Avantajele unei Uniuni Bancare Europene

Prin crearea unei uniuni bancare la nivel european apar o serie de avantaje. In primul rand, se dezvolta o puternica supraveghere a bancilor europene. Alt avantaj ar putea fi consolidarea bancilor aflate in dificultate. In timp ce guvernele nationale se limiteaza la efectele interne ale unui faliment bancar, o Autoritate Europeana realizeaza o abordare supranationala, in care sunt incluse efectele interne si efectele care apar intre state. Acest articol prezinta indicatori ce pot fi folositi pentru masurarea imbunatatirii eficientei de rezolutie. Indicatorii sunt determinati pe baza unui model de recapitalizare bancara. Apoi, acesti indicatori de eficienta sunt aplicati unor rezolutii ipotetice pentru cele mai importante 25 de banci europene. Scopul acestui articol este prezentarea avantajelor unei uniuni bancare, prin intermediul unei analize cost-beneficiu. 1.Introducere Scopul unei potentiale Uniuni Bancare este de a promova stabilitatea financiara in Europa. Criza datoriilor suverane in euro a aratat ca stabilitatea financiara nu poate fi gestionata la nivel national, datorita neintelegerilor (diabolic loop) dintre guvernele nationale si banci. Pozitia fiscala a numeroase guverne europene este vulnerabila deoarece exista o nevoie perceputa de piata de a sustine sistemul bancar national slabit. La randul sau, bancile europene sunt in dificultate deoarece guvernele au datorii destul de mari. In timpul crizelor exista o stransa legatura intre guverne si riscul de credit al bancilor. Un adevarat sistem european poate sa stabilizeze zona euro prin ruperea legaturilor nesanatoase dintre guverne si banci. Guvernele se concentreaza pe efectele interne ale unei crize bancare si le ignora pe cele din exterior. Uniunea Bancara ar putea sa rezolve aceasta problema, prin intermediul unei supravegheri avansate. Demirguc-Kunt si Huizinga au gasit dovezi ca importanta unei banci pe piata este relationata in sens negativ cu dimensiunea sa (comparata cu dimensiunea tarii). Acest lucru este masurat prin pasivele bancii ca proportie din produsul intern brut. Uniunea Bancara este programata sa inceapa cu un Mecanism Unic de Supraveghere, adevaratul beneficiu ar putea veni din aducerea bancilor aflate in dificultate la nivel european. Exista un accord in cadrul academiilor ca aceasta etapa este cruciala. Recapitalizarea bancilor poate fi destul de costisitoare. Pentru a rezolva problemele bancilor este nevoie de aplicarea unui regim de rezolutie, de curatarea bilanturilor prin separarea activelor bune de cele rele si de recapitalizarea anumitor banci.

2.Modelul de baza Pentru a masura cresterea eficientei de coordonare, autorii au aplicat modelul Schoenmaker and Siegmann (2012), care este inspirit din modelul lui Freixas (2003) si modelul lui Schoenmaker (2011) de a formaliza efectele sistemice ale unui faliment bancar. Se porneste de la premisa ca a fost luata decizia de a recapitaliza sau de a lichida o banca in dificultati financiare. Alegerea de inchide sau de a continua este o variabila x, care poate sa ia valorile {0,1}. B reprezinta beneficiile sociale ale recapitalizarii, iar C costurile. Printre altele, beneficiile recapitalizarii pot include elemente derivate din mentinerea stabilitatii financiare si evitarea contagiunii. Recapitalizarea lui Lehman ar putea sa impiedice o izbucnire a instabilitatii financiare. Prin contrast, un faliment bancar minor (ex Barings) nu ar pune vreo problema sistemului. In aceste cazuri, banca ar trebui sa fie inchisa. Pentru fiecare tara, i reprezinta partea din beneficii aferenta tarii i. Autorii modeleaza beneficiile salvatoare ale recapitalizarii si stabilesc o legatura liniara cu dimensiunea beneficiilor. Beneficiile salvatoare sunt aditive (cresterea lor este lenta). De exemplu, beneficiile salvatoare ale unei banci cu beneficii de 4 bilioane , distribuite in doua tari, sunt egale cu beneficiile salvatoare ale unei banci interne cu 4 bilioane . Un potential impact mai scazut (mai ridicat) al unui faliment bancar extern comparative cu unul intern, nu este luat in considerare. Un impact scazut poate aparea datorita diversificarii geografice a activitatilor bancare. Un impact ridicat poate rezulta din transmiterea socurilor international. 