CERCETARl

ASUPRA MICRODINAMICII OURGERII VISOOPLASTICE 1 . ~I A DESORIERII EI LA SOARA MAOROSOOPICA

DE c. TEODOSru, Cen trul de .mecauica H. PAVEN, a solidelor, V. NICOLAE, Bucuresti, M. MARIN

str. C-till Mille 15

THE MICRODYNAMICS OF VISCOPLASTIC FLOW AND ITS J)ESCRIPTIONAT THE MACROSCOPIC LEVEL. By numerically analyzing the relation describing dislocation glide as a. thermally activated process, it is shown that this relation leads to results in good agreement with those obtained by mechanical experiments as well as by computer simulation of the dislocation motion. Therefore, it is argued +that this relation can be used as starting point for a correct macroscopic description of the elastoviscoplastic deformation of crystalline materials.

os:

Pe baza analizei numerice a relatiei care descrie lunecarea dislocatillor ca proces termic activat, se arata ca aceasta relatie conduce la rezultate in concordanta cu cele obtinute atit prin experiente mecanice cit ::;i prin simularea pe calculator a misearii dislocatiilor. Ca, urmare, aceasta relatie poate servi ca baiza pentru descrierea macroscopica coreeta a deformatiei elastoviscoplastice a materialelor cristaline.

1. INTRODUCERE

Cercetarile de fizica corpului solid efectuate in ultimele patru decenii au demonstrat in mod definitiv ca plasticitatea ~i viscoplasticitatea sint proprietatd earacteristice materialelor cristaline I?ica miscarea defectelor retelei cristaline (disloeatii, defecte punctuale etc.) constituie procesul elementar care este observat la scara macroscopiea ca doformatie viseoplastid. Oa urmare, descrierea corecta a acestei miscari ~i aInodului in care ea dcpinde de fortele aplicate ~i de cimpul termic trebuie sa stea Ia baza oricarei teorii fenomenologice a viscoplaeticitatii. In luerarea de fata De propunem sa aratam, pe baza unei anali2e numerice, ca descrierea mil}carii dislocatiilor ca proces termic activat conduce la rezultate in ooncordanta cu totulsatisfacatOaire atit cu experientele meeanice efectuate la scara macroscopica cit ~i cu rezultatele obtinute prin simularea pe calculator a miscarii disloea.tiilor printr-o retea de obstacole dispuse aleator ~i de intensitate de asemenea aleatoare,

Primit

la redactle

la 11 octombrie

1974.
1975

ST. CERC. FIZ . TOM. 27, NR. 7. P. 645-657.

BUCURESTI.

646 C. TEO'D'OS:rU ~l allii --------------------------------------------------------------2. MI~CAREA TERMIC ACTIVATA A DISLOCATIILOR

ASUIPRA

MICRODIN'AM!CITI

CURGERll

vrsooPL'AlSrrK:,E

647

Obstacolele pe care 0 dislocatie Ie intilne~te i1+. m,!~careasa pot ii impartite in obstacole eatinee (aglomeran de dislocatiide acela~i semri~ incluziuni etc.)~iob8taeole locale, ca de exemplu defectele'punctuale' sau dtslocatitle care intersecteaza planul de lunecare al dislocatieiin miscare. Obstacolele extinse produc un clmp de tensiuni de raza mare de actiune, care variaza lent in raport cu pozitta dislocatieiin planul de lunecare. Amplitudinea tensiunii tangentiale reduse 2 produsa de aceste obstacole este notata de obicei cu "l'1 deoarece, in aproximaela izotropa, este direct proportionala cu modulul de lunecare transversala, [1., ~i depinde de temperatura numai prin intermediul acestuia. lntrucit agitatia termioa, care se traduce printr-o vibratie.a retelei, uu poate produce omif}c;1re eoerenta a atomiIor decit pe distante scurte, ea nu poate contribui la depasirea obstacolelor extinse. Aceasta din urma are loc numai daca tensiunea tangentiala redusa produsa de fortele aplicate, ", satisface condilia de activare
't">'t"r-o.'

