar dupa vreo cateva zile, stand la fereastra chiliei ei, a vazut din afara intr-un izvor, ca sta un drac cu chip de tanar, care a sarit din izvor la fereastra ca sa o rapeasca. Iar aceea ingrozita a cazut inapoi si si-a lovit capul de pamant. De unde s-au adunat surorile si au ridicat-o ca pe o moarta si au pus-o in pat, iar dupa o vreme, dupa ce s-a vindecat putin, a venit iara demonul si zice $&Aglaido, prea iu ita mea, ce ti-am facut de te-ai lepadat de mine) ca ti-am savarsit toate voile tale si tu m-ai urat ) intoarcete la lume si eu iti voi da tie un oer ogat, ca sa te invrednicesc in multe dulceturi, sa mananci ucate prea

frumoase, sa ei, sa ai i toate voile trupului si sa nu sezi aicea nepriceputo, ca sa mori mai inainte de vreme cu atatea posturi, cu privegheri si cu rele patimiri ale trupului&. Iara aceea a raspuns zicandu-I $&#iei de la mine vra"masule al adevarului, ca niciodata nu voi mai face voia ta, ci mai vartos sa plang si sa ma tanguiesc pentru vremea care ca o nepriceputa am slu"it tie&. Atuncea dracul s-a facut nevazut putina vreme, si iarasi de asemenea vine si-i da de multe ori suparare. Iar monahiile au sfatuit-o ca sa ai a la chilia ei putina aghiasma si cand va veni cela ce o ispitea, sa stropeasca putina aghiasma asupra lui, ca sa-l goneasca cu semnul cinstitei cruci si asa a facut. Insa vra"masul fugea cand arunca aghiasma si iarasi dupa putin se intorcea. Atuncea, o sora mai invatata, a sfatuit-o, cand ar vedea pe dracul, sa cheme numele prea Sfintei Stapanei noastre, si sa zica inchinaciunea ingerului, adica aceasta $&3ucura-te ceea ce esti cu dar daruita Marie, Domnul este cu tine, si celelalte&. Acestea dupa ce le-a zisAglaia catre dracul, a fugit indata cu atata gra nicie, ca si cum l-ar fi gonit un fulger si o vapaie arzatoare, si s-a facut nevazut intr-acel chip, care mai mult nu a mai indraznit ca sa se apropie de ea, nici sa se mai arate cumva. #entru aceasta s-a savarsit Aglaida in manastirea aceea cu petrecere placuta lui Dumnezeu. Deci cati au vreo ispita de la vrasmasii cei de gand si de la cei simtitori, alta doftorie nu este mai folositoare decat numele acesta prea laudat si prea minunat, chemat fiind cu evlavie si cu credinta.

Minunea a 1?-a #semenea Alta oarecare monahie se afla intr-o monastire, indeletnicindu-se in posturi si in privegheri, iar vicleanul de multe ori a inselat-o, inchipuindu-se in chip de inger. Si vor ea cu ea pentru feluri de lucruri, si ii da raspuns la cate vrea sa-l intre e. Iara parintele cel duhovnicesc al monahiei aceia mai sus zisa, a intre at-o la marturisire cum petrece la asezarea vietuirii cea monahicesti. Iara ea a zis$&3ine cu rugaciunea ta, parinte al meu sfinte&. Iara acela auzind raspunsul cel plin de

mandrie, s-a scar it, si a sfatuit-o ca sa nu mai vor easca mai mult un cuvant ca acesta, ci de ar face si toate faptele une, sa se smereasca totdeauna si sa zica cum ca este pacatoasa si altele asemenea. Iara aceea i-a zis $&;ei sti parinte ca ingerul domnului vine din cer si ma cerceteaza pe mine, pentru aceasta aia am zis-o&. Iara duhovnicul, aducandu-si aminte de graiul Apostolului care zice ca ingerul intunericului se inchipuieste in ingerul luminii, a raspuns zicand $&Cand va veni mai mult ingerul sa te cerceteze, zi-i lui $ sa-ti arate pe prea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu si daca te va asculta, cum vei vedea-o pe dansa, inchina-te si zi-I inchinaciunea ingereasca. Daca va sta pana ce vei termina rugaciunea, doamna noastra este, iara de se va pierde, cunoaste ca nalucirea dracului este, si te-a inselat, pentru ca sa te arunce in mare prapastie. #re aceasta sfatuire mantuitoare luand-o monahia, a zis-o celui ce se socotea a fi inger. Iara acela a raspuns$&Destul iti este venirea mea de fata, ca nu esti vrednica sa vezi cu ochii cei trupesti pre Imparateasa a toate&. Iara aceea mai ales il ruga pe el, ca sa-i faca darul acesta. Atuncea s-a aratat inaintea ei o femeie cu un chip si frumoasa, ca o imparateasa, careia I s-a inchinat monahia, zicand heretisirea ingerului. Atuncea indata, nalucirea aceea diavoleasca, daca a auzit cuvintele acelea, a pierit ca un fum, si s-a prapadit. Iara monahia a ramas ingrozita si a al it atata, incat cu sila si osteneala multa a putut sa-si vie in asezarea de mai inainte. Deci cand ne-ar veni vreo ispita de la diavolul, sau din lume, sau si de la trup, nu este alta vindecare mai folositoare decat sa strigam numele acestea mantuitoare $ Iisus Christos si &aria, caci cel ce le va chema cu credinta, afla vindecare minunata in vremea a toata ispita si scar a.

Minunea a 1@-a Pentru Nestorianul carele a inviat In partile Siriei, in vremurile cele de demult, erau multi pustnici. Deci in vremea aceea era un pustnic im unatatit si sfant om, #artenie cu numele, care avea o isnuinta sa se duca de multe

ori la muntele Sinai sa se inchine sfantului *ug, aducandu-si aminte de minunea care s-a facut acolo, in chipul fecioarei Mariei. Se ducea inca si pana la Marea *osie si canta troparul lui Ioan Damaschin $&In Marea *osie chipul miresei cea neispitita de nunta, s-a scris oarecand, etc.& Insa o data din cele de multe ori cand s-a dus acolo, vede un mort ca zacea la malul marii si milostivindu-se spre "alnica privire, a facut o rugaciune prea fier inte, cu lacrimi catre Domnul, ca sa a"ute mortului aceluia, prin rugaciunile prea Sfintei Stapanei noastre !ascatoarei de Dumnezeu. Si cand se ruga, vede pe mort ca s-a sculat si s-a inchinat lui zicand $&Multumescu-ti tie Sfinte al lui Dumnezeu, ca evlavia ta cea multa si dragostea care o ai catre Dumnezeu si catre pururea fecioara Maica lui, nu te foloseste numai pe tine ci si pe multi altii a mantuit de moartea cea sufletesca, si mai ales eu nevrednicul&. Ii zice #artenie lui $&(e "ur pe tine cu numele Stapanei lumii, sa-mi spui cine esti si care folos ai aflat&. Insa acesta a raspuns $&Asa ro ule al lui Dumnezeu, este cu cuviinta ca sa se propovaduiasca in toata lumea lucrul acesta minunat si mai ales facerea de minune a pururea fecioarei Mariei, adevaratei Maicei lui Dumnezeu. Asculta, eu am fost inselat cu eresulprea paganului !estorie si cand auzeam ca se zice numele Doamnei !ascatoarei de Dumnezeu, ma maniam impotrivindu-ma ca este mare faradelege ca sa se zica o muiere !ascatoare de Dumnezeu. Deci a venit o vreme in care m-am dus pe mare la Ierusalim. Si in cora ia in care eram, s-a intamplat sa fie un om credincios, care auzind ca eram nestorian, ma sfatuia de multe ori ca sa las eresul. Iara eu ma impotriveam lui, vrand sa arat mai adevarata socoteala mea. Si asa faceam mari vor iri cu impotriviri, atata incat vream sa ne in"unghiem de atata pricina. Si insisi cora ierii s-au saturat de noi. Si mai intai ne-au despartit de doua, trei ori, dar mai pe urma, vazand ca nu avem pace, ne-au lasat ca doara ne-om omori, ca sa nu le mai dam o suparare ca aceasta. Si asa luptandu-ne noi, am cazut amandoi in ocean. Si a"ungand la fund, am vazut o femeie mareata si purtatoare de lumina, ca l-a luat pe acela de mana, zicandu-I $&4iindca esti prietenul meu, si te-ai luptat pentru numele meu, eu nu te las sa te ineci, ci te du ca sa te inchini Mormantului fiului meu, dupa dorirea ta si la trei ani, sa vii la imparatia lui cea cereasca&. Acestea zicand, l-a dus la pamantul cel uscat. Atuncea a zis si catre mine Stapana $&Du-te tu ne unule la munca cea vesnica, unde este dascalul tau Satana, sa te pedepsesti cu !estorie incepatorul eresului si cu altii care nu ma marturisesc adevarata !ascatoare de Dumnezeu si sunt

luptatori a dumnezeesti intrupari a fiului meu&. Acestea zicand, l-a luat pe acela si nu stiu ce s-a facut. Si socotesc, dupa cum i-a zis sa-l fi dus la Ierusalim. Insa pe mine m-a acoperit marea indata dupa ce s-a dus fecioara. Iara dracii cei intunecati luara pe ticalosul meu suflet, l-a dus la munca, intru care am vazut multa multime, care cumplit muncea. Deci acolo ma chinuiam si eu pana in ceasul acesta, intru care mi s-a aratat femeia aceea prea marita, si-mi zise mie $&Iesi de aicea pentru rugaciunea ro ului meu #artenie si-I zi lui sa nu mai faca multa rugaciune pentru vra"masii mei. Iara tu propavaduieste pretutindenea munca pre care o au nestorienii&. Acestea dupa ce le-am auzit, mi-au intors in trup duhul meu. Deci iti multumesc tie sfinte a lui Dumnezeu si ma rog tie ca sa ma miruiesti, ca ma lepad de spurcatul eres al nestorienilor si marturisesc pe deapururea fecioara Maria, adica curate !ascatoare de Dumnezeu, rugandu-ma milostivirii ei ca sa ma primeasca pentru ro ul ei, ca sa-I slu"esc in toata viata mea, desi sunt nevrednic. Acestea auzind cuviosul, s-a ucurat foarte si ducandu-se amandoi la Ierusalim, au aflat pe dreptcredinciosul zis mai sus, si ducandu-se in pustie, slu"eau cate trei Domnului, pana la sfarsitul vietii lor, cu sfintenie petrecand. Si asa s-au invrednicit de fericirea cea vesnica.

Minunea a +A-a Pentru Ioan Cucuzel /ra un oarecare tanar in marea si intaia cetate a lui Custinian, ce se numeste Dirahion, sarman de tata. Iara maica lui ca o dreptcredincioasa si iu itoare de Dumnezeu ce era, l-a dat pe copil sa invete sfintele carti. #re care, pentru ca era la minte indemanatec si mai ales cu un si frumos glas, toti il numea cu glas ingeresc. In vremea aceea, dupa cum era o isnuinta la imparati sa caute pe cei frumos graitori si pre cei cu glas un. Si aflandu-l pe dansul, l-a pus la scoala imparateasca, ca sa invete mestesugul cel musicesc 7adica psaltichia8 pana ce s-ar face desavarsit intru dansa. Carele, in putina vreme, ca unul ce era istet la minte si intelept, le-a trecut pe toate

stiintele. De unde si imparatul il iu ea foarte mult si voia sa-l insoare cu ogata daruire. Iara dupa o vreme, vazand ca toti oerii il cinsteau dupa dragostea imparatului si pentru cautarea lui cea cu mestesug musicesc si pentru glasul lui cel minunat, se scar ea si se amara, temandu-se nu cumva se va pagu i pentru slava cea vremelnica, de ucuria cea cereasca. #entru aceasta cauta vreme indemanatica ca sa se duca din lume.Deci in zilele acelea, s-a intamplat acolo la imparatul, egumenul -avrei cei mari a Sfantului Munte 7al Atonului8 pentru o pricina de nevoie. #re care ine indreptand-o s-a intors iarasi la monastirea sa. Iara Cucuzel, vazand una podoa a a egumenului si petrecerea cea ingereasca, umilindu-se a lasat toata slava si nalucirea imparateasca, des racandu-se si de insusi hainele cele de matase s-a im racat in haine de par, si toiag de pastor luand in maini, s-a dus in sfantul Munte si viind la -avra l-a intre at portarul, de unde este si ce cauta, si ce fel de stiinta stie. Iara acela a raspuns $&Doresc sa ma fac monah, si sunt pastor&. De acestea, instiintandu-se prin portar, egumenul s-a ucurat, pentru ca avea tr uinta de un om ca acesta. Si cercandu-l pe dansul in putina vreme, l-a facut monah si l-a trimis in pustie sa pasca tapii. Carele s-a dus cu ucurie si mult dor la liniste pre care o poftea, si facea slu" a aceasta fara de lenevie, rugandu-se nelipsit catre Domnul. Iara imparatul avea scara multa pentru dansul. Si trimitand oamenii, cauta locurile si cetatile, pustiile si monastirile. Si ducandu-se la Aton, a cercat fiecare loc prea cu sarguinta, dar nimenea nu socotea pentru el, fiindca era im racat cu haine vechi si rupte. Carele intr-una din zile, pascand tapii la un varf de munte mare si nevazand pre nimenea care sa-l auda, a inceput sa cante o cantare cu mult mestesug si cu umilinta. Iara oarecare pustnic care locuia acolo aproape intr-o pestera, auzind atata cantare prea dulce si prea intocmita cu mestesug, s-a minunat si iesind din pestera, vedea o privire de spaima, pre cio anul cantand, iara pe tapi ne-pascand, ci stau si cautau la el , ca si cum spaimantandu-se si ucurandu-se de cantarea aceea ingereasca si nu omeneasca. Acestea vazandu-le, s-a dus la -avra si le-a vestit egumenului, care a trimis si l-a adus, si-I zice lui $&(e "ur pre tine cu Dumnezeu sa spui adevarul, tu esti Ioan Cucuzel cel cautat atata de imparat 6& Iara acela, cazand la picioarele lui, cerea iertare cu lacrimi, zicand $E/u sunt, pacatosul si nevrednicul, ro ul sfintiei tale. Insa ma rog foarte, ca sa ma lasi tot la aceasta ascultare pre care

mi-ai dat-o din inceput, ca sa pasc tapii, ca sa nu se instiinteze imparatul, cum ca sunt aicea, si ma va lua cu sila de la limanul acesta al mantuirii&. Iara egumenul a raspuns $&Sa nu-ti pese pentru aceasta fiul meu, numai fa ascultare, ramai la chilia pe care ti-o voi da aicea in monastire si eu ma duc sa ma rog sa te ierte imparatul&.Asa facand, s-a dus proestosul la imparatie si cazand la picioarele imparatului, i-a zis $&Ma cuceresc si ma rog imparatiei si stapanirii tale, stapane, ca sami daruiesti un om pentru sufleteasca lui mantuire. Si daca te-a scar it pre imparatia ta, te rog sa ma ierti&. Iara imparatul l-a mintre at de numele celui ce se cerea. Ii zise lui egumenul $& Daca nu-mi vei da in scris milostivirea, nu ti-l spui&. Atuncea daca a poruncit sa faca scrisoare si o a iscalit. Apoi egumenul a povestit pentru monahul Cucuzel, cu deamanuntul, toate. Deci imparatul auzind acestea, a lacramat si a luat ucurie si scar a neasemanata in inima lui. S-a ucurat adica ca a fost atata de evlavios si s-a im racat in chipul cel ingeresc, urand toata trupeasca dulcea patimire. S-a amarat iarasi, caci i-a dat in scris darul de care nu putea sa se lepede mai pe urma. Iara egumenul a im lanzit cu cuvinte mangaietoare in inima lui. Apoi multumindu-I, si-a luat ziua una, s-a dus la monastirea sa si a povestit tuturor fratilor cele facute. Deci a ramas minunatul Ion nesuparat de la imparatul cel pamantesc, si slu"ea celui ceresc, cantand si laudandu-l pre dansul fara lenevire in fiestecare zi. Dupa acestea, luand de la egumen iertare, a zidit in afara monastirii, o chilie si o 3iserica Sfintilor Arhangheli, ca sa se linisteasca in cele sase zile ale saptamanii, iara duminicile si la celelalte praznice n-a lipsit de la strana cea din dreapta a 3isericii cei mari, ci canta lui Dumnezeu cu dor si cu umilinta. Iara in Sam ata Acatistului, dupa ce a cantat cu sarguinta stihirile si Canonul !ascatoarei de Dumnezeu, dupa o isnuinta, de o oseala a dormit putin, stand drept in strana sa. Atunci se arata lui Doamna !ascatoarea de Dumnezeu si ii zice lui $&3ucura-te Ioane, fiul meu, canta mie si nu te voi lasa pre tine&. Acestea zicand, i-a dat un gal en de aur. Iara acela, desteptandu-se din somn, a aflat in dreapta sa gal enul. #entru care, umplandu-se de negraita ucurie si de lacrimi, a multumit si a inecuvantat pre Maica lui Dumnezeu. Iara gal enul acela l-a pus la iserica, care savarsea mari minuni. De atuncea nu a lipsit niciodata din strana cea din dreapta, cantand cu osardie si inecuvantand fara de lenevire pre Domnul. #entru aceasta, de multa ostenire, i-a putrezit piciorul lui si curgea o materie puturoasa. Ci stapana cea puternica l-a vindecat, aratandu-se lui si zicand $&4ii de acum sanatos&. Si indata a

luat vindecare desavarsit. #entru care multumind Maicei lui Dumnezeu, a ramas fara de oala pana in sfarsit, vietuind in posturi si in privegheri si in fapte une. Inca si-a vazut sfarsitul lui mai inainte si tuturor fratilor le-a povestit si le-a poruncit ca sa-l ingroape in casa Arhanghelilor, pe care a zidit-o. Ci asa s-a odihnit intru Isus Christos, Domnul nostrum, caruia I se cuvine marirea in veci.

Minunea a +1-a Pentru Sfanta Lavra a #tonului si pentru apa cuviosului parintelui nostru #tanasie 4iindca am povestit pentru -avra cea mare a Atonului, cu cuviinta este sa spunem si pentru minunata aceea si prea marita monastire, cand si cum s-a zidit. In a sasea mie patru sute sase-zeci si noua de ani de la zidirea lumii, iara de la Mantuitorul Christos noua sute sase zeci si patru. A fost un ar at prea intelept, drept maritor de Dumnezeu, din (rapezunta, Avramie cu numele, care avea mult dor spre cele Dumnezeesti. Si vrand sa se departeze de lume, s-a dus intrun munte ce se zice al lui .imina, intru care era un sfant atran, Mihail Maleinos cu numele. Si facandu-se de dansul monah, a ramas la el ascultand si pazind toata aspra petrecere si pustnicie, mancand numai o data in saptamana si impartasindu-se adesea cu dumnezeestile taine. Iara sfantul atran, i-a poruncit sa manance la trei zile o data si sa doarma pe o rogo"ina si nu drept, dupa cum facea mai inainte. Atuncea a venit la sfantul acela atran, doi voevozi frati si oeri de un neam, nepoti ai aceluiasi Maleinos, unul cu numele !ichifor, era de imparatul *omano ales voevod ca sa carmuiasca toata oastea cu care l-a trimis sa ata pe Agarenii cei din Crit. Iara altul ce se numea -eon, era patriciu si domestic al scoalelor apusului, catre care a zis cuviosul $&Sa stiti fii mei prea iu iti, ca eu am un ucenic, om prea mare, cu numele Atanasie, care este de prisosit im unatatit si voiu ca sa va marturisiti la dansul de acum inainte, care este vrednic dupa adevar, sa ocarmuiasca sufletele oamenilor&. Cu acestea vor ind, oerii zisi mai sus, s-au minunat de

intelepciunea si priceperea lui si s-au marturisit lui ) apoi i-a zis !ichifor si acestea $&Sa stii parinte, ca am mult dor sa ma departez de lume, ca sa ma linistesc intr-o monastire&. Iara acela i-a zis $&Ai fiule una socoteala in mintea ta, si Dumnezeu iti va a"uta catre aceia ce iti este de folos tie&. Deci i-a slo ozit pe dansii si s-a dus la ale sale. Iara Mihail, de atuncea, cati egumeni si oameni mari veneau la dansul pentru marturisire, ii trimitea la Atanasie, care sedea afara de monastire. Iara el, ca un urator de marire ce era, s-a dus de acolo, cunoscand ca sfantul atran va sa-l lase dupa moartea lui diadoh, spre folosirea fratilor. Deci s-a dus la sfantul munte al Atonului si acolo a aflat la Carea un atran prea prostatec, linistitor si s-a supus lui, fatarnicindu-se ca nu stie carte si e om prost. Deci atranul i-a scris Alfa si ;ita si l-a invatat. Iara !ichifor cel zis, instiintandu-se de ducerea lui, mult s-a amarat, si fiindca cunostea duhovniceste socoteala lui, cum ca avea dorire sa se duca la Aton, a scris catre "udecatorul Iesalonicului, ca sa cerceteze tot muntele cu sarguinta, pana il va afla cu hotarare si a scris si chipul fetei lui si toate schimele. Iara acela ducandu-se, a vestit toate la proestosul sfantului munte, care i-a zis ca sa astepte pana la praznicul !asterii Domnului, cand se aduna toti fratii la #rotatul, ca sa-I intre e. Deci cand canta privegherea, a vazut proestosul pre Atanasie si l-a cunoscut din chipurile lui, pe care le-a scris slavitul !ichifor. Deci i-a facut lui metanie ca sa faca citirea cea dupa randuiala. Iara el punea pricina, cum ca nu stie carte, iara preostosul l-a afurisit daca nu va citi dupre cum stie. Atuncea dar si nevrand, i-a aratat adevarul, si toti s-au spaimantat, auzind lim a aceea prea inteleapta si ine-graitoare si toti s-au inchinat lui, si mai ales atranul lui, cerand ertare necunostintelor sale celor de mai dinainte. Iara auzind Atanasie ca !ichifor a trimis scrisoare pentru el, a rugat proestosul ca sa nu-I arate, si asa a facut. Ci iarasi peste putina vreme a venit -eon cel zis mai sus, fratele lui !ichifor, si cercand in tot muntele, l-a aflat pe dansul si im ratisandu-l, s-a ucurat foarte si s-a veselit cu Duhul. Iara fratii pustnici, vazand evlavia catre cuviosul, l-a rugat ca sa ceara milostenia ca sa zideasca iserica #rotatului mai mare, ca era mica si se stramtora de multe ori. Deci le-a dat oerul, pentru rugaciunea lui Atanasie, destui ani si a ridicat 3iserica din temelie, si luandu-si ziua una de la sfantul, s-a dus catre fratele sau !ichifor. Iara acela, auzind pentru cuviosul, a trimis indata cora ia, scriind catre proestosul sa-l trimita cu hotarare. Deci aceia vazand credinta lui, l-a indemnat pre sfantul ca sa se duca. Care si de voie si nevrand, s-a

dus la Crit, unde era atuncea drept-credinciosul !ichifor, atandu-se cu ar arii aceia. Si cu dumnezeescul a"utor, prin rugaciunile sfantului, a iruit pre aceia de tot si credinciosul imparat i-a supus. Atuncea zice catre Atanasie $&Iata parinte, cu rugaciunea ta, s-a mantuit muntele Atonului de frica agarenilor. Deci ducandu-te, zideste o monastire de liniste, ca sa viu dupa cum tii minte, ca avem tocmeala sa ma departez de lume&. Acestea zicand, i-a dat ani, ci el nu a voit sa-I primeasca, zicand $&Ai frica lui Dumnezeu si ia aminte de cursele lumii si daca este placut lui Dumnezeu, se va savarsi fapta aceasta care ai poftit&. Acestea a zis sfantul, pentru ca nu vroia gri"a si supararea zidirii. Iara evlaviosul !ichifor, s-a scar it de acesta, si-a luat ziua una unul de la altul si sfantul s-a intors la munte, iara !ichifor s-a dus la Constantinopol si i-a facut cinste mare si cu semn de iruinta, cum ca a iruit Critul si mai pe urma l-a ales imparat. Iara avnd totdeauna dorul cel zis mai sus, ca sa zideasca un lacas pururea fecioarei !ascatoarei de Dumnezeu, a trimis saizeci de litre de aur cu un duhovnic, Metodie cu numele, care viind la Aton, a adus anii. Deci vazand sfantul multa evlavie a drept-credinciosului imparat, a primit anii si a inceput sa zideasca monastirea, la anii noua sute saizeci si unu de la Christos. Iara cate ispite si impotriviri a primit de la draci, cate ostenele si trude a suferit pana sa zideasca o zidire prea mare ca aceasta, dupa cum se vede pana astzi, ci care nu s-a dus la Sfantul munte ca sa vada pe Sfanta aceia -avra, cata frumusete are, cate izvoare cu une curgeri, copaci frumosi si prea veselitori, turnuri inalte, chili nenumarate, case indestulate si altele de asemenea, sa citeasca viata acelui cuvios Atanasie. Iara noi, lasand minunile cele nenumarate pe care le-a savarsit pururea pomenitul, vom scrie numai pentru pururea fecioara Maria, !ascatoarea de Dumnezeu, care este iconoama aceste -avre pana azi, dupa cum aicea mai "os se vede. Deci dupa ce cuviosul a cheltuit argintii pe care i-a trimis imparatul, se stramtora , ca nu i-a a"uns sa savarseasca lucrul, dupa cum il incepuse. Si socotind pentru aceasta, s-a dus de la monastire, calatorind spre Carea, ca sa se sfatuiasca cu proestorul muntelui, daca ar fi fost cu stiinta, sa trimia oameni la imparatul sau la alti oeri, ca sa ceara a"utor. Dar cand era departe de monastire, ca vreo patru mile de stadii, vede o femeie prea frumoasa si prea stralucita, care i-a zis lui $&Bnde calatoresti Atanasie6& iara el inspaimantandu-se a raspuns $&Cine esti tu de ma intre i6& Iara aceia i-a zis $&/u sunt maica domnului tau&. Dice sfantul $&Iarta-ma stapana, dar nu cred, de nu voi vedea vre-un semn, ca

multe sunt cursele diavolului&. Ii zice sfanta $&-oveste in piatra asta in numele Sfintei (reimi in chipul crucii cu toiagul tau, si cu darul celui nascut de mine, sa iasa apa indestulata si prea frumoasa&. Asa dar facand sfantul, a iesit apa multime multa si de spaima. Atuncea acela a cazut la pamant cerand iertare , iara prea Sfanta l-a intre at pe dansul, unde se duce si el i-a spus pricina cea zisa. Ii zice lui Stapana $&Du-te la monastire, ca vei afla "itnitele pline de grau, si vasele pline de vi si de unt-de-lemn si altele cate iti tr uiesc, care iti vor a"unge cu a"utorul fiului si stapanului meu, pana ce vei savarsi monastirea intru care sa nu indrazneasca careva in vreo vreme sa se socoteasca iconom, ca eu voi sa fiu iconom voua totdeauna, ca sa va port de gri"a de cele de tre uinta, numai sa nu va leneviti despre fagaduintele monahicesti, despre slu" a utreniei si despre canonul vostru&. Acestea zicand, s-a facut nevazuta, iara Cuviosul intorcandu-se la monastire, a aflat toate dupa cum i-a zis Stapana si a a"uns prea cu indestulare, pana in ziua de azi. Minunea aceasta a apei nu se vede in scris la viata sfantului, ci o au din spunere si o stiu cati locuiesc in Aton, iara se vede inca si o icoana a prea Sfintei !ascatoarei de Dumnezeu, in 3iserica, care este dinauntru usii monastirii, si sta sfantul dinaintea prea Sfintei 4ecioare cu chip smerit si cu multa evlavie. Iara ea intinde dreapata catre cuviosul si sunt scrise acestea $&Maica lui Dumnezeu si Iconoama acestei -avre&. Si iarasi in campul cel dimpre"urul icoanei, intru care sunt istorisite minunile sfantului, are si aceste doua $ intr-una ii arata lui Stapana cu degetul piatra si el loveste cu toiagul si iese apa, si intr-alta scrie acestea $ #rea Sfanta este randuita sa fie iconoama monastirii, iara cuviosul para-iconom. Dupa ce a savarsit Monastirea, sfantul praznuia pana traia, pe prea Sfanta, si dupa pristavirea lui si fratii o praznuia. Ci prea laudata s-a aratat priostosului in vedenie, zicand $&De acum inainte sa nu ma mai praznuiti mai mult pre mine, ci pe ro ul meu Atanasie, fiindca acela sa ostenit la aceasta casa pana la moarte si tre uie sa ai a o cat de mica rasplatire si multumire pentru osteneala si nevointa lui&. Deci de atunci praznuiesc cu cantare intru a cincea zi a lunii lui iulie si se aduna mai doua mii de monahi si de noroade si savarsesc #riveghere de toata noaptea, cu cetiri si cu cantari prea frumoase, de la apusul soarelui pana la ziua, cantand lui Dumnezeu celui in (reime, caruia I se cuvine marirea, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin.

Minunea a ++-a Pentru sfintita monastire a Ivirului si pentru prea cinstita Icoana Portarita Din vremile prea drept credinciosului si pururea pomenitului imparat Constantin cel mare, inflorea credinta noastra si crestea prin darul Domnului nostru Isus Christos. Iar capistile idolilor se prapadeau si cetele monahilor se inmulteau si se zideau iserici prin toate cetatile si orasele. Iar trecand multi ani, a fost un ar at cinstitor de Dumnezeu si cu fapte une, #etru cu numele, care dorea sa afle un loc linistit si pustiu ca sa se departeze din lume si sa petreaca viata linistita. #entru aceasta, rugand pe Dumnezeu ca sa-I descopere unde sa se duca, vede in vedenie pe prea sfanta !ascatoare de Dumnezeu, si-I zice lui $&#arinte, in muntele Atonului este odihna ta, pe care l-am cerut de mostenire de la fiul si Dumnezeul meu, pentru ca sa ai a scapare cati se departeaza din gri"ile si departarile lumii, ca sa se ingri"easca pentru fapta una, petrecand o viata fara de gri"a, ca sa do andeasca fericirea cea vesnica, caci foarte mult l-am poftit muntele acela si in putina vreme are sa se umple de monahi din toata tara si locul. Si mila fiului meu si a"utorul meu nu va lipsi de la dansii, ci sa-I acopar si s-ai pazesc, rugand pe fiul meu pentru mantuirea lor&. Deci dupa ce s-a desteptat sfintitul #etru, multumind Domnului din-destul si pururea fecioarei Maicei lui, s-a dus in muntele acela, si asupra dracilor, ar ateste se nevoia si multe vedenii si vederi de ingeri s-a invrednicit a vedea prin mi"locirile Maicei lui Dumnezeu si facandu-se mare factor de minuni, s-a dus catre Domnul. Iar dupa vre-o cativa ani, a venit si parintele nostru Atanasie, care a zidit -avra cea mare. In anii aceia a venit si parintele nostru Ioan, de neam ivirean, din sange imparatesc si ogat, la lacasul cel prea curat, cu adevarat al Sfantului Duh, lasand marirea, ogatia si toate cele ce erau ale lui, s-a dus la o monastire si dez racandu-se de hainele cele stralucite s-a im racat in rasa proasta si saraceasca. Iar auzind de vestea Sfantului Munte, si de cuviosul Atanasie, a venit si Ioan sa se nevoiasca ca niste frati pentru mantuire. Si in putina vreme, instiintandu-se cum ca fiul lui /ftimie a venit in ;izantia pentru pace, s-a dus spre cautarea lui si aflandu-l pre dansul, s-au dus amandoi la linistea cea dorita. Iara trecand putina

vreme, a venit si marele (ornichie si s-a facut monah, care era voevod al imparatiei ivirilor si a facut multe vite"ii si iruinte la raz oaie asupra vra"masilor. Deci in vremea aceea, neamurile cele fara de Dumnezeu ale persilor, au auzit de moartea imparatului *omano, si s-au ridicat cu oaste asupra cetatii imparatesti, avand pe oarecare voevod Siliar cu numele, care a alergat catre rasarit inro ind cetatile si orasele, ne-afland pe cineva ca sa-i stea impotriva, fiindca fii imparatului erau mici si nevarstnici. Iar imparateasa avea scara a si necaz mult, instiintandu-se ca s-au apropiat ar arii, si neavand alta nade"de, si-a adus aminte de (ornichie, zicand$&Daca nu va veni catre noi voevodul Ivirilor, nu avem pe nimeni ca sa ne fie a"utor&. Deci a trimis la Sfantul munte scrisori poruncitoare lui Atanasie si lui Ioan, rugandu-se ca sa trimita pe (ornichie, iar acela n-a voit. Insa cu sila s-a plecat, ca sa nu se impotriveasca sfintilor si s-a dus la ;izantia. Iar imparateasa vazandu-l pe el, a luat multa ucurie si aratand pe fii sai, i-a zis lui$& De sufletul tau cinstite parinte atarna viata sarmanilor acestora&. Iar (ornichie ducandu-se cu oastea, a taiat toata oastea ar arilor si pe multi ostasi luandu-i ro i, s-a intors cu iruinta la imparatie. Multi l-a intampinat pe dansul si l-au cinstit, si mai ales imparateasa care i-a multumit dupe cum se cadea si i-a dat lui multi ani si el n-a vrut sa-I ia, zicand $&/u Stapana, am lasat pe ale mele pentru Domnul si acum sa adun pe cele streine6 Insa daca porunceste Stapanirea ta, zideste o monastire in munte, ca sa o ai a neamul nostrum al Ivirilor, o mangaiere a strainatatii lor&. Iar imparateasa cu ucurie a ascultat si a trimis oieri cu nenumarata multime de aur, poruncindu-le acestora ca sa savarseasca lucrul acesta atat de cu sarguinta incat sa nu se mai afle mai frumos. Si asa s-a facut. Ci si cu vase de argint si de aur a impodo it 3iserica, a afierosit la monastirea aceasta si o cetatuie si sate, spre sufleteasca ei pomenire. In vremea in care a imparatit (eofil, luptatorul de icoane, a fost multa gonire asupra sfintelor icoane, ca uratorul acela de Christos, a surghiunit din dreptmaritori si la multe feluri de munci le-a dat, poruncind sa pogoare toate icoanele de prin iserici, sa le piarda. A trimis inca si ostasi prin toate cetatile si orasele si cate icoane vor afla, sa le arda. Deci era oarecare vaduva in partile !iceei, care avea un fiu si era ogata foarte, cu fapte une, care a zidit o iserica aproape de casa ei si avea o icoana a Maicei lui Dumnezeu, pe care o

cinstea foarte mult. Deci cautand ostasii imparatului in fiecare loc, au intalnit in casa femeii aceleia iu itoare de Dumnezeu si cautand cu iscodire de pe o fereastra a isericii celei zise, a vazut pe Sfanta icoana, si s-au ucurat, nada"duind ca sa do andeasca prin ea multi ani. Si a zis catre femeie $&Sau ne dai multi ani, sau facem porunca imparatului, ca sa te omoram cu feluri de munci&. Iar femeia inteleapta, cu smerit chip a raspuns $&3ani multi va voi da maine, ca nu ii am in casa mea&. Acestea auzindu-le aceea, s-au dus. Si in noaptea aceea, a intrat ea cu copilul in 3iserica, si plecand genunchii, a inaltat la Cer mainile si ochii, si se ruga multe ceasuri, cu lacrimi udand pamantul. Si sculandu-se, a luat cu fiul ei icoana cu multa frica si evlavie si a dus-o la malul marii. Atunci iarasi s-a rugat$&Stapana si Doamna lumii, Darul tau are stapanire si putere, ca o Maica a lui Dumnezeu, stapanind toate zidirile, sa ne iz aveasca pe noi din urgia imparatului celui fara de lege, si pe icoana ta din ape&. Acestea zicand, a pus in mare icoana si nu a cazut in lat, ci sta dreapta in sus, si pe deasupra apei facand calatoria, alerga catre apusurile soarelui. Minunea aceasta de spaima vazand-o femeia, trimitea lui Dumnezeu si prea Sfintei Maicei lui multumirea cea cuviincioasa si intorcandu-se catre fiul sau, i-a zis acestea cu lacrimi$&4iul meu prea dorite, acum se va arata dorul nostru si dreapta credinta catre Dumnezeu si evlavia cea catre Sfanta Icoana a !ascatoarei de Dumnezeu. /u, fiul meu cel iu it, femeie sunt si nu pot sa ma duc in tara deapartata. #entru aceasta, sau ma voi ascunde, sau de ma vor prinde, gata sunt sa mor pentru dragostea Maicei lui Dumnezeu.Iar tu du-te in partile /ladei, pentru ca sa nu-ti faca rau&. Acestea zicand si sarutandu-se unul cu altul, s-au despartit varsand lacrimi. Iar tanarul s-a dus la (esalonic si de acolo la Sfantul munte, si a a"uns la cinstita monastire a Ivirilor. Si facandu-se acolo monah, si cu cuviosie petrecand, s-a dus catre Domnul pe care l-a dorit. Apoi era inca si Dumnezeiasca iconomie ca sa se duca acolo ca sa le vesteasca tanarul pricina icoanei, caci el le-a povestit cate le-am scris. Deci Icoana pururea 4ecioarei, a fost in loc ascuns multi ani, sau la uscat sau in mare, dupa cum a stiut singur acela ce stie toate si facelucruri marite si infricosate. Intr-o vreme, sezand oarecare sfanti atrani in monastirea Ivirilor, si vor ind pentru

mantuirea sufletului, vad fara de veste, in mare, ca o vapaie de foc, dupa cum ar fi fost un stalp si varful ei a"ungea pana la cer. Acestea vazand, s-au sculat strigand$&Doamne miluieste-ne2& Si adunandu-se toti fratii, vedeau ceea ce se arata si se minunau, iar care era pricina, nu puteau sa inteleaga nici-decum. Iar aceasta nu numai ziua se arata , ci si noaptea, cu mult mai vartos stralucea ca soarele. #entru aceasta, cu toti monahii cei din Sfantul munte, vazand un lucru de mirare, s-au adunat in monastirea Ivirilor cu caice de la -avra si de la alte monastiri. Si apropiindu-se, au vazut Sfanta Icoana a Maicei lui Dumnezeu. Si pe cat se duceau ei mai aproape, aceea se departa. Iar proestosul monastirii Ivirilor a poruncit sa se adune toti la 3iserica si ruga cu lacrimi pe Domnul, ca sa-I invredniceasca sa ia Sfanta icoana a Maicii sale, ca sa o ai a ca mantuire a straianatatii lor. Si au do andit cererea, caci le-a ascultat Domnul rugaciunea acestora. /ra oarecare manah in vremea aceea, din neamul Ivirean, cu numele Gavriil, ducand viata singurateca, si lui Dumnezeu nelipsit rugandu-se. Care sedea vara la partile cele mai inalte ale muntelui la liniste, iara iarna, se pogora pentru zapada, in partile mai de "os. Im racamintea lui era de par, hrana lui era uruieni sal atice, autura apa. Si in adevar, inger pamantesc era. Acesta, cand rugandu-se si putin dormind, vede pe Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, cu marire multa stralucind si ii zice lui $&Du-te la monastire de vesteste #roestosului ca voiesc sa le dau icoana mea spre acoperamant si a"utorul lor. Deci intra fara de indoiala in mare, um la pe ape, ca sa cunoasca toti dragostea si purtarea de gri"a pe care o am catre monastirea voastra si am venit inadins aicea spre a"utorul vostru&. Acestea zicand, s-a facut nevazuta de dansul. Iar Dumnezeescul acela ar at, sarguindu-se s-a pogorat la monastire si a vestit #roestosului cele vazute. Iara acela a poruncit sa se adune toti monahii la 3iserica si aprinzand faclii, au iesit cu tamaieri, cu evlavie rugandu-se. Si a"ungand la malul marii, a intrat Gavriil cel mai sus zis in mare si um la pe deasupra apelor. Atunci si icoana apropiindu-se, a luat-o pe dansa in rate si a cantat ucurandu-se. Iar #roestosul alergand, l-a intampinat pe Sfantul atran. Si iesind pe pamant, s-a facut ucurie mare si veselie tuturor monahilor, trei zile priveghind si cantand. Apoi a zidit o isericuta la malul marii si a slu"it liturghie. Dupa aceasta, a adus Sfanta icoana in 3iserica cea mare, si a pus-o in partea cea mai din nauntru a Altarului si iarasi priveghind toata noaptea si

