tefan Cel Mare

Domnia lui Stefan cel Mare, de aproape o jumatate de veac, este cel mai frumos timp din istoria Moldovei. Niciodata tara n-a fost mai intinsa, mai bogata si mai respectata; niciodata faima domnului ei n-a strabatut atat de departe, provocand admiratia prietenilor si a dusmanilor; niciodata nu s-au ridicat atatea lacasuri civile si bisericesti. Evident, nu a fost numai lumina in cei patruzeci si sapte de ani de domnie. Pana sa-si asigure tronul ravnit de atatia, Stefan a trebuit sa faca si compromisuri. La inceputul lui aprilie 1457, intra in Moldova, pe valea Siretului, Stefan feciorul lui Bogdan, cel ucis de catre Petru Aron. Avea cu el o oaste de 6000 de oameni, dati de Vlad Tepes. Cu aceasta oaste a reusit sa razbune moartea parintelui sau si sa-si ia mostenirea. In lupta de la Dolhesti, pe Siret, armata lui Stefan a invins iar Petru Aron a fost silit sa ia calea pribegiei, in Polonia. Tronul castigat cu sabia trebuia insa intarit. Astfel ca la 4 aprilie 1459 Stefan incheie un tratat cu trimisii regelui polon Cazimir, prin care ii recunostea acestuia suzeranitatea si ii lasa stapanirea asupra Hotinului. In schimb, polonii se angajau sa nu-i permita lui Aron sa se apropie de hotarele Moldovei. Pentru a incerca sa-si recupereze tronul, Aron a trecut in Transilvania. Acesta este motivul pentru care Stefan se decide sa atace cetatea Chilia, aceasta poarta a Moldovei care era in mana ungurilor. Prin cucerirea cetatii, Stefan urmarea nu doar un scop politic (o lovitura data sustinatorilor lui Aron) ci si un scop militar si economic. Chilia era impreuna cu Cetatea Alba cea mai buna aparare impotriva turcilor. Ea reprezenta si un antrepozit comercial de prima mana pentru ca aici se concentrau marfuri romanesti, unguresti, polone si rasaritene, iar vama luata de pe aceste marfuri ar fi constituit un important venit pentru vistieria Moldovei. In 1465 Stefan va reusi sa cucereasca Chilia. Intre timp el reia de la poloni cetatea Hotinului.

Stefan a trebuit, in prima parte a domniei sale, sa plateasca tribut lui Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Primul lucru care se impunea, in campania impotriva turcilor, era scoaterea Munteniei din zona acestora de influenta. Din acest motiv indepartarea din scaun al lui Radu cel Frumos era inevitabila, si Stefan va urmari acest lucru timp de patru ani de zile, din 1470 pana in 1474. Conflictul a inceput prin pradarea si arderea Brailei, cel mai insemnat port muntean. Ca o replica, turcii au trecut Nistrul in acelas an si au pradat orasele din aceasta zona. Actiunea lor de cucerire nu a avut insa succes deoarece Stefan fusese avertizat. Pentru a rezolva problema pe care o avea cu Radu cel Frumos, Stefan a hotarat sa puna in locul acestuia un protejat de-al sau, Basarab cel Batran. Lupta s-a dat langa paraul Vodnau si Stefan a iesit castigator. In schimb, protejatul sau nu a reusit sa pastreze tronul, astfel incat el a fugit din fata lui Radu care s-a intors o luna mai tarziu si a preluat tronul.

In primavara anului 1476, sultanul insusi a pornit din Adrianopol, cu 150000 de soldati, pentru a-l invinge pe acela care sfaramase oastea lui Soliman. In Muntenia, armata lui Basarab s-a aliat si ea cu turcii. Soarta lui Stefan parea pecetluita. Mehmed aducea cu

sine si un pretendent la tronul Moldovei, un presupus frate de-al lui Stefan. De acesta data lupta s-a dat la Razboieni, iar sultanul a fost nevoit sa se retraga deoarece nu a reusit sa cucereasca nici una dintre cetatile importante ale Moldovei. Impreuna cu armata ungara (sosita prea tarziu), Stefan a intrat in Muntenia si l-a izgonit pe Basarab, punandu-l in locul acestuia pe Vlad Tepes (1476). Dupa nici o luna Basarab s-a intors cu ajutor turcesc si l-a omorat pe Tepes. In vara anului 1484, Baiazid a reusit sa cucereasca cele doua cetati atat de importante pentru Stefan: Chilia si Cetatea Alba. Din acest moment Moldova putea fi tinuta de turci sub o continua amenintare. Turcii vor ramane aici mai mult de trei veacuri facand sa se simta din ce in ce mai tare stapanirea lor. Dupa douazeci de ani de lupte, Stefan si-a dat seama ca nu poate sa mai duca singur politica de rezistenta in fata turcilor fara sa-si puna in primejdie tara. In 1492 Moldova platea tribut sultanului Baiazid al II-lea. In anul 1504 Stefan s-a stins din viata ca urmare a unei vechi rani din tinerete, rana care nu i s-a vindecat toata viata. Mormantul marelui voievod Stefan cel Mare se afla la manastirea Putna.