d si obstacolul local cel ~ai puternic segment de dislocatic sa ~oa~a ~pa,v 't" trebuie sa fie egala cu 't"o' La 1a 0 K, te~siunea. tange~fIa~ ~Pi~~1:'te;mica permite depa~ireaob~tacotemperaturi superioarelui ~ !. 19 dar nu mai mica decit "t', Dimpolului la 0 tensiune 't" mfenoara Ul ~O\de dislocatie poate depa~i obstacotriva, daca 't" depa~e~te.p~"0' segmen u . lul fara activare ter~lCa. , It,v ca domeniul lunecarii termic activate Din cele de mal SUS rezu a este dat de dubla inegalitate
v ,;-' v

't"v.<,,<'t"o
v

(3)

., 1 este determinata pe de 0 parte d~ Viteza unei dislocatii care uneca t depasirea sau oeolirea unm . t t necesar pen ru, . t . timpul mediu ~e astep a~e'.l' b r t necesarpentru parcurgerea dlstan,~l obstacol 'Iide timpul mediu e z 0 , z, tdve Notind cu lz distan~a medie b t' I locale consecu I t . ca dintre doua 0 s aco e directia de lunecare, rezulta a unci dintre doua obstacole.l?cale III v viteza medie a dis10catleleste
v v
A

(1)
lz v =---.
tA

Obstacolele locale produc cimpuri de tensiune de raza mrea de actiuns ~i de aceea ele potfi depa~ite sub actiunea combinata a tensiunii tangentiale efective
't"* ='t"-"r-o.

(4)

+ tz

(2)

~i a agitatiei termice. lntrucit orice defect al retelei cristaline constituie 0 sursa de tensiuni proprii, media oriearei componente carteziene a tensorului tensiunii

. .' e li"abiHLviteza ei ereste dupa lntrucit disloca.t~aare o. IllertIe,t~s~u~,t3i~a la 0 valoare limi~a,vz, depasirea obstacoluIUl.Illt~'-un timp ~oaI d disip~re dar mai ales de intercare este dictata .d~ diferite ~e~anr~~onfi liberi Egalind atunci forta aetiunea dislocattei c:: fonOn~tl ~ : ~~;ungime a dislocatiei, b 't"*, cu forta activa care actioneaza pe uni a be. de rezistente viseoasa, Bvz, se 0 tine

[~h

vZ=B-'

b x"

. "iar Beste un coeficient de frecare unde b este mari~ea vectO!'~NUl BI Ul2g~~Stemperatura camerei. Ca urmare, viseoasa, de ordmul a 10 ,sm
Fig. , 1. ~ asupra

t ia la redusa

Tensiunea tangencare actloneaza unei dislocatii in mis-

care de Iunecare,

tz =

-:;-c. = :-:--; . Vz b't"

lz

lzB

(5)

. fi calculat in mod riguros folosind Timpul de asteptare, tM poate t . mai mari decit temperatura mecanica statistica [3] pentru tempera un Debye. Se obtlne astfel, produse de el calcnlata pe orice sectiune a cristaluluieste nula, De aceea variatia tensiunii tangentiale reduse produse de diferite obstacole poate fi considerata in prima aproximatie ca sinusoidala (fig. 1). Pentru ca un
Tensinnea tangentialii redusii este componenta In planul de ll1necare pe dlrectta de lunecare. tensorulut tensiunii care actioneaza

-- =--tA

'JDb[
l

exp -

(I1G+)_exp(_~G-)]
kT

leT

(6)

. . 10-1_10-11 s la temperatura eamerei ~i deci 3 Timpul de acceleratie este de ordmul a t de ordinul a 10-6 s. Aceasta arataca este efectiv negiijabil fata de timp:,l de zbor, caref e~i~ii chiar pentru variatfl rapide ale forteviteza dtslocatiei este practic in faza cu tensmnea e ee lor aplieate [1 J.