Dumnezeiasca liturghie savarsind, s-a dus fiecare la monastirea sa. Iar a doua zi, aprinzatorul de candele a intrat in ceasul Btreniei ca sa gateasca dupa randuiala, ca sa citeasca Btrenia si n-a aflat icoana in locul in care o pusese, si cercetand pretutindeni, a aflat-o deasupra portii monastirii, in zidul cetatii. Si luand-o pe dansa, a dus-o la locul cel mai dinainte si iarasi icoana a facut cele asemenea, si nu numai de doua ori, ci de multe ori. Iar monahii nedumerindu-se de acestea, nu stiau ce sa faca. Atunci iara Stapana s-a aratat lui Gavriil, zicandu-I $&Mergi la monastire si zii monahilor sa nu ma supere, ca eu am nu am venit ca sa ma paziti voi, ci ca sa fiu eu pazitoare voua, nu numai acum, ci si in veacul ce va sa fie. Cati monahi dar petrec in muntele acesta cu frica lui Dumnezeu, si cu evlavie si nu se lenevesc de cea dupa putere a faptei une, sa ai a indrazneala si nade"de la milostivirea fiului si Stapanului meu, dupa cum am cerut si mi-a dat mie daruirea aceasta. #ana ce veti vedea in monastire icoana mea, nu va lipsi de la voi darul fiului meu si mila&. Acestea auzind Gavriil, s-a pogorat cu sarguinta la monastire si le-a vestit #roestosului. Iar acela, de ucurie nemarginita umplandu-se, a adunat toata fratimea si le-a spus lor cele zise. Apoi a zidit o iserica la poarta monastirii in numele #rea Sfintei !ascatoarei de Dumnezeu a #ortaritei si a pus-o acolo, iar poarta a facut-o in alta parte, dupa cum si azi se vede, spre nemincinoasa marturie a pricinei. De atuncea dar, in monastirea aceasta se fac nenumarate minuni. Cei indraciti se vindeca, schiopii um la, or ii vad si toata oala fuge de la acela ce patimeste. Iar din cele multe pe care le-a savarsit cea a-tot-puternica, sa spunem putine oarecare, pentru ca sa credeti si pe celelalte. Intr-o vreme cand s-au ostasit neamurile cele pagane ale #ersilor asupra Constantinopolului, pe uscat si pe mare, multime nenumarata, Amira, voevodul lor instiintandu-se ca in muntele Atonului erau multe monastiri, a luat cincisprezece cora ii de raz oi si venind la munte, a stat la monastirea Ivirilor si indata a sarit incon"urand-o pe dansa ca niste fiare sal atice si ne-m lanzite) iar monahii vazand multimea ar arilor si pornirea aceea fara de randuiala, intrand in Dumnezeiasca 3iserica, a luat sfintele vase si prea Cinstita Icoana a !ascatoarei de Dumnezeu si le-a ascuns in turn, unde avea pazitoarea de vase, in care s-au ascuns si ei. Deci ar arii neavand pe nimenea sa le stea in cale, au facut oarecare mestesugire si au intrat in

monastire. Si dpa ce au facut cate au voit si au pustiit-o desavarsit si au prapadit-o, au luat funiile cora iilor si au legat stalpii isericii si au tras, strigand ca sa surpe sfanta 3iserica, si n-au putut. Iar monahii vazand acestea si auzind, ziceau din adancul inimii $&#entru ce dormi Doamne6 Scoala-te ca sa nu ne piarda pana in sfarsit. Dumnezeule, venit-au neamurile in mostenirea ta, spurcat-au Sfanta 3iserica (a. De gra a ne intampina pe noi&. Si cu lacrimi fier inti udand pamantul si pe Sfanta Icoana a !ascatoarei de Dumnezeu inaltand-o ziceau $&1 Stapana, aceste feluri de fagaduinte ne-ai facut noua ) au nu te-ai fagaduit ca sa ne fii pazitoare si a"utatoare, ci sa nu ne dai pe noi pana in sfarsit, daca si suntem pacatosi si nevrednici, pentru ca sa nu zica vra"masii nostril $ unde este Dumnezeul lor 2& Acestea le ziceau monahii plangand. Iar aparatoarea cea ne iruita, cea iute si gra nica, a"utatoare a celor ce o chiama pe dansa, pururea fecioara !ascatoare de Dumnezeu, n-a trecut cu vederea rugaciunile lor, nici fagaduintele nu le-a aratat mincinoase, ci le-a implinit si intru desavarsita prapadenie pe vra"masi i-a dat. Dup ace a inoptat, fara de veste s-a facut atata vifor si furtuna in mare, incat s-au sfaramat toate cora iile si n-a ramas numai una, a lui Amira si aceata pentru ca sa cnoasca ne unul pacatul sau, dupa cum sa si facut. Caci minunea urma minunei. #entru ca facandu-se ziua, vad monahii trupurile cele moarte ale ar arilor, zacand o gramada la malul marii si toate cora iile acelea sfaramate. Atunci voevodul lor, vazand pierderea cora iilor, isi atea fata si a pus tarana pe capul lui. Si oprindu-se cu chip smerit, cela ce mai nainte era fiara si nu om, zicand catre monahi $&*ugati-va voi ro ii adevaratului Dumnezeu, ca sa nu pier si eu&. Si le-a dat lor multime nenumarata de aur si de argint, zicand $&-uati anii acestia si ziditi zidurile monastirii voastre, facandu-le inalte, pentru ca sa nu vie iar vra"masii sa va pagu easca pe voi&. Iar monahii luand anii, au zidit zidurile inalte, dupa cum si pana azi se vad. Ci nu numai atunci, fara de scara a si fara de prime"die, prea Curata Stapana, monastirea sa a pazit-o, ci si alta data, ne avand faina nicidecum, si era in multa scara a si stramtoare #roestosul. Iar prea laudata, I s-a aratat in somn si i-a zis $&Ce te scar esti fiule pentru lipsirea fainei6 Du-te de vezi ham arul plin de faina pana sus, pentru ca sa cunosti purtarea de gri"a si ingri"irea pe care o am catre voi&. Iar #roestosul sculandu-se , s-a dus cu sarguinta si vazand ham arul plin de faina pana sus, a adunat toata fratimea si le-a spus cele facute.

Iar ei, spaimantandu-se, au plans de ucurie si au marit pe Domnul si pe #ururea 4ecioara. Alta data, iarasi, s-a lipsit de vin si aratandu-se Stapana, le-a umplut toate vasele, incat se varsa pe deasupra. Si cu atata dulceata era, incat toti cunostea cum ca era cu adevarat facut cu minune si nu facere a firii. Alta data, iarasi s-a umplut de unt-de lemn, alta data de legume si multe alte faceri de ine si minuni a savarsit si face la monastirea aceea, prin cinstita Icoana sa. Si pana astazi, cu chip nevazut si minunat, acopera si pazeste Stapana cea a-tot-puternica monastirea aceasta marita a Ivirilor. Si este mai ogata ca toate monastirile Sfantului Munte. Iviritii fac de trei ori in an praznic. Intai la Adormirea prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu, al doi-lea la 3otez si al trei-lea Marti in saptamana luminata, la care praznice se aduna mai mult de trei mii de suflete si ospateaza pe straini pana seara si a doua zi. Si nu numai atunci, si in duminicile din tot anul nu lipsesc saraci multi. #entru ca este in mi"locul muntelei si aproape de targul de la Carea si ii indestuleaza de prisosit. Dau insa si de la monastirea lui Dionisie, -avriotii si Simopetritii, ;atopedenii si alte monastiri. Cu toate ca au si monastirile lipsa pentru greutatea irului care-l dau, nenumarati ani, insa dau si aceste monastiri milostenia lor dupa putere. Asemenea si chinoviile precum si chiliile cele mici si nu se intorc niciodata despre saraci, sa-I lase sa se duca desert. Deci tu iu itoare de ine si iu itoare de oameni, Stapana, esti ca o maica iu itoare de fii impreuna si doritoare de noi, nu lipsesti purtand gri"a si mantuind si pazind si chivernisind pe nevrednicii ro ii tai. Iar noi in locul acesta, propovaduim darurile, nu ascundem facerile de ine, cantam cu glas mare minunile tale, marim purtatrea ta de gri"a. Si pentru vremile cele trecute, aducandu-ne aminte de darurile tale, din cate prime"dii neam iz avit prin tine, multumirea aceasta dupa datorie o aducem tie. Iar pentru cele ce sunt de fata si ne scar esc pe noi, ne rugam milostivirii tale sa nu uiti de turma ta aceasta, ci stai catre fiul tau si Dumnezeul nostru, rugatoare neadormita si ne a"uta noua care ne prime"duim. Si ne iz aveste pe noi de prime"diile cele neasteptate. ;ezi Stapana in cate prime"dii am cazut, ridica-ne pe noi, pierzand pe tote cele scar icioase. *isipeste fricile cele ce ne zac asupra-ne. Inceteaza smintelele, curma raz oaiele, im lanzeste mania ceea ce porneste asupra noastra, pierde tul urarile si sfezile si pace tare si

temeinica ne daruieste noua. Ca totdeauna si ne-ncetat propovaduind milele si minunile tale, sa te marim pre tine, si pe Dumnezeul cel ce s-a nascut din tine, impreuna cu cel fara de inceput al lui #arinte si cu prea Sfantul si unul si facatorul de viata Duhul lui, in vecii vecilor. Amin.

Minunea a +5-a Pentru cantarea #'ionului (adica Cade-se sa te fericim),cum s-a cantat mai intai de#rhan"helul !avriil Cantarea aceasta a urmat mai intai a se canta la o chilie a #antocratorului, ce se numeste %A,ion estin&, la locul cel numit Adin, pentru minunea aceasta ce o voi povesti acum. -a schitul #rotatului, ce se afla langa Careea, aproape de locul monastirii #antocratorului, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea ce era cinstita in numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu !ascatoarei, locuia un ieromonah atran si im unatatit, impreuna cu un ascultator al sau. Si fiindca era o iceiul a se face priveghere in fiecare duminica la zisul schit al #rototatului, intr-una din sam ete seara, vrand sa mearga atranul la priveghere, zise ucenicului sau $&4iule, eu ma duc sa ascult privegherea dupa o icei, tu ramai la chilie si citeste-ti randuiala ta&. Si asa s-a dus. Deci dupa ce a trecut seara, iata ate cineva in usa chiliei, iara fratele alearga si deschise si vede ca era un monah strain, necunoscut lui, care intrand, a ramas in chilie in noaptea aceia. Deci la vremea utreniei, sculandu-se, au cautat amandoi randuiala utreniei. Si cand au a"uns la $ECeea ce esti mai cinstita&, monahul cel de loc canta numai $&Ceea ce esti mai cinstita decat :eruvimii) si celelalte, adica vechea cantare a sfantului Cosma, facatorul de cantari. Iara monahul acela strain, facea alt inceput al cantarii, cantand asa $&Cuvine-se cu adevarat sa te fericim !ascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostrum&. Apoi au impreunat si pre %Ceea ce esti mai cinstita&. Auzind acestea, monahul cel de loc s-a minunat si zice catre strain $& *ogu-te, fa dragoste si scrie-mi si mie cantarea aceasta, de care niciodata n-am

auzit nici noi, nici cei dinaintea noastra, pentru ca sa o cant si eu !ascatoarei de Dumnezeu&. Iara acela a raspuns $&Adu-mi cerneala si hartie ca sa scriu&. Si cel de loc a zis ca nu are nici cerneala si nici hartie. Iara monahul cel ce parea strain i-a zis sa-I aduca o lespede. Deci monahul alergand, a aflat lespedea si i-a adus-o. Deci luand-o pre ea strainul, a scris pre dansa cu degetul sau zisa cantare, adica $&Cuvine-se cu adevarat&. Si, o minune 2 atata de adanc s-au sapat slovele pe lespedea aceia vartoasa, cum s-ar fi scris pre o ceara moale. Apoi a zis fratelui $&De acum inainte, asa sa cantati si voi si toti drept-maritoriii&. Si s-a facut nevazut, caci era sfantul inger, trimis de la Dumnezeu, ca sa descopere aceasta cantare ingereasca si care este prea cuviincioasa Maicei lui Dumnezeu. Si mai vartos a fost Arhanghelul Gavriil, cum se arata din titlul ce este deasupra la Sina,arul lunei lui iunie 11 zile. Adica $&So orul Arhanghelului Gavriil in Adin&, %Caci parintii de atunci faceau so or si praznic si liturghie, in fiecare an la zisa chilie Adin, intru pomenirea minunei, cinstind si marind pre Arhanghelul Gavriil, care a statut Dumnezeiesc cantaret al !ascatoarei de Dumnezeu. Asa a slu"it si spre a descoperi cantarea aceasta a Maicei lui Dumnezeu, ca unul ce numai lui dupre toate I se cuvine aceasta slu" a. Deci dupa ce a venit atranul de la priveghere si a intrat in chilie, a inceput ascultatorul lui a canta $&Cuvine-se cu adevarat&, dupa cum ingerul ii poruncise si prin urmare a aratat atranului sau si zisa lespede, cu ingereasca scrisoare sapata. Iara el, acestea auzind si vazand, a ramas uimit de acesata minune. Deci luand amandoi lespedea aceea scrisa de inger, a mers la #rotatul si a aratat-o la cel mai intai al Sfantului Munte si la ceilalti atrani ai o stescului So or, povestindu-le toate cele ce se facuse, iara ei au marit cu un glas pe Dumnezeu si a multumit Doamnei noastre, de Dumnezeu !ascatoarei, pentru prea marita aceasta minune. Si indata a trimis lespedea in Constantinopole la #atrirhul si la imparatul, insemnandu-le prin scrisori, toata cuprinderea acestei minuni ce s-a facut.Deci de atuncea, cantarea aceasta ingereasca s-a dat in toata lumea, ca sa se cante Maicei lui Dumnezeu de catre toti drept credinciosii. Iara sfanta icoana a !ascatoarei de Dumnezeu ce se afla in iserica chiliei aceia, in care s-a facut aceasta minune, s-a dus catre parintii Sfantului Munte in 3iserica #rotatului si acolo se afla pana azi, asezata in sfantul altar, deasupra sfantului scaun celui de sus. #entru ca inaintea icoanei acesteia s-a cantat intaia oara, de catre Arhanghelul Gavriil, cantarea aceasta. Iara chilia aceia a luat numele %A,ion estin& adica

%Cuvine-se cu adevarat&. Si calea aceea pe care se afla chilia, se numeste de catre toti Adin, care inseamna %a canta, sau cantare&. #entru ca intru aceasta s-a cantat intai ingereasca si prea cuvenita Maicei lui Dunezeu aceasta.

Minunea a +9-a Pentru monastirea cea din muntele Sinaiului si minunea pre care a facut-o Prea Sfanta, cand voiau parintii sa lase monastirea pentru lipsa hranei si sa se duca Aceasta monastire a Sfantului Munte al Sinaiului, dupa cum arata prea Sfintitul !ectarie, patriarhul Ierusalimului, cel ce a scris si minunea aceasta, mai intai s-a zidit de prea sfintitul imparat Iustinian cel mare. De catre care imparat i s-a dat scrisoare ca sa ai a venitul si hrana de la vama /ghipetului. Deci ne trecand multa vreme, si aratandu-se Mohamet 7mincinosul prooroc8 si el a intarit darea aceasta, ca adica sa ai a a lua monastirea din venitul vamilor /ghipetului. Ci insa prin multele prefaceri si schim ari ale sultanilor /ghipetului, celor dupa vreme s-a taiat darea aceasta si mai ales ca si parintii de voie au lasat-o, fiindca castigase mitoace si locuri multe in Damasc, in (ripol si in Gaza, de la sufletele cele im unatatite ale crestinilor celor de acolo, de unde ducea cu caravanele cu camile, toate lucrurile cele tre uincioase monastirii, in toata vremea. Insa din pricina multor raz oaie si a multor stapaniri, s-au inchis drumurile si nu puteau iconomii lucrurilor celor de acolo si alti parinti ca sa trimita ceva la manastire. Inca a inceput putin cate putin a pierde si veniturile si oarecare locuri ce le avea manastirea in acele parti ale Ara iei. Deci din pricina ne-pacii si a tul urarilor si a raz oaielor ce erau in partile Gazei, a (ripolei si a Damascului, s-au inchis drumurile o vreme si nu putea caravana cu hrana a veni la manastire. #entru aceasta, viind parintii la mare nevoie si lipsa, s-au adunat si au facut sfat, hotarand sa incuie manastirea si sa mearga in alte parti sa stea o vreme, pana se va linisti lumea, ca sa se deschida drumurile si sa vina caravana. Mai aveau inca multa antuiala si suparare si de multimea

puricilor, care nu-I lasau ziua si noaptea ca sa se odihneasca. Deci dupa ce s-au intarit in sfatul acesta si s-au gatit ca sa se duca, s-au suit cu multa mahnire si lacrimi ca sa se inchine si sa cante liturghia la sfantul varf si dupa ce s-a pogora de acolo, sa incuie manastirea si sa se duca. Asa dar, tot so orul s-a suit inainte, iar iconomul manastirii a ramas mai pe urma pentru oarecare nevoie sau slu" a. Deci cand erau parintii dedesu tul sfantului varf, iconomul singur era, suinduse pe scara muntelui, ca la o mila departare de manastire. Ci negraita mai nainte randuiala si purtare de gri"a a prea Sfintei 4ecioare !ascatoare de Dumnezeu, Mariei, care nu a lasat sfantul ei lacas necantat si neluminat) caci parintii se gatise sa se duca, neavand nici o nade"de de hrana. Iara nade"dea celor deznada"duiti si stapana tuturor, a adus caravana cu hrana mai presus de nade"de, pre care a voit ca in acea zi sa soseasca la manastire, nestiind nimica, nici-de cum parintii. Asa dar, prea curata stapana, ca sa faca sa cunoasca parintii cum ca lucrul acesta este al ei, si ca ea este chivernisitoarea si purtatoarea de gri"a a acelei manastiri, se arata intru acelasi minut de ceas, in chip de femie cu pruncul in rate si parintilor, acolo su sfantul varf si iconomului acolo "os unde am zis. Si heretisindu-I pe ei arapeste, ca oarecare femeie de cele de loc, i-a intre at unde merg toti impreuna si care-I pricina de se suie toti la sfantul varf ) iara ei i-au zis toata pricina, cum ca vor a se duce, ne-avand nici-de-cum hrana. Si aceea le zice lor $&Suiti-va sus de liturghisiti si cand va veti co ora, veti afla caravana la manastire&. Iara ei nu au crezut, ci mai ales ca o arfeala au socotit cuvantul. Deci a"ungand si economul si au savarsit dumnezeiasca liturghie, au iesit si au sezut afara din iserica vor ind intre dansii, i-au povestit economului despre cuvintele femeii, iara economul zice $&4emeia aceasta ce ziceti voi, m-a intampinat si pe mine si mi-a grait acestea, ca a auzit ca azi vine caravana, iar mai ales pentru purici mi-a zis ca sa nu ne intristam, ca va fi vremea cand se vor pierde cu totul&. Deci auzind parintii si pe economul spunand aceleasi, l-au intre at cand si unde l-a intampinat, iar el le-a spus ceasul si locul.Deci au cunoscut ca tot in acel ceas au grait femeia cu parintii, a grait si cu economul, si s-au spaimantat mirandu-se si fiindca departarea este foarte lunga, ca o mila si "umatate ) dar cu toate astea nu au crezut cuvintele femeii ca adevarate. Insa pogorandu-se, vad "os la manastire si oameni si camile, din care unele le descarca, iar altele inca veneau pe drum. Deci s-au minunat foarte mult, nu

numai pentru cuvantul femeii, ci mai mult caci avusese instiintare si scrisori cum ca nu este cu putinta a trimite caravana. Deci a"ungand la manastire, si intr and pe carausi cine i-a trimis, acestia au zis ca $&1arecare femeie cucoana impreuna cu un atran /pitrop al ei, ne-au incarcat, care precum au zis, au venit impreuna cu noi sa se inchine acestor sfinte locuri, aducand si caravana aceasta voua pentru milostenie. Iara monahii au zis $&Bnde sunt oamenii aceia6& Si caratorii au raspuns $&Dupa ce portarul a deschis poarta, mai intai a intrat aceia inauntru&. Si intre and pe portari, au zis ca asemenea oameni nu au vazut niciodata si nu au pe nimeni inauntru, caci au asteptat pe economul sa vie mai intai. Deci intrand parintii inauntru, au cercat chiliile si manastirea ca sa afle pe asemenea inchinatori. Atunci dar, neaflandu-I, a cunoscut ca acest lucru de facere de ine era al !ascatoarei de Dumnezeu si a #roorocului Moise, si le-a multumit lor, inaltand marire a tot puternicului Dumnezeu si prea curatei Maicei lui si lui Moise slugii sale. De atunci au pierit si purecii, nu numai din manastire, ci din tot hotarul Sfantului Munte. Si in locul unde s-a aratat prea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, evlaviosul acela econom, a zidit o 3iserica in numele !ascatoarei de Dumnezeu, care si pana azi se zice Sfanta /conomului. Iara in locul in care s-a aratat parintilor, dedesu tul Sfantului ;arf, fiindca nu este loc de zidit iserica, au sapat in piatra aceia ce se afla acolo, drept spre rasarit, facand o firida si au asezat inauntru o icoana mica a !ascatoarei de Dumnezeu, pentru ca sa se inchine toti cati trec pe acolo, intru pomenirea minunei si marirea !ascatoarei de Dumnezeu. Iar pe 3iserica aceia, arapii pana astazi o numesc dupa lim a lor $ %Damane& , adica a Miresei.

Minunea a +<-a Pentru cel ce s-a lepadat de Christos prin scrisoare In partile Italiei, era oarecare oier cu numele Carol, care cheltuia averea la desfranari, la feluri de indulciri trupesti, de unde in putina vreme a saracit si neavand cheltuiala ca sa petreaca

cu rasfatare dupa cum mai inainte, se amara si a venit cu atata scara a, incat zicea ca un deznada"duit cuvinte de hula. Iar in una din zile, s-a dus in padure ca sa afle vre-un vra"itor, ca sa intre e daca ar fi putut diavolul sa-l im ogateasca. Deci um land, l-a intampinat pe el diavolul in chip de ostas, si-I zice lui $&/u sunt acela pe care-l cauti, si daca te vei multumi sa-mi faci zapis cu sangele tau scris, ca sa zici cum ca te unesti cu mine si te lepezi de credinta ta, eu iti void a toate avutiile lumii acesteia si iti voi face toate voile tale, ca sa ai atatea dulceturi, incat sa nu fie cineva asemeni tie&. Iara ticalosul acela, im atat fiind de dorul iu irei de dulceturi, a primit ca un deznada"duit si a scris cele impotrivnice otezului, adica s-a lepadat de Christos si s-a unit cu demonul, care i-a dat dulceturi si unatati vremelnice, dupa cum i-a fagaduit. Si era impreuna petrecerea lui, mergand dupa el in chipul acela de ostasi, ii savarsea toate faptele lui. Iara odata a trcut pe langa o 3iserica si intorcand ticalosul ochii catre dansa, a vazut icoana !ascatoarei de Dumnezeu, de unde aducandu-si aminte de fara-de legea lui, a suspinat greu si l-a durut inima. Atunci demonul i-a dat cu un toiag atat de tare de s-a inegrit carnea lui. Apoi i-a zis $&#azeste-te de acum inainte, sa nu indraznesti mai mult ca sa cauti la icoana 4ecioarei Mariei, ca aceasta mi-a facut multa pagu a si pe multi mi-a luat din mainile mele. Caci daca te voi mai vedea vreo-data ca intorci ochii catre aceea, iti voi da mai grea moarte, ca sa te pagu esti de dulcetile vietii de acum si ca sa-ti iau si sufletul tau in munaca cea vesnica&. Aceste auzindu-le ticalosul acela, a ramas scar it, nu atat pentru ranile trupului, pe cat pentru moartea sufletului. Si socotind intru sine cum ar face sa se iz aveasca de o ro ie ca aceasta, zice acestea $&;ra"masul singur a marturisit cum ca prea Sfanta 4ecioara i-a luat pre multi din mainile lui si poate se va milostivi si spre mine darul ei, ca o Maica a lui Dumnezeu celui cu totul milostiv&. Acestea el le gandea, iar vra"masul necunoscand cele ascunse ale inimii lui, l-a trecut iar pe langa alta iserica, ca sa vada daca ii asculta porunca. Si acela, vazand usa deschisa, a alergat cu sarguinta si intrand, a cazut pre pamant inaintea prea cinstitei icoane a Maicei lui Dumnezeu, atandu-si pieptul si strigand acestea din adancul inimii, cu suspinuri si cu lacrimi fier inti $&Stapana si Doamna lumii, apuca inainte si ma iz aveste din mainile demonului. Multa este puterea ta Imparateasa a toate, arat-o si spre mine cel de trei ori ticalos. Mare este milostivirea ta, miluieste-ma si pre mine ticalosul. !emasurata este mila ta, milostiveste-te sis pre

mine cel nevrednic&. Acestea si altele mai multe zicand, vra"masul se tul ura din afara de iserica si facea multa tul urare. Apoi dupa indestulat ceas a strigat zicand $&/u ma duc necredinciosule, ca ma goneste puterea 4ecioarei, insa voi tine zapisul tau. Si cand va sedea fiul ei ca sa "udece ca un drept "udecator, te va da pe tine in mainile mele, fiindca de una voie te-ai lepadat de credinta ta&. Aceste zicand vicleanul, a plecat. Iara Carol cu mai multe lacrimi si suspinuri se ruga mai intins catre milostiva Maica a prea milostivului Dumnezeu, cerand milostivire. Asa dar a facut trei zile, plangand cu amar din inima si zicand cuvinte atata de cu durere si de plangere, incat mai si pietrele lacrimau. Si asa de multa osteneala si de ataile de piept pe care le facuse, a o osit si putin adormind, a vazut in vis pe prea Sfanta si ii zice lui $&(u te-ai lepadat de fiul meu, dar ce doresti aicea in casa mea6& Iara acela a raspuns cu smerita vor ire si cu lacrami, zicand $&1 prea Sfanta Maica a milostivirii, pentru ce s-a rastignit fiul tau cel cu totul milostiv si mult indurate, au pentru cei drepti6 !u, ci pentru cei pacatosi. Iara eu, desi mare faradelege am facut, insa talharul, desfranata, si altii multi ma fac sa indraznesc, pe care pentru nemarginita lui milostivire i-a primit si i-a miluit, care nu te-au avut pe tine solitoare si mi"locitoare, Maica lui cea prea dulce si iarasi nu le-a incuiat lor milostivirile cele miluitoare de oameni. Si pe mine cum nu ma va primi, care am indrazneala ta6 Milostiveste-te spre mine Stapana mea. Caci cate voiesti poti si cate vei cere de la fiul si Dumnezeul tau, le iei fara de indoire, fiindca te-a facut pe tine mi"locitoare a pacatosilor&. Atunci ii zice Stapana $&4iindca ai urat fara-de-legea tasi te caiesti din toata inima, te primesc pe tine si sa nu te arati nemultumitor catre darul acesta prea mare, ci arata lucruri vrednice de pocainta&. Iara acela, multumindu-I din destul, i-a zis $&Stapana mea si Doamna cea prea marita, toate se pot tie. Deci fa-mi mie si darul acestaspre incredintarea iertarii mele. #orunceste sa-mi intoarca vra"masul zapisul acela vicleanul, cel scris de mana mea, ca sa nu ma infricoseze, cum ca vrea sa-l aduca la ziua "udecatii dreptului "udecator. Cunosc cum ca nimic nu este cu neputinta tie, ca o Maica a-tot-puterniculi Dumnezeu. #oti sa o iei si scrisoarea aceia prea ne uneasca, pentru ca sa se smereasca desavarsit vicleanul, ca sa nu ai a vreo nade"de de la mine&. Si zice lui Stapana $&Intru marirea fiului si Dumnezeului meu, faca-se si aceasta&. Acestea zicand, I s-a parut cum ca a auzit in vazduh glasuri care au zis $&Ca o Maica a dreptatii, sa nu faci

nedreptatea aceasta, Stapana, ca sa iei pre acela care marturiseste cu zapisul lui, cum ca este al meu&. Iara ea a zis $&;ra"masule al adevarului, totdeauna esti mincinos, ci acum ai zis adevarul, cum ca sunt Maica a dreptatii si pentru asta vreau sa fac dreapta "udecata, ca sa iau zidirea fiului meu din mainile tale. Ca cu nedreptate este ca sa o stapanesti tu, cel strain&. Acestea auzindu-le Carol, a luat multa veselie si de ucurie s-a desteptat si vede ca n-a fost vis, ci a aflat in mainile sale zapisul cel scris cu mana sa. Cata veselie socotiti ca a luat din ziua aceia, nu numai el, ci si cati au vazut zapisul cel scris de mana lui, toti s-au spaimantat, toti s-au minunat de nemarginita mila a Stapanului si de puterea cea nemasurata a prea laudatei 4ecioarei. ;estea aceasta s-a dus in feluri de cetati si orase. Si dupa ce s-a instiintat prea Sfintitul -eon, care era in vremea aceia in *oma arhiepiscop, a trimis oameni si a adus pe Carol. Si vazand scrisoarea aceia, a poruncit ca sa se faca de la 3iserica de o ste, mare multumire Maicei lui Dumnezeu si a savarsit praznic prea de veselie si multi care au fost in feluri de fara-de 0legi si in desfranari afundati, s-au pocait din tot sufletul, nada"duind cum ca prin rugaciunile prea Sfintei !ascatoarei de Dumnezeu vor do andi iertare pacatelor. Iar Carol facandu-se monah, a aratat roduri vrednice de pocainta, dupa cum i-a poruncit Doamna noastra si prin darul ei s-a invrednicit de cereasca fericire, pre care dea Dumnezeu ca noi toti sa o do andim, pentru rugaciunile ei si ale tutror sfintilor. Amin.