Istoricii si cronicarii despre Stefan cel Mare

Mareste imaginea.

"Daca o personalitate a fost vreodata reprezentativa pentru o tara, atunci, desigur, aceea a fost Stefan. In figura lui e ceva din destinul din totdeauna al neamului nostru. Cel mai insemnat aparator roman al Europei a fost, desigur, Stefan. Rolul sau istoric trece astfel peste importanta unei personalitati, el devine un instrument al istoriei, un simbol al destinului urmat de noi in toate veacurile." (P.P.Panaitescu)

"Nu era Stefan Voda om cu frica lui Dumnezeu? Desigur ca era. Biserica tinea in sufletul sau de crestin tot atat loc ca si razboiul. Razboiul era pentru lege, pentru biserica, dusmanii lui erau dusmanii lui Dumnezeu si pe acestia numai el ii putea ierta. Spusa cronicarilor romani ca dupa fiecare lupta domnul ridica o biserica e adevarata. Si la Reuseni, unde a fost ucis tatal sau, si la Valea Alba, la Vaslui, la Iasi, la Piatra, la Bacau, la Putna, la Suceava, la Hotin, pretutindeni se ridicau biserici cu ziduri de piatra, cu brate ce se inaltau in rugaciune spre cer, pe tot intinsul tarii " (P.P.Panaitescu)

"Stefan nu era un om pornit, nu era un suflet doritor de faima, nu era un poet al razboaielor, ci un om de carmuire care cantareste puterile, prevede sfarsitul incaierarilor si se indemna numai la fapte in adevar folositoare tarii sale. ntru-unsul gasise poporul romanesc cea mai deplina si curata icoana a sufletului sau: cinstit si harnic, rabdator fara sa uite si viteaz fara cruzime, strasnic in manie si senin in iertare, raspicat si cu masura in grai, gospodar si iubitor al lucrurilor frumoase, fara nici o trufie in faptele sale, care, se pare ca vin printr-unsul de aiurea si de mai sus, de la Dumnezeu." (Nicolae Iorga)

"Barbat glorios si victorios, care ai biruit pe toti regii vecini... om fericit, caruia soarta i-a harazit cu multa darnicie toate darurile. Caci pe cand altora le-a dat numai unele insusiri si anume unora prudenta impreunata cu siretenia, altora virtuti eroice si spirit de

dreptate, altora bunavointa contra dusmanului numai tie ti le-a harazit pe toate. Tu esti drept, prevazator, istet, biruitor contra tuturor dusmanilor, nu in zadar esti socotit dintre eroii secolului nostru." (Cronicarul polon Miechowski)

"O, barbat demn de admirat - intru nimic inferior ducilor eroici pe care atat ii admiram, care cel dintai dintre principii lumii ai repurtat in zilele noastre, o victorie atat de stalucita in contra turcilor. Dupa parerea mea, el este cel mai vrednic sa i se incredinteze conducerea si stapanirea lumii si mai ales functiunea de comandant si conducator contra turcilor, cu sfatul comun, intelegerea si hotararea crestinilor, pe cand ceilalti regi si principi crestini trandavesc in lene, in desfatari si lupte civile," (Cronicarul polon Dlugos) PERSONALITATEA LUI STEFAN CEL MARE SI SFANT IN CONTEXTUL VREMII SALE

Carturarul polonez Miekowski scria referindu-se la marelele domnitor:

"O barbat triumfal si victorios, care ai biruit pe toti regii invecinati! O, om fericit care te-ai bucurat de toate darurile, cate natura altora numai in parte le da: unii intelepti si vicleni, altii viteji si drepti, altii iarasi cu noroc impotriva dusmanilor. Tu singur le-ai avut harazite toate laolalta: drept, prevazator, ager, biruitor al tuturor dusmanilor. Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru."