648

C.TEODOSTU

sl aIlE

AlSUlPRA

M]CRODINAN!J!CIIJ

iCURiGER,U

VISIOOl'I.:A:STTICiE:

nnde Vn:::::: 8.1012 S-1 este frecventa Debye, l este distanta medie intre obstacole in lungul Iiniei dislocatiei, k = 1,38.10-23 J/mol K este constanta 1m Boltzmann,T este temperatura absoluta, iar I1G+ ~i I1G- sint respectiv entalpiile libere de activare corespunzatoare sadturilor dialoeatiei peste obstacol inainte ~i inapoi (vezi mai jos, 3). Este demn de remarcat faptul ca. relapia (6) a fost obtinuta initial pe baza unui model simplificat care tinea seama de diferitele moduri de vibrapi ale segmentului de dislocatie Iii folosea 0 ecuapie de tip Arrhenius pentru descriersa activarii termioo [4] - [6]. Presupunind ca toate obstacolele au aceeasi intensitate ret;ea patrata, adica l:::::: lz, obpinem din (4) - (6), ~i formeaza
0

. .. . '. S bactiuIieatensiunii efective,T* = ~i respectivde obstacolele .extms~... u b' .. Fie ~' si ~ pozitiile de = T - T[L'seg!Uentul .~~. dll;;lo?a~le :e~:h~aZ;~ntru ~*' ~i 1:"*. iF 0, eehilibru stab II ~l~. mijlocului ~teg de echilibru metastabil (fig. 2 a). . fi ~'Sl' ~ pozitiile corespunza oare ~llCS2,S2 v
v

=-0

v=[
a,

exp

. --- I1G+) -exp

( --'-__

--;s.iJ-)]-I-+ B--;;;;' _
kT
T*

(1)
Fig. 2. - Reprezentarea schematica a energiilor ~l fortelo~ care intervin Ia depasirea unut obstacol local de catre 0 disIocatie.

kT

Considerind aeum toate dialocatiils care apartin aceluiasi sistem de lunecare, viteza de lunecare viscoplastica specifica corespunzatoan, acestui sistem, este data de relatia lui Orowan [7] (8) unde (Xl}[ reprezinta densitatea dislocatiilor mobile pe unitatea rezulta dislocatiilor de volumj-,

In

mobile (lungimea sfiqit, inlocuind

totala a (7) in (8)

(9)

Trebuie remarcat lnsa ca trecerea de la relatia (7) la (8) reprezinta de fapt calcularea unei viteze medii pentru toate dislocatiile mobile, in sistemul de lunecare considerat, De aceea, cantitati}e I1G+, I1G- ~i -c* trebuie considerate in (9) ca parametri fenomenologici, care corespund. exact celor notatt cu aeeleasi litere in (8) numai in cazuri speciale [9J, [10]. Totulli relatia (9) are meritul de a arata care sint. variabilele macroscopice care trebuie introduse intr-o teorie fenomenologica a viscoplasticitatii. Pentru a obtino 0 expresie mai explicita a lui este necesara evaluarea entalpiilor de activars in functie de T*, T :;;i de densitatea defectelor ret;elei cristaline. Primul caleul sistema tic de acest fel a fost efectuat de Seeger [11] - [13]. Analiza succinta care urmeaza tine cont de arneliorarile aduse ulterior acestei descrieri de catre Gibbs [9J ~i Hirth ~i Nix [10]. Sa consideram un segment de dislocatie de lungime 2 I, care este fixat Ia extremitat] lli in mijlocul sau de obstacole locale. Sa notam ea mai inainte cu T ~i T[L tensiunile tangentiale reduse, prod use de fortele aplicate

, I d di I atie poate depasi obstacoPrin activare termica, segl;nent.u e IS oc, 1: pina la 'obstacolul se in direct.ia de lunecare s I d I'd lul centra, ep asm u. 'I intr-un timp foarte seurt, urmator. Intruc.it ace~t proces eleme~ta~~:~ ~~are, pozitiile de echilibru T, 1:"[L ~i T pot Ii ~ons.l~era~e .c~~~~~;e~tiv maximului entalpiei libere, care ~1 ~i ~2 eorespun . mimmu Ul ". . adecvat atunci cind se aleg ca constitute potentialul termodmaml? .. . temperatura absoluta. variabile independente ~ensorutl tens~~n~~~~ intrezul cristal, pozitiile de Considerind ea .sistem ermo. l~ b echilibru corespund solut.iilor ecuatiei W( ~)= ilPi(~) v