Minunea a +=-a Pentru Neofit cel ce s-a lepadat de Christos in scris Dupa venirea cea in trup a Domnului nostru Iisus Christos, in anii cinci sute treizeci si sapte, era in eparhia Cilicianilor un epitrop, econom al episcopului cetatii Adanenilor, numele lui (eofil, om cinstitor de Dumnezeu si cu fapte, chivernisind lucrurile 3isericii cu atata placere de Dumnezeu, incat toti ii multumeau. Iara dupa ce a murit episcopul, au alergat toti catre

Mitropolitul, cerand ca sa le hirotoniseasca lor episcop pe (eofil. Deci il voia pe acesta ca sa-l hotarasca, dar (eofil n-a primit, ca un smerit ce era. #entru aceasta, vazand arhiepiscopul socoteala lui cea nemutata, a hirotonisit pe altul si i-a zis sa iu easca pe (eofil si sa-l ai a epitrop. Asa dar, petrecea iar cu fapte une, destula vreme (eofil. Ci vra"masul adevarului a zavistuit fapta una a aceluia si a voit sa-l arunce intru o mare prapastie, dupa cum a facut, adica a lucrat cu mestesugurile lui si cu clevetirile oarecarora oameni cu rele naravuri si l-a urat atata noul episcop, incat l-a gonit cu nedreptate din 3iserica, lipsindu-l pre dansul de toata dregatoria si a facut pe altul epitrop. #re surparea aceasta nedreapta, mai intai a ra dat-o (eofil, si a aratat cum ca nu s-a scar it. Ci mai pe urma, l-a zadarit dracul spre multa manie, aducandu-I aminte de dregatoria lui pre care o avea, si de care l-a lipsit nemultumitorul episcop, caruia el i-a fost pricina pentru ca n-a voit marire, si s-a hirotonit acela si acum sa fie de dansul defaimat si vra"masuit. Acestea si multe altele le-a pus vra"masul in mitea lui (eofil si atata i-a dat raz oi, incat l-a iruit pre ticalosul si l-a plecat sa faca episcopului oarecare vra"itorie , ca sa-l primeasca iara in dregatoria lui, dupa cum mai inainte. Deci era in acea tara un iudeu care facea mari vra"itorii. #e acesta l-a intre at (eofil daca ar fi putut sa-I a"ute, iara acela i-a zis lui $&/u te voi face sa te intorci la oieria ta, si sa ai i mai multa cinste, numai sa te inchini invatatorului meu si sa faci orice-ti va zice, ci sa te pazesti sa nu-ti faci cruce, ori si ce vei vedea, ca ramanem nelucratori&. Iara acela a primit, de manie iruit fiind. Si ducandu-se intr-un loc pustiu, a inceput spurcatul de iudeu vra"itoriile lui, strigand catre draci, care indata s-au adunat multime nenumarata, si in mi"locul lor sezand cel mai mare, cu multa ingamfare. Atuncea zise vra"itorul catre (eofil $&Inchinate Domnului nostru&. Aceasta facandu-se, a zis evreul catre demonul $&Stapane al nostru, omul acesta s-a gonit de catre episcopul sau si tie ti l-am adus ca sa-i a"uti&. Dice demonul $&Daca se va scrie ro al meu si lepadator de Christos, sa-l fac sa ai a mai multa cinste decat mai inainte, si toata indulcirea sa-I dau dupa cum si tu cunosti puterea mea, numai sa-mi faca scrisoare cu a sa mana, cum ca se leapada de fiul Mariei, pentru ca sa nu ma at"ocoreasca mai pe urma&. Atuncea, (eofil ingamfat fiind de slava lumii cea desarta, a scris ne unul lepadarea de Mantuitorul si s-a impreunat cu dracul si iscalind scrisoarea i-a dat-o vra"masului, care l-a im ratisat si l-a sarutat zicanduI $&Acum vei sa cunosti puterea mea&. Acestea zicand, s-a facut nevazut cu toate duhurile rautatii.

Iar acel departat, cu vanzatorul s-a intors in cetate. Deci a doua zi, a chemat episcopul pe (eofil si l-a randuit econom, cerand de la el iertare pentru necinstea care i-a facut-o si i-a facut pana la pamant metanie, atata incat s-au minunat cei ce stau de fata. Ci aceasta s-a facut din lucrarea demonului, care s-a dus noaptea si l-a infricosat, incat l-a facut de s-a ingrozit. Deci s-a inaltat (eofil mai mult decat cinstea de mai inainte, dar nu era smerit ca atuncea, ci mai vartos mandru si se temeau toti de el, si il cinstea mai ales episcopul. Deci vra"itorul se ducea de multe ori si-l sfatuia ca sa pazeasca fagaduinta catre acela care i-a dat cinstea. Si ca sa nu puie candva in mintea lui ca sa se lepede de el si sa se faca catre facatorul lui de ine nemultumitor. Iara ne unul acela, mai intai i-a multumit, iar mai pe urma, cand a socotit adancul pierderii care i-a pricinuit, a inceput sa-l urasca, aducandu-si aminte de munca cea vesnica si zicea intru sine acestea $&;ai mie, cum m-am ratacit ne unul si m-am facut ro vra"masului pentru cinstea aceasta vremelnica. !u puteam sa sufar lipsa economiei si pagu a fericirei cea vesnica, cum nu o socotesc de trei ori ticalosul, cand ma va "udeca Imparatul cel Ceresc ca sa ma arda nesfarsit6 1 ne unia mea, si cine sa ma planga pe mine cel fara de minte2& Acestea gandindu-le se tanguia ziua si noaptea si se temea sa faca rugaciune ca un nevrednic, ci numai plangea cu amar, zicand $&;ai tie, ticalos (eofile, cum te-ai lepadat de Stapanul tau) cine poate sa ia zapisul cel scris cu mana mea din mainile diavolului6 ;ai mie ticalosul2 Mai ine mi-era mie de s-ar fi despicat pamantul ca sa ma inghita, sau sa cada vapaie din cer ca sa ma piarda, decat sa ma lepad de Diditorul si Mantuitorul meu&. Acestea si altele mai multe zicand, a luat putina indrazneala si nade"de din Dumnezeiasca mila si ducandu-se la o 3iserica a #rea Sfintei !ascatoarei de Dumnezeu, a cazut inaintea sfintitei icoane a aceleia, plangand cu amar si suspinand dintru adancul inimii, si marturisind cu glas farade-legea lui, si zicea ca nu se va scula de la pamant, pana ce nu va vedea o cat de mica milostivire de la Maica milei. Si a petrecut patruzeci de zile rugandu-se, cu a"utorul #rea Sfintei care l-a imputernicit ca sa posteasca atata vreme si nu a lasat pe demonul ca sa-I dea vreo suparare. Deci dupa patruzeci de zile adormind, vede pe Doamna lumei si scaparea pacatosilor, izvorul milei, si-I zice lui $&(u te-ai lepadat de fiul meu, cum dar sa ma rog eu pentru tine6&. Iar acela cu lacrimi a zis $&Doamna si Stapana Mantuitoarea lumii, cunosc cum ca mare este faradelegea mea, am gresit Stapanului meu, ci cunosc si milostivirea lui nemarginita si nemasurata iu ire de oameni, si cum

ca pentru pacatosi a patimit si pe talhari si pe vamesi i-a mantuit. Macar ca si fara-de-legea mea este mai grea decat a tuturor si mai rea, insa la acoperamantul si a"utorul tau alerg si la noianul milostivirii fiului tau arunc deznada"duirea sufletului meu, nada"duind sa aflu putina milostivire si mica mea pocainta si cu marele tau a"utor, voi indupleca pe nemarginita mila a facatorului si Mantuitorului meu. Dar Stapana mea, chezasa celor ce se pocaiesc, da-mi mie o mica mangaiere, si sa nu te ingretosezi de cel desfranat, sa nu intorci fata ta de la mine cel intinat, si ma fagaduiesc tie Doamna mea, cum ca cu una mea pocainta sa amarasc pe dracul acela pe care l-am veselit cu fagaduinta si impreunarea mea cea fara de pricepere si ne uneasca. Si dupa cum am scar it pe Sfintii Ingeri, asa iarasi sa-I veselesc cu lucrurile pocaintei mele, care desi nu va a"unge sa fie atata, cata este fara-de-legea mea, sa primeasca milostivirea unului Stapan, care si-a varsat pentru pacatosi sangele sau prea scump. Si de acela de care pentru ne unia mea m-am lepadat, pe acela din toata inima mea il marturisesc si il cred Dumnezeu si Mantuitorul lumii, si sunt gata sami vars sangele meu pentru dragostea lui, ca sa se incredinteze marturisirea mea. Si pe vra"masul il defaim si ma lepad de el. #re tine cinstita Imparateasa a toata zidirea te cinstesc si ma inchin, rugandu-ma tie ca sa-mi dai a"utorul tau&. Acestea zicand, i-a raspuns Stapana $&4iindca iarasi cu tot sufletul marturisesti pe fiul meu Dumnezeu adevarat, eu sa fac rugaciune pentru tine ca sa-ti primeasca pocainta&. Asa zicand, s-a desteptat (eofil si luand indrazneala si nade"de de mantuirea sa, a adaugat lacrimi langa lacrimi. Si dupa trei zile, iarasi a vazut pe Stapana si a zis catre dansul cu fata lina $&Sa te ucuri ca a primit fiul meu pocainta ta si iti iarta fara-de-legea. Deci sarguieste-te pana in sfarsitul vietii tale ca sa faci lupta si nevointa cea cuviincioasa, aducandu-ti aminte de o facere de ine ca aceasta&.Iar acela multumind a zis ei $&4iindca mi-ai pierdut scara a cea nemasurata, ma rog tie atot-puternica Stapana, porunceste ca sa iau zapisul meu cel ne unesc, spre incredintarea iertarii mele, ca acesta ma intristeaza pe mine si ma neca"este cand imi aduc aminte, cum ca il are vicleanul demon si mor desavarsit&. Ii zice lui !ascatoarea de Dumnezeu $&(eme-te de Dumnezeu ca acela face voia acelora ce se tem de el&. Atunci s-a sculat (eofil si rugandu-se alte trei zile, dupa cum cea mai dinainte, I s-a aratat prea laudata in vedenie zicandu-i $&#entru ca sa te incredintezi ca ti-a primit Domnul pocainta ta

si te-a iz avit din domnia demonului, ia-ti si zapisul scris de singura mana ta&.Iar el desteptanduse, l-a vazut in mainile sale dupa cum era facut si iscalit. Deci cine va povesti veselia care a luato6 caci marea pe Domnul si multumea pururea fecioarei, propovaduind mila cea nemarginita a ei si puterea cea neasemanata. De acestea instiintandu-se /piscopul si toti ai cetatii, au marit pe Dumnezeu cel ce face niste minuni ca acestea. Iar (eofil a murit desavarsit lumei, urand toate voile trupului, lepadandu-se de toata marirea desarta si de cinstea cea vremelnica si a slu"it 3isericii aceleia a prea Sfintei in toata viata lui, cu multa sarguinta si smerenie. Iar mantuindu-se din viata, si-a dat cinstitul sau suflet in mainile lui Dumnezeu si s-a ingropat inaintea prea Sfintei icoane a prea curatei 4ecioare, la locul unde si-a adus pocainta sa. #entru aceasta, din marea pocainta si pentru alte fapte une pe care le-a savarsit, a dat una miasma moastele lui si a savarsit minuni intru marirea lui Dumnezeu celui cu totul milostiv si a Maicei lui celei fara de prihana. Aceasta povestire a scris-o un ucenic al lui, /ftihian cu numele, care a fost de fata la toate si a marturisit, pentru ca sa stim noi pacatosii cat poate Stapana ingerilor si folositoarea noastra si mi"locitoarea. #entru ale carei rugaciuni, de ne-am invrednici fericirei celei ceresti. Amin.

Minunea a +>-a Pentru acela ce a vazut pe Prea Sfanta impartasind cu cereasca paine pe fratii cei ce se ostenesc In vremea Sfantului Sava, erau in lavra lui multi monahi im unatatiti si slu"eau Domnului. Deci s-a dus si un oier de un neam sa se faca monah, pe care l-a primit cu ucurie Sfantul, si fiindca nu era invatat cu osteneala, il chivernisea si nu l-a lasa sa se duca cu altii la lucrarile cele grele ale pamntului. Care lucrau pana la al noualea ceas si atuncea venea si citeau de o ste slu" a si dupa vecernie mancau o data ziua, dupa randuiala vietii de o ste. Aceasta, fiindca nu putea sa o faca acel nou incepator, i-au poruncit sa se nevoiasca in manastire, dupa putere si sa posteasca

pana vin toti fratii ca sa manance impreuna dupa randuiala. Iar acela, nici macar porunca aceasta n-a pazit-o, ci manca in chilia lui, pentru ca-I aducea rudeniile lui feluri de ucate. Deci Sfantul o stia aceasta, ci pentru ca era nou incepator, nu-l ocara, ca sa nu se ingreuneze, numai ruga pe Dumnezeu ca sa-l indrepteze. Deci a venit praznicul Adormirei prea Sfintei !ascatoarei de Dumnezeu, cel din ziua a cincisprezecea a lunei lui august si in ziua dinaintea praznuirii, cand se duceau fratii sa lucreze, le-a zis Sfantul ca sa vie la ceasul al noualea, ca sac ante vecernia. Si noului aceluia incepator, i-a zis sa se duca la 3iserica la ceasul vecerniei ca sa cante, cand toti fratii se aduna, ca sa-I dea vreun cuvant. Asa dar s-a facut. Si du pace au venit parintii, a vazut noul incepator o vedenie minunata, nu dormind, ci destept. Adica, a vazut o femeie prea frumoasa in mi"locul a doi ingeri, stralucind mai mult decat razele soarelui, si un inger tinea un potir de paine cereasca si altul o marama su tire. Iara femeia aceea frumoasa, care era Stapana noastra, tinea o lingurita de aur si se ducea cate un frate si ii stergea ingerul fata lui cu marama. Apoi se inchina prea Sfintei si ea lua lingurita si ii da painea cea cereasca. Acestea vazandu-le, noul incepator se minuna si apropiindu-se pentru ca sa se invredniceasca si el de un dar ca acesta, nu si-a do andit dorinta. Ca nici ingerul nu l-a sters, nici prea Sfanta nu l-a impartasit, ci i-a zis lui $&Mancarea aceasta este trupul fiului meu, si il iau cati postesc pana seara in ceasul acesta si se curatesc, cit tu nu postesti, cum te vei impartasi cu painea aceasta6& Iar acesta i-a zis $&Sa ma stearga macar ingerul cu asmaua aceia sfintita&. Iara ea i-a raspuns $&Daca voiesti sa te stearga cu aceasta, sa te ostenesti si tu ca ceilalti, ca aceia sunt asudati de osteneala, pentru aceasta se sterg, iar pe tine de care sudoare sa te stearga ingerul6& Acestea auzind s-a ingrozit. Si alergand catre egumenul a zis $&Ati vazut oare vedenia pe care am vazut-o eu nevrednicul6& Iar Sfantul i-a raspuns $&Aceea care ai vazut-o, a fost spre indreptarea ta. Ci fratii, incredintati sunt ca Sfanta ii sfinteste, ca sa fie vrednici in tot praznicul sa se impartaseasca cu Dumnezeiestile taine&. De atunci dar inainte, se ostenea el mai mult si manca mai putin si asa sfarsindu-se intru fericita ascultare, s-a invrednicit de fericirea cereasca.

Minunea +@-a Pentru oarecare manastire ce s-a a*utat cu prea marire de &aica lui Dumnezeu, care a*unsese cea mai de pe urma nevoie In vremea in care erau drept-maritorii imparati, se afla o manastire intr-un loc pustiu, afierosita pururea fecioarei Mariei, pe care ne-ncetat o laudau monahii, si o mareau. Iar stiind crestinii evlavia lor, le trimiteau de cele tre uincioase pe tot anul, si traiau. Iar nu numai norodul cel de o ste, ci si imparatii le trimiteau daruri. Deci dupa o vreme, s-a sculat lupte si raz oi de la varvari, care au iruit pe crestini si le-a luat locurile din care avea manastirea veniturile. Si nici imparatii nu aveau voie sa le trimita mai mult de chieltuiala ca sa traiasca. #entru aceasta au vrut monahii sa fuga de acolo, neavand cele de tre uinta. Deci intr-o zi s-au sfatuit monahii sa savarseasca Dumnezeiasca liturghie si sa se impartaseasca cu Dumnezeiestile si prea-curatele taine, ca sa se ierte si sa se duca fiecare unde voieste. Deci adunandu-se, au cantat toata slu" a cu lacrimi si cand ziceau la liturghie aceasta cantare $&Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pre tine !ascatoare de Dumnezeu si celelalte&, au auzit tul urare si lovituri in "itnite si ducandu-se trapezarul, a aflat 7o2 minune8 toate lazile si toate "itnitele pline de grau ales si frumos, pe care vazandu-l dupa liturghie fratii, s-au ucurat cu ucurie mare, zicand acestea cu mare glas $&Marire tie Dumnezeule2 Multumim tie Doamne, care nu ne-ai lasat pe noi nevrednicii ro ii tai, ci ne-ai trimis putere dintru inaltime&. Iar nu numai aceasta minune a graului a savarsit Stapana cea a-totputernica, ci si altele de asemenea. Adica, au aflat toate vasele pline cu vin, de unt-de-lemn, de legume si de altele care sunt spre tre uinta trupului. Si atata multime, incat le-au a"uns pentru multi ani. Atunci dar, toti s-au veselit, umplandu-se de tot inele, si s-au tocmit ca mai mult sa nu se duca cineva din sfintita manastire, nici sa se leneveasca vre-o data la cantarile si laudele 4acatoarei de ine. Si asa au petrecut viata cu fapte une si niciodata nu s-au lipsit de ceva din cele de nevoie. Ci de cate aveau tre uinta, le trimitea imparateasa cea cu indestulare daruitoare. #entru ale carei rugaciuni, de ne-am invrednici si noi de fericirea cereasca.

Minunea 5A-a Pentru omanul care a inviat In partile *omei, era un oier "udecator al unei cetati si ogat la unatatile cele trupesti., iar cu sufletul era lipsit si sarac si afundat in voile trupului, insa avea catre #rea Sfanta multa evlavie si catre saraci, milostenie nemasurata, dandu-le multa milostenie celor ce aveau tre uinta. Deci acesta s-a dus intr-o adunare cu alti oieri, pentru plim are afara de cetate, calari pe cai. Insa avea si aceasta una o isnuinta oierul acesta, cand vrea sa iasa din casa sa, sta inaintea #rea Sfintei, rugandu-se catva timp, zicand inchinaciunea cea ingereasca si cate alte rugaciuni stia, cerand darul ei sa-l acopere si sa-l pazeasca de cursele diavolului. Deci asa a facut si in ziua aceia intru care se ducea cu prietenii lui sa se plim e. Ci vicleanul il vra"masuia pentru multa evlavie pe care o avea catre cea nevinovata si cauta vreme indemanatica ca sa-l omoare. Deci cand trecea un rau, a intrat diavolul in calul oierului si s-a sal aticit, incat l-a aruncat intr-un loc adanc al apelor. Iar tovarasii lui, vazand ca s-a inecat si l-a aruncat in adancimea raului, s-au intristat, plangand moartea prietenului si s-au intors ca sa vesteasca rudeniilor lui pricina, ca sa-I cante prohodul, socotind cum ca a murit dupa cum cu ochii au vazut. Ci a"utorul cel de o ste al crestinilor si mi"locitoarea pacatosilor, l-a iz avit pentru milostivirea ei din moartea cea trupeasca si sufleteasca. Ca indata ce a cazut in rau, a chemat pe Stapana zicand $&#rea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, a"uta mie&. Si cand a a"uns in adancul apei a vazut-o si l-a scos afara, tinandu-l pe dansul de perii capului si l-a dus intr-un minut de ceas in casa lui, zicandu-I $&Iata, te-ai facut sanatos, mai mult sa nu mai gresesti, ci multumind lui Dumnezeu facatorului de ine, fa lucruri vrednice de pocainta ca sa te mantuiesti&.Cati dara erau in casa lui s-au spaimantat, vazandu-l pe dansul plin de apa tot, si de frica mai mort, nici stia inca unde era. Deci dupa mult timp au venit cei calatori cu dansul, si vazandu-l pe dansul cu prea-marire, s-au spaimantat. Iara acela le-a povestit cu damanuntul pricina si toti mareau pe Stapana cea minunata. Deci Arhiereul vremei de atunci, a adunat pe toti credinciosii si a savarsit praznic de veselie intru multumirea Doamnei

noastre. Iar oierul acela nu s-a intors mai mult in calea cea mai dinainte, ci ducandu-se intr-un lacas al prea Sfintei, unde erau si alti monahi, s-a im racat in chipul cel ingeresc si a slu"it isericii cu petrecere minunata si placuta lui Dumnezeu si asa s-a invrednicit de imparatia cerurilor, pe care de ar da Dumnezeu ca noi toti sa o do andim.

Minunea 51-a Pentru cela ce nu putea sa invete carte, fara numai acestea+,ucura-te &arieIntr-o cetate era un om cu numele Ioan, foarte un si ogat, dar avea mintea lui atata de grea, incat nu putea nicidecum sa invete carte, nici macar o rugaciune ca sa o zica dupa randuiala crestinilor. #entru aceasta, s-a dus intr-o manastire si afierosind intru dansa toate cele ce erau ale lui, s-a tuns monah, pentru ca sa-l invete fratii carte, care l-au primit cu dragoste pentru multa ogatie pe care le-a dat-o. Si toti il invatatu psalmi si rugaciuni, ci nu putea ca sa invete nimic. Atunci, un frate iscusit si cu fapte une, cetindu-i lui toate rugaciunile una cate una, l-a intre at care din toate I s-a parut mai frumoasa, ca sa-l invete) iar el a zis cum ca aceasta $&3ucura-te Marie& i-a placut mai mult. A pus dara osteneala multa si a invatat inchinaciunea ingerului. Si a luat atata ucurie si veselie, caci a invatat inchinaciunea aceia, incat I se parea cum ca a aflat o comoara de mult prFt. Si in tot ceasul, alt cuvant nu zicea, fara numai acesta $&3ucura-te ceia ce esti cu dar daruita, Marie&. #entru aceasta toti fratii i-au scos porecla, zicandu-I $&3ucura-te Marie&. #re care el o avea intru multa veselie, si totdeauna se ruga catre pururea fecioara, zicand inchinaciunea cea ingereasca cu dulceata si cu ucurie neasemanata. #re aceasta o zicea pururea pomenitul, pana i-a iesit fericitul lui suflet. Dar dupa ce i-au cantat prohodul dupa randuiala, l-au ingropat intr-un loc deose it, pentru ca sfintitele lui moaste a dat mireasma , care una mireasma nu s-a imputinat dup ace l-a acoperit, ci mai vartos crestea in fiecare zi. Deci in acea zi cand ii faceau pomenirea cea de noua zile, vad o minune prea marita si s-au inspaimantat. Adica a

odraslit din mormantul lui un crin prea frumos si pe fiecare frunza erau scrise acestea cu slove de aur $&3ucura-te ceia ce esti cu dar daruita Marie&. Si una mireasma a crinului era atata de multa, incat nu se asemana cu nici o floare pamanteasca. Iara egumenul a zis fratilor $&#arintii mei, din lucrul acesta minunat sa cunoastem ce mare sfintenie a avut fericitul acesta, si cat dor catre Doamna noastra. Ci cu cuviinta este sa vedem si radacina acestui crin, pentru ca sa intelegeti cat se daruieste care iu este din toata inima lui pre pururea 4ecioara&. Deci au sapat mormantul si au vazut ca crinul a iesit din gura cuviosului si sau spaimantat. Iara egumenul a poruncit de au desfacut sfintele moaste si a vazut cum ca a iesit din inima lui, intru care era zugravita icoana prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu, si toti s-au spaimantat. Deci luand cu litanie si cu tamaieri sfintitul acela crin, l-au pazit cu sfintele moaste si toti il cinsteau si se cucerniceau de el, pentru dragostea Maicei lui Dumnezeu. #entru ale carei rugaciuni sa ne invrednicim si noi de fericirea cea cereasca.

Minunea a 5+-a Pentru copilul Irinicului care s-a izbavit din apele raurilor In partile -om ardiei, era un ar at cu muere foarte cu fapte une, avand catre prea Sfanta fecioara multa evlavie, si a zigravit pe un zid al casei lor, icoana prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu, cu multa dragoste si chieltuiala, pentru ca sa se faca frumoasa si prea minunata. Si in fiecare zi si ceas, de cate ori treceau pe dinaintea sfintei icoane, se inchinau si ziceau rugaciunea cea ingereasca. #entru care a lor una o isnuinta, le trimitea darul ei, toate cele une si toata veselia si petreceau atata cu fapte une, si necertati unul cu altul si cu toti vecinii lor, incat i-au numit toti %pasnicii&. Aveau si un prunc de trei ani, care vazand in fiecare ceas pe tatal sau si pe maica-sa , cum ca stau de multe ori inaintea sfintei icoane cu evlavie si se rugau ) a luat o isnuinta si el a face asa si de cate ori vrea sa treaca pe acolo, se inchina, urmand pe parintii lui.

Iara cand a vor it, l-au invatat inchinaciunea ingereasca, si o zicea si copilul de cate ori trecea si se ruga, nu din evlavie, ci din o isnuinta. Si ca un prunc ce era, vazand pe scaun pe prea Sfanta, dupa cum era zugravita, socotea cum ca aceia ar fi fost Doamna casei) pentru aceasta se temea si se inchina ei, dupa cum vedea pe parintii lui ca faceau. Deci intr-una din zile, "ucandu-se cu alti copii la tarmurile raului, din lucrarea uratorului de ine, a cazut in apa, iara ceilalti copii, mergand a vestit maicei lui ca s-a inecat fiul ei. Iara ea a alergat plangand si toti vecinii, si a"ungand la rau, s-au dez racat doi oameni, pentru ca era raul foarte adanc, si s-au data fund mult ceas, cercand cu sarguinta si nu l-au aflat. Iara muierea cautand in alta parte, mai "os, a vazut pe copilu ei sezand deasupra apelor in mi"locul raului, ca pe un scaun prea minunat. Si-I zise lui $&4iul meu, cum te afli6& si a raspuns zicand $&3ine, maica mea, ca Doamna ma tine si nu ma tem&. Iara muierea, de ucurie, n-a inteles pentru cine i-a zis. Deci ridicandu-l, l-a dat maicei lui, care s-a dus ucuranduse in casa ei, intru care a a"uns si ar atul ei. Si auzind pricina, l-a intre at sa-I spuie cum a scapat ) iara pruncul a raspuns asa $&Dupa ce am cazut in rau, a alergat Doamna aceia a casei noastre2 Aratand cu degetul catre icoana !ascatoarei de Dumnezeu, si m-a rapit pe mine din apa si ma tinea pe mine, pana m-au luat oamenii&. Acestea auzind cei ce stau de fata, s-au minunat vazand pe prunc ca arata cu degetul icoana si cazand, s-au inchinat si au marit pre Darul ei, facand toata noaptea priveghere. Deci fieste-cine care ar fi voit sa-l intre e pe prunc cum a cazut, ii spunea pricina curat, care alte cuvinte le zicea stram e si inganate, dupa cum si ceilalti prunci. Iara cand povestea facerea minunii aceleia, povestea atata de curat si intocmite ine, incat toti se minunau de aceia. Asa dar, nu numai pruncul acela, si cei ce slavesc sfintele icoane cu evlavie, se iz avesc de prime"diile cele vremelnice si se invrednicesc de veselia cea minunata. #re care de ar da Dumnezeu sa o do andim noi toti, intru Iisus Christos Domnul nostru, caruia I se cuvine marire in veci. Amin.

Minunea a 55-a Pentru iudeul care s-a izbavit din le"aturi si a crezut in Domnul In partile -om ardiei, trecea intr-o zi un iudeu, cu negutatorie foarte ogat, pe care l-au ro it hotii si l-au inchis intr-o inchisoare foarte intunecoasa, l-au legat cu lanturi de fier, nada"duind sa-I mai ia si alti ani si in cele de pe urma sa-l omoare. Deci aflandu-se ticalosul iudeu ro , se tanguia, asteptandu-se in multe feluri cum sa faca ca sa se iz aveasca din prime"die. Si si-a adus aminte cum ca fecioara Maria face multe minuni la crestini, poate ca sa-l iz aveasca, daca va chema-1 cu credinta. Bmilindu-se dar din toata inima, a zis acestea cu lacrimi $&Doamna si imparateasa a cerului si pamantului, arata milele tale si spre mine ticalosul ca sa se faca minunat darul tau, dupa cum si alte ori nenumarate semne si minuni ai facut, precum am auzit de la crestini. Ca pe multi indraciti ai vindecat, feluri de oli ai tamaduit si pe ro i cu prea marire i-ai slo ozit. Milostiveste-te si spre mine cel nevrednic si sa nu-ti aduci aminte de rautatea stramosilor mei, ci ca o maica a milei, dupa cum crestinii te propovaduiesc, a"uta-mi mie la o nevoie ca aceasta si ma iz aveste pe mine, ca si eu sa cred in unul nascut fiul si Dumnezeul tau si voi propovadui minunile tale&. Acestea rugandu-se, a adormit si vede in vedenia lui o imparateasa prea marita, dand lumina mai multa decat soarele, incon"urata de ingeri, care au scos lantul iudeului din porunca Maicei lui Dumnezeu. Iar acela de ucurie s-a desteptat si vede nu in vedenie precum mai inainte, ci de fata cu ochii, pe Doamna noastra cu marire multa si cu stralucire, si-I zice ei $&Spune-mi Stapana numele tau, fiindca mi-ai facut atata unatate, ca sa stiu pre facatoarea mea de ine&. Iara ea i-a raspuns $&/u sunt Maria pe care m-ai chemat si eu te-am ascultat, ca cu toate ca neamul iudaicesc sunt vra"masi mie si fiului meu, ca unii ce sunt lepadatori ai intruparii lui mantuitoare, insa fiindca cu credinta si cu lacrimi ai strigat, s-a milostivit catre tine ca un Dumnezeu milostiv si nepomenitor de rau si a poruncit sa te mantuiesc din doua prime"dii, a sufletului si a trupului&. Acestea zicand, a poruncit ingerilor de la dus intr-o prapastie

foarte infricosata si prea adanca, intru care erau suflete nenumarate muncindu-se cu negraita munca, de unde iesea o grea putoare neasemanata. Iar iudeul de frica a cazut pe pamant $ deci ii zice lui Stapana $&Munca aceasta este a "idovilor cei necredinciosi, care nu cred iconomia cea in trup a stapanului si a fiului meu Christos&. Apoi l-a dus iarasi intr-un munte inaltsi a vazut un loc frumos si prea plin de veselie, dintru care iesea o una mireasma prea dulce si prea veselitoare, intru care era norod mult, sic anta neincetat veselindu-se. Deci spaimantandu-se iudeul de o frumusete ca aceasta, i-a zis stapana $&Aceasta este soarta sufletelor pe care le-a iz avit fiul lui Dumnezeu cu sangele lui cel prea scump si prea curat. Deci alege-ti unul din aceste doua locuri pe care ti-am aratat, care-ti place&. Acestea zicand, s-a dus la ceruri imparateasa a toate. Iara iudeul acela s-a aflat afara din casa lui si indata s-a otezat, lepadandu-se de ogatie si de rudenii, si facandu-se monah,a slu"it din inima facatoarei de ine a lui, care l-a iz avit si catre credinta cea adevarata minunat l-a povatuit si asa s-a invrednicit de cereasca fericire.

Minunea a 59-a Pentru pruncul care s-a ucis de iudeul tatal sau si a inviat si a marturisit pe prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu 1 evreica oarecare grea, avea multe durere si munca si nu putea sa nasca, dupa cum se intampla de multe ori muierilor. Si cu cate chipuri si doftorii i-au facut si nu era cu putinta ca sa iasa pruncul, numai astepta in putin ceas ca sa-si dea duhul ticaloasa. Atunci i-a zis o muiere crestina, care s-a intamplat acolo $&Daca voiesti sa te usurezi, chiama pe prea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, ca nu afli alt a"utor&. Iara cea olnava, cu smerita vor ire dupa cum putea de iuteala durerii, a zis acestea cu lacrimi $&3ine-cuvantata Marie, pururea fecioara, desi sunt nevrednica, eu, cea pangarita, chem pe tine, ca ma trag din neamul acela care a ucis pe fiul tau $ Aud insa ca milostivirea ta si mila, se da in dar celor pacatosi. *ogu-ma dar tie, iz aveste-ma pe

mine din aceasta prime"die si ma fagaduieesc tie ca sa primesc si eu si pruncul pe care il voi naste Dumnezeiescul otez&. Acestea zicand, a nascut indata un copil parte ar ateasca si in putine zile, dupa ce s-a sculat din pat, s-a otezat cu pruncul. Iara ar atul ei era dus in oras si venind acasa, s-a instiintat de cele facute, de unde maniindu-se, a omorat pruncul. Iara vecinii s-au adunat la tur urarea aceea, si vrand sa-l prinda pe evreu sa-l duca la "udecata, a fugit si aceia l-au gonit pe urma. 4ugind "idovul, s-a ostenit si vazand in drum o iserica, intrand, s-a ascuns intr-un loc. Deci acolo unde sta ingrozit, a vazut o icoana a prea Sfintei fecioare si cu darul lui Dumnezeu umplandu-se cu inima, a grait acestea $&1 Stapana, cata este milostivirea ta, ca acoperi si pazesti pre un caine pangarit si prea pagan care a omorat pre fiul sau si acum sta in casa ta si nu se deschide pamantul ca sa ma inghita cu totul. Dar fiindca atata este unatatea ta, miluieste-ma si pe mine te rog pe tine, dupa cum a miluit prea induratul fiul tau pe #avel gonitorul si iarta toate farade-legile mele, caci cred ca negrait , ai nascut pe Iisus, nevatamendu-se fecioria ta si pre acela il marturisesc Dumnezeu si om, a carui mila este nemarginita si nemasurata&. Acestea zicand cu lacrimi, l-au a"uns crestinii si l-au legat. Iar acela le-a zis lor $&*ogu-ma voua pentru Domnul, duceti-ma la un preot, ca sa iau sfantul otez, si aceasta, martorul meu este Dumnezeu, nu o zic pentru frica mortii, sau pentru o temere, mai ales dupa ce ma voi oteza, dati-mi moartea cea cuviincioasa&. Deci i-a facut dupa cuvantul lui si dupa ce s-a otezat, l-au dat "udecatii si l-au inchis pana a doua zi ca sa-l omoare. Iara muierea lui plangea nemangaiata pentru moartea copilului si cum il tinea pe genunchii ei si se atea, vede o minune2 Ca a inviat. Iara auzind cum ca ar atul ei s-a otezat si vor pentru ucidere sa-l omoare, a luat pruncul si a alergat la "udecata si vazandu-l pe el toti, au marit pe Dumnezeu si au slo ozit pe ucigasul care a venit acolo. Si cercand pruncul la gat unde i-a dat cutitul, se arata rana, pentru ca sa propovaduiasca minunea. Dar n-a savarsit pana aici facerea de ine imparateasa cea ogat daruitoare, ci urma minunea, minunii. Caci s-a dat Dar copilului, de vor ea ine si curat, dupa cum ar fi fost de douazeci de ani si a zis cu mare glas, acestea $%Maica milostivirii si a toata mangaierea, Maria cea in nastere si dupa nastere fecioara si maica lui Dumnezeu, m-a inviat pentru credinta nascatorilor mei, spre mustrarea necredinciosilor iudei, care leapada intruparea lui Dumnezeu&. Acestea auzind cei ce stau impre"ur, au lacrimat de ucurie, marind pre Domnul si pre Stapana. Iara tatal copilului a

slu"it toata viata lui prea Sfintei, scriind feluri de cuvinte asupra "idovilor, intru lauda Maicei lui Dumnezeu si multi s-au intors. Ci si pruncul acela crescand, s-a facut om cu fapte une si s-a savarsit cu tatal sau si cu maica lui cu placere de Dumnezeu si s-a dus intru imparatia cea cereasca. #re care dea Dumnezeu ca noi toti sa o do andim.