Stefan Musatinul fusese inainte de toate un ziditor al tarii. Gasise anarhie, cu patimi care rasareau in fiecare moment si pe care nici o varsare de sange, fie si a celui mai scump nu le putea potoli. Boierimea in care nu mai era vechiul

spirit maramuresean, de oameni nestapaniti, gata de orice incaierare si usuratec trecand de la o ascultare la alta, privind din tata in fiu tara nu numai ca o mosie, ci ca si o prada. Se crease acum o alta lume care nu-si mai amintea nesigurantele, capriciile, desele rasturnari si faradelegile nepedepsite si omorurile in serie de la inceput.

Alexandru cei Bun parea reinviat cu aceeasi sigura statornicie si intelepciune, dar cu un brat mult mai greu pentru oricine ii statea in cale. N-a venit anume ca sa faca razboaie. Ele i s-au impus. Numai gata de lupta putea sa

se faca respectat si biruinta aproape sigura era singura chezasie fata de vecinii lacomi, gata sa se arunce la cel dintai semn de slabiciune.

Traia intr-o vreme apriga in care sangele omenesc se varsa larg. Nici el nu a fost zgarcit cu cel al dusmanilor, ba chiar de vreo doua ori cu cel al boierilor sai.

Era mai ales un suflet infratit cu al multimii neamului sau in care hotarau marile idei calauzitoare care ne-au fost sprijinul de-a lungul veacurilor: mosie, mostenire, dreptate si drept.

" Pentru partea cavalereasca a flintei sale, pentru care mai ales se pretuiau atunci oamenii, a primit laude mari si de la papi si de la carturari deprinsi a imita frazele marilor romani, care insa aveau si fapte de aceeasi valoare" .... spunea marele istoric Nicolae Iorga "pentru aceasta batranul razes sub caciula de ostas n-a capatat decat recunostinta nemuritoare a neamului sau, care neputandu-l sfinti in biserica l-a inaltatcu mult peste fiinta omeneasca in necontenita, spornica poezie a legendei..."

Letopisetele moldovenesti scrise in vremea lui Stefan cel Mare, nu cuprind laude prea multe la adresa domnitorului. In propozitiile scurte, in imagini putine ne sunt relatate fapte mai importante. Sunt insemnari laconice, acoperind numai cateva file despre faptele mari care cu greu pot incapea in tomuri multe daca ar fi fost scrise cu de-amanuntul.

Insa cronicile straine, si mai cu seama cele poloneze, scrise in timpul vietii voievodului, sunt pline de superlative.

Oameni cu un orizont politic vast, acesti cronicari, au stiut sa discearna in noianul evenimentelor contemporane faptele importante ce determinau evolutia politica a rasaritului european.

Si daca Europa medievala, contemporana lui Stefan cel Mare privea cu spaima cresterea neincetata a puterii turcesti, daca Europa esua in eforturile dezordonate de a stavili aceasta crestere, cu atat mai stralucite apar victoriile Moldovei, cu atat mai mare si mai demna de lauda personalitatea celui care castiga asemenea batalii.

Stefan apare ca simbolul mantuirii de spaima care cuprinsese lumea crestina.

Dlugosz - elogiindu-i calitatile de militar, ii socoteste pe Stefan ca pe generalul caruia ar trebui sa i se incredinteze conducerea fortelor crestine in lupta impotriva marelui Imperiu Otoman.

Cronicarii poloni care-si scriau opera in secolul urmator au de asemenea cuvinte de lauda pentru voievodul moldovean.

Wapowski referindu-se la evenimentele de la 1497 spunea: "vestita era la popoarele vecine vitejia si norocul palatinului Stefan, pentru destoinicia lui in ale razboiului si stralucite erau ispravile lui impotriva turcilor, tatarilor si ungurilor."

ncheind consideratiile sale despre voievodul moldovean, Wapowski aprecia ca "a fost inzestrat cu virtuti de erou, asa incat pe drept merita sa fie socotit printre barbatii vestiti in arta razboaielor."

Personalitatea lui Stefan domina peste veacuri imaginatia romanilor.

Strikovski calatorind prin Moldova si Muntenia spre Constantinopol intre 1574 - 1575 ne spune ca moldovenii si muntenii canta despre el in toate ospetele lor in sunetul alautelor "Stefan, Stefan Voda batea pe turci, batea pe unguri, pe galitieni si pe poloni "

Amintirea voievodului creste mereu si in Moldova nu sunt putine monumente, semne sau locuri care pastreaza o amintire a trecutului care sa fie legata de numele lui Stefan.

Pentru poporul nostru Stefan a ramas simbolul eroismului inteles in toate ipostazele, simbolul independentei, al dreptatii si intelepciunii politice.

Domnia lui este poate cea mai frumoasa epopee din istoria neamului nostru.

Pagini de Istorie - Revista Catedrei de Istorie a Colegiului Economic Viilor

Prof Teofil Vultur