T*blil~

= 0,

(10)

11' (1:) nergia lib era de lnteraotiune unde G(~) reprezinta entalpra libera, ,s e t 1 "mecanic reversibil - . b t I jar T* b l il~ es e ucnu dintre dislocatie l?l 0 . S a~o , v, mentului de dislocatie intr-d efectuat de forta ce actlOn:.aza as.upra seg I' N'otind G'(~) f( ~ i}i t deplasare virtuala i3~ a mIJlocul~~ setl:m~nfur~~'exercitata 'de obstacol respectiv P;(~) = f,( ~), forta rezu an a ~l 0 . . asupra segmentului de dialocatie, ecuatia (10) devine

plastice

Pentru 0 dcmonstratts finite vezi [8].

riguroasa

a acestei relatii

in cazul unei deformatii

elastoviseo-

f(~)

= j;(~)

"- T* b l

= 0._.

650

C. TEO'DOSIU ~i altJi

ASUPRA

MJCRODIN\\M!~~I

CURG'ERJJ VDSCOPLA'STDCE

651

Asadar, ;1 ~i ;2 sint snlutiile ecuatiei f(;) = 0 ~i deci reprezinta .absciselo punctelor in care curba fi( ;) este intersectata de paralela la axa ; .de ordonata 'L"* bl (fig. 2 b). Prin urmare, entalpia libera de aetivare este

Notind atunci, ca in 2, cu _* __
'0

C;-'t:.. V*

~!L,

(12)

unde ~; Marimea

=;2 -;u

~i deci este egala cu aria hasurata din figura 2b.

Fig. :1. - Poten tialul trrunghiular al Ini Seeger ~i dep:nd~nta c,?res-

punzatoare forta-dlstanta.

depinde evident de 'L"* :~ireprezinta contribufia la ~G a demnjamentului atomic produs de obstacolul local. Intl'oducind de asemenea volumul de activare

~v*
relatia (12) devine

= bl~!;,

~G =!J.g -

'L"*~v*.

(13)

. . . 1" fectiva pentru care obstacolele devin tenslUn~a tangent~a"a ~l;-i (14) poate fi scrisa sub forma fara activare ternuca, Ie a~,a

penetrabile

In sfir~it, presupunind ca ~g ~i ~ v* pot fi considerate fiecare in parte ea fiind aproximativ egale pentru salturile irainte i inapoi peste obstacolele locale, ~i inlocl\ind (13) in (9), obtinem

(14)

se U Pentru ilustrare au f ost ~Ie. .l'miltoarcle valori metrilor care intervin in aceasta relatie
b

tipice ale para-

3.10-10

m, V,

VlJ

8.1012

s",

b2rxl>!.VlJ

106

s-I,

3.

ANALIZA

NUMERICA

A INFLUEN1EI DE

DIFERI1ILOR SPECIFIC:{

PARAMElRI

ASUPRA

VITEZEI

LUNECARE

t:..g

= 1e

~ V*

1000 b3,

BVn

T~-l

60,

Relatia (13) arata ca, in prima aproximat;ie, ~G depinde liniar de 'L"*. Obtinerea dependenfei exacte impune cunoa~terea naturii obstacolului ~i calculullui p';( 1;) ca energie libera de interacpiune intre cimpurile elastice produse de dislocafie ~i obstacol. In Iiteratura au fost propuse difel'ite expresii pentru.FA 1;), in funcfie de natura difei-itelor obstacole [13 J _ [16J, Se constata insa ca l'ezultatele obtinuts difera foarte putin din punct de vedere calitativ [17J. De aceea, in analiza numerica a relatiei (14) vom adopta pentru simpIitate ipoteza folosita initial de Seeger [13 J, [14] conform careia ~ g ~i Ll V* nu depind de 'L"*, ceea ce corespunde unuiprofil triunghiulal' al energiei Iibere de interactiune ~i unei dependents dreptunghiulare a fortei de interaetium, de pozifia dislocatiei (fig. 3).