Minunea a 5<-a Pentru bolnavul si batranul care s-a imputernicit si intru tarie de voinic a venit Cand era 3ritania drept-maritoare, se afla un monah prea sfant intru o chinovie, care avea multa evlavie catre prea Sfanta fecioara si o cinstea foarte mult si totdeauna, cand ar fi auzit numele ei cel prea laudat. Adica sa zica cineva Maria sau !ascatoare de Dumnezeu, pleca genunchii si I se inchina pana la pamant. Deci acest fel facand im unatatitul acela si credinciosul si prietenul prea Sfintei si !ascatoarei de Dumnezeu, a im atranit si a sla it, ne-putand de prea multa atranete, cum sa se scoale din patul sau. Iar egumenul i-a dat un ascultator, ca sa-i gateasca cele spre tre uinta. Deci odata s-a intamplat de nu era ascultatorul acolo. Iar atranul avea nevoie ca sa se scoale, si dupa ce a facut rugaciune dupa o isnuinta lui, a cercat de multe ori ca sa se scoale, ci nu putea. Atunci, intorcandu-se catre icoana prea sfintei, a lacrimat si a zis catre dansa cu credinta $&#rea dulcea mea prea sfanta, a"uta mie& Si indata s-a aflat inaintea lui imparateasa a toate, si-I zice lui $&#entru multa ta evlavie si dragoste, pe care o ai catre mine, iata ca iti adaug viata inca de treizeci de ani in aceasta lume si sa ai atata putere cata ai avut-o cand ai fost de treizeci de ani. Si aceasta ti-am facut-o ca imi place petrecerea ta, intru care cinstesti atata numele meu&. Atunci pururea fecioara s-a dus in ceruri. Iar monahul mergea veselindu-se si um la sanatos si puternic cu trupul si toti fratii auzind minunea cea facuta intru dansul, s-au spaimantat, si-l aveau la multa evlavie. Iara el aducandu-si aminte de facerea de ine, o lauda necurmat si marea pe prea-laudata cu posturi, cu privegheri si cu alte faceri de ine, pana cand s-a odihnit

intru Iisus Christos, Domnul nostru. Caruia I se cuvine marire in veci. Amin.

Minunea a 5=-a Pentru fratii care s-au certat si de prea Sfanta Stapana s-au impacat In chinovia mai sus zisa, s-au certat doi frati din indemnarea diavolului. Bnul ca im unatatit ce era si drept-maritor, il iertase pe celalalt si se ruga pentru sufletul lui. Iar celalalt se mandrea si a spus minciuni egumenului, cum ca a facut un pacat plin de rusine. De aceasta instiintandu-se monahul cel cucernic se scar ea foarte si se rusina, neputand sa sufere o clevetire ca aceasta. Insa neavand la om nade"dea, ci la a tot puternicul Dumnezeu si la prea curata Maica lui, a alergat la darul lor, ca sa-i a"ute, pentru ca sa nu se rusineze de frati. Deci intr-o dimineata cand canta utrenia, vede pe clevetitorul stand la strana aproape de dansul cu nerusinare, nimic caindu-se pentru nedreapta clevetire. Atunci, iruit fiind de scar a, neputand sa-l vada, fratele s-a dus intr-un paraclis, a cazut la pamant si se ruga cu lacrimi zicand $&#rea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, nade"dea celor deznada"duiti si a"utorul celor fara de a"utor, apuca inainte, iz avestema pe mine de clevetirea cea nedreapta, ca daca nu va apuca inainte darul tau, nu aflu alt a"utor&. Acestea zicand, a vazut pe prea Sfanta ca sta aproape de sfintita masa, impreuna cu un om cinstit si cu cinstita cuviinta. Iar el stand cu frica si cu evlavie, i-a vazut ca s-au inchinat catre rasarit, cand au cantat cantaretii aceasta $&Marire (atalui si 4iului si Sfantului Duh&. Atunci, intorcandu-se Stapana catre cel neca"it, ii zice lui cu fata lina $&Sa nu te scar esti mai mult, ca m-am rugat pentru tine fiului meu, si a luminat pe vra"masul tau ca sa se caiasca pentru pacatul lui, ca sa nu se munceasca si ca sa te iz avesti si tu de reaua hula&. Iar el a zis $&(e rog pre tine, Doamna mea, cine este sfantul acesta care sta aproape de tine si pentru ce va inchinati&. Iara ea a raspuns $&Acesta este Ioan evanghelistul, fiul meu cel din punere, pe care mi l-a dat la cruce fiul meu. Iar tu sa nu te minunezi ca ne inchinam lui Dumnezeu, ca de cate ori, voi oamenii aicea pe pamant cantati vreo lauda prea sfintei (reimi, ne inchinam si noi toti intru imparatia cereasca, si ne ucuram impreuna pentru marirea , care cu cuviinta si dupa datorie se da prea maritului si

prea laudatului Dumnezeu si ne plecam cu evlavie capetele si ne inchinam facatorului si Mantuitorului nostru&. Acestea zicand, s-a dus in ceruri imparateasa a toate si a ramas atata una mireasma in 3iserica, incat s-au spaimantat toti. Ci si clevetitorul acela s-a umilit de mirosul unei miresme si a marturisit in fata tuturor nedreapta clevetire. Atunci fratele a povestit cu deamanuntul vedenia si ducandu-se in 3iserica in care s-a aratat Stapana, a iesit inca una mireasma din marmura pre care au calcat prea curatele picioare, pe care a scos-o si a pazit-o ca pe moastele cele sfinte, ca aducere aminte a facerei de minuni a prea maritei !ascatoarei de Dumnezeu. #entru ale carei rugaciuni, o2 de am do andi fericirea cereasca.

Minunea a 5>-a Pentru ostasul cel desfranat, caruia Domnul i-a dat iertare, plecandu-se ru"aciunilor &aicei sale /ra un ostas cu vita rea si prea pangarita si insarcinat cu feluri de pacate, iar mai ales la desfranare vestit. Acesta avea o muiere foarte im unatatita si tematoare de Dumnezeu, care de multe ori il sfatuia ca sa se pocaiasca de pacatele lui, si cu multa osteneala l-a plecat una lui sotie si postea cele patrusprezece zile ale lui august, pentru cinstea prea Sfintei si toate a"unurile praznicelor ei, si nu manca in zilele acestea, fara numai paine si apa dupa al noua-lea ceas o data. Deci nu numai la aceasta fapta una l-a povatuit pe dansul, ci si la sfanta rugaciune, care luand-o pe una aceia o isnuinta, sta de multe ori in fata sfintei icoane a prea Sfintei si zicea cu evlavie inchinaciunea ingereasca si altele cate le stia. Deci intr-o zi, a intrat in 3iserica rugandu-se inaintea unei icoane pe care zugravii o numesc /liusa, adica Milostiva si tine pe Domnul ca pe un prunc in ratele sale. Deci vede o minune prea marita, pe care i-a aratat-o cel mult prea milostiv, pentru ca sa se umileasca inima lui, sa urasca pacatele sale, dupa cum s-a si facut ) caci a vazut pe pruncul cel stapanesc, cum ca era tot ranit, si din rani curgea sange proaspat, ca si cum le-ar fi facut ranile intr-acel ceas. Iar ostasul, umilindu-se cu inima, a plans cu amar, rugandu-se prea

Sfintei si zicand acestea din tot sufletul $&#rea dulcea mea Doamna, milostiveste-te spre mine cel necredincios si mi"loceste catre Domnul sa ma ierte, ca o mi"locitoare a pacatosilor ce esti&. Atunci a auzit un glas de la icoana aceia, zicand $&;oi pacatosilor ma marturisiti cu lim a Maica a milostivirii si cu faradelegile voastre ma faceti Maica a intristarii si a scar ei&. Iara acela auzind acestea, a cazut cu fata la pamant si tanguindu-se zicea $&Stapana mea, sa nu te manii asupra mea celui ticalos, ci ca o mi"locitoare a pacatosilor si a"utatoare, roaga-te pentru mine, ca mult poate rugaciunea ta catre Stapanul&. Acestea a zis ostasul cu fata pre pamant zacand si neindraznind sa caute cu ochii, aude pe Stapana zicand acestea catre Domnul $&4iul meu prea iu it, miluieste pentru dragostea mea pe pacatosul acesta, care cade cu lacrimi si marturiseste pacatele sale&. Iara /l i-a raspuns $&Sa nu ma superi pentru acesta, maica, ca nu este vrednic de iertare&. Iar ea i-a zis $&Aduti aminte fiule prea dulce de dragostea de Maica, care te-am hranit cu atata dor si dragoste si te-am aplecat cu lapte si-I iarta acestuia fara-de-legile&.Iara /l i-a zis $&Cu dreptate, Maica, nu pot sa te ascult&. Iara ea i-a raspuns $&!u-ti cer ca sa-l "udeci cu dreptate, ci dupa milostivirea cea nemarginita, fiindca toti ma numesc maica milostivirii&. Deci ii zice ei Christos $&Sa nu te ingreunezi caci nu te ascult pre tine la aceasta, ci aduti aminte cum ca si eu mam rugat de trei ori (atalui meu in vremea patimii, ca de era cu putinta ca sa se iz aveasca omenirea cu alt chip ca sa nu iau moarte, ci nu m-a ascultat&. Deci cand a vazut Stapana cea mult milostiva ca multimea fara-de-legilor ostasului oprea mila lui Dumnezeu, a plecat genunchii si crestetul cel nestricat ca sa I se inchine, pentru ca sa se sileasca cu chipul acela al smereniei, milostivirile iu itorului de oameni catre mila, dupa cum s-a si facut. Ca dupa ce a vazut ca s-a plecat ca sa I se inchine, n-a lasat-o si i-a zis ei $&4iindca in lege este scris sa cinsteasca fiecare pe tatal si pe maica lui, nu voiu sa-ti lepad cererea&. Apoi a zis sa fie iertate fara-de-legile lui, si pentru semnul dragostei, %sa se apropie ca sa-mi sarute ranile mele&. Acestea auzindu-le ostasul, s-a sculat veselindu-se si apropiindu-se, saruta ranile. Si o2 minune, cum saruta o rana se vindeca si iarasi alta de asemenea, pana ce le-a sarutat pe toate si desavarsit s-au vindecat. Deci luand incredintare de iertarea sa si multumind Domnului si pururea fecioarei maicei sale, s-a dus in casa sa. Si vestind sotiei sale pricina, a intors toate cele luate cu nedreptate si a dat multe milostenii. Apoi cu sfat de o ste si cu voirea, s-au facut monahi amandoi, femeia intr-o manastire de

fecioare, iar el intr-o manastire de ar ati. Care s-au savarsit cu fapte une in Iisus Christos Domnul nostru, caruia I se cuvine marirea in veci. Amin.

Minunea a 5?-a Pentru frumusetea ne"raita a pururea fecioarei, pe care s-a invrednicit a vedea un cleric evlavios si cu fapte In #aris, era un cleric im unatatit, om intelept, care cu frumoasa scriere se indeletnicea. Deci sfantul acesta om, avea multa evlavie catre prea Sfanta fecioara, si poftea ca sa vada intru aceasta lume frumusetea cea prea marita a ei. Deci avand dorul acesta multa vreme si de multe ori pentru aceasta rugandu-se lui Dumnezeu, l-a ascultat pe dansul Domnul, cela ce face voia celor ce se tem de el. Si a venit un inger din cer si-I zise lui $&Imparateasa lumii a auzit rugaciunea ta si ma trimis ca sa spun tie ca sa te gatesti, ca duminica in ceasul utreniei vine ca sa o vezi cata frumusete are si iarasi, nu cu toata marirea cum este in ceruri, ci pre cat incape firea omeneasca. Insa sa stii ca din atata stralucire ai sa te lipsesti de lumina, ca sa ramai cu totul or &. Iara acela a raspuns $&Cu ucurie si cu veselie primesc ca sa ma pagu esc de lumina cea vremelnica, numai sa ma invrednicesc ca sa vad prea dulcea si stralucita fata a Doamnei mele&. Iara dupa ce s-a dus ingerul, a ramas clericul socotindu-se si se indoia din putina credinta, zicand acestea intru sine $&Cum sa petrec in viata mea or , care nu pot mai mult sa scriu, sau ca sa-mi fac alta slu" a a trupului&. De acestea aducandu-si aminte, cugeta ca sa inchida un ochi si cu altul sa vada pe Stapana prea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, pentru ca sa nu se or easca desavarsit. Deci cand a venit ceasul cel oranduit a sta de fata inaintea lui Imparateasa a toate, cu atata stralucire si frumusete, incat lim a omeneasca nu poate sa o spuna, nici sa o inteleaga. Dar dupa ce a privit-o putina vreme cu un ochi, spaimantandu-se de o minune ca aceasta negraita, a deschis si pe celalalt ochi, pentru ca sa do andeasca si mai multa veselie si ucurie. Ci indata s-a inaltat Stapana, iar acela a ramas numai cu un ochi, adica unul pe care il avea inchis, si celalalt cu care a vazut stralucirea, a or it desavarsit. Atunci, imputandu-si putinei credintei sale, se defaima pe sine

zicand $&;ai mie ne unul, m-am lipsit de o marire si indulcire ca aceasta ) pentru ce sa nu caut cu amandoi ochii, ca sa do andesc atata dulceata si sa fi ramas de tot or 12 Dumnezeul meu, invredniceste-ma ca sa o mai vad o data si sa ma lipsesc si de cealalta lumina&. Deci a facut rugaciune de multe ori catre fecioara, cu lacrimi si cu postiri, rugandu-se ca sa I se mai arate si a doua oara. Atunci iar a venit ingerul si i-a zis $&Imparateasa a-toate s-a milostivit spre truda si spre lacrimile tale si primeste ca sa vie iarasi sa o vezi, fiindca te multumesti sa ramai de tot or , pentru dragostea ei&. Iar acela a zis $&#rea-I multumesc darului ei si ma inchin si o maresc pe dansa, care-mi face atata facere de ine si nu numai lumina ochilor sa o pagu esc, ci si mainile si picioarele si celelalte madulare ale trupului si de insasi viata cea vremelnica ma multumesc sa ma lipsesc, numai ca sa vad pe Doamna mea&. Ii zice lui ingerul $&#entru evlavia ta aceasta, te vei invrednici sa vezi pe Stapana maine si nu numai sa te lipsesti de insasi lumina, ci sip e celalalt ochi sa-l do andesti, pentru ca sa o vezi cu amandoi ochii mai curat si mai luminat, ca sa se veseleasca inima ta&. Si asa s-a facut si iarasi s-a aratat lui Stapana. Iara acela, de lumina cea nepovestita pe care a vazut-o, a cazut cu fata la pamant, dupa cum candva, apostolii in (a or. Apoi i-a dat Dar si putere prea Sfanta, luminandu-I sufletul si trupul si sculandu-se, s-a aflat cu amandoi ochii si a vazut-o multe ceasuri, veselindu-se. Apoi ea s-a dus la ceruri, iar el a ramas multumindu-I pentru atata facere de ine si vietuind cealalta ramasita a vietii lui cu petrcere im unatatita, s-a dus in vesnicele locasuri. #e care sa ne invrednicim si noi a le do andi, pentru rugaciunile Stapanei acesteia prea laudate si ale tuturor sfintilor. Amin.

Minunea a 5@-a Pentru copilul care a inviat si a marturisit pe cela ce l-a ucis 1 femeie oarecare im unatatita si cinstitoare de Dumnezeu si catre prea Sfanta foarte evlavioasa, avea un ar at necredincios si afara de lege, care pacatuia cu alta femeie, iar pe cea de

dupa lege o ura si o vra"masuia, incat nici cele spre tre uinta ei nu I le da. Ci acela lipsea multe zile din casa lui, pentru ca sa-si faca voile lui cele rele, iara saraca aceia, neavand cele de nevoie ale trupului, a luat un copil al unui om ogat sa-i dea sa suga. Iar ar atul acela al ei, a intrat pe ascuns intr-o noapte cand dormea aceea, si or it fiind de diavolul, sau mai ine zis de or irea sa, ca ea rea, a omorat pruncul, pentru ca "udecata sa omoare pe femeia lui. Acestea facandu-le, a fugit inisor. Dimineata cand l-a aflat femeia mort, plangea si se tanguia, nestiind cum a fost pricina. Adunandu-se vecinii, a venit si tatal copilului cu lacrami, care n-a crezut-o pe ea, cum ca l-a aflat asa mort si socotind cum ca ea l-a omorat, a dat-o la "udecata sa o omoare ca pe o ucigasa. Asa dar, ucigasul era inaintea lor fatarnicindu-se, cum ca se neca"ea pentru desfranarea sotiei sale, iar nevinovata aceea s-a osandit cu nedreptate la moarte. Deci ducandu-se ticaloasa la locul osandei, neavand a"utor pe pamant sau partinitor la o nevoie ca aceasta, ca sa mi"loceasca catre "udecatori pentru dansa, a chemat puterea si a"utorul cel de sus, si cautand spre cer, a grait acestea cu lacrimi si cu credinta $&#rea marita si a-tot-puternica Stapana si Doamna a toata zidirea, a"uta-mi mie ticaloasei in aceasta clevetire si indupleca pe dreptul "udecator, ca sa nu ma lase ca sa ma omoare cu nedreptate. Asa a zis din adancul inimii si indata s-a aratat inintea tuturor o femeie prea incuviintata si cinstita, frumoasa la fata si marita, avand un prunc in ratele sale, care a zis acestea catre "udecatori $&Asteptati putin "udecata aceasta, ca sa o "udece fiul meu %. Atunci zice lor Dumnezeescul prunc $&!u "udecati dupa fata o2 oamenilor. Ci cu dreptate, ca sa nu luati vesnica pedeapsa. #entru ce a-ti osandit fara marturii pe cea nevinovata. Asa legile poruncesc6 Aduceti pe pruncul cel ucis aici, ca sa fac eu dreptate ucigatorului&. Deci auzind cei ce stau de fata atata intelepciune a unui prunc, s-au spaimantat si aducand pe cel mort, a zis catre dansul fiul cel ceresc $&In numele Domnului ridica-te si ne spune noua cine te-a ucis&. Atunci a inviat cel mort si a vor it curat, zicand numele ucigasului si l-a aratat cu degetul in inspaimantarea tuturor. Apoi femeia aceea ce se arata cu pruncul, s-a suit in ceruri si "udecatorii au poruncit sa lege pe ucigas de coada unui cal si l-a tras toata cetatea, pana ce si-a dat sufletul. Iar pe femeia cea nevinovata au eli erat-o, care multumind pururea fecioarei Stapanei, s-a dus intr-o manastire si s-a savarsit cu petrecere im unatatita intru Iisus Christos Domnul nostru,

caruia I se cuvine marirea in veci. Amin.

Minunea a 9A-a Pentru copilul cel de iudeu care s-a impartasit si nu s-a mistuit de focul cuptorului In partile rasaritului era un iudeu care avea un copil de sapte ani. Care copil s-a impreunat intr-o zi cu copiii crestinilor si ducandu-se la 3iserica s-a impartasit cu cinstitul trup si Sange al Domnului, dupa cum a vazut pe alti prunci ca au facut. Caci preotul, socotind ca este un copil de crestin, l-a impartasit. Iar dupa ce a mancat anafura, s-a dus la casa sa si a vestit parintilor sai. Iar tatal sau s-a maniat, ca un vra"mas al lui Christos si vrand ca sa iz andeasca ocara pe care a facuto pruncul, dupa cum ratacitul acela socotea, a rapit indata pe pruncul cel nevinovat si l-a aruncat intr-un cuptor aprins, punand si alte multe lemne, pentru ca sa-l mistuiasca mai degra a. Ci cel ce a pazit nevatamati pe cei trei coconi in cuptorul :aldeilor, a acoperit si pe ine-cuvantatul acela, si nu s-a mistuit de focul cel a-tot-mancator, ci sta ca si cum ar fi fost in roua, odihnindu-se. Aceasta auzind-o maica lui, a alergat cu lacrimi, socotind ca sa-l afle facut cenusa. Iar ducandu-se si alti crestini, au vazut copilul stand in mi"locul vapaiei intreg si sanatos si nici im racamintea si nici perii capului nu i-a vatamat. Dar dupa ce l-au scos afara cu multa minune si spaimantare, au strigat toti, cum ca se cuvenea ca sa arunce in cuptor pe tatal lui, ca sa ia aceiasi patima. Deci l-au legat pe dansul si l-au aruncat inauntru. Si indata s-a mistuit ticalosul. Iar copilul intre at fiind, a raspuns zicand $&4emeia aceia care este in 3iserica, intru care am mancat painea si tine pruncul in ratele ei, sta aproape de mine si ma acoperea cu haina ei si nu se apropia vapaia nici de cum&. Atunci au inteles ca prea Sfanta a fost, care-l acoperea pentru Darul Sfintei Impartasiri. Asa dar, cunoscand evreica credinta cea adevarata, a doua oara s-a nascut cu pruncul, otezandu-se in numele Sfintei (reimi. Iar inca si alti evrei au crezut in Domnul nostru Iisus

Christos. Caruia I se cuvine marirea in veci. Amin.

Minunea a 91-a Pentru amestecarea de san"e si uci"atoare de fiu pe care Prea Curata a izbavit-o din prihanire In *oma era un oier de un neam, im unatatit, care stiind cum ca viata aceasta trece ca un vis, a vrut sa se departeze de lume, pentru ca sa-si afle mantuirea sa ) asa dar, luand de la sotia sa iertare, i-a lasat un copil parte ar ateasca pe care l-a facut cu dansa si ducandu-se intr-un loc linistit, s-a savarsit cu placere de Dumnezeu. Iar femeia lui a ramas in casa ei cu copilul, pe care il iu ea peste fire, si il avea in ratele sale mai toata ziua si noaptea si totdeauna il dezmierda si-l saruta. Iar nu numai cand era mic, ci si cand se facuse mare, si venise in varsta cea legitima, il avea maica cea fara de cunostinta, si dormea impreuna, necunoscand alunecarea cea mare care putea sa-I vina candva prin dansul. Dar din neluarea aminte a ei si din indemnarea diavolului, a cazut in pacat cu dansul ticaloasa, pentru ca nu lua aminte ine la o pricina ca aceasta prime"dioasa. Deci cand a cunoscut ca s-a ingreunat de la fiul ei, a luat atata scar a, incat vrea sa se omoare. Apoi socotind mila cea nemarginita a lui Dumnezeu, n-a cazut in deznada"duire, ci a alergat catre insusi Domnul cel prea indurat si n-a facut alta slu" a a casei sale, numai petrecea toate zilele cu posturi si cu milostenii, cu lacrimi si cu rugaciuni din tot sufletul. Iar dupa ce a venit vremea nasterii, s-a dus intr-un loc ascuns al casei ei si a nascut. Apoi pentru ca sa nu se arate rusinea, l-a aruncat pe prunc intr-un loc necurat si a murit si asa nu s-a auzit ceva pentru aceasta in acea vreme. Iar aflatorul rautatii nu s-a saturat pana aici, a vrut sa o rusineze inaintea oamenilor, pentru ca sa se neca"easca mai mult si ca sa-I dea o moarte cruda ca sa moara nepocaita. Deci prefacandu-se prea pangaritul cum ca ar fi duhovnic prea intelept si inainte vazator, cunoscand cele ascunse inimii, inavata pe norod. Si pentru ca sa se creada cuvintele lui, a aratat multe ucideri si furaturi, atata incat il avea la evlavie nu numai norodul cel de o ste ci si oierii si insusi "udecatorii cetatii. Catre care a zis intr-o zi $&3oieri prea de un neam, eu mari lucruri si de spaima vreau astazi sa va povestesc si mai ales o fapta prea paganeasca si o fara-de-

lege prea necuviincioasa, care s-a facut aici in cetatea voastra, atata de infricosata, incat ma minunez cum de n-a aruncat Dumnezeu foc , ca sa arda toata *oma, precum Sodoma, fiindca s-a facut aici o urata paganatate. Cunoasteti ca cutare femeie 7zicand numele femeii8 pe care o socotiti cum ca este sfanta, pentru fatarnicia ei si evlavia cea mincinoasa, a pacatuit cu fiul ei si a facut un copil si l-a omorat, pentru ca sa nu se auda o paganitate ca aceasta&. Aceasta auzind-o cei ce stau de fata, s-au impotrivit, zicand cum ca a mintit, pentru ca aceea ar fi fost un suflet im unatatit si sfant, pe care o stia tot norodul si se cucernicea de ea. Iar vra"masul a adeverit defaimarea cu "uramant, zicand $&Aprindeti o vapaie de foc aici inainte si aduceti pe femeie sa ne intre am amandoi, si care se va arata mincinos din noi amandoi, sa-l ardeti&. Deci "udecatorii chemand pe invinovatita, i-au zis ei $&Doamna, stii ca proorocul acesta pe care l-a ridicat Dumnezeu in zilele acestea, pentru mantuirea noastra, te invinovateste cum ca ai savarsit cutare desfranare. Deci daca ai gresit, marturiseste-o pe dansa, sau de nu, mustra-l pe dansul ca pe un paras mincinos&. Iar femeia luminata fiind de Dumnezeu, a raspuns $&#rea inteleptillor "udecatori, dati-mi mie soroc de putine zile, ca sa raspund la o clevetire ca aceasta. Ca inteleptul Solomon zice ca sa nu raspunda cineva indata la mare pricina, ci mai intai sa se sfatuiasca intru sine, pentru ca sa dea raspuns cuviincios&. Deci i-a dat ei soroc de opt zile. Si iesind de la "udecata, s-a dus in casa ei si neavand nade"de la om, ci la Domnul nostru, a plans cu amar. Apoi s-a dus la Arhiereul cetatii, cel ce era atunci -ucian cu numele, si a cazut la picioarele lui, marturisindu-si fara-de-legea sa cu atata zdro ire a inimii si varsare de lacrimi, incat s-a minunat Arhiereul si-I zice ei $&Ai indrazneala fiica catre Dumnezeu cel mult milostiv, ca mai mare este milostivirea lui decat toate fara-de-legile tale, fiindca n-a urat pe #avel gonitorul si pe #etru cel ce s-a lepadat, dar nu numai ca i-a iertat, ci si intaii apostolilor i-a asezat. *oaga-te dar prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu cu lacrimi, ca aceasta este nade"dea cea mai temeinica a celor desnada"duiti si a tutror pacatosilor a"utatoare. Iar fiindca vremea sorocului este putina, nu-ti dau canon mai mult, numai rugaciunea catre Domnul sa fie iertarea fara-de-legii tale si te roaga nencetat cu zdro irea inimii si cu lacrimi&. Din niste cuvinte ca acestea a luat indrazneala si ducandu-se in casa ei, s-a inchis intr-o parte deose ita, plangand toata saptamana nemancata, si atandu-si pieptul, avea catre cer mainile inaltate si ochii, iar inima catre prea curata !ascatoare

de Dumnezeu, rugandu-se ei ca sa o iz aveasca de prima"dia ce-i sta inainte, ca sa nu se rusineze inaintea a toata cetatea. Si fiindca cu credinta si cu lacrimi fier inti cerea a"utor, a auzit-o a"utorul cel gra nic al celor ce sunt in scar e. Si cand a venit ziua cea oranduita, si s-a dus femeia cu slu"nicele si cu rudeniile sale la divan, atunci si insasi Stapana cea a-tot-puternica a calatorit impreuna fireste si s-a dus cu dansa la privelistea aceia. Deci "udecatorii au zis catre cel ce se socotea cleric, adica catre diavolul $& Iata parinte duhovnice si invatatorule, femeia pe care ai clevetit-o, zicand asupra ei defaimarea aceea cea prea de rusine. Deci vadeste-o pe dansa si o mustra pe dansa aratat, ca sa ia moartea cea cuviincioasa intru arderea de foc pe care ai poruncit si s-a facut. Iar daca te vei arata paras mincinos, sa iei dupa lege tu, tot aceiasi patima&. Iar clericul cauta mult timp la femeie si se minuna, neputand ca sa vor easca. Ii zic lui "udecatorii $& Cum stai asa nedumirindu-te, ce te inspaimantezi si nu o invinovatesti pe dansa dupa cum faceai mai inainte6& Iar acela a zis $& !u este aceasta amestecatoarea de sange si ucigatoarea de fiu pe care am invinovatit-o, ci mai ales este o im unatatita si o sfanta in mi"locul fiicelor Ierusalimului. Si ma tem ca sa o spui cine este, si nu pot ca sa o marturisesc, ca Maria este aproape de dansa si o pazeste si o acopera pe dansa, intru atat, cat nu este mai mult dupa cum a fost mai inainte, ci alta asemenea si schim ata&. Si asa adevarul a zis mincinosul, iu itilor, ca n-a fost mai mult pacatoasa dupa cum mai inainte, ci prin sfintita pocainta s-a scim at intru Dumnezeiasca schim are a dreptei celui prea Inalt. Acestea auzindu-le ei, s-au insemnat cu semnul cinstitei cruci. De unde nesuferind impotriva luptatorul, puterea cea datatoare de viata a crucii, lipsit-a ca un fum si a pierit din mi"locul lor. Iara aceia, minunandu-se, au marit pe Dumnezeu, iar pe femeia aceia o cinsteau si o aveau in evlavie mai mult, care multumind facatoarei de ine, dupa cum se cadea, cu fapte une si-a petrecut viata placuta lui Dumnezeu, spre rusinarea uratorului de ine si intru marirea celui cu totul prea indurator.

Minunea a 9+-a Pentru cela ce s-a dat diavolului intru zamislirea lui de maica-sa /ra un ar at cu femeia lui, amandoi temandu-se de Dumnezeu, facand milostenii si alte fapte une. Si dupa ce au trait uniti multi ani, s-au invoit amandoi sa faca departare de amestecarea cea trupeasca si asa au petrecut multa vreme, incat traiau ca niste frati si nu ca cei insurati. Ci vra"masul pazirii curateniei a zavistuit fapta una a lor, si a luptat pe ar atul ei intr-o zi, in care era Sam ata cea mare, si i-a dat atata ispita, incat neputand sa sufere, a cazut cu femeia lui fara de voia ei, care l-a ocarat mult si l-a mustrat, aducandu-i aminte de ziua cea vrednica de cinste. Ci acela n-a socotit mustrarea, ci se aprindea de patima. Atunci ii zice femeia cu manie $&4iindca n-ai avut evloavie, ne unule, la Invierea Domnului cea cinstita, rog pe Dumnezeu, orice se va naste din noi in noaptea aceasta, sa fie dat diavolului&. Deci in ceasul acela cand a zis cuvantul, cea fara de cunostinta, s-a zamislit si cu vremea a nascut un copil parte ar ateasca prea frumos, care pe cat crestea, se arata mai daruit cu dar si atata de frumos, incat se ucurau rudeniile vazandu-l. Iar cand a a"uns cu varsta de doisprezece ani, se arata diavolul catre maica lui si-I zice $&-a trei ani vin sa-mi iau darul care mi l-ai fagaduit&. Acestea auzindu-le ticaloasa maica lui, a luat scar a si durere in inima sa, si in fiecare zi plangea nemangaiata, si mai ales cand cauta la fiul ei, care se minuna de acasta si o intre a $&Spune-mi mie maica, te rog pe tine, pentru care pricina toti prietenii si rudeniile cand ma vad se ucura si numai tu vazandu-ma lacramezi&. Iar aceia i-a spus lui tot adevarul. Deci tanarul s-a amarat foarte si temandu-se sa nu patimeasca ceva impotriva de la diavolul cel uc"gator de om, a fugit intr-o noapte si ducandu-se la Ierusalim, s-a marturisit #atriarhului, care l-a trimis la un duhovnic pustnic, om prea sfant, ce se hranea din mana ingerului, care ii aducea in fiecare zi o paine minunata. Iar cand se ducea cineva ca sa-l afle, ii ducea ingerul doua paini, dupa cum a facut ingerul si in ziua aceia. Deci tanarul venind cu scrisoarea #atriarhului si dupa ce a citit-o, i-a zis $&Sa chemam fiul meu pe Stapana cea

fara de prihana, care poate foarte mult asupra dracilor, ca aceasta cu totul i-a prapadit, pierzandule tota puterea lor si multe suflete a rapit din mainile lor si le-a iz avit din munca cea vesnica&. Asa i-a zis si l-a sfatuit sa se roage cu lacrimi multe si cu evlavie, tinandu-l in chilia sa pana in ziua sfintelor #asti, cand se implineau trei ani din ziua in care diavolul a vor it cu maica tanarului. Si atunci, sfantul a slu"it liturghie. Iar tanarul sta acolo inaintea sfintei mese cu frica si cu multa groaza. Iar cand a iesit preotul cu sfintele daruri, a intrat diavolul si rapind pe tanar, l-a dus in munca impreuna cu trupul. Iar cuviosul auzind strigatele tanarului, s-a scar it foarte si punand sfintele taine pe sfanta masa, se ruga cu lacrimi, facand rugaciune intins catre Stapanul si catre pururea 4ecioara Maica lui, ca sa nu lase nepedepsita o indrazneala ca aceasta si nerusinare a diavolului si sa ia pe tanar in pizma lui, si sa-l intoarca intreg si nevatamat, pentru ca a indraznit cel de trei ori lestematul, de l-a rapit de la sfantul "ertfelnic. Acestea zicand cuviosul, a citit rugaciunile sfintei liturghii, ca sa nu o lase nesavarsita. Si cand zicea rugaciunea aceasta $&Si pentru ca sa fie celor ce se vor cuminica spre trezirea sufletului si spre iertarea pacatelor& adica dupa ce a savarsit cele sfinte, cand a strigat zicand $ Mai ales pentru prea sfanta, prea curata&) mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile tale2 12 ne iruita puterea fecioarei, s-a aflat tanarul la sfantul "ertfelnic si a strigat zicand $&Mare este numele Sfintei (reimi&. Iar dupa ce s-a savarsit liturghia, s-a impartasit tanarul. Apoi l-a intr at cuviosul unde l-a dus si ce a patimit. Iar acela a spus $ cum ca dupa ce l-a rapit diavolul, l-a azvarlit intr-un loc intunecos si prea puturos, in care erau suflete nenumarate ale pacatosilor, care se muncesc negrait si indata a venit Stapana cea mult laudata si l-a scos din acel loc prea de chinuire si asa s-a aflat in 3iserica. Deci Sfantul a marit pe Domnul si pre pururea fecioara Maria, care i-a ascultat rugaciunea. Iar tanarul, ducandu-se la #atriarhul si ine-cuvantandu-se de dansul, s-a dus la rudeniile sale care plangeau pierderea lui, socotind cum ca dracii l-au luat. Iar vazandu-l pe dansul fara de nade"de, fiecare poate sa inteleaga cata veselie au luat si cate multumiri au trimis Stapanului Christos si Maicei lui celei prea laudate. #entru ale carei rugaciuni, de-am do andi si noi fericirea cea cereasca.