2.1.Rezolutia in tara de origine Sub acest mecanism, doar tara de origine decide ce poate sau nu sa recapitalizeze o banca, luand in considerare doar beneficiile interne cu perspectiva de a suporta beneficiile. Cu h ca fractie din beneficii in tara respective, conditia pentru a vedea eficacitatea rezultatelor este: h*B>C. Ponderea avantajelor trebuie sa fie mai mare decat costurile totale. In contextul international, aceasta abordare ar putea deveni ineficienta. In present, este reprezentativa in majoritatea tarilor. 2.2.Rezolutia supranationala O prima solutie pentru a internalize efectele externe al unui faliment bancar este de a trece politicile de stabilitate financiara de la o abordare nationala la una supranationala. O astfel de abordare supranationala necesita competente fiscal la nivel supranational pentru a putea gasi o posibila solutie de salvare a bancilor, dar conduce la rezultate eficiente din punct de vedere economic. Recapitalizarea unei banci are loc in momentul in care totalitatea beneficiilor din tarile Uniunii Bancare depasesc costurile salvarii. A reprezinta tarile peste care autoritatea supranationala are jurisdictie.

ieAi*B>C Pentru a analiza solutiile gasite, se noteaza tara de origine cu h, tarile care participa la Uniunea Bancara Europeana cu EBU, iar restul tarilor cu ROW. Insumate, beneficiile din tara de origine, din restul Europei si din restul lumii trebuie sad ea 1: h+EBU+ROW=1. Autoritatea supranationala maximizeaza n=beneficiile nete din Uniunea Bancara. Salvarea unei banci se realizeaza atunci cand EBU*B>C. Decizia x* de a salva banca este data de: X*=1, daca EBU*B-C>=0 X*=0, daca EBU*B-C<0 Abordarea supranationala este utila atunci cand afacerile bancilor din Uniune nu sunt de neglijat. In aceasta situatie, este imbunatatita eficienta politicii de recapitalizare. 3.Analiza cost-beneficiu Pentru a realiza analiza cost-beneficiu a recapitalizarii unei banci, se foloseste capitalul bancilor ca unitate de calcul. Pentru fiecare banca j se considera pierderea Lj=2*Ej, care face ca banca sa fie in insolventa. Daca banca este recapitalizata la capitalul initial, 100% din capital devine noua valoare a bancii. Astfel, costurile nete totale sunt 100% din capitalul initial al bancii:Cj=1*Ej. Analiza curenta se bazeaza pe costurile recapitalizarii. Philippon si Schnabl analizeaza eficienta recapitalizarii prin intermediul guvernului. Scopul analizei este de a evalua, pe termen lung, beneficiile si costurile aderarii in Uniunea Bancara Europeana. Prin urmare, se presupune ca probabilitatea de esec este egala pentru toate bancile din sistem. Aceast ipoteza poate fi relaxata prin modificarea probabilitatii de faliment in functie de ratingul de credit. Un alt element de redistribuire intre tari este diferenta de rating, care reflecta garantia de stat implicita. O banca europeana dintr-o tara cu un rating bun implica o garantie a guvernului si astfel vor castiga mai putin de la o Autoritate Europeana de Rezolutie fata de bancile provenite din tarile cu un rating mai slab. Fiind dat un parametru de beneficiu , beneficiile totale Bj de a pastra banca j deschisa se multiplica de ori: Bj= *Ej, unde se foloseste valoarea capitalurilor proprii ale bancii. Avand acest parametru ne permite sa analizam eficienta salvarii pe o serie de beneficii. Beneficiile de salvare pot fi privite ca o masura de prevenire a reducerii temporare a accesului la creditare. O alta sursa de beneficii este protejarea stabilitatii financiare a intregului sistem bancar. Brei, Gambacorta si Von Peter, folosind date despre cele mai importante banci din perioada 1995-2010, au observat ca bancile, in timpul crizelor, pot transforma capitalul suplimentar in credite atunci cand excedentul depaseste un anumit prag. Acestia sugereaza ca bancile reusesc sa stimuleze cererea de credite doar atunci cand bilanturile sunt suficient de puternice.