.pen tI'U care rola.tia (15) devine

. T* - Teste Dependenta care rezulta intre parametrii a, T~ ~l figurile 4 - 7.

indicata

in

652

C. TEOD'OSTU

~i allii

kSUiPRA

INIrCRODIN'A'MI10IT cuRiciiERH

V]SIOOPLA:STvm:

Figura

4 arata

in scara semilogaritmica

dependenta

raportului

In functie de T*, la temper at "" si T* t ura constanta.

.

Se observa ca pentru T <400 de zbor poate

K
i ,. i

Tt

<0,7,raportul2<IO/'d"
tA

/0

~l

eCI Limpul

fi neglijat

Iiniara, ceea ce arata cia timpul de zbor ~i salturile inapoi pot fi neglijate in acest domeniu de valori. Devierea de la liniaritate care apare la tensiuni efectdve ridicate indica 0 crestere trcptata a ponderii timpului de zbor. La unnivel dat al lui T*, creste cu temperatura.

Fig. 4. Graf.icul lui log (lz/IA) in Iunetle de tensmnea tangentialii efcctivii la temperatura constants. Fig. 6 - Graficul lui log Ii in lunctie de Inversul temperaturii absolute pentru 't'* = const. -1
"

-.r-,
l\
1\ \

..

--,----'(;"'0:;;:/'O

--- t---.- r-...

~ ~

r-,~8
i'{'6' ~

],
i"---.

,1\ \

t-,

in raport

cu timpul de as,teptare.

._-f--

l\ 1\\ !\ '. .,\ \ \

Se observa

de asernenea

c" ~ w

creste

\\ \ 1\ 1\
~~

.~

r-,
~

odata cu T pentru i, o va 1oare constants a raportului ~ * A t . . .,.' "",-ces rezultat poate fl explieat prin aceea ca obst 1 . . TO' cresterii temperaturii Ia un niv 1 ' ac~ ele devin ~aI yenetrabile pe masura e cons ant. al tenSlUnu tangentialeefective~
(0 5
10
1'r--c- 1-.3 r--c2 __
-.

\\\ '\ Y
. -~

\\ 1~~ 1\

1\

K\ '\ \ _l\._L_
variatia ~* < 0,7

.-.-~:
I-

--~-.--

.:
-. 1----

~/
rr
-

Figura

6 ilustreaza,

de asemenea in scara semilogaritmica,

--

-lL.'
1/ //
-

7
--

vitezei de lunecare specifica in mnotie de 1/ T. Pentru

Ta'

aceasta

r
Fig. 5. - Graficul lui log !l in f?n~tle de tensiunea tangentmla efectiva la temperatura constants,
o_

f----

1~

~-

!
E

--

Iy
/

V- --II
.

":,\)'0';1-

1--

__ 1
I

.3

./

/7 .
/
If
q.t; q.'f tJo 47

~Y1]8 fj.9

dependenta este aproximativ liniara, cu 0 panta care descreste cind T* creste r;;i sc anuleaza pentru T*;> TO * adica atunci dud Iunecarea este controlata doar demecanismele disipative. In sfirsit, figura 7 indica variatia lui T* ca Iunctie de T pentru 0 viteza constants de lunecare specifica. Neglijind salturile inapoi, care sint importante doar pentru valori mici ale lui -r* a doua exponentiala de la numitorul relatiei (16) poate fi omisa, ceea ce conduce la relatia

f--

T
. j

= 11 600 (1 _

II

T*) TO *

100'
b

(10

log e
-

60...... T*)

T*

0,2 CI3

to ~
(f~"

vitezei de lunecaI'e , Speer'f'"' rea a de T* la t " in scars .' '." emperatura logarltmlca in figura 5. Pentru . . * cara 8.em'1 va 1on interm d i le Tni T . . e tare a e lui Tif' curbele prezinta 0 aliura. aproximativ c n

o s an a este reprezentata

t Dependenta t"'

Mai departe, nu

termenul -60

prea mari ale lui

a.