Minunea a 95-a Pentru cela ce s-a indoit pentru fecioria &aicei lui Dumnezeu si s-a izbavit prin oarecare facere de minune Dupa sapte sute de ani de la intruparea Domnului nostru Iisus Christos, era un pustnic Atineu cu neamul, intelept intru scripturi si intru fapta una mai intelept, numele lui /ghidie, care dupa moartea parintilor lui, impartind saracilor averile sale, s-a departat de patria sa. Si inchinandu-se sfintelor locuri ale Ierusalimului, s-a dus in partile cele mai dinauntru ale pustiei, intr-un loc neum lat foarte si ascuns, intru care a aflat o pestera cu un izvor prea frumos si cu putini copaci. Deci poftind linistea locului acestuia, a ramas acolo si petrecea pustniceste, hranindu-se de o cer oaica, care cu Dumnezeiasca amenintare, se ducea si o mulgea si cu laptele ei si cu uruieni petrecea. Deci aproape de acele parti intr-o cetate, oarecare dascal, intru care semanase diavolul cel ucigator de om neghini in gandul lui, si avea indoire pentru fecioria prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu, zicand acestea in minte $&Cum poate sa fie maica si fecioara&. #e aceasta draceasca gandire se silea saracul dascal ca sa o goneasca din mintea sa si nu putea. Deci auzind ca pustnicul cel zis avea darul lui Dumnezeu si intelepciune omeneasca, s-a dus la dansul sa-l intre e pentru aceasta, nu cumva putea sa-l iz aveasca de hula aceasta ce era in mintea lui. Deci cand era dascalul aproape de chilia Avei /ghidie ca de trei stadii, a iesit cuviosul intru intampinarea lui, a cunoscut venirea dascalului si venirea lui si cand s-a apropiat unul de altul si dascalul l-a heterisit facandu-i lui metenie pana la pamant ) iar cuviosul nu i-a raspuns, ci a lovit cu toiagul intr-o piatra, zicand acestea cu mare glas $ %4ecioara mai inainte de nastere&. Asa a zis sfantul. Si indata o2 prea marita minune, a rasarit din acea piatra un crin foarte minunat la vedere si prea frumos, si minunat la una mireazma. Atunci a lovit a doua oara cu toiagul in piatra, zicand $%4ecioara in nastere&. Si a rasarit alt crin asemenea celui mai dinainte. Apoi a lovit iarasi a treia oara cu toiagul intru acea

piatra, zicand $

%Si dupa nastere fecioara a ramas&. Si indata a iesit alt crin asemenea prea

minunat. Atunci cuviosul s-a intors la chilia sa, nevor ind nici cum alt cuvant. Iar dascalul spaimantandu-se pentru o facere de minune ca aceasta, s-a iz avit de ispita. Si toata minunea o propovaduia, pentru ca sa se mareasca prea curata Maica lui Dumnezeu. #entru ale carei rugacini de-am do andi imparatia cerurilor.

Minunea a 99-a . infricosata minune cum ca o picatura a san"elui celui stapanesc, covarseste toate pacatele oamenilor /ra un monah lenevos si trandav, care nu pazea ingaduintele chipului celui ingeresc, ci petrecea in multa negri"ire. !umai aceasta fapta una facea, adica, din multa evlavie si dor ce avea catre fecioara, sta in fiecare zi si zicea inaintea cinstitei icoanei aceleia, inchinacinea cea ingereasca de o suta de ori, ca nu stia carte sa citeasca alte rugaciuni. Deci asa traind cu lenevire la posturi, la privegheri si la alte randuieli ale petrecerii celei monahicesti, l-a invrednicit Domnul cel prea un, care voieste toti sa se mantuiasca, de a vazut o vedenie prea infricosata si de spaima, cum ca ar fi rapit dracii sufletul lui si l-ar fi dus inaintea dreptului Cudecator, cerand de la el ca sa se faca dreptate si sa-l dea lor dupa faptele lui. Iar imparatul stiind pacatele lui, a zis demonilor $&-uati-l pe dansul in gheena, ca n-are parte cu mine , ca fagaduintele otezului si a chipului celui monahicesc nu le-a pazit&. Deci indata ce l-au rapit demonii, ca niste lupi sal atici, s-a sculat de pe scaun Stapana cea a-tot-puternica si i-a zis lui $&Ma rog tie Doamne al meu, asculta-mi dreptatile mele, pe care am sa le zic pentru a"utorul acestui suflet&. Si asa i-a aratat o carte in care erau scrise heretisirile 7adica inchinaciunea ingerului8, pre care le-a zis in toata viata lui rugandu-se si poruncea celui ce pazea sufletul aceluia, ca sa puna cartea aceia intr-o tirezie a cumpenei. De alta parte au pus dracii multe carti, in care aveau scrise pacatele monahului. Atunci

ingreoia foarte pe partea aceia intru care avea pacatele. Deci vazand Maica cea mult milostiva a prea Milostivului Dumnezeu, cum ca nu s-a folosit nimic sufletul cu chipul acesta 7ca pacatele erau multe si fapta una prea putina8, zice catre Stapanul $&Adu-ti aminte prea iu ite al meu fiule, ca din trupul meu ai luat fiinta cea patimitoare si imi daruieste mie o picatura din sangele tau cel prea curat si prea scump, pe care l-ai varsat pentru pacatosi in vremea patimii celei mantuitoare. Asa Stapane mult milostive, fa-mi mila aceasta cu sufletul acesta, pentru ca ma iu este foarte mult si se ruga catre mine cu dor si cu credinta&. Ii zice ei Stapanul $&Sa se faca o2 maica voia ta, ca nu este cu cuviinta ca sa-ti lepad nici o cerere a ta. Insa sa stii, ca o picatura a sangelui meu covarseste toate fara-de-legile lumii&. Deci a luat cererea imparateasa a toate. Si dupa ce a pus-o in tirezia cumpenei, s-a usurat partea cealalta, intru care erau atatea carti ale greselilor si s-a facut mai usoara decat o pana. Atunci dracii s-au risipit rusinati si strigau zicand $&4oarte mult milostiva este Stapana catre crestini si ne face de multe ori nedreptate&. Iar monahul venindu-si intru sine, a marit pe Domnul, multumind Maicei lui cea laudata, care i-a aratat o vedenie ca aceasta. Si caindu-se, si-a indreptat viata sa si a facut atata fapta una, incat se minunau cati il stiau mai inainte. Deci nevoindu-se cu placere de Dumnezeu, s-a odihnit intru IIsus Christos Domnul nostru, caruia I se cuvine cinstea si inchinaciunea in veci. Amin.

Minunea a 9<-a Pentru cel ce s-a indoit pentru taina /vharistiei si a vazut pe Christos cu trupul ca un prunc /ra un preot in Alamania foarte im unatatit, ce se numea #elaghie, care avea atat de mare evlavie catre pururea fecioara Maria si un dor ca acesta, incat nu zicea alta /vanghelie cand slu"ea, numai ale prea Sfintei. #e aceasta a lui multa evlavie o a zavistuit vra"masul celor im unatatiti si i-a semanat in mintea lui un gand prea paganesc pentru credinta, si avea indoiala pentru trupul cel stapanesc. Dicand acestea in minte $&Cum este cu putinta sa se faca paine trupul

lui Christos si vinul sange) si daca fecioara a nascut numai un singur fiu, care de voie patimind s-a ingropat si a inviat numai o data, cum se face iarasi in fiecare zi painea trupul lui Dumnezeu si patimeste patima&. Gandurile acestea cercandu-le #elaghie, ca un om neinvatat si simplu ce era, avea multa scar a si nu voia sa intre e pe vre-un om, ci numai a alergat catre prea Sfanta zicanduI si rugandu-se $&Stapana si Doamna lumii, te rog eu nevrednicul ro ul tau, fa-mi darul acesta, ca sa cunosc taina sfintei -iturghii, cum se schim a painea si vinul in trupul si sangele Domnului nostru, pentru ca nu pot sa inteleg desavarsit&. Asa de mult rugandu-se cu multe lacrimi #elaghie, dupa ce s-a savarsit cele sfinte, cand a strigat aceasta $&Mai ales pentru prea Sfanta, prea curata& s-a facut Sfantul trup inaintea lui. Iar preotul a cercat aici si acolo, nu cumva a cazut "os din neluare aminte si din uitarea lui, si n-a vazut nimic. De unde ingrozit si ingri"orat facandu-se, a plans cu amar, rugandu-se acestea $&#rea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, stiu ca pentru putina mea credinta si indoire pre care am avut-o catre sfantul trup al stapanului meu, s-a ingretosat de mine imparatia lui si s-a departat de la mine, ca sa nu ma impartasesc cu el, eu cel nevrednic) ci roaga-l sa ma ierte ca un milostiv si ca sa nu se manie pe mine pana in sfarsit cela ce este nepomenitor de rau&. Acestea zicand preotul cel evlavios, a vazut inaintea sfintei mese pe imparateasa ingerilor cea prea marita, care avea in ratele ei pe Domnul nostrum IIsus Christos, prunc mic foarte frmos si zicea catre #elaghie $&#runcul acesta este facatorul si ziditorul lumii, fiul si cuvantul lui Dumnezeu si om desavarsit. #re acesta l-am zamislit din Duhul Sfant si l-am nascut fara de stricaciune, ramanand fecioara. Acesta a patimit si a murit pe cruce ca un om, pentru mantuirea lumii si a inviat si s-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta (atalui, ca unul ce este de o fiinta cu dansul si impreuna pre scaun sezator, pentru aceasta iarasi va sa vie sa "udece toata lumea. Acesta si acum in fiecare zi pentru milostivirea lui si pentru multa unatate, se pogoara cu negrait si minunat chip, in chipul painii si al vinului, pentru multa dragoste care o are catre noi oamenii si ni se da spre mancare si spre autura si spre sfintenie a sufletului vostru. Deci pipaieste-l pe el si fara frica il cearca, ca sa cunosti ca este adevarata privirea si nu nalucire, ci trup adevarat cu carne si sange dupre cum l-am nascut si asa se face si painea si vinul cu care slu"iti sfanta -iturghie. Ci pentru ca firea omeneasca nu poate sa manance carne cruda si sa ea sange, pentru aceasta cel milostiv si a-tot-puternic se schim a in paine si vin, pentru ca sa-l

primeasca fiecare cu dragoste si cu dorinta. Impartaseste-te dar cu dansul cu evlavie si cu credinta, caci care se impartaseste cu vrednicie cu dansul, se face partas dumnezeestii lui mariri&. Acestea zicand Stapana cea mult laudata, a pus pe Dumnezeescul prunc pe sfanta masa si inchinandu-se acestuia cu multa evlavie si smerenie, s-a facut nevazut. Iar preotul cu frica multa si cu ucurie a luat in mainile lui pe pruncul acela Dumnezeesc si sarutandu-l cu evlavie si cu smerenie, a cunoscut dupa adevar cum ca era un prunc trupesc viu. Apoi l-a pus pre sfanta masa cu multa veselie si cazand pre pamant a zis acestea cu lacrimi $&Cred Doamne si marturisesc ca tu esti fiul lui Dumnezeu, cel ce te-ai nascut din pururea fecioara Maria, si multumesc milostivirii tale si prea curatei maicei tale, pentru al carei dar m-am invrednicit azi nevrednicul si ma iarta pe mine ca un milostiv pentru necunostinta mea cea mai dinainte ) si dupa cum m-ai invrdnicit si team vazut cu trupul dupa cum te-ai nascut din fecioara, asa iarasi pentru rugacinile ei, invredniceste-ma ca sa ma impartasesc cu tine nu ca cu un prunc, ci ca cu paine, dupa cum si mai inainte&. Asa rugandu-se cu credinta, s-a ridicat si vede iarasi pe sfanta paine dupe cum mai inainte si s-a impartasit veselindu-se. Dupa acestea traind viata minunata si placuta lui Dumnezeu, s-a dus la imparatia cea cereasca. #re care dea Dumnezeu a o do andi noi toti intru Christos Iisus Domnul nostru, caruia I se cuvine slava in veci. Amin.

Minunea a 9=-a Pentru cela ce s-a ucis de iudei si s-a inviat de &aica lui Dumnezeu Intr-o 3iserica aveau o icei crestinii de cantau oarecare stihuri si laude ale pururea fecioarei Mariei. Intre care a zis o cantare la al carei sfarsit sunt scrise acestea $&*usineaza-se paganii "idovi&. Deci intr-o zi adunandu-se drept credinciosii crestini in 3iserica, au chemat pe un tanar cucernic care avea glas de cantare dulce si frumos si i-a zis ca sa cante cantarea aceia cu laude cu mare glas. Si cantand, s-a intamplat de au trecut oarecari "idovi pe langa 3iserica aceia si

au auzit cuvantul acela, pe care l-a cantat tanarul acela spre rusinea lor si osandirea si maniindu-se foarte mult, s-au sfatuit ca sa-l ucida cand vor afla vreme indemanatica. Deci peste putine zile, lau luat la via lor, mestesugind oarecare pricina si acolo l-au ucis si l-au aruncat intr-un loc ascuns. Atunci, dupa ce s-au dus ucigasii, a venit Stapana cea a-tot-puternica, care inviindu-l pe dansul, a poruncit ca sa cante fara de frica laudele ei. Iar acela multumindu-I, s-a dus iar la 3iserica si canta in fiecare zi cu mai dulce cantare. Iar ucigasii "idovi,vazandu-l pe dansul s-au spaimantat si l-au intre at in taina de a fost el acela pe care l-au omorat si cum a inviat. Iar acela le-a spus lor cum ca pururea fecioara Maica lui Iisus l-a inviat, pentru ca sa-I cante laudele ei. Deci din facerea minunii acesteia au crezut, nu numai ucugasii aceia, ci si rudeniile si prietenii lor, si altii multi otezandu-se in numele (atalui si al 4iului si al Sfantului Duh, caruia I se cuvine marire in veci. Amin.

Minunea a 9>-a Cum ca icoana Nascatoarei de Dumnezeu a pierdut boala cea omoratoare din oma si pre toti ia vindecat -a cinci sute zece ani de la venirea lui Dumnezeu cea in trup, a fost in *oma mare lingoare, atat incat mureau in fiecare zi doua mii de oameni. Deci #apa vremii aceleia, care era marele Grigore Dialogul, a poruncit ca sa se scoata cinstita icoana a !ascatoarei de Dumnezeu pre care o zugravise Apostolul -uca, ca sa faca litanie si rugacine, ca sa inceteze moartea. Deci dupa ce s-a dus Arhiereul cu icoana rugandu-se Maicei cea mult milostiva si cu totul induratoare, ca sa im lanzeasca pe Stapanul, sa inceteze mania si dreapta lui urgie, priveau toti ca pe unde trecea sfanta icoana, fugea stricaciunea vazduhului si se pierdea inaintea cinstitei icoanei aceleia, ca un nor cand l-ar goni un vant puternic si ramanea vazduhul linistit si curat si prea stralucit. Dar dupa ce au incon"urat toata cetatea si au savarsit rugaciunile, vede sfantul pre un inger stand sus

pe turnul care-l numesc al lui Adrian si al lui Crischentie, ca stergea o sa ie sangerata si a pus-o in teaca. Deci au inteles cum ca pentru rugaciunile prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu a incetat mania Stapanului si urgia. Deci de atunci pana astazi, nu se mai zice mai mult turnul acela al lu Adrian, ci al voievodului Mihail, intru al carui nume a zidit si o 3iserica cu multa cheltuiala, intru aducerea aminte a acestei faceri de minune a Maicei lui Dumnezeu. #entru ale carei rugaciuni sa ne iz avim si noi de moartea cea vesnica.

Minunea a 9?-a Pentru facerea de minune cea cu zu"ravul /ra un zugrav cu numele Ion, foarte cucernic catre prea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, si la mestesug iscusit, mai mult decat altii. Deci punea multa silinta si tot dorul, cand zugravea icoana !ascatoarei de Dumnezeu, ca sa se faca mai frumoasa si mai impodo ita decat ale altor sfinti, atat incat se minunau toti de frumusetea pe care o aveau icoanele Maicei lui Dumnezeu , pe care le impodo ea cu tot mestesugul si chipul, pre cat putea. Iar cand zugravea pe diavolul, il facea atata de urat, incat nu putea sa vada cineva un lucru mai infricosat si mai urat, si aceasta o facea cu dreptate. Ca dupa cum a fost mai inainte cea mai frumoasa zidire a facatorului cand era intru ascultarea lui, asa s-a facut iar dupa calcarea de porunca, mai urat si mai grozav decat toate si mai infricosator. Deci pe zugravul acela evlavios il ura foarte mult uratorul de oameni si cauta vreme prielnica ca sa-l ucida, nu atat ca il zugravea pe dansul grozav, pre cat il zavistuia pentru ca zugravea pre chipul Maicei lui Dumnezeu foarte frumos, caci cu frumusetea aceia pornea pe norod spre mai multa evlavie. In vremea aceia s-a zidit o 3iserica inalta si a chemat pe Ion acela ca sa o zugraveasca. Iar acela ducandu-se, a pus scarile, ca sa zugraveasca partile cele mai inalte, dupa o icei mai intai. Si cand zugravea la 3una vestire a prea Sfintei, vede pe diavolul inaintea sa si ii zice lui $&De acum nu poti ca sa-mi scapi, ci vreau sa te dau "os pe tine, caci aici la partile

cele inalte ale 3isericii zugravesti pre icoana Maicei lui Dumnezeu atata de frumoasa&.Deci impreuna cu cuvantul a stricat si schela si a aruncat "os lemnele pe care sta zugravul, care a strigat zicand $&#rea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, a"uta mie2& Si asa a intins mainile sale catre zid si indata icoana prea Sfintei !ascatoare de Dumnezeu, intinzand dreapta ei l-a tinut pe zugrav de maini si nu l-a lasat sa-l dea "os sa moara, ci spanzura asa ne tinut atata vreme, pana ce au adus o scara si l-au pogorat fara de vatamare. Iar cei ce stau de fata s-au spaimantat. Atunci Ion, multumind din destul prea laudatei, a povestit lor pricina si toti au marit pe Dumnezeu. De atunci mai mult nu a indraznit vra"masul ca sa-l vatame, mai ales si ine i-a pricinuit cu chipul acesta, ca socotind ca sa-l piarda, i-a facut mai mult folos, pentru ca toti l-au luat la multa evlavie, si-l chemau pretutindeni si zugravea.

Minunea a 9@-a Pentru oarecare femeie evlavioasa, pre al carei chip l-a luat Stapana si a izbavit-o din reaua mestesu"ire a diavolului In *oma cea veche era un om ogat si avea o femeie foarte cucernica si tematoare de Dumnezeu, care avea multa evlavie catre prea Sfanta si se ruga catre dansa cu mult dor si umilinta. Iar ar atul ei facea ospete si ancheturi nenumarate si a cheltuit averea lui in zadar si fara folos, atat icat in putina vreme a saracit si nu avea cele spre tre uinta sa. Si intr-o zi, aducandu-si aminte cum ca se apropia vremea, intru care avea o isnuinta ca sa faca mare praznic cu cheltuiala nenumarata, s-a dus din casa sa, nesuferind rusinea oamenilor, fiindca nu avea mai mult sa cheltuiasca dupre cum mai inainte. Si s-a dus intr-un loc mai departe, pana ce ar trece praznicul. Acolo dar, cand sta scar it, I se arata diavolul pe un cal negru calare, cu chip de ostas si l-a intre at pentru pricina mahniciunii lui. Iar acela i-a spus lui pricina. Ii zice lui dracul $&4emeia ta este pricina saraciei tale ) daca vei voi ca sa mi-o aduci aici in cutare zi, ca sa-i fac eu ei dupa

cum voiesc, eu iti voi da mai multa ogatie decat ai avut mai dinainte, si pre cat vei cheltui, pe atat sa se inmulteasca mai mult&. Iar acela, de setea care o avea pentru ogatie, s-a fagaduit cu "uramant necunoscatorul, sa i-o aduca acolo pe sotia sa, necunoscand ca este diavolul, ci socotea ca ar fi oarecare oier ogat. Ii zice lui diavolul $&Sa mergi in cutare loc al casei tale si sapa, ca vei afla aur si argint nenumarat, pe care l-am ascuns si sa nu te apropii de el pana sa aduci mai intai, dupa "uramant, pe sotia ta, apoi fa dupa cum vrei&. Deci ducandu-se in casa lui, si afland comoara, s-a ucurat foarte si se gatea sa ia pe sotia lui noaptea, pentru ca sa nu-l vada cineva. Deci cand au trecut trei ceasuri din noapte, a luat-o , punand pricina de nevoie ca se duce intr-un oarecare loc de taina, ca sa nu-l stie vecinii ) iar ine nenorocita aceea, ca o ascultatoare ar atului sau, nu s-a impotrivit, numai a facut rugaciune catre prea Sfanta , dupa randuiala ei, si l-a urmat. Apoi dupa ce a facut ceva calatorie, s-a aratat vreme ploioasa si tuna ) deci afland o 3iserica, au intrat pana sa inceteze vremea aceea de ploaie si dupa putina vreme, a iesit ar atul ca sa vada, iar ea a cazut cu lacrimi inaintea sfintitei icoane a Maicei lui Dumnezeu, zicand $&Stapana mea, eu nu stiu unde ma duce ar atul meu, ci darul tau sa ma pazeasca, ca stii cum te iu esc pe tine din inima si am mare evlavie la tine&.Asa rugandu-se a adormit, iar Stapana !ascatoare de Dumnezeu a luat chipul femeii, inchipuindu-se in chipul ei, si a iesit din 3iserica, a luat-o pe dansa oierul, socotind cum ca este sotia sa.) iar dimineata a"ungand la locul cel oranduit si venind diavolul ucurandu-se, cand s-a apropiat o a cunoscut, si ingrozindu-se, a strigat cu manie, zicand $&1 necredinciosule omule si nemultumitorule, eu ti-am dat tie atata ogatie, pentru ca sa aduci aici pe sotia ta, ca sa-i iz andesc ei pentru atatea rele care mi le-a facut, ca sa o omor si tu mi-ai adus pe Doamna aceasta, care numai vederea ei ma infricoseaza si tremur cand o vad&. Acestea auzindu-le oierul, s-a minunat, iar prea laudata a zis diavolului $&Cum ai indraznit duh necurat, ca sa-i faci rau aceleia care are atata evlavie catre mine6 Du-te in focul muncii cel pregatit tie, ca sa arzi si sa nu indraznesti mai mult ca sa vatami pe un im unatatit&. Atunci s-a facut un tunet mare si desfacandu-se pamantul, l-a inghitit pe diavol, iar oierul de frica zacea "os, iar Stapana l-a ridicat zicand $&!u te teme, pentru dragostea sotiei tale iti iert fara-de-legea si te du si o ia pre dansa din 3iserica si va temeti de Dumnezeu ca sa va mantuiti, iar ogatia pe care ai aflat-o, las-o pe dansa diavolului si eu va voi trimite cele spre tre uinta, ca anii cei ce sunt de

prisosit se fac multora pricina de muncire si mai ine sa nu aveti ogatie, ca sa va mantuiti&. Asa zicand, s-a dus la ceruri, iar acela sculandu-se, s-a dus la 3iserica si a spus femeii lui pricina ) iar aceia a plans, multumind Sfintei) apoi ducandu-se la casa lor, au aflat toata comoara facuta cenusa. Deci de atunci inainte au petrecut viata lor cu placere de Dumnezeu si la sfarsitul lor, s-au dus la imparatia cea cereasca, pe care dea Dumnezeu a o do andi noi toti.

Minunea a <A-a Pentru oarecare fecioara, care prin uimire a vazut pe Christos in ai slu*ind litur"hie Scrie Cezar in Dialogul lui si alti dascali, zicand $ Intr-un oras al 4rantei era o fecioara cucernica si prea de un neam, olnava si sla anoaga, dar foarte im unatatita ) mai ales la infranare, la ra dare, la smerenie, nu se afla asemenea ei alta. Ca nu manca alt fara numai stafide putine si apa) niciodata nu s-a ingreunat pentru oala, ci mai vartos se ucura si preamarea pe Domnul care o pedepsea si o muncea vremelnic, pentru ca sa o mareasca vesnic. !umai se scar ea si se amara ca nu putea sa se duca in praznice la 3iserica Domnului, ca sa asculte slu" a. #entru aceasta plangea de multe ori cand era praznic mare , caci se lipsea de folosul acesta sufletesc. Ci daca si trupeste nu era, insa sufleteste, adica cu mintea sa, niciodata n-a lipsit din 3iserica, ascultand cantarea de #salmi si Dumnezeestile laude, dupa cum din minunea scrisa mai "os se poate fiecare sa creada. #entru ca oarecare in 3iserica rugandu-se cu lim a, pacatuiesc cu mintea si isi intina gandul. Iar pururea pomenita aceea, neputand ca sa fie cu trupul, era cu mintea, cu tot sufletul si cu inima ei si auzind laudele ingerilor se veselea. Deci intr-o zi in care era praznicul Intampinarii, era in orasul acela o isnuinta de se duceau cu Sfintele Icoane impre"ur, si urma tot norodul ar ati si femei, spre marirea prea Sfintei. Atunci avea fericita olnava scar a nemangaiata, cum ca s-au dus toate la praznic si ea zacea. Si zicea acestea intru sine $&(oti crestinii se duc la ucuria !ascatoarei de Dumnezeu si eu ca o nevrednica si pacatoasa, ma

lipsesc de invrednicirea aceasta duhovniceasca&. Acestea si altele zicand cu dorul inimii, a venit intr-o uimire si i-a dus ingerul sufletul ei in *ai, in care a vazut o litanie minunata a tuturor puterilor ceresti si ale fericitelor suflete $ ale #roorocilor, ale Apostolilor, ale Mucenicilor, ale Ierarhilor, ale Cuviosilor, ale feciorelnicilor si ale celorlalti sfinti, care mergeau cate doi, stralucind ca soarele si tinand faclii in mainile lor. Si i-a dat si ei ingerul o faclie aprinsa si urma cu celelalte fecioare. Atunci vede pe Mantuitorul si Imparatul nostru, ca un desavarsit Arhiereu, im racat cu haina prea luminata stralucind mai mult decat soarele, cu cununa arhiereasca prea marita si de mult prFt. Iar in partea lui Christos cea de a dreapta, era Maica lui imparateasa cea prea cinstita si prea marita. Si atata stralucire era de la acele doua fete imparatesti, incat lumina toata oastea aceea fericita, care cu un glas canta troparele si antifoanele cele potrivite praznicului, cu un glas dulce si prea intocmit. Iara a"ungand la o 3iserica larga si prea frumoasa, au intrat toate cetele si cantau o cantare atata de cu mestesug si prea dulce, incat este cu neputinta ca sa o povesteasca lim a omeneasca. Dupa sfarsitul cantarii, a intrat Stapanul in sfantul Altar si a inceput cu mare glas Dumnezeiasca liturghie, zicand $ %3ine-cuvantata este imparatia (atalui si a 4iului si a Sfantului Duh, si celelalta&. Iar din afara cantau ingerii antifoanele, apoi graitorul de Dumnezeu -uca a cantat /vanghelia zicand $ % In vremea aceea au suit parintii pe Iisus pruncul&. Apoi dupa sfarsitul liturghiei, sezand Iisus pe scaunul mariri sale, veneau toti dupa randuiala cate doi si facand lui metanie pana la pamant, sarutau prea curatele lui picioare si-I dau lui facliile pe care le tineau. Iar evlavioasa aceea fecioara, vazand vedenia aceasta si cunoscand ca avea ca sa se duca iarasi la pamantul oamenilor, nu i-a dat Stapanului faclia si a tinut-o pentru evlavie si aducere aminte a vederii acesteia marite. Iar dupa ce i-a facut metanie, se sarguia ca sa se duca, ci ingerul nu a lasat-o zicand $&Da faclia Stapanului dupa cum au facut toti&. Iar ea a zis $&!u o dau, ca vreau sa o am pentru evlavie&. Ingerul o tragea ca sa o ia din mainile ei si ea o strangea atat de tare, incat s-a rupt in doua si a luat fiecare cate o parte. Intru pricina aceea, a luat sfarsit uimirea cea de spaima si intorcandu-se sufletul in trup, vede fecioara in dreapta ei "umatatea cea de faclie si a luat multa ucurie si veselie , cand a vazut minuni de spaima pe care le-a savarsit Domnul cel a-tot-puternic cu faclia aceea. Caci or ii vedeau, ologii um lau si toata alta oala se vindeca. Iar cand povestea

fecioara cuiva vedenia aceia minunata, o zicea cu atata dulceata si veselie sufleteasca, incat se arata inger, iar nu mai mult om. Iar traind putini ani dupa vedenia aceea, s-a dus ca sa o do andeasca mai adevarata pe dulceata aceia netalcuita, pe frumusetea cea negraita si vesnica veselie , de care sa ne invrednicim si noi prin rugaciunile !ascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor. Amin.

Minunea a <1-a Pentru ceea ce s-a invrednicit sa vada pe Domnul purtator de trup de trei ani, dupa cum ea a cerut Alta oarecare fecioara de asemenea im unatatita si evlavioasa, dupa cum cea zisa mai sus, avea mult dor ca sa vada pe Domnul prunc mic, de trei ani, dupa cum a fost cu trupul cand incepea sa vor easca. Deci rugandu-se de multe ori pentru aceasta catre Domnul, a ascultat-o cel mult indurator si prea milostiv. Si intr-o zi s-a dus fecioara la 3iserica ca sa asculte liturghia, si dupa ce s-a savarsit Sfanta -iturghie si s-a dus tot norodul, a ramas ea de sa se roage catre prea Sfanta cu evlavie si cu umilinta, pana la vremea pranzului, cum avea o isnuinta totdeauna, zicand inchinaciunea ingerului si alte cate le stia si cugetand Dumnezeiestile taine ale Domnului, adica intruparea, patima si invierea. Deci dupa cum sta la cantarea aceasta Dumnezeiasca si la privirea cereasca, a vazut un copil ca de trei ani, um land impre"urul Sfintei mese, care se arata prea frumos si prea marit. Iar aceea socotea, ca o simpla ce era, cum ca ar fi fost un copil al oarecaruia oier si l-a lasat acolo din neluare aminte. Deci l-a luat pe dansul si il mangaia si purtandu-l pe dansul multa vreme il saruta, pentru ca se arata prea frumos si cu dar daruit, mai mult decat toti pruncii. Iar intre andu-l pe el al cui ar fi, nu i-a raspuns, numai privea la ea cu amenintare prea dulce si minunata. Iar aceea socotea, cum ca pentu ca este inca prunc mic cu varsta, nu vor ea. Si avea dor ca sa-l porneasca ca sa vor easca vre-un cuvant. Deci ii zice lui $&Di fiul meu $ 3ucura-te

ceea ce esti cu dar daruita&. Iar pruncul a zis acele cuvinte cu vor a prea dulce si cu gust. Si ea iarasi i-a zis cate un cuvant cealalta inchinaciune a ingerului. Iar Dunezeescul prunc a raspuns zicand acestea $& 3ine-cuvantat este rodul pantecelui tau&. #e care cuvant Iisus cel prea land si smerit cu inima n-a voit sa-l zica. Iar fecioara i-a zis de alte doua ori, indemnandu-l pe dansul ca sa zica si cuvantul acela, ca un mai cinstit decat toate altele. Iar pruncul cautand catre dansa, i-a zis cu amenintare lina si prea milostiva $&3ucura-te prea iu ita mea fiica, ca aceea care o doreai, ai vazut-o&. Acestea zicand Stapanul, s-a facut nevazut. Atunci im unatatita fecioara a cunoscut cum ca a fost Stapanul Christos, si s-a ranit cu dorul lui, multumind milostivirii lui, care a primit si a ascultat-o si a veselit-o cu dumnezeeasca lui venire. Si a ramas aducerea aminte acestuia intru acest chip in mintea ei, incat in fiecare ceas il socotea si il cugeta cu atata dulceata si indulcire, incat venea de multe ori in Dumnezeeasca uimire. Deci asa petrecand in feciorie si in curatenia vietii, s-a despartit din viata cea vremelnica si s-a dus intru fericirea cea vesnica.