Notiunea de baza a modelului urmator este aceea ca autoritatile trebuie sa fie pregatite sa lase o banca sa esueze daca beneficiile nu sunt cel putin egale cu costurile fiscale ale recapitalizarii. Este nevoie de aceasta inchidere pentru a consolida disciplina pe piata. Dar adevarata problema a politicii economic ear putea fi faptul ca, in multe cazuri, guvernele nu percep beneficiile in functie de activele investite in tara lor, ci ca o functie a pasivelor bancii. In acest caz, distribuirea pasivelor (ca importanta politica si geografica) este la fel de importanta ca si distribuirea activelor. 3.1.Regulile deciziei de rezolutie 1.Eficienta de referinta O banca j este salvata daca Bj>=Cj. Parametrul este egal cu 1 sau este mai mare: Bj/Cj= *Ej/ Ej= >=1. In acest caz, beneficiile nete sunt pozitive: B>=C. Deci este un indicator efficient. 2.Doar tara de origine O banca j din tara h este salvata daca h,j*Bj>=Cj. Tara de origine isi asuma toate costurile, in timp ce beneficiaza de beneficiile specific tarii. Regula poate fi rescrisa astfel: Bj>=1/ h,j*Cj. Pragul beneficiului este =1/h. 3.Aranjamentul supranational O banca I este salvata doar daca beneficiile totale din uniunea bancara depasesc costurile totale: ieEBU i,j*Bj>=Cj. Regula arata ca exista o entitate cu putere de decizie asupra tuturor bancilor. Pragul beneficiului este =1/EBU. 3.2.Indicatorii de eficienta Nivelul de eficienta cu =1 este nivelul pentru aceasta analiza, fata de care se masoara eficienta diferitelor setari institutionale. Se defineste distanta rezolutiei regulii de casa pentru o banca j ca diferenta intre pragul de casa si . Djhome=1/ h,j-1 Acest indicator va fii 0 pentru bancile interne, ceea ce arata ca rezolutia este eficienta doar in tara respective. Indicele este foarte mare pentru bancile cu o pondere mai mica pe piata respectiva. Similar se defineste distanta supranationala pentru o banca j: Djsupra=1/ EBU,j-1 Acest indice va fi 0 pentru bancile care isi desfasoara activitatea doar in Uniunea Bancara, aratand ca rezolutia supranationala este eficienta doar in cadrul uniunii. Indicele este foarte mare pentru bancile cu o pondere mai mica pe aceasta piata. La final, se calculeaza eficienta obtinuta. Imbunatatirea poate fi determinate atat in termini relativi, cat si intermeni absoluti.

EIi,jRel=( Djhome- Djsupra)/ Djhome Indicatorul ia valori de la 0 la 100%. Pentru bancile interne imbunatatirea este zero daca regula tarii de origine este eficienta. De asemenea, pentru bancile internationale din Uniune indicatorul are tot valoarea 0(EBU=0). Cealalta extrema este reprezentata de bancile europene care desfasoara activitati in restul Europei, dar nu in afara Europei (ROW=0). Pentru acest grup de banci, abordarea supranationala este eficienta, producand o imbunatatire de 100%. Eficienta absoluta a imbunatatirii EI pentru banca j din tara i este masurata astfel: EIi,jAbs=(DjhomeDjsupra)*Ej. Acest indicator multiplica performanta cu valoarea capitalurilor. 4.Rezultate Autorii au determinat eficienta mecanismului de rezolutie in cadrul Uniunii Bancare, folosind indicatorii de eficienta. Eficienta este calculata la nivel agregat. Pentru a analiza costurile si beneficiile participarii la Uniunea Bancara au fost luate in considerare primele 25 de banci europene din 2011, in functie de marimea capitalului. Media activelor acestor bancii este de 985 bilioane , iar cea a capitalurilor este de 40 bilioane . Pentru aceste banci sunt precizate valoarea totala a activelor, a pasivelor si ponderea activitatilor desfasurate in tara de origine, in Europa si in restul lumii. Pentru fiecare banca au fost calculatii indicatorii de eficienta: Djhome,Djsupra. Banci precum HSBC, Banco Santander, Barclays, Deutsche Bank, Standard Chartered, Nordea Group prezinta valori ale indicelui Djhome mai mari decat 1.5 ceea ce indica