T* este neglijabil fata de 1~6 pentru 'rt a

Aceasta explica de ce curbele obtinute 1. de coordonate

valori sint

drepte

care trec prin punctul

0,

~* =
T~

654

C. TEO'DOSlU

~i al1ii

10

11

ASUIPRA IMICRODIN'AMrCrrr

,cURGERJ:I

V'I\S!COPLA!STroE

655'

Din: analizauumerica concluzii

efect ua t~ a mal. sus se pot trage urmatoarele

T~

d)Pentru
-r~
;;;,

tensiuni

tangenfiale efective .foarie mari,

,"

adica. pentru
.

,!) Pentru

valori mici ale tensiunii tdngentiaie efective, adica pentru este eontrolata de obstacole. Sinusul hiperbolie

1, Iunecarea este controlata ..

numai de meeanismele de dlsipare "._" -'. ". ".'

0

o < ': ~ 0,1, luneearea

. e: ~ t'u....~-~~

viscoa~a,.'l'impul de asteptare este nul ~i se obtine din nou liniara a lui Ii de ,*

dependents (20)

= .b IXM'*

~? Cia I--+-W~~~ C!5f---+~M\.~'\' Fig. 7. - Dependenta te"~iunii gen~iale efective de temperatura viteza de detormatle constan tanla

I
I

4. COi\iPARATfF.

CU ALTE

REZULTATE

TEORETICE

~I EiPERIl\fENTALE

ta.

q4

I--+---+-\.\'~

l{3 t--t---+-4~.'Ii-\-~c-..

o.Zrl~---~~~~~

qfr--r-+-~\~\-~~

:~~:ee~~~~~i~f2tPf~~ie i~\ocuit prin a~'gumentul sau, iar timpul de zbor Iiniara intre a ;;;iT* e ce de asteptare, eeea ce conduce la dependenta a
=

Ii

Experientele efectuate pe epruvete monocristaline sau policristaline la diferite temperaturi ~i pentru viteze de lunecare specifica variind intre 10-3 S-1 ~i 4.104 S-l prezinta 0 concordanta calitativa remareabila cu domeniilea) -:- d) discutate la sfireitul paragrafului precedent (a se eompara de exemplu eurbele din fig, 5 cu rezultatele din [18] - [20]). De asemenea, esteinteresanta concordanta.obtinuta privind frontieta dintre deformatia elastoplastica. ~i eea elaatoviscoplastics .. Intr-adevar, relatia(9) arata ca pentru temperaturi suficient de mari( T > Ter) la 0, viteza de deformatie preserisa, sau pentru viteze de deformatie suficient' de mici (a <ae,) Ia 0 temperatura data, tensiunea tangentia1a efectiva este neglijabila,iar lunecarea se produe praetic numaislibactiunea activarii termice. Valorile Ter ~i aer pot fi obtinute facind 't'* = 0 'in rela~ia (18) care neglijeaza salt1}l'ileinapoi ;;;i disiparea viseoasa. Intrueit /!"g = /!"Pi pentru :r* = 0 (fig. 2), se. obtine (21)

2b2a..,'in/!,.V* kTT*exp

(/!,.g)

-kT

,(17) adici1

b) Pentru * valor' ~ mo d erate ale tensiuni

pentru 0, 1 ~
.

.:* ~ 0,7,
0

tangentiale efectioe,

lunecarea este controlata

inca de obstacole.

T ....= s. [k In b2 a DIX~!]
cr v
& ;

-1

(22)

~IDusr dhiperb,oIic poate fi ~l:11oc~it printr-o Iunctie exponentiala," iar mpu +. e ZbOI'poate fl neglijat ID continuare fa~a de eel de aQteptare Se 0 b vIDe astfel ., ' .
.

. Combinind.,(20)~i (21) deducem ca domeniul lunecarii termicactivate in incercarile la viteza de deformatie constanta este dat de.

~ ..~

Ii =b2r1.M'inex.p[...::.../!,.g.