Minunea a <+-a Pentru oarecare barbat cu sotia lui care si-a pazit fecioria, petrecand intru insotire In vremea imparatilor 1norie si Arcadie, dupa mutarea fericitului Ale,ie, omul lui Dumnezeu, s-a indemnat multi in *oma prin pilda acestuia, de au pazit curatia si fecioria, ar atii si femeile. Deci intre altele, era si o fecioara cu un chip si prea de un neam, in frumusetea trupului foarte frumoasa, iar la suflet, mai frumoasa. #e aceasta a maritat-o parintii fara de voia ei si a luat un ar at de un neam si oer mare si sfarsind nunta dupa randuiala lumii, cu organe muzicesti si cu danturi si cu cantari. Iar mireasa imparatului ceresc, nu avea nici cum mintea la cele pamantesti, ci mai vartos socotea cele ceresti. Deci seara cand i-a dus la camera cea de mire, si au ramas amandoi singuri, a cazut fecioara la rugaciune inaintea unei icoane, rugandu-se cu liniste cu lacrimi si rugand pe pururea fecioara Maria ca sa-I a"ute sa pazeasca fecioria sa

neatinsa. Deci s-a rugat doua ceasuri, udand pamantul de atatea lacrimi pe care le-a varsat. Iar mirele se minuna si a intre at-o pe dansa pentru pricina acestei scar e. Iar aceea i-a spus lui $&plang fratele meu prea iu ite, pentru ca am facut fagaduinta pururea fecioarei !ascatoarei de Dumnezeu, ca sa nu cunosc mire vremelnic, numai pe Stapanul cel ceresc, pe fiul ei si pe Mantuitorul meu. Si acum m-au maritat parintii mei cu sila, fara de voia mea, si se va mania Domnul si Stapana si ne va pierde din lume si ne va munci inca sufletele noastre vesnic&. Iar tanarul se silea ca sa-i schim e gandul ei, si i-a zis marturii multe, cum ca si nunta cinstita este ine primita Domnului si multi insurati au ine-placut lui si s-au sfintit. Insa fecioara cea cu gand viteaz iarasi s-a impotrivit, laudand fecioria cu pilde vrednice de credinta si mai ales cea a Stapanului Christos, care pentru lauda fecioriei, s-a nascut din pururea fecioara Maria ) si in scurt a zis atatea cuvinte cea pururea laudata, laudand fecioria, incat a iruit pe tanarul a"utandu-i dumnezeescul dar si a primit ca sa petreaca in pazirea fecioriei neintinati, fatarnicind insotirea. Si asa au petrecut in aceasta dragoste frateasca si unire nestricata multi ani, facand milostenii, posturi si alte fapte une, ca niste prieteni ai lui Christos si iu iti. Si atata au ine placut lui Dumnezeu, inact toti ai cetatii ii aveau la evlavie, vazand minunata lor petrecere, care niciodata nau lipsit de la vre-o priveghere si adunare duhovniceasca. Mai pe urma a chemat stapanul Christos pe mireasa lui cea fara de prihana la cetatea cea cereasca, ca sa-si do andeasca rasplatirea nevointelor ei. Deci cand ii cantau preotii slu" a cea de ingropare, dupa randuiala mortilor, cand o ingropau, apropiindu-se ar atul ei, cu lacrimi a sarutat-o pe dansa, si ridicandu-si mainile si ochii catre cer, a zis acestea in auzul tuturor $&Multumesc tie Doamne Iisuse Christoase pentru una petrecere impreuna si pentru prea iu itoarea de feciorie impreuna vietuitoare care mi-ai dato, sau mai ine sa zic mireasa cea nestricata si comoara cea nefurata, pe care ti-o dau astazi fara de prihana si neintinata, dupa cum pe dansa mi-ai dat-o&. Acestea zicand, o minunile tale Stapane 28 a deschis ochii fecioara si putin zam ind a zis $&#entru ce mire al meu prea iu ite ai aratat mai inainte de vreme aceea ce nu te-a intre at cineva pe tine&. Cuvantul acesta auzindu-l cei ce stau impre"ur, s-au spaimantat marind pe Dumnezeu, care face niste minuni ca acestea. Deci dupa putine zile s-a odihnit si ar atul ei si l-au ingropat rudeniile lui in mormantul lor, care era la alta 3iserica, departe de mormantul fecioarei. Iar dupa putina vreme, vrand ai lui, ca sa

scoata de acolo moastele lui sis a le puna intr-un mormant nou, pe care l-au zidit, nu l-au aflat. Si minunandu-se pentru aceasta, au deschis mormantul fecioarei, si era acolo spre marturie, ca dupa cum au fost aicea uniti cu dragoste frateasca si pazitoare de curatie, asa se cuvenea si trupurile lor sa fie nedespartite, dupa cum sunt si sufletele lor in imparatia cereasca. Deci fapta aceasta im unatatita a dat inspaimantare in toata *oma, ca in adevar, mare fapta una a ispravit, sa iruiasca in acest chip si sa calce dulceturile trupului fericiti. Ci in locul acestor stricacioase, iau acum frumusetile *aiului cele nestricacioase, cele ce raman de-a pururea. Si se marirea si stapanirea in veci. Amin. ucura in impreunarea acea nestricata, veselindu-se intru Iisus Christos Domnul nostru, caruia I se cuvine

Minunea a <5-a Pentru vataful de talhari care pentru evlavia lui cea catre Nascatoarea de Dumnezeu, a dobandit iertare si minunata in"ropare Chesarie cel ce s-a zis mai sus, scrie tot in aceiasi carte a Dialogurilor $ cum ca intr-o cetate a Italiei, pe care o numesc (rento, era un vataf de talhari vestit, intr-o padure aproape de cetate , cu oarecare tovarasi, si dez raca pe cati ar fi trecut pe langa locul acela si pe unii desavarsit ii ucidea. Deci dupa economia lui Dumnezeu, a trecut si un duhovnic pe care vazandu-l talharul si socotind ca va fi avand ani, a trimis pe slu"itorii lui ca sa-l aduca pentru ca sa-l dez race. Iar viand duhovnicul, ca un intelept ce era, a vanat pe talharul acela cu cuvinte frumoase, aducandu-I aminte lui de munca cea vesnica, si atata l-a umilit, incat a primit ca sa-i spuna pacatele lui. Dar dupa ce a auzit toata marturisirea lui, duhovnicul cel cunoscator a cunoscut cum ca era tre uinta sa fie multa iscusinta ca sa intoarca degra catre fapta cea un ape unul ce este plin de rautate. Deci nu l-a canonisit ca sa lase desavarsit hotia, stiind ca nu-i va face ascultare, ci i-a zis $&Sa te fagaduiesti de acum ininte, fatul meu, sa te pazesti doua zile pe saptamana, adica miercuri si

vineri, ca sa nu faci rau cuiva, si sa postesti in aceste doua zile pentru patimile stapanului Christos, care s-a rastignit pentru pacatele noastre, dar inca si pentru dragostea prea sfintei !ascatoarei de Dumnezeu sa te infranezi, asemenea precum mai sus si in toate praznicele ei si sa nu pagu esti pe cineva in zilele acestea si nada"duiesc la milostivirea ei si iti sunt tie chezas ca te vei mantui pentru infranarea aceasta&. Iar talharul, cu darul lui Dumnezeu umilindu-se cu inima, s-a fagaduit fara de indoire ca sa pazeasca un canon ca acesta si-I zice lui $&#arintele meu, iti multumesc tie, caci m-ai povatuit pe mine la pocainta si sunt gata pentru dragostea lui Christos si a curatei maicei lui, ca sa pazesc zilele, care mi-ai zis ca sa nu mananc nimic, nici sa fac rau cuiva, nici arme sa iau in mana, macar de ar veni si cel mai mare vrasmas al meu ca sa ma ucida&. Asa dar, dupa ce s-a fagaduit, a pazit canonul neclintit. Si nu numai el n-a facut rau cuiva in zilele cele oranduite, ci daca ar fi prins tovarasii lui vre-un calator, il slo ozea acela din mainile lor. Deci intr-unul din praznicele prea sfintei, um land in padure neinarmat, dupa canonul duhovnicului, l-au incon"urat orecare ostasi ai ighemonului cetatii cea zisa mai sus, ca sa-l prinda si el nu s-a impotrivit nici-decum, cu toate ca putea, ca un vartos ar at ce era, ca sa ia o sa ie dintr-ale lor si sa ucida pre multi dintre aceia, sau macar sa fuga ca sa nu-l lege, insa a stat ca un miel si l-au dus la ighemonul, care a dat asupra lui hotarare ca sa-l omoare. Apoi socotind oierul, pe un acest fel de om viteaz si frumos, i-a parut rau pentru el. Si-i zise lui $&Iti daruiesc tie viata ta, numai sa te "uri ca sa nu vatami niciodata pe cineva dintru cei ai eparhiei mele, iar mai ales sa ne a"uti daca vor veni vra"masii nostrii in vreo vreme ca sa ne dea raz oi&. Iara acela a zis $&Iti multumesc dragostei tale, ci eu de viata nu am tre uinta, ca am savarsit multe pacate si mai ine sa mor eu vremelnic, dupa cum am ucis pe altii, decat sa ma muncesc fara de sfarsit. !umai de voiesti, da-mi mie vreme de putine zile, ca sa-mi plang fara-de-legile mele, ticalosul&. Deci luand soroc de opt zile, si-a marturisit in vederea tuturor pacatelor lui, cu multa zdro ire a inimii si cu curgere de lacrimi si toti au marit pe Dumnezeu, care i-a daruit un dar ca acesta de mult prFt. Ci acesta s-a invrednicit, pentru rugaciunile prea sfintei !ascatoarei de Dumnezeu, fiindca s-a cucernicit de dansa atata si pentru dragostea ei s-a dat de una voie la moarte. #entru aceasta, nu numai acest dar i-a facut lui prea laudata, ci si altul mai minunat, pentru ca sa cunoasca fiecare pacatos cat poate pocainta. Deci

dupa ce a plans opt zile neincetat, s-a dus de voie la locul unde omora pe talhari si atunci a luat iertare, dupa randuiala, de la tot norodul si rugandu-se, si-a plecat capul cu toata ucuria si l-au taiat, ingropandu-l pe dansul in locul celor osanditi. Iar in miezul noptii, a vazut oarecine lumini, care au venit din cer la mormantul lui si cinci fecioare frumoase ca fulgerul si l-au scos din mormant, si l-au luat sus pe un pat acoperit cu plamuma tesuta cu aur si prea frumoasa. Cele patru l-au ridicat si alta care se vedea ca o imparateasa, urma dinapoi cu o faclie prea cu multa lumina. Iar a"ungand la poarta cetatii si vazand pe dansele stra"erii, s-au temut, socotind nalucire ceea ce vedeau. Atunci au pus trupul fecioarele, iar Doamna lor a zis stra"erilor $&Duceti-va de spuneti /piscopului, cum ca Maica lui IIsus Christos a poruncit ca sa ingroape pe omul acesta cu evlavie, in loc cinstit&. Deci dimineata, au vestit stra"erii Arhiereului, cele facute. Iar acela, ducandu-se la poarta cetatii cu clericii si cu tot norodul si vazand moastele acoperite cu plapuma aceea de porfira si prea frumoasa, care asemenea, niciodata nu au vazut ei, s-au spaimantat, vazand mai ales capul la trup lipit si de aceasta au crezut cele graite de stra"eri. Deci l-au ingropat pe acel fericit trup, nu ca pe al talharului celui osandit, dupa cum mai inainte, ci ca pe al unuia din mucenici, cu toata marirea si evlavia, intru marirea lui Dumnezeu celui cu totul milostiv si a prea laudatei si prea nevinovatei Maicei lui, pentru ale carei rugaciuni sa ne invrednicim si noi a do andi fericirea cea cereasca.

Minunea a <9-a Pentru oarecare hulitor pe care l-a pedepsit Domnul in aceasta viata cu *alnica moarte a trupului In Sa,onia, era un om trupesc cu rea petrecere si razvratita, si mai ales spre a huli foarte, era o isnuit ne unul, si pentru orice putina pricina, hulea greu, fara mustrare de cuget. Intr-o zi, "uca cartile si a pierdut toti anii sai. Deci maniindu-se, a inceput lim a lui cea diavoleasca ca sa huleasca dupa o isnuinta, zicand cuvinte atata de urate asupra lui Christos, incat cei ce stau de

fata si-au astupat urechile si au fugit , ca sa nu le auda. Iar indraznetul acela a inceput ca sa huleasca si pe !ascatoarea de Dumnezeu cea prea laudata, zicand si asupra ei cuvinte infricosate si necuviincioase, pe care nu le-a suferit Dumnezeul cel a-tot-puternic si fiul ei, si l-a pedepsit nevazut in ceasul acela, pe indraznetul si o raznicul acela, cu sa ia dreptatii. #entru aceasta, cazand pe pamant, striga acestea cu "ale $&*aul pe care l-am patimit, cine m-a ucis pe mine cel de trei ori ticalosul6& Acestea zicand, si-a dat sufletul si pe sufletul lui adica, l-au luat demonii intru adancul iadului, iar pe trupul lui, dez racandu-l cei ce stau de fata, pentru ca curgea sange nemasurat, l-au aflat despicat de la piept pana la uric, ca si cum ar fi fost spintecat cu o mare sa ie si se vedeau toate maruntaiele lui. Deci adunandu-se oameni nenumarati, ca sa vada o privire "alnica ca aceasta, a alergat si un prieten al lui ca sa-l vada. Si in drumul lui, l-a intampinat ca o um ra de om, si-I zice lui $&/u sunt rudenia ta care am murit acum, de curand, si mi-a poruncit dreptul "udecator ca sa-ti spun acestea, ca sa le auda toti hulitorii si sa se pocaiasca, pentru ca sa nu patimeasca mai cumplita pedeapsa. Deci sa stii ca stapanul Christos cel indelung ra dator si mult milostiv, ra da cu minunata nepomenire de rau, pe aceia care il ocarasc si fac alte multe feluri de fara-de-legi. Ci pe cei o raznici, care indraznesc sa necinsteasca pe prea cinstita si prea curata Maica lui, nu sufera nici-cum nerusinarea lor, ci le da lor de acum arvuna muncii celei nesfarsita, dupa cum o am patimit eu, prietenul tau&. Acestea zicand sufletul, s-a facut nevazut. Iar acela, ducandu-se unde zacea mortul, a crezut cele zise si le-a propavaduit tuturor, de unde s-a infricosat tot norodul si s-a ingrozit. Deci n-a mai indraznit nimeni ca sa deschida gura mai mult asupra Maicei luiDumnezeu, aducandu-si aminte toti de infricosata aceasta si dreapta iz andire.

Minunea a <<-a Pentru oarecare hulitor, pe care Dumnezeiasca *udecata l-a ucis

1recare (eodorit, fiind cu credinta evreu, era cora ier, mai inainte de implinirea acestor cinci ani. #e fiul acestui (eodorit, ca pe un urator de Christos, Ilie cel urator de om, l-a facut epistat peste lucrarea crestinilor care erau supusi lui. Deci intr-un praznic al prea maritei Stapanei noastre !ascatoarei de Dumnezeu, cand era ceasul adunarii, toti lucratorii aceia ce lucrau, rugau pe fiul lui (eodorit, ca sa-I slo ozeasca pe dansii ca sa faca sfanta adunare. Iar cel mai inainte zis, nu i-a slo ozit pe dansii si i-a si "urat si a ocarat pe prea laudata !ascatoare de Dumnezeu, numind-o pe dansa nascatoare de om si alte oarecare ocari necuviincioase zicandu-i. Ci nu la multe ceasuri, s-a falit in rautate cel puternic, ci indata ceasul acela, cand stau toti si lucrau la facerea cora iilor, a cazut catargul si din toata multimea norodului, pe nimeni nu a omorat, nici nu a vatamat, fara numai pe cumplitul pagan, vra"masul sfintei noastre !ascatoare de Dumnezeu. Caci in insusi capul si gura cu care a hulit, acolo luand rana, crerii lui risipindu-se, a cazut mort ticalosul. Iara norodul s-a slo ozit si indoit praznic praznuind, ziceau $&Mare este Dumnezeul credintei crestinilor, ca a dat luptatorului de Dumnezeu, fiului lui (eodorit dreapta rasplatire a lim ei lui cea cu totul indrazneata si a pangaritei lui huliri infricosata rasplatire&.Iara minunea aceasta am aflat-o intr-o carte veche, scrisa de mana in Sfantul munte si am scris-o dupa cum a fost.

Minunea a <=-a Pentru ceea ce a inviat din morti, ca sa-si marturiseasca pacatul cel ascuns /ra o femeie insotita cu ar at, insa im unatatita si cinstitoare de Dumnezeu, atata incat petrecea ca si cum ar fi fost intr-o manastire, niciodata nu lipsea de la 3iserica, da milostenii, postea si alte fapte une ispravea. !umai un lucru a facut ticaloasa si nu l-a marturisit cuiva niciodata. De multe ori insa voia sa-l spuna duhovnicului si se ducea inadins, apoi dupa ce ar fi marturisit celelalte pacate, se rusina sa spuna si pe acela si se intorcea fara de isprava. Dar sta de

multe ori in fata icoanei !ascatoarei de Dumnezeu plangand nemangaiata si rugandu-se milostivirii ei ca sa-i ierte greseala. Mai pe urma de toate, a murit femeia nemarturisindu-si la om fara-de-legea aceea. Si pentru ca au asteptat rudeniile ei pe o fiica a ei, care era dusa la alt oras, de nu au ingropat-o pana a treia zi ) deci cand canta prohodul in 3iserica, a inviat cea moarta si a sezut pe pat, zicand acestea $&Mare este puterea ta, pururea fericita Stapana&. Apoi a zis sa aduca pe duhovnic si si-a marturisit pacatul cel scuns. Atunci zise in auzul tuturor $&eu ticaloasa si nepriceputa, pentru rusine n-am marturisit un pacat ce l-am plans in fiecare zi cu multa zdro ire, rugand pe pururea fecioara !ascatoarea de Dumnezeu ca sa faca mila cu mine, pentru ca sa nu ma muncesc pentru fara-de-legea mea aceasta. Deci indata ce a iesit ticalosul meu suflet, m-au rapit dracii ca niste lupi sal atici, ocarand pacatul meu cel ascuns, pentru care se ucurau socotind pentru acela sa ma stapaneasca. Deci daca au a"uns cu mine in munca, intru care era intunericul prea gros si chinuirea nemangaiata, iata a venit mi"locitoarea celor ce se pocaiesc si imparateasa ingerilor, care stralucea mai mult decat soarele si a gonit tot intunericul locului acela, cu nemarginita lumina a Dumnezeirii ei. Atunci ocarand pe pangaritii draci, caci m-au luat fara de a le da lor stapanire Domnul, m-a luat din mainile lor zicand $ %Sa o ducem la dreptul "udecator si orice va hoatari milostivirea lui, sa se faca&. Apoi zice catre mine $&!u te teme fiica, ca eu sunt a"utatoare tie&. Deci dupa ce m-au dus la Stapanul Christos, l-am vazut ca statea pe scaunul maririi sale, manios asupra mea si naca"it pentru ca sa ma hotarasca in vesnica moarte. Iar stapana cea mult laudata , I-a zis lui cu chip de multa smerenie $&Ma cuceresc si rog unatatea ta, prea milostive al meu fiu si Dumnezeule mult indurate, pentru milostivirile indurarilor tale si pentru sangele cel prea curat si scump pe care l-ai varsat pentru pacatosi, iarta pe sufletul acesta ticalos, ca cunosti cata evlavie are catre mine si cate lacrimi a varsat inaintea icoanei mele, plangand farade-legea sa. Iar Domnul i-a raspuns $&Stii prea iu ita mea maica, ca nimeni nu poate sa se mantuiasca fara de taina marturisirii cea mantuitoare, pe care nepriceputa aceasta a defaimat-o si n-a spus fara-de-legea ei, si acum nu este cu putinta ca sa o iert, ca in iad nu este pocainta&. Iar ea i-a zis lui $&Adevarat este fiul meu prea dulce, nimeni nu poate sa se mantuiasca fara de marturisire, ci (u esti cel ce stapanesti viata si moartea si toate iti sunt cu putinta. *ogu-ma dar tie, adu-ti aminte de multele faceri de ine pe care le-a savarsit ticaloasa si mai ales dorul cel

infocat si dragostea cea mare care o are catre mine si arata catre dansa milostivirea cea nemarginita, care covarseste toate fara-de-legile&. Iar el i-a zis ei $&#entru ca sa nu te scar esc, o maica mea, poruncesc ca se duca sufletul in trupul ei, ca sa-si marturiseasca dupa lege pacatul ei si atunci sa ai a iertare&. Acestea zicand stapanul, m-a dus ingerul pazitorul meu si m-a inviat dupa cum vedeti si acum iarasi am sa ma sfarsesc peste putina vreme. #entru aceasta va rog pe voi, rudeniile si prietenii mei si tu prea iu ita mea fiica, lasati lacrimile, ca cu acestea nici un folos nu imi dati. !umai liturghii cate puteti si milostenii faceti pentru mine si va paziti pentru dragostea lui Dumnezeu intru petrecerea voastra, ca sa nu gresiti nimic si sa va marturisiti deplin si cu deamanuntul toate pacatele&. Acestea zicand, s-a odihnit intru Domnul. Si din acestea, sa cunoastem cat folos afla cel ce o are pe Maica !ascatoarea de Dumnezeu la evlavie si dupa datorie o cinsteste si I se inchina ei si se roaga in fiecare zi.

Minunea a <>-a Pentru clericul care a pacatuit si in rau s-a inecat si din morti a inviat Scrie cum ca era un cleric foarte evlavios catre pururea fecioara, care se ruga catre dansa de multe ori, si zicea cate putea si mai ales cele +9 de icoase ale acatistului, pre care le citea in fiecare zi cu multa umilinta si evlavie. Insa ca un om si acela purtand trup, a cazut ticalosul in intinaciunea desfranarii. Si intr-o zi, dupa ce s-a dus sa-si faca pofta lui, cand s-a intors inapoi in casa lui, trecand pe un pod, isi citea ceasurile si rugaciunile catre prea sfanta. Asadar, rugandu-se, a cazut podul din lucrarea demonului, sau din oarecare intamplare, si s-a inecat in rau clericul. Deci indata i-au rapit dracii sufletul lui ca sa-l duca in iad. Ci stapana cea mult milostiva, indata sa aflat acolo si le-a poruncit lor ca sa-l duca la dreptul "udecator si sa-i dea lui hotarare dupa cum voieste. Deci l-au dus cumplitii draci, scriitorii cei ce scriu pacatele fiecarui om, si i-au aratat toate pacatele lui si mai ales pacatul cel facut de curand, al desfranarii, care zicea "udecatorului,

caci ca un drept ce este, nu se cuvine ca sa faca mila cu sufletul acesta, ci sa-l dea lor pe dansul, fiindca a murit in pacat de moarte. De alta parte, folositoarea cea de o ste si a"utatoarea pacatosilor, prea milostiva stapana, a raspuns zicand $&nu este scris in Dumnezeiasca Scriptura $ intru care te voi afla, intru aceia te voi "udeca pre tine6& Deci in ceasul acesta in care s-a sfarsit, citea pravila lui si se ruga catre mine, zicand inchinaciunea ingerului, dupa cum avea o iceiul totdeauna ca un ro al meu, cucernic care era cu dreptate, dar nu aveti parte la sufletul acesta , ci este al meu fara de vre-o impotrivire&. Atunci a poruncit "udecatorul unui inger, ca sa aduca lim a clericului, acolo inainte. Iar acela s-a dus intr-un minut de ceas in rai si a scos lim a celui mort si a adus-o la "udecata, intru care erau scrise acestea $&3ucura-te ceea ce esti cu dar daruita, Marie&. Atunci a zis Domnul sufletului $&intoarce-te in trupul tau si fa pocainta destula, ca nu are nici o stapanire demonul asupra ta, pentru evlavia care o ai catre maica mea, care este mantuirea neamului vostru si tre uie sa o cinstiti pe cat puteti. #ropovaduieste dar indrazneala ei cea mare pre care o are catre mine si iruinta si puterea asupra dracilor&. Asa dar s-a iz avit clericul de amandoua mortile. Ca ingerul a scos trupul lui din fundul apelor si insufletindu-l pe dansul, s-a dus in ceruri. Iar acela inviind, s-a lepadat de lume si de toate dulceturile cele trupesti si facanduse monah intr-o manastire de o ste, a ispravit mari fapte une, cu Dumnezeeasca putere. ;edeti iu itilor, cat a"utor afla care are mare evlavie catre stapana cea mult laudata si va sarguiti toti, ar atii si femeile ca sa o zugraviti, nu numai pe ziduri, pe scanduri si pe vesminte, ci inlauntru in inima voastra dupre cat puteti, caci cata este dragostea fiecaruia si evlavia catre Doamna aceasta a noastra, de atata a"utor si spri"in se va invrednici si el de la dansa la divanul acela infricosatul, la care nu poate nici tata nici fiica, nici rudenie , nici ogatii, nici altceva pentru cele de aici ca sa ne foloseasca pre noi, fara numai insusi cea a lui puternica si mult milostiva stapana, pentru ale carei rugaciuni si ale tuturor sfintilor sa ne iz avim din focul muncii.

Minunea a <?-a Pentru ostasul talhar, care in fiecare zi se ru"a si pentru aceasta nu s-a ucis de diavolul Intre celelalte minuni ale Maicei lui Dumnezeu, este si povestirea aceasta de fata, de suflet folositoare, pre care o scriem aici, ca sa vada cati se lenevesc de rugaciunea lor, ca sa se pazeasca si sa fuga de lenevire si de ne agare de seama, ca de o stricatoare de suflet si greseala de moarte. #entru ca orice pacat ar face cineva, nu este cu cuviinta sa se leneveasca de rugaciunea sa, dupa cum zic orecare ne uni, socotind ca niste nevrednici ce sunt, nu este ine ca sa se roage, pentru ca sa nu intarate pe Dumnezeu spre mai multa maniere. Cand pacatuiesti, necunoscatorule, nu te temi, nici te rusinezi, iar ca sa citesti utrenia, ceasurile si alte rugaciuni, te rusinezi6 Aceasta nu este evlavie, ci deznade"de. In adevar se cade ca sa stai inaintea icoanelor , sau spre rasarit, daca nu esti in 3iserica ca sa te rogi, nu cu nerusinare fara de frica, ci cu smerenie si cu durere de inima, cu frica si cu groaza multa, cunoscand marimea lui Dumnezeu si nevrednicia ta, sa plangi pacatul tau, rugandu-te prea Sfintei sa-ti a"ute, ca sa te intorci la pocainta. Asculta dar $ /ra un ostas, un om tare si puternic, care locuia intr-un turn, aproape de un drum imparatesc, cu alti oarecare talhari asemenea lui si pe cati treceau, ii dez racau si le luau oarece aveau. Insa avea si acesta una o isnuinta, ca sa se roage in fiecare zi catre prea sfanta !ascatoare de Dumnezeu si sa-I zica de multe ori heretisirea ingerului. Deci intr-una din zilele acelea, trecea pe acolo un Duhovnic inainte vazator, om sfant. Iar slu"itorii ostasului, ca niste fiare ne-m lanzite, l-au dez racat si i-au luat tot ce avea, iar acela i-a rugat sa-l duca la vataful lor, ca are sa-I vor easca un cuvant. Deci ducandu-se, i-a zis lui Avva $&Aduna pe toti tavarasii tai, ca sa va vor esc o pricina de nevoie&. Iar acela a poruncit de s-au adunat. Atunci le zise Avva $&mai este unul, porunceste sa vina si acela&. Iar aceia au vazut ca lipseste sluga vatafului lor, care gatea ucate si in fiecare seara ii pregatea patul si-i slu"ea ca sa doarma. Deci l-au strigat si pe acela, care a venit fara de voia lui si vazand pe duhovnicul, intorcea ochii in alta parte si tremurand tot,

facea oarecare semne si chipuri ale celor indraciti si nu indraznea ca sa se apropie. Atunci ii zise Avva $&(e "ur pe tine cu Domnul nostru Iisus Christos sa marturisesti cine esti si ce vrei sa faci aici Domnului tau6& Iar acela a raspuns $&/u nu sunt om, ci drac trimis de mai-marele nostru, ca sa pazesc pe omul acela si sa iau aminte cu dinadinsul, daca va trece vre-o zi in care sa nu faca rugaciunea catre fecioara Maria, ca sa-l omor si sa iau sufletul lui in munca pentru fara-de-legile lui, si iata azi am patrusprezece ani de cand slu"esc pentru pricina aceasta si n-a trecut nici o zi in care sa faca rugaciunea. Ci in fiecare zi sta multa vreme cu evlavie, rugandu-se catre pururea fecioara, a carei putere ma impiedica sa-l omor&. Dice lui Avva $&Iti poruncesc tie, in numele Domnului nostru Iisus Christos, ca sa te faci nevazut si sa nu faci rau vre-o data cuiva din cei ce cheama numele !ascatoarei de Dumnezeu&. Si asa indata dracul a pierit, iar ostasul cazand la picioarele cuviosului, i-a multumit pentru facerea de ine dupa cum se cadea si marturisindu-si de fata pacatele lui, s-a dus de acolo si facandu-se monah, s-a savarsit intru petrecere cu fapte une. ;edeti fratii mei, cata putere are rugaciunea si evlavia cea catre !ascatoarea de Dumnezeu ) sa nu se leneveasca dar nimeni de canonul lui, ci sa lase toate tre uintele si lucrurile trupului, cand vine ceasul rugaciunii si de ar fi si olnav pe pat, incat sa nu poata sa stea drept, sa se roage si culcat, si atunci o primeste Dumnezeu, daca multumeste intru oala sa, ca sa nu huleasca, ci sa mareasca facerea de ine ce-i face, ca sa-l pedeseasca vremelnic, pentru ca sa-l mareasca vesnic.

Minunea a <@-a Pentru vaduva cea saraca, pe al carei suflet l-a luat Stapana cea prea nevinovata Iar la moartea bo"atului, au venit de fata dracii /ra un preot de slu"ea la o enorie, pre carele odata il chemase sa se duca sa impartaseasca pre o muiere saraca si pre un om ogat. Deci preotul a defaimat pe femeie pentru ca era saraca si vaduva, si s-a dus la oierul. Deci dupa ce l-a impartasit acolo, si l-a mangaiat, nada"duind ca sa-i

lase din lu,ul lui ceva, atunci iar a venit alt trimis din casa vaduvei, zicand cum ca a fost in ceasul ca sa-si dea sufletul. Iar preotul, ca un mandru si iu itor de argint, nu s-a dus. Insa avea un ierodiacon foarte im unatatit si temator de Dumnezeu, care vazand ca preotul n-a primit sa se duca, l-a rugat ca sa-i dea voie ca sa o impartaseasca acela, iar preotul a primit. Deci ducandu-se diaconul cu trupul Domnului la casa vaduvei, care era saraca si lipsita de unatatile cele vremelnice, ci plina de fapta una si de Dumnezeescul dar, a vazut pe saraca aceea ca zacea pe o rogo"ina si neavand oameni ca sa-i stea inainte, dupre cum ogatul, sta deasupra ei !ascatoarea de Dumnezeu Maria, cu ceata de fecioare, care cu asmale al e stergeau sudoarea olnavei si o acoperea. Iar sfintitul acela deacon s-a inspaimantat, vazand mai ales pe Stapana cum ca s-a inchinat trupului lui Christos. Asemenea si celelalte fecioare au cazut pe pamant si s-au inchinat trupului celui stapanesc. Apoi ridicandu-se, a facut semn diaconului ca sa se apropie sa savarseasca sfintita slu" a. Dar dupa ce s-a impartasit olnava, i-a luat pre sfantul ei suflet sfintitele fecioare si s-au dus in ceruri. Iar diaconul s-a dus la casa ogatului si vede pe patul lui, oarecare caini negri, incon"urandu-l pe dansul, pe care cei ce stau de fata nu-i vedeau, ci numai cel olnav, care striga sa-i goneasca, ca sa nu-i dea suparare. Mai pe urma de toate, a vazut pe un arap cu fata infricosata, unde aga pe ascuns in gura ogatului ca o ostie si au smuls cu sila pre ticalosul acela, cu multa chinuire si scar a. Acestea vazandu-le diaconul, ingrozindu-se cu totul, a cazut pe pamant ca un mort. Atunci a stat inaintea lui prea Sfanta, care l-a ridicat pe dansul zicandu-i $&!u te teme, iu itul meu ro , ca tie este pregatita imparatia cerurilor si nu poate asupra ta rautatea dracilor, numai pazeste Dumnezeestile porunci ale fiului meu fara de lenevire, in toate zilele vietii tale, pana vei veni la ceata sfintilor, ca sa te veselesti cu dansii fara de sfarsit&. Deci diaconul multumind cu smerenie imparatesei, s-a inchinat pana la pamant si ea s-a dus la ceruri. Iar acela impartind saracilor averile si facandu-se sarac pentru Domnul si petrecand viata placuta lui Dumnezeu, s-a dus la imparatia cereasca, pre care dea Dumnezeu si noi toti a o do andi.

Minunea a =A-a Pentru cel care s-a ranit nevazut pentru o mica hula si s-a vindecat de &aica lui Dumnezeu 1arecarele sarac de unatatile cele vremelnice, iar de fapte une prea ogat, um land pe un drum, s-a poticnit din neluare aminte si s-a lovit de o piatra cu piciorul lui, care gol fiind, l-a durut tare si trandavindu-se de dureri ca un om, a zis catre piatra cuvintele acestea $&1 stescul vra"mas te-a pus aici in mi"locul drumului si nu om&. Deci indata ce a zis hula aceasta, l-a pedepsit unul Dumnezeu cu un chip minunat, dupa cum are o isnuinta totdeauna sa munceasca pe cei im unatatiti in aceasta lume, pentru ca sa nu se pagu easca sufletul lor. Deci i s-a parut saracului aceluia, cum ca i-a cazut o caldare cu apa fiarta in capul lui si a luat durere, incat a ramas or si nemiscat. Deci l-a ridicat oarecare si l-a dus in casa sa, intru care zacea pe pat multa vreme, de la mi"loc in "os sla anog, si cealalta parte, tot ranit si putrezit, intru acest chip, incat nu putea cineva sa se apropie de el, numai rudeniile lui, care-l slu"eau. Si asa zacea multa vreme chinuindu-se, nezicand nici de cum vre-un cuvant ingreunator, sau fara de cuviinta catre Domnul, numai multumea si-- lauda si-- marea, zicand $&#re care il iu este Domnul, il pedepseste&, si alte asemenea, avand ra dare si suferinta multa. #ostea, privegea, se ruga pentru cei ce-l miluia si-i slu"ea lui. Deci vazand Domnul minunata lui ra dare, a vrut ca sa-l vindece. -a privegherea sfintelor #asti, cand s-au dus la 3iserica rudeniile lui, el a ramas singur si auzind toaca, cu care facea ucuria invierii lui Christos, a plecat capul saracul, marind pe Dumnezeu, dupa cum putea. Si asa rugandu-se, a avzut inaintea lui o femeie frumoasa, care-i zice lui $&#entru unele tale fapte si pentru multa ra dare, s-a milostivit Domnul si te-a auzit pre tine. Deci spune rudeniilor tale sa te duca la 3iserica !ascatoarei de Dumnezeu, ca sa te puna inintea icoanei ei si acolo fa rugaciune, ca sa vezi Dumnezeescul a"utor&. Asa facand cel olnav, a luat cu darul lui Dumnezeu desavarsita sanatate, si s-a intors la casa sa um land si veselindu-se, multumind Domnului si pururea fecioarei, Maicei lui, pentru ale

carei rugacini, sa ne invrednicim de fericirea cea cereasca.

Minunea a =1-a Pentru leprosul care s-a vindecat si s-a dus la o manastire 1arecare monah, cu numele Adam, era in o chinovie foarte im unatatit, cu care niciodata nu s-a certat cineva. Deci langa toate faptele une, avea catre cele Dumnezeesti, nemasurata evlavie. Si atata se ucura cand citea el sau alti frati de vre-o facere de minune, sau lauda a prea sfintei !ascatoarei de Dumnezeu, incat simtea mai multa dulceata decat ar manca cea mai frumoasa mancare. Iar mai ales, de multe ori se lipsea de mancarea cea trupeasca, pentru ca sa do andeasca cea sufleteasca, adica citirea si Dumnezeiasca citire. Asa petrecand fericitul, s-a im olnavit de moarte, iar unul din frati, l-a rugat ca sa-i spuna cum s-a invrednicit de un dar ca acesta. Dice Adam $&Cand eram copil la scoala, aveam in cap lepra si era atata de grea putoarea, incat nu putea cineva sa se apropie de mine. Insa aveam multa scar a pentru aceasta, pentru ca am cheltuit multi ani la doctori si nici un folos n-am cunoscut. Insa sufeream scar a cu ra dare si multumeam Domnului , iar totdeauna cand ma duceam la scoala, treceam pe langa o 3iserica a prea sfintei !ascatoarei de Dumnezeu si ma rugam mult timp cu evlavie. Iar de la privegherile praznicelor, niciodata n-am lipsit. Si intr-o noapte, mi s-a arata cum ca a tocat la utrenie si sculandu-ma, m-am dus la 3iserica cea zisa si afland-o incuiata, am stat afara rugandu-ma. Atunci vad ca mi s-au deschis usile si inauntru era multa varsare de lumina ) pentru aceasta, intrand cu spaimantare, am vazut sapte fecioare prea frumoase, iar una mai stralucita decat celelalte, care sedea pe un scaun ca o imparateasa a acestora, a zis catre mine $&#entru ce fiule nu te ingri"esti, ca sa vindeci oala capului tau6& Iar eu am zis $&Mult s-a ostenit, Doamna mea, rudeniile mele si prietenii mei sa ma vindece si n-au putut&. Iar aceea zice $&Ma cunosti pe mine cine sunt6& ii zic eu$&nu te cunosc, stapana&. Atunci imi zice $&/u sunt Maica lui Iisus si am venit inadins aici

pentru aceasta, caci ai o isnuinta a te ruga ca sa te vindec&. Aceasta a zis si mi-a facut semn sa ma apropii si punand prea curate mana ei pe capul meu, a zis $&In numele (atalui si al 4iului si al Sfantului Duh sa fie sanatos capul acesta si niciodata sa nu-l mai doara pana la moarte, pentru evlavia care o are catre mine&. Si asa facand ea, s-a dus la ceruri, iar eu am ramas sanatos tot, si de atunci m-am facut monah si am slu"it facatoarei mele de ine, cu cat dor cunosti, pentru ca sa nu ma arat catre aceea nemultumitor, si acum ma duc veselindu-ma ca sa o laud si sa o maresc necurmat si neincetat cu toti sfintii&. Acestea zicand pururea pomenitul acela, s-a odihnit intru Domnul.