o pondere mai mica de 40% in tara de origine. In ceea ce priveste celalalt indicator doar HSBC si Standard Chartered au obtinut valori mai mari decat 1, iar acest lucru implica o pondere a activitatilor inafara Europei mai mare de 50%. Bancile interne inregistreaza valori reduce ale acestor indicatori. Bancile pentru care acesti indicatori difera cel mai mult sunt cele care vor obtine o eficienta mai buna, in cazul aderarii in Uniunea Bancara. Indicatorul de eficienta absoluta combina eficienta imbunatatirii obtinute cu marimea capitalului. Deci, bancile care isi desfasora cea mai mare parte a activitatilor in Europa si care au un capital ridicat vor obtine cele mai bune performante. In aceasta situatie sunt: Banco Santander, Nordea Group, Baltics, Barclays, HSBC, Deutsche Bank, UniCredit, BNP Paribas si ING Bank. Per total, capitalurile au crescut, in medie, cu 63%. In urma analizei cost-beneficiu s-a observat ca tarile din afara zonei euro ar avea cel mai mult de castigat. In condtiile in care o parte din acestea nu doresc o Uniune Bancara, din motive politice (ex Marea Britanie, Suedia).

Politica actuala obliga tarile din zona euro sa adere la Uniunea Bancara, in timp ce celelalte au optiunea de a face acest lucru. In cea mai nefavorabila situatie doar tarile din zona euro ar adera, iar in cea mai buna toate tarile din Europa. Beneficiile totale, in ultima situatie, sunt de 766 bilioane . Daca se exclud tari precum Danemarca, Suedia si Marea Britanie beneficiile scad cu 308 bilioane , iar in cazul eliminarii tarilor din afara zonei euro acestea ar scadea cu inca 116.1 bilioane . 5.Concluzii In acest articol au fost analizate beneficiile unei presupuse Uniuni Bancare in Uniunea Europeana. Un prim efect ar fi acela de a rupe neintelegerile (diabolic loop) dintre guverne si bancile nationale. Un sistem bancar bolnav afecteza independenta pozitiei fiscale (apare necesitatea salvarii bancilor) si creste riscul de aparitie a instabilitatii bancare (in general, bancile nationale detin obligatiuni emise de guvern). Un adevarat sistem European ar putea stabiliza zona euro prin ruperea legaturilor dintre banci si guvern. In general, guvernele se concentreaza pe efectele interne si le ignora pe cele din exterior. Uniunea Bancara face posibila integrarea efectelor externe si este obligatorie doar pentru tarile din zona euro. Analiza a aratat ca implementarea unui regim de rezolutii duce la beneficii destul de mari. Trecerea de la o abordare in tara de origine la una supranationala a determinat cresterea mediei eficientei cu 63%. Presupunand ca media costurilor de recapitalizare este egala cu capitalul bancii, beneficiile totale ajung la 766 bilioane , pentru cele 25 de banci. Este o valoare ipotetica deoarece nu toate bancile vor ceda in acelasi timp sau vor avea nevoie de o inlocuire completa de capital. Cu toate acestea, in timpul crizei 9 din cele 25 de banci au avut nevoie de ajutor, iar o parte din ele au primit sume mai mare decat capitalul de dinaintea crizei. Rezultatele depend de presupunerile facute cu privire la costuri si beneficii, dar pot sa ofere informatii despre castigurile ce vor aparea. Tarile ale caror sisteme bancare isi desfasoara preponderent activitatileinafara granitelor vor beneficia cel mai mult de o aderare la Uniunea Bancara. Rezultatele sugereaza ca actualul capital al Bancii Centrale Europene nu este cel mai potrivit pentru repartizarea costurilor aferente unei uniuni bancare. Este mai adecvat ca acest capital sa fie folosit pentru sustinerea tarilor din Mecanismul European de Stabilitate. Costurile recapitalizarii ar trebui sa fie o combinatie intre ponderea PIB-ului si activele bancare europene. Restrictionand analiza la tarile din zona euro, raman beneficii considerabile de eficienta. Ele sunt destul de putine pentru a completa Uniunea Bancara Europeana.