T*/!,.V*J.
kT (18)

aer

..< <a

b2.a.".,

-rt .

c) Pentru tensiuni tangenfiale ejectioe mari, adiea pentru 0,7 ~ ~ ~ ~?,1, lunecarea este controlata atit de obstacole cit si de m . 'It d disipare vlscoasa Sin 1 hi -b Ii ., .,' ecamsme e e functie exponen~iala ~~ t Ip;I. 0 ~ poa~e 1 inlocuit III continuareprintr-o tare cit ~i de eel de ~bo: ~rede~~e sa se tma seama atit de timpul de astepa =

Pentru Ii = const., tensiunea tangentiala redusa de curgere, 'T. po~t~ fi ,scrisa, tin~Ildseama de (2) ~i (14) sub forma
(23)

b2

rl.M'in

exp

/!"g -

kT

T* /!,. V*]

n + B'i ,*

}-1 ..

(19)

in care T* ~i "" depind de asemenea de densitatile diteritelor defecte ale retelei oristaline. Pentru valori aproximativ .egale ale aeestor densita..ti, dependenta lui 't', de T pentru Ii = const. este indicata schematic in

656

C. TEQlNlSIU

~i allii

12

13

ASULPRA [Vll'CRODIN'AMIlC[J

iCURGERU

VES!COPLAS~I:cIE

657

figura 8, .care ,arata elar existen1'a .unei temperaturi crrtiee, deasupra eareia T* ~ 0, iar Tc depinde liniar ~i in masura redusa de T (prin intermsdiulconstantalor elastice). Aceasta variatie esteJn concol'dantacu nume-

5. CONCLUZII

Fig. 8 - Reprezentarea schematicii a tensiunii tangenttale de curgere in functie de temperatura la viteza de detormatle con-

iJ
,0

T:

I I I

stanta.
T cr r T"

roase rezultate experimentale (vezi de exemplu [13], [21]) ~ide asemenea eu diagramele calculate de noi ~i reprezentato in figura 7.

Cele de mai sus arata ca relatia, (14) conduce la rez~ltat~ care si~t in acord calitativ ~i cantitativ atit cu experientclc m~calll,ce efectuate III diferite regimuri de temperatur~ ~iov:~tez.ade ~~fOI'matle, clt ~l cu coneluziile obtinute prin simularea nnscarn dislocatitlor pc calculator. ~ceast!l' arata c~ ipotczele simplificatoare adoptat~ (obstacole .locale de mten~ltate egala si situate la intervale egale) sint accep~ablle pe~tI'll. studiul macroscopi~ al doforma.tiei ,:,ise?plastlCe a materialelor cnsta~me. Se intelege insa ca un acord ca~t!tatl':' c<?~plet cu rezu~tl1:teleexpe~m~entale ar necesita precizarea numenca a dlferlfl.lor parametri ~l ~ potentialilor de interactiuue dislocatie-obstacol pentru flCcar~ caz III I?l1:rte. In concluzie, se poate afirm~ ?a fol?Slrea relatiei (~4) pent~u. ~la:: borarea unei teorii macroscopice tndlm~ns~onale l1:elastovlscop,lastlCltatn [8] [17] apare justifieata in urma analizei numence efe?t.uate in lucrarea de 'fata. Totodata, deducerea acestei rela~ii pe ba~a teorl~)l p~oces~lor termie activate si a mecanicii statistice prezinta .un mte~'es in sine, in comparatie cu alte formule empirice propuse in hteratura [23].

In srirsit, 0 confirm are interesanta acapacitatii relatiei (14) de a deserie curgerea viscoplastica la scara macroscopica a fost data recent de simularea mi~citrii dislocatiilor pe calculator. Un model lillidimensiollal foarte complex eu intervale ~i intensitati aleatoare a1obstacolelor a fost folosit de Forman [22]. EI consta dintr-o serie de obstacole, cu potentiall paraboliei ,de interaetiun intre dislocatie ~i obstacol, pe caredfslocatia trebuie sa le depaseasca prin activare termiea 1)i intre care se deplaeeaaa sub actiunea fortelor de inertie~i de frecare viscoasa, In plus, modelul permite salturi multiple, atunei cind dislocatia, dupa ce a parcurs distanta intre doua obstacole, are inca 0 energie suficient de mare pentru a depa:;;i obstacolul la care a aju'ns, fara timp de asteptare.
Simularea pe calculator toarele concluzii : bazata pe acest model a condus la urma-