Minunea a =+-a Pentru copilul care nu s-a ars de foc 1 femeie oarecare, ce avea multa dragoste si evlavie catre pururea fecioara Maria, saraca de ogatia trupeasca, ci la suflet credincioasa si im unatatita, avea un copil mic de un an. Si intr-o zi, vrand sa se duca la ar atul ei la tarina unde lucra, cu demancare, dar neavand pe altul oarecare in casa ei ca sa-i pazeasca pruncul, s-a rugat Maicei lui Dumnezeu zicand $&Stapana mea, intru acoperamantul si a"utorul (au, dau pe fiul meu, ca n-am pe altcineva ca sa-l pazeasca, fara numai pe darul (au, ca esti maica a sarmanilor&. Aceste zicand cu credinta, s-a dus la slu" a ei. Si dupa ce s-a dus, s-a intamplat de s-a ars o casa a vecinului ei si de acolo, s-a a"uns vapaia si in casa ei. Acestea , dupa ce le-a auzit la tarina, a alergat cu ar atul ei, plangand moartea copilului lor. Deci a"ungand , au aflat casa facuta cenuse, afara de ziduri si pardoseala. Iar socotind femeia ca s-a ars copilul, plangea nemangaiata, zicand $&1, prea fericita Stapana, eu am dat cu credinta pe fiul meu, su acoperamantul si a"utorul tau si cum nu l-ai pazit nevatamat, Maica a milostivirii, ci l-ai lasat de a pierit6& Si cercand, l-a aflat viu si s-a spaimantat, pentru ca nici un lemn nu a ramas nears, nici haina. Si toti au marit pe Dumnezeu, multumind pururea fecioarei Maria, maicei sarmanilor, care-i acopere si-i pazeste pe

dansii si-i iz aveste din feluri de prime"dii.

Minunea a =5-a Pentru orbul ce s-a luminat Bn ar at oarecare, ce s-a nascut or din pantecele maicei sale, cu numele Didin, om cinstitor de Dumnezeu si cu fapte une, iu ea atata 3iserica, incat nu lipsea niciodata de la Btrenie si de la ;ecernie si de la alte invataturi care se faceau. Deci din multa cercare si pentru ca era din fire priceput si ascutit la minte, sau si din Dumnezeescul dar, s-a facut foarte invatat si vor ea de multe ori cu ereticii si cu iudeii si toti de dansul se iruiau, neputand ca sa-i stea impotriva nici intr-un chip. Deci intr-o zi, cand a facut o prea inteleapta vor ire asupra lor, spre lauda pururea fecioarei Maria !ascatoarei de Dumnezeu, s-au rusinat necredinciosii iudei. Si neputand sa-i stea lui impotriva, l-au ocarat zicand $&!u te rusinezi, or ule si necunoscatorule, ca sa slu"esti si sa crezi aceea, care nu poate sa te lumineze6 Daca este cu adevarat !ascatoare de Dumnezeu, de ce n-a vrut sa te vindece, ca sa nu fi or , caci ai catre dansa o evlavie ca aceasta&. Iar acela a zis lor $&In cutare zi, voi da raspuns voua pentru aceasta&. Iar ducandu-se in casa sa, a dat multe milostenii si s-a rugat cu post trei zile si trei nopti, cu lacrimi si cu credinta, catre Dumnezeu cel a-tot-puternic si catre marita imparateasa Maria, Maica lui Iisus, cerand sa-l lumineze, pentru mustrarea ereticilor si a necredinciosilor iudei. Apoi, in ziua cea oranduita, adunand pe toti ereticii si pe iudei si pe multi din crestini intr-o 3iserica desfatata si larga, a stat inaintea icoanei Maicei lui Dumnezeu, zicand acestea in auzul tuturor $&Stapana si Doamna a toata zidirea, pururea fecioara, dupa cum te-ai invrednicit de ai nascut fara stricaciune pe Dumnezeul tuturor, care nu s-a auzit niciodata un lucru mai minunat, asa savarseste si intru mine cel pacatos, o mica facere de minune. Daruieste-mi mie lumina ochilor. Si darul acesta al tau il cer, nu pentru indulcirea mea, ca dupa cum pana acuma am petrecut cu multumire lipsirea aceasta,

as fi putut ra da si pana in sfarsit, de darul tau fiind a"utorat, ci pentru ca sa creada cei ce stau de fata, cum ca cu adevarat s-a nascut 4iul si Cuvantul lui Dumnezeu din fiinta ta cea prea curata, cu un chip negrait, dupa cum a stiut numai el ca sa se intoarca la credinta cea drept-maritoare si sa propovaduiasca maririle tale&. Acestea zicand cu credinta ne-ndoita, s-a facut cu ochi cel mai inainte or si a luat lumina cea prea dorita. #entru aceasta, toti au marit pe Dumnezeu, cela ce face prin prea nevinovata maica lui, niste minuni ca aceasta. Si multi eretici si "idovi s-au otezat in ziua aceea, pe care i-a luat cel mai inainte or in casa sa, si a facut un ospat mare si masa la saraci si la straini, multumind facatoarei de ine din toata inima sa. Careia ii slu"ea necurmat si ne-ncetat, intru toate poruncile Domnului petrecand. Iar la sfarsitul vietii sale, s-a dus catre viata cea fericita. #re care dea Dumnezeu ca noi toti a o do andi, cu darul lui si cu iu irea de oameni.

Minunea a =9-a Pentru cela ce s-a izbavit din apele marilor Scrie ;ichentie la 1glinda Istoriilor, cum ca inotand oarecare inchinatori, care se duceau la Ierusalim, s-a deschis cora ia si a intrat din mare multa apa, incat nu era cu putinta mai mult ca sa o scoata oamenii. Deci vazand stapanul cora iei prime"dia, a aruncat arca si intrat in ea cu un episcop si cu oarecare oameni ogati. Dar din sarguinta lor, a cazut unul din aceia in ocean si s-a afundat. Deci dupa ce s-a umplut arca, a zis episcopul catre ceilalti, care au ramas in cora ie &Ieratati-ne pre noi fratilor, si vedeti prime"dia, ca nu putem sa va a"utam ,numai va marturisiti unii altora pacatele voastre ca sa va ierte Domnul&. Asa dar facand si luand unul de la altul iertare, s-a afundat cora ia si toti s-au inecat. Iar episcopul si cu tot ice erau impreunacu dansul au plans, rugandu-se lui Dumnezeu ca sa odihneasca sufletele lor in loc de odihna. Dupa acestea, cautau la o parte si la alta a marii, si vedeau ca iesea cate o porum ita din

valuri si se suia la inaltimea cerului si a inteles cum ca erau sufletele fratilor care s-au inecat. De unde s-au ucurat, intristandu-se ca n-au murit si ei. Deci dupa multe ceasuri, a"ungand la pamant, au vazut fara de nade"de, pe tovarasul acela care a cazut in mare cand intra in luntre. Si vazandu-l pe dansul, s-au spaimantat si-l intr au cum a scapat ) iar acela a zis $&Dupa ce am cazut in noian, am chemat in a"utor pe pururea fecioara Maria !ascatoarea de Dumnezeu, cu credinta neindoita si indata a"utorul cel gra nic al celor ce sunt in scar e s-a aflat inaintea mea si m-a dus intr-un minut de ceas la marginea marii, sanatos si nevatamat&. Iar aceia, acestea auzindu-le, au multumit prea sfintei !ascatoarei de Dumnezeu, propovaduind pretutindeni minunea cea facuta, intru marirea Dumnezeului nostru, care s-a nascut din-transa negrait.

Minunea a =<-a Pentru cei ce s-au izbavit de furtuna -a aceeasi carte, se vede ca un egumen cu fapte une, inota asemenea intr-o cora ie si le-a venit mare furtuna, incat astepta sa se inece in putina trecere de vreme. #entru aceasta, unii au strigat pe marele !icolae, altii pe Apostolul Andrei si altul pe alt sfant, dupa cum fiecare avea evlavie. Iar egumenul vazand ca n-a chemat nimenea pe imparateasa cea a-tot-puternica care stapaneste cerul si pamantul si marea, le-a zis lor $&Ce faceti, o2 fratilor. Cum chemati pe ro i si pe Imparateasa a-ti lasat-o, care poate mai mult decat toti sfintii6& Atunci, toti cu un glas, cu lacrimi au strigat catre dansa, rugandu-s e ca sa-i iz aveasca de inecare, de asemenea si egumenul, care nu mancase de trei zile si olnav de tur urarea valurilor, s-a sculat cu multa osteneala si a inaltat pe prea sfanta fecioara, zicand $&Mare este numele sfintei (remi. #rea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, a"uta-ne noua&. Si indata a vazut la catarg o facile mare, cu atata lumina, incat a luminat toata cora ia si a gonit intunericul noptii si a im lanzit valurile cele sal atice si s-a facut cu minune liniste in toata marea. Si cand s-a facut ziua, s-a aflat la limanul

intru care dorea sa a"unga, intru marirea stapanului Christos si pururea fecioarei Mariei, Maicei Doamnei noastre.

Minunea a ==-a . vedenie si uimire minunata a oarecarui milostiv si evlavios catre prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu Minunata cu adevarat si vrednica de povestit este pilda pe care o scrie /piscopul ;ichentie, la cartea sa 1glinda !aravurilor, zicand $&Cum ca un insurat, care avea fii si ro i si ogatie din destul, era foarte milostiv si primitor de straini, si intr-o noapte, dupa ce a cinat si a adormit si dimineata l-a aflat pe pamant ca un mort, rece si fara de simtire. Iar rudeniile lui l-au ridicat si lau pus pe asternut, facandu-i multe feluri de doftorii, sa se incalzeasca, pentru ca sa traiasca iarasi, ci in zadar se osteneau. Iar dupa multe zile, si-a venit in sine, si intre at fiind ce a patimit de a zacut atatea zile mort, n-a raspuns nimic pentru aceasta, numai plangea nemangaiat, nici un cuvant nu a vor it despre aceasta, cata vreme a trait, pana in ceasul mortii lui, cand si-a cunoscut sfarsitul. Si strigand pe fiul lui cel mai mare, a zis acestea in auzul tuturor $&Iu ite fiul meu, aceasta a mea mai de pe urma porunca, iti dau tie cu hotarare si iti poruncesc tie ca sa ai pe cat poti milostenie catre saraci si calatori, ca sa-i ai in casa ta cu dragoste si sa le slu"esti fara de lenevire si sa le dai cu indestulare cat le tre uieste, dupa cum m-ai vazut pe mine. Caci aceasta primire de straini este mai ine primita la Dumnezeu, decat toate faptele une. Si oricare pe aceasta o ar pazi cu sarguinta, pentru dragostea lui Dumnezeu, afla multa plata la imparatia -ui cea cereasca. Si ca sa va indemnati toate rudeniile mele la aceasta iu ita de Dumnezeu fapta a facerii de ine, si a milostivirii catre cei straini si saraci, vreau sa va povestesc acum, la ziua mea cea mai de pe urma, infricosata vedenie pe care am vazut-o, cand va aduceti aminte ca m-ati aflat, in mi"locul casei mele zacand ca un mort ) stiti ca din copilaria mea aveam multa evlavie catre

prea sfanta !ascatoare de Dumnezeu si-I citeam in fiecare zi laude si rugaciuni, pe cat puteam. Si pentru multul dor acesta si dragostea care o aveam catre dansa din tot sufletul si inima mea, m-a invrednicit stapanul pentru rugaciunile ei de multe daruri si haraziri si mai ales pentru milostivirea si indurarea catre cei saraci si straini, dupa cum toti voi o stiti, pe fiecare primindu-l si daruindu-le tuturor cu indestulare, cele de tre uinta. Deci in noaptea aceea in care stiti cum ca am vazut vedenia, am auzit un glas, care ma striga pe nume, cu poruncire zicand catre mine $&*idica-te din pat si urmeaza mie&. Iar eu ridicandu-ma, m-a apucat de mana si ma tragea cu sarguinta acela care m-a strigat, si m-a dus pe mine intr-o livada mare si atunci, povatuitorul meu s-a facut nevazut si m-a lasat pe mine in campul acela mare, foarte scar it. Asa stand si nestiind ce sa fac, am auzit in urma mea glasuri infricosate si mare tul urare. Si intorcandu-ma, am vazut multime nenumarata de draci, venind asupra mea ca sa ma rapeasca ca niste fiare ne-m lanzite. Iar eu, dupa ce i-am vazut, am fugit pe cat puteam, alergand cu frica si cu groaza neasemanata, pana ce am a"uns la o casa si intrand, am inchis usa. Ci aceea au stricat-o si au intrat ca sa ma rapeasca, ci ca sa intelegeti pricina, ascultati aceasta. Sunt trei ani de cand am luat pe un strain, aici in casa mea, din seara sfintelor patimi, ca sa-l ospatez, dupa o isnuinta. Si a"ungand aici, am aflat alt sarac, pe care l-a tinut maica mea, dupa porunca mea pe care i-am dat-o, ca sa primeasca pe cate unul si sa-i slu"easca ca unui inger. Si dupa putina vreme, s-a intamplat de a dus pe unul, un frate al tau, de unde m-am ucurat prea mult, caci m-am invrednicit ca sa primesc in casa mea pe strainii aceia trei, in chipul Sfintei (reimi, si i-am ospatat cu indestulare, pe cat imi era puterea mea, cu fata vesela. Deci, cand au aruncat "os usa dracii, am inceput sa strig catre Domnul ca sa-mi a"ute, pentru rugaciunile pururea fecioarei Maria. Si atunci, am vazut trei ar ati frumosi, care au zis catre mine $&Sa nu te temi, ca noi am venit ca sa-ti a"utam&. Si dupa ce au gonit pe draci, m-au intre at daca ii stiu, iar eu am zis $ nu va stiu, domnii mei. Iara ei au raspuns $&!oi suntem acei trei straini pe care ne-ai primit in casa ta si ne-ai ospatat cu indestulare, cu toata inima si dragostea ca si Avram si ne-a trimis Domnul spre a"utorul tau, ca sa-ti rasplatim pentru multa dragoste pe care ai aratat-o catre noi si iata, te-am slo ozit din mainile dracilor&. Acestea zicand, s-au facut nevazuti. Iar eu multumind lui Dumnezeu, am ramas in casa aceea, temandu-ma sa ies, nu cumva sa se intample iarasi sa ma ispiteasca. Insa am facut semnul cinstitei cruci si am iesit,

avand nade"de in Dumnezeu. Deci um land putin, iarasi au alergat dracii din napoia mea, strigand acestea $&Sa alergam degra a, sa-l prindem macar acum, ca sa nu ne scape&. Iar eu, temandu-ma mai tare, alergam si strigam$&#rea sfanta !ascatoare de Dumnezeu, a"uta-mi mie 2&Asa fugind, am a"uns la un rau de foc care era plin de serpi si de alte fiare infricosate ale iadului, care erau afundate in foc pana la gat si capetele le aveau afara, cu gurile cascate ca sa primeasca ceva mancare. Iar dracii care ma vanau, ma strigau ca sa cad in rau, sau aceia cu sila sa ma arunce, iar eu cautam impre"ur, daca ar fi fost alt loc, ca sa aflu vre-un a"utor. Si am vazut acolo aproape, un podisor mai stramt decat o palma si atata de inalt, incat mi se parea ca a"unge la cer. !e stiind ce sa fac din aceste trei, sa cad in raul acela, ma temeam de foc si de alauri ) sa ma sui pe podisor, mi se parea lucru cu greu foarte si cu neputinta, sa raman in stapanirea dracilor, mai rau era ) insa am vrut ca sa ma sui pe pod mai ine, decat sa cad in rau. Si asa m-am suit pe o treapta, cu multa frica si groaza nemasurata. Iara raii draci, veneau pe urma, strigand. Iar cand am a"uns la varful podisorului, au a"uns si dracii. Iara eu am strigat acestea cu lacrimi $&#rea Sfanta !ascatoare de Dumnezeu, a"uta-mi mie 2& Atunci s-a aflat indata, acolo inaintea mea, Maica milostivirii, cea iu itoare de milostivire si imparateasa ingerilor si mi-a dat sfanta ei dreapta, zicandu-mi $&!u te teme, iu ite ro ul meu, ca dupa cum tu ai fost totdeauna prietenul meu, citind rugaciuni si laude si miluiesti pe saracii fratii fiului si stapanului meu, asa am venit si eu sa-ti a"ut la nevoia ta&. Acestea zicand, ma tinea de mana cea dreapta si intr-un minut de ceas m-a adus in casa mea, in care m-ati aflat, de am ramas ca mort atatea zile, de frica. Deci fiul meu, pazeste-te sa nu te lenevesti niciodata de la slu"irea acestei a-tot-puternice maicei Stapanului, ci in tot ceasul laud-o si o mareste dupa cuviinta, dupa cum sti ca am facut si eu, daca vrei sa o ai si tu a"utatoare la nevoie. Si aceasta iti poruncesc, ca intaia mea porunca. Iar a doua, sileste-te pre cat poti, sa miluiesti pe cei straini si saraci, ca sa le dai toate cele spre tre uinta, daca vrei sa do andesti in aceasta lume tot inele, si in veacul ce va sa fie, sa mostenesti cereasca imparatie. Aceste zicand pururea pomenitul si sfatuind pe toti cei ce stau de fata, ca sa ai a multa evlavie si cucernicie catre prea laudata fecioara si sa a"ute pe cei saraci, si-a dat sufletul sau in mainile lui Dumnezeu. Iar fiul, aducandu-si aminte de parintestile porunci, a petrecut viata cu fapte une si dupa sfarsitul vietii lui, s-a invrednicit de fericirea cea vesnica.

Minunea a =>-a . minune prea infricosata, pentru ascultarea catre parinti si pentru sfanta Litur"hie In zilele lui (eodosie cel mare, era un om in Constantinopol, im unatatit la petrecere si ogat foarte in tinerete, cu numele Iulian, avand un fiu unul nascut, cu numele (eofil. Iar la atranetele lui, a saracit foarte si neavand cele de nevoie ale trupului, a zis fiului sau $&4iul meu, iata, dupa cum vezi, eu sunt neputincios si sarac, atata incat nu am cum sa-mi petrec viata mea. Dar vreau sa te rog pe tine sa-mi faci o voie, pentru ca sa ma mantuiesc si eu smeritul, la atranetele mele si tu iarasi sa te invrednicesti pentru ascultarea ta de fericirea cereasca&. Iara acela a raspuns $&Spune-mi parinte orice poftesti si eu te voi asculta la lucrurile cele cuviincioase&. Ii zice lui atranul $&4ericitul Avraam, avea un fiu din fagaduinta si s-a dus la un munte ca sa-l "unghie si acela nu s-a intors inapoi, ci si lemnele le purta cu ucurie, cu osardie urmand tatalui sau. Si nu numai acesta, ci si alti multi au ascultat pe parintii lor. Asa fa si tu fatul meu prea iu ite si nada"duiesc la Dumnezeu cel iu itor de oameni ca nu te vei scar i pentru aceasta&. Deci ii zice lui (eofil $&Au vrei si tu ca sa ma omori6&Iar tatal lui a raspuns $&Sa nu fie fiule sa fac o fara-de 0lege ca aceasta, ci o porunca sa primesti, ca sa te vand ca pe un ro al meu, ca sa petrec la atranetele mele, pentru ca sa nu um lu cerand ca un sarac si lipsit. Si milostivul Dumnezeu va face mila cu tine pentru unatatea aceasta, ca sa-ti dea ogatie nemarginita in aceasta lume si pe sufletul tau sa-l odihneasca in sanurile lui Avraam. Si inca a doua porunca sa o pazesti, pana in ceasul mortii tale. De vei avea vre-un lucru sau vre-o slu" a, la care te va trimite domnul tau, sa-ti aduci aminte ca sa te duci mai intai la Sfanta -iturghie, cand este vremea, apoi iarasi dute la slu" a ta, dupa otpusul 3isericii. De asemeni, sa ai catre prea sfanta fecioara multa evlavie. Si de vei face asa, te va iz avi Domnul de o mare si nesuferita furtuna&.Iar acela i-a raspuns $&Dupa cum voiesti, parintele meu, fa&.

Deci a doua zi, a vandut Iulian pe fiul sau, la un patriciu al palatului, cu numele Constantin, care a iu it pe tanar foarte, pentru multa lui ascultare, pentru intelepciunea, pazirea curateniei si smerenia ) pentru frumusetea fetei lui si invatatura. Si-l avea totdeauna la plim area lui si la masa, pentru ca-l slu"ea cu sarguinta. #entru aceasta, intr-una din zilele acelea, ducandu-se la palaturile imparatesti, domnul lui a uitat scamandrionul, adica uchelarul, intru care avea poruncile si l-a trimis pe (eofil ca sa alerge degra a ca sa-l aduca. Iar tanarul a alergat dupa cat a putut si intrand in camera patriciului cu indrazneala, a luat uchelarul. Deci in ceasul acela, zacea pe pat femeia patriciului cu un ro al ei si pacatuia, iar tanarul n-a cautat la ei, in gra irea lui. Dar ticalosii aceia care au facut pacatul, au cugetat asupra lui desarte si viclene lucruri. Deci venind patriciul , i-a zis lui femeia $&#entru aceasta ai cumparat pe ro ul acesta, pentru ca sa vina in pat ca sa pacatuiasca cu mine, nerusinatul6 Si daca n-as fi strigat ca sa-mi a"ute cutare, lua cinstea mea, paganul acela. Sunt de neam prost si nenorocit de mai defaimat6 #e rugaciunea parintilor mei si pe mantuirea sufletului meu, de nu voi vedea maine capul intru tot indraznetul si al o raznicului ro ului aceluia taiat, nu stau mai mult nici un ceas in casa ta, ci ma despart de tine si-mi iau zestrea mea&. Acestea auzindu-le patriciul, s-a maniat asupra ro ului si i s-a fagaduit sa-i faca voia ei cu hotarare. Si a doua zi s-a intalnit in palat cu eparhul si ii zice lui $&Maine de dimineata sa-ti trimit pe un ro al meu sa-i tai capul lui, si sa-l pui pe dansul intr-o fota, sa-l pecetluiesti si sa mi-l trimiti&. Iar /parhul i-a raspuns $&/u nu fac nedreapta "udecata, numai sa marturiseasca trei oameni in scris , cum ca este vrednic de moarte, ca sa-l omor&. Atunci patriciul a zis inaintea a trei marturii, cum ca am cumparat un ro tanar si acela a silit pe doamna lui ca sa doarma cu dansul. Acestea zicand, a scris moartea lui cu mana sa si apoi atunci a primit /parhul ca sa-l omoare. Iar cand s-a facut ziua, a strigat patriciul pe nevinovat, zicandu-i $&Dute la /parhul si-i spune lui cum ca-l heretisesc si sa-mi trimita raspuns&. Deci ducandu-se ro ul acela un, a trecut pe langa o 3iserica a prea sfintei Stapanei noastre !ascatoarea de Dumnezeu, intru care se slu"ea si se citea Apostolul. Atunci si-a adus aminte de parinteasca poruncire, si intrand in 3iserica aceea, a ramas pana la otpust. Iar ro ul acela prea raul, care a pacatuit cu nevasta patriciului, vazand ca a za ovit ca sa trimita /parhul capul, a zis patriciului $&Sa ma duc eu sa-l aduc, daca poruncesti&. Iar acela i-a zis lui %dute&. #entru aceasta alergand degra a, ca cum ar fi vrut sa ia o

comoara de mare pret ) si a"ungand la casa /parhului si intrand, l-a heterisit pe dansul in numele patriciului. Iar acolo sta ascuns gelatul cu sa ia ascutita si i-a taiat capul lui indata, pe care l-a infasurat intr-o fota si cand vrea sa-l pecetluiasca, iata a a"uns si ro ul cel credincios si fara de viclesug, dupa ce s-a ispravit liturghia si heterisind pe eparhul, a luat de la dansul capul pecetluit in fota, nestiind ce are inauntru, care cand s-a dus la patriciu si l-a vazut, toti s-au minunat si mai ales doamna lui, pentru ca l-a trimis sa-i taie capul si el s-a intors sanatos. Si intre andu-l pe dansul ce a adus, a raspuns zicand $&Dupa cum mi-ai poruncit doamne al meu, am heterisit pe /parh si indata mi-a dat lucrul acesta sa ti-l aduc, ci nu stiu ce are inauntru&. Iar aceia luandu-l si despecetluindu-l, a aflat capul ro ului necredincios. Iar pacatoasa s-a ingrozit si a ramas fara de grai multa vreme. Apoi, dupa ce si-a venit in mintea ei, a inteles "udecata lui Dumnezeu cea dreapta. Si fiindu-i frica nu cumva sa patimeasca asemenea si ea, ca o pricinatoare a raului, a plans din toata inima si a marturisit cu indrazneala fara-de-legea ei, zicand $&Domnul meu, eu ticaloasa si nenorocita sunt pricina raului acestuia si ma tem nu cumva sa patimesc dupa lucrurile mele, ca nu este lucru ascuns, care nu se va face aratat. /u doamne al meu, de cand fac pacatul cel rau cu ro ul cel omorat, sunt azi trei ani si "umatate si tu n-ai stiut-o aceasta, iar ro ul acesta tanar este curat de mine si pacat nu a facut, ci cu nedreptate l-am defaimat, ticaloasa. #entru aceasta, Domnul cel drept al dreptatii, a dat fiecaruia dupa lucrurile lui, deci iarta-ma pe mine domnul meu, pentru indurarile lui Dumnezeu, ca de astazi inainte, mai mult nu-ti voi mai gresi tie&. Deci au luat toti frica si spaima si au marit pe Domnul cel iu itor de oameni, ca niciodata nu trece cu vederea pe cela ce face voia lui. Atunci a intre at patriciul pe tanarul acela, sa-i spuna toate despre dansul, adica petrecerea si fapte une ale lui si acela a povestit unul neam cel mai dinainte al tatalui sau si saracia cea mai de pe urma si ascultarea care i-a facut-o lui de s-a vandut ro , ca sa hraneasca pe tatal lui cel atran si porunca care i-a dat-o, ca sa se duca la liturghie si celelalte&. Iar patriciul auzind acestea, l-a luat pe dansul nu ca pe un ro , ci ca pe un fiu al lui adevarat, mancand impreuna cu dansul si impreuna petrecand, si nunumai aceasta, ci si mostenitor l-a scris la tot lucrul lui. #entru aceasta si noi iu itilor sa ne temem de "udecatile lui Dumnezeu si sa ne ducem la 3iserica si sa stam cu frica si cutremur pana la sfarsitul liturghiei, ca

si cum am vedea cu ochii cei simtiti pe insusi Stapanul Christos, care ne va "udeca pe noi in ziua aceea infricosata a invierii cea de o ste si sa nu iesim afara pana nu se va savarsi slu" a. Caci care iese din 3iserica fara mare nevoie, sau va vor i ceva pentru gri"ile trupului, se aseamana Iudei, care s-a sculat de la Cina cea de (aina si ducandu-se, a vandut pe Christos.

Minunea a =?-a Pentru copiii cei doi, care surpandu-se casa de cutremur, s-au pazit nevatamati -a anii o mie cinci sute sapte, de la patima cea mantuitoare a Domnului nostrum Iisus Christos, in luna lui mai, s-a facut la Crit mare cutremur. Si s-au surpat case si nenumarate pravalii inauntrul santului, adica in cetatea cea mare. Deci era in targul de afara, o pravalie si in aceea, era zugravita pe zid sfanta fecioara, la care multa evlavie aveau cizmarii care lucrau acolo. Si in fiecare seara aprindeau lumanari si o tamaiau. Apoi se duceau la casa lor, lasand acolo doi copii, si-i incuiau pentru ca sa pazeasca pravalia. Dar in noaptea in care s-a facut cutremurul, a alergat mesterul sa deschida sa scoata copiii si vede ca era toata pravalia surpata si a socotit cum ca a omorat copiii lui. Deci a inceput sa sape ca sa afle trupurile si asa cand sapa, i-a auzit pe dansii vor ind de dedesu tul pietrelor. Si i-a scos dar cu un chip indemanatic si intre andu-i pe dansii cum s-a facut de nu s-au omorat, au raspuns asa $&Cand am auzit cutremurul, am plans inaintea sfintei icoane aceea, rugandu-ne !ascatoarei de Dumnezeu ca sa ne a"ute si asa rugandune, am vazut ca a iesit din icoana un acoperamant si a stat deasupra noastra. Si cazand lemnele si pietrele, au stat sus peste acoperamantul acela si nu s-a apropiat de noi nimica. Iar prea sfanta, se arata dupa cum e zugravita si zicea catre noi sa nu ne temem, pe care am vazut-o pana in ceasul in care ne-ati dezgropat&. Auzind acestea cei ce stau impre"ur, au marit pe prea sfanta 4ecioara si au propovaduit in toata cetatea minunea aceasta. Acestea invatandu-le prea stralucitul Ieronim

Donat, Du,ul Critului, a poruncit de a zidit in locul acela o 3iserica, ca nu s-a surpat zidul acela pe care era zugravita prea sfanta. Si a zidit alt zid aproape de dansul cu mestesug si nu s-a sters icoana, ci sta pana in ziua de azi si praznuiesc praznic in fiecare an, in noua ale lui mai, intru aducere aminte acestei faceri de minune. Si se numeste 3iserica aceasta Doamna (argului, intru care se spanzura chipurile minunilor cele scumpe si de mult pret. Ca nu numai facerea de minune ceea ce s-a zis mai sus, ci si alte minuni nenumarate a savarsit si in fiecare zi savarseste imparateasa cea a-tot-puternica. Si pe multi inecati de mari furtuni i-a scos din inecare, pe nenumarati taiati si raniti de moarte i-a iz avit, pe olnavi si sla anogi i-a ridicat si din feluri de nenumarate prime"dii i-a mantuit, dupa cum se arata in 3iserica cea zisa mai sus, toate facerile de minuni zugravite, pre care le-a savarsit intru marirea Dumnezeului nostru, care s-a nascut dintru dansa negrait, caruia se cuvine cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin.

Minunea a =@-a Pentru cela ce a cazut de pe zid si s-a zdrobit si de Nascatoarea de Dumnezeu s-a vindecat In cetatea aceea a Critului, este alta oarecare icoana facatoare de minuni a prea sfintei !ascatoarei de Dumnezeu, in Mitropolia sfantului Apostol (it si face mari minuni, nu numai in vremea cea de demult, ci si pana azi, adica dupa credinta fiecaruia. #e multi zacatori si sla anogi de multa vreme i-a ridicat, pe ologi i-a vindecat si feluri de oale le-a tamaduit. Dupa cum marturisesc argintii si chipurile cele facute de aur, care sunt spanzurate impre"urul sfintitei icoanei acesteia, pe care o numesc Doamna din mi"locul 3isericii lui (it. Si o scot in toata ziua a treia a saptamanii, adica martea, urmand si protopopul si protopsaltul cetatii si oarecare preoti si norod mult si multime de femei nenumarate. Si ducandu-se la sfantul Marcu, fac litanie cu evlavie, apoi se duc si slu"esc la cate 3iserici le dau cuvantul mai inainte. Si se intampla de au si sase liturghii si dau cate un gal en protopopului, fiecare care voieste sa-i slu"easca la mahalaua lui. Si dupa ce

se duc la cate 3iserici au platit, intorc iarasi sfanta icoana la Mitropolie. Deci dintru aceasta, poate sa inteleaga fiecare cate minuni savarseste Dumnezeu a-tot-puternic, prin sfintita icoana aceasta, dintru care sa spunem una, care s-a savarsit acum de curand, in zilele noastre. In anii o mie cinci sute nouazeci si noua in luna lui aprilie, s-a surpat "os un ostas, intr-o noapte, de pe zidurile sfantului #etru, care pazea dupa randuiala care o au in toate cetatile Critului. Deci ostasul acesta, care se numea Ion, avea catre prea sfanta multa evlavie. Se ducea de multe ori de se inchina in 3iserica cea zisa mai sus a Sfantului (it, cand avea ragaz de la domneasca slu" a. Deci noaptea, cand um la pre o parte a zidului pana la alta, dupa randuiala lor, cu lucrarea dracului, a cazut in adancul care este mai de zece stan"eni inaltimea, si dedesu t sunt pietre aspre si colturoase si si-a zdro it toate oasele si s-a facut o "alnica privire, nici sa vor easca nu putea, nici sa clinteasca. Deci dimineata l-au ridicat si l-au dus la olnita Sfantului #etru, pentru ca sa-l ingroape cand isi va da sufletul. #entru ca nimenea nu socotea ca va trai macar un ceas, pentru aceia nici un doftor nu au adus. Iar a doua zi a vor it putin si a zis unui prieten al lui, ca sa ia o punga a lui, in care avea cativa ani, ca sa-i dea unui preot, sa slu"easca prea sfintei fecioare. Iar dupa liturghie, l-au ridicat si l-au dus la 3iserica cea zisa mai sus, a sfantului (it. Deci zacea olnavul toata ziua inaintea sfintei icoane . Si seara cand vrea sa inchida usile eclesiarhului, l-a ridicat si l-au scos afara, pentru ca asa au o iceiul, de a nu lasa inauntru pe cineva, pentru vasele 3isericii. Deci zacea toata noaptea rugandu-se prea sfintei cu lacrimi si cu credinta ca sa-l vindece. Iar in miezul noptii, a adormit putin si a vazut in vedenia lui pe prea Sfanta fecioara si-I zice lui $&Iata, te-ai vindecat si mareste pe Dumnezeu&. Iar olnavul desteptandu-se, s-a ridicat de tot sanatos si um la ca si cum niciodata nu ar fi avut vre-o oala si s-a rugat cealalta parte a noptii. Dimineata vazandu-l pe dansul eclesiarhul, s-a inspaimantat si a vestit mitropolitului, care a chemat pre aceia care l-au adus mai mort in 3iserica, ca sa marturiseasca pricina. Si incredintandu-se de la dansii adevarul, a scris aceasta minune intru aducere aminte, si a poruncit ca sa se scoata sfanta icoana, sa faca litie impre"urul intregii cetati, trei zile. Si asa a facut, um land si cel vindecat si propovaduind cu mare glas minunea pururea fecioarei. Iar nu nuai minunea aceasta a facut stapana cea pururea fecioara, ci si alte nenumarate, pre care le stiu toate satele si orasele :andacului. Iara nu numai inauntrul cetatii lucreaza minuni, ci si in afara, si care olnav o

cheama pre dansa cu evlavie, se invrdniceste de vindecarea prea sfintei. #entru ale carei rugaciuni sa ne invrednicim de fericirea cea cereasca.

Minunea a >A-a Pentru facerea de minune cea din putul Trapsanului Intr-un sat a mai sus vestitului Crit, care se zice (rapsanon, este o 3iserica a prea Sfintei, departe de sat ca la doua aruncaturi de piatra si o numesc Doamna, cea ce izvoraste afara. Inaintea 3isericii este un put adanc, de patru stan"eni. Are multa apa si curge de indestuleaza satul, cu toate ca sunt multi oameni si mai multi sunt olari in satul acela si alta apa nu este acolo aproape. Deci dintru aceasta apa toate do itoacele lor se adapa si se slu"esc si ei la toate tre uintele lor. Si de multe ori o scot seara toata si iarasi a doua zi este plin. Deci la izvorul acesta se face o minune de spaima din darul si puterea prea sfintei !ascatoarei de Dumnezeu si o numesc izvorul ce arunca afara. Adica, ca de multe ori s-a intamplat de a cazut cineva inauntru, sau ar ati sau femei, pentru ca este de o potriva cu fata pamantului. Si de cate ori l-a zidit mai sus decat pamantul, s-a stricat de sinesi. Deci dupa cum se trag unul pe altul, care sa-si umple vadra mai intai, se intampla de cad inauntru ar ati sau femei. Si indata se inmulteste apa pana la uzele putului si-l scoate afara pe om sanatos si nevatamat si aceasta nu s-a facut numai o data sau de doua ori, ci de multe si nenumarate ori, pana astazi se face dupa cum o marturisesc cati au vazut cu ochii aratat. -a aceasta, am avut multa indoiala si eu si necrezand o minune ca aceasta, nu cum ca nu ar putea prea sfanta ca sa faca mai mari minuni, ci pentru ca s-a imputinat evlavia oamenilor in ziua de astazi si pentru aceasta mai mult nu fac minuni sfintii. Deci am intre at pe oarecare dintre aceia care au vazut si i-am "urat cu Dumnezeu ca sa-mi spuna adevarul, care s-au

"urat cu afurisenie, cum ca asa este adevarul. Si nu numai norodul cel de o ste, ci si insusi prea luminatul domn Andrei Cornarie, care a fost al orasului, cu care am facut doi ani, fiind eu gramatic al lui, care am scris scrisorile lui pentru ca era invatat foarte, nu numai in lim a cea italieneasca, ci si in cea elineasca. Deci pe oierul acesta l-am intre at daca s-a intamplat in vre-o vreme cand a fost in satul cel zis, ca sa cada cineva in izvorul acela si mi-a raspuns zicand $&4rate, nu este cu cuviinta ca sa ai indoiala la puterea pururea fecioarei Maria, ci sa crezi fara de indoire, cum ca toate cate voieste, le face. Minunea aceasta pre care o intre i, cand am auzit si eu intaiasi data, nu o am crezut si am poruncit oamenilor mei, in zilele intru care eram acolo, cand va cadea cineva inauntru, sa-mi spuna in ceasul acela. Si asa s-a intamplat intr-o zi, si a cazut o femeie, pentru aceasta am alergat indata de am auzit si am stiut ceasul in care o a aruncat apa afara, cand apunea soarele si avea toata apa scoasa, si iarasi s-a aflat plin izvorul pana in varf. Atunci am plans de ucurie si intrand in sfanta 3iserica, am cerut iertare de la prea sfanta, pentru imputinarea mea de credinta cea mai dinainte. #entru aceasta, mi-a zis un doftor, cum ca apa are puterea aceasta, fiindca sunt si alte ape in multe locuri ale Italiei si au feluri de lucrari si daruiri.

Minunea a >1-a Vedenie minunata, cum ca Domnul se imblanzeste catre noi, plecandu-se ru"aciunilor &aicei Sale Se vede in cartea -ivada florilor, cum ca era un duhovnic prea sfant si avea acest fel de petrecere minunata catre sfanta liturghie si alte fapte im unatatite, incat vedea multe vederi de ingeri si vedenii, pentru curata lui petrecere. Iar la sfarsitul vietii lui, s-a invrednicit de aceasta minunata si de spaima uimire, pre care o scriem aici, la sfarsitul cartii, pentru petrecerea altora si intru aducere aminte a noastra. Deci se zice, cum ca a vazut cu Duhul prin uimire, preotul cel zis mai sus, pre Domnul nostrum Iisus Christos, sezand pe scaunul maririi si de-a dreapta -ui, pe

prea laudata Stapana, iar toata oastea cea cereasca sta asteptand porunca stapanului ) si a poruncit Domnul unui inger, ca sa loveasca in tram ita cea infricosata pe care o tinea, care era foarte mare, si a iesit acest fel de sunet, incat i s-a parut cum ca se cutremura toata lumea ca o frunza de copac, cand o ate vantul. Si dupa putin, a facut iarasi semn Domnul catre ingerul acela, ca sa tram iteze de-a doua oara cu tram ita si indata a ascultat. Iar Maica lui Iisus, cea fara de prihana cunoscand, cum ca dupa al trei-lea sunet al tram itei va sa se sfarseasca toata lumea, s-a sculat de pe scaunul sau, tacand toti sfintii cu multa liniste si evlavie, si cazand la prea curatele picioare ale dreptului "udecator, se ruga cu osardie ca sa plece pre unatatea -ui, sa primeasca pentru nemarginita lui milostivire, sa dea soroc de vreme pacatosilor, ca sa-si planga pacatele lor, cu care l-au intaratat pre dansul si spre maniere l-au pornit. Iar Domnul a raspuns zicand $&Stiu, o2 maica mea prea iu ita, cate lucruri de rusine a savarsit lumea cea nemultumitoare si in fiecare zi lucreaza. Asadar, nu este cu cuviinta mai mult, nici cu dreptate nici intr-un chip sa-I miluiesc, ca nu numai ar ati mireni si femeile, ci si clericii si monahii ma impung la cele din launtru si ma rastignesc si cu totul au pangarit sfantul chip si ingereasca petrecere cu desfranarile lor&. Atunci iarasi stapana se ruga mai cu osardie, zicand $&4iul meu cel prea dulce, asculta-ma pe mine pentru milostivirile indurarilor tale si pentru prea curatele patimile tale, pe care le-ai ra dat pentru pacatosi&. Iar /l a zis $&Cunoaste, o2 maica mea, ca si de multe alte ori, cu rugaciunile si cererile tale ai im lanzit dreapta mea maniere si nu m-ai lasat sa le fac "udecata aceea ce li se cuvine, insa oamenii nicidecum nu s-au facut mai uni din rautatea si viclesugul lor cel mai dinainte, ci mai vartos mai rai s-au facut, defaimand crucea si patima mea. Ighemonii si oierii muncesc cu nerusinare pre norodul cel supus si pangaresc sfintele legi cu petrecerea lor cea desfranata. !orodul cel de o ste leapada si defaima poruncile mele, savarsind voile lor cele trupesti, desfranarile, uciderile, nedreptatile si alte fara-de-legi de rusine si purtatoare de moarte&. Atunci zise stapana $&(oate acestea sunt adevarate, fiul meu prea dulce, ci ma rog tie, pentru nemarginita milostivirea ta, sa le trimiti lumina darului tau, ca sa-si cunoasca pagu a lor, si intorcandu-se, sa-si do andeasca iertarea. Asa mult milostive Doamne, auzi-ma pe mine, implineste cererea aceasta, nu pentru ca li se cuvine lor, ci pentru dragostea mea si a tuturor sfintilor acestora, care si-au varsat sangele lor pentru numele tau si si-au dat la feluri

de morti trupurile lor, si au defaimat toate dulceturile lumii, pentru ca sa ai a dragostea ta. Deci asculta mult milostive, rugaciunea noastra&. Atunci, toti sfintii s-au inchinat cu prea sfanta, rugand pe Domnul ca sa faca mila, iar "udecatorul cel prea indurat, plecandu-se rugaciunilor tuturor sfintilor acestora, a raspuns cu fata lina $&M-ai iruit, maica mea, cu rugaciunea ta cea milostivitoare, si ai im lanzit dreapta mea maniere, sa se faca dar voia ta ) si voi fratii si prietenii mei, cu rugaciunile voastre, a-ti schim at mania mea intru mila. Asadar, trimit iarasi in lume invatatori si propovaduitori, ca sa indrepte pe cei ce pacatuiesc&. Acestea zicand Stapanul, a luat sfarsit vedenia pe care a povestit-o preotul cel zis mai sus, tutror fratilor manastirii. Si pentru ca sa dovedeasca ca a fost vedenie adevarata, le-a spus si oarecare greseli ale fiecaruia, pe care I le-a descoperit Domnul, sa le spuna duhovniceste, ca sa se indrepte. Acestea zicand cuviosul, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. ;eniti dar fratilor si parintilor, sa plangem fara-de legile noastre, sa plangem vremelnic, ca sa nu ne tanguim vesnic fara de folos. Sa nu ne lenevim de mantuirea noastra, ca moartea vine si ne rapeste pe noi ca o fiara ne-m lanzita. Sa ne rugam dar, iu itilor, de cele ale mantuirii noastre. Doftorul ne roaga sa ne vindecam si noi ne lenevim ) acela vine cu multa milostivire sa ne vindece pre noi, fara de argint si fara de plata si noi, necunoscatori, ne lepadam si defaimam atata gri"ire si mila. Stapana cea curata, sta si roaga pre Stapanul necurmat pentru mantuirea noastra si noi suntem necunoscatori pentru o atat de prea mare facere de ine. Sa ne ridicam din pacat, si sa multumim pururea fecioarei pentru nenumaratele daruri si haraziri pe care le-am luat si le luam in fiecare zi de la dansa, zicand aceasta $ %Stapana iu itoare de oameni si iu itoare de ine, iti multumim, te marim si te marim pre tine. #ropovaduim facerile de ine. !u ascunde mila. #ronia o cunoastem. Si purtarea de gri"a o marturisim. Multumim pentru nenumaratele daruiri si daruri, cantand cu mare glas minunile tale. Ca tu ne-ai ridicat din caderea stramosilor cea de demult. (u de-a doua oara ai schim at intru frumusetea cea mai dinainte, pe icoana cea innegrita. (u cu infricosata purtare in pantece si cu nasterea ta, ai prefacut chinurile cele cu scar e ale nasterii stramoasei, intru ucurie. #rin tine sa ia ce se invartea, a dat dosul. Si poarta cea incuiata a raiului desfatarii, noua ni s-a deschis si

desfatarea cea mai dinainte o am do andit. #rin tine din stricaciune ne-am mantuit si iarasi vietuirea cea de sus , cea mai de pe urma si imparatia cerurilor a o do andi, nada"duim. #re tine a"utatoare a mantuirii noastre si aparatoare ne iruita te avem. (u esti veselia noastra si lauda a toata lumea ) deci tu, mult laudata fecioara si a-tot-puternica, sa nu treci cu vederea celor ce te cheama cu credinta. (inde mana ta celor o ositi. Apuca degra pe cei ce sunt in furtuni si im lanzeste valurile cele sal atice. *idica cu suflarea ta cea lina, vanturile cele ce ne ispitesc. Da ca o puternica ce esti, sfarsitul cererii. Caci ai ca o maica catre fiul indrazneala prea mare si nentrecuta si putere nemarginita si stapanire ne iruita. !imic nu sta impotriva puterii tale. (oate se supun poruncii tale. (oate dau loc hotararii tale. (oate slu"esc stapanirii tale. #re tine ceea ce esti mai inalta decat toate fapturile, cel ce s-a nascut din tine mai presus de fiinta, te-a pus inainte si toate cererile rugacinii tale iti implineste. Se veseleste de cerere, se ucura de rugaciune. !u sta impotriva catre implinire. Marirea ta asa socotind-o si ca un fiu dupa datorie, iti implineste cererile tale. Deci si eu o2 stapana, izuindu-ma puterii tale si iu irii de oameni, am adus tie rodul cel din proaste uze. Ca de s-ar face lim i ine si frumos graitoare, toate stelele si frunzele copacilor, nu vor putea dupa vrednicie a te lauda pe tine ) ci primind osardia mea, ca o prea milostiva si iu itoare de ine, dandu-mi de asemenea iz avirea de pacate si invrednicindu-ma imparatiei cerurilor ) milostiv facandu-mi pe fiul tau si Dumnezeul cel cu totul indurat, ca necurmat sa te marim pe tine si pe Dumnezeul cel ce s-a nascut din tine. Impreuna cu cel fara de inceput al lui #arinte si cu prea Sfantul si unul si de viata facatorul Duhul lui, in veci. Amin.

Minunea a >+-a Pentru sfanta si facatoarea de minune icoana a prea curatei &aicei lui Dumnezeu, cea din monastirea numita Pestera cea mare, care se afla in eparhia Peloponezului, care se zice Calavrita Despre lucratorul sfintei icoane acesteia, aratam. Ca din socotinta o steasca si predanie avem, cum ca este zugravirea si sfintita lucrare a sfantului Apostol si /vanghelist -uca. Si mai intai aratam ca a fost zugrav, de care si altii marturisesc, dar inca si Sfantul Ghermano, #atriarhul Constantinopolelui, la raspunsul ce a dat imparatului -eon Isaurul. Asadar, sfantul -uca, urmand stapanestei icoane a Domnului si stapanului nostrum Iisus Christos, care ca cel ce este intelepciunea, si intaia icoana a tatalui celui nevazut, care prin spalare si stergere a inchipuit pe marama Dumnezeiasca sa fata, cu Dumnezeiasca minune pentru Avgar, Domnul /desei. A inchipuit si el asemenea Maicei lui Dumnezeu, fiindca Avgar auzind de minunile Domnului nostru Iisus Christos si avand mai multa tre uinta de a-si curati sufletul de pacate, decat trupul de lepra, a scris o epistola, rugandu-l sa vie pana la el, zicand $&Iisuse, cerescule omule, vino pana aici la cetatea mea, care ne va a"unge a ne chivernisi noi amandoi ) caci aud cum ca iudeii, din pizma, mult clevetesc asupra ta si cauta sa te omoare. Si ma rog, vino pana la locul nostru&. Si a trimis-o cu un om, zugrav al sau, cu numele Anania, ca daca nu va voi a veni, apoi macar sa-I zugraveasca chipul si sa-I aduca icoana celui dorit. Ci insa mergand Anania, n-a putut sa-l zugraveasca. Caci cunoscatorul inimilor stiind ceea ce voieste Anania, isi schim a fata adese ori. Si in sfarsit, inevoind, s-a spalat si stergandu-se, si-a inchipuit fata sa pe marama si a dat-o. #redanisindu-ne noua /vanghelicescul inceput al Sfintei icoane, pe care scriptura cea veche ose it de putine pilde, nu-l avea intru multa intre uintare, pentru frica inchinarii de idoli. Deci dar, dupa aceasta si Apostolul -uca a zugravit mai intai aceiasi icoana a stapanului Christos, dupa aceea si a !ascatoarei de Dumnezeu, trei prea vestite icoane, dintre care una este aceasta, nu cu vopsele, ci din oarecare migma, ridicata putin, ca si cum ar fi sapata, ca de trei degete de groasa si

de un cot de lunga. Migma, e o amestecatura de ceara si mastih si altele asemenea. Insa pe langa acestea si cu vopsele, pe deasupra o a zugravit, iar celelalte doua, numai cu vopsele zugravite. Dintre care una se afla in *usia mica, la o cetate ce se numeste ;ilna, la 3iserica cea cinstita intru numele prea sfintei, impodo ita cu aur si pietre scumpe, afierosite de cei credinciosi. Si aceasta, pentru ca se zice ca a adus-o in partile acelea ale ;izantiei, insusi Apostolul -uca si s-a aflat si s-a dat la imparati. Si de catre aceia, pentru oarecare dar de mult pret. Iar a doua, adica cea dintai este aceasta a #esterei celei mari. Iar a treia, se zice a fi in feluri de locuri, iar mai ales in partile Ierusalimului, acolo se vede a fi data undeva de Apostol, sau in Siria, sau in Cipru, precum se crede. Asa dar, pe aceste trei le-a zugravit Apostolul -uca, si dupa ce le-a savarsit, le-a dus la prea curata Stapana ca sa le vada si sa le ine-cuvanteze. #e care si privindu-le cu ochii aceia cu care a vazut pe fiul si intelepciunea lui Dumnezeu si vazand cu mintea pe cat este cu putinta omului, Dumnezeirea lui cea necuprinsa, le-a ine-cuvantat, si a zis $&Darul celui nascut din mine sa fie cu acestea&.De atunci, purtandu-le cu sine Apostolul, le-a dat aici si acolo. Si aceasta a dat-o aici de unde s-a luat nevazut si s-a pus in aceasta pestera mare, unde s-a aflat mai pe urma dupa sapte sute si atatia de ani.

Minunea a >5-a Pentru tanarul ce a chemat cu credinta numele prea sfintei icoane, cum i-a crescut piciorul cel taiat si insanatosindu-se desavarsit, mai pe urma s-a facut monah -a anii 1=?9, in partile Ahaei, la locul cel numit Aliches si la satul ce se zice Camenita, la care a fost din veci episcopie si 3iserica a sfantului !eculae, fiind aproape de Ahaia alt sat, ce se numeste asa cu numele cel vechi al eparhiei. Acolo se afla un tanar olnav, cu numele Ioanichie, Deci acesta zacand in oala trei ani, i s-a olnavit si piciorul si ranindu-se cate putin, s-a

cangrenizat si a putrezit. Si atatea a facut, a ispitit ca un om fiece uruiana ce i s-a spus ca i-ar folosi, insa nu s-a vindecat, ci inca i-a si cazut piciorul din genunchi, cu toate ca chema necurmat numele prea Sfintei. Insa prea curata, a lasat a fi asa, spre mai mare aratare a puterii cea nemarginita. Si fiindca si ra darea lui nu s-a imputinat, precum fac multi deznada"duiti in ziua de astazi, adica daca nu vad gra nic a"utor si vindecare de la Dumnezeu si de sfinti, cand cer prin citiri si sfintele masle, apoi unii se intorc la diavolul, prin descantece si vra"iri si altii hulesc, cartind asupra lui Dumnezeu. Ci tanarul acesta nu a facut asta, adica a se descanta, ci ra da. Si cu toate ca era cazut piciorul din genunchi, insa el iarasi chema pe Doamna noastra milostiva. Deci cu vremea, si-a adus aminte de icoana cea de la #estera cea mare si de minunile ei si suspinand si umilindu-se, a strigat $&1 prea sfanta icoana 2 de ce m-ai lasat si nu ma miluiesti ) gra este si ma mantuieste&. Atunci nenada"duit uitandu-se, vede cum ca a inceput a-i creste si carnea si ciolanul si putin cate putin, s-a vazut o2 darul minunilor tale !ascatoare de Dumnezeu 2 intreg piciorul tanarului si desavarsit si um la sanatos ca si mai inainte. Si spre multumire darului ei, a facut un picior de argint si l-a afierosit rudele lui la sfanta icoana, mai inainte de a se insanatosi desavarsit. Iar mai pe urma, a venit si tanarul spre inchinare a ei, si a ramas la monastire si s-a facut monah, dupa cum se vede scris. Caci pe piciorul acela de argint, au scris parintii minunea aceasta. Si se afla scris inca, ca incredinteaza despre lucrul acesta, cu marturii vrednice de credinta, cum ca cu adevarat i-a crescut piciorul si s-a facut desavarsit, ca nu cumva sa socoteasca cineva ca zice neadevar.

Minunea a >9-a Pentru facatoarea de minuni icoana a prea sfintei Nascatoare de Dumnezeu, care se numeste omanca sau Lidenca Sfantul Apostol #etru verhovnicul si Sfantul Ioan ogoslovul, mai inainte de a se duce ei, precum si ceilalti sfinti Apostoli la marginile pamantului spre propovaduirea lui Iisus, mai intai prin cele de aproape cetati impre"urul Ierusalimului, si cand au fost in cetatea care se cheama -ida, care dupa aceea s-a numit Diospoli, si intru aceea un an petrecand, multe noroade au adus la Christos Dumnezeu. Atunci au zidit acolo o 3iserica in numele prea curatei Maicei lui Dumnezeu, pentru ca era atunci alinare intre crestini, ca incetand gonirea dupa uciderea lui Stefan. (i erie Cezarul, auzind multe de Christos Domnul nostrum si de negraitele minuni ale lui, a poruncit sa nu goneasca pe crestini ) pentru care alinare, la faptele Apostolilor se pomeneste asa $&Iara 3isericile prin toata Iudeea si Galileia si Samaria, aveau pace&. Si a fost acea pace, pana la sfarsitul lui (i erie. Deci intru acea alinare, sfintii Apostoli #etru si Ioan, zidind in -ida acea 3iserica, s-au dus in Ierusalim si au rugat pe fecioara cea prea curata, pe !ascatoarea de Dumnezeu, ca sa mearga in -ida sa vada 3iserica cea zidita in numele ei si s-o ine-cuvanteze si sa o sfinteasca pe ea prin a sa venire, ca rugaciunile celor care se vor ruga intr-nsa, ine primate sa fie lui Dumnezeu, cel ce s-a nascut din-transa. Iar prea curata fecioara a zis catre dansii $&Mergeti ucurandu-va acolo, si eu cu voi&. Iara ei mergand, au aflat in 3iserica pe un stalp ce intarea zidirea, nu de mana zugravit, ci de Dumnezeu zugravit chipul ei, care toata asemanarea sfintei fetei a ei, asisderea si a cinstitelor ei haine, adevarata o avea. Deci ei vazand aceea, s-au inchinat acelui factor de minuni nezugravit de mana chip al prea sfintei !ascatoarei de Dumnezeu si au multumit lui Dumnezeu Cuvantul, celui ce s-a intrupat dintr-nsa. Iara dupa aceea, si singura acolo stapana a mers si vazandu-si chipul sau si multimea cea de norod care in Christos crezuse, s-a veselit cu duhul si a dat acelui chip al sau darul si puterea facerii de minuni. Si trecand multi ani si luand imparatia Grecilor si a *omei Iulian #aravatul, s-a ridicat de

dansul mare gonire asupra 3iserici lui Christos. Atunci, de acel muncitor, s-a trimis in -ida o rudenie de un nume cu dansul, ca sa stearga acel chip factor de minuni al Maicei lui Dumnezeu, cu niste unelte taietoare de piatra. Si minunii urma minunea, ca pe cat taietorii de piatra cu ciocane si cu topoare taiau si strun"eau pe acel chip nezugravit de mana, pe atat se vedea ca in adancul stalpului cu minunea stra atea vopselele si zugravelile si ostenindu-se mult si nesporind cu nimic, s-au dus deserti. Si stra atea auzul pentru acel chip al prea curatei !ascatoarei de Dumnezeu, pentru cele prea mari si fara de numar minuni, prin toate marginile lumii si se aduna la inchinaciunea aceluia, multime de credinciosi in toti anii. Iar dupa ce au trecut multi ani, fericitul Ghermano, mai inainte de luarea arhieriei si a scaunului patriarhiei din Constantinopol, a mers la Ierusalim, ca sa se inchine mormantului Domnului si celorlalte sfinte locuri. Si cand era in -ida, si chipul cel facator de minuni al prea curatei !ascatoarei de Dumnezeu vazandu-l si cu caldura rugandu-se, a poruncit unui zugrav ca sa zugraveasca asemanarea chipului aceluia pe o scandura si luand icoana aceea zugravita, a dus-o cu sine in Constantinopol si o avea pe aceea la sine, ca pe o visterie nepretuita, in toate zilele inaintea ei savarsindu-si rugaciunile sale ) si a fost cu voia lui Dumnezeu patriarh in Constantinopol, in imparatia lui Artemie, celui numit Anastasie. Dupa aceea -eon, care se numea inainte Canon Isaurul, luand imparatia, a adus eresul luptei de icoane si a ridicat gonire cumplita asupra celor drept credinciosi si a izgonit pe sfintitul patriarh Ghermano de pe scaunul lui cu necinste si cu palmuiri multe. Iar prea sfintitul Ghermano, izgonindu-se din 3iserica si din casa sa. A luat cu sine doua icoane a lui Iisus Mantuitorul si a prea curatei maicei lui Dumnezeu, pe aceea care in -ida o zugravise de pe cea de sine si zugravita facatoare de minuni ) si vrand cu cora ia sa inoate la surghiunie, a scris la prea sfintitul Grigorie, #apa *omei celei vechi, o scrisoare, instiintandu-l de nedreapta sa izgonire si de muncirea cea facuta in Constantinopol celor drept credinciosi, de imparatul cel luptator de icoane. Si facand loc in scandura icoanei lui Christos, groasa fiind, a agat acolo scrisoarea aceea pecetluita, vremea si ceasul scrisorii insemnand si locul intarind, a sarutat pe acea sfanta icoana a Mantuitorului cu lacrimi si de doua ori zicand $&#ovatuitorule, povatuitorule, mantuieste pe tine si pe noi&, a slo ozit icoana pe mare si intr-o zi si o noapte, acea sfanta icoana, pe mare inotand, a a"uns la *oma cea veche. Si s-a facut in acea noapte aratare sfintitului #apa, de venirea chipului

Mantuitorului. Iar #apa, dimineata rasarind soarele, a luat clerul sau cu lumanari si cu candele si a sezut intr-o cora ioara si pe raul (i er inota spre mare intru intampinarea icoanei Mantuitorului. Si cand a fost la gura raului unde intra in mare, a vazut icoana pe ape mergand si s-a umplut de spaima si de ucurie si s-a inchinat cu una credinta. Apoi a grait #apa catre icoana cu lacrimi $&Daca la noi nevrednicii ai venit Stapane, deci rugandu-ne tie, precum cu prea marire pre ape ai um lat, asa si in mainile noastre sa te sui, pentru ca nu indraznim cu ale noastre porniri sa ne atingem de tine&. Si indata icoana din mare, la vazduh s-a ridicat si ca o pasare z urand, in mainile arhiereului a venit. Iara cela sarutand-o pe dansa cu larimi de ucurie si cu vrednica cinste luand-o, a dus-o in *oma cu cantare de #salmi si a purtat-o prin toata cetatea, ca de toata multimea norodului sa fie vazuta acea Dumnezeiasca icoana. Apoi a pus-o pe dansa in 3iserica cea mare a sfantului Apostol #etru. Si scotand din scandura scrisoarea patriarhului, care neudata de apa ramasese, a citit-o si a inteles cele ce sa faceau de imparatul cel rau-credincios in Constantinopol. Inca si aceasta s-a instiintat din scrisoare, ca intr-o zi si o noapte, acea icoana a Mantuitorului, din Constantinopol la dansii a a"uns si mareau toti pe puterea cea nea"unsa a lui Dumnezeu. Iar pentru eresul cel luptator de icoane ce se ridicase la rasarit si pentru izgonirea prea sfintitului Ghermano, se mahnea #apa foarte si cu grea intristare se cuprindea, si a scris la imparatul cu indraznire, mustrandu-i paganatatea lui. Iar de la icoana Mantuitorului in *oma, multe minuni se savarseau, pentru ca felurile de neputinte din oameni se goneau. Iar prea sfintitul Ghermano, intru izgonire petrecand, cand s-a apropiat de fericitul sfarsitul sau, si fiindca ne-ncetata necinstire si at"ocura era sfintelor icoane ) pentru ca unele erau scuipate si faramate, altele in tina aruncate si calcate cu picioarele, altele arse cu foc. A scris alta carte la cel intaiu de pe scaunul *omei, instiintandu-l de cele ce se faceau. Si in scandura altei icoane, care era a !ascatoarei de Dumnezeu, aceia pe care din -ida o zugravise, loc taind, a ascuns intr-nsa cu deadinsul, pe a sa scrisoare, insemnand ora si ceasul scrisorii. Si cuprinzand icoana si mult plangand, i-a zis $&Mergi stapana, mergi si scapa fugind acum, nu de Irod in /gipt, ci de vra"masul cel cu nume de fiara, in *oma, la cei ine-credinciosi, ca sa te pazesti cu cel mai inainte de veci al tau prunc, de uratele maini ale luptatorilor de icoane. (reci aceasta mare si larga mare, cu inotare fara de prime"die.#entru ca porti pe facatorul cerului si al pamantului si al

maririi. Mergi si scapa tu in mainile placutului tau Grigorie, iar pe noi, cei ce pentru cinstea ta ne prime"duim, in sanurile lui Avraam ne salasluieste si in cerestile tale curti ne pomeneste&. Asa sfantul Ghermano graind, si pe sfanta icoana cu lacrimi udand-o si sarutand-o cu dragoste, a slo ozit-o pe mare. Si a inotat icona mai degra decat z urarea vulturului si intr-o zi si intr-o noapte, a a"uns la *oma si in acea noapte, i s-a facut #apei instiintare de venirea icoanei cerestii Imparatese. Iar el sculandu-se precum mai inainte, inaintea icoanei lui Christos, asa si inaintea icoanei Maicei lui Dumnezeu , cu tot clerul, cu lumanari si cu candele, pe raul (i erul a iesit in intampinare. Si cand era la gura noianului, s-a vazut de toti acea icoana a Maicei lui Dumnezeu in prea"ma pe ape stand, si spre dansii venind. Si intinzandu-si #apa spre dansa mainile sale, ea singura s-a suit pe mainile lui si a primit-o pe dansa cu mare ucurie si inchinandu-se a sarutat-o pe ea si s-a intors la cetate, minunandu-se de cele mari si minunate lucruri ale lui Dumnezeu. Si deschizand taietura cea din scandura icoanei, a aflat scrisoarea prea sfintitului patriarh Ghermano si citind-o pe aceia, a inteles ca ieri de dimineata, icoana la dansii slo ozita a fost si proslavea maririle lui Dumnezeu. Iar de sfintitul Ghermano ii era "ale, ca un laminator atat de mare al 3isericii, intru izgonire prin sfarsit de moarte se stinge si a plans pentru dansul, foarte. Iar pe icoana cea prea cinstita a Maicei lui Dumnezeu, o au dus prin toata cetatea, ca si pe a Mantuitorului. Si intrand in 3iserica sfantului #etru, o a pus pe ea in launtrul altarului si se da de la dansa tamaduiri de feluri de oale. Dupa aceasta, trecand o suta de ani si mai mult, cand cei lupatatori de icoane inainte povatuitori imparati si patriarhi, cu sunet au pierit si a imparatit Mihail cu maica sa (heodora si eresul cel lupatator de icoane din Constantinopol, cu totul se stinsese, atunci in *oma icoana aceea, care din -ida, din cea nezugravita de mana, de mana era zugravita si de sfantul Ghermano din surghiunie spre *oma era slo ozita si in altar pusa, a inceput singura de sinesi, adeseori a se misca, neclatinandu-se de nimenea. Si priveau spre aceia toti. Si se facea aceasta in multe zile, uneori la cea de seara si de dimineata cantare, alte ori la liturghie, si era nu putina mirare si frica romanilor, pentru o minune ca aceia ) pentru ca socoteau ca este acela un semn de manie Dumnezeiasca ce va sa vie asupra lor. Si era atunci in *oma Serghie #apa si intr-o vreme, fiind singur #apa la so orniceasca cantare in 3iserica, a inceput icoana aceia cu mai multa miscare a se clinti, pre care

vazand-o toti, s-au spaimantat si incetand de cantare, Doamne miluieste, cu mare glas catva timp au strigat. Si de vreme ce chemata era mila Domnului de multi, s-a alinat icoana din miscare. Si dupa un timp, iarasi ridicandu-se si sunet prin miscarea sa facand, s-a luat spre vazduh de la locul sau. Si strigand toti, s-au adunat toti la altar, vrand sa o spri"ine cu mainile, ca sa nu cada la pamant si sa se sfarame, ci nimeni nu putea sa o a"unga si sa se atinga de ea, pentru ca pe deasupra mainilor omenesti prin vazduh purtandu-se, nu degra , ci prea incet afara din 3iserica iesind, cu cele nevazute maini ingeresti s-a scos. Iar #apa cu tot clirosul si cu tot norodul spaimantandu-se de acea prea marita vedere, urma cu cutremur dupa icoana, incotro aceea mergea. Iar ea ducandu-se la raul (i er, s-a slo ozit "os pre apa si a inotat spre mare. Iar norodul de pe urma privind la mergerea ei, si cu ochi de plangere o petrecea pe aceea. Iar #apa, varsand lacrimi se tanguia, zicand $&;ai noua o2 imparateasa, unde te duci de la noi, Dumnezeescule sicriu ) pentru ca in ce chip, de demult, pe ape ai venit la noi, asa acum pe aceiasi cale de la noi te duci ) deci ne temem ca sa nu ne a"unga si pe noi, cei ce suntem in *oma, muncirea luptatorilor de icoane, pentru care tu, din cetatea lui Constantin ai fugit si acum iarasi de la *oma fugi. Ci o a-tot-puternica, pana cand nu alinezi pre acel vifor ereticesc, care tul ura pre 3iserica lui Christos6&Acestea si mai multe le graia #apa, tanguindu-se si petrecand icoana, pana ce aceia cu gra nica alergare pre repeziciunea apei departandu-se, de vederea lor nevazuta a fost. Si a poruncit #apa, ca aceasta prea marita minune, in cartile 3isericesti sa o scrie, spre aducere aminte a celor mai de pe urma neamuri si spre marirea Maicei Domnului nostru Iisus Christos. Iar icoana cea sfanta, a doua zi a a"uns la Constantinopol si in liman aproape de palaturile imparatesti s-a aflat. Si s-a luat din apa de niste oameni ine-credinciosi, ce se aflau acolo. Si s-a dus la inecredincioasa imparateasa (heodora si socotea ca acea icoana este dintru acele icoane pe care luptatorii de icoane le arunca in mare, legandu-le de pietre grele. Deci zicea imparateasa ca de la legatura pietrelor celor din adanc, oarecum s-a dezlegat acea icoana, si a inotat deasupra. Intr-acea vreme, de la ine-credinciosul imparat Mihail si de la prea sfintitul #atriarh Metodie, s-au trimis din Constantinopol la *oma, niste oameni vestiti din randuiala duhovniceasca si mireneasca, cu scrisori la #apa, instiintandu-l de so orul sfintilor parinti cei de loc, ce s-a facut in Constantinopol, la care eresul luptarii de icoane, anatemei s-a dat, iar dreapta

cinstire a sfintelor icoane, iarasi s-a intarit. Cu niste imparatesti scrisori ca acestea si patriarhicesti, trimisii a"ungand la *oma, au veselit mult pe #apa si pe toti cei drept credinciosi. Deci fiind acolo, au auzit toate cele pentru facatoarele de minuni icoane a Mantuitorului si a prea sfintei !ascatoarei de Dumnezeu, cum in zilele prea sfintitului #apa Grigorie, la *oma mai intai una, apoi cealalta pre mare a venit, slo ozindu-se de prea sfintitul patriarh Germano. Si cum nu de mult, icoana prea sfintei !ascatoare de Dumnezeu, singura de sine luandu-se, iarasi din *oma s-a dus. Acestea ei auzindu-le, si-au scris toate acele minunate povestiri, insemnand vremea si ziua ducerii icoanei ceia prea curate din *oma. Si intorcandu-se la Constantinopol, au spus imparatului si maicei lui, imparateasa (heodora, si prea sfintitului patriarh Metodie. Si aceia indata si-a adus aminte de icoana cea aflata in limanul marii si a grait catre sinesi $&Au nu este aceasta icoana cea din *oma6& Dupa aceasta, indata s-au trimis de la #apa din *oma niste soli vestiti, la imparatul si la patriarhul la Constantinopol. Acelora aratandu-le acea sfanta icoana, care in limanul marii s-a aflat, indata o au cunoscut pe dansa. Si cu lacrimi au cazut la dansa si spuneau tuturor ca aceia este icoana, care de la dansii din *oma s-a dus. Si au premarit pre taria a-tot-puternica a lui Dumnezeu. Atunci prea sfintitul patriarh Metodie cu tot clirosul si imparatul cu tot singlitul, luand pe acea sfanta icoana de la palaturile imparatesti, cu petrecerea a tot norodul, au dus-o in :alcopratia si in 3iserica prea sfintei !ascatoarei de Dumnezeu, cu cinste au pus-o , ucuranduse de atata daruire ce li s-a dat lor. Din acea vreme, acea facatoare de minuni icoana a Maicei lui Dumnezeu, s-a numit *omanca, ca ceea ce de la *oma venise si se facea de la dansa minuni prea multe. 3ucurG-te Marie cea plinG de har, Domnul este cu tine) 3inecuvHntatG eIti tu Jntre femei Ii inecuvHntat este rodul pantecului tGu, Isus. SfHntG Marie, MaicG a lui Dumnezeu, roagG-te pentru noi pGcGtoIii, Acum Ii Jn ceasul morKii noastre. Amin.