BIBLIOGRAFJE 1 K M JASSBYand T. YREELAl<D Jr., Acta Me t., 20, 611 (19'72). . . 2' 'p' MASON Dislocation Dynamics, Battele Inst, Mat. Sci. Colloqnia, Seattle and Harrison . .. 1967, A. R. Rosenfield, G. T. Hahn, A. L. Bement Jr. and R. I. Jafee, Ed. McGrawHill New York Toronto, l.ondon, 1968, p. 487. 3. A. Y. GRANA;O, K, LtiC~E, .J. SCHIPF and L. J. TEUTONICO, J. Appl. Phys. 35,2732 (1964). 4. R. BtCKER, Z. Phys., 26,919 (1925). 5. W. KAUZMANN, Trans. AIME, M:I, 57 (1941). 6. H. EYRING, J. Chern. Phys., 4, 283 (1936). 7 E OROWANProc. Phys. Soc. (l.ondon), 52, 8 (1940). 8: E: KRONER ~nd C. TEODOSIU, Proc. Inst, Syrnp., "F?undaliol1s of Pl~Slicily", Warsaw, 1972, A. Sawcznk, Ed. Noordhoff Inst. Puhl., 1974, vol. 2, p. 40. 9. G. B. GIBBS, Mater. Sci. Eng., 4, 213 (1969). 10 J P HIRTH W. D. NIX, 35, 177 (1969). 11: A'. S'EEGER, 'z: Na turforschung, 9a, 758, 870 (1954), 12. A. SEEGER, Phil. Mag., 46, 119 (1955): ., T 13. A. SEEGER, Handbuch del' Physik, S. Flugge, Ed. Sprmger, 1958, \ I~/2, p, 1. 14 A SEEGEH Dislocation and]VI echanical Properties of Crijstals, J. C. Fischer, \V. G. Johnston, Thomas and T. Vreela.nd, Ed. John Wiley, New York, London, Sydney, Toronto,

vi

a) Efectul variatiei aleatoare a distantei dintre obstacole este neglijabil pentru toate valorile lui T*. Aceasta explica rezultatele cu totul satisfacatoare obtdnuto in 2,3 pe baza ipotezei simplificatoare ca obstaeolele formeaza 0 retea cu ochiuri patrate. b) Efectul intensitatii aleatoare a obstacolelor este important numai pentru valori mici ale lui T*, pentru care t </ ~ tz. EI conduce la 0 u~oara descre~tere a vitezei medii a dislocatisi, in comparatie cu modelul simplificat folosit in 2 in care toate obstacolele au fost considerate de intensitati egale. c) Cuplajul dintre obstacole, adica salturile multiple, devine important doar in zona de tranzitie (tA = tz). Neglijarea lui ar deveni nerealiata pentru T* > Tt, cind t</ = O. Este interesant de remarcat ca salturile rnultiple devin frecvente pentru concord~npacu

. .~

R.

1957, p. 243. 15. N. F. MOTT and F.R.N. 16 A

NABARHO, Report

on the Bristol

Conference

on Streng

th
0

f c rd c o 1 s,

17: C: TEODOSI~,
18 19: 20. 21. 22. 23. U A: J. H. R. J.

* T*
TO

> 0,6

Phys, Soc., 1948, p. 1. 1958 6 250 SEEGER Proc. 211dInt. COl1f. on Peaceful Uses of Atomic Energy, Geneva "p. . On the elastic-visco plastic behaviour of single crystals, Summer School on Thermoplasticity, Jabtonna, 1973. _ S LINDHOLM Proc. Symp. Mech, Behau Mater. Dyn Loads, 1967, p. 17. KUMAR, F. E,' HAUSEH and J. E, DORN, Acta MetalIu~gica, 16,1189 (1968). D. CAMPBELLand R. H. COOPER, Phil. Ma g., 81, 63 (1910). CONRAD, J. Metals, 16, 582 (1964). _ E. FORMAN, Phil. Mag., 26, 553 (19/2). J. GILMAN, Microdynamics of Flow in Solids, McGraw-Hill, New York, Toronto, London, 1969.

- 0,7, ceea

ce este

in buna

frontisr, zoneid~ tranziti~ gasite